IELELE

Ielele , fetele rele din mitologia românească, sunt cele mai fascinante creaturi despre care
românii transmit, din gură în gură , povești și legende de sute ani. Fetele frumoase care
dansează noaptea în păduri , goale sau îmbracate în rochii vaporoase, și pedepsesc
barbatii, au fost sursa de inspirație pentru poeți și scriitori. lelele, zânele rele din mitologia
românească sunt cele mai misterioase și fascinante creaturi despre care legendele
românilor vorbesc de sute de ani. Surse de inspirație pentru poeți și scriitori, care le-au
transformat în personaje literare, ielele constituie și subiectul unor studii folcloristice în care
autorii au încercat să explice atât originea, cât și semnificația creaturilor. Făpturi feminine
supranaturale care apar în cete pe câmpii sau în păduri, care cântă și dansează în veșminte
vaporoase sau dezbrcate, lăsând în urma lor semne ale unor cercuri de foc. Acesta este
portretul ielelor, descris de folcloristi si de poveștile din popor de-a lungul timpului.

ORIGINEA DENUMIRII este controversată. De la denumire, până la poveștile din folclor,

purtate din gură în gură, ielele , fäpturile de care oamenii trebuie să se ferească , sunt pline
de mister. Numele zanelor rele este el însuși o controversă. Folcloristul Lazăr Șăineanu
susține în cartea sa "ielele sau Zanele rele" că numele creaturilor vine de la cuvantul cuman
"yel" care înseamnă vânt. Bogdan Petriceicu Hașdeu a considerat că originea numelui are
de-a face cu sanscritul "vel" care duce cu gândul la vânt, mișcare și moarte. Alte păreri
înclină către corelarea denumiri "iele" cu pronumele personal feminin "ele". Legendele spun
că numele de "iele" nu trebuie rostit de om. De aceea, în timp, pentru fabuloasele creaturi s-
au gasit denumiri diferite. Bogdan Petriceicu Hașdeu le amintește sub nume precum
Rudeana, Ruja, Trandafira, Cosânzeana, Lemnica, Ana, Păscuța, Ogrișceana, Foiofia,
Bugiana, Dumernica, Liodiana, Magdalina, Tiranda, Simioana, Roșia, Todosia, Lacargia,
Sandlina, Ruxandra. Tot pentru a evita rostirea numelui de "iele", din credința ca rostirea
aduce ghinion, românii le-au mai spus și "Dânsele".

CINE AU FOST IELELE? Ca si denumirea, originea ielelor este la fel de controversată .

Lazar Șaineanu a considerat că ielele sunt, de fapt, sufletele unor femei vrăjite care după
moarte nu și-au mai găsit liniștea. Exista legende care susțin o alta versiune: ielele ar fi de
fapt fiicele lui Rusalim Împărat, care ii urăsc pe creștini, pentru ca supuși tatălui lor au trecut
la creștinism. Etnologul Tudor Pamfile, care s-a ocupat si el de mitul ielelor, a găsit o altă
explicație. lelele au fost cele trei fete ale lui Alexandru Machedon pe nume Catrina, Zaina și
Marina care au băut din apa vie și au devenit creaturi supranaturale. Alte legende spun că,
la origini, ielele ar fi fiicele Cosanzenei, zeița Lunii care a trăit o iubire incestuoasă cu
Soarele. Cei doi au fost despărțiți și blestemați să nu se mai întâlnească niciodată, iar cele
trei fiice au fost trimise pe pământ să despartă tinerii îndrăgostiți. Dimitrie Cantemir
amintește și el de iele în " Descrierea Moldovei", numind ielele "nimfe ale aerului,
îndrăgostite cel mai des de tinerii mai frumoși " Legendele despre iele, care diferă de la
regiune la regiune, spun că făpturile apar în grupuri de trei, cinci sau șapte. Poveștile le
înfățisează pe zânele rele din mitologia românească ca fiind foarte frumoase, imbracate in
vesminte vaporoase sau pur și simplu goale. În povești apar noaptea, pe câmpuri și în
păduri, departe de ochii lumii. Legendele mai spun că ielele încing hore nebune și vesele pe
care ochii muritorilor de rând nu trebuie să le vad. În urma lor rămân semne ale unor cercuri
de foc din iarb ars.
LOCURI ALE IELELOR în fiecare regiune a țării. Aproape în fiecare regiune a țării existä
locuri despre care legendele spun că ar fi stăpânite de iele. Se spune că în Dâmbovița, în
zona numit "La Omul Mort" ielele apar și dansează în noaptea Sfântului Andrei. Alt loc pus
pe seama ielelor este Pădurea Drocaia din Olt. Se spune că aici, de-a lungul anilor au fost
semnate dispariții ale unor copii. Legendele vorbesc despre faptul că ielele au adoptat un
copil rămas fără părinți pe care l-au făcut fratele lor. După moartea acestuia i-au dus dorul l-
au căutat să-l înlocuiască cu micuții care s-au ratacit prin pădure. Așa explică oamenii
locului unele dispariții misterioase din zonă. Pe unele câmpuri din Arad, Alba sau Brașov au
apărut în anii 90 urme ale unor cercuri din iarbă arsă și semnele au fost puse pe seama
apariției ielelor, evenimentele alimentând poveștile din popor despre creaturile misterioase.

SURORILE RELE ALE SÂNZIENELOR Despre iele se spune în tradiția populară c-ar fi
surorile rele ale Sanzienelor, alte personaje supranaturale din mitologia românească. Spre
deosebire de Sânzienele sărbătorite pe 24 iunie, semn al renașterii vieții, zănele bune care
coboară pe pământ și dau rod naturii, ielele sunt zânele rele. Legendele spun că ele sunt
cele care îi pedepsesc pe cei care nu țin sărbătoarea de Sânziene. Se mai spune că cei
care dorm în noaptea de Sânziene sub cerul liber vor cădea sub puterea ielelor rele care îi
vor schilodi sau îi vor la muți. Se mai spune că ielele obișnuiesc să bea din fântâni și oricine
va bea dup ele, va rămâne strâmb. Din legenda ielelor vine superstitia legată de acoperirea
fantanilor, vaselor cu apă sau întoarcerea canii de lângă fântână cu fata în jos.

SUPERSTIȚII DIN BĂTRÂNI

Bărbații sunt cei care cad victime ielelor în mai toate legendele românești. Tocmai de aceea,
de-a lungul timpului, au fost inventate fel și fel de metode de "apărare" împotriva creaturilor
supranaturale. Bărbatii se apărau de iele purtând usturoi, busuioc sau pelin asupra lor. Se
credea despre aceste plante că au puterea de a tine la distanta zânele rele. Despre
leusteanul pus la ferestre în ghiveci se spunea că are puterea de a alunga zănele rele. În
folclorul românesc există și o serie de descântece pentru vindecarea victimelor ielelor, mai
toate făcute cu apă de la izvor. în ale zone ale țării se crede că pentru a tine departe ielele
este suficient să-ți faci cruce cu limba în cerul gurii.