ASCULTAREA

Principalele tipuri de ascultare:

 Ascultare frontală este atunci când, într-o mulţime de conversaţii simultane şi

diferite, la care participăm sau nu, putem auzi numele persoanei care ne interesează
sau alte cuvinte specifice;
 Ascultare participativă se evidenţiază în situaţia când participăm la conversaţie
dar în acelaşi timp suntem cu gândul în altă parte;
 Ascultare pasivă reprezintă receptarea mesajelor asociate cu absenţa
răspunsurilor şi a întrebărilor din partea interlocutorului, practic este aceea formă de
ascultare care “lasă în grija celuilalt găsirea ideilor fiind susţinută de contact vizual,
gestică, mimică“;
 Ascultare activă este forma superioară a ascultării. Reprezintă modul de a
reacţiona prin care partenerul de discuţii este stimulat să continue să vorbească şi
permite certitudinea că se înţelege ceea ce se comunică. Ascultarea activă presupune
pe lângă simpla receptare şi interpretare a stimulilor auditivi şi acordarea unei anumite
semnificaţii sunetelor.

Ascultarea activă implică efort, nu este suficient doar să te concentrezi asupra

faptelor, ideilor, ci trebuie mai cu seamă să asimilezi ceea ce auzi , să stabileşti legături
cu propria experienţă, să transpui datele auzite în informaţii utile. Prin urmare există
diferenţă între a asculta şi a auzi.

Factori care împiedică ascultarea activă

1. Percepţia fiecărei persoane este unică, de aceea mesajul emis nu este aproape
niciodată identic cu cel pe care emiţătorul vrea să il transmită;
2. Cei mai mulţi oameni adaptează informaţia la ceea ce vor ei să audă, iar, uneori
aleg să nu audă sau chiar resping informaţia pentru a nu se confrunta cu realitatea;
3. Omul gândeşte mult mai repede decât vorbeşte, numărul de cuvinte ascultate
este mai mare decât cele spuse, ca atare receptorul poate să se gândească la altceva
în timp ce ascultă;
4. Subiectul este prea complex sau neinteresant;
5. Receptorul nu se află intr-o stare de spirit corespunzătoare;
6. Durerea;
7. Convingerea că dreptatea este de partea acelei persoane, ca atare nu mai
ascultă ce spun alţii;
8. Lipsa de talent oratoric al vorbitorului;
9. Scoaterea din criză;
10. Neîncrederea .
Aptitudini adecvate adoptate şi mai ales dezvoltate pentru a-l asculta cu
adevărat pe celălalt :

1. Să ştii să taci şi să nu îţi fie teamă de tăcere;

2. Să nu reacţionezi imediat;
3. Să fi disponibil pentru celălalt;
4. Să dai dovadă de empatie.

Tehnici utilizate pentru o ascultare activă :

1. Tehnica tăcerii;
2. Tehnica interogării;
3. Tehnica reformulării.

În interacţinea cu pacientul asistenta medicală parcurge câteva etape şi anume :

deschiderea discuţiei, chestionarea pacientului, ascultarea pacientului, instruirea
acestuia , crearea unei relaţii de colaborare şi de încredere între asistentă şi pacient.

O ascultare eficientă conduce la :

- Obţinerea unui feed-back;

- Încurajarea interlocutorului;
- Aflarea tuturor informaţiilor;
- Îmbunătăţirea relaţiilor personale;
- Rezolvarea problemelor;
- O mai bună înţelegere a celor cu care venim în contact.

Aptitudinea ascultării implică următoarele aspecte :

1. Solicitarea pacientului;
2. Disponibilitatea fizică a cadrului medical;
3. Aptitudinile profesionale ale cadrului medical de a încuraja, de a traduce din
termenii medicali pe înţelesul pacientului.

Un bun ascultător câştigă :

- Infomaţie;
- Înţelegere;
- Recepţie reciprocă;
- Cooperare.

Ascultarea activă nu înseamnă pur şi simplu a-i acorda atenţie celuilalt sau a-i pune
întrebări pentru a reconstitui întregul cu informaţia care îţi lipseşte, ci presupune să te
interesezi şi de ceea ce nu spune interlocutorul. De aceea ascultarea activă permite
depăşirea unor bariere importante în comunicare, dezamorsarea conflictelor şi stabilirea
de relaţii pozitive cu ceilalţi.

Sfaturi pentru cel ce ascultă :

- Învată să-i asculţi pe cei din jur, nu vorbi numai tu;

- Priveşte atent la cel ce vorbeşte şi arată că te interesează ce spune;
- Concentreză-te pentru a înţelege corect ce spun alţii;
- Fii interesat de ce spun alţii, ideile lor se pot dovedi utile şi pentru tine;
- Învaţă de la cei pe care îi asculţi;
- Înainte de a respinge părerile altora, gândeşte-te la ele şi nu spune că nu sunt
bune doar pentru că nu coincid cu ale tale;
- Când situaţia de comunicare permite, ia-ţi notiţe;
- Dacă vrem să fim ascultaţi, trebuie să ştim cum să vorbim.

Sfaturi pentru cel ce vorbeşte:

- Exprimă-te clar şi simplu pentru ca ideile să fie urmărite uşor;

- Alege cu grijă cuvintele pe care le foloseşti şi asigură-te că le cunoşti foarte bine
atât forma cât şi sensul;
- Fii politicos şi amabil, priveşte-l pe cel cu care vorbeşti şi încerarcă să ghiceşti
dacă el te urmăreşte şi este de acord cu tine;
- Controlează-ţi gesturile, expresia feţei, poziţia corpului, încearcă să-ţi stăpâneşti
emoţiile;
- Alege-ţi cu grijă îmbrăcămintea.