Performanta sportiva

Conform definitiei elaborata de Comisia Medicala a C.I.O., performanta sportiva este rezultatul
unirii in sistem a trei componente : biologica, psihologica si sociala. Componenta biologica
reprezinta natura biochimica, fiziologica, somatica a sportivului. Componenta psihologica
cuprinde intreaga sa personalitate, cu idealuri, aspiratii, vointa, creativitate, iar componenta
sociala inglobeaza in ea civilizatia, stiinta, tehnica, cultura si relatiile interumane.

Performanta sportiva sau capacitatea maxima de performanta cu forma sportiva, conduce la

realizarea formei sportive la momentul oportun reprezentand problema majora a profesionistilor
implicati in acest domeniu. Astfel " capacitatea de performanta este suma conduitelor stabilizate
(suprainvatare) ele pistrandu-si eficienta in conditiile de mare dificultate ale competitiei ;
conduitele cu o eficienta ridicata se compun atat din elementele relativ constante, cat si cele din
cele aleatoare, imbinarea lor specifica asigurand adaptarea la situatia de concurs" .

Notiunea de performanta are ca nota distinctiva rezultatul deosebit, remarcabil obtinut de om

intr-o proba sau intrecere sportiva. Sportul, ca activitate de intrecere, a impus termenul si in alte
domenii, in tehnica si chiar in activitati sociale, trecand din sfera motricitatii in aceea a
intelectului sau artei. Oricum, performanta sportiva este de cele mai multe ori privita ca isprava
deosebita a unui individ sau echipe, avand astfel si o valoare sociala. Termenii "sport de
performanta" si "de inalta performanta" sunt folositi in sensul evaluarii sociale a rezultatelor,
intrucat si la nivelul "amatorilor" se obtin performante, raportate evident la tipologia
participantilor, gradul de angajare in pregatire, genul de competitie.

Performanta sportiva are o puternica dimensiune sociala exprimata in principal prin doua
elemente:

- peformanta sportiva este facilitata social in sensul ca coprezenta si coactiunea altor persoane
alaturi de sportiv determina cresterea performantei sportive.

- pereformanta sportiva este un model cultural care prezinta grade diferite de subiectivism si ceea
ce o comunitate considera ca fiind performanta poate sa difere de perspectiva altei comunitati.
Ca singura fiinta capabila de autocunoastere, omul isi poate propune si doreste sa se
prefectioneze, intrucat este nemultumit de sine, de imaginea de sine si doreste sa se afirme atat in
propriii ochi, cat si in ai altora nevoia de aprobare devine nevoie de lauda sau premiu. Aceasta
din urma se transforma in  stimulente pentru activitate. In sport vorbim despre nevoia de
performanta sau de realizare, ca despre un motiv esential si caracteristic sportivilor. Coprezenta
si coactiunea amplifica rezultatele, prin stimularea psihica deloc neglijabila in strategia pregatirii
spotivilor ( infuenta grupului de lucru si a calitatii relatiilor psihoindividuale in sanul acestuia).
Intrecerea sportiva cu aspectele ei de concurare, concurenta, rivalitate este forma organizata a
compararii valorilor si a evaluarii lor dupa criterii date.

Performanta sportiva de marca este sursa de succes a competitorului.

Rolul factorilor sociali este foarte insemnat in pregatirea, obtinerea si mentinerea performantei.
Performanta devine un model cultural cand dobandeste adeziunea publicului.

Cautarea performantei, nevoia de realizare, are la baza nu numai fenomenul de emulatie sau

facilitare sociala, ci si tendinta spre perfectiune a individului, care, chiar daca nu-i depaseste pe
altii, se poate depasi pe sine. Orice sportiv poate realiza o performanta de succes, fie si numai in
comparatie cu prestatiile sale anterioare. De altfel, acesta este un motiv intrinsec de mare
importanta in viata sportivilor, mai ales in stadiile initiale ale activitatii sau la niveluri
competitionale mai putin pretentioase. Esential este sa-si fixeze de fiecare data un scop superior
rezultatului anterior.

Motivatia de realizare, impreuna cu elementele de emulatie sociala ridica pe o treapta foarte

inalta victoria in ochii sportivului. Daca motivatia este amplificata si de variabile extrinseci
( premii, avantaje sociale, etc.), ea pote stimula victoria cu orice pret, conducand sportivii lipsiti
de autocontrol si educatie moral-sociala la conduite nepermise, neloiale-exprimate mai ales in
agresivitate si dopaj.

Performanta superioara, absoluta, intr-o proba sportiva oarecare este record, valoare cautata cu
insistenta si apreciata de public sau specialisti.
Putem afirma ca recordul este o limita superioara atinsa intr-o proba, care urmeaza in mod firesc
sa fie depasita in viitor. S-au scris multe despre limitele performantelor umane; insa momentan
ne rezumam aici in a sustine posibilitatea cotinuei depasiri a barierelor, in paralel cu cresterea
exactitatii instrumentelor de masura a rezultatelor. Daca in unele sporturi elementele "limitative"
ale performantei (spatiul, timpul, gravitatia) sunt masurabile, in altele performanta consta din
invingerea directa a unui advesar sau echipe (lupte, box, tenis, jocuri), cotele de superioritate -
numarul de tuse, puncte sau goluri - neconstituind un "record" decat in sens figurativ sau
conventional. Cel mai bun sportiv primeste insa - in competitii cu caracter specific - titlul de
campion, chiar daca performanta masurata este sau nu record. Astfel, mentionam faptul ca exista
tipuri diferite de performanta, tipuri dependente mai ales de caracterul solicitarilor, in care
functiile motrice, psihologice, energetice-functionale, coordinative, cognitive - perceptive,
inteligente, creative - sunt diferit angajate.

Performanta indirecta. Nevoia de performanta nu este numai a sportivilor ci si a antrenorilor,

specialistilor in stiinta activitatilor corporale, administratorilor si organizatorilor. Toti isi
concentreaza eforturile in directia pregatirii sportivului sau echipei care trebuie sa castige, fiecare
atribuindu-si merite mai mult sau mai putin justificate pentru succesul obtinut.

La realizarea performantei contribuie mai multe discipline, care, in ultimele decenii, structureaza
tot mai coerent stiinta activitatiilor corporale:antropologia, fiziologia, psihologia, sociologia,
pedagogia,etc; in al doilea rand este constituita din imbinarea caracteristica a mai multor factori,
care pot fi grupati,in functie de natura lor, in: biologici, psihologici, sociali si materiali. Pe cel
de-al doilea aspect il putem considera si multifunctional priveste ansamblul insusirilor
sportivului, cele mai multe perfectibile si prin aceasta supuse procesului stiintific al selectiei si
pregatirii. Este punctul de vedere analitic din care este studiata performanta sportiva de catre cei
mai multi specialitti ai domeniului.

Sintetic, performanta este dependenta de capacitatea totala a sportivului- capacitate de

performanta, de sistem bio-psiho-social, rezultat al perfectionarii functiilor executorii-regulatorii
ale subsistemelor morfologic,functional, fiziologic, informational, decizional ti psihoreglator.
Performanta sportiva este deci aspectul de excelenta (optimum)al fintei umane privita in
totalitatea ei.
Varietate si interdependenta.Fiind vorba despre fiinta umana angajata intr-o intrecere sustinuta
cu factorii externi, cu semenii si cu sine insusi, este evident ca aspectele care determina sau
influenteaza rezultatele sunt numeroase si in acelasi timp legate intre ele fie cauzal, fie
probabilist.. Factorii personalitatii acestuia sunt in primul rand cei care conditioneaza
performanta .

Sportivul care este principalul subiect generator al performantei este definit de un numar foarte
mare de atribute, dintre care unele sunt caracteristice pentru realizarea acesteia. El se poate
dezvolta numai daca sunt indeplinite anumite conditii atat in privinta corelarii interdependente a
atributelor- insusiri, calitati-aptitudini etc, cat si a determinantelor ambientale, sociale, materiale,
pedagogice.

Puncte de vedere mai putin sistematice dar interesante pentru problema care o discutam este
prezentata de Georges Thomas si Adrian Gagea .Primul (in: Paris , P.U.F, 1975 ) trateaza ca
factori ai succesului:

Factorii sociali-politici- culturali;

Personalitatea (afectivitatea conatia inteligenta)

Motivatia si atitudiniile;

Nivelul de aspiratie si de activare;

Ereditatea

Morfologia

Aspectele fiziologice;

Psihomotricitatea.

Adrian Gagea (in 1979) discuta factorii victoriei in tirul de performanta, acordand ponderi
deosebite factorilor psihici, fiziologici si calitatile tragatorului. Autorul enumera inca o serie de
factori foarte diferiti care influenteaza victoria, ca de exemplu: mediul de competitie, rezultatul
anterior, bioritmul, calitatea materialelor conditiile meteorologice, rezultatul adversarului .

Motivele ce influenteaza conduita sportivilor sunt diverse, dar ele pot fi subsumate satisfactiei
deosebite traite ca urmare a activitatii sportive.

Afirmarea de sine. Are statut de motiv major si este considerata drept ax motivational central al
conduitei sportive. Cea mai importanta din valentele sportului consta tocmai in realizarea de
sine. Activitatea sportiva raspunde unor imperative ale trebuintei.de autoafirmare, si anume :
nevoia de a se face acceptat, nevoia de a primi un rang intr-o colectivitate, nevoia de a fi aprobat,
nevoia de prestigiu s.a. .

Tendinta de afiliere sociala. Cea mai simpla forma de manifestare a nevoii obiective de afiliere
in raport cu un subiect uman sau cu un grup social, este cautarea contactului uman care, in sport,
se realizeaza atat in cadrul echipei (viata colectiva, .antrenamente comune), cat si in cadrul
competitiei.

O alta forma a tendintei de afiliere este cautarea grupului, dorinta de integrare  si de a juca un
anumit rol in cadrul colectivului,  tendinta satisfacuta cel mai adesea de activitatile sportive.

O a treia forma sub care se manifesta tendintele sociale se refera la nevoia de integrare in cadrul
institutional in care se desfasoara activitatea sportiva : institutii sau cluburi ce impun respectarea
regulamentelor, normelor, a standardelor si apararea prestigiului acelei institutii.

c)Interesul pentru competitii. Acesta se refera, de fapt, la nevoia de a participa la o lupta, la o

intrecere sportiva si cuprinde o serie de subcomponente, cum ar fi : nevoia de a-si masura propria
valoare prin comparatie cu performantele altora ; nevoia de succes ; nevoia de a se opune
(constructiv) altora; nevoia de neprevazut (a lupta 'si a-1 invinge pe adversar) ; nevoia de a trai
tensiunea competitiei (a intra intr-o experienta inedita sau cu efecte previzibile pozitive asupra
personalitatii lui).

d)Dorinta de a castiga. Este unul din cei mai importanti factori ai complexului motivational.
Dorinta de a castiga interfera, ca factor motivational, cu ceilalti factori sus amintiti, putand fii
divizata, la randul sau, intr-o serie de subcomponente : dorinta de posesiune, de faima, de glorie,
de recompense materiale ; afirmarea de sine, legata direct de ocuparea locului I ; dorinta de a fi
tot atat de bun ca ceilalti ; aspiratia de a se realiza, de a se descoperi pe sine si de a se
autodepasi ; dorinta de a invinge pentru a iesi din anonimat ; nevoia de a se face cunoscut in
propriul mediu sau in altele ; nevoia de a se face acceptat intr-un anumit grup ; nevoia de a se
distinge, de a avea prestigiu, de a avea reputatie ; nevoia de dominare a altora ca urmare a
practicarii unui sport etc. nevoia de compensatie ; dorinta de a.apara culorile tarii sau ale
clubului, imbinata cu aceea de a nu deceptiona un conducator, antrenor sau spectatorii. .

e) Aspiratia de a deveni sportiv fruntas. Componentele care formeaza aceasta parghie

motivationala majora sunt diferite : nevoia de exigenta fata de propria activitate ; tendintele
legate de autoafirmare (cum ar fi nevoia de realizare, de a fi recunoscut de altii, de a avea
prestigiu) ; interese materiale ; dorinta de a castiga (pentru tara, pentru club) ; influenta altor
campioni care devin modele de urmat.

f) Cautarea compensatiei. Afirmarea de sine capata in anumite situatii aspectul unei cautari

compensatorii.

Se disting, in principal, trei mari tipuri de activitati compensatorii : compensatia de completare si

echilibrare ; compensatia de depasire a inferioritatii (reale sau imaginare in plan fizic sau
psihic) ; compensatia de substituire, ce orienteaza spre sport in absenta rezultatelor in alte
domenii.

g) Nevoia de miscare.  Nevoia de miscare este deosebit de importanta in complexul factorilor cu

valoare de motivare a activitatii sportive. Actul motric ofera satisfactii directe prin el insusi
datorita stimularii fortei, vitezei, agilitatii, cat si datorita posibilitatii pe care o are sportivul de a-
si consuma intr-o maniera acceptabila energia disponibila.

h) Combativitatea si agresivitatea. Cele doua tendinte nu sunt identice. Agresivitatea este o

tendinta distructiva, o reactie violenta la frustratie, manifestata frecvent prin conduite
necontrolate de furie si brutalitate.
Combativitatea este aspectul activ-constructiv al dorintei de a lupta. Sentimentul care o anima
este pozitiv, iar gandirea sportivului se caracterizeaza prin luciditate.

i) Gustul riscului. Neprevazutul joaca un rol esential in declansarea motivatiei sportivului.

Mobilizarea in ultimul moment, cand nu mai e nimic de pierdut, a tuturor resurselor fizice,
tehnice si psihologice incununeaza nu de putine ori eforturile sportivului sau echipei cu un
succes neasteptat.

Sportivilor la care predomina motivatia de obtinere a succesului le sunt specifice reactiile de

mobilizare activa, reactii asemanatoare cu cele de furie. In cazul celor dominati de motivatia de
evitare a esecului sunt mai pregnante reactiile de tip anxios (Ciucurel, 2006). Aceasta fiind o alta
caracteristica ce pare sa diferentieze sportivii de persoanele care nu practica nici un fel de sport,
este stabilitatea emotionala .

Numai atunci cand are o mobilitate ridicata a conduitei si o capacitate de adaptare la conditiile
mereu schimbatoare, atunci sportivul suporta mai usor stresul competitional. 

Dar paradoxul consta in aceea ca mobilitatea si flexibilitatea comportamentului sunt corelate de

regula cu o hiperactivitate emotionala, chiar si la stimuli minori (apud Holdevici, 1993).

Unii sportivi nu sunt atat de echilibrati pe cat ar vrea ei sa para, dar multi din ei au o serie de
particularitati care compenseaza insuficienta stabilitate emotionale (de exemplu, forta
caracterului, nevoia de performanta etc.), care le asigura starea psihica optima pentru competitie.