Sunteți pe pagina 1din 4

4.

CALCULUL SOLICITĂRILOR ELECTRODINAMICE

Stabilitatea electrodinamică a întreruptorului este proprietatea acestuia de a


rezista la solicitările electrodinamice produse de curenţii de scurtcircuit.
Această proprietate este exprimată de curentul limită dinamic, care
reprezintă valoarea cea mai mare a curentului de scurtcircuit de lovitură pentru care
solicitările mecanice din întreruptor nu depăşesc valorile maxime admisibile, nu are
loc sudura contactelor şi întreruptorul poate funcţiona în continuare.
Reprezentarea schematică a unui pol este dată in figura 4.1 [2].

Figura 4.1
lb=0,4m;
l=1 m;

Utilizând sistemul de ace din figură se observă că asupra bornei, considerată


ca o bară încastrată de lungime lb şi secţiune b x h, vor acţiona în timpul
scurtcircuitului două eforturi unitare statice şi anume [2]:

F1l b
σx = [N/mm2] (4.1)
12W y

F2 lb
σy = [N/mm2] (4.2)
12W x
F1 – forţa electrodinamică ce apare între borna superioară şi borna inferioară
ale unui pol, la care se adaugă forţa de interacţiune dintre borna şi calea de curent
din respectivul pol al întreruptorului plus greutatea barei;
F2 – forţa electrodinamică ce apare între bornele a doua faze vecine,
considerate ca două conductoare de lungime lb situate la o distanţă egală cu distanţa
între faze.
Forţa F1 este compusă din

F1 = F21 + F31 + G [N] (4.3)


F21 – forţa electrodinamică de interacţiune dintre cele două borne:

μ 0 2 lb l
F21 = i Φ cd Φ ( ) = 97,416 N (4.4)
2π l lb
l l2 l
Φ ( ) = 1 + 2 − = 0,192 (4.5)
lb lb lb

Φcd=0,98 – coeficientul lui Dwight;


F31 – forţa electrodinamică de interacţiune dintre born şi calea de
curent din polul întreuptorului; forţa ce se exercită pe latura de lungime lb se
obţine din integrarea expresiei forţei elementare:

μ 0i 2l dx
dF31 = (4.6)
4π x x 2 + l 2

μ 0 i 2 a (1 + r 2 + l 2 )
lb

F31 = ∫ dF31 = ln = 2186,466 N (4.7)


r
4π r (1 + a 2 + h 2 )

Figura 4.2

Rezultă:
F1 = F21 + F31 + G = 2296,44 N (4.8)

Modulul de rezistenţă după axa y:

bh 2
Wy = = 3,618 *10 −7 m 3 (4.9)
6
În acest caz, efortul unitar la încovoiere după axa x este:

F1lb
σx = = 95,556 N / mm 2 (4.10)
12W y

Calculul forţei electrodinamice F2 se face plecând de la constatarea că în


cazul unui scurtcircuit trifazat asimetric cu grad maxim de asimetrie, apărut într-un
sistem de conductoare coplanare, cel mai solicitat va fi conductorul median. În
acest caz borna polului din mijloc va fi cea mai solicitată.
Solicitările mecanice dinamice ale bornelor, apărute ca urmare a vibraţiilor
determinate de forţele electrodinamice de mai sus, se calculează determinând
frecvenţa proprie de oscilaţie corespunzătoare armonicii 1 şi amortizării nule a
tronsonului de bară având lungimea lb între două încastrări succesive.

ki 2 EJ
f 01 = = 673,23Hz (4.11)
2π m
unde:
m=3,2 kg/m – masa lineică a barei;
E=1,1*10-1 N/mm2;

4,73004
ki = = 11,825 (4.12)
lb

bh 3
J= = 1,08 *10 −7 m 4 (4.13)
12

Bornele sistemului trifazat sunt aşezate pe lat:

Figura 4.3
Pe baza raportului dintre frecvenţa proprie a barei f01 şi frecvenţa f a reţelei
se poate determina, pe baza figurii 4.40 din lucrarea [1], valorile factorului de forţă
şi respectiv a factorului de solicitare:
F fin
cf = (4.14)
Fst

σ din
c0 = (4.15)
σ st
În care:
Fdin – forţa electrodinamică maximă corespunzătoare curentului de
scurtcircuit de lovitură ce acţionează în timpul vibraţiilor produse în bară de cătra
curentul alternativ de scurtcircuit;
σdin – efortul unitar dinamic

În cazul solicitărilor după axa x şi efortul unitar după axa y sunt:

hb 2
Wx = = 3,636 *10 −6 m 3 (4.16)
6
F2 l b
σy = = 93,208 N / mm 2 (4.17)
12W x

Efortul unitar rezultant este:

σ R = σ x2 + σ y2 = 95,5568 N / mm 2 ≤ σ ai (4.18)