Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” – Arad

Facultatea de Medicinã, Farmacie şi Medicinã Dentarã

Factorii exogeni ce influenţează

dezvoltarea copilului

Student: Bertea Lucia Teodora Elena

MG IV, AN IV, 2018
Prof. Coordonator: Dr. Ciurea Rujita
 Creşterea şi dezvoltarea reprezintă un proces biologic complex, specific a
tot ce este viaţă, caracteristic fiecărei rase şi particular fiecărui individ.

Dezvoltarea organismului uman interesează, din punct de vedere

funcţional, toate procesele, mecanismele de adaptare şi perfecţionare la care este
supus continuu, în limitele unor parametri biologici impuşi de mediu şi activităţile
umane (fizice, psihice, intelectuale).

Ritmul, intensitatea şi succesiunea fenomenelor creşterii şi dezvoltării se

diferenţiază de la o perioadă la alta de viaţă variind de la sistem, aparat şi organ la
altul. Aceste schimbări sunt determinate onto- şi filogenetic şi impuse de factorii
de influenţă ai creşterii şi ai proceselor de adaptare.

Aceşti factori pot acţiona în viaţă intrauterină (factori materni), organismul

matern constituind mediul ambiant în care embrionul sau fătul se dezvoltă, dar şi
în perioada postnatală. Creşterea şi dezvoltarea intrauterină a embrionului sau
fătului se află sub influenţa directă a unor factori ce ţin de organismul matern sau
a unor factori ai mediului, în care gravida îşi desfăşoară existenţa.

Factori exogeni care acţionează intrauterin

Factorii materni pot constitui în unele cazuri elemente care pot influenţa
morfogeneza, histogeneza şi organogeneza, perturbând procesul de dezvoltare.

Factorii infecţioşi, chimici, medicamentoşi, actinici, nutritivi pot influenţa

dezvoltarea embrionului şi a fătului în diferite etape de evoluţie. Patologia
endocrină, infecţioasă sau neinfecţioasă, vârsta înaintată a mamei pot avea
repercursiuni negative în procesul normal de ontogeneză.

Factorul infecţios poate determina dereglări ale proceselor normale de

creştere şi dezvoltare, cu apariţia unei patologi malformative, uneori severe. În
celulele embrionare umane, virusul rubeolic determină încetinirea până la oprire
a diviziunilor celulare, fisuri cromozomiale sau poate afecta fătul în diferite etape
de dezvoltare.

2
 Factorii actinici pot influenţa creşterea şi dezvoltarea intrauterină şi pot
determina malformaţii în strânsă corelaţie cu calităţile radiaţiilor (tip, doză etc.)

Sub influenţa lor pot apărea mutaţii genetice sau defecte enzimatice (cum ar fi
scăderea activităţii TGO, TGP).

Factorii chimici pot avea acţiune embriotoxică şi efect teratogen. Consumul

de grâu tarat cu fungicide conţinând mercur sau consumul de peşte contaminat
cu metil-mercur deversat de către fabricile producătoare pot determina leziuni
neurologice ce afectează dezvoltarea creierului, dacă expunerea gravidei în mediu
poluat s-a realizat în ultimele luni de sarcină. Un consum de 30 ml alcool zilnic
determină embriopatia alcoolică, cu retard psihic şi sindrom plurimalformativ.

Substanţele medicamentoase pot influenţa dezvoltarea fătului. Cele mai

nocive substanţe incriminate în perturbarea creşterii normale a fătului sunt:
hormonii sexuali feminini, anticonvulsivantele, anticoagulantele, medicaţia
citostatică, etc. Medicul poate recomanda gravidei un produs farmaceutic numai
după ce a fost consultată lista medicamentelor cu potenţial toxic fetal.

Vârsta prenatală - vârsta înaintată a mamei poate influenţa produsul de

concepţie atât prenatal, intranatal (prin dificultăţile create de actul naşterii), dar şi
postnatal (prin relaţia psiho-afectivă a copilului cu o mamă mai vârstnică).
Începutul meiozei ovocitelor are loc în luna a 3-a de viaţă intrauterină şi este
încheiată, pentru fiecare ovocit în parte, cu ocazia unui ciclu menstrual. El poate
cumula efectele negative ale mediului extern, astfel că se consideră că ovocitele
au vârsta mamei.

Boli materne neinfecţioase - diabetul zaharat poate determina

macrosomie fetală, "nou născutul din mamă diabetică" prezintă malformaţii
congenitale de tub neural, sacrale, femurale. Afecţiunile tiroidiene materne
tratate cu hormoni tiroidieni pot determina tireotoxicoză şi guşa neonatală.

Factorii alimentari - carenţa alimentară a fost corelatăcu retardul de

creştere intrauterină şi cu apariţia unor malformaţii congenitale. Valoarea critică a
aportului alimentar sub care s-a produs încetinirea creşterii fetale a fost de 1500
kcal/zi.
3
Factori exogeni care acţionează postnatal
Factorul alimentar influenţează precoce atât creşterea şi dezvoltarea, cât şi
predispoziţia ulterioară la anumite boli. Alimentaţia cu lapte de mamă
accelereaza creşterea staturo-ponderală în primele 6 luni. Carenţele alimentare
influenţează în primul rând creşterea ponderală şi apoi pe cea staturală. Carenţa
proteică reduce sinteza proteinelor, inhibă replicarea ADN, diminuă volumul
celulelor, fără a afecta multiplicarea celulară dacă aportul energetic este adecvat.
În carenţele proteice severe apare o sinteză insuficientă a factorilor de coagulare,
hormonali, enzimatici. Carenţa în vitamine înfluenţează multiplicarea şi
diferenţierea ţesuturilor. Carenţele în substanţe minerale au efect asupra
enzimelor celulare şi a mineralizării scheletului. Supraalimentaţia va produce
hipertrofia si hiperplazia adipocitelor, cu instalarea obezităţii.

Factorii socio-economici sunt reprezentaţi de condiţiile de locuit

(microclimatul) şi situaţia materială a părinţilor. Aceşti factori pot influenţa
calitatea alimentaţiei, condiţiile de igienă, îngrijirea, educarea, asistenţa medicală.
Media înălţimii şi greutăţii copiilor din mediul urban este mai mare decât a celor
din mediul rural. Copii adoptaţi de familii cu posibilităţi materiale crescute
prezintăo maturaţie psiho-afectivă superioară acelora care au rămas în mediul din
care provin, dacă adopţia se face până la vârsta de 2 ani.

Mediul geografic influenţează creşterea şi dezvoltarea prin microclimat

(aer, soare, temperatură, umiditate, lumină, raze ultraviolete). Clima alpină sau de
deşert se asociază cu talia mică. Clima temperată este cea mai favorabilă creşterii.
Hipoxia de altitudine se asociază cu greutate mică la naştere, prin întârziere în
creşterea intrauterină. Creşterea în lungime este mai mare primăvara, iar în
greutate toamna. Razele ultraviolete şi X in doză mare opresc procesul de
creştere, dar în cantitate mică îl stimulează.

Factorii afectivi - educativi au infulenţă în dezvoltarea psiho-emoţională,

intelectuală, de adaptare şcolară şi civică a copilului. Carenţa afectivă de stimulare
psihosomatică şi intelectuală limitează posibilitatea de adaptare socială a
copilului.

4
 Efortul fizic are efect asupra dezvoltării somato-motorii încă din primele
luni de viaţă. Exerciţiile fizice activează circulaţia şi cresc aportul de oxigen în
ţesuturi, facilitează termogeneza la copiii paralizaţi, cu imobilizări prelungite sau
atrofii musculare.

Bibliografie
 Precup L., Dumitra S. - "Puericultură - Curs Pentru Studenţi", Ed. University
Press, Arad, 2011
 Hurgoiu V. - "Puericultură", Ed. Medicală, Bucureşti, 1991
 Spineanu R. - "Puericultură", Ed. Eurounion, 1994
 Boţiu V., Ilie C., Boia M. - "Manual de puericultură şi neonatologie", UMF
Timişoara 2002
 Lazăr D., Precup L., Oprea D. - "Elemente de puericultură", Ed. Naţional,
Bucureşti, 1998