Sunteți pe pagina 1din 12

SFÂRŞITUL ESTE APROAPE!

Zürich 30. 06. 2002


(pasaj din predică)

Doresc să citesc acum din Romani capitolul 1:29:


„Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie,
de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de
ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi,
născocitori de rele, neascultători de părinţii, fără pricepere,
călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără
milă. Şi măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac
asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le
fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.”
Avem aici un registru întreg de păcate, sunt oameni care
rămân în aceeaşi stare, sunt oameni care pur şi simplu nu pot să
moştenească împărăţia lui Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu
poate fi moştenită doar de acei oameni care sunt născuţi din nou, cu
o nădejde vie, care poartă viaţa veşnică în ei înşişi, care au lepădat
omul cel vechi şi care au trăit o înnoire interioară prin Har.
Dacă cineva este răutăcios sau viclean, nu trebuie să arate cu
degetul spre cineva, ci trebuie să se arate pe el însuşi, căci şi lui îi
va fi închis drumul, “căci strâmtă este calea, şi puţini sunt aceia
care o vor găsi."
Fraţi şi surori, noi cu adevărat trebuie să trăim o curăţire prin
sângele Mielului şi prin puterea Duhului Sfânt, astfel încât Cuvântul
lui Dumnezeu să poată coborî în viaţa noastră în toate domeniile,
aşa încât să putem trăi aşa cum a spus Domnul nostru: „Cine Mă
vede pe Mine Îl vede pe Tatăl”. Pur şi simplu Dumnezeu a trăit totul
în umanitatea Lui aici jos pe pământ. Exact aşa trebuie să se
întâmple şi cu noi prin Har. Nu trebuie să rămânem doar la faptul că
în exterior putem ordona prin cunoştinţă lucrurile pe care le ştim.

1
Nu, ci trebuie să fie viaţa noastră de fiecare zi prin Har, aşa cum
Pavel a spus-o în mai multe locuri
S-o mai spun încă odată foarte clar, cui îi rămâne închisă
poarta împărăţiei lui Dumnezeu. 1Corinteni 6:9,10
„Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui
Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici
închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii,
nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici
hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”.
Pur şi simplu este aşa. Ce să facă Dumnezeu cu astfel de
oameni? Să facă acolo mai departe aşa cum au făcut pe pământ? Nu
merge aşa. Noi aici pe pământ trăim Harul lui Dumnezeu, aici se
schimbă totul, ce nu se întâmplă înaintea morţii, nu se va întâmpla
nici după moarte, moartea nu schimbă absolut nimic. Aşa cum
plecăm de aici, aşa ajungem acolo şi de aceea noi trebuie să fim
sinceri şi să-L rugăm pe Dumnezeu: “O, Doamne, fă Tu totul nou!”
Nu doar ca noi să cântăm: „totul este nou, totul este nou, sângele
Mielului ne curăţă şi face totul nou.” Asta să fie trăirea noastră cu
Dumnezeu, trebuie s-o avem. „Acum nu mai trăiesc eu ci Hristos
trăieşte în mine.” Că noi am murit cu Hristos, am fost înmormântaţi
cu El şi în El am fost înviaţi la o viaţă nouă dumnezeiască pentru ca
El să-şi poată trăi viaţa Lui prin noi.
În 1 Timotei 4 - noi cunoaştem cuvântul - şi voi ştiţi cum
gândesc eu despre Roma şi tot ce vine de acolo, nu vine din
Ierusalim. Cuvântul a venit din Ierusalim, toţi prorocii au fost acolo;
au fost prorocii Israelului pe care Dumnezeu i-a trimis, şi Domnul a
fost în Ierusalim, apostolii au fost în Ierusalim, revărsarea Duhului
Sfânt a fost în Ierusalim, totul a fost acolo. Acolo a fost pusă baza
pentru Biserica nou Testamentară, de Rusalii a fost pusă baza şi
anume că oamenii trebuie să se pocăiască şi trebuie să se boteze în
Numele Domnului Isus Hristos, ca dovadă că păcatele lor au fost
iertate. Acolo a fost făcut începutul, dar în Roma totul a fost
schimbat şi mă supăr foarte tare că de fiecare dată aceşti oameni

2
rămân la temă, dar niciodată la adevăr. De la adevăr mulţi au plecat
deja pe alte cărări, ei rămân la dumnezeire, la cină, ei rămân la
temă. Şi Satana a rămas în grădina Eden la temă, dar el nu a rămas
la adevăr.
Acum este important, ca Dumnezeu să ne dăruiască claritate
şi pricepere ca să putem lua o decizie. Să punem întrebarea: „Ce
este adevărul?” Şi atunci Îl auzim pe Domnul spunând: „Cuvântul
Meu este Adevărul. EU sunt născut şi am venit în această lume ca
să dau mărturie despre adevăr” aşa a spus Domnul nostru. Dacă noi
suntem atinşi de Cuvântul lui Dumnezeu, atunci tot ce vine de la
Roma este o spurcăciune şi îţi vine să vomiţi, de aceea trebuie să ne
întoarcem înapoi la Cuvânt. „Sfinţeşte-i în Cuvântul Tău, Cuvântul
Tău este adevărul”, restul tot este o minciună şi de aceea
Dumnezeu trimite Cuvântul Său să ne însănătoşească, să ne
dăruiască lumină, un semn, un indicator să ne dea lumină nu numai
să vorbim, ci să şi trăim.
Voi ştiţi că în 1Timotei 4 Pavel a atins punctul cu celibatul
şi a spus că este o învăţătură demonică. Aşa este scris în 1Timotei
4:1-3:
„Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă, unii se
vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi
de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care
vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor. Ei
opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor.”
În exterior te poţi da foarte bun, te poţi da sfânt, te poţi
preface: „eu nu mă ating de nici o femeie” şi după aceia şi-a luat
bărbaţi. Aşa după cum am auzit-o din Boston şi de peste tot; câte
milioane au fost date şi aceşti bani nu au ajutat la nimic. Acum
lucrurile ajung la lumină, sunt învăţături demonice, nimic altceva.
Dacă Dumnezeu a spus că „nu este bine ca omul să rămână singur,
Eu doresc ca să-i dau un ajutor potrivit.”, atunci Dumnezeu a spus-
o. Cum poate să-şi ia cineva dreptul şi să spună că trebuie să nu se
căsătorească? Nu, noi trebuie să avem curajul să-I dăm dreptate lui

3
Dumnezeu, numai Lui să-I dăm dreptate, nici unui om, numai lui
Dumnezeu, căci numai El are dreptate şi Cuvântul lui Dumnezeu
singur este Adevărul, restul totul este o făţărnicie şi nu avem nevoie
de ea. Noi avem nevoie de adevărul lui Dumnezeu, căci numai
acesta ne face liberi, restul ne leagă, ne duce în sclavie; doar
Cuvântul lui Dumnezeu ne eliberează.
În 2Corinteni 3:17,18 este scris: „Căci Domnul este Duhul;
şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Noi toţi privim
cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem
schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul
Domnului.” Noi nu numai că ne uităm la ele, lucrurile acestea se
întâmplă cu noi şi, fraţi şi surori, fiecare adunare trebuie să fie un
pas înainte, fiecare adunare trebuie să aducă o creştere
duhovnicească, fiecare adunare trebuie să aibă un efect asupra
noastră. Cuvântul nu are voie să se întoarcă gol înapoi, ci de fiecare
dată trebuie să-şi atingă scopul pentru care Domnul l-a trimes. Şi eu
vă pot spune cu cine îşi atinge scopul: cu aceia care îl cred, care îl
primesc, care în rugăciune, în timpul predici vorbesc cu Domnul şi
lasă Cuvântul să-i atingă. Acolo se vede şi creşterea.
În 2Corinteni 5:14,15 este scris: „Căci dragostea lui Hristos
ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit pentru
toţi, toţi deci au murit. Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce
trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit
şi a înviat pentru ei.” Noi aici avem un cuprins. Pavel nu spune
doar că el poartă mai departe acest mesaj dumnezeiesc în locul lui
Hristos, efectul acestei Evanghelii a lui Isus Hristos, care devine o
putere dumnezeiască în toţi aceia care cred în ea. Iubiţilor, trebuie
să ajungem în acel punct ca acest Cuvânt al lui Dumnezeu, această
Evanghelie a lui Isus Hristos să o acceptăm prin credinţă şi să se
descopere în noi, ca puterea lui Dumnezeu.
Mergem mai departe, în 2Corinteni 5:16,17: „Aşa că, de acum
încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am
cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem

4
în felul acesta. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură
nouă; cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”
Iată că toate lucrurile s-au făcut noi, ce este vechi a trecut. Ce des a
spus-o Dumnezeu în Vechiul Testament: în Ieremia, în Ezechiel:
„Eu vreau să fac un legământ nou cu voi, vreau să vă dau o inimă
nouă, un duh nou, o viaţă nouă, prin har.” În Noul Legământ, lucrul
acesta a devenit posibil prin Isus Hristos, Domnul nostru. Nu numai
învăţătura Noului Legământ, ci şi trăirea, experienţa că totul a
devenit nou prin sângele Mielului. Nu este lucrarea noastră, este
lucrarea lui Dumnezeu în noi. Aşa este scris şi în următorul verset,
în versetul 18: „Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu”, nu
de la tine sau de la mine, Dumnezeu o face în tine şi în mine. Tot
ceea ce vine de la tine, ceea ce ne putem închipui noi, nu ajută pe
nimeni la nimic. Totul este lucrarea lui Dumnezeu, care ne-a
împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării.
„Căci Dumnezeu era-n Hristos, împăcând lumea cu Sine,
neţinându-le în seamă păcatele lor şi ne-a încredinţat nouă
propovăduirea acestei împăcări. Noi dar, suntem trimişi
împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna
prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu
Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut
păcat pentru noi ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”
Aceasta este Evanghelia. Este o Evanghelie care te face
liber, este un mesaj al lui Dumnezeu, este legată de lucrarea de
mântuire care a avut loc la crucea de la Golgota.
Iubiţi fraţi şi surori, de ce ne mai facem noi griji? Să credem
cum a crezut Avraam pe Dumnezeu, să ne încredem în Dumnezeu,
cum el a făcut-o. Voi ştiţi istoria lui Avraam: pe de o parte
făgăduinţa că Isaac se va naşte, şi după aceea, cum i-a spus
Dumnezeu: „Ia pe fiul tău pe care-l iubeşti, şi jerfeşte-Mi-l pe
muntele pe care ţi-l voi arăta.” Şi acest Avraam, el nu s-a certat cu
Dumnezeu, el nu a spus: „O, Dumnezeule iubit, de ce ceri aşa ceva
de la mine?”, ci liber şi bucuros a spus robilor săi: „Rămâneţi aici,

5
eu cu fiul meu mă voi duce acolo pe munte, ne vom închina lui
Dumnezeu şi ne vom întoarce.” Eu vă citesc din Romani 4 cu ce
siguranţă a putut-o el să o spună, pentru că el a crezut că Dumnezeu
îl va scula din morţi pe fiul său. El a fost sigur că dacă el îl va jertfi
pe Isaac, Dumnezeu îl va învia din morţi şi amândoi se vor întoarce
înapoi. Aceasta a fost totul. De ce să se îngrijească el? El a crezut-o.
El a crezut că Dumnezeu o va face. El nu şi-a făcut griji, cu
siguranţă nu. Dacă noi ne facem griji, atunci nu credem că
Dumnezeu o va face. Dacă credem că Dumnezeu a făcut-o şi o va
face, atunci El o va face. Unde începe credinţa, acolo încetăm cu
grijile. Deci pentru ce ne decidem? Vrem să credem, sau vrem să ne
facem griji? Nu, noi o citim din Sfânta Scriptură. Voi o puteţi citi
din Romani 4 de la versetul 16. În curând voi încheia. Romani 4:16:
„De aceea, moştenitori sunt cei ce se fac prin credinţă,
pentru ca să fie prin har, şi pentru ca făgăduinţa să fie chezăşuită
pentru toată sămânţa lui Avraam: nu numai pentru sămânţa aceea
care este sub Lege, ci şi pentru sămânţa aceea care are credinţa lui
Avraam, tatăl nostru al tuturor.” Şi acum vine cuvântul din
Scriptură: „după cum este scris: ”Te-am rînduit să fii tatăl multor
neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în
care a crezut, care înviază morţii, şi care cheamă lucrurile care nu
sunt, ca şi cum ar fi.”
Aceasta a fost credinţa lui Avraam, şi noi suntem sămânţa
duhovnicească a lui Avraam. El este părintele nostru de credinţă.
Cum este cu noi? Cum este cu mine? Cum este cu tine? Credem noi
cum a crezut el? Ne încredem noi în Dumnezeu cum s-a încrezut el?
Eu o mai spun încă o dată: a trebuit ca el să se îngrijească pentru
ceea ce făcea Dumnezeu? Dumnezeu poate să se îngrijească pentru
ceea ce face El şi pentru ceea ce are El de gând să facă. Noi pur şi
simplu trebuie să ne întoarcem înapoi la credinţa biblică şi să ne
încredem în Domnul că El va face totul bine. EL care a început, El o
va şi desăvârşi. Asta îmi place aşa de mult. O mai citesc încă o dată
că el este tatăl nostru: ””Te-am rînduit să fii tatăl multor neamuri.”

6
El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a
crezut.” El s-a încrezut în Dumnezeu care i-a dat făgăduinţa. „În
Isaac, toţi urmaşii tăi să fie binecuvântaţi”. Isaac a fost fiul făgăduit,
şi el a ştiut că dacă „Dumnezeu mi-a spus mie: „În Isaac, toţi
urmaşii tăi să fie binecuvântaţi”, dacă aşa este şi eu o cred, atunci eu
pot să-l jertfesc, atunci Dumnezeu va împlini Cuvântul Său. Atunci
Dumnezeu îl va învia, pentru ca făgăduinţa să se împlinească: „În el
toţi vor fi binecuvântaţi.”” Credinţa Îl ia pe Dumnezeu pe Cuvânt,
chiar dacă trebuie să trecem prin încercări; în încercare trebuie să ne
arătăm, să ne dovedim ca vrednici de Dumnezeu. Şi normal, că noi
toţi nu ne dorim încercări. Nu, aşa nu merge, nu, nu.
Să citim mai departe versetul 18: „Nădăjduind împotriva
oricărei nădejdi, el a crezut, şi astfel a ajuns tatăl multor neamuri,
după cum i se spusese: ”Aşa va fi sămânţa ta.””. Să deschidem mai
departe Scriptura la Evrei cap. 11 ca să arătăm credinţa biblică, ce
însemnătate are înaintea lui Dumnezeu. Ea mişcă mâna lui
Dumnezeu, face posibil lui Dumnezeu ca El să împlinească toate
făgăduinţele. O citim din Evrei 11:17-19:
„Prin credinţă a adus Avraam jertfă pe Isaac, când a fost
pus la încercare: el, care primise făgăduinţele cu bucurie, a adus
jertfă pe singurul lui fiu! El căruia i se spusese: ”În Isaac vei avea
o sămânţă care-ţi va purta numele!” Căci se gândea că Dumnezeu
poate să învie chiar şi din morţi: şi, drept vorbind, ca înviat din
morţi l-a primit înapoi.”
Ce minunat! Să te încrezi în Dumnezeu! Un om cu care
Dumnezeu poate să vorbească aşa de personal şi de direct ca cu
Avraam, se va încrede. El va crede. El nu se va plânge, nu se va
zbate şi nu va spune: „Vai, Doamne, de ce acum? De ce să jertfesc
acum pe fiul pe care Tu l-ai făgăduit? Nu mi-ai spus Tu mie?” Uită
toate aceste lucruri! Fii ascultător! Fii ascultător prin credinţă şi fă
ceea ce a spus Domnul. EL Se va îngriji de restul.
Cuvântul din Galateni 2, am spus-o deseori, îl citesc cu
plăcere, pentru că ne arată în faţa ochilor ce putem trăi cu Hristos şi

7
o putem dovedi prin har. Galateni 2:19: „Căci eu, prin Lege, am
murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost
răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci
Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o
trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat
pe sine însuşi pentru mine.” Pur şi simplu minunat! Nu eu, Pavel!
Nu! Harul lui Dumnezeu! Eu sunt răstignit împreună cu Hristos, El
a luat locul meu, păcatele mele, vina mea, totul a fost pus pe Mielul
lui Dumnezeu, prin rănile Lui eu sunt vindecat, eu sunt mântuit, eu
sunt împăcat cu Dumnezeu, eu am fost răstignit cu Hristos, cu El
am fost îngropat, cu El am înviat. Prin har, acum nu mai trăiesc eu,
nu mai este eu-l meu, nu voia mea, nu planurile mele, nu! Acum
Hristos trăieşte viaţa Lui în viaţa mea şi prin mine acum se întâmplă
voia lui Dumnezeu, aşa cum s-a împlinit prin Hristos, Mântuitorul.
Biserica este alcătuită din cei mântuiţi şi voia Lui trebuie să se
împlinească aşa cum s-a împlinit şi atunci prin Cel ce a mântuit.
„EU am venit în această lume ca să împlinesc lucrarea care mi-a
fost încredinţată în această lume.” Noi avem însărcinarea, noi avem
dreptul să trăim desăvârşirea, noi avem făgăduinţa în acest timp.
Lăsaţi-mă s-o mai spun încă o dată, chiar dacă durează mult:
să fim sinceri, Pavel a aşteptat în vremea lui revenirea lui Isus
Hristos. Toţi credincioşii din toate timpurile, ei au aşteptat revenirea
Domnului, dar timpul nu a fost încă împlinit. Dar acum este
împlinit. Acum o vedem peste tot. Noi acum avem dreptul să ne
ridicăm capetele, noi avem dreptul să fim pregătiţi, căci noi ştim că
mântuirea noastră este aproape. Totuşi, noi rămânem clari şi lucizi
şi aşteptăm până când Îi place lui Dumnezeu să mişte cerul şi
pământul şi o lucrare scurtă şi puternică s-o facă în Biserică. În
acest moment, suntem încă ocupaţi să purtăm Mesajul timpului de
sfârşit, acest Cuvânt descoperit pentru acest timp, făgăduit şi fondat
în Cuvântul Scripturii; şi mai întâi toate marginile pământului
trebuie să simtă şi să vadă efectul acestui Cuvânt semănat. După
aceea poate să vină recolta, secerişul. Dumnezeu a făcut totul aşa.

8
Fiecare mesaj pe care l-a trimis El, a fost purtat până la capetele
pământului şi eu am acest privilegiu să nu mă mai duc de la un sat
la altul, de la un oraş la altul, ci să zbor cu avionul şi să vorbesc prin
radio, prin televiziune, să transmit şi să port acest Mesaj minunat.
Minunat, pentru că este timpul în care această profeţie biblică se
împlineşte: ca toată lumea să audă ca mărturie această Evanghelie
veşnică, această Evanghelie originară, primară, cu toate
făgăduinţele, cu tot ce aparţine de ea, s-o mai audă încă o dată, şi
după aceea va veni sfârşitul. Aşa este scris şi aşa este.
Noi recunoaştem conform cu ceea ce este scris şi este spus
dinainte din Scriptură, că acum trăim în timpul cum a fost în timpul
Sodomei şi Gomorei. Şi noi recunoaştem… cum i-a fost pusă şi
fratelui Branham pe inimă să cheme în adunare… Gândiţi-vă,
Avraam şi grupa lui, ei nu au fost în Sodoma, acolo a fost Lot.
Avraam a fost deja scos afară din Sodoma şi când Domnul i-a dat
făgăduinţa că el va primi un fiu, asta s-a întâmplat în afara Sodomei.
EL a făcut paralela între cei aleşi şi cei chemaţi. În asta nici nu mai
putem intra acum, dar Domnul Dumnezeu nu S-a descoperit în
Sodoma, ci El S-a descoperit afară, lui Avraam, celor aleşi, şi Şi-a
întors spatele către cort şi i-a spus lui Avraam: „nevasta ta va primi
un fiu”. Sara a râs şi Domnul S-a uitat la Avraam şi l-a întrebat: „De
ce a râs Sara?”
Cum a accentuat-o fratele Branham. Până într-o bună zi, el a
spus într-o adunare: “Pentru ca voi să ştiţi că aşa cum s-a întâmplat
cu Avraam atunci şi ce s-a întâmplat atunci în slujba lui Isus
Hristos, se întâmplă acum din nou. Acum eu mă întorc cu spatele la
adunare, acum eu întorc spatele adunării şi Dumnezeu vă va chema
acolo unde sunteţi.” Cu spatele la adunare, Dumnezeu i-a descoperit
numele persoanei care trebuia să fie chemată, care a avut o
rugăminte, o problemă.
Iubiţi fraţi şi surori, slujba fratelui Branham nu a fost o
teorie, a fost o realitate dumnezeiască aici pe pământ. Isus Hristos
este acelaşi ieri, azi şi în veci! Şi acelaşi în veşnicie! Dar cum de

9
este aşa? Numai pentru cei aleşi, pentru care a fost gândită. Vă rog
să nu vă ciocniţi de cuvântul „aleşi”. Nu eu am inventat-o! Este
scris în Scriptură. Eu o cred aşa cum este scris. Vă rog să nu vă
supăraţi pe mine, dacă eu o spun aşa cum spune Scriptura! Alegerea
este pentru cei aleşi şi numai ei vor birui prin sângele Mielului şi
prin cuvântul mărturiei lor, pentru că ei nu mai merg pe cărările lor
personale, ei nu vor fi găsiţi în voia lor, ci ei recunosc că Domnul,
acum, în mijlocul poporului pregăteşte cărarea, aduce totul în
ordinea dumnezeiască, aşa pentru ca desăvârşirea să se poată
întâmpla prin har. Noi o vedem în toate domeniile, aşa cum am
pomenit-o şi mai înainte, că noi nu suntem numai în timpul de
sfârşit, ci la sfârşitul timpului de sfârşit, că noi am ajuns acolo şi că
noi avem dreptul să ne spunem unul altuia „Maranata!” „Domnul
vine!” Şi El va veni în curând.
Minunat că nimeni nu ştie ceasul şi ziua, dar pe de altă parte,
pentru noi este un lucru sfânt ca să fim pregătiţi pentru ca atunci
când vine Domnul să-L putem întâmpina şi să fim aproape de El.
Credinciosul Dumnezeu să ne deschidă ochii, să-i ungă, să ne
deschidă inima pentru ca să ne dăruiască înţelegere pentru toate
lucrurile şi toate lucrurile pe care le critică ceilalţi… Dacă noi îl
pomenim pe fratele Branham, îl pomenim şi pe Pavel, aşa o facem
şi cu ceilalţi robi, aşa îl pomenim şi pe el. Noi nu împodobim
mormintele prorocilor care au fost, ci noi l-am primit pe acela care a
trăit în mijlocul nostru şi care a avut o slujbă deosebită, după
cuvântul Scripturii: „Cine primeşte un proroc, va primi răsplata
unui proroc”. Întotdeauna a fost aşa că oamenii nu au dat cu pietre
într-un preot ci au dat cu pietre în prorocii care au venit cu un mesaj
dumnezeiesc. Ei au fost urmăriţi, ei au fost batjocoriţi şi ucişi, şi
Domnul nostru a plâns peste Ierusalim şi a spus: „Ierusalime,
Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi
la tine! De cîte ori am vrut să te strîng!”
Ca să mă întorc înapoi la cuvântul de la început: „Aşa
vorbeşte Domnul!” Noi am auzit-o. Dumnezeu a vorbit prin

10
Cuvântul Său. Dumnezeu şi acum - mai ales acum în timpul nostru,
prin slujba profetică - această Evanghelie şi acest Cuvânt ne-a pus-o
din nou în inimile noastre, ne-a fost descoperită. Noi vedem ce se
întâmplă cu Israel şi deseori noi am spus-o: cine nu poate să
iubească pe Israel din inimă, nu poate să-L iubească nici pe
Dumnezeul lui Israel. Şi Dumnezeul lui Israel este Dumnezeul
nostru şi El a devenit-o prin Isus Hristos, Domnul nostru. Eu trebuie
să o spun sincer: eu simt foarte adânc cu Ariel Sharon că el trebuie
să îndrepte tot ce a făcut Rabin şi Pere. Totul ar fi fost mai bine.
Mulţi se întreabă: „Dacă Dumnezeu a călăuzit poporul Său
acasă, de ce trebuie să vină toate aceste lucruri asupra lor?” Aşa este
drumul. Sunt durerile naşterii. Şi Biserica trebuie să meargă prin
durerile naşterii. Înainte ca să se nască acel copil de parte
bărbătească, trebuie să fie nişte dureri. Noi trebuie să trecem prin
aceste dureri şi Israel trece prin aceste dureri ale naşterii. Eu nu pot
să o schimb. Noi cu toţii nu o putem schimba. Dumnezeu este în
regiment şi noi ne încredem în El. EL o va face bine. Eu vă promit
conform Cuvântului: totul va fi bine la sfârşit. DOMNUL va face
totul bine şi toată lumea va vedea mântuirea Dumnezeului nostru cu
Biserica şi cu Israel. Este un drum de neînţeles, dar un drum
minunat şi sfârşitul, desăvârşirea, ne va surprinde pe toţi. Dar este
minunat. Tot necazul a trecut, totul va fi minunat şi noi nu ne vom
mai gândi cum a fost în trecut. Atunci se va împlini: „EU voi face
totul nou!” Aceasta începe în inima noastră şi merge mai departe în
viaţa noastră, apoi vine noul pământ şi noul cer. Totul devine nou
spre slava Numelui Său! Să nu uităm ce dar ne-a dăruit Dumnezeu
nouă: să trăim în acest timp. EL ne-a dăruit făgăduinţe pentru
generaţia noastră să le recunoaştem, să avem parte de ele, şi suntem
mulţumitori pentru posibilităţile pe care El ni le dă. Acest Cuvânt
minunat să-l purtăm în toată lumea pentru ca cei aleşi din cele patru
colţuri ale pământului să fie chemaţi afară şi, când numărul este
împlinit şi când trâmbiţa va suna şi se va auzi vocea arhanghelului,
când morţii în Hristos vor învia şi noi care vom trăi, care am rămas,

11
vom fi transformaţi la revenirea Domnului, toţi împreună ne vom
întâlni în văzduh.
Numai aceia care ascultă vocea Lui acum, o vor asculta şi
atunci. Cine nu o ascultă acum, nici atunci nu o va asculta. Cine
trece acum pe lângă ceea ce face Dumnezeu în prezent, conform
Cuvântului Său, acela nu va putea trăi desăvârşirea, pentru că
Dumnezeu face totul conform Cuvântului Său. Noi nu vom spune
nimănui că nu va fi fericit, dar este o mare diferenţă dacă cineva va
fi la prima înviere sau la a doua înviere. Şi noi dorim prin har să fim
la prima înviere. Când Domnul îi va chema pe ai Săi, atunci prin
harul Mântuitorului meu eu voi fi acolo. Totul este deja pregătit. Ce
nici un ochi nu a văzut, aceea a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L
iubesc. EL să ne binecuvânteze pe noi toţi, să fie cu noi toţi.
Aleluia! Amin!

AMIN

12