ETICĂ ȘI INTEGRITATE

NOTE DE CURS

TEMA 5

FORMELE DE MANIFESTARE A CORUPŢIEI ÎN CADRUL POLIȚIEI

1. Indicatorii comportamentului predispus la corupție

Conceptul de „integritate” a agenţilor publici a fost introdus şi promovat de Convenţia
ONU împotriva corupţiei din 2003, ratificată inclusiv de România1.
Conform dicţionarului explicativ al limbii române corupția semnifică stare
de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.
Corupție se numește un abuz, activ sau pasiv, al funcționarilor publici (fie numiți fie
aleși), în scopul obținerii de avantaje financiare private sau de alte beneficii2
În dicţionarul Merriam Webster, corupţia este definită drept „încălcare a integrităţii,
virtuţii, a unui principiu moral dat și incitare la faptă prejudiciabilă prin utilizarea unor mijloace
incorecte sau ilegale (precum mita)”.
Dicţionarul Black's Law oferă o definiţie juridică mai largă a corupţiei şi apropiată de
sensul consacrat „fapta comisă cu intenţie prin care se acordă orice fel de avantaj în contradicţie
cu atribuţiile oficiale şi cu drepturile altora; utilizarea, de către un angajat sau funcţionar, a
poziţiei sau funcţiei în scopul de a realiza un folos pentru sine sau pentru altă persoană, în
detrimentul drepturilor altor persoane”3.
Creşterea gradului de înţelegere a mecanismelor corupţiei şi stimularea unei atitudini
corecte, conforme cu legislaţia aplicabilă în domeniu este interdependentă de cunoașterea
formelor de manifestare ale acesteia.
Corupția vizează un ansamblu de activități imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de
indivizi cu funcții de conducere sau care exercită un rol public, ci și de diverse grupuri și
organizații, publice sau private, în scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau unui
statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, șantaj, înșelăciune, mituire,
cumpărare, intimidare.
Strategia Nationala Anticoruptie 2005-2007(aprobata prin Hotararea 231 din
30.03.2005) defineste coruptia ca fiind, pe de o parte, devierea sistematica de la principiile de
impartialitate si echitate care trebuie sa stea la baza functionarii administratiei publice, si care
presupune ca bunurile publice sa fie distribuite in mod universal, echitabil si egal si pe de alta
parte, substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea catre unii indivizi sau grupuri a unei
parti disproportionate a bunurilor publice in raport cu contributia lor.
Privind geneza faptelor de corupţie putem identifica o multitudine de cauze care, odată
identificate, pot furniza informaţii despre măsurile concrete ce trebuie adoptate pentru ca


Tema a fost elaborată şi pusă la dispoziţie de către specialiştii Direcţiei Generale Anticorupţie.
1
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei (numită şi Convenţia de la Merida) a fost adoptată
prin rezoluţia Adunării Generale nr. 58/4 din 31 octombrie 2003 şi a intrat în vigoare în 14 decembrie 2005. Ea a
fost semnată de România pe 9 decembrie 2003 şi a fost ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 365 din
15.09.2004, publicată în M.Of. nr. 903 din 5 octombrie 2004.
2
Larousse - Dominique Colas: Dicționar de gândire politică. Univers enciclopedic 2003, p. 71,
3
Black's Law Dictionary / ed. Bryan A. Garner. - 7th ed. - St. Paul: West Group, 1999.
acestea să nu ia amploare. Conventia penala a Consiliului Europei privind coruptia, semnata de
Romania la data de 27 ianuarie 1999, defineste coruptia in cele doua modalitati de savarsire,
activa si pasiva:
Corupția activă: „promisiunea, oferirea sau darea, cu intentie, de catre orice persoana,
direct sau indirect, a oricarui folos necuvenit, catre un functionar pubic, pentru sine sau pentru
altul, in vederea indepliniruu ori abtinerii de la a indeplini un act in exercitarea functiilor sale”.
Corupția pasivă: „solicitarea ori primirea, cu intentie, de catre un functionar public,
direct sau indirect, a unui folos necuvenit, pentru sine ori pentru altul, sau acceptarea unei oferte
sau promisiuni a unui astfel de folos, in vederea indeplinirii ori abtinerii de la indeplinirea unui
act in exercitiul functiilor sale”.
Potrivit conventiei, aceste fapte constituie coruptie daca sunt savarsite de functionari
publici nationali, functionari publici straini, parlamentari nationali, straini si ai adunarilor
parlamentare internationale, functionari internationali, precum si de persoane care reprezinta
organizatii internationale. De asemenea, coruptia priveste atat sectorul public, cat si pe cel
privat.
Coruptia implica utilizarea abuziva a puterii publice in scopiul obtinerii, pentru sine sau
pentru altul, a unui castig necuvenit, cum ar fi:
 Abuzul de putere in exercitarea atributiilor de srrviciu;
 Frauda –inselaciunea si prejudicierea unei alte persoane sau entitati;
 Utilizarea fondurilor ilicite in finantarea partidelor politice si a camplaniilor electorale;
 Favoritismul;
 Instituirea unui mecanism arbitrar de exercitare a puterii in domeniul privatizarii sau al
achizitiiolr publice;
 Conflictul de interese (prin angajarea in tranzactii sau dobandirea unei pozitii ori a unui
interes comercial care nu este compatibil cu rolul si indatoririle oficiale).

Mica coruptie
Prin mica coruptie se intelege acel sector din coruptie care nu aduce atingere intereselor
majoritatii indivizilor unui stat. In aceasta categorie poate fi inclusa coruptia unui cadru
medical, a unui functionar, etc care prin deciziile lor favorizeaza un individ sau grup de indivizi
in detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este limitata in timp si spatiu.
Marea coruptie
Prin marea coruptie se intelege coruptia la nivel inalt a unui functionar, demnitar, etc.
Acest gen de coruptie are ca si carecteristica principala efectul asupra intregului stat si a
indivizilor care il compun. Urmarile acestui gen de coruptie se pot traduce in costuri directe sau
indirecte care vor fi suportate intr-un final de toti contribuabilii.

Fenomenul coruptiei nu este strain nici organizatiei militare. De aceea, consideram ca

abordarea stiintifica a acestui subiect este nu numai necesara, dar si foarte utila pentru
intelegerea cauzelor, proceselor si consecintelor si pentru stabilirea de masuri pentru prevenirea
actelor de coruptie. Fie ca e vorba de a da sau a lua „spaga“, „dreptul“, „ploconul“, „bacsisul“
sau „plicul“, fie ca e vorba de folosirea resurselor publice pentru interese private, coruptia este
un fenomen social pe care nu il putem ignora. Daca este sa ne luam dupa una dintre expresiile
folosite in limbajul comun – „a da sau a lua dreptul“ - putem spune ca in tara noastra aceste
practici sunt considerate oarecum normale. Insa, asa cum vom vedea in continuare, coruptia nu
se reduce la aceasta. Este un fenomen mult mai complex, chiar dificil de abordat.

Cazuistica în domeniul corupției, dar și riscurile asumate de structurile Ministerului

Afacerilor Interne, ilustrează faptul că angajații instituției prezintă în continuare un interes
permanent din partea grupărilor infracționale, care au nevoie atât de informații punctuale pentru
a-și putea desfășura operațiunile în siguranță, în acest caz cei vizați fiind funcționarii de nivel
mediu, dar și, în anumite situații, de protecția permanentă a unor persoane cu funcții importante,
ultim aspect reflectat și în producerea unor incidente de integritate.
Pe de altă parte, formele de corupție mică, precum și frecvența cu care acestea apar, în
special în structurile Poliției Române și ale Poliției de Frontieră, demonstrează vulnerabilități
organizaționale importante, care permit manifestarea corupției, pe fondul nivelului scăzut de
integritate a autorilor faptelor de corupţie. Recurența acestor incidente de integritate
evidenţiază, de asemenea, că, dincolo de succesele de moment pe care acțiunile anticorupție le
pot înregistra, o schimbare reală nu poate avea loc la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor
Interne, dacă nu există o intervenție susținută pentru asigurarea unui nivel optim de control al
modului de desfășurare a activităților vulnerabile și o asumare la nivel de management care să
nu se limiteze la declararea formală a toleranței zero la corupție4.
Mecanismul prin care se iniţiază comportamentul corupt poate fi pus exclusiv pe seama
unuia dintre factorii umani implicaţi (exemplu: cel care oferă mită şi cel care acceptă) sau poate
fi explicat prin existenţa unor obiceiuri, a unor mentalităţi care creează un cadru favorabil,
preexistent şi care înlesneşte producerea faptei, aceasta având la bază o acceptare reciprocă,
tacită din partea persoanelor implicate. Conform opiniilor angajaților Ministerului Afacerilor
Interne, în cele mai multe situații inițiativa îi aparține mituitorului (o treime din eșantion), în
mult mai puține situații existând o procedură prestabilită, fapt ce denotă o natură relativ
spontană a corupției, caracteristică, în special, micii corupții.5
Conform unui studiu realizat de experți conduşi de către Biroul Federal de Poliție6 din
Germania, activitatea coruptă este adesea asociat cu anumite comportamente tipice. Cu toate
acestea, indicatorii nu sunt 100% de încredere, deoarece unii dintre aceştia pot fi consideraţi ca
fiind neutri sau chiar pozitivi, iar, ulterior, aceştia dovedindu-se semnale corecte.
Nici unul dintre indicatori nu reprezintă „o dovadă” a corupției7. Dacă totuși, din
comentarii/discuţii sau observații, un comportament pare evident, ar trebui verificat pentru a
vedea dacă acest indicator, împreună cu circumstanțele din jur, indică un pericol de corupție.

I. Semne neutre:
a) standard de viaţă inexplicabil de înalt, stil de viaţă luxos, afişarea mai mult sau mai
puţin ostentativă a unor simboluri menite să reflecte statutul social;
b) contacte personale, între personalul instituţiei şi terţi (de exemplu invitaţii, activităţi
suplimentare, contracte în calitate de consultanţi sau experţi, investiţii de capital etc.);
c) rezistența inexplicabilă la o schimbare a sarcinilor sau transfer, în special dacă este
conectată cu o promovare sau cu creșterea reală sau potențială a salariului;
d) executarea de activităţi suplimentare care nu se regăsesc în fişa postului, fără aprobare
şi fără a informa despre acestea;
e) apariţia închiderii în sine, modificări bruşte ale comportamentului faţă de colegi şi
faţă de şefi, comportament atipic (existenţa unei situaţii de şantaj sau exercitarea unor presiuni
din partea grupărilor infractoare);
f) apartenenţa redusă cu locul de muncă sau cu sarcinile de serviciu;
g) probleme sociale (ex. cu alcoolul, dependenţă de droguri sau jocuri de noroc etc.);

4
Raportul privind principalele vulnerabilități la corupție ale structurilor ministerului afacerilor interne 2014 –
2016, pag. 9.
5
Studiu comparativ privind fenomenul corupţiei în Ministerul Afacerilor Interne, Sondaj de opinie, Direcţia
Generală Anticorupţie, Serviciul Studii şi Proiecţii Anticorupţie, pag. 34.
6
Biroul Federal de Poliție (BKA) din Germani, Korruption hinnehmen Handeln oder? (Corupția: Tolerată sau să
iau măsuri?), Wiesbaden 1995, pag. 151-160.
7
Ministerul Federal de Interne din Germania, Texts on Corruption Prevention (Texte privind prevenirea corupţiei),
noiembrie 2006, www.bmi.bund.de, pag. 23 – 25.
 h) dorinţa de a se impune în orice împrejurare prin invocarea contactelor din sfera
serviciului şi din cea privată;
i) acceptarea unor favoruri din partea terţilor (condiţii speciale la cumpărarea unor
bunuri, acceptarea suportării plăţii consumaţiei în restaurante, invitaţii la manifestări private
sau de afaceri, organizate de către „clienţii” instituţiei);;
j) manifestări de generozitate neobişnuite din partea firmelor sau patronilor (ex
sponsorizări).

II. Semne de avertizare

În afară de aceste semne, mai degrabă neutre, există, potrivit Biroului Federal de Poliției,
altele care sunt caracteristice corupţiei administrative și, prin urmare, trebuie să fie considerate
ca fiind „semne de avertizare”.

Indicatorii pot fi interni (de la locul de muncă) și anume:

a) ocolirea sau „trecerea cu vederea” a prevederilor ordinelor/regulamentelor,
acumularea sistematică de „mici neregularităţi”;
b) neidentificarea cu locul de muncă sau cu sarcinile;
c) decizii neobișnuite, fără o logică firească;
d) evaluări și decizii diferite privind situaţii similare, dar care privesc persoane diferite;
diferiți solicitanți; utilizarea discreționară a puterii;
e) acordarea unor autorizaţii fără documentaţia completă sau fără respectarea unor
norme;
f) evitarea, în mod intenţionat, de a participa la efectuarea controalelor care vizează
anumite structuri/persoane (inventarea unor pretexte);
g) efectuarea unor activităţi de serviciu în secret, fără a fi văzut de colegi sau şefi, deşi
nu presupun acest lucru;
h) timpi de rezolvare surprinzători de mici în cazul anumitor situaţii;
i) preferințe pentru anumiți solicitanți/cetăţeni, atitudine părtinitoare dată de anumite
persoane;
j) încercări de influenţare a deciziilor la unele lucrări, care nu aparţin propriei sfere de
competenţă şi în cazul cărora interesele terţilor sunt importante;
k) tolerarea tacită a comportamentelor greşite, mai ales în cazurile în care acestea sunt
contrare prevederilor legale;
l) absenţa sau insuficienţa controlului asupra activităţii profesionale acolo unde el ar fi
deosebit de necesar;
m) încărcătură prea mare de lucrări pe o singură persoană.

Indicatorii externi8:
a) interpretarea frecventă a rolului persoanei cu o pretinsă poziţie de mare influenţă;
b) dese „controale” la anumite unităţi care nu se confruntă cu probleme care să justifice
frecvenţa activităţii, prelungirea nejustificată a şederii în aceste unităţi, lipsa concluziilor care
să justifice intensitatea şi durata controalelor;
c) schimbări bruşte apărute în venituri;
d) interes nejustificat manifestat prin strângerea de informaţii în cauze aflate în afara
sferei de competenţă;
e) schimbarea bruscă de atitudine în cadrul relaţiilor cu colegii de serviciu şi cu ceilalţi
membrii ai comunităţii (vecini, rude);
8
Buletin documentar şi de informare privind activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei nr. 2/2008, Direcţia
Generală Anticorupţie, Editura MAI, pag. 88.
 f) împrumuturi financiare mari care nu ar putea fi onorate în termen;
g) organizarea în mod frecvent de petreceri costisitoare la care sunt invitate persoane cu
funcţii de decizie din structură sau persoane din lumea interlopă;
h) dispariţii intempestive de la serviciu fără motive plauzibile şi convorbiri telefonice
suspecte.
Ca semnal de avertizare frecvent şi evident iese în relief standardul de viaţă neobişnuit
de înalt, caracterizat, în mod tipic, prin lux şi „afişarea” uneori ostentativă a „simbolurilor”
corespunzătoare statutului social.
Pot fi incluse în categoria semnalelor de avertizare şi aluziile făcute în cercul colegilor,
zvonurile din exterior, precum şi indiciile anonime (de exemplu terţi vădit dezavantajaţi de
modul în care le-au fost soluţionate solicitările). Aceste semnale dobândesc importanţă mai
mare dacă se înmulţesc şi se concentrează asupra unor persoane sau categorii de lucrări sau
servicii.

Hartă mondială a nivelului de corupție, măsurat conform Indicelui de Percepție a Corupției

2015 de către Transparency International. Tarile colorate în albastru înregistrează un nivel
scăzut de corupție, iar cele în roșu înregistrează un nivel ridicat de corupție.9

Metode ale corupției

• Mită
• Furt
• Fraudă

9
https://ro.wikipedia.org/wiki/Corup%C8%9Bie
 • Deturnare de fonduri
• Șantaj
• Fraudă electorală
• Nepotism
• Favoritism
• Clientelism
• Trafic de influență
• Conflict de interes
• Abuz în serviciu
• Paradis fiscal
• Evaziune fiscală delapidare Networking în afaceri

2. Riscurile și vulnerabilitățile la corupție

Cu ocazia adoptării Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, Kofi Annan,
Secretarul General al organizaţiei a evidenţiat necesitatea luptei împotriva corupţiei:“Corupţia
deviază fondurile necesare dezvoltării, subminând abilitatea unui guvern să ofere serviciile de
bază, hrănind inegalitatea şi injustiţia şi descurajând investiţiile şi ajutoarele străine”.
Analiza şi înţelegerea riscurilor de corupție, ca sumă a elementelor componente ale
riscului, poate oferi o imagine mult mai corectă a fenomenului, respectiv o viziune mult mai
clară asupra soluţiilor de prevenire existente.
Modelul de management al riscurilor utilizat la nivelul Ministerului Afacerilor Interne
are în vedere faptul că prezenţa corupţiei nu poate să fie atribuită numai unor situaţii/cazuri
singulare, fără a fi analizat întregul context profesional şi instituţional care determină sau
creează mediul propice pentru obţinerea unor foloase personale prin încălcarea atribuţiilor
legale.
Un astfel de model, dacă este implementat coerent şi atent monitorizat, poate, de
asemenea, să ofere oportunităţi importante pentru alocarea optimă de resurse, atât a celor
destinate prevenirii corupţiei, cât și celor necesare eficientizării activităților curente ale
structurilor Ministerului Afacerilor Interne.10
Managementul riscurilor de corupție presupune înțelegerea mecanismelor care
determină apariția corupției, reacția la risc însemnând, în primul rând, instituirea unor reguli
clare, ușor de înțeles și aplicat de către responsabili și supuse unor controale regulate prin care
se asigură implementarea adecvată. În acest mod, cei care își desfășoară activitatea în zone de
risc vor înțelege că eventualele devieri de la regulă vor putea fi mult mai ușor descoperite, iar,
în timp, se vor conforma normelor instituite.11
La nivelul societății, percepția asupra factorilor ce favorizează apariția corupției în
cadrul MAI, diferă într-o foarte mare măsură. Astfel, cele mai determinante cauze ale
fenomenului sunt identificate a fi intervenția politicului (85%), obișnuința la nivelul societății
de a da sau lua mită, tolerarea abaterilor de către șefi și necunoașterea drepturilor cetățenești
(84%), respectiv ineficiența structurilor de control (83%).12
De remarcat că, posibil prin prisma prejudecăților sociale, factorul salarial este
considerat a fi cel mai puțin important în generarea fenomenului corupției, o parte considerabilă
a populației având o percepție eronată asupra nivelului salarial de la nivelul MAI.

10
Raportul privind principalele vulnerabilități la corupție ale structurilor M.A.I. 2014–2016, pag. 3-4.
11
Raportul privind principalele vulnerabilități la corupție ale structurilor M.A.I. 2014–2016, pag. 10
12
Studiu comparativ privind fenomenul corupţiei în Ministerul Afacerilor Interne, Sondaj de opinie, Direcţia
Generală Anticorupţie, Serviciul Studii şi Proiecţii Anticorupţie, pag. 28
 Percepția factorilor favorizanți
opinii populație generală

2015
2014
85 2012
Intervenția politicului 61
84
82
Obișnuința la nivelul societății de a da sau a lua…
8488 2008
83 88
84
Necunoașterea de către cetățeni a serviciilor la…
8487
Tolerarea/ acceptarea de către șefi a unor abateri… 77 87
83
Ineficiența structurilor de control 71
82
84
82 87
Birocrația, caracterul neclar al procedurilor 72 84
82
Presiunile venind din direcția propriilor șefi ori…
81
Pregătirea scăzută a funcționarilor
81
Moralitatea angajaților 65
81
80
80
Selecția angajaților Ministerului Afacerilor Interne 60
73
74
6972
Salariile mici ale angajaților Ministerului… 38 71

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Pentru a analiza13 eventualele vulnerabilităţi la corupţie, specifice unor categorii de

structuri sau personal, s-au avut în vedere trei criterii: categoria funcţiei (personal de
conducere/personal de execuţie), categoria vechime în activitate (personal aflat la începutul
carierei/personal aflat la finalul carierei) şi nivelul ierarhic al unităţilor, cu scopul de a se
identifica o posibilă corelaţie între acestea şi vulnerabilitatea la corupţie.
Analizând răspunsurile ce vizează percepţia vulnerabilităţii la corupţie a personalului
M.A.I. vizând categoria funcţiei, se observă o diferenţă semnificativă, personalul de conducere
fiind menţionat de către 37% dintre respondenţi ca fiind mai vulnerabil la corupţie, spre
deosebire de personalul încadrat pe funcţii de execuţie, considerat ca fiind vulnerabil de către
15% dintre cei intervievaţi. Totuşi, aproape o treime (32%) din eşantionul de angajaţi ai M.A.I.
nu distinge între categoriile avute în vedere la această întrebare, ambele categorii fiind
considerate expuse la corupţie în egală măsură.

13
Studiu comparativ privind fenomenul corupţiei în Ministerul Afacerilor Interne, Sondaj de opinie, Direcţia
Generală Anticorupţie, Serviciul Studii şi Proiecţii Anticorupţie, pag. 26-27.
 Din experienta, credeti ca exista categorii de personal MULT MAI SENSIBILE/
VULNERABILESeries1, da,
la coruptie decat altele?
Series1, NS/NR, 16,
personalul de
16%
executie, 15, 15%
da, personalul de executie

Series1, NU, da, personalul de conducere

32, 32%

NU
Series1, da,
personalul de
conducere, 37, 37%NS/NR

În privinţa răspunsurilor ce vizează vulnerabilitatea la corupţie în funcţie de

vechimea/experienţa în muncă, categoria mai predispusă este considerată a fi aceea care se
apropie de sfârşitul carierei. Astfel, un sfert din cei intervievaţi semnalează existenţa unei
vulnerabilităţi la corupţie în rândul personalului de execuţie, în timp ce 23% dintre respondenţi
menţionează că cei aflaţi la sfârşitul carierei profesionale sunt mai predispuşi la astfel de fapte.

Din experienta, credeti ca exista categorii de personal MULT MAI

SENSIBILE/ VULNERABILE la coruptie
Series1, da, cei decat altele?
Series1, NS/NR, 18, aflati la inceputul
18% carierei, 25, 25% da, cei aflati la inceputul
carierei
da, cei ce se apropie de
Series1, NU, 35, sfarsitul carierei
34%
NU
Series1, da, cei ce se
NS/NR
apropie de sfarsitul
carierei, 23, 23%

Analizând vulnerabilitatea la corupţie în funcţie de nivelul ierarhic al unităţilor ce

încadrează personalul la care se face referire în cadrul studiului, evidenţiem o diferenţă
semnificativă între numărul celor care consideră ca fiind mai sensibil la corupţie personalul care
încadrează unităţile subordonate ori teritoriale/judeţene (12%) spre deosebire de cele centrale
(37%).
 Series1,
Din experienta, credeti ca exista categorii de da, MULT MAI SENSIBILE/
personal
VULNERABILE la coruptiepersonalul carealtele?
decat
incadreaza unitatile
Series1, NS/NR, 21, subordonate ori
21% teritoriale/judetene, da, personalul care incadreaza
12, 12% unitatile subordonate ori
teritoriale/judetene
da, personalul din unitatile
Series1, NU, centrale, de la nivel inalt
30, 30%
NU
Series1, da,
personalul din
NS/NR
unitatile centrale, de
la nivel inalt, 37, 37%

3. Particularități privind comiterea concretă a faptelor de corupție de

către polițiști
Corupţia este dificil de măsurat, pentru că elementele care compun definiţia sunt dificil
de cuantificat şi standardizat – abuzul poate avea efecte mai mult sau mai puţin grave/deosebite,
puterea încredinţată poate fi mai largă sau mai restrânsă, beneficiul obţinut poate fi mai mult
sau mai puţin valoros, în funcţie de contextul social, politic sau economic al locului unde sunt
măsurate aceste elemente.
Infracţiunile de corupţie se disting prin complexitate dar mai ales prin dificultatea
activităţii probaţionale14.
În legătură cu experienţele personale privind corupţia, ce au apărut în interacţiunile cu
diferite structuri din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, acestea se situează la niveluri
extrem de reduse, dar într-o evidentă constantă faţă de perioadele anterioare: unui procent de
6% din eşantion i s-a întâmplat ca un angajat al Ministerului Afacerilor Interne să îi solicite
bani sau alte foloase pentru rezolvarea problemelor.15

Vi s-a întâmplat ca un angajat al M.A.I. să vă solicite bani sau alte foloase pentru
rezolvarea problemelor dvs.?

92 94 93
100 2012
90
80 2014
70
60
50 2015
40
30 6 6 6
20 2 2
10
0
Da Nu Nu știu/ refuz

14
Buletin documentar şi de informare privind activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei, anul X, nr.
1(18)2016, Direcţia Generală Anticorupţie, Editura MAI „Investigarea ştiinţifică a infracţiunilor de corupţie –
particularităţi tehnice.” Neicuţescu Ovidiu DGA – SJA Bacău.
15
Studiu comparativ privind fenomenul corupţiei în Ministerul Afacerilor Interne, Sondaj de opinie, Direcţia
Generală Anticorupţie, Serviciul Studii şi Proiecţii Anticorupţie, pag. 36-37.
 Felul şi structurile unde interacţiunile de corupţie se manifestă, confirmă susţinerea
anterioară, şi anume că atunci când fie angajatul din instituţiile publice, fie cetăţeanul sunt
iniţiatori ai unei situaţii potenţiale de corupţie, aceasta, de regulă, se consumă.

Experienţe personale cu probleme din sfera corupţiei

Accept, Servicii
Situaţie de mită ,
medicale, 15 Contact, Servicii
Servicii medicale, 16
Accept, Administraţie
Situaţie de mită , medicale, 59
Contact,
publică locală,
Administraţie 2
publică
Administraţie publică
Accept
locală,
Accept, Poliție / 4
Situaţie de mită , locală, 43
Polițist, Contact,
Accept, 2 Poliție /
PolițieEvidența
Situaţie / Polițist,
de mită , 4 15
Populației / Polițist,
Contact, Evidența Situaţie
Evidența Populației /
Pașapoartede /mită
Accept, Permise
Situaţie Cazier,
Populației
,de / de mită
Pașapoarte / Cazier,
0Pașapoarte
Conducere / Cazier,
Permise 0 de /Permise de
Contact, Contact
înmatriculare
Conducere / 12 /
Conducere
vehicule,
înmatriculare 1
înmatriculare
Accept,
Situaţie Prefecturi,
1 , 19
de mită
vehicule,vehicule,
Prefecturi,
Contact,
Accept,
Situaţie 1Prefecturi,
Poliție
de mită de, 7
frontieră
Poliție de/frontieră
Polițist
Contact, Polițiede
/ de
frontieră,
Polițist 0
de frontieră,
frontieră / Polițist de
Accept, 0
frontieră,
Pompieri,
Situaţie de mită , 4
0
Pompieri, 0
Contact, Pompieri, 4
Accept, Jandarmerie
Situaţie de mită ,
/ Jandarm,
Jandarmerie
Contact, /0
Jandarmerie
Jandarm, 0
/ Jandarm, 3

Adeseori faptele de corupţie se materializează ca urmare a presiunii exercitate de către

diverse categorii de persoane interesate asupra angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne.
Solicitate să răspundă dacă la locul de muncă s-au exercitat presiuni asupra lor, nouă
din zece persoane (89%) au oferit un răspuns negativ.

4. Conexiunile corupției cu criminalitatea organizată

În context profesional, integritatea poate fi considerată colecţia integrată a valorilor care
evidenţiază scopul în orice organizaţie poliţienească, strâns legat de protecţia şi servirea
publicului.
Încălcarea acestor valori aduce atingere democrației și normelor juridice, slăbește
puterea autoritorităților, scade calitatea vieții, conduce la încălcări ale dreptului omului și
permite dezvoltarea fenomenelor antisociale, a grupurilor de interese și a grupărilor
criminalității organizate.

Oficiul European de Poliţie (EUROPOL) în anul 2004, atrăgea atenţia asupra legăturilor
dintre criminalitatea organizată şi corupţie recomandând o evaluare acurată a vulnerabilităţilor
 sectoarelor public şi privat la corupţie, cu luarea în considerare a folosirii corupţiei de către
grupurile de crimă organizată16.
Sondajul Eurobarometrul Special17 al celor 25 de state membre ale Uniunii Europene,
desfăşurat în anul 2005, a chestionat cetăţenii uniunii şi asupra aprecierii potrivit căreia, cea
mai mare parte a corupţiei este cauzată de criminalitatea organizată, mai mult de jumătate
dintre aceştia (54%) fiind de părere că, în ţara lor, enunţul reflectă realitatea.
În 2008, Comisia Europeană observa că politicile şi dezvoltările din aceste două domenii
au loc separat, fără susţinerea unor cercetări privind relaţionarea dintre cele două fenomene18.
În perspectiva dezvoltării unui concept strategic privind combaterea criminalităţii organizate
la nivel european, Programul Haga19 solicitase anterior o examinare a legăturilor dintre
criminalitatea organizată şi corupţie, pe care Oficiul European de Poliţie a materializat-o
sporadic în rapoartele anuale de evaluare a criminalităţii organizate.
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene,
cunoscut sub denumirea de Tratatul de la Lisabona (The Treaty on the Functioning of the
European Union, TFEU), la 1 decembrie 2009 şi al Programului Multianual Stockholm20
(2010 – 2014), care defineşte strategia şi planul operaţional şi legislativ în domeniul libertăţii,
securităţii şi justiţiei, în conformitate cu art. 68 al TFEU, s-a mai făcut un pas în abordarea, în
acelaşi cadru conceptual, a celor două infracţiuni.
Uniunea trebuie să reducă numărul oportunităţilor aflate la dispoziţia crimei organizate
ca rezultat al economiei globale, în special în timpul unei crize care exacerbează
vulnerabilitatea sistemului financiar, şi să aloce resurse adecvate pentru a gestiona
corespunzător aceste provocări21.
Cât priveşte corupţia, aceasta se măsoară într-o varietatea de moduri, multe dintre
acestea fiind criticate şi problematizate. Fără a merge în detaliile dezbaterii privind avantajele
şi dezavantajele diferitelor metode, este important de menţionat că sunt diferite aspecte ale
corupţiei care pot fi măsurate: frecvenţa faptelor, tipurile, costurile şi efectele, factorii
favorizanţi şi percepţia corupţiei.
Metodele folosite în măsurarea corupţie sunt focus-grupul, studiul de caz, observaţiile
pe teren, sondajul de opinie, evaluarea instituţiilor, reglementărilor şi practicilor.
Sondajele de opinie privind percepţia publicului sunt metodele cele mai folosite la nivel
internaţional. Sunt cunoscute Transparency International (TI) Corruption Perception Index,
„Opinii privind criminalitatea organizată transfrontalieră şi corupţia” (Eurobarometru 2006),
„Atitudinea europenilor fată de corupţie” (Eurobarometru 2008), Altă modalitate de măsurare
a corupţiei folosită tot mai des este cuantificarea experienţelor de corupţie. The European
International Crime Survey (EU ICS)22, TI’s Global Corruption Barometer23 şi

16
The vulnerability to corruption of the public and private sector needs to be properly evaluated. A clear-cut picture
of the use of corruption by OC groups does not exist. Europol 2004 Organised Crime Report, disponibil pe
http://www.europol.europa.eu.
17
Opinions on organized, cross-border crime and corruption, Special Eurobarometer Survey No. 245, published
March 2006, diponibil pe http://ec.europa.eu.
18
An examination of the links between organized crime and corruption, Commission of the European
Communities, Brussels, 8.2.2001, SEC (2008) 196, p. 3, diponibil pe http://ec.europa.eu.
19
Consiliul European invită la dezvoltarea unui concept strategic referitor la combaterea criminalităţii organizate
transfrontaliere la nivel UE […] Din această perspectivă, vor fi studiate problemele legate de corupţie şi
criminalitatea organizată . Anexa 1, Paragraful 2.7, Concluziile Consiliului European, noiembrie 2004, disponibil
pe http://ec.europa.eu.
20
The Stockholm Programme - an open and secure Europe serving and protecting citizens, (2010 / C 115/01),
disponibil pe: http://eur-lex.europa.eu
21
Programul Stockholm, p. 23, disponibil pe: http://eur-lex.europa.eu.
22
Disponibil pe Http://www.gallup-europe.be.
23
Disponibil pe Http://www.transparency.org.
 Eurobarometru24 sunt trei exemple de sondaje care măsoară experienţele cetăţenilor obişnuiţi
legate de corupţie. La nivel naţional, cele mai multe state membre ale Uniunii Europene nu au
dezvoltat un mecanism de măsurare a corupţiei.
Măsurarea criminalităţii organizate şi a corupției, totodată, este o problemă îndelung
contestată de către cercetători. Pe parcursul ultimelor două decenii, au fost făcute numeroase
încercări pentru a efectua evaluări cantitative ale corupției, atât cercetătorii, cât şi statisticienii
explorând modalitățile ce pot fi utilizate pentru a genera date valide şi a informa dezbaterile
publice asupra corupției. Cu toate acestea, astfel de încercări s-au confruntat cu mai multe
provocări metodologice şi operaționale.
Corupția este o infracțiune şi colectarea de date exacte cu privire la aceasta este cel
puțin la fel de provocatoare ca strângerea de date privitoare la orice alte forme de criminalitate.
Comportamente ilicite sunt ascunse şi victimele ori martorii nu sunt întotdeauna dispuşi sau
capabili să raporteze autorităților. În cazul corupției, activitatea de colectare a unor date bazate
pe experiențe este şi mai complicată, din cauza unor temeri de represalii, a refuzului de a lupta
cu o practică, de cele mai multe ori, consacrată, fie pentru că martorii sunt într-o anumită
măsură co-responsabili de aceste infracțiuni.
Un aspect important al cercetării conexiunilor dintre criminalitatea organizată şi
corupţie este determinarea zonei în care cele două sunt inter-relaţionate. Dacă, pentru unii
cercetători, măsurarea frecvenţei şi cazurilor în care criminalitatea organizată foloseşte
corupţia este un lucru important şi chiar dezirabil, pentru alţii este un lucru imposibil. În ciuda
unei modalităţi general acceptate de măsurare a celor două fenomene, au existat încercări de a
le cuantifica şi chiar câteva încercări de a stabili o relaţie între acestea. Dificultatea de a colecta
probe sau date bazate pe experiență a favorizat utilizarea de metode indirecte de măsurare a
corupției, cum ar fi metodele bazate pe evaluări ale unor experți şi agregarea datelor
disponibile (de exemplu, indici compozit).

Studiul privind relaționarea dintre criminalitatea organizată şi corupție

La nivel european pornind de la necesitatea unei noi abordări, s-a dezvoltat o

metodologie de evaluare a criminalităţii organizate, folosindu-se în urma evidenţierii
problemelor şi dificultăţilor existente în reconcilierea datelor statistice diverse ale structurilor
de implementare a legii, a fost propusă o abordare comună europeană (NECA – New European
Common Approach25), atenţia mutându-se de la grupurile infracţionale, activităţile
infracţionale şi infractorii individuali, la modus operandi al grupurilor şi la noile metode de
culegere a datelor primare.
Totuşi, cercetarea academică în domeniu este destul de săracă. Unul dintre studiile
disponibile26 oferă o abordare statistică propunând un index compozit al corupţiei şi al
criminalităţii organizate. Studiul se bazează pe un eşantion de 25 din 27 de state membre UE
(excepţie fac Luxemburg şi Cipru) şi pune în evidenţă o corelaţie puternică şi dinamică între
cei doi indicatori.
Astfel, corupţia este văzută ca un fenomen generator de oportunităţi pentru grupurile
emergente de crimă organizată care, la rândul lor, atunci când dobândesc o poziţie dominantă
contribuie la creşterea corupţiei din sectorul public. Studiul identifică cinci niveluri ale
infiltrării sectorului public de către criminalitatea organizată de la actele sporadice de mituire
până la aşa-numita „captivitate” a statului, care determină anomalii ale politicilor şi legislaţiei.

24
Disponibil pe http://www/ec.europa.eu.
25
Disponibil pe http://www.organized-crime.de.
26
Van Dijk, J (2007), Mafia markers: assessing organized crime and its impact upon societies: Trends in organized
crime, disponibil pe http://arno.not.nl
 Cea mai importantă abordare ştiinţifică a temei a fost realizată, cu sprijinul Comisiei
Europene27, care a finanţat un proiect de cercetare desfăşurat în cele 27 de state membre şi
publicat în anul 200928.
Analiza statistică a arătat o imagine distinctă a intensității corupției în diferitele state
membre. Studiul utilizează un indicator compozit, pe baza analizei a 14 indicatori (de măsurare
a corupției, crimei organizate, eficienței guvernamentale, indicatori macro-economici şi cei ce
privesc zona gri a economiei) ce au permis gruparea statelor membre în şapte grupuri de țări.
Studiul a remarcat, de asemenea, că diferențele istorice, sociale şi economice, pe întreg
teritoriul Uniunii Europene, modulează felul în care rețelele de crimă organizată folosesc
corupția:
• factori istorici: economii mari, informale şi transformările serviciilor de securitate din
Europa de Est în rețele infracționale au apărut pe fondul tranziției economice şi a proceselor
de privatizare; mişcările de independență violente în Franța (Corsica), Spania (Țara Bascilor)
şi Marea Britanie (Irlanda de nord);
• factori sociali: dimensiuni diferite de pe piețele ilegale şi decalajele de venit în întreaga
Uniune Europeană, dimensiunea diferită şi specificitatea fenomenului de imigrație; rețele
profesionale închise (de exemplu, sistemul judiciar) sau rețele de elită;
• specificul cultural: niveluri de informal al relațiilor sociale, sau importanța legăturilor
de familie.
Studiul scoate în evidenţă faptul că factorii amintiți anterior necesită o cercetare mult
mai amănunțită, dar este important ca decidenții politici şi analiştii să îi aibă în vedere cu
ocazia definirii politicilor europene şi interpretării datelor cantitative.
Raportul prezintă două puncte de vedere analitice diferite ale felului în care crima
organizată foloseşte corupția ca instrument de lucru:
a. în primul rând, acesta examinează modul în care politicienii/administraţia
guvernamentală, poliția, vama, sistemul judiciar şi companiile private sunt vizate.
b. în al doilea rând, se descrie modul în care fenomenul corupției facilitează
funcționarea pieţelor ilegale (trafic de țigări, droguri, prostituție, furturi auto şi deturnări de
fonduri).
Raportul concluzionează că pieţele de prostituție şi droguri exercită cel mai puternic
fenomen de corupţie din Uniunea Europeană. Acesta arată modul în care unele piețe ilegale (ex:
comerțul ilegal de țigări) îşi concentrează eforturile, în principal, către sistemul vamal sau
autorităţile locale şi organismele de aplicare a legii din zonele de frontieră.
Piața prostituției oferă un bun exemplu în ceea ce priveşte gama largă de tactici de
corupere folosite de către reţelele de crimă organizată. Prezentul studiu arată că membri ai
forțelor de poliție de pe întreg teritoriul Uniunii Europene sunt implicaţi în interacţiuni ilicite
cu rețele de prostituție, luare de mită sau chiar sunt proprietari ai bordelurilor.
Astfel de rețele criminale folosesc coruperea pentru a putea obține informații cu privire la
anchetele în derulare, pentru a-şi putea continua neperturbate operațiunile, sau chiar pentru a-
şi consolida monopolurile pe piețele locale. Autoritățile cu competenţe pe linie de imigrare,
incluzând ambasadele sau polițiştii de frontieră, au fost, de asemenea, vizate pentru a asigura
intrarea şi şederea cu forme legale pentru prostituate. În statele membre în care prostituţia este
legalizată (de exemplu, Germania şi Olanda), grupările criminale au corupt lucrători ai
autorităţilor administrative locale pentru a evita reglementările legale în materie de funcţionare
a bordelurilor. În cele din urmă, mai putem menţiona că rețelele criminale obişnuiesc să

27
An examination of the links between organized crime and corruption, Commission staff working document,
Brussels, 8.2.2008, SEC (2008) 196, diponibil pe http://ec.europa.eu.
28
Study to examine the links between organised crime and corruption, Directorate General “Justice, freedom and
Security”, European Commission, 2009, diponibil pe http://ec.europa.eu.
utilizeze prostituate pentru a atrage ofițeri, magistrați şi politicieni în adoptarea unui
comportament inadecvat, care odată înregistrat audio-video poate fi folosit ca mijloc de şantaj
în scopul obţinerii de informaţii sau protecţie.

Ţinte ale corupției

Datorită diferențelor mari între instituțiile din statele membre, structurile criminale din
UE profită de corupție într-o varietate de moduri. În unele țări (IT, BG, RO), "patronajul
politic" creează un sistem vertical de corupție care funcționează de sus până jos, în toate
instituțiile publice: aparatul administrativ, judiciar şi de aplicare a legii (de exemplu poliție şi
vamă). În alte țări, politicienii, magistrații, şi infractorii aşa-zişi „cu guler alb” formează ei
înşişi rețele de corupție. La nivel mediu-guvernamental, criminalitatea „gulerelor albe” este
comună (cu diferite grade de intensitate) pentru aproape toate statele membre. În țările cu nivel
scăzut de corupție, cazurile sunt sporadice. Cea mai larg răspândită şi sistematică formă de
corupție vizată de crima organizată, este cea asociată angajaților de rang inferior ai poliției şi
administraţiei publice. Crima organizată vizează, de asemenea, administrațiile fiscale,
autoritățile de reglementare fiscală şi orice alt organism de reglementare care ar putea avea un
impact asupra activităților criminale, dar într-un mod mai puțin important.
Corupţia în poliţie
Poliția dispune de cea mai directă expunere la corupţie şi de cele mai frecvente contacte
cu lumea interlopă şi, ca atare, este cea mai vizată de către reţelele de crimă organizată.
Principalele beneficii pe care crima organizată urmăreşte a le obţine prin utilizarea corupţiei
sunt cele legate de obţinerea de informații cu privire la investigațiile derulate, operațiuni sau
competitori (FR, NL, UK) şi obţinerea de protecție pentru continuarea activităților ilegale.
Ocazional, ofiţerii corupţi ajung să fie direct implicaţi în desfăşurarea activităţilor ilegale, cum
ar fi cele ce ţin de traficul de droguri sau administrarea unor reţele de prostituţie (CS-BG, CS-
ES, CS-FR, UK).
Poliţia este vulnerabilă la corupţie atât din cauza factorilor instituţionali, cât şi din cauza
celor externi.. În țările UE-10E, nivelul scăzut de prestigiu al poliției facilitează recrutarea de
către reţelele de crimă organizată a unor lucrători cu nivel scăzut de educaţie şi comportament
problematic. Caracterul ermetic al instituţiei poliției şi relativa lor izolare faţă de alte instituții,
conduce la un nivel ridicat de loialitate între lucrători şi protejarea colegilor lor. Cu toate
acestea, în țările cu nivel scăzut al corupției, loialitatea de grup are un efect opus: chiar dacă
munca de poliție nu generează prestigiu sau venituri considerabile, ofițerii de poliție raportează
sau pun presiune pe colegii corupți (DE, DK, FI, SE, NL, UK).
Influențele politice şi judiciare pot facilita corupția în poliţie. În unele state membre,
administrația publică locală, sub influența rețelelor criminale, exercită presiuni sau chiar
influențează numirea unor ofițeri de poliție de rang înalt (BG, FR, HU, IT, LV, RO). Acest tip
de influență se poate extinde la nivel național, în cazul în care liderii grupărilor controlează
numirea personalului din forțele de poliție şi serviciile speciale. Presiunea exercitată de către
procurori şi magistrați poate împiedica investigarea de către poliţie a unor oameni de afaceri
influenţi ce fac parte din reţelele criminale.
Corupția din vămi
Corupția în rândul vameşilor ajută reţelele de crimă organizată să tranziteze, fără a fi
detectate, mărfuri de contrabandă, să evite investigațiile (atunci când autorităţile vamale
posedă competențe de investigare), sau să faciliteze comiterea de fraude vamale (reducerea
taxele de import). Acest tip de demers este asociat, în special, traficului de mărfuri supuse
accizelor: țigări (AU, BG, CZ, EL, HU, IE, LT, LV, MT, RO), alcool (BE, BG, CZ, IE, MT,
RO), petrol şi produse petroliere (BG, CZ, EL, IE, MT, PL). Ofițerii vamali consideră
implicarea în faptele de corupţie asociate traficului de droguri ca riscante, aceasta fiind puţin
 probabilă (CS-BG, CS-EL, ES, FR, NL, UK), în timp ce schemele de fraudare a TVA au cele
mai mari şanse să implice şi lucrători vamali (BD, DE, EL).
Nivelurile detectate de corupție în rândul vameşilor din UE-10E şi Grecia sunt
semnificativ diferite faţă de restul UE. Există numeroase explicații pentru această diferență.
Punctele estice de trecere a frontierei terestre sunt supuse celei mai mari presiuni, în special
din partea traficanților de țigări, dar, de asemenea, şi din partea contrabandiştilor de mărfuri
contrafăcute sau alte mărfuri din afara UE. În oraşele mici de frontieră, legăturile de familie şi
politicienii locali, creează, de asemenea, un mediu prielnic corupţiei. În astfel de zone,
economia locală este de cele mai multe ori dependentă de traficul de frontieră.
Studiul privind relaţionarea dintre criminalitatea organizată şi corupţie, realizat de către
DGA, în anul 2011, a reliefat mai multe aspecte de interes legate de corupţia instituţională din
România.
Astfel, pe plan internaţional, o rată de risc a ţării mai mare este asociată, în general, cu
niveluri mai mari ale criminalităţii organizate. Cu cât funcţionarea statului de drept, democratic
este mai eficientă cu atât dezvoltarea criminalităţii organizate este împiedicată şi cu cât calitatea
managementului economiei statului este mai bună, cu atât vulnerabilitatea la crimă organizată
este mai scăzută. Nivelul scăzut de venit pe cap de locuitor a fost, de asemenea, asociat cu
niveluri ridicate de corupţie. În acelaşi timp, un sistem de taxe şi impozite neadecvat sau
perceput ca neadecvat nu este numai un stimulent pentru evaziunea fiscală, cu efecte directe
asupra bugetului statului, dar şi un stimulent pentru corupţie. Sistemul de impozitare este o
dimensiune economică importantă care are un impact major asupra criminalităţii organizate.
Un stat în care evaziunea fiscală este importantă, este adesea caracterizat de niveluri înalte ale
criminalităţii organizate asociate cu spălarea de bani.
Studiul DGA a relevat un înalt nivel de percepere (97%) a conexiunilor dintre
criminalitatea organizată şi corupţie. Corupţia oferă oportunităţi pentru criminalitatea
organizată, care sunt gata de a fi exploatate de către grupurile infracţionale. Mai mult de două
treimi dintre respondenţii la chestionarul de opinie (79%) au apreciat că o mare parte a actelor
de corupţie este cauzată de criminalitatea organizată. Ca urmare, criminalitatea organizată şi
corupţia se întreţin una pe alta, iar atunci când criminalitatea organizată dobândeşte o poziţie
dominantă, corupţia din sectorul public are toate şansele să crească.

5. Profilul coruptului
În analiza fenomenului corupţiei se disting clar şi se intercondiţionează două cauze. Pe de
o parte, dorinţa individului de a se îmbogăţi rapid şi fără efort, prin orice mijloace. Pe de altă
parte, restricţiile de tot felul la rândul lor generează corupţie.
Prin caracterul său profund nociv, actul corupţiei este astăzi în centrul atenţiei tuturor
autorităţilor şi opiniei publice în contextul în care, organizarea prevenirii şi reprimării corupţiei
pe plan naţional şi internaţional, este determinată de dinamica în continuă creştere a
infracţionalităţii, de diversitatea formelor sale de manifestare şi ridicarea gradului de pericol
social.
Corupţia este un fenomen deosebit de grav şi periculos, capabil să submineze structurile
de putere ale statului, realizarea reformei şi progresului social 29
Referitor la elemente identificatoare ale unui personaj corupt este necesară raportarea la
modalitatea de comitere a unei fapte de corupţie, respectiv la împrejurările în care se acţionează,
precum și la experienţa acestuia.

29
Buletin documentar şi de informare privind activitatea de prevenire şi combatere a corupţiei nr. 1(6) 2010,
Direcţia Generală Anticorupţie, Editura MAI;
 De aceea, trebuie depuse eforturi susţinute pentru identificarea posibililor autori, încă
înainte de faza de concepere a ideii, care reprezintă, de fapt, punctul de plecare în desfăşurarea
activităţii infracţionale.
În urma efectuării studiilor de caz, după incriminarea persoanelor implicate în diferite acte
de corupţie, acestea, în marea majoritate a cazurilor, au avut anumite trăsături de comportament
comune, şi nu de puţine ori, o situaţie materială fulminantă, imposibil de explicat. Totodată,
trebuie specificat în mod expres faptul că exemplele de mai jos, nu au scopul de a stigmatiza o
anumită categorie de persoane, ci mai degrabă, de a întinde o mână de ajutor colegilor nou
încadraţi care, din cauza lipsei de experienţă, ar putea fi mult mai uşor manipulaţi de către
colegii „versaţi” în astfel de practici.
Prezentarea anumitor elemente care ar reprezenta o posibilă implicare a unui funcţionar
în acte de corupţie, este utilă.
În acest sens se poate menţiona că persoană presupusă a fi coruptă:
a) dispune de o bună capacitate de adaptare la o diversitate de oameni şi de un vocabular
dezvoltat;
b) este persoană inteligentă, mai mult sau mai puţin aparentă, jonglând uşor cu noţiunile
cadrului legislativ;
c) are prieteni morali, unii foarte descurcăreţi;
d) îţi oferă serviciile cu o amabilitate greu de refuzat şi fără să te simţi jignit;
e) creează o zonă de confort pentru cei vizaţi, fiind „gazdele”perfecte;
f) sunt persoane energice, aflate într-o continuă mişcare;
g) ştiu să impresioneze pozitiv, acţionând cu diplomaţie;
h) afirmă exact ceea ce doreşte interlocutorul să audă;
i) foloseşte, uneori, şantajul moral;
j) caută oameni valoroşi pentru situaţii de dificultate;
k) are grijă să-ţi ceară mici probe de admiraţie.
Acestea reprezintă doar exemple de indicii ale unui personaj corupt, specificând încă o
dată, dacă mai era cazul că, ele sunt doar puncte ajutătoare în procesul de investigare, activitate
deosebit de dificilă, care implică eforturi fizice şi psihice extrem de intense din partea celui care
o efectuează. În concluzie, păstrarea integrităţii profesionale reprezintă un act de voinţă
unilateral, din păcate, mai presus de toate sfaturile primite, în domeniul prevenirii,
funcţionarilor corupţi rămânându-le doar alternativa de a suporta consecinţele unei astfel de
decizii.
Direcţia Generală Anticorupţie în ”Analiza privind Tipologia personalului Ministerului
Administraţiei şi Internelor cercetat pentru fapte de corupţie” și-a propus să se concentreze
exclusiv pe persoana făptuitorului, avându-se în vedere provenienţa la încadrare, educaţia,
nivelul funcţiei şi traseul profesional al acestuia, în scopul de a studia în ce măsură atitudinea
şi comportamentul profesional puteau fi anticipate – existând numeroase situaţii de angajaţi cu
o istorie de sancţiuni disciplinare şi calificative profesionale scăzute, dar şi, prin contrast,
funcţionari cu un nivel ridicat de performanţă.
De asemenea, identificarea unei tipologii a persoanei cercetate pentru corupţie la nivelul
ministerului va fi utilă în derularea viitoarelor activităţi de prevenire, prin orientarea activităţilor
către anumite segmente ţintă.

La nivelul structurilor instituţionale analizate, au fost identificaţi factori favorizanţi ai

faptelor de corupţie, astfel:
- factori generali care se regăsesc la nivelul tuturor instituţiilor supuse analizei;
- factori specifici respectiv cei particulari, proprii fiecărei structuri în parte, în funcţie de
caracteristicile activităţii.
 Factorul uman este cel mai adesea invocat şi analizat atunci când luăm în discuţie
manifestări ale faptelor de corupţie, deoarece indiferent de presiunile ce se exercită din exterior
asupra persoanei, aceasta este cea care decide cum să se comporte purtând totodată
responsabilitatea pentru faptele sale.
Un factor general important îl reprezintă caracteristicile resursei umane analizate din
perspectiva psihologică, a personalităţii, şi din punct de vedere al pregătirii profesionale.
Astfel, concluziile desprinse în urma consultării literaturii de specialitate, cât şi din
interviurile realizate cu persoanele din grupul ţintă converg către aceeaşi idee, aceea a
importanţei covârşitoare pe care o are procesul recrutării şi al selecţiei personalului pentru
minimizarea riscului implicării angajaţilor în fapte de corupţie prin reducerea acelor
vulnerabilităţi legate de caracteristicile personalităţii umane.
Având în vedere obiectivul de prevenire a faptelor de corupţie în care să fie antrenaţi
angajaţi ai structurii Regim Permise şi Înmatriculare Vehicule, dezideratul, în ceea ce priveşte
selecţia personalului, îl constituie omul integru, capabil să reziste tentaţiilor. Modelul ideal al
incoruptibilului nu există decât în teorie, practica demonstrându-ne că oamenii sunt, în general,
vulnerabili. Tocmai de aceea, după ce s-a trecut de procesul selecţiei, nu putem fi indiferenţi la
modul în care persoana se va integra şi va evolua în cadrul colectivului, în contextul activităţilor
pe care le va desfăşura şi al influenţelor multiple ce vor acţiona asupra sa. În concluzie, selecţia
este doar un prim „filtru”, condiţie necesară dar nu suficientă pentru a limita vulnerabilitatea la
corupţie a persoanei.
Un alt factor amintit cu referire la calitatea resursei umane este pregătirea
profesională, atât cea generală, cât şi cea de specialitate. Dacă această pregătire este precară,
putem vorbi de o vulnerabilitate a persoanelor aflate în cauză care pot deveni cu uşurinţă ţinte
pentru racolatorii interesaţi să le coopteze în reţelele de crimă organizată. În acest context,
amintim ideea emisă în contextul interviurilor şi anume că, în condiţiile în care tehnica
performantă permite realizarea facilă a documentelor false, care pot fi greu recunoscute ,
„oamenii din structura de înmatriculare nu sunt suficient instruiţi să deosebească un act legal
de un fals.”
Factorul cultural a fost identificat ca şi determinant al comportamentului corupt în
cazul tuturor persoanelor implicate, fie că este vorba de instructori, candidaţi la obţinerea
permisului de conducere sau intermediari. Considerăm că este factorul cel mai rezistent la
schimbare, deoarece face trimitere la mentalităţi şi practici comportamentale adânc înrădăcinate
în structura personalităţii individului. Expresii precum: „Dau ceva şi îmi rezolv problema” ,
„Dacă nu dai, nu iei examenul” sunt adesea auzite în cazul persoanelor interesate de obţinerea
permisului de conducere.
Schimbările la nivel cultural implică fixarea unor obiective realizabile în termen lung şi
presupun cultivarea, prin educaţie, a spiritului de integritate şi a atitudinii de respingere a
corupţiei.
Lipsa de informare a persoanelor care beneficiază de serviciile şcolilor de conducători
auto şi ale structurilor Permise şi Înmatriculare Vehicule le vulnerabilizează pe acestea,
crescând riscul implicării lor în fapte de corupţie.
Un alt factor determinant, cu caracter general, îl reprezintă presiunea grupului. Aceasta
îl determină adeseori pe individul supus tentaţiilor să cedeze în faţa acestora şi să adere la
conduita grupului, aceasta reprezentând un mecanism de adaptare. Este cunoscut faptul că
grupul este cel care impune reguli de comportament asupra indivizilor şi nu invers, astfel
explicându-se de ce oameni cu un comportament integru se dedau faptelor de corupţie atunci
când devin membri ai unui colectiv la nivelul căruia există astfel de practici ilegale.
Presiunea grupului se dovedeşte întotdeauna mai puternică decât puterea individului de a
se opune acesteia, soluţia fiind: cedez tentaţiilor şi astfel sunt acceptat în cadrul grupului sau
mă opun presiunilor, riscând să fiu marginalizat sau chiar exclus din grup. Psihologic vorbind,
omul este înclinat să aleagă calea mai uşoară, aceea a conformării la solicitările grupului, în
acest fel diminuându-şi tensiunea interioară care îi produce disconfort. Odată cu diminuarea
acestui stres apare şi satisfacţia rezultată din oportunitatea înavuţirii rapide şi facile, această
stare de satisfacţie fiind de natură să conducă la repetarea comportamentului aducător de
„beneficii”.
Ca o concluzie a celor mai sus menţionate, ca măsură de prevenire a extinderii corupţiei
într-un grup mai mult sau mai puţin restrâns, este obligatorie monitorizarea conduitei indivizilor
şi a practicilor existente la nivelul grupului, urmată de măsuri drastice de sancţiune a
comportamentului corupt şi chiar de eliminare a persoanelor care iniţiază astfel de
comportamente. Amânarea sancţiunii sau comportamentul ezitant al factorilor de control şi
decizie favorizează contaminarea, deseori ireversibilă a membrilor grupului. Este sugestivă,
din acest punct de vedere, următoarea afirmaţie desprinsă din interviurile realizate cu
persoanele D.R.P.C.Î.V.: „Oamenii trebuie identificaţi, apoi corectaţi sau înlăturaţi”.

În afara factorilor generali au fost identificaţi şi factori specifici fiecărei structuri

instituţionale analizate.
Analiza multianuală (2011-2016) a statisticii existente privind numărul de angajaţi ai
MAI cercetaţi pentru fapte de corupţie nu relevă variaţii semnificative statistic, tendinţa uşoară
de descreştere a numărului de angjați cercetați putându-şi regăsi argumente în alte zone de
decizie instituțională și de dinamică de personal (comunicarea mai bună cu unitățile de parchet
și creșterea treptată a numărului de persoane cercetate din afara ministerului, dinamica de
personal ce a survenit la nivelul MAI, dar și la nivelul DGA, schimbări30 de natură decizională
în privința organelor competente să efectureze supravegherea tehnică).
Astfel, cu ocazia activităţilor procedurale derulate în primele 10 luni ale anului 2016,
Direcția Generală Anticorupție a efectuat cercetări cu privire la 1534 lucrători ai M.A.I.,
dinamica multianuală reliefând o anumită constanță a acestor date.

Angajați ai MAI Angajați ai MAI Angajați ai MAI Angajați ai MAI

Angajați ai MAI cercetați Angajați ai MAI
cercetați, 2011, cercetați, 2012, cercetați, 2013, cercetați, 2014,
cercetați, 2015, Angajați ai MAI
2314 2247 2123 2029 cercetați, 2016,
1947
1821

Figura nr. 2 – Evoluția multianuală a numărului de angajați ai MAI cercetați pentru

presupuse fapte de corupție
Și în privința provenienței angajaților MAI datele statistice relevă aceeași tendință
de constanță, angajaţii MAI care au fost cercetaţi pentru săvârşirea unor presupuse fapte de
corupţie fiind încadrați în Poliţia Română (59% dintre persoanele cercetate, domeniile cel mai
mult reprezentate fiind poliţia de ordine publică, poliţia rutieră şi investigarea fraudelor),
30
Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală
poliţia de frontieră (11%), serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi
înmatriculare a vehiculelor (3%) și inspectoratele pentru situații de urgență (3%).
Totuși, în anul 2016, se constată o creștere importantă a numărului de persoane
cercetate provenite din poliția de frontieră (un plus de 68%), respectiv o diminuare
semnificativă a angajaților Jandarmeriei Române care au fost cercetaţi în cadrul unor dosare
penale aflate în evidenţa DGA.

Angajați MAI cercetați

2015,(10
2016 Poliţia Română
luni), Poliţia
Ordine
Românăpublică, 694
Ordine
2016 2015, Poliţia
(10 luni), Română
Poliţia
2015, Poliţia Română Poliţie rutieră, 357 publică, 572
2016 (10 luni), Poliţia Română Poliţie
Investigarea
Română
2015, Poliţia Investigarea
Română rutieră, 291
2016 (10 fraudelor, 45
luni), Poliţia
fraudelor,
CCO, 6 2015, 39
Română 2016 CCO, (10
15 luni), Poliţia
Poliţia Română
2015, Alte structuri
Română
alte alte
structuri, 234
2015, Alte 2016 (10 luni), Alte
2016 (10 MAIstructuri
Poliţia
structuri,
luni), de163
Alte
MAI Permise structuri
de 123 MAI Poliţia
structuri Frontieră,
MAI Permise
2015, Alte
Conducere de Frontieră, 207
structuri
2016de (10 luni),şiAlte
Conducere şi
MAI Situaţii de
Înmatriculări , 55
structuri
2016 (10
2015, MAIstructuri
Înmatriculări
luni),
Alte Situaţii
Alte, 62
Urgenţă, 52
de Urgenţă,
structuri MAI 57 69
2016MAI
2015, AlteJandarmerie,
(10 luni), Alte
structuri
Jandarmerie,
MAIstructuri MAI
D.E.P.A.B.D., 34
2016
2015,
2015, (10
Alte
Alte luni), Alte3
structuri
structuri
MAID.E.P.A.B.D.,
2016
structuri
Paşapoarte,MAI8Alte
(10 luni), 1
MAI Inspectoratul
structuri MAI
Paşapoarte, 0
General
2015, Alte pentru
structuri
Inspectoratul
2016 General
(10 luni),
Imigrări,
M.A.I.,2 44 Alte
pentru
structuri Imigrări,
M.A.I.,036

2015 2016 (10 luni)

Figura nr. 3 – Situația angajaților MAI cercetați pentru fapte de corupție

În ceea ce priveşte categoria persoanelor inculpate, reprezentarea structurilor

menţionate anterior este similară, Poliţia având cei mai mulţi angajaţi aflaţi în această situaţie,
urmată de cei ai Poliţiei de Frontieră.
 Angajați ai MAI inculpați
2015,
2016, Poliţia
Poliţia Română
Română
ordine
ordine
2015, publică,
publică,
Poliţia 77
59
Română
2016, Poliţia Română
2016,2015, Poliţia
Poliţia RomânăRomână
poliţie rutieră, 36 poliţie rutieră, 67
Investigarea
Investigarea
2015,Poliţia
Poliţia Română
fraudelor,
2016,fraudelor, 0 5
Română
CCO, 1 2015, Poliţia Română
CCO, 0 2016, Poliţia Română
2015, Alte alte structurialte
structuri din structuri din2016, Alte structuri
MAI
2016, Alte 2015, Alte
Poliţia
structuride 18 poliție, 32
structuri
poliție, MAI Poliţia de
MAI
Frontieră,
MAI Permise de 11 de
Permise
Frontieră, 52
Conducere
2015, Alte Conducere
şi
structuri şi
2015,2016,
2016, Alte
Alte Alte structuri
structuri
Înmatriculări
structuri , 16
Înmatriculări
MAI Jandarmerie, ,6 6
MAI Inspectoratul 5
MAI MAI Jandarmerie,
Inspectoratul
General
General
2015, Alte pentru
pentru
2016, Alte structuri
structuri
Imigrări, 01 0
MAI
MAI Imigrări,
Paşapoarte,
Paşapoarte, 0
2015, Alte structuri
2016, Alte structuri
MAI 2015, Alte structuri
MAI D.E.P.A.B.D.,
2016, Alte structuri
D.E.P.A.B.D., 0
0
MAI
2015, MAI
Situaţii
Alte Situaţii
de
structuri de
2016, Alte structuri
Urgenţă, 8
Urgenţă,
MAI
MAI Alte 0
Altestructuri
structuri
M.A.I.,
M.A.I.,34

2015 2016

Figura nr. 4 – Situația angajaților MAI inculpați pentru fapte de corupție

Studiul realizat la finele anului 201531 reflectă faptul că fenomenul corupţiei a luat locul
principalei teme de discuţii din societate, din ultimii ani, şi anume lipsa locurilor de muncă.
Mediatizarea intensivă a cazurilor de corupţie a adus acest fenomen în atenția opiniei
publice, fenomen care, deşi conştientizat în trecut, era trecut cu vederea. Astfel, 55% dintre
respondenţi au afirmat că au auzit despre astfel de cazuri descoperite de instituţiile implicate în
lupta pentru prevenirea şi combaterea corupţiei.
Urmare a acestei mediatizări a avut loc şi o transformare majoră în percepţia publică
asupra corupţiei. Aceasta s-a transformat dintr-un fenomen care era acceptat tacit, într-un
fenomen condamnat cu virulenţă, cetăţenii manifestându-se mult mai vocal în a identifica în
mod public corupţia ca principala problemă a României (51% consideră corupţia drept cea mai
gravă problemă actuală a României, în creştere semnificativă de la 20% în 2012 şi 15% în
2014).
Este de evidențiat faptul că, în anul 2015, comparativ cu anul 2014, s-a observat o
scădere generală a încrederii populației în structurile M.A.I., în condițiile în care majoritatea
populației generale consultate (peste 95%) recunoaște importanța domeniilor de activitate ale
MAI (combaterea infracționalității, asigurarea ordinii publice, combaterea corupției, intervenția
în situații de urgență, intervenția rapidă la solicitările cetățenilor și oferirea unor servicii publice
de calitate). Inspectoratul pentru Situații de Urgență beneficiază de cel mai ridicat nivel de
încredere (72%), fiind urmat de Jandarmeria Română (54%), D.G.A. (46%), Evidenţa
Populaţiei (44%), Poliția Româna (43%), Structurile de Paşapoarte (41%) și Poliția de
Frontieră (40%).

31
Studiu comparativ privind fenomenul corupţiei în Ministerul Afacerilor Interne - realizat în 2015, pe baza a
două sondaje de opinie unul pe un eșantion reprezentativ de angajați ai M.A.I., iar celalalt pe un eșantion
reprezentativ la nivelul populaţiei generale cu privire la percepţia asupra problemelor din sfera corupţiei (culegerea
datelor s-a realizat în perioada octombrie-noiembrie 2015)
 Sursa principală a informațiilor pe baza cărora se formează percepția cu privire la
nivelul corupției, atât la nivelul populației generale, cât și în ceea ce îi privește pe angajații
M.A.I. este mass media - 59% dintre respondenții populației generale, respectiv 55% dintre
angajații M.A.I., “relatări transmise prin viu grai” - 22% din respondenţii populației generale
(17% discuții cu rude, prieteni sau persoane apropiate, 3% discuții cu colegii ori șefii și 2%
relatările unor persoane din activitatea curentă), respectiv 25% din respondenții M.A.I., şi
numai 19% dintre respondenţi îşi formează opinia din experiența personală sau observațiile
directe.
Analiza multianuală a datelor privind percepția răspândirii corupției în cadrul
structurilor componente ale M.A.I., de către eșantionul de la nivelul populației generale, reflectă
o tendință îngrijorătoare, cele mai multe dintre structurile M.A.I. înregistrând creșteri
semnificative ale percepţiei privind prezenţa fenomenului corupţiei în structurile MAI,
revenindu-se sau chiar situându-se peste datele de percepție din anul 2012. Cele mai ridicate
creșteri le-au înregistrat Poliția Română (28 de puncte procentuale mai mult decât în 2014),
Inspectoratul pentru Situații de Urgență (creştere de 26 de puncte procentuale) și Serviciile
de Evidență a Pașapoartelor (plus 23 de puncte procentuale).
Există trei factori favorizanți ai corupției, de importanță majoră, care necesită, cu
prioritate, o intervenție.
Aceştia sunt: generalizarea obiceiurilor de genul „pilă”, „intervenţie”, „relaţie”,
insuficienţa drepturilor financiare şi sociale ale angajaţilor şi presiunile şi influenţa politică în
adoptarea oricărei decizii la nivelul instituţiilor/structurilor M.A.I.
Analiza multianuală a datelor relevă faptul că, spre deosebire de anii anteriori, când pe
prima poziţie în topul factorilor de importanţă majoră se situa „insuficienţa drepturilor
financiare şi sociale ale angajaţilor”, prezentul studiu aduce pe primul loc factorul
„generalizarea obiceiurilor de genul „pilă”, „intervenţie”, „relaţie”, fapt care subliniază
inversarea de poziții survenită între problemele legate de corupție, respective cele de ordin
financiar.
Determinanţi, în relaţia cauzală dintre aceştia şi fenomenul de corupţie sunt şi factori ce
ţin de resortul managementului resurselor umane: sisteme de selecţie şi promovare lipsite de
transparenţă, măsuri insuficiente de protecţie a angajaţilor care ar putea denunţa corupţia din
instituţii publice, respectiv de resursele logistice: fonduri şi dotări insuficiente pentru
desfăşurarea optimă a activităţilor.
În privinţa vulnerabilităţii la corupţie, personalul cu funcţii de conducere este
considerat mai vulnerabil decât cel cu funcţie de execuţie, acelaşi raport menţinându-se și în
cazul personalului aflat la sfârşitul carierei şi al celui aflat la început, precum şi între personalul
care încadrează unităţile subordonate ori teritoriale/judeţene şi cel aflat în unităţile centrale.