27 martie – Ziua Mondială a Teatrului

La cea de-a 70-a aniversare a Institutului Internațional de Teatru pentru a sublinia aspectul
transcultural și internațional al Teatrului, Consiliul Executiv ITI a selectat 5 personalităţi,
câte una pentru fiecare regiune UNESCO: Europa,  America, Africa, Tările Arabe și Asia, 
pentru a scrie fiecare câte un mesaj cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului.

Simon McBurney, actor, scriitor, regizor de teatru din

Marea Britanie, co-fondator al Théâtre de Complicité

Mesajul european:
„ Mulţi sunt cei care spun că teatrul nu schimbă sau nu poate schimba nimic din toate acestea.
Dar teatrul nu va pleca. Pentru că teatrul e un loc, sunt tentat să spun un refugiu. Unde oamenii
se adună şi formează instantaneu comunităţi. Aşa cum am făcut dintotdeauna. Toate teatrele
sunt de mărimea primelor comunităţi umane, de la 50 până la 14.000 de suflete. De la o
caravană nomadă la o treime din Atena antică .”

Sabina Berman, scriitoare şi jurnalistă din Mexic

Mesajul american:
„ Mai mult decât literatura, mai mult decât cinema-ul, teatrul – care cere prezenţa unor fiinţe
umane în faţa altor fiinţe umane – este potrivit de minune să îndeplinească sarcina de a ne
salva de la transformarea noastră în algoritmi. În pure abstracţiuni .”
 Werewere Liking, artistă pluridisciplinară din Coasta de

Fildeş, scriitoare, dramaturg, pictoriţă, actriţă

Mesajul african:
„Într-o zi, un Om se hotărăşte să-şi pună întrebări în faţa unei oglinzi (un public), să-şi
inventeze răspunsuri şi, în faţa acestei oglinzi (Publicul său), să se critice, să-şi ia în râs
propriile întrebări şi răspunsuri, să râdă sau să plângă, nu contează ce, dar la final, să salute şi
să binecuvânteze oglinda (Publicul său), pentru că i-a acordat această clipă de ciudă şi răgaz,se
apleacă şi o salută pentru a-şi exprima recunoştinţa şi respectul. În adâncul lui, căuta Pacea,
Pacea cu el însuşi şi cu oglinda lui: făcea teatru…”

Maya Zbib, Liban, regizor de teatru, interpretă,

scriitoare, co-fondatoarea companiei de teatru Zoukak , Țările Arabe

Mesajul arab:
„ În calitate de realizatori de teatru ai lumii, nu urmăm o ideologie sau un sistem de credinţe,
dar avem în comun eterna căutare a adevărului sub toate formele sale, chestionarea continuă a
status quo-ului, sfidarea sistemelor de putere opresive şi, nu în ultimul rând, a integrităţii
noastre umane. Suntem numeroşi, suntem neînfricaţi şi suntem aici pentru a rămâne ! ”
 Ram Gopal Bajaj, regizor de teatru, actor de teatru şi film,

Delhi, Asia Pacific

Mesajul asiatic:
„ Pentru a supravieţui în această atmosferă avansată tehnologic, trebuie să ne exprimăm
sentimentele prin teatru, emancipându-ni-le, purificându-ni-le de tot ce e banal, de furie, de
lăcomie şi de răutate.”  

Judi DENCH
Mesaj internațional:
Ziua Mondială a Teatrului este un prilej de sărbătorire a Teatrului în nenumăratele sale
forme. Teatrul este o sursă de divertisment şi inspiraţie care are puterea de a uni diversele
culturi şi popoare din întreaga lume. Dar el este mai mult decât atât, pentru că poate educa şi
informa. În toată lumea se joacă teatru, dar nu întotdeauna într-o sală clasică. Spectacolele pot
avea loc într-un mic sat din Africa, lângă un munte din Armenia, sau pe o insuliţă din Pacific.
Este nevoie numai de un spaţiu şi de public. Teatrul ne poate face să zâmbim şi să plângem, dar
ar trebui să ne facă şi să gândim sau să analizăm. Teatrul este o muncă de echipă. Cei care se
văd sunt actorii, însă există şi nişte oameni extraordinari care nu sunt vizibili. Aceşti specialişti
sunt la fel de importanţi ca actorii, deoarece diferitele lor capacităţi sunt cele care fac posibilă
producţia teatrală. De aceea, orice bucurie sau succes trebuie împărţite cu ei. 27 martie este
data oficială la care se sărbătoreşte Ziua Mondială a Teatrului. Din multe puncte de vedere,
fiecare zi ar trebui considerată o zi a teatrului, fiindcă avem datoria de a purta mai departe
tradiţia divertismentului, de a educa şi de a lumina publicul, fără de care noi nu am exista.
 Teatru după Teatru

Am fost veşnic obsedat de timpul pe care omul îl are la dispoziţie numai pentru el. Dacă
împărţim orele zilei, aşa cum cere disciplina vieţii, avem 8 ore pentru somn, 8 ore pentru a lucra
la stăpân şi 8 ore pentru noi înşine. Dacă mai adaugi şi timpul petrecut în tren, maşină sau
metrou, el mai scade cu puţin. Calculul nu ţine cont de intensitatea unor fapte care pot
compensa pierderea de timp. Dragostea, creaţia, bucuriile mărunte ale vieţii pot fi calculate
altfel. Ceasul nu răspunde la asemenea solicitări. Numai Einstein poate oferi o explicaţie, şi
aceea relativă, la cum reuşeşte omul să atingă sentimentul veşniciei. Mai contribuie aici şi
puterea dedublării, efectul unei filosofii care ia în calcul apropierea omului de Dumnezeu şi
capacitatea lui de sacrificiu. Visul mai adaugă timp şi spaimei de a fi doar trecător pe acest
pământ. Adunate la un loc, cioburi de oglindă a realităţii, toate aceste elemente ne trimit spre
teatru, spre cunoaşterea de sine care garantează supravieţuirea speciei în dispreţul miilor de
accidente ale vieţii. Teatrul te pândeşte ca să te închidă între ziduri, unde poţi găsi liniştea de
care ai nevoie pentru a gândi liber şi spontan. Unde, dintr-odată, te trezeşti copil gata de a pune
mâna fie pe o floare, fie pe un buzdugan. Unde poţi fi sigur că visezi aievea. Că ochii tăi
deschişi văd lumea aşa cum este, nu cum vrea să pară, unde, dacă adormi, pierzi şirul de
surprize care ţi sau rezervat. Când vii la Teatru, să-ţi iei în ghiozdan şi gustarea de a doua zi. Ai
să uiţi de tine şi-o să-ţi fie foame, chiar la miezul nopţii, când, cu ochii mari deschişi, vei simţi
că viaţa are pentru tine un loc rezervat în stal. Tot timpul.