SECVENȚA NARATIVĂ

• prezintă derularea unor întâmplări într‐o ordine logică și temporală;

• urmărește dezvoltarea unei intrigi într‐o înlănțuire de evenimente care au un deznodământ.

• prezența unui narator: atotștiutor (o voce anonimă), implicat (personaj care participă la acțiune) sau
neimplicat (martor la eveniment);

• relatare la persoana a III‐a sau la persoana I.

SECVENȚA DESCRIPTIVĂ

• prezintă trăsăturile unor persoane/personaje, obiecte, fenomene, peisaje etc., cu scopul de fixa
detaliile concrete care le caracterizează;

• conturează cadrul spațial și temporal al întâmplării.

• folosirea cuvintelor din câmpul lexical în care se încadrează tema descrierii;

• preponderența grupurilor nominale (substantiv + adjectiv);

• prezența verbelor la prezent sau la imperfect.

SECVENȚA DIALOGATĂ

• reproduce întocmai cuvintele unor persoane/personaje care comunică unele cu celelalte;

• permite dezvăluirea directă a gândurilor, a sentimentelor și a atitudinilor acestora.

• prezența unui verb de declarație (a afirma, a întreba, a spune, a șopti, a zice etc.);

• prezența liniei de dialog înaintea replicilor sau marcarea acestora prin ghilimele;

• marcarea intonației (neutre, interogative sau exclamative) prin punctuație specifică.

SECVENȚA EXPLICATIVĂ

• oferă informații necesare înțelegerii unor acțiuni ale persoanelor/personajelor;

• oferă explicații despre cauzele și caracteristicile unor fenomene sau evenimente;

• răspunde la întrebările „De ce?“ sau „Cum?“.

• prezența unor cuvinte/grupuri de cuvinte ca: mai întâi, apoi, în cele din urmă, în consecință, astfel,
pentru că, deoarece, fiindcă etc.
• utilizarea unor procedee diverse care ușurează înțelegerea: definire, exemplificare, comparare,
reformulare etc.