ETICĂ ȘI INTEGRITATE

NOTE DE CURS

TEMA 4
INTEGRITATEA ÎN EXERCITAREA PROFESIEI

4.1. Regimul juridic şi instituţional intern în materia integrităţii în

exercitarea funcţiilor publice. Locul şi rolul Agenţiei Naţionale de Integritate

Deşi riscurile şi oportunităţile de corupţie şi comportament lipsit de etică sunt prezente

în orice instituţie, datorită misiunilor şi atribuţiilor specifice structurilor M.A.I., trebuie
acordată o atenţie specială acestora, cu atât mai mult cu cât sunt necesare măsurile adaptate de
prevenire şi combatere. Integritatea şi onoarea sunt unele dintre cele mai importante calităţi
profesionale ale personalului acestei instituţii şi unele dintre cele mai valoroase atuuri ale
organizaţiei.
Punctul critic sau momentul de cotitură în ceea ce privește reforma în sistemul judiciar
și lupta împotriva corupției din România a fost, fără doar și poate, aderarea țării la UE. Acest
proces a fost însoțit de o serie de măsuri de acompaniere specifice, instituite pentru a preveni
sau pentru a remedia o serie de deficiențe în mai multe domenii, un accent important fiind pus
pe lupta împotriva corupției.
În a doua jumătate a anilor 2000, cel puțin două documente oficiale recunoșteau
incapacitatea instituțiilor românești relevante de a lupta eficient în scopul prevenirii și
combaterii faptelor de corupție. Auditul independent al Strategiei Naţionale Anticorupţie
(SNA) 2001-2004, realizat la începutul lui 2005, concluziona faptul că deși România a creat un
impresionant arsenal de instrumente, au fost identificate mai multe obstacole în calea eficienței
luptei împotriva corupției, printre care implementarea deficitară a legislației anticorupție sau
utilizarea restrânsă a instrumentelor administrative de combatere.
La finalul anului 2006, legislația națională reglementa un set de instrumente care avea
menirea de a combate corupția și prin mijloace administrative, existând, astfel, o serie de
prevederi referitoare la depunerea declarațiilor de avere și verificarea patrimoniului unor
categorii de funcționari publici și demnitari, iar regimul juridic al conflictelor de interese și al
incompatibilităților era, de asemenea, prevăzut de legislație.
Mecanismul de cooperare și de verificare (MCV) a fost instituit la momentul aderării
României la Uniunea Europeană în 2007 pentru a remedia deficiențele reformei sistemului
judiciar și pentru a combate corupția. De atunci, rapoartele MCV încearcă să contribuie la
orientarea eforturilor autorităților române prin recomandări specifice și evaluează progresele
realizate. MCV se va încheia atunci când vor fi îndeplinite în mod satisfăcător toate cele patru
obiective de referință care se aplică României. Obiectivele de referință au fost definite la
momentul aderării și acoperă aspecte esențiale pentru funcționarea unui stat membru –
independența și eficiența sistemului judiciar, integritatea și lupta împotriva corupției. Pentru ca
aceste obiective să fie îndeplinite, este nevoie de o combinație de măsuri legislative și
instituționale.

Strategia Naţională Anticorupţie

Odată cu crearea structurilor specializate anticorupţie, un element esenţial al luptei
împotriva corupţiei îl constituie adoptarea şi implementarea unui cadru normativ strategic şi
eficient de prevenire şi combatere. În acest sens, încă din anul 2001 au fost adoptate până în
prezent 5 strategii anticorupţie.
Scopul Strategiei Naţionale Anticorupţie (SNA) 2016 - 2020 este promovarea
integrităţii, prin aplicarea riguroasă a cadrului normativ şi instituţional în vederea prevenirii
corupţiei în România. Documentul are un caracter multidisciplinar şi este adresat tuturor
instituţiilor publice reprezentând puterea executivă, legislativă şi judecătorească, autorităţilor
publice locale, mediului de afaceri şi societăţii civile.
Incidentul de integritate, conform Strategiei Naţionale Anticorupţie (SNA) 2016 -
2020, reprezintă situaţia în care cu privire la un angajat al unei instituţii/autorităţi publice sau
întreprinderi publice a fost luată sau dispusă cel puţin una dintre următoarele măsuri:
a) încetarea disciplinară a raporturilor de muncă, ca urmare a săvârşirii unei abateri de
la normele deontologice sau de la alte prevederi similare menite să protejeze integritatea
funcţiei publice;
b) trimiterea în judecată sau condamnarea pentru săvârşirea unei infracţiuni de corupţie
sau a unei fapte legate de nerespectarea regimului interdicţiilor, incompatibilităţilor,
conflictului de interese sau declarării averilor;
c) rămânerea definitivă a unui act de constatare emis de către Agenţia Naţională de
Integritate, referitor la încălcarea obligaţiilor legale privind averile nejustificate, conflictul de
interese sau regimul incompatibilităţilor;
d) rămânerea definitivă a unei decizii emise de Consiliul General al Consiliului Naţional
de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU) privind o
lucrare ştiinţifică.
De asemenea, SNA 2016-2020 defineşte următoarele sintagme esenţiale în contextul
punerii în aplicare a strategiei:
- comportamentul integru este acel comportament apreciat sau evaluat din punct de
vedere etic ca fiind corect,
- comportamentul lipsit de integritate este o formă de subminare a misiunii
organizaţiei, conducând la un climat organizaţional toxic pentru angajaţi şi terţi, şi afectând
interesele legitime ale tuturor celor implicaţi, inclusiv interesul public,
- planul de integritate - ansamblul de măsuri identificate de conducerea instituţiei ca
remedii pentru riscurile şi vulnerabilităţile instituţionale la corupţie identificate.

IMPACTUL SCONTAT AL STRATEGIEI NAŢIONALE ANTICORUPŢIE

- încadrarea în media UE privind percepţia şi mentalitatea publică internă legată de
amploarea fenomenului de corupţie din România;
- reducerea substanţială, cu cel puţin 50%, a cazurilor de fraudare şi corupere a
procedurilor de achiziţii publice şi a incidentelor de integritate în sectoarele vulnerabile
identificate;
- implementarea măsurilor preventive anticorupţie în peste 80% din instituţiile publice
şi întreprinderile publice, ca parte a unui plan de integritate dezvoltat pe bază de analiză de risc
şi standarde de control managerial intern;
- atingerea obiectivelor MCV şi asimilarea instituţională naţională a procedurilor de
evaluare, ca o garanţie a ireversibilităţii măsurilor de consolidare a integrităţii în exercitarea
funcţiilor publice;
- aderarea României la Convenţia anti-mită a OCDE;
- promovarea regională şi internaţională a experienţei anticorupţie deţinute de România
 Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie
Legea cuprinde 5 capitole, reglementând aspecte generale, reguli speciale de
comportament privind anumite categorii de persoane, în scopul prevenirii faptelor de corupţie,
infracţiunile de corupţie, dispoziţiile procedurale şi cele finale.

Reguli speciale de comportament privind anumite categorii de persoane, în scopul

prevenirii faptelor de corupţie
 obligaţia de a îndeplini îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau
însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită
profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale
cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru
dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase
necuvenite.
 obligaţia de a-şi declara averea în condiţiile prevăzute de Legea nr. 115/1996 privind
declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor
persoane cu funcţii de conducere.
 obligaţia anumitor persoane (respectiv cele care exercită o funcţie publică sau de
control) să declare, în termen de 30 de zile de la primire, orice donaţie directă ori
indirectă sau daruri manuale primite în legătură cu exercitarea funcţiilor sau atribuţiilor
lor, cu excepţia celor care au o valoare simbolică.
În înţelesul Legii nr. 78/2000, sunt infracţiuni de corupţie infracţiunile prevăzute
la art.289 - 292 din Codul penal, inclusiv atunci când acestea sunt comise de persoanele
prevăzute la art. 308 din Codul penal.
 Art. 289 Cod Penal Luarea de mită,
 Art. 290 Cod Penal Darea de mită,
 Art. 291 Cod Penal Traficul de influenţă,
 Art. 292 Cod Penal Cumpărarea de influenţă.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 78/2000, sunt infracţiuni asimilate
infracţiunilor de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 10 – 13 din acest act normativ.

Agenţia Naţională de Integritate (ANI)

Agenţia Naţională de Integritate (ANI) a fost creată să funcţioneze la nivel naţional, ca
structură unică, în categoria autorităţilor administrative autonome. Înfiinţarea sa s-a
materializat odată cu adoptarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, modificată prin Legea nr.176/2010 privind
integritatea in exercitarea funcţiilor si demnităţilor publice.
Decizia autorităţilor române privind crearea şi operaţionalizarea acestei agenţii a avut
la bază atât angajamentele asumate în perioada preaderare la UE, precum şi recomandările
GRECO emise în anul 2005 privind componenta dezvoltării unui sistem unitar de verificare în
domeniul averilor, conflictelor de interese şi incompatibilităţilor.
Deşi a fost înfiinţată în anul 2007, operaţionalizarea ANI s-a realizat începând cu anul
2008.
Scopul ANI este reprezentat de asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi
funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin îndeplinirea de competenţe privind
evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a
modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese
potenţiale în care se pot afla persoanele care au obligaţia depunerii declaraţiilor de avere şi de
interese pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice.
 În îndeplinirea atribuțiilor care îi revin potrivit legii, ANI acționează potrivit
principiului independenței operaționale. ANI este condusă de un președinte, ajutat de un
vicepreședinte, numiți de Senat, pe bază de concurs, organizat de Consiliul Național de
Integritate. Mandatul președintelui și al vicepreședintelui se mențin până la sfârșitul perioadei
de exercitare a acestora.
Personalul ANI este format din președintele ANI, vicepreședintele ANI, inspectori de
integritate, funcționari publici și personal contractual. Președintele ANI este demnitar cu rang
de secretar de stat, vicepreședintele ANI este demnitar cu rang de subsecretar de stat, iar funcția
de inspector de integritate este funcție publică cu statut special.
Potrivit principiului independenței operaționale, președintele, vicepreședintele și
inspectorii de integritate nu vor solicita sau primi dispoziții referitoare la evaluările privind
averea persoanelor, conflictele de interese și incompatibilitățile de la nicio autoritate publică,
instituție sau persoană.
ANI efectuează activităţile de evaluare atât pe baza sesizărilor din oficiu, cât şi plecând
de la sesizări primate din partea unei persoane fizice sau juridice.
În îndeplinirea atribuţiilor funcţionale, ANI are acces la documente/date şi informaţii
de la toate autorităţile publice sau orice altă persoană fizică sau juridică, în termen de 30 de
zile lucrătoare.
ANI este instituţia statului care are un rol esenţial în cadrul procesului complex de
aplicare a prevederilor legislative referitoare la depunerea şi controlul declaraţiilor de avere şi
de interese.

În prezent, obiectivele şi măsurile Strategiei ANI sunt structurate pe cinci arii de

intervenţie – obiective generale, după cum urmează:
CONSOLIDARE
PREVENȚIE ȘI EVALUARE ȘI
ADMINISTRATIVĂ A TRANSPARENȚĂ COOPERARE
CONȘTINETIZARE SANCȚIONARE
AGENȚIEI
• Achiziții publice • Evaluarea • Consolidare internă • Declarații de avere și • La nivel național
• Parlamentari incidentelor de • Politica de resurse de interese • La nivel internațional
• Magistrați integritate umane • Pagina de Internet a
• Alegeri • Monitorizarea • Politica de instituției
cazurilor care ajung comunicare
• Funcționari publici
pe rolul instanței
• Aleși locali
• Prevenție la toate
nivelurile

Aşa cum se subliniază în Strategia ANI 2016-2020, ANI dispune de una dintre cele mai
mari colecţii de declaraţii de avere şi de interese la nivel mondial. De asemenea, 90% dintre
cazurile instrumentate de ANI au fost confirmate prin decizia instanţelor ori prin necontestarea
raportului de evaluare întocmit de inspectorii de integritate.

4.2. Incompatibilităţile şi conflictul de interese

Pe lângă faptele clasice de corupţie, ultimii ani au scos la iveală în plan european, dar
şi naţional, existenţa unor situaţii ce nu intră în categoria faptelor penale ci în sfera
administrativă a abaterilor de la normele integrităţii în exercitarea funcţiilor publice, în cadrul
a trei paliere – conflictele de interese, incompatibilităţile şi declararea averilor şi
intereselor.
Conflictul de interese şi incompatibilităţile sunt reglementate în cadrul Legii
nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu
modificările şi completările ulterioare.

Conflictul de interese cuprinde situaţiile de fapt ce generează anumite raporturi

juridice în care o anumită persoană ce ocupă anumite funcţii sau demnităţi publice are un
interes personal de natură patrimonială, ce ar putea să influenţeze obiectivitatea în îndeplinirea
sarcinilor sale.
Conform art. 13 din Recomandarea 10/2000 a Comitetului de Miniştri al CoE,
conflictul de interese apare atunci când funcţionarul public are un interes personal care
influenţează sau pare să influenţeze îndeplinirea atribuţiilor sale oficiale cu imparţialitate şi
obiectivitate. Interesele private ale funcţionarului public pot include un beneficiu pentru sine
sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau
organizaţii cu care funcţionarul public a avut relaţii politice sau de afaceri.
Conflictul de interese se caracterizează prin raportul ce intervine între un interes public
(în virtutea funcţiei ocupate) şi interesul privat (personal) al funcţionarului.
Conform practicii dezvoltate la nivelul ANI, conflictul de interese este de trei tipuri, în
funcţie de evoluţia sa cronologică – potenţial, actual şi consumat.
Conflictul de interese potenţial – în situaţia în care un oficial are interese personale de
natură să producă un conflict de interese dacă ar trebui luată o decizie publică, situaţie în care
conduita cerută oficialului este exercitarea în mod transparent şi echidistant a atribuţiilor sale;
Conflictul de interese actual – oficialul trebuie să se abţină de la luarea oricăror decizii,
informându-şi superiorul ierarhic despre situaţia apărută;
Conflictul de interese consumat – apare în cazul în care oficialul nu s-a abţinut de la
luarea unei decizii în ipoteza unui conflict de interese actual şi implică latura sancţionatorie a
reglementării.
Conflictul de interese este definit în art.70 din Legea nr. 161/2003, ca fiind situaţia în
care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de
natură patrimonială, care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care ii
revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.
Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea funcţiei
publice sunt:
 Imparţialitatea, principiu conform căruia funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă o
atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes politic, economic, religios sau de altă
natură, în exercitarea funcţiei publice;
 Integritatea – funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori
indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj sau beneficiu în considerarea funcţiei
publice pe care o deţin sau să abuzeze în vreun fel de această funcţie;
 Transparenţa deciziei – activităţile desfăşurate de funcţionarii publici în exercitarea
funcţiei lor sunt publice şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor;
 Supremaţia interesului public - funcţionarii publici au îndatorirea de a considera
interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea funcţiei publice.

Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se afla în una dintre următoarele
situaţii:
a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la
persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;
b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care
au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;
c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile
pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.
 În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină
de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze
de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile
care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3
zile de la data luării la cunoştinţă.
Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea şefului ierarhic căruia îi
este subordonat direct funcţionarul public în cauză, va desemna un alt funcţionar public, care
are aceeaşi pregătire şi nivel de experienţă.
Încălcarea dispoziţiilor legale poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară,
administrativă, civilă ori penală, potrivit legii.
Actele administrative/juridice încheiate de o persoană aflată în conflict de interese sunt
lovite de nulitate absolută. Ortice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau
într-un interes legitim ca urmare a existenţei unui conflict de interese se poate adresa instanţei
de judecată.

Incompatibilitatea constituie acea interdicţie legală prin care o persoană nu poate

deţine simultan două funcţii care, prin natura lor, se exclud reciproc. Astfel, principala
deosebire dintre conflictul de interese şi incompatibilitate constă în faptul că în primul caz,
este necesară luarea unei decizii de către un funcţionar care are un interes de natură
patrimonială asociat deciziei, iar în al doilea caz, nu este necesară luarea unei decizii, ci simpla
deţinere de către un funcţionar public a două funcţii aflate în legătură directă sau indirectă,
conduce la un posibil caz de incompatibilitate.
Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate
de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercita
o demnitate publica sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea.
Incompatibilităţile reflectă acele situaţii în care un oficial public ocupă mai multe funcţii
în acelaşi timp, deşi acest cumul este interzis de lege.
La nivelul cel mai concret, incompatibilitatea se caracterizează prin existenţa unui
cumul de funcţii interzis de lege. Raţiunea sancţionării juridice a cumulului de funcţii
nepermise o constituie necesitatea menţinerii imparţialităţii şi obiectivităţii funcţionarilor
publici şi celorlalte categorii de personal în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu statut
special pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei
literar-artistice. Funcţionarii publici, funcţionarii publici parlamentari şi funcţionarii publici cu
statut special pot exercita funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt
în legătură directă sau indirectă cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public, funcţionar public
parlamentar sau funcţionar public cu statut special, potrivit fişei postului.
Nu se află în situaţie de incompatibilitate funcţionarul public care:
a) este desemnat printr-un act administrativ, emis în condiţiile legii, să reprezinte interesele
statului în legătură cu activităţile desfăşurate de operatorii economici cu capital ori patrimoniu
integral sau majoritar de stat, în condiţiile rezultate din actele normative în vigoare;
b) este desemnat printr-un act administrativ, emis în condiţiile legii, să participe în calitate
de reprezentant al autorităţii ori instituţiei publice în cadrul unor organisme sau organe colective
de conducere constituite în temeiul actelor normative în vigoare;
c) exercită un mandat de reprezentare, pe baza desemnării de către o autoritate sau instituţie
publică, în condiţiile expres prevăzute de actele normative în vigoare.
d) este desemnat prin act administrativ pentru a face parte din echipa de proiect finanţat din
fonduri comunitare nerambursabile, precum şi din împrumuturi externe contractate sau
garantate de stat rambursabile sau nerambursabile, cu excepţia funcţionarilor publici care
exercită atribuţii ca auditor sau atribuţii de control asupra activităţii derulate în cadrul acesteia
şi a funcţionarilor publici care fac parte din echipa de proiect, dar pentru care activitatea
desfăşurată în cadrul respectivei echipe generează o situaţie de conflict de interese cu funcţia
publică pe care o ocupă.
Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici
respectivi sunt soţi sau rude de gradul I.
Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care şeful ierarhic direct are calitatea de
demnitar.
Persoanele care se află în una din aceste situaţii vor opta, în termen de 60 de zile, pentru
încetarea raporturilor ierarhice directe sau renunţarea la calitatea de demnitar. În cazul în care
funcţionarul nu uzează de această obligaţie, şeful ierarhic superior al funcţionarilor respectivi
va dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre funcţionarii publici soţi sau rude de
gradul I.

Evaluarea conflictelor de interese și a incompatibilităților

Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații,
inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau
a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o
invita pentru a prezenta un punct de vedere. Persoana este invitată să prezinte inspectorului de
integritate date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui
punct de vedere scris. Informarea și invitarea se vor face prin poștă, cu scrisoare recomandată
cu confirmare de primire. Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau
reprezentată de avocat și are dreptul de a prezenta orice date ori informații pe care le consideră
necesare.
Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris,
ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a
informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în
continuare că sunt elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei
incompatibilități, întocmește un raport de evaluare.
Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului
de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de
contencios administrativ. Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat
în termenul prevăzut de lege la instanța de contencios administrativ, ANI sesizează, în termen
de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este
cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau
întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese. Dacă raportul de
evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut de lege la instanța de
contencios administrativ, ANI sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru
declanșarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, ANI sesizează în termen de 6 luni instanța
de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu
încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile. Dacă în urma evaluării declarației de
interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate constată inexistența unei
stări de incompatibilitate sau a unui conflict de interese, întocmește un raport în acest sens, pe
care îl transmite persoanei care a făcut obiectul evaluării.
Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat
un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor
legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere
disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau
activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și
dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.
 Persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor legale sau față de care
s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din
dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor
prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii
din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă
persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani
de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate
publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția
de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare,
respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a
existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate
Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de
conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie
abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau
activității respective.

4.3. Cadrul legal al declarării averii şi intereselor

Istoricul reglementării sistemului de depunere a declaraţiilor de avere şi de interese în

România a debutat în anul 1996, odată cu introducerea unor declaraţii care nu erau disponibile
publicului larg, la data respectivă nefiind creată nicio instituţie sau autoritate publică
însărcinată cu verificarea formei şi conţinutului acestor acte. Şapte ani mai târziu este adoptată
o nouă lege care a consfinţit tranformarea declaraţiilor de avere şi de interese din documente
nepublice în acte publice, aflate la dispoziţia publicului larg. Nici la această dată însă nu s-a
instituţionalizat o formă de control sistematic asupra respectării regimului juridic al declarării
averilor şi intereselor. În anul 2007, odată cu adoptarea Legii ANI, este înfiinţată o structură
specializată a statului având drept scop gestionarea sistemului de declarare a averilor şi
intereselor.
Principalele particularităţi ale sistemului naţional de declarare a averilor şi intereselor
sunt următoarele:
 Caracterul personal şi irevocabil al acestor înscrisuri,
 Completarea lor se face în scris, pe proprie răspundere, iar rectificarea se realizează în
strictă conformitate cu dispoziţiile legale,
 Prevederea unor termene clare de depunere, precum şi a unor sancţiuni privind
nedepunerea acestor înscrisuri,
 În cadrul procesului de completare, depozitare şi publicare a acestor documente sunt
implicate persoanele care au obligaţia depunerii averilor şi intereselor, persoanele
desemnate şi ANI,
 Portalul creat de ANI privind declaraţiile de avere şi de interese cuprinde peste
7.000.000 de astfel de documente, acesta fiind unul dintre cele mai importante
instrumente de transparentizare a sistemului declaraţiilor de avere şi interese.

Dispozițiile Legii nr. 176/20101 se aplică următoarelor categorii de persoane, care au

obligația declarării averii și a intereselor: Președintele României; consilierii prezidențiali și
consilierii de stat; președinții Camerelor Parlamentului, deputații și senatorii; membrii din
România în Parlamentul European și membrii în Comisia Europeană din partea României;

1
Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și
completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate,
precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
primul-ministru, membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat, asimilații acestora,
precum și consilierii de stat din aparatul de lucru al primului-ministru; membrii Consiliului
Superior al Magistraturii; judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, asimilații acestora,
precum și asistenții judiciari; personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor
judecătorești și parchetelor; judecătorii Curții Constituționale; membrii Curții de Conturi și
personalul cu funcții de conducere și de control din cadrul acesteia; președintele Consiliului
Legislativ și președinții de secție; Avocatul Poporului și adjuncții săi; președintele și
vicepreședintele Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter
Personal; membrii Consiliului Concurenței; membrii Colegiului Consiliului Național pentru
Studierea Arhivelor Securității; membrii Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare; membrii
Consiliului Economic și Social; membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private; membrii
Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; membrii Consiliului Național al
Audiovizualului; membrii consiliilor de administrație și ai comitetelor directoare ale Societății
Române de Radiodifuziune și ale Societății Române de Televiziune; președintele și
vicepreședintele Agenției Naționale de Integritate, precum și membrii Consiliului Național de
Integritate; directorul general și membrii consiliului director al Agenției Naționale de Presă
AGERPRES; directorul Serviciului Român de Informații, prim-adjunctul și adjuncții săi;
directorul Serviciului de Informații Externe și adjuncții săi; personalul diplomatic și consular;
directorul Serviciului de Protecție și Pază, prim-adjunctul și adjunctul său; directorul
Serviciului de Telecomunicații Speciale, prim-adjunctul și adjuncții săi; aleșii locali; persoanele
cu funcții de conducere și de control, precum și funcționarii publici, inclusiv cei cu statut
special, care își desfășoară activitatea în cadrul tuturor autorităților publice centrale ori locale
sau, după caz, în cadrul tuturor instituțiilor publice; persoanele cu funcții de conducere și de
control din cadrul unităților sistemului de învățământ de stat și unităților de stat din sistemul de
sănătate publică; personalul încadrat la cabinetul demnitarului în administrația publică centrală,
precum și personalul încadrat la cancelaria prefectului; membrii consiliilor de administrație, ai
consiliilor de conducere sau ai consiliilor de supraveghere, precum și persoanele care dețin
funcții de conducere în cadrul regiilor autonome de interes național sau local, companiilor și
societăților naționale sau, după caz, societăților comerciale la care statul sau o autoritate a
administrației publice locale este acționar majoritar sau semnificativ; guvernatorul, prim-
viceguvernatorul, viceguvernatorii, membrii consiliului de administrație, angajații cu funcții de
conducere ai Băncii Naționale a României, precum și personalul din conducerea băncilor la
care statul este acționar majoritar sau semnificativ; personalul instituțiilor publice, inclusiv
personalul angajat cu contract individual de muncă, implicat în realizarea procesului de
privatizare, precum și personalul instituțiilor și autorităților publice, inclusiv personalul angajat
cu contract individual de muncă, care administrează sau implementează programe ori proiecte
finanțate din fonduri externe sau din fonduri bugetare; președinții, vicepreședinții, secretarii și
trezorierii federațiilor și confederațiilor sindicale; prefecții și subprefecții; candidații pentru
funcțiile de Președinte al României, deputat, senator, consilier județean, consilier local,
președinte al consiliului județean sau primar.
Activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a
modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele
prevăzute de lege se desfășoară în cadrul Agenției Naționale de Integritate. Pentru președintele
și vicepreședintele ANI, precum și pentru personalul acesteia, activitatea de evaluare a averii,
a intereselor și a incompatibilităților se desfășoară în cadrul Consiliului Național de Integritate.
Declarațiile de avere și declarațiile de interese reprezintă acte personale, putând fi
rectificate numai în condițiile prevăzute de lege.
 Fapta persoanelor care, cu intenție, depun declarații de avere sau declarații de interese
care nu corespund adevărului constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit
Codului penal.
Declarațiile de avere se fac în scris, pe propria răspundere, și cuprind drepturile și
obligațiile declarantului, ale soțului/soției, precum și ale copiilor aflați în întreținere.
Declaraţia de avere trebuie să cuprindă:
 Bunurile proprii ale soţilor;
 Bunurile comune ale soţilor;
 Bunurile deţinute în indiviziune;
 Bunurile copiilor aflaţi în întreţinere.2
Declarațiile de interese se fac în scris, pe propria răspundere, și cuprind funcțiile și
activitățile prevăzute în anexa nr. 2, potrivit prevederilor Legii nr. 161/2003 privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice
și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările
ulterioare.
Declaraţiile de interese se fac în scris, pe propria răspundere, şi cuprind declararea:
 calităţii de asociat sau acţionar la societăţi comerciale, companii/societăţi naţionale
instituţii de credit, grupuri de interes economic, precum şi membru în asociaţii, fundaţii sau
alte organizaţii neguvernamentale;
 calităţii de membru în organele de conducere, administrare şi control ale societăţilor
comerciale, ale regiilor autonome, ale companiilor/societăţilor naţionale, ale instituţiilor de
credit, ale grupurilor de interes economic, ale asociaţiilor sau fundaţiilor ori ale altor
organizaţii neguvernamentale;
 calităţii de membru în cadrul asociaţiilor profesionale şi/sau sindicale;
 calităţii de membru în organele de conducere, administrare şi control, retribuite sau
neretribuite, deţinute în cadrul partidelor politice, funcţia deţinută şi denumirea partidului
politic;
 contracte, inclusiv cele de asistenţă juridică, consultanţă şi civile, obţinute sau aflate în
derulare în timpul exercitării funcţiilor, mandatelor sau demnităţilor publice finanţate de la
bugetul de stat, local şi din fonduri externe ori încheiate cu societăţi comerciale cu capital de
stat sau unde statul este acţionar majoritar/minoritar.

Declarațiile de avere și declarațiile de interese se depun în termen de 30 de zile de la

data numirii sau a alegerii în funcție ori de la data începerii activității.
Persoanele prevăzute de lege au obligația să depună sau să actualizeze declarațiile de
avere și declarațiile de interese anual, cel mai târziu la data de 15 iunie. Declarațiile de avere se
întocmesc după cum urmează: pentru anul fiscal anterior încheiat la 31 decembrie, în cazul
veniturilor, respectiv situația la data declarării pentru celelalte capitole din declarație, potrivit
anexei nr. 1. Persoanele suspendate din exercițiul funcției sau al demnității publice pentru o
perioadă ce acoperă integral un an fiscal vor actualiza declarațiile în termen de 30 de zile de la
data încetării suspendării.
În termen de cel mult 30 de zile de la data încheierii mandatului sau a încetării activității,
persoanele prevăzute de prezenta lege au obligația să depună noi declarații de avere și declarații
de interese.
În cadrul entităților în care persoanele au obligația de a depune declarații de avere și
declarații de interese, în conformitate cu prevederile legale, se desemnează persoane

2
A se vedea Ghidul de completare a declaraţiilor de avere şi de interese,
http://www.integritate.eu/UserFiles/File/Ghid_completare_DAI_2013/GhidCompletareDeclaratiiAvere&Interese
_EditiaIII_Mai2013.pdf
responsabile care asigură implementarea prevederilor legale privind declarațiile de avere și
declarațiile de interese.
Persoanele responsabile cu implementarea prevederilor referitoare la declarațiile de
avere și declarațiile de interese îndeplinesc următoarele atribuții:a) primesc, înregistrează
declarațiile de avere și declarațiile de interese și eliberează la depunere o dovadă de
primire;b) la cerere, pun la dispoziția personalului formularele declarațiilor de avere și ale
declarațiilor de interese;c) oferă consultanță pentru completarea corectă a rubricilor din
declarații și pentru depunerea în termen a acestora;d) evidențiază declarațiile de avere și
declarațiile de interese în registre speciale cu caracter public, denumite Registrul declarațiilor
de avere și Registrul declarațiilor de interese, ale căror modele se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Agenției;e) asigură afișarea și menținerea declarațiilor de avere și
ale declarațiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 și 2, pe pagina de internet a instituției,
dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin
anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepția localității unde sunt situate, adresei
instituției care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum și a
semnăturii. Declarațiile de avere și declarațiile de interese se păstrează pe pagina de internet a
instituției și a Agenției pe toată durata exercitării funcției sau mandatului și 3 ani după încetarea
acestora și se arhivează potrivit legii; f) trimit Agenției, în vederea îndeplinirii atribuțiilor de
evaluare, copii certificate ale declarațiilor de avere și ale declarațiilor de interese depuse și câte
o copie certificată a registrelor speciale prevăzute la lit. d), în termen de cel mult 10 zile de la
primirea acestora;g) întocmesc, după expirarea termenului de depunere, o listă cu persoanele
care nu au depus declarațiile de avere și declarațiile de interese în acest termen și informează
de îndată aceste persoane, solicitându-le un punct de vedere în termen de 10 zile
lucrătoare;h) acordă consultanță referitor la conținutul și aplicarea prevederilor legale privind
declararea și evaluarea averii, a conflictelor de interese și a incompatibilităților și întocmesc
note de opinie în acest sens, la solicitarea persoanelor care au obligația depunerii declarațiilor
de avere și a declarațiilor de interese.

Proceduri de asigurare a integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și

demnităților publice
Activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul ANI se
desfășoară cu privire la situația averii existente pe durata exercitării demnităților și funcțiilor
publice, a conflictelor de interese și a incompatibilităților persoanelor care fac obiectul legii.
Principiile după care se desfășoară activitatea de evaluare sunt legalitatea,
confidențialitatea, imparțialitatea, independența operațională, celeritatea, buna administrare,
dreptul la apărare, precum și prezumția dobândirii licite a averii.
În vederea desfășurării activității în condiții de profesionalism, cu respectarea
principiilor prevăzute de lege, repartizarea lucrărilor se face în mod aleatoriu, de către
conducerea inspectorilor de integritate, prin sistem electronic.
Inspectorii de integritate desfășoară următoarele activități:a) primesc, colectează,
centralizează și procesează date și informații cu privire la situația averii existente pe durata
exercitării demnităților și funcțiilor publice, a incompatibilităților și a conflictelor de interese
privind persoanele care ocupă funcții sau demnități publice;b) evaluează declarațiile de avere
și declarațiile de interese;c) efectuează controlul depunerii la termen a declarațiilor de avere și
a declarațiilor de interese de către persoanele prevăzute de prezenta lege;d) evaluează
diferențele semnificative dintre modificările intervenite în avere pe durata exercitării
demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă;e) evaluează
conflicte de interese sau incompatibilități ale persoanelor care ocupă demnități sau funcții
publice;f) întocmesc rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, identifică elemente
de încălcare a legislației privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese, respectiv
al incompatibilităților, precum și, după caz, a legislației disciplinare, contravenționale sau
penale;g) întocmesc rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, nu identifică
elemente de încălcare a legislației privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese,
respectiv al incompatibilităților;h) aplică sancțiunile și iau măsurile prevăzute de lege în
competența acestora.
Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea
existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării
funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a
incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice,
cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.
ANI îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută de lege din oficiu sau la sesizarea
oricărei persoane fizice sau juridice.
Sesizarea din oficiu se face într-una din următoarele modalități:a) pe baza unui raport
de sesizare, întocmit de președintele ANI;b) pe baza unei note întocmite de inspectorul de
integritate, aprobată de conducerea inspectorilor de integritate; în cazul în care aceasta respinge
propunerea de sesizare din oficiu, refuzul motivat se transmite președintelui ANI, pentru a
dispune fie începerea verificărilor, fie menținerea propunerii. Sesizarea făcută cu rea-credință
atrage după sine răspunderea juridică a celui care a făcut sesizarea.

Evaluarea averii
După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea
de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale
existente, în sensul legii, după cum urmează:a) până la informarea persoanei care face obiectul
evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfășoară proceduri
administrative, prin raportare exclusivă la informații publice;b) după informarea persoanei care
face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită
persoanelor fizice sau juridice și date ori informații care nu sunt publice. Actele întocmite de
inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate
persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie
invitată și informată, sunt lovite de nulitate absolută.
Dacă din activitatea de evaluare rezultă că există diferențe semnificative (prin diferențe
semnificative, în sensul legii, se înțelege diferența mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul
în lei al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și
funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă), inspectorul de integritate
informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un
punct de vedere.
Persoana informată și invitată poate să prezinte inspectorului de integritate date sau
informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere
scris. Informarea și invitarea se fac prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de
primire. Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de
avocat și are dreptul de a prezenta orice probe, date ori informații pe care le consideră necesare.
Dacă persoana a cărei avere este evaluată este căsătorită ori dacă are copii în întreținere,
evaluarea se va extinde și asupra averii soțului/soției și, după caz, asupra averii copiilor aflați
în întreținere.
Pe parcursul desfășurării evaluării, inspectorul de integritate poate solicita tuturor
instituțiilor și autorităților publice, altor persoane juridice de drept public sau privat, precum și
persoanelor fizice, documentele și informațiile necesare desfășurării activității de evaluare, cu
obligația păstrării confidențialității.
Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori,
în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării
de către persoana care face obiectul evaluării, sunt identificate în continuare, pe baza datelor și
informațiilor existente la dispoziția inspectorului de integritate, diferențe semnificative în
sensul prevederilor legale, inspectorul de integritate întocmește un raport de evaluare.