Curs - Geotehnica Si Fundatii - CIC IMC (Continuare)

PARTICULARITĂŢILE DE PROIECTARE A FUNDAŢIILOR
ÎN ZONE SEISMICE
§: Noțiuni generale
dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 186

Proiectarea fundaţiilor în zone seismice. Noțiuni generale.
Acțiunea seismică asupra fundațiilor clădirilor și Epicentru - proiecția pe suprafața
structurilor sunt cauzate de cutremure seismice, care scoarței terestre a focarului
cutremurului unde intensitatea
se produc ca urmare a rupturilor tectonice (falii) și undei seismice este maximă
alte procese ce au loc în scoarța terestră.
Din hipocentru în toate direcțiile se răspândesc
vibrații elastice, caracterizate prin unde seismice:
Unde de volum - Ele se propagă în interiorul
scoarței terestre. Viteza lor de propagare depinde de
materialul pe care acestea îl traversează:
• Unde P
• Unde S
Unde de suprafață - Acestea sunt undele ghidate
de suprafața pământului. Efectul lor se poate Falie
compara cu încrețiturile la suprafața unui lac. Ele

sunt mai puțin rapide ca undele de volum dar Undele seismice se răspândesc din hipocentru în
amplitudinea lor este de obicei mai mare. toate direcțiile, ca urmare au loc formarea faliilor și
fisuri în rocile litosferei
• Unda lui Love
• Unda lui Rayleigh
a)
a) Undele P sau undele primare numite și unde de compresie sau unde
longitudinale. Deplasarea pământului care acompaniază trecerea lor se face
prin dilatații și compresii succesive. Ele se deplasează paralel cu direcția de
propagare a undei. Acestea sunt cele mai rapide (6 km/s aproape de suprafață)
și sunt primele înregistrate de seismografe. Ele sunt responsabile de zgomotul b)
pe care îl putem auzi la începutul unui cutremur.
b) Undele S sau undele secundare numite și undele de tăiere sau undele
transversale. La trecerea lor, mișcările solului se efectuează perpendicular pe
sensul de propagare al undei. Aceste unde nu se propagă în medii lichide, ele
sunt de obicei oprite de nucleul extern al Pământului. Viteza lor este de 4,06 c)
km/s. Ele apar al doilea pe seismograf.
c) Unda lui Love (în cinstea savantului englez care a descoperit existența ei în
1911). Mișcarea ei se poate compara cu cea a undelor S fără mișcarea
verticală. Undele lui Love provoacă o clătinare orizontală care este cauza
numeroaselor pagube ale fundației unui edificiu care nu este o construcție d)
paraseismică. Undele lui Love se propagă cu viteza de aprox. 4km/s.
d) Unda lui Rayleigh (descoperită de savantul John William Strutt Rayleigh în
1885). Mișcarea ei este complexă, asemănătoare cu cea a unei pulbere purtată
de un val, constituind o mișcare verticală și una orizontală.
Undele de suprafață, îndeosebi componenta verticală au o influență mai mare asupra construcțiilor
aflate nemijlocit în apropierea epicentrului. Odată cu deplasarea de la epicentru, intensitatea acestora
descrește mai rapid decât undele orizontale, din acest motiv cel mai mare pericol pentru construcții îl
prezintă anume vibrațiile orizontale.
Durata unui cutremur adesea este de câteva secunde, mai rar de câteva minute.
Pentru descrierea calitativă a cutremurelor se folosesc diferite scări de intensitate:
• Scara de intensitati este Rossi-Forel, RF, creata in 1880, scara cu 10 grade de intensitate.
• Scara de intensitati Mercalli, care a înlocuit scara RF, utilizata mai ales in forma ei modificată in
1931 MMI (Modified Mercalli Intensity), modificare propusa de cercetatorii americani pe baza experientelor
din California. Scara MMI are 12 grade.
• Scara Medvedev-Sponheuer-Karnik MSK creată în Europa Centrala si de Est în 1964, tot de 12 grade. Ea a
fost recomandata de Comisia Seismologica Europeana ESC (European Seismological Commission) și utilizată
intensiv în Europa. O formă ușor modificata a MSK a fost introdusă în 1981.
• Scara Macroseismica Europeana EMS (European Macroseismic Scale), devinitivată în 1992, în cadrul celei
de a XXIII-a Adunari generale a ESC, bazata pe scara MSK. Scara EMS are tot 12 grade, dar introduce si
aprecieri cantitative ale efectelor cutremurelor evaluand cantitativ (in procente) gradul de avariere a
constructiilor prin clasele: putine (0-20%), multe (10-60%) si majoritatea (50-100%).
• Scara JMA (Japanese Meteorological Agency) introdusă în Japonia la sfârșitul secolului XX fiind o scară
instrumentală de intensitați seismice ce are 7 grade
Teritoriul țării este divizat în 3
zone seismice cu intensitatea:
1. până la 6 grade
Lista localităților amplasate în

zonele seismice ale țării cu indicarea
intensității seismice în grade este
prezentată în documentul normative
СНиП II-7-81* “Строительство в
сейсмических районах”.

De asemenea în cadrul fiecărei zone seismice se face și o microzoare.
Seismicitatea fiecărui teren de construcție în parte depinde de seismicitatea zonei precum și de tipul și
starea pământurilor care formează terenul de fundare sub viitoarea construcție, Tab. 1*, pag 4, СНиП II-7-81* .
Estimarea seismicității terenului de construcție

Categoria pământului Seismicitatea terenului de construcție în funcție de zona
după caracteristicile seismică, grade
seismice 7 8 9
I 6 7 8
II 7 8 9
III 8 9 >9
Categoria I – reduce seismicitatea cu 1 grad

Categoria II – seismicitatea corespunde zonei seismice.
Categoria III – seismicitatea se majorează cu 1 grad.

Conform Tab. 1*, pag 4, СНиП II-7-81* fiecărei categorii se atribuie următoarele tipuri de pământuri:
Categoria I – pământuri bune (pământuri stâncoase de toate tipurile, inclusiv veșnic înghețate, ne
erodate sau slab erodate, bolovănoase, dense cu umiditate redusă, din roci magmatice, conținând până la
30% agregate nisipo-argiloase; roci stâncoase și nestâncoase erodate și puternic erodate veșnic înghețate la
temperaturi de -2℃ și mai joase cu păstrarea lor în stare înghețată în procesul de construcție și exploatare.
Categoria II – pământuri stâncoase erodate și puternic erodate, inclusiv veșnic înghețate cu excepția
celor atribuite categoriei I, pământuri bolovănoase cu excepția celor atribuite categoriei I, nisipurile cu
pietriș, de dimensiuni mari și medii și densitate medie de umiditate redusă și umede; nisipuri de dimensiuni
mici și prăfoase cu densitate medie și dense, pământuri argiloase cu indicile de lichiditate IL≤0,5 pentru
coeficientul de porozitate e<0,9 pentru argile și argile nisipoase și e<0,7 pentru nisipuri argiloase; pământuri
veșnic înghețate ne stâncoase plastic-înghețate și afânat-înghețate, precum și tari-înghețate la temperaturi
mai mari de -2℃ cu păstrarea lor în stare înghețată în procesul de construcție și exploatare.
Categoria III – nisipuri afânate pentru orice umiditate și mărime; nisipuri cu pietriș de dimensiuni mari
și medii, dense și densitate medie, saturate; nisipuri de dimensiuni mici și prăfoase dense și densitate medie,
umede și saturate; pământuri argiloase cu indicele de lichiditate IL>0,5 pentru coeficientul de porozitate
e>0,9 pentru argile și argile nisipoase și e>0,7 pentru nisipuri argiloase; pământuri veșnic înghețate ne
stâncoase cu posibilitatea dezghețării pe perioada construcției și exploatării construcției.

Acțiunea seismică, ca și oricare acțiune dinamică asupra terenului de fundare duce la modificarea
caracteristicilor pământurilor:
• se majorează compresibilitatea pământului, îndeosebi pentru pământurile necoezive;
• se reduce rezistența limită la forfecare;
• în unele cazuri poate avea loc lichefierea pământurilor nisipoase saturate, ce duce la pierderea totală a
capacității portante;
• etc.
Aceste modificări a caracteristicilor pământurilor și caracterul specific de conlucrare dintre teren de
fundare și fundație reprezintă particularitățile de proiectare a fundațiilor în zone seismice.
Conform normelor valabile pe teritoriul Republicii Moldova, în procesul de proiectare a construcțiilor
structurilor se ia în considerație acțiunea seismică în cazul zonelor cu intensitatea de 7, 8 și 9 grade.
Pe terenurile cu o intensitate seismică mai mare de 9 grade realizarea construcțiilor nu se permite.

PROIECTAREA FUNDAŢIILOR ÎNZONE SEISMICE
§: Principiilede bază în proiectarea și executarea

fundațiilor rezistente la acțiuni seismice

Principiile de bază în proiectarea și executarea fundațiilor rezistente la acțiuni seismice.
Principala cerință înaintată fundațiilor rezistente la acțiuni seismice constă în faptul că la acțiunea
concomitentă asupra acestora a sarcinilor obișnuite precum și a celor provenite din acțiunea seismică
fundațiile nu trebuie să se distrugă, să nu se deplaseze sau răsturna, iar terenul de fundare să nu își
piardă stabilitatea asigurând astfel stabilitatea totală și rezistența sistemei “construcție-teren de
fundare”.
Forțe seismice sunt forțele de conlucrare dintre terenul de fundare, care suportă vibrații în procesul unui
cutremur, și construcție. După natura lor aceste forțe sunt de inerție, după modul de acțiune – dinamice.
Valoarea acestor forțe depinde nu doar de intensitatea seismică dar și de caracteristicile dinamice ale
construcției și oscilațiile proprii ale acesteia.
Conform СНиП II-7-81* sarcina seismică sik pentru direcția de acțiune stabilită, aplicată punctului k și
formei proprii i de oscilație a construcției se determină cu formula:
sik  K1  K 2  S0ik
unde:
K1 – coeficient ce ia în considerație degradările permise pentru clădiri sau structuri (conform Tab. 3 СНиП II-7-81*)
K2 – coeficient ce ia în considerație deciziile constructive pentru clădiri sau structuri (conf. Tab. 4 СНиП II-7-81*)
S0ik – valoarea acțiunii seismice pentru forma i de oscilație proprie a clădiri și structuri, determinată din
ipoteza deformării elastice a construcției cu formula:


S0ik  Qk  A   i  K w ik
unde:
Qk – greutatea clădirii sau structurii, atribuită punctului k determinată luând în considerație
sarcinile de calcul asupra construcției;
A – coeficient valoarea căruia se stabilește egală cu 0,1; 0,2; 0,4 respectiv pentru
intensitatea seismică de calcul 7, 8 și 9 grade;
βi – coeficient dinamic, corespunzător formei i de oscilație proprie a clădiri și
structuri, determinat pentru perioada de oscilație Ti și categoriei pământului după
proprietățile seismice (conf. Fig. 2 СНиП II-7-81*).
Kw – coeficient ce ia în considerație particularitățile constructive ale clădiri sau
structuri (conf. Tab. 6 СНиП II-7-81*).
ηik – coeficient valoarea căruia depinde de forma de deforma a clădirii sau structurii
pentru forma i de oscilație proprie și locul de aplicare a sarcinii, determinat cu
n
X i  xk   Q j X i  x j 
formula:
j 1
ik  n
 Q j X i2  x j 
j 1

Calculul fundațiilor și terenurilor de fundare din zonele seismice trebuie să fie realizat pentru gruparea de bază și
cele excepționale (cu evidența acțiunilor seismice).
Gruparea excepțională de sarcini se determină luând următoarele valori ale coef. de combinare:
• Sarcini permanente – 0,9;
• Sarcini temporare de lungă durată – 0,8;
• Sarcini temporare de scurtă durată – 0,5.
De asemenea nu se iau în considerație acțiunea orizontală de la masele suspendate de elemente elastice, acțiunile
obținute în urma variațiilor termice, sarcini de la vânt, acțiunea dinamică de la utilaj și transport, sarcini provenite din
frânarea podurilor de rulare.
Calculul fundațiilor și terenurilor de fundare se efectuează pentru gruparea specială luând în
considerație faptul că acțiunea seismică poate acționa în orice direcție.
La calculul pereților de sprijin se ia în considerație separat acțiunea seismică și presiunea produsă de
aceasta pe suprafața pereților ca rezultat al modificării stării de tensiune deformație ca urmare a traversării
undelor seismice prin pământ (longitudinale și transversale). Presiunea activă qas și cea pasivă qps executată
de pământ asupra pereților de sprijin, luînd în considerație acțiunea seismică se determină cu formulele:
   
qas  1  K c  tg  45  I    a
  2 
   
q ps  1  K c  tg  45  I   p
  2 
unde:
Kc – coeficient de seismicitate valoarea căruia se alege egală cu 0,025; 0,05 și 0,10 pentru intensitatea seismică de
calcul de 7, 8 și 9 grade respectiv;
φI – valoarea de calcul a unghiului de frecare internă din calculul la stabilitate;
σa, σp – presiunea activă și pasivă din calculul static.

§: Proiectarea fundațiilor de suprafață în zone

seismice

Proiectarea fundațiilor de suprafață în zone seismice
Terenurile de fundare pentru construcţiile executate pe şantiere cu seismicitatea de 7, 8 şi 9 grade,
trebuie proiectate cu luarea în considerare a cerinţelor СНиП II-7-81*.
În raioanele cu seismicitatea mai mică de 7 grade terenurile de fundare trebuie proiectate fără luarea în
considerare a acţiunilor seismice.
Calculul fundațiilor de suprafață la acțiunea forțelor seismice se efectuează conform pct. 6.12 CP
F.01.02-2008.
Calculul terenului de fundare după capacitatea portantă se efectuază la acțiunea componentei verticale
a solicitării excentrice a fundației, determinată cu formula:
 c ,eq  Nu ,eq
Na 
n
unde:
Na – componenta verticală a sarcinii de calcul excentrice în gruparea de bază, kN;
Nu,eq – componenta verticală a forţei de rezistenţă limită a temeliei în cazul împingerii unilaterale a pămîntului de sub
fundaţie în rezultatul acţiunii seismice, kN;
γc,eq – coeficientul seismic al condiţiilor de lucru, adoptat egal cu 1,0; 0,8; 0,6 corespunzător pentru pămînturile de
categoriile I, II şi III după proprietăţile seismice, care se determină în corespundere cu clasificarea din СНиП II-7-81*;
γn – coeficientul siguranţei după destinaţia construcţiei.

Componenta orizontală a sarcinii Fsa, kN, se ia în considerare în cazul calculului fundaţiei la deplasare
pe talpa fundaţiei cu aria А, m2, reieşind din condiţia:
 c ,eq
Fsa 
n
 N a  tg  I     cI A 
unde:
Na , γc,eq , γn – vezi formula anterioară.
φI şi cI – valorile de calcul a unghiului de frecare internă şi a coeziunii specifice;
∆φ – se adoptă în dependenţă de seismicitatea de calcul:
• 7 grade – ∆φ=2°,
• 8 grade – ∆φ=4°,
• 9 grade – ∆φ=7°.

La calculul capacităţii portante a terenurilor de fundare, care
suportă oscilaţii seismice, ordinatele epurei presiunii limită po şi pb,
kPa, pe marginile tălpii fundaţiei se determină după formula:
p0   q  F1   I  c  FI  l  cI  tg I
pb  p0     I  bI  ( F2  keq  F3 )
unde:
ξq, ξc , ξγ - coeficienţi ai formei, determinaţi după formula (5.31) din
CP F.01.02-2008, însă fără micşorarea lungimii l şi lăţimii b a tălpii
fundaţiei la valoarea excentricităţii sarcinilor
0, 25 1,5 0,3 l
  1  ; q  1  ; q  1  unde 
   b
γI′ şi γI - corespunzător valorile de calcul a greutăţii specifice a pămîntului, kN/m3, care se află mai sus şi mai jos de
talpa fundaţiei (cu luarea în considerare a acţiunii suspensiei apelor subterane pentru pămînturile, care se află mai sus de
stratul impermeabil).
d - adîncirea fundaţiei, m, (în cazul sarcinii suplimentare verticale inegale din diferite părţi ale fundaţiei se adoptă
valoarea, care corespunde sarcinii suplimentare minimale, de exemplu, din partea subsolului);

F1, F2 şi F3 - coeficienţi, determinaţi după graficele figurii în

dependenţă de valoarea de calcul a unghiului de frecare
internă φI;
keq - coeficient, adoptat egal cu 0,1; 0,2 şi 0,4 în cazul
seismicităţii şantierelor de 7, 8 şi 9 grade corespunzător.

Excentricităţile de calcul ea, m, şi epurele presiunii limită eu, m, se determină după formula:
Ma
ea 
Na
b  pb  p0 
eu 
6  pb  p0 
unde:
Na şi Ma - componenta verticală a sarcinii de calcul, kN, şi momentul, kN⋅m, aduse la talpa fundaţiei la
combinaţia particulară a sarcinilor;
p0 şi pb - aceeaşi, ca şi în formulele anterioare;
În dependenţă de raportul între valorile ea şi eu componenta verticală a forţei de rezistenţă
limită a temeliei Nu,eq, kN, se adoptă:
pentru ea  eu Nu ,eq  0,5  b  l   pb  p0 
 e 
pentru ea  eu N u ,eq  b  l  pb 1  6 a 
 b

La acţiunea momentelor de la sarcinile combinaţiei particulare în două direcţii calculul rezistenţei sa
seism a temeliei după capacitatea portantă trebuie să fie îndeplinit separate la acţiunea forţelor şi
momentelor în fiecare direcţie independent una de alta.
La calculul temeliilor şi fundaţiilor la combinaţia particulară a sarcinilor cu participarea sarcinilor
seismice se admite desprinderea parţială a tălpii fundaţiei de pămînt cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
• excentricitatea еа a sarcinii de calcul nu depăşeşte o treime din lăţimea fundaţiei b în planul de acţiune al
momentului de răsturnare;
• forţa de rezistenţă limită a temeliei trebuie determinată pentru fundaţia convenţională, dimensiunea tălpii
căruia în direcţia acţiunii momentului este egală cu dimensiunea zonei comprimate
bс=1,5(b - 2еа);
• presiunea maximală de la margine sub talpa fundaţiei, calculată cu luarea în considerare a contactului lui
nedeplin cu pămîntul, nu depăşeşte ordonata de margine a epurei rezistenţei limită a temeliei.
Presiunea maximală de calcul pe talpa fundaţiei se determină după formula: 2Na

pmax   pb
 b 
unde Na şi еа - aceeaşi, ca şi în formula anterioară totodată еа > b/6; 3l   ea 
2 

• Adîncirea de fundare, care depinde de calităţile lor seismice conform СНиП II-7-81* la categoriile I şi II,
se adoptă, de regulă, la fel ca şi pentru fundaţiile în raioane fără seismicitate.
• Pe şantierele, formate din pămînturi de categoria III după proprietăţile seismice, se recomandă a prevedea
măsuri de ameliorare a calităţilor de construcţie ale pămînturilor ce formează terenul de fundare pînă la
începerea construcţiei.
• Nu se admite a utiliza în calitate de terenuri de fundare ale construcţiilor rezistente la seism fără executarea
măsurilor pînă la începerea construcţiei a pămînturilor saturate cu apă, capabile să se lichefieze de la
vibrare.
• În cazul imposibilităţii adîncirii fundaţiilor clădirii sau secţiei la o singură cotă în pămînturi disperse,
diferenţa admisibilă a cotelor ∆h tălpilor fundaţiilor alăturate se determină reieşind din condiţia (12.3), în
care valoarea de calcul a unghiului de frecare interioară trebuie să fie micşorată cu o mărime ∆ϕ, care are
aceleaşi valori.
• Fundaţiile continue ale părţilor alipite ale secţiilor clădirii trebuie să aibă aceeaşi adîncire pe o lungime nu
mai mică de 1 m de la rostul de tasare. Fundaţiile sub coloane, despărţite cu rost de tasare, trebuie să fie
amplasate la o cotă.
• Pentru clădirile cu înălţimea mai mare de cinci etaje se recomandă executarea etajului subsol sub toată
clădirea sau secţiile sale.

§: Proiectarea fundațiilor pe piloți în zone seismice

Proiectarea fundațiilor pe piloți în zone seismice
Proiectarea fundațiilor pe piloți în zone seismice se efectuează în conformitate cu
principiile generale privind proiectarea și calculul fundațiilor în zone seismice și pct. 12
CP F.01-01-2007. Cu toate acestea se ia în considerație conlucrarea specială fundației
pe piloți cu pământul din jurul acesteia în urma acțiunii impulsului seismic (apariția
unui spațiu liber dintre pilot și pământ pe o distanță mai jos de radier, reducerea forțelor
de frecare pe suprafața pilotului, reducerea rezistenței pământului din vârful pilotului
etc.). Calculul pilotului la acțiunea componentei orizontale a grupării excepționale cu
evidența acțiunii seismice este OBLIGATORIU.
Capacitatea portantă a piloților, acre preiau forțe de compresiune cu evidența
acțiunii seismice s determină cu formula: d
 p 
Fd   c    eq1   cR  Ap  R  U    eq 2   cf  fi  li  , kN
 
 hp 
unde:
γc, Ap, γcR, γcf , U, R, fi – vezi lecțiile anterioare.
γeq1, γeq2 – coeficienții condițiilor de lucru a terenului de fundare, valoarea lor fiind adoptă
conform Tab. 12.1, pag. 127, CP F.01.01-2007.
Valorile R la fel trebuie înmulţite la coeficientul condiţiilor de lucru eq3, adoptat egal
cu 1 pentru l ≥ 3 și 0,9 pentru l < 3, unde l – lungimea adusă a pilotului detreminată în
corespundere su Anexa D CP F.01.01-2007.

Pe lângă aceasta, rezistenţa pămîntului fi pe suprafaţa laterală a pilotului pînă la adîncimea de calcul hd
trebuie adoptată egală cu zero. Adîncimea de calcul hd, pînă la care nu se ia în considerare rezistenţa
pămîntului pe suprafaţa laterală a pilotului se determină după formula următoare, însă se adoptă nu mai
mare de 3 / αε
a1  H     a3  M 
hd 
a 
bp  2  I  tg I  C I 
  
unde:
а1, а2, а3 – coeficienţi adimensionali, egali corespunzător cu 1,5; 0,8 şi 0,6 pentru radierul înalt şi pentru pilotul separat,
1,2; 1,2 şi 0 – la încastrarea rigidă a piloţilor în radierul jos;
H, M – valorile de calcul corespunzător ale forţei orizontale, kN, şi a momentului încovoietor, kN·m, aplicate pilotului
la nivelul suprafeţei pămîntului la combinarea particulară a sarcinilor, cu includerea acţiunilor seismice;
αε – coeficient de deformaţie 1/m, determinat după Anexa Д;
bp – lăţimea convenţională a pilotului, m, determinată după Anexa Д;
γI – valoarea de calcul a greutăţii specifice a pămîntului kN/m3, determinată în pămînturile saturate cu apă ţinînd cont
de efectul suspensiei acvatice;
φI, сI – valorile de calcul corespunzător ale unghiului de frecare interioară a pămîntului, grade, şi coeziunii specifice a
pămîntului, kPa

Determinarea valorii de calcul hd la acţiunea sarcinilor seismice trebuie
efectuate, adoptînd valorile de calcul ale unghiului frecării interioare φI
diminuate pentru seismicitatea de calcul de 7 grade – cu 2°, 8 grade – cu 4°, 9
grade – cu 7°.
Este obligator verificarea secțiunii piloților din beton armat la rezistența
materialelor, ca pentru un element comprimat excentric.
În cazul existenței pernei intermediare de nisip, o bună parte din sarcina
orizontală nu se transmit piloților, respectiv calculul piloților la acțiunea
sarcinilor orizontale nu se efectuează.
Se verifică stabilitatea blocului de fundare la forfecare la talpa acestuia și
stabilitatea totală la răsturnare a construcției.
Calculul fundațiilor pe piloți cu pernă de nisip intermediar trebuie calculat la
gruparea de sarcini principală.
Tasarea blocului de fundare este format din suma tasării pernei st și a
aglomerației de piloți sp.
s  st  s p

FUNDAȚII DE MAȘINI
§: Tipuri de mașini și acțiunea acestora

Tipuri de mașini și acțiunea acestora
Fundație sub ciocan de forjare Fundație sub turbo-generator

Fundații sub strung tip carusel Fundații sub utilaj industrial

Conform Savinov O.A. acțiunea dinamică executată de mașini poate fi divizată în:
 acțiune periodică
• cu rotație uniformă (motoare electrice, motoare-generatoare, turbo-generatoare, rotoare, conducte cu
aer turbionar etc.);
• cu rotație uniformă însoțite de mișcări alternante (mașini cu arbore cotit – compresoare, pompe,
motoarele cu ardere internă, rame de gater etc.);
• cu mișcări alternante, care se finalizează cu lovituri continue succesive (mașini de batere cu vibrare).
 acțiune non-periodică
• cu rotație neuniformă sau mișcări alternante (motoare de antrenare a laminatoarelor, generatoare cu
capacitate de rupere etc.);
• cu mișcări alternante, care se finalizează cu lovituri individuale (ciocane de forjare și ștanțare,
dispozitive de acumulare etc.)
• cu presiune care provoacă mișcarea materialului prelucrat și transmițând sarcini aleatorii la fundație
(instalații de morărit).

Mașinile cu rotație uniformă teoretic sunt echilibrate, însă
totuși există un mic dezechilibru a elementelor rotative ce provoacă
și transmit vibrații fundațiilor, respectiv acestea necesită de a fi
luate în considerație, în unele cazuri, la proiectarea fundațiilor.
Valori mult mai mari ale dezechilibrului forțelor de inerție le au
mașinile cu arbore cotit. În cazul mașinilor de batere cu vibrare au o
descriere mai complicată a stării de dezechilibru.
Mașinilor cu acțiune non-periodică preponderent le sunt
caracteristice sarcini provenite în urma baterii.
La proiectarea fundațiilor de mașini și utilaje este necesar de a

ține cont de acțiunile dinamice provocate de acestea.
Pentru calculul fundațiilor de mașini funcționarea căror este
însoțită de sarcini dinamice transmise fundațiilor este folosit
documentul normativ СНиП 2.02.05-87 „Фундаменты машин с
динамическими нагрузками"

FUNDAȚII DE/PENTRU MAȘINI
§: Cerințe înaintate față de fundațiile de mașini

Cerințe înaintate față de fundațiile de mașini
Fundațiile trebuie să formeze suporturi sigure pentru mașini, să asigure buna exploatare a acestora, să
elimine posibilitatea creării unor obstacole sub formă de vibrații inadmisibile structurii de rezistență a clădirii
proiectate și a celor învecinate. Respectiv pentru astfel de fundații sunt înaintate următoarele cerințe:
1. Să asigure buna poziționare, posibilitatea asamblării și fixarea sigură a mașinilor (realizarea
cerinței este asigurată de uzina de producție).
2. Să asigure rezistența, stabilitatea și durabilitatea tuturor elementelor sale (realizarea cerinței este
asigurată prin proiectarea tuturor elementelor din beton armat).
3. Să excludă tasările și deformațiile inadmisibile, care ar putea perturba buna funcționare a
mașinilor (tasările neuniforme, îndeosebi în cazul fundațiilor de mare lungime și rigiditate redusă,
pot duce la deplasarea componentelor mașinii). Un rol important la apariția tasărilor neuniforme îl
are solicitarea fundațiilor apropiate pe care sunt amplasate componentele mașinii. Acestea sunt
cauzate de:
• Deformația lentă a argilelor și argilelor nisipoase din cadrul terenului de fundare ca rezultat
al consolidării nefinalizate a pământurilor până la montarea mașinilor.
• Compactarea mai mare a pământurilor ce formează terenul de fundare a structurii clădirii în
caz dacă pământurile au fost compactate înainte de instalarea mașinii

Cerințe înaintate față de fundațiile de mașini
4. Să excludă vibrațiile inadmisibile, care ar împiedica funcționarea mașinilor și personalului de

deservire. (poate fi asigurată prin calculul fundațiilor la acțiuni dinamice).
5. Să reducă vibrațiile transmise terenului de fundare, în caz dacă acestea ar influența buna
exploatare a clădirii, în care sunt amplasate mașinile precum și clădirilor învecinate (această
condiție se ia în considerație fie când nu sunt admise vibrații în structura de rezistență a clădirii,
chiar și cele mai mici sau în cazul proiectării fundațiilor care preiau sarcini dinamice mari – fundații
sub ciocane)

§: Particularitățile constructive ale fundațiile de

mașini

Particularitățileconstructive ale fundațiilede mașini
După forma constructivă fundațiile de mașini pot fi:
a) Fundații masive (formate din blocuri sau placi solide/masive);
b) Fundații cu pereți (formate din pereți rigizi, îmbinați în partea superioară și inferioară prin plăci);
c) Fundații în cadre (formate din coloane încastrate în placa inferioară, partea superioară a coloanelor
sunt îmbinate prin grinzi sau plăci).
a) b) c)
După modul de lucru:
• Fundații rigide (fundațiile masive,
fundațiile cu pereți);
• Fundații flexibile (fundațiile în cadre).
După materialele din care sunt

realizate:
• Beton monolit (minim C15);
• Beton prefabricat (minim C15).
PS: pentru mașinile de batere se admit doar
fundații monolite

Fundații masive Fundații cu pereți Fundații în cadre

• Forma în plan a fundației trebuie sa fie cât mai simplă, variațiile de înălțime în limitele tălpii nu trebuie
să existe;
• Centru de greutate a fundației proiectate și centrul de greutate a utilajului/mașinii trebuie să fie pe
aceeași axă verticală;
• Excentricitatea maximă nu trebuie să depășească 5% din latura în direcția acțiunii momentului
(deplasării centrului de greutate). Pentru pământuri slabe (R ≤150 kPa) excentricitatea nu trebuie să
depășească 3%.
• În cazul pământurilor foarte slabe, pământurile veșnic înghețate sau din cauza spațiilor restrânse pot fi
folosite fundațiile pe piloți

§: Calculul fundațiilor de mașini

Calculul fundațiilor de mașini
Conform СНиП 2.02.05-87 calculul fundațiilor de mașini se efectuează la cele două grupe a stărilor limită:
 Starea limită ultimă SLU (calculul la rezistență)
 Starea limită de serviciu SLS (calculul la deformații)
Calculul la starea limită ultimă SLU prevede verificarea presiunii medii statistice sub talpa fundației,
pentru fundații de suprafață, sau calculul capacității portante a fundațiilor pe piloți.
Pentru fundații de suprafață verificarea se face cu formula 2 СНиП 2.02.05-87:
p   c 0   c1  R
unde:
p – presiunea medie statistică sub talpa fundației de la sarcinile statistice de calcul;
γc0 – coeficient al condițiilor de lucru a terenului de fundare, care ia în considerație caracterul acțiunilor dinamice și
gradul de importanță a mașinii, se adoptă conform Tab. 3 СНиП 2.02.05-87;
γc1 – coeficient al condițiilor de lucru al terenului de fundare, ce ia în considerație posibilitatea apariției deformațiilor de
lungă durată ca urmare a acțiunilor dinamice, admis pentru nisipuri fin și prăfos în stare saturată și pământuri
argiloase prăfoase în stare curgătoare egal cu 0,7 (pentru proiectarea fundațiilor ciocanelor în cadrul fierăriilor cu
porțiunii care cade mai mare de 10 tone coeficientul γc1 = 0,7 se adoptă de asemenea și pentru nisipuri fine și
prăfoase umede și semi-umede precum și nisipuri saturate de fracție mare și medie ), pentru celelalte tipuri și stări
ale pământurilor γc1 = 1,0.
R – rezistența de calcul a terenului de fundare, determinată conform cerințelor stipulate în СНиП 2.02.01-83
Analizând valorile coeficienților din formulă putem observa că în
unele cazuri produsul acestora va fi de 0,35, respectiv, conform
normelor, presiunea transmisă terenului de fundare în unele cazuri va
constitui doar 1/3 din capacitatea portantă de calcul a pământului.
În cazul fundațiilor pe piloți calculul se va efectua conform CP

F.01.01 – 2007, însă în cazul piloților flotanți rezistența pământurilor
din vârful piloților si cea de pe suprafața acestora se va multiplica la
coeficienți ai condițiilor de lucru conform Tab.5 СНиП 2.02.05-87.

Calculul rezistenței elementelor structurale ale fundațiilor se va efectua

la acțiunea statică a sarcinilor dinamice cu evidența coeficienților de
siguranță a sarcinilor și cel dinamic adoptați conform Tab.4. СНиП
2.02.05-87, produsul cărora în cele mai neprielnice situații poate
aduce la 40.

Calculul la starea limită de serviciu SLS prevede verificarea condiției:

a  au
unde:
a – valoarea maximă a amplitudinii de oscilație a părții superioare a fundației, obținută
prin calcul.
au – valoarea limită admisibilă a amplitudinii de oscilație, stabilită conform Tab.2. СНиП
2.02.05-87
După cum poate fi observat valorile limită admisibile ale oscilațiilor depinde de tipul
mașinii, și chiar dacă valorile acestora sunt relativ mici, adesea sub 1mm, acestea diferă de
la un tip de mașină la alta, în unele cazuri poate varia și de 1,5 ori. Respectiv cele mai mici
valori, de 0,05mm, sunt înaintate pentru mașini cu arbore cotit, iar cele mai mari pentru
ciocanele de forjare – 1,2mm.
Respectiv calculul la deformație a fundațiilor de mașini solicitate de acțiuni dinamice
este calculul principal.

Pentru rezolvarea problemelor ce include acțiunea dinamică, cea mai des utilizată este metoda statică,
bazată pe folosirea ecuațiilor ale echilibrului dinamic, care diferă de cele ale echilibrului static prin evidența
suplimentară, conform principiului D’Alamber, a forțelor de inerție ca produs al maselor și acelerației.
Complexitatea calcului dinamic depinde de numărul gradelor de libertate a schemei de calcul, respectiv
pentru ușurarea acestuia este necesar ca numărul acestora să fie cît mai mic. Din aceste considerente este
înaintată condiția de amplasare a centrului de greutate a mașinii și umpluturii de pământ pe aceeași axă
verticală cu centrul de greutate a fundației.
În acest caz obținem schema cu:
• Un grad de libertate (oscilații verticale sau orizontale);
• Două grade de libertate (oscilații verticale sau orizontale cu evidența componentelor de rotație sau
torsiune ale oscilației).
Conform СНиП 2.02.05-87 caracteristicile elastice ale terenului de fundare sunt descrise de coeficienții
de compresiune elastică uniformă și neuniformă – Kz , Kx , Kφ , Kψ , iar cei disipativi prin coeficienți de
amortizare – Bz , Bx , Bψ .

Pentru a înțelege complexitatea problemei să analizăm cazul oscilației verticale a sistemului cu un
singur grad de libertate pentru fundație masivă pe teren de fundare în stare naturală.
Conform celei dea doua legi ale dinamicii înaintată de Newton ecuația diferențială pentru cazul analizat
va fi: t
mz   Bz z   K z z  Fz e
unde:
m – masa instalației care include: masa fundației, mașinii și pământului de umplutură,
z – deplasarea verticală a fundației în urma oscilației,
Bz – coeficient de amortizare a terenului de fundare pentru oscilații verticale,
Kz – coeficient de rigiditate a terenului de fundare în cazul compresiunii elastice uniform distribuite,
Fz – forța verticală care creează oscilațiile,
ω – frecvența circulară de rotație a mașinii,
t – timpul.
t
Dacă considerăm că F ( )  Fe unde   i forțele de oscilație pot fi descrise cu formula:
Fe  i  cos   i sin 

Dacă să analizăm cazul oscilației verticale a fundației absolut rigide pe teren de fundare în stare
naturală, unde se neglijează caracteristicile de amortizare, respectiv Bz = 0. Sarcina dinamică variază după
sinusoida timpului conform ecuației:
Fz  Fz
(0)
sin t
unde:
Fz (0) – valoarea maximă a forței verticale
În acest caz ecuația de echilibru va avea forma:
mz   K z z  Fz (0) sin t
Soluționarea acestei probleme permite obținerea ecuației pentru amplitudinea maximă a oscilației:
Fz (0)
az  m
 2
2
z
Dacă considerăm că z2  K z / m

Fz (0)
az 
K z  m 2

În cazul fundațiilor de mică înălțime (b>3h), component de torsiune poate fi neglijată, iar în cazul
fundațiilor înalte aceasta se determină după formule mai complexe.
Ecuația pentru determinarea amplitudinii de calcul este valabilă pentru fundația pe care este instalată
mașina nu și pentru fundațiile învecinate și elementelor structurale ale clădirii în care este amplasată mașina,
și asupra căror aceasta poate influența.
Din aceste considerente СНиП 2.02.05-87 impune necesitatea determinării nivelul oscilațiilor acestor
obiecte, ce prevede de a analiza problema distribuției undelor în spațiu.
Așa cum amortizarea undelor de suprafață este cea mai mică iar fundațiile de mașini sunt amplasate în
straturile superioare de pământuri, anume undele de suprafață sunt cele mai periculoase pentru structura de
rezistență a clădirii. Pentru aceste obiecte СНиП 2.02.05-87 oferă formula de determinare a nivelului de
oscilație:
 
 1  2 1 
as  a0   2 
  1    1    1 3
 
2


 
 1  2 1 
as  a0   2 
  1    1    1 3
2

unde:
as – amplitudinea oscilațiilor verticale (orizontale) pe suprafață în punctul amplasat la distanța r de la axa fundației –
sursa undelor în pământ.
a0 – amplitudinea oscilațiilor libere sau impuse fundației – sursei undelor în pământ la nivelul tălpii acesteia.
  r / r0
r – distanța de la axa fundației-sursă până la punctul de pe suprafața pentru care se determină amplitudinea oscilațiilor
r0 – raza redusă a tălpii fundației-sursă A
r0 
A – suprafața tălpii de fundare. 
Această ecuație permite determinarea vitezei de oscilație a terenului de fundare:
vs  as
Conform СНиП 2.02.05-87 pentru vs >15mm/s (pentru surse cu impuls) și vs >2mm/s (pentru surse cu
acțiune periodică), presiunea medie sub talpa fundației trebuie să satisfacă condiția
p   c1 R
γc1 – coeficient al condițiilor de lucru, pentru nisipuri prăfoase și argile în stare curgătoare – 0,7, pentru restul 1,0

§: Metode de determinare a caracteristicilor

dinamice a terenurilor de fundare

Metode de determinare a caracteristicilor dinamice a terenurilor de fundare
Caracteristicile dinamice ale terenurilor de fundare sunt determinate de modelul care sta la baza calcului.
În cazul utilizării metodei semispațiului elastic principalele caracteristici dinamice ale terenului de fundare sunt:
• modulul de elasticitate dinamic (Ed )
• coeficientul dinamic a lui Poisson (νd )
Determinarea acestor caracteristici se efectuează prin lovirea probei de pământ de către un corp care
cade de la o anumită înălțime sau care este accelerat de o forță. Cel mai des se folosește schema stării de
deformare axială când proba se introduce într-un cilindru rigid. (propusă de Liahov G.M), iar asupra ei se
aplică o sarcina în limitele caracteristice problemei analizate.
Pentru determinarea caracteristicilor dinamice ale terenului de fundare în limitele unor sarcini relativ mici
se folosesc ecuațiile ce descriu propagarea undelor longitudinale, transversale și de suprafață într-un mediu
elastic. Generând în masiv impulsuri de vibrații elastice și înregistrând viteza de propagare a lor, în condiții de
laborator sau în situ, pot fi determinate Ed și νd. Această metodă oferă rezultate destul de veridice.

Diferența dintre sarcini dinamice și cele statice este faptul ca primele sunt de scurtă durată, respectiv
raportul fazelor într-o unitate de volum în cazul acțiunilor dinamice practic nu se modifică, din acest motiv
valorile lui Ed sunt mult mai mari decât în cazul solicitării statice a probelor.
În cazul saturării totale a pământurilor și vitezelor mari de deformare valoare lui Ed se apropie de cel a apei.
Însă în unele cazuri gradul de saturare se poate modifica nu doar sezonier dar și pe durat unei zile, din acest
motiv nu are sens determinarea exactă a caracteristicilor dinamice, iar în calcul pot fi folosite valorile medii.
Pentru modelul Winkler-Voight în calcul se folosesc caracteristicile elastice generalizate Kz , Kx , Kφ , Kψ și
caracteristicile disipative sau de amortizare Bz , Bx , Bψ .
Coeficienții Ki se mai numesc și coeficienți de rigiditate a terenului de fundație, care definesc valoarea
efortului necesar de a fi aplicat fundației pentru ca acesta să se deplaseze cu o unitate de lungime (în cazul lui Kz,
Kx), sau să se rotească cu un grad (în cazul lui Kφ , Kψ ). Aceștia pot fi determinați cu relațiile:
unde: K z  C z A; K x  C x A; K  C I ; K  C I .
Ci – caracteristicile elastice ale pământurilor terenului de fundare în cazul compresiunii elastice uniform distribuite, forfecării
elastice uniform distribuite, compresiunii elastice neuniform distribuite (rotație), forfecării elastice neuniform distribuite;
A – suprafața tălpii fundației;
I , Iψ – momentele de inerție a tălpii fundației față de axa centrală, perpendicular suprafeței de acțiune a momentului și
axei verticale care trece prin centrul de greutate a tălpii fundației.

Normele recomandă determinarea experimentală a caracteristicilor elastice și de amortizare. Însă
acestea pot fi obținute și în laborator luând în considerație ipoteza unei lipse a dependenței dintre
coeficienții de rigiditate și frecvența vibrațiilor.
În cazul lipsei rezultatelor experimentale se permite determinarea lui Cz (pentru fundații cu suprafața
tălpii de fundare nu mai mare de 200m2):
 A0 
C z  b0 E  1  
 A 
unde:
b0 – coeficient, m-1, egal cu 1,0 pentru nisipuri; 1,2 pentru argile nisipoase și nisipuri argiloase și 1,5 pentru argile și pământuri
bolovănoase;
E – modulul de deformație a pământului, kPa;
A – suprafața tălpii fundației, m2;
A0 = 10m2;
Pentru fundații cu suprafața tălpii mai mare de 200m2 valoarea coeficientului Cz se adopta ca și pentru fundații cu
suprafața A = 200m2.
Celelalte caracteristici se determină cu formulele:
C  2C z ; C x  0, 7Cz ; C  C z ;

Caracteristicile de amortizare Bi se determină cu ajutorul coeficienților deformației relative ξi .
Pentru vibrații verticale:
Bz
z 
2 Kzm
Ca și în cazul lui Ci , și valorile pentru ξi pot fi determinate în lipsa rezultatelor experimentale. Caracteristica de
bază fiind ξz , celelalte pot fi determinate prin formule:
 x  0, 6 z ;   0,5 z ;   0,3 z
Pentru fundații pe piloți deformația relativă a vibrațiilor verticale ξz se admite egală cu 0,2 pentru vibrații
stabilizate și 0,5 pentru celelalte tipuri de vibrații.

§: Măsuri de reducere a frecvenței și amplitudinii

vibrațiilor proprii ale fundațiilor

Măsuri de reducere a frecvenței și amplitudinii vibrațiilor proprii ale fundațiilor
1. Analizând formula:
Fz (0)
az 
K z  m 2
pentru reducerea amplitudinii oscilațiilor ar fi majorarea numitorului. Cel mai rațional ar fi majorarea lui Kz cu
păstrarea valorii constante sau o majorare nesemnificativă a lui m
2
În cazul când ambele componente de la numitor au valori egale atunci valoarea amplitudinii tinde spre
infinit și are loc efectul de rezonanță. Este necesar de accentuat că majorarea nelimitată a amplitudinii este
caracteristic pentru sisteme idealizate unde lipsesc forțele de frecare, dar chiar și în aceste cazuri se permite doar
pe perioade foarte scurte de timp: pornirea și deconectarea mașinii.
Analizând formula:
K z  Cz A
pentru majorarea valorii lui Kz este necesar de a majora suprafața fundației. Uneori în aceste scopuri la etapa de
proiectare armătura din fundație se adoptă mai lungă ca ulterior a avea posibilitatea de a majora suprafața
fundației.
Chiar dacă pentru varianta adoptată a construcției fundației de mașini valoarea amplitudinii calculate
depășește valorile normate o soluție ar fi îmbunătățirea caracteristicilor dinamice ale terenului de fundare.

Măsuri de reducere a frecvenței și amplitudinii vibrațiilor proprii ale fundațiilor
2. Chiar dacă pentru varianta adoptată a construcției fundației de mașini valoarea amplitudinii calculate
depășește valorile normate o soluție ar fi îmbunătățirea caracteristicilor dinamice ale terenului de fundare.
Aceasta poate fi realizată prin compactare, uscare sau consolidarea pământurilor, ultimele doua pot fi
realizate și după ce au fost instalate mașinile
3. Folosirea fundațiilor pe piloți
4. Disiparea oscilațiilor produse de mașină. Aceasta poate și obținută prin echilibrarea și centrarea
componentelor mașinii antrenate în mișcare sau vibro-izolarea activă sau pasivă a mașinii, însă aceasta poate fi
folosită doar pentru mașini cu frecvență înaltă.
5. În unele situații acțiunea dinamică poate duce la compactarea pământurilor ce formează terenul de
fundare, asta se observă îndeosebi în cazul nisipurilor. Savinov O.A. a stabilit că compactarea nisipurilor sub
acșiunea sarcinilor dinamice este posibilă dacă densitate acestora nu atinge o valoare numită densitate
structurală D0 . Calculul tasării dinamice se face pentru zonele unde accelerația oscilațiilor depășește valorile
limite. Construind curbele de variație a accelerației și cele critice, punctul de intersecție va determina adâncimea
zonei de compactare a nisipurilor
S   hi  ei  eoi  / 1  ei 

FUNDAȚII DE MARE ADÂNCIME
§: Condițiile de utilizare și clasificarea fundațiilor de

mare adâncime

Condițiile de utilizare și clasificarea fundațiilor de mare adâncime
Fundațiile de mare adâncime se folosesc în cazul:
• Construcțiilor grele care transmit sarcini verticale și orizontale considerabile terenului de fundare și fiind
sensibile la tasări neuniforme (ciocane masive de forjare, prese mari, clădirile și stațiile de pompare a apei,
suporturile podurilor, structurile îngropate și subterane - garaje, depozite, rezervoare, fântâni adânci etc.);
• Imposibilității și nerentabilității executării fundațiilor de suprafață (în cazul gropilor de fundare în formă
deschisă de adâncime considerabilă, executarea căror este imposibilă sau nu asigură stabilitatea
taluzurilor acesteia);
• Fundațiile pe piloți nu asigură capacitatea portantă necesară sau numărul acestora este exagerat și este
imposibil asigurarea distanței minime dintre acestea
• Imposibilitatea executării fundațiilor pe piloți din condiții geologice (prezența bolovanilor și altor
obstacole) etc.

Fundațiile de mare adâncime se deosebesc de celelalte prin:
• Fundațiile se execută prin metode și tehnologii ce nu necesită executarea preventivă a gropii de fundare;
• Terenul de fundare acționat de stratul considerabil de pământ aflat mai sus de acesta se comportă altfel
decât în cazul fundațiilor de suprafață (cedarea terenului de fundare sub formă de împingere a acestuia la
suprafață este exclusă).
• În cazul calcului fundației la acțiunea forțelor orizontale și a momentelor încovoietoare se ia în considerație
incorporarea fundației în masivul de pământ astfel este posibil de transmis acestui masiv sarcini
considerabile.
• Tehnologiilor de execuție a acestora asigură un contact bun dintre pământ și suprafața exterioară a
fundației, astfel pentru a prelua sarcina verticală pe lângă presiunea reactivă sub talpa acesteia intră în lucru
și forțele de frecare dintre pereții fundației și pământ.

Clasificarea fundațiilor de mare adâncime este strâns legată de tehnologia de execuție a acestora,
astfel se deosebesc:
 FUNDAȚII PE CHESOANE DESCHISE (FUNDAȚII TIP FÂNTÂNĂ);

 FUNDAȚII PE CHESOANE CU AER COMPRIMAT;
 FUNDAȚII PE COLOANE ÎNFIPTE ÎN TEREN PRIN VIBRARE;
 FUNDAȚII PE BARETE (“PEREȚI ÎN PĂMÂNT”)

 După greutatea lor pe unitatea de suprafață
• Chesoane masive sau grele (se folosesc în cazul fundațiilor de adâncime mare, până la 50m, când
straturile străbătute pentru atingerea cotei de fundare dau frecări laterale mari. Se confecționează de
la început pe pereți groși și se lansează de pe uscat sau de pe insule artificiale).
• Chesoane ușoare (se folosesc atunci când nivelul apei de amplasament este cu mult deasupra nivelului
terenului, în acest caz chesonul poate fi executat pe mal și transportat pe amplasament prin plutire,
sau se execută pe locul de lansare. Pentru a asigura plutirea chesonului, pereții acestuia se execută cu
gol interior, gol în care se toarnă apoi beton pe măsura coborârii la cotă)
• Chesoane speciale (sunt formate din tuburi de diametru mare confecționate în bucăți, pe cală, după
care se închid provizoriu la capete și apoi se deplasează apoi la locul de lansare prin plutire)

 După forma în plan (secțiunea orizontală) – de regulă este dictată de construcția care urmează să fie
executată deasupra:
a) rectangulare
b) rectangular cu perete interior
c) celular
d) circular
e) cu laturi paralele racordate cu semicercuri

 FUNDAȚII PE CHESOANE DESCHISE (FUNDAȚII TIP
FÂNTÂNĂ);
 După forma secțiunii verticale:
a) pereți exteriori verticali (forma prismatică) – se folosesc
atunci când pământurile care urmează a fi străpunse de
cheson sunt slabe, respectiv frecarea dintre pământ și cheson
este mică. Au o stabilitate mai bună fără devieri de la
verticală și fără scufundări ale pământului în vecinătatea
chesonului.
b) pereți exteriori în trepte (pereți verticali cu trepte de
retragere) – se folosesc pentru a reduce forțele de frecare
odată cu coborârea chesonului în cazul pământurilor bune.
c) cu pereți înclinați (cu formă tronconică) – se utilizează ca și
în cazul b.


• Fundații pe chesoane cu aer comprimat (se folosesc la execuția unor
construcții pe amplasamente acoperite cu apă cum sunt pilele podurilor
peste cursuri de apă importantă, în cazul pământurilor saturate sau
plutitoare – chesoane verticale, sau tunelurilor – chesoane orizontale,
executând o presiune cel puțin hidrostatică în camera de lucru la nivelul
vârfului cuțitului);

Gravură veche a unui cheson pneumatic folosit pentru construirea temeliei digurilor pentru Podul Brooklyn, New
York, SUA la începutul anilor 1870.

• Fundații pe coloane înfipte în teren prin vibrare (se folosesc la executarea infrastructurilor unor
construcții când terenul bun de fundare se află la adâncime mare, >10m, precum și când este necesar de a
transmite terenului de fundare încărcări verticale și orizontale mari. Acestea reprezintă elemente
structurale de fundare sub formă de tuburi cu diametrul de 0,8...3,0m, în unele cazuri chiar și 6,0m,
alcătuite din tronsoane prefabricate din beton armat cu pereți subțiri 12-15cm, sau metalice);

• Fundații pe barete, “pereți în pământ” (se folosește în calitate de pereți ai subsolului viitoarei
construcții, pot fi amplasate pe conturul contracției sau sub pereții suprastructurii fiind o continuare a
acestora în masivul de pământ)
Planul fundației pe barete sub un Formele în plan al baretelor

reator nuclear (Franța)

§: Procedee și tehnologii de execuție a fundațiilor de

mare adâncime

Procedee și tehnologii de execuție a fundațiilor de mare adâncime
FUNDAȚII PE CHESOANE DESCHISE (FUNDAȚII TIP FÂNTÂNĂ)
Etapele distincte de execuție a fundațiilor pe chesoane deschise
sunt:
 confecționarea chesoanelor (pentru chesoane cu înălțimea de
până la 10m se pot executa din start pe toată înălțimea, pentru
înălțimi mai mari execuția se face pe tronsoane de 3-4m):
• executarea pieselor metalice de protecție a cuțitului
• montarea cofrajelor și a armăturii
• betonarea tronsonului pe tronsoane, concomitent cu
montarea armăturii și a cofrajului.
 coborârea chesoanelor la cota de fundare din proiect
concomitent cu extragerea pământului din interiorul
chesonului
 executarea închiderii chesonului la partea inferioară,
respectiv umplerea chesonului în cazul când interiorul acestuia1 – executarea cuțitului și a primului tronson; 2 – săparea
nu este destinat unei exploatări oarecare cu graifărul concomitent cu coborârea primului tronson;
3 – turnarea celui de-al doilea tronson; 4 – coborârea la cota de
fundare; 5 – betonarea (umplerea chesonului).

FUNDAȚII PE CHESOANE CU AER COMPRIMAT
Elementele componente principale ale unui cheson cu aer comprimat sunt:
1 – planșeul (tavanul) chesonului cu grosimea de minim 80cm;
2 – pereții-consolă (cei exteriori cu grosimea minimă de 80cm, cei interiori –
minim 40cm) și cuțitul din vârful acestora cu grosimea minimă 15…40cm,
înălțimea minimă 60cm și unghiul 30…45°;
3 – conducte cu aer comprimat;
4 – compresor ce creează presiunea în camera de lucru și pompează aer prin
intermediul conductelor 3, presiunea se alege astfel încât să echilibreze presiunea
coloanei de apă cu înălțimea H;
5 - camera de lucru (înălțimea minimă de 2m);
6 – instalația de ecluzare (sasul) – are funcția de a extrage pământul săpat la
suprafață și de a transmite materiale și utilaje necesare spre camera de lucru fără
a permite reducerea presiunii;
7 – coșul (tubul de legătură) care face legătura dintre camera de legătură și
sasul.
8 – zidăria executată pe cheson.

FUNDAȚII PE CHESOANE CU AER COMPRIMAT b) d)
Etapele distincte de execuție a chesoanelor deschise
sunt: a) c) e) f)
 confecționarea chesoanelor - a;
 instalarea coșului (tubului de legătură) și a
instalației de ecluzare (sasul) – b;
 Coborârea chesonului cu executarea treptată a
zidăriei de beton de deasupra planșeului camerei de
lucru – c;
 Deplasarea instalației de ecluzarea odată cu
necesitatea alungirii coșului – d;
 Umplerea camerei de lucru cu zidărie
 Demontarea instalațiilor și umplerea coșului – f.

FUNDAȚII PE COLOANE ÎNFIPTE ÎN TEREN PRIN VIBRARE
La baza acestei metode de introducere a coloanelor în teren stă reducerea forțelor de frecare între pământ și
coloană. Introducerea coloanelor cu diametru până la 1,6m se execută atât vertical cât și înclinată până la o pantă
de 6/1; coloanele cu diametrul mai made re 1,6m se înfig numai vertical.
Executarea fundațiilor pe coloane înfipte prin vibrare cuprinde următoarele operațiuni:

 Confecționarea ghidajului pentru menținerea în poziția cerută de proiect și instalarea acestora;
 Așezarea coloanei în poziția de lucru
 Fixarea vibratorului la partea superioară a coloanei;
 Punerea în funcție a vibratorului și înfigerea coloanei la cota proiectată sau pe toată lungimea tronsonului
respectiv
 Demontarea vibratorului, montarea tronsonului următor (dacă este cazul), remontarea vibratorului ți
reluarea înfigerii.

FUNDAȚII PE BARETE
După tehnologia de execuție se deosebesc două tipuri de fundații pe barete:
 Barete formate din coloane de beton;
 Barete formate din panouri de beton.
Barete formate din coloane de beton

Această tehnologie este una relativ destul de simplă, sigură și
foarte populară.
Inițial se forează, betonează coloanele (piloții) 1, 2, 4, 6 fără a fi
armate, iar dup ce a avut loc priza betonului din acestea se forează
coloanele (piloții) 3, 5, 7, 8, astfel încît forajul acestora să intersecteze
piloții coloanele nearmate, se introduce carcasa de armătură după care
are loc betonarea acestora.
Pentru conlucrarea coloanelor (piloților) la capătul superior al
acestora adesea se realizează un brâu de îmbinare.
Acest tip de fundații pot prelua sarcini verticale și momente
aplicate în planul vertical, și au un grad înalt de permeabilitate.

Barete formate din panouri de beton
Executarea pereților îngropați turnați pe loc (barete) cuprinde următoarele operațiuni:
 executarea unei tranșei de ghidare cu adâncimea de 0,8...1,5m, a cărei stabilitate este asigurată prin
intermediul unor grinzi (pereți) din beton armat, aceste grinzi servesc și ca piste de deplasare și de
ghidare a instalației de forare (săpare);
 forarea (săparea) șanțului pe segmente cu lungimea de 3...4m, până la adâncimea indicată în proiect
(până la 30m și mai mare), stabilitatea pereților fiind asigurată de către noroiul bentonitic (suspensie de
argilă cu densitatea de 1,03...1,10 g/cm2) folosit în procesul de săpare;
 introducerea carcasei de armătură în panoul de șanț săpat și umplut cu noroi de foraj (bentonitic);
 betonarea panourilor, operație care se realizează cu ajutorul unui tub coborât în noroiul de forare până la
cota inferioară a săpăturii și care se ridică treptat, pe măsură ce betonul ia locul noroiului de foraj, în final
rezultă peretele (bareta) din beton armat.

Schema etapelor de execuție a beretelor din panouri de beton

Alegerea utilajului de săpare a tranșeelor, în care se execută

baretele, se face în funcție de stratificarea terenului, regimul
apelor subterane și de posibilitatea procurării acestora. Pentru
realizarea beretelor s-au conturat două variante de săpare:
• săpare cu cupă graifer (benă), montată l capătul unei prăjini
grele (procedeul Kelly, ESGH, Poclain, Casagrande etc.) care
se folosește la nisipuri, nisipuri argiloase, argile, mâluri,
pietrișuri etc.;
• săpare cu cupă dreaptă sau inversă (procedeul Else, Castor)
care se folosește la nisipuri, nisipuri argiloase, pietrișuri.



Schema etapelor de execuție a beretelor din Construcția beretelor din panouri refabricate
panouri refabricate
a – din panouri cu coloane de rigidizare; b – din panouri; 1 –
1 – panou prefabricat, 2 – grinzi de ghidare, 3 – fundul gropii de fundare; 2 – panou prefabricat; 3 – coloane
amestec de tamponare, 4 – element de ghidare dublu de rigidizare, 4- ancore; 5 – suprafața terenului; 6 – grinzi de
T, demontabil; 5 – elemente înglobate de prindere. ghidare; 7 – noroi bentonitic

§: Sarcini care acționează asupra chesoanelor

Sarcini care acționează asupra chesoanelor
Chesoanele sunt calculate la acțiunea sarcinilor ce apar
atât pe durata execuției fundației cât și pe durata de exploatare
a construcției. Pe perioada înfigerii, asupra chesonului
acționează următoarele sarcini:
• presiunea pământului asupra pereților fundației pa
• presiunea reactivă a pământului asupra cuțitului Ekn
• sarcina de la greutate proprie a chesonului Q
In cazul pământului omogen sau în cazul existenței argilei
tixotropie între pământ și suprafața exterioară a chesonului,
suprafața exterioară a chesonului suportă o presiune uniformă
volumetrică, respectiv în secțiunile verticale ale fundației apar
eforturi de compresiune, valoarea căreia poate fi determinată
cu formula: 2R 2 p
 pr  a
R2  r
2
unde:
R și r – diametrul exterior și interior al chesonului
pa – presiunea pe suprafața exterioară a chesonului, la adâncimea respectivă cu evidența coef. de siguranță a sarcinii

Sarcini care acționează asupra chesoanelor
Dacă tensiunilor de compresiuni i se dă o valoare limită
atunci putem obține grosimea necesară a chesonului
  pr 
a  r  1
  pr  2 pa 
 
În cazul în care pământul este stratificat iar acestea nu au o
sedimentare orizontală, la coborârea chesonului pe suprafața
acestuia apar sarcini neuniform distribuite.

§: Calculul fundațiilor de mare adâncime la

coborârea acestora la cota de proiect

Calculul fundațiilor de mare adâncime la coborârea acestora la cota de proiect
Pentru calculul fundațiilor de mare adâncime la a) b)
coborârea acestora la cota de proiect se înaintează
următoarele ipoteze:
 Forțele orizontale și momentului încovoietor sunt
reduse la forța orizontală rezultantă ΣFh aplicată la
distanța λ față de axa orizontală ce trece prin centrul
de greutate a tălpii fundației
 Sarcinile verticale sunt reduse la forța verticală
rezultantă ΣFv –T aplicată dea lungul axei ce trece
prin centrul de greutate a fundației.
 Rotirea fundației depinde de punctul de rotație D
poziția căruia depinde de:
• Dacă rezultanta ΣFh acționează destul de sus atunci
punctul de rotație D se va afla în limita părții inferioare a fundației;
• Dacă rezultanta ΣFh acționează în limitele părții inferioare a fundației atunci punctul de rotație
D se va afla sub tala de fundare;
• Dacă rezultanta ΣFh acționează în sub talpa fundației atunci punctul de rotație D se va afla
deasupra cuțitului (caz întâlnit rar și nu se analizează).
Punctul D se poziționează pe axa fundației doar a) b)
dacă forța orizontală este aplicată după ce va acționa
forța ΣFv –T .
Suma forțelor de frecare T se determină cu relația:
T  f  u   d  2,5 , kN
unde:
f – forța de frecare medie pe 1 m2 al suprafeței laterale a
fundației, kN/m2;
u – perimetrul secțiunii transversale a fundației, m;
d – adâncimea de fundare a fundației, m2, reducerea cu 2,5m a
lungimii de colectarea a forțelor de frecare se face din
cauza că valoarea forței de frecare variază de la 0 la
nivelul pământului până la valoarea f la adâncimea de 5m;
Presiunea sub talpa fundației se va determina cu relația:
pz ,med 
Fv T

F v T
Af b l
unde:
A – aria tălpii fundației, m, aceasta trebuie adoptată astfel încât să satisfacă condiția pz ,med  R

În urma rotirii fundației față de pct. D, pe suprafața a) b)
fundației apar presiuni reactive, diagrama căror este
prezentată în figura alăturată.
Cu toate acestea flexibilitatea pământului pe
direcția verticală se caracterizează cu ajutorul
coeficientului de pat Cz, iar pe direcția orizontală – cu
coeficientul de pat Cy ce crește liniar odată cu
majorarea adâncimii, exprimat cu relația
Cy  m  y
unde:
m – valoarea coeficientului de pat pe direcția orizontală la
adâncimea de 1m;
y – adâncimea pentru care se determină valoarea
coeficientului de pat.
Respectiv, coeficientul de deformare a sistemului fundație-teren de fundare se determină cu relația:
unde:
ml
5 l – dimensiunea fundației, perpendicular direcției de acțiune a momentului,
EI EI – rigiditatea fundației.

Pentru adâncimea de fundare d care satisface a) b)
condiția αd <2,5, rigiditatea fundației în comparație cu
cea a pământului se consideră infinit de mare.
Presiunea reactivă orizontală, care acționează pe
suprafața laterală a fundației la adâncimea y, se
determină cu formula:
6   Fh
py   y  y0  y 
Ad
unde:
y0 – adâncimea punctului de rotație D determinată cu relația:
 bd 2  4  d   6W
y0 
2  bd  3  d  unde:
W – modulul de rezistență a tălpii fundației,
 bd 3  18W
A md – raportul dintre coeficientului de pat pe suprafața laterală a
2   3  d  
C fundației la adâncimea d și coeficientul de pat al fundației C

Presiunea specifică pe capetele tălpii de fundare se a) b)
determină cu relația:
pzmax 
F v T

3  Fh
min
Af A
Asigurarea unei rezerve de stabilitate a fundației
poate fi verificată prin respectarea relațiilor:
pz,med  R respectiv pz,ed 

 F T v
si p  1,2R
z ,max
Af
4 d 
p d  1 2  tg  c 
z
3
cos   3 

4
pz  d  1 2  d  tg  c   unde:
cos   φ și C – unghiul de frecarea internă și respectiv coeziune pământului,
η1 și η2 – coeficienți η1=1, pentru toate cazurile cu excepția calcului static nedeterminat
 MP  al arcelor podurilor pentru care η1=0,7, iar η2 se determină cu formula:
2  0, 2  0,8 1   MP – moment pe talpa fundației de la acțiunea sarcinilor permanente,
 M  M – moment de la sarcinile totale în aceeași secțiune
Momentul încovoietor în orice secțiune a fundației a) b)
la adâncimea y se determină cu relația:
  by 2  
M z   Fh   d  y 1   2 y0  y   
  2 Ad  
Unghiul de rotație a fundației se determină cu
relația
6 Fhn

Amd

ÎMBUNĂTĂŢIREA TERENURILOR DE FUNDARE
§: Noțiuni generale. Clasificarea metodelor de

îmbunătățire a proprietăților pământurilor

Noțiuni generale. Clasificarea metodelor de îmbunătățire.
Adesea în calitate de teren de fundare sunt folosite pământurile slabe care pot duce la tasări exagerate sau
pierderea locala sau totală a stabilității viitoarei construcții.
Una din soluții ar fi folosirea fundațiilor pe piloți, însă o metodă alternativă ar fi îmbunătățirea artificială a
caracteristicilor fizico-mecanice ale pământurilor.
Această metodă la rândul său în funcție de ce caracteristici urmează de a îmbunătăți, tipul pământului,
caracterul de sedimentare (structura geologică) a stratului de pământ, intensitatea transmiterii sarcinilor către
aceste pământuri, particularitățile structurii proiectate și posibilitățile tehnice ale instituției care va realiza
aceste lucrări etc.:
• Metode constructive
• Compactarea mecanică
• Consolidare (fixare) chimică
Respectiv este prezentat tabelul cu clasificarea metodelor de îmbunătățire:

Metode de Tipul terenului de fundare sau modul de Condițiile în care poate fi aplicată metoda
îmbunătățire a execuție a acestuia
terenului de fundare
1. Perne de nisip (înlocuirea pământului) Pământuri slabe cu compresibilitatea mare (nămol,
pământuri coezive în stare curgătoare, turbă, pământuri
predispuse spre umflare, pământuri rambleiate)
I. Constructive
2. Perne de pământ din pământ local coeziv Același inclusiv pământurile tasabile
3. Perne de piatră, nisip-pietriș etc. Nămoluri și alte pământuri slabe, aflate sub un strat de apă
1. Compactarea de suprafață:
• cu maiul greu Pământuri macroporoase tasabile, pământuri nisipoase
necompactate, pământuri rambleiate și coezive recent
terasate cu gradul de umiditate Sr <0,7
• cu rola (cilindru compactor), maiuri ușoare Același în cazul terasării în straturi
II. Compactare
precum și alte mehanisme și unități de
mecanică
transport
• vibratoare de platformă (de suprafață) Pământuri nisipoase necompactate în cazul terasării în
straturi
• vibro-compactarea gropilor de fundare sub Pământuri macroporoase tasabile (de tipul I) și alte
fundații izolate pământuri argilo-prăfoase cu gradul de umiditate Sr <0,7
2. Compactarea de adâncime:
• coloane (piloți) de pământ local coeziv Pământuri macroporoase tasabile
• coloane (piloți) de nisip Nisipuri fine și prăfoase în stare necompactată, pământuri de
turbă puternic compresibile
• vibro-compactare sau hidro-vibro- Pământuri nisipoase necompactate
compactare cu explozii
II. Compactare • Umezirea preventivă Pământuri macroporoase tasabile
mecanică
• Umezire preventivă și explozii de adâncime Pământuri macroporoase tasabile
3. Comprimarea preliminară a pământului:
• Reducerea nivelului apelor subterane Pământuri saturate slabe cu compresibilitatea mare (după
înlăturarea acțiunii apei)
• Solicitarea exterioară și creare drenajului Pământuri argilo-prăfoase cu compresibilitatea mare și
vertical pământuri turboase

1. Silicatizare Nisipuri și pământuri macroporoase tasabile
2. Consolidare cu rășini sintetice Nisipuri și pământuri macroporoase tasabile
3. Cimentare Roci fisurate, pietriș și pământuri nisipoase
4. Consolidarea prin executarea coloanelor Pământuri argilo-prăfoase saturate cu compresibilitatea mare
III. Consolidare (piloților) de gips-pământ, ciment-pământ și pământuri turboase
(chimice)
5. Consolidarea electro-chimică Pământuri argilo-prăfoase slabe (cu coeficientul de filtrare
kf ≤ 0,01 m/zi)
6. Electroosmoza Pământuri argilo-prăfoase slabe (cu coeficientul de filtrare
kf ≤ 0,01 m/zi)
7. Consolidarea termică ( prin ardere) Pământuri macroporoase tasabile

§: Metode constructive de îmbunătățire pământului

Metode constructive de îmbunătățirepământului
EXECUTAREA PERNELOR DE PĂMÂNT.
Din lecțiile anterioare deja se cunoaște că la solicitarea terenului de fundare cu sarcini uniform distribuite
valoarea căror depășesc cele normate, cele mai mari tensiuni apar nemijlocit în locul aplicării acesteia. De
asemenea se cunoaște că aceste tensiuni se reduc odată cu deplasare în jos și lateral de punctul de aplicare a
sarcinii, ca rezultat a distribuției tensiunilor în masiv. Totodată zonele fisurate și cele plastice se formează
preponderent la capetele fundației cu dezvoltarea lor pe adâncime și parțial lateral.
Respectiv dacă în limitele zonei active, în care pot apărea tasări exagerate și zone fisurate, pământul
existent va fi înlocuit cu unul mai bun: mai puțin compresibil, cu o rezistență mai mare la forfecare, astfel va fi
posibil de îmbunătățit gradul de lucru al terenului de fundare.
Una din aceste metode este executarea pernelor de fundare, aceste putând fi realizate din nisip, pietriș
prundiș, zgură etc. față de care sunt înaintate următoarele condiții:
• compresibilitate redusă;
• posibilitatea îndesării acestuia până la densitatea necesară;
• rezistență la forfecare relativ înaltă;
• stabilitatea scheletului acestuia la acțiunea (mișcarea) apelor subterane.

În procesul de proiectare a pernelor de pământ este necesar de a) b)
stabilit dimensiunile acesteia. Înălțimea hcs se stabilește din
considerentul ce sarcini poate prelua pământul de sub pernă, la fel
ca în cazul unui strat slab de pământ în cadrul unui masiv.
Dimensiunile în plan a pernei depind de rezistența la acțiune
orizontală a pământurilor amplasate lateral acesteia, valoarea
căreia trebuie să elimine posibilitatea deformării laterale a pernei.
Lățimea pernei se determină cu formula: c)
Bcs  b  2hcs  tg Fig. 1. Schemele de calcul a

pernelor de nisip
unde:
α – unghiul de distribuție a tensiunilor în pernă, adoptat adesea în
limitele 30…45°
Un rezultat mai econom de executarea ternei de nisip poate fi
obținută din condițiile de stabilitate a primei ACD (fig. 1, b) – cazul 1, sau figurii ACED (fig. 1, c) – cazul 2.
În calcul se ia în considerație forțele de frecare pe suprafața AD, ce depinde de unghiul de frecare internă a
nisipului pernei – cazul 1 și 2, iar în cazul 2 de mai iau în considerație și forțele orizontale de frecare pe talpa
DE.

Respectiv pentru fundații continue cu dimensiuni stabilite și posibilitatea alunecării pe suprafața AD,
presiunea minimă ce corespunde stării de echilibrului limită se determină cu formula:
 y2  y  tg   2d 2d  a  cs 
pu  tg    2  
2b  y  tg    cs y tg   
unde:
γ și γcs – greutatea volumetrică a pământului ce urmează a fi înlocuit ș ia materialului pernei de fundare;
φcs – valoarea de calcul a unghiului de frecare internă a pernei;
y – dimensiunile prismei.
y  b  a.
Presiunea limită a presiunii sub talpa fundației cu aria A de la acțiunea efortului axial N se determină cu
relația: N
pm 
A
Care trebuie să satisfacă condiția:  c  pu γc – coeficient al condițiilor de lucru
pm  γn – coeficient de răspundere (importanță) a
 clădirii
Nisipul folosit pentru executarea pernei trebuie să fie compactat pentru a nu crea tasări suplimentare. De
asemenea în calitate de material al pentru perne pot fi folosite: nisipuri argiloase, argile nisipoase sau chiar și
argile.
§: Metode de îmbunătățire prin compactarea

pământului

COMPACTAREA DE SUPRAFAȚĂ A PĂMÂNTURILOR
Una din metode de îmbunătățire a caracteristicilor terenului de fundare este executarea compactării de
suprafață prin executarea unor lovituri de compactare asupra acestora. Această metodă se folosește în cazul
pământurilor argilo-prăfoase nesaturate cu gradul de umezire Sr < 0,7; pământuri nisipoase și bolovănoase
indiferent de gradul de umezire.
Înălțimea stratului compactat depinde de intensitatea sarcinii exercitate de mai și compactor asupra
pământurilor. Înălțimea stratului compactat, m
Compactarea pneumatică 0,1…0,2
Cu rola (cilindru compactor):
• neted 0,1…0,25
• cu proeminențe 0,2…0,35
Role (cilindre compactoare) cu vibrație 0,4…1,20
Role (cilindre compactoare) cu greutăți care cad de 0,8…1,7t 1,0…1,50
Vibratoare tip platformă (placă) 0,2…0,60
Ciocan cu acțiune dublă cu greutate de 2,2t pe placă metalică 1,2…1,40
Maiuri grele cu greutatea:
• 2…3t 1,5…2,00
• 4,5…5t 2,5…3,00
• 10t 5,5…6,00

Metode de îmbunătățireprincompactareapământului
Compactarea se efectuează până la densitatea ce ar asigura o tasare nu mai mare decât cea stabilită și
rezistenței necesare. Aceasta se obține prin trecerea repetată a cilindrului compactor (6…8 ori) sau lovituri
repetate în cazul maiului greu (până la 8 ori).
Regimul de compactare se determină experimental stabilindu-se densitatea și umiditatea optimală.
Compactarea se repetă până se asigură densitatea stabilită de coeficientul de îndesare care este egal cu raportul
dintre densitatea scheletului pământului în stare compactată și densitatea optimală a pământului ρd / ρd,opt , sau
în unele cazuri de densitatea scheletului pământului ρd .
De obicei se asigură condiția: d
 0, 95
d ,opt
Reducerea cotei inferioare a gropii de fundare se determină cu relația:
 d ,cs   d ,dm  2  d
h  hcn
unde: 2s
ρd,cs – densitatea scheletului mai jos de cota gropii de fundare după compactare;
ρd,dm – densitatea necesară după proiect a scheletului la limita inferioară a stratului compactat;
ρd – densitatea pământului în stare naturală;
ρs – densitatea particulelor solide a pământului;
hcn – înălțimea stratului compactat.
Metode de îmbunătățireprincompactareapământului
Din aceste considerente inițial cota gropii de fundare se adoptă mai sus decât cea de proiect.
În cazul când umiditatea pământului este mai mică decât cea optimală, acesta se umezește prin adăugarea
apei în groapa de fundare. Volumul apei ce trebuie adăugat se stabilește cu formula:
G   d  wopt  w  hcn A
unde:
wopt – umiditatea optimală a pământului;
w – umiditatea naturală a pământului;
A – suprafața tălpii gropii de fundare supusă umezirii
Compactarea se va începe după 12…24 ore dup ce a fost infiltrată toată apa. În cazul evaporărilor
intensive, volumul G se majorează .

COMPACTAREA DE ADÂNCIME A PĂMÂNTURILOR CU SARCINI DINAMICE
Compactarea nisipurilor saturate poate fi efectuată cu a)
b)
ajutorul vibratoarelor prin 2 metode:
• Coborârea vibratorului în nisip asemenea coborârii
vibratorului în beton (fig. 2 a);
• Coborârea vibratorului (buzdugan vibrator) prin
intermediul tijei de care este agățat vibratorul cu toate
instalațiile (fig. 2 b).
Vibrațiile fiind transmise nisipului care inițial parțial sau

total se lichefiază după care are loc compactarea acestuia.
Dacă pământul nu este în stare saturată atunci acesta se
umezește suplimentar sau se folosesc hidro-vibratoarele.
Vibratorul (fig 2, a) adesea se folosește pentru Fig. 2. Compactarea nisipurilor saturate prin vibrații
compactarea stratului de nisip cu grosimea de 1…10m. 1 – limita de compactare; 2 – cablu; 3 – vibrator; 4 – dispozitiv de
coborâre a vibratorului; 5 – tijă realizată din țeavă; 6 – benzi sudate
În caz dacă este necesar de compacta straturi de nisip cu cu formă T
grosimea 5…20m se folosește tija metalica de care se
sudează tije cu profil T agățat de dispozitivul de coborâre.
COMPACTAREA DE ADÂNCIME A PĂMÂNTURILOR PRIN EXPLOZII
Cu ajutorul vibratorului pot fi compactate practic toate
tipurile de pământ cu excepția celor prăfoase. De aceea
pentru astfel de pământuri poate fi aplicată metoda propusă
de Ivanov P.L. care prevede producerea la adâncimea
stabilită a exploziilor camuflate. Tasarea suprafeței
pământului demonstrează compactarea pământului.
Pentru atingerea densității necesare, în cazul nisipurilor
afânate saturate cu grosimea startului de 5m este necesar
efectuarea a 3 explozii consecutive în același loc.
În cazul pământurilor loessoide preventiv se execută
foraje, prin care se infectează apă pentru a satura stratul
necesar de a fi compactat, după care în foraje se introduce
material explozibil în tuburi, după care se produc explozii Fig. 3. Secțiune prin zona de pământ compactat prin umezire
succesive la distanta de câteva secunde. Astfel pământurile preventivă și exploziilot de adâncime.
1 – granitele pământului compactat; 2 – pământ necompactat; 3 -
loessoide obțin densitatea necesară pentru executare șanț de contur; 4 – suprafața pământului compactat; 5 – foraje
fundaților pe acestea combinate; 6 – pământ netasabil.

Doar primele 2-3m de las suprafață va fi necesar de

compactat prin alte metode: mai greu, cilindru compactor
etc. Pentru limitarea zonei de compactare pe perimetru se
realizează șanțuri de adâncimea de 4..6m sau ecrane de hiro-
protecție.
În unele cazuri pentru compactarea nisipurilor afânate se
folosește metoda electro-hidrodimnamică sau prin sarcini
pulsative etc.
Fig. 3. Secțiune prin zona de pământ compactat prin umezire

preventivă și exploziilot de adâncime.
1 – granitele pământului compactat; 2 – pământ necompactat; 3 -
șanț de contur; 4 – suprafața pământului compactat; 5 – foraje
combinate; 6 – pământ netasabil.

EXECUTARE COLOANELOR DE PĂMÂNT COMPACTAT
Straturile de nisip sau pământuri loessoide cu conținut
ridicat de particule de proveniență organică poate fi
compactate prin realizarea coloanelor de nisip compactat.
Prin coborârea lăncii vibratoare în pământ, în jurul
acesteia se creează o zonă de pământ compactat.
În cazul nisipurilor saturate cu conținut ridicat de a) b) c)
particule de proveniență organică se execută coloane de nisip d)
care se compactează cu ajutorul țevii de inventar cu vînf sub
formă de palete, sau care se pierde, ce permite depozitarea
pământului ce urmează a fi compactat în forajele anterior
efectuate.
În țeavă se introduce porționat nisip care se compactează.
În cazul pământurilor loessoide pentru ca pereții forajului
sa nu se surpeze inițial se introduce p țeavă de ghidare, care
compactează pământul în jurul acesteia, ulterior țeava se
extrage iar procedura se repeta ca în cazul nisipurilor. Fig. 4. Succesiunea executării coloanelor de pămân îndesat a-c,
amplasarea lor în plan

§: Metode de îmbunătățire (consolidare )chimică a

pământului

Metode de îmbunătățire (consolidare) chimică a pământului. Noțiuni generale.
În procesul de consolidare (chimică) a pământurilor, între particulele solide se formează niște legături
rigide create de liantul folosit care:
• majorează rezistența pământului
• reduce compresibilitatea acestuia.
În unele cazuri pământul se transformă în semi-roci.
Aceste metode de îmbunătățire a caracteristicilor fizico-mecanice a pământurilor se folosesc în cazul

pământurilor cu o permeabilitate înaltă față de apă și gaze, deoarece procesul prevede injectare (introducerea)
în pori amestecuri (soluții) și gaze.
Pământul astfel consolidat poate fi considerat drept fundație, fără a fi necesar de executat groapa de
fundație. Această metodă se folosește în cazurile cânt:
• executarea clasică a fundațiilor este dificilă sau necesită resurse foarte mari (consolidarea terenului de
fundare sub fundașii existente);
• este necesar de a reduce infiltrarea apei în zonele unde aceasta nimerește în subsolul construcțiilor.
Această metodă se folosește mai rar deoarece și ea prevede cheltuieli destul de mari

Metode de îmbunătățire (consolidare) chimică a pământului
CIMENTAREA prevede introducerea (injectarea) soluției sau amestecului de ciment
sub presiune mare în terenul de fundare (roci fisurate, pietriș, prundiș sau amestecuri de
prundiș și nisip) pentru reducerea permeabilității acestuia, iar în unele cazuri și majorarea
rezistenței.
Cel mai des se folosesc amestecuri (soluții) de apă și ciment iar în unele cazuri se
adaugă și nisip fin. Cu cât dimensiunile porilor sau fisurilor sunt mai mici cu atât amestecul
este mai lichid. De obicei la o unitate de ciment se adaugă 10...50 unități de masă de apă.
În unele cazuri cimentarea poate fi folosită pentru consolidarea propriu zis a fundației cu
scopul reducerii permeabilității și majorare a rezistenței. Astfel în zidăria, betonul fundației
se forează niște găuri în care sub presiune mare se injectează amestec de apă-ciment, acesta
nimerind în pori produce efectele dorite.

SILICATIZAREA prevede introducerea (injectarea) soluției sau amestecului de
Na₂SiO₃ (silicat de natriu) sub presiune mare în pământuri nisipoase sau alte pământuri
cu permeabilitate mare.
În practică se folosesc două metode de silicatizare a pământurilor:

• cu două soluții (componente)
• cu o singură soluție (component)

Silicatizarea cu două soluții (componente) se folosește pentru
consolidarea nisipurilor mari și medii, cu viteza de filtrare 2...80 m/zi,
prin injectarea sub bare presiune consecutiv a două soluții, spre exemplu,
Na₂SiO₃ (silicat de natriu) și CaCl₂ (clorură de calciu) în urma căruia
se formează H2SiO3 (acid silicic) care servește în calitate de liant.
Această metodă prevede, coborârea prin batere sau vibrare a
injectorului în masivul de pământ, prin care se injectează Na₂SiO₃
(silicat de natriu). În cazul stratului de pământ mai mare de 1m, după
ce a fost injectată soluția în stratul superior injectorul se coboară cu
1m și procedura de injectare se repetă. Această procedură se repetă
până se ajunge la cota inferioară a stratului ce necesită a fi consolidat.
Ulterior prin același injector se introduce în masivul de pământ
soluție de CaCl₂ (clorură de calciu), ridicând injectorul odată cu 1m
odată cu finalizarea injectării in straturile inferioare. În final obținem o
coloană de pământ consolidat cu diametrul 30-100cm. În plan
injectorul se deplasează în formă de șah. Pământul consolidat obține o
Fig. 1. Masiv de pământ Fig. 2. Construcția injectorului
rezistență cubică de 1,5...3,5MPa silicatizat din 3 etape 1 – vârf ascuțit; 2 – țeavă
1 – injector; perforată; 3 – ambreiaj de cuplare;
2 – masiv de pământ consolidat 4 – tee de cuplare; 5 - cap

Silicatizarea cu o singură soluție (component) se folosește pentru consolidarea nisipurilor mici și fine
precum cu viteza de filtrare 5...0,3 m/zi și pământurile loessoide.
Pentru consolidarea pământurilor nisipoase se folosește o soluție (amestec) mai complex format din
Na₂SiO₃ (silicat de natriu) și H3PO4 (acid fosforic) cu reacție întârziată, care oferă posibilitatea de a fi
injectată până a începerea reacției chimice. După 28 zile, rezistența cubică a nisipului consolidat prin
această metodă atinge 0,4...0,5 MPa.
În cazul pământurilor loessoide cu viteza de filtrare 0,1...2 m/zi, soluția conține doar Na₂SiO₃ (silicat de
natriu) deoarece în astfel de pământuri sunt săruri care pot intra în reacție cu acesta.
Volumul soluției se determină cu formula:
VI   nV
unde:
α – coeficient, valoare căruia se adoptă egală cu 0,5 (pentru fiecare soluție) – pentru nisipuri mari și medii; 1,2 –
pentru nisipuri fine și prăfoase; 0,8 - loess
n – porozitatea pământului
V – volumul pământului consolidat
Pentru a determina diametrul coloanei de pământ consolidat se efectuează încercări în cadrul șantierului.

CONSOLIDARE ELECTROCHIMICĂ prevede introducerea (injectarea) soluției sau
amestecului de Na₂SiO₃ (silicat de natriu) și CaCl₂ (clorură de calciu) în mâluri, argile și
argile nisipoase în stare plastică, nisipuri prăfoase cu coeficient de filtrare 0,1...0,005 m/zi.
Pentru a introduce soluțiile în masivul de pământ, prin acesta este trecut un curent
electric care provoacă efectul de electroosmoză – mișcarea moleculelor polarizate de apă
prin pori de la anod spre catod. Astfel introducând succesiv soluțiile de Na₂SiO₃ (silicat de
natriu) și CaCl₂ (clorură de calciu) printr-un anod perforat se obține o majorare a
rezistenței pământului.

CONSOLIDARE CU RĂȘINI SINTETICE prevede introducerea amestecuri de
rășini sintetice, ce pot să se întărească, în pământ prin încălzirea pământului cum ar fi
nisipurile prăfoase cu coeficientul de permeabilitate 0,5...5m/zi și pământurile loessoidice.
În calitate de amestec se folosește rășinile carbomidice amestecat preventiv cu întăritor.

În calitate de întăritor se folosește HCl (acidul clorhidric), care uneori poate fi injectat în
pământ până a fi injectată rășina.
De asemenea pe lângă rășinile carbomidice se mai folosesc rășini sintetice ca: fenolice,
furanice etc.

METODA TERMICĂ prevede majorarea
rezistenței (coeziunii structurale) precum și înlăturarea
tasării pământurilor în urma tratării termice a acestuia.
Tratării termice pot fi supuse argilele și argilele
nisipoase cu o permeabilitatea bună la gaze.
Cel mai des această metoda se folosește în cazul
cânt în urma apariției unei surse de apă terenul de
fundare a început să prezinte tasări neuniforme nedorite.
Procedura prevede arderea materialelor inflamabile:
lichid, solid sau gazos (gaze naturale, păcură, diesel,
Fig. 2. Schema constructivă a instalației pentru consolidarea termică a
benzină etc.) în cadrul forajelor deja executate cu pământului
pomparea aerului pentru menținerea arderii. 1 – compresor; 2 – duză; 3 – pompă pentru combustibil; 4 – conducte;
5 – rezervor de combustibil; 6 – pământ consolidat; 7 – pământ loessodic,
Reglarea volumului de combustibil și aer pompat se 8 – pământ netasabil.
face astfel îmcât să se mențineă temperatura de ardere de
800°C, iar a gazelor care se infiltrează în pământ de minim 300 °C. Temperatura optima pentru consolidarea
loessurilor este 400...800°C, la o temperatură mai mică de 300°C, înlăturarea tasării nu are loc, iar la o
temperatură mai mare de 900°C, are loc surparea pereților forajului.

În procesul de ardere, partea superioară a coloanei
de pământ ars obține forma unu trunchi de con. Pentru
majorarea secțiunii transversale inferioare a conului
este necesar de reglat procesul de încălzire a gazelor,
în acest scop în foraj se introduce se coboară o țeavă
înfundând inelul tăietor.
Procesul durează 5.10 zile. La un consum de
80...180kg de combustibil pentru fiecare metru de
lungime a forajului se formează o coloană de pământ ars
cu diametrul 1,5...3m cu rezistența cubică de 1...3MPa.
Fig. 2. Schema constructivă a instalației pentru consolidarea termică a
Avantajul metodei este că aceasta e mult mai ieftină pământului
decât în cazul silicatizării sau metodei electro-chimice. 1 – compresor; 2 – duză; 3 – pompă pentru combustibil; 4 – conducte;
5 – rezervor de combustibil; 6 – pământ consolidat; 7 – pământ loessodic,
8 – pământ netasabil.

CONSOLIDARE CU RĂȘINI SINTETICE prevede introducerea amestecuri de
rășini sintetice, ce pot să se întărească, în pământ prin încălzirea pământului cum ar fi
nisipurile prăfoase cu coeficientul de permeabilitate 0,5...5m/zi și pământurile loessoidice.
În calitate de amestec se folosește rășinile carbomidice amestecat preventiv cu întăritor.

În calitate de întăritor se folosește HCl (acidul clorhidric), care uneori poate fi injectat în
pământ până a fi injectată rășina.
De asemenea pe lângă rășinile carbomidice se mai folosesc rășini sintetice ca: fenolice,
furanice etc.

CONSOLIDARE (ÎMBUNĂTĂȚIRE) CU AMESTECURI BITUMINOASE ȘI
ARGILOSE. Ambele metode prevăd reducerea permeabilității pământurilor.
Metoda îmbunătățirii cu amestecurilor bituminoase se folosește pentru reducerea

permeabilității rocilor stâncoase fisurate. Masa bituminoasă sau emulsia bituminoasă
împreună cu coagulatorul se injectează sub presiune în forajele anterior realizatele, astfel
aceste umplând spațiile dintre fisuri servesc în calitate de tampon.
Metoda îmbunătățirii cu amestecurilor argiloase se folosește pentru reducerea

permeabilității nisipurilor. Suspensia argiloasă fiind injectate în pământurile nisipoase,
umple porii relativ mici ai nisipurilor, particulele argiloase depozitânduse în pori redus
permeabilitate nisipurilor.

CONSOLIDAREA FUNDAŢIILOR ŞI A
TERENURILOR DE FUNDARE
§: Generalități

Generalități
Construcțiile și clădirile odată cu trecere anilor degradează, fiind depășite fizic și moral uneori
fiind înlocuite cu altele noi. La reconstrucția centrului Parisului, Londrei, Bruxelului au fost
demolate o mulțime de construcții vechi fiind înlocuite cu altele noi. Pe insula Manhattan, parte
componentă a New York-ului, au fost distruse un și de clădiri vechi fiind înlocuite cu “zgârie nori”.
Cu toate acestea o mulțime de orașe, sau doar unele sectoare ale acestora sunt protejate de
UNESCO ca având o valoare și importanță istorică precum Gent, Brugge, Leuven (Belgia),
Veneția, Roma (Italia), orașele “Inelului de aur”, Sankt-Petersburg (Rusia) etc, precum și unele
clădiri separate: moscheile și minaretele din Samarkand si Istambul, soborul Sf. Sofia din Kiev,
piramidele din Egipt.
Bineînțeles, menținerea sau păstrarea acestor obiective necesită repararea lor regulată, înlocuirea
sau renovarea unor elemente și nu în ultimul rând fundațiile. În principiu, fundațiile fiind
amplasate în masivul de pământ, ferite de influența directă atmosferică și alți factori, pot să își
păstreze integritatea pe durata a mai multor ani fără a prezenta careva degradări, chiar și după
distrugerea în timp a suprastructurii. Însă în unele cazuri fundațiile pot obține o uzură inadmisibilă,
iar terenurile de fundații – deplasări periculoase ce pot duce la pierderea stabilității, abateri de la
verticală etc.

Generalități
Astfel apare necesitatea consolidării acestora, ce se observă îndeosebi în ultimii ani când orașele
și clădirile vechi necesită tot mai mult o reparație sau reconstrucție capitală.
În acest scop o direcție importantă a domeniului construcțiilor îl au problemele geotehnice -
tehnologia consolidării și reconstrucției fundațiilor și terenurilor de fundare.
De asemenea orice proces de dezvoltare implică și eșecuri, nereușite, greșeli inginerești,

respectiv consolidarea este necesară în cazurile când construcțiile nu mai corespund condițiilor de
rezistență, stabilitate și deformabilitate.

§: Cauzele degradării fundaţiilorşi micşorării

rezistenţei terenurilor de fundare la construcţiile
existente

Cauzele degradării fundaţiilorşi micşorării rezistenţei terenurilor de fundare
Fundațiile clădirilor și alte construcții subterane cu timpul pot obține o uzură fizică – rezultatul
acțiunii factorilor naturali și a celor tehnogeni.
Materialele din care sunt executate fundațiile sunt supuse proceselor de:
• Levigare (betonul, zidăria)
• Dezagregare (betonul zidăria)
• Putrezire (elementele din lemn: piloți)
• Corodare (armătura din piloți sau fundație, piloții din oțel etc.)
• Fisurare (fundațiile din zidărie în cazul tasării neuniforme).
• etc.
Terenurile de fundare pot fi supuse proceselor:
• Tasării;
• Formarea cavernelor;
• Doline;
• Distrugerea scheletului pământului cu formarea zonelor plastice;
• etc.

Cauzele degradării fundaţiilorşi micşorării rezistenţei terenurilor de fundare ...
Cauzele degradării fundaţiilor şi micşorării rezistenţei terenurilor de fundare la construcţiile existente
Acțiuni de natură fizico-chimică a mediului înconjurător asupra fundației Acțiuni mecanică asupra fundațiilor și terenurilor de fundare
Naturale Artificiale Statice Dinamice Intimplatoare

Compactarea Înghețarea terenului
Dezagregarea/alterare Dezagregarea/ Acțiunea biologică Diminuarea NAF
pământului Vibrații (transport de fundare
a fizică a materialelor alterarea chimică
Putrezirea Majorarea NAF mecanisme)
a materialelor Încălzirea terenului
suplimentară
Variația lemnului de fundare
Tasarea
Tasarea
umidității Oxidare Acțiunea
Coroziunea drenelor agresive Spălarea
Cutremure de
Îngheț- Dizolvarea metalelor pământului în urma
pământ
dezgheț Acțiunea curenților avarierei
Difuzia Levigare Levigarea apeductelor
“vagabonzi”
sărurilor carbonaților În cazul
Hidratare supraetajării Rezultat: distrugerea
Rezultat: formarea Rezultat: tasarea Rezultat: avarierea sau
Înlocuirea Rezultat: pierderea construcției sau
fisurilor, pierderea excesivă, formarea În cazul afectarea structurii de
elementelor volumului, tasarea afectarea structurii de
continuității fisurilor, levigarea, alăaturării rezistență
excesivă a fundației rezistență
materialului, Sinteza reducerea rezistenței construcțiilor
reducerea rezistenței elementelor
noi
Pierderea Rezultat: tasarea, formarea fisurilor,
Rezultat: pierderea
stabilității levigare, pierderea stabilității.
volumului, pierderea
continuității materialului
(caverne), reducerea Împingerea Surparea
rezistenței pământului de sub pământului în
fundație groapa de fundație

În linii generale toți factorii care pot duce la degradarea fundației și dezvoldarea deformațiilor în
terenul de fundare se împart în:
• tehnogeni
• naturali
Din cei TEHNOGENI fac parte:
 Tasarea neuniformă - proces de compactarea a pământului de lungă durată în rezultatul
acțiunii sarcinilor provenite din greutate construcțiilor (Ex: hotelul “Rusia” din Sankt-
Petersburg construcția căruia fiind finalizată în 1961, deja în 1963 tasarea medie
constituia deja 50cm, ulterior tasarea creștea cu 0,5cm/an, astfel în pereții portanți
longitudinali au apărut fisuri.
 Executarea construcțiilor subterane prin metoda închisă (metrou, tuneluri de canalizare
etc.) (Ex: în Sankt-Petersburg casele, curțile, străzile care se află de asupra tunelurilor de
feribot au avut o deplasare pe verticală de 4…6cm, cele deasupra stațiilor de așteptare
6…10cm, cele deasupra tunelurile înclinate pentru scările rulante, deplasare constituie
30…40cm.

 Diminuarea artificială a nivelului apelor subterane – ca rezultat al executării drenajelor,
șanțurilor de captare a apelor, canalizării urbane etc. Aceasta duce majorarea zonei de
aerare, desecare ce nemijlocit duce la putrezirea elementelor din lemn (piloți și radiere
din lemn), respectiv fundațiile obțin o tasare mare și neuniformă.
 Majorarea nivelului apelor subterane – pământurile loessoide obțin o tasare
suplimentară, compactare nisipurilor afânate, sufuzia unor minerale (ghips etc.) formarea
carstelor.
 Supraetajare – duce la majorarea sarcinii transmisă terenului de fundare, astfel tensiunile
pot depăși rezistența acestuia, ce duce nemijlocit la pierderii stabilității sau tasării care se
reflectă prin degradarea structurii de rezistență și uzura construcției.
 Sufuzia mecanică a pământurilor – spălarea particulelor fine de pământ de curenți
acviferi ca rezultat al lucrului drenajelor, canalizării, executării tranșeelor, gropilor de
fundare a construcțiilor subterane.
 Spălarea pământului – în urma cedării apeductelor sau conductelor de termoficare duc la
formarea cavernelor în nemijlocita apropiere a construcțiilor, în consecință se produc
deformații periculoase
 Vibrații asupra fundațiilor și construcțiilor – de la transport, utilajelor și mașinilor
industriale , mecanismelor de construcție. Acestea pot duce la compactarea nisipurilor
sau lichefierea pământurilor saturate și pierderea stabilității terenului de fundare
 Creșterea staturilor culturale în orașe – acumularea necontrolată a pământurilor de
umplutură pe teritoriul orașelor și zonelor industriale. (Ex: pe alocuri în Sankt-Petersburg
acest strat poate ajunge la 3…6m)
Din cei NATURALI fac parte:

• Dezagregarea rocilor – din cadrul fundațiilor și terenurile de fundar;e
• Deformarea versanților alunecători;
• Dezghețarea straturilor de pământ veșnic înghețate;
• Cutremurele;
• Spălarea terenului de fundare a construcțiilor aflate în nemijlocita apropiere a râurilor,
mărilor, lacurilor de acumulare;
• Erodarea eoliană a terenului de fundare.

§: Metodede consolidare

Metode de consolidare
În funcție de cauzele care produc degradarea și complexitatea avariei, există diferite metode de
consolidare a fundației:
• Consolidarea prin îmbunătățirea terenului de fundare (vezi tema de săptămâna trecută);
• Consolidare prin cămășuire sau cimentare a fundațiilor degradate la suprafață.
Fig. 2. Consolidarea fundațiilor

Fig. 1. Consolidarea fundațiilor
din beton simplu degradate
degradate superficial

 Consolidare prin cămășuire sau cimentare a fundațiilor degradate la suprafață.
 Fisurare ușoară (metoda: cimentarea - injectarea în fisuri mortar din ciment sub presiune)
- Dezvelirea fundației izolate
- Lărgirea fisurilor cu dalta și ciocanul
- Executarea găurilor dea lungul fisurilor: diametru – 30mm,
lungime – ≤1m
- Injectarea în găuri apei curate pentru spălarea și curățirea fisurilor
- Chituirea cu mortar din ciment, pentru împiedicarea scurgerii
laptelui de ciment injectat.
- Injectarea mortarului de ciment în găuri de jos în sus la o presiune
de 2…3 bar.
- Astuparea găurilor cu dopuri de lemn până la întărirea mortarului.

Cimentarea poate fi folosită în următoarele cazuri:
- Fisurile betonului dezagregat nu sânt prea fine

- Fisurile nu conțin mâl argilos care să influențeze negativ priza și întărirea betonului
- Mortarul introdus în betonul dezagregat să nu fie într-un mediu cu ape în mișcare sau ape
agresive. Laptele din ciment folosit pentru injecții cuprinde circa 100..150kg ciment/m3 de
beton consolidat.
- În cazul fundațiilor rigide executate din betoane de rezistență inferioară C5, C7.5, C10 cu
un conținut ridicat de argilă ce poate fi înmuiată și duce la dezagregarea betonului, după
cimentare ar fi bine vopsirea sau impregnarea cu substanțe chimice capabile de a forma
combinații chimice solubile cu piatra de ciment.

 Degradare/deteriorare puternică (metoda: cămășuirea cu beton armat – înlocuirea
porțiunii de fundație degradate cu una nouă din beton armat cu asigurarea unui contact bun
cu fundația existentă)
- Înlăturarea porțiunii dezagregate;
- Curățirea suprafeței betonului vechi;
- Executarea unei serii de crestături pe suprafața betonului curățit, pentru o mai bună;
îmbinare a betonului nou cu ce vechi.
- Executarea cămășuirii
- Suprimarea cauzei care a dus la dezagregarea fundației.

Cămășuirea cu beton armat
• fără mărirea suprafeței de reazem a
fundației (fig. 3, a)
• cu mărirea suprafeței de reazem a
fundației (fig. 3, b, c, d, e)
NOTĂ! Majorarea lățimii fundației nu este

eficace decât dacă suprafața terenului pe care se
aplică supralărgirea este comprimată în prealabil
cu aceeași presiune cu care a fost încărcată
terenul sub fundația existentă. Deoarece
pământul se suprafețele noi de fundare este mai
compresibil, se tasează mi mult și încărcarea este
mare tot pe suprafața veche a fundației.
Fig. 3. Consolidarea fundațiilor cu și fără mărirea suprafeței de contact, cu terenul de fundare

a, b, c, d, e – posibilități de consolidare; 1 – fundație veche; 2 – fundație nouă.

Deseori pentru a putea realiza consolidarea fundațiilor este
necesar descărcarea acestora. Una din metode este transmiterea
încărcărilor pe reazeme provizorii efectuată prin intermediul
penelor și a preselor (cu șurub sau hidraulice).
Presele cu șurub pot susține încărcările timp îndelungat fără
să cedeze însă capacitate de susținere redusă, de aceea se
recomandă de a fi folosite în grup cu asigurarea distribuției
uniforme a sarcinilor fiecărui grup de prese.
Presele hidraulice pot susține încărcări destul de mari
(circa 200t) însă nu îndelungat, din cauza pierderilor de lichid,
ruperi de conducte.
Se recomandă ca după ridicarea construcției cu prese

hidraulice acestea să fie înlocuite cu prese cu șurub.
Fig. 4. Biserica din Robești (România). Lucrări de

ridicare cu 3,5m a cotei +0.000

Consolidare cu piloți Mega (prefabricați)
O metodă destul de bună este consolidare terenurilor de fundare
cu piloți realizați din tronsoane prefabricate, care se introduc în
pământ pe rând, prin predare cu ajutorul unor prese așexate pe capul
pilotului și care se sprijină în partea superioară pe fundația existentă.
După introducerea piloților pe lungimea necesară se toarnă la partea
superioară un cuzinet de beton care cuprinde capul piloților, asigurând
un contact bun dintre fundație existentă și piloți.
Piloții – secțiune transversală circulară cu diametrul 23…45cm,
sau pătrată cu latura de 45cm se mai numesc ca piloti Mega.
Etapele de execuție:
• Se realizează o grindă din beton armat dedesubtul unui tronson al
fundației (a)
• Cu ajutorul presei intercalate intre grinda de beton si capul
pilotului, se introduce sub fundație primul element al pilotului (b)
• Repetarea operațiunilor enumerate anterior (c, d)
Fig. 6. Consolidarea fundațiilor cu piloți Mega

Consolidare cu piloți din beton armat forați
O altă metodă de consolidare a fundațiilor, similară celei cu piloți
Mega este executarea piloților în variantă monolită. Piloții fiind
executați lateral zidului, iar încărcarea acestuia se transmite la piloți
prin grinzi metalice
Fig. 7. Consolidarea fundațiilor cu piloți forați

1 – fundație; 2 – grinzi metalice; 3 – piloți.

Consolidare cu pinteni din beton armat Consolidare cu piloți Franki-Mega
(cu/fără piloți forați) Sistemul Franki-Mega prevede înfigerea în teren
Această metodă prevede o lărgire a fundației piloților construite din beton armat de 35x30x76c,
sau transmiterea unei părți a sarcinilor de la având o gaură de 5cm. Partea de jos este prevăzută cu
fundație unui teren consolidat sau piloților. un vârf ascuțit care este forțat să se înfigă în teren cu
ajutorul unei prese hidraulice
Fig. 8. Consolidarea fundațiilor cu pinteni din beton armat și Fig. 9. Consolidarea fundațiilor cu piloți Franki-Mega
piloți fărați 1 – fundație veche; 2 – tronson de pilot; 3 – reazem; 4 – presă;
1 – pinten din beton armat; 2 – șină metalică; 3 – pilot. 5 – gaură Ø 5cm

Curs - Geotehnica Si Fundatii - CIC IMC (Continuare)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs - Geotehnica Si Fundatii - CIC IMC (Continuare)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PARTICULARITĂŢILE DE PROIECTARE A FUNDAŢIILOR

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 186

compara cu încrețiturile la suprafața unui lac. Ele

Lista localităților amplasate în

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 190

Estimarea seismicității terenului de construcție

Categoria I – reduce seismicitatea cu 1 grad

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 191

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 192

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 193

§: Principiilede bază în proiectarea și executarea

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 194

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 195

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 196

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 197

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 199

§: Proiectarea fundațiilor de suprafață în zone

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 200

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 201

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 202

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 203

F1, F2 şi F3 - coeficienţi, determinaţi după graficele figurii în

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 204

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 205

Presiunea maximală de calcul pe talpa fundaţiei se determină după formula: 2Na

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 206

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 207

§: Proiectarea fundațiilor pe piloți în zone seismice

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 208

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 210

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 211

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 212

§: Tipuri de mașini și acțiunea acestora

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 213

Fundație sub ciocan de forjare Fundație sub turbo-generator

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 214

Fundații sub strung tip carusel Fundații sub utilaj industrial

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 215

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 216

La proiectarea fundațiilor de mașini și utilaje este necesar de a

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 217

§: Cerințe înaintate față de fundațiile de mașini

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 218

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 219

4. Să excludă vibrațiile inadmisibile, care ar împiedica funcționarea mașinilor și personalului de

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 220

§: Particularitățile constructive ale fundațiile de

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 221

După materialele din care sunt

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 222

Fundații masive Fundații cu pereți Fundații în cadre

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 224

§: Calculul fundațiilor de mașini

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 225

În cazul fundațiilor pe piloți calculul se va efectua conform CP

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 227

Calculul rezistenței elementelor structurale ale fundațiilor se va efectua

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 228

Calculul la starea limită de serviciu SLS prevede verificarea condiției:

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 229

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 230

dr., lect. univ. Cîrlan Alexandru Geotehnică și fundatii 231

Dacă considerăm că z2  K z / m