Sunteți pe pagina 1din 76

Capitolul 1

SISTEMUL FISCAL IN ROMANIA. DELIMITARI PRIVIND


FISCALITATEA.

1.1 Notiuni generale privind sistemul fiacal si politica fiscala in


Romania.

Siatemul fiscal reprezinta modul de cercetare si actiune,


procedeele si modalitatile de investigare in vederea prevenirii,
constatarii si inlaturarii cazurilor de sustragere de la calculerea,
evidenta si plata impozitelor si taxelor cuvenite statului.
Totalitatea impozitelor si taxelor provenite de la persoanele
juridice si presoanele fizice care-I procura statului o parte
covarsitoare din veniturile bugetare, formeaza sistemul fiscal.
Cu un sens oarecum simlar in practica fiscala se utilizeaza si
notiunea de fiscalitate. Astfel, intr-un dictionar, fiscalitatea este
definita ca fiind un: “ Sistem de constituire a veniturilor statului prin
redistribuirea venitului national cu ajutorul impozitelor si taxelor,
reglementate prin norme juridice” 1.
Sistemul fiscal cuprinde o diversitate de impozite, taxe si alte
varsaminte obligatorii, care afecteaza veniturile tuturor persoanelor
fizice sau juridice, mai ales prin intermediul preturilor.
Orice sistem fiscal prezinta urmatoarele doua caracteristici:
• Esclusivitatea aplicarii : care presupune faprul ca el se aplica
intr-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor
fiscale pentru un buget sau pentru un sistem bugetar ( buget central
si bugete locale ).
• Autonomia tehnica : un sistem fiscal este autonom din punct de
vedere tehnic daca este un sistem fiscal complet, ceea ce inseamna
ca aceasta contine toate regulile de asezare, lichidare si incasare
necesare pentru punerea sa in aplicare.
Aceasta autonomie are loc chiar daca continutul unui sistem
fiscal dat a fost elaborat sub influenta directa sau indirecta a altui
sistem fiscal sau daca el evolueaza in aceeasi directie cu aceasta din
urma.
Daca un sistem fiscal prezentand cele doua caracteristici de mai
sus, a fost elaborat de organele proprii ale teritoriului in care se
aplica, se poate vorbi de o autonomie fiscala completa sau de
suveranitate fiscala.
Statul suveran din punct de vedere fiscal si politic poate,
deci, sa exercite o putere fiscala absoluta in cadrul teritoriului sau.
Sistemul fiscal consta intr-un ansamblu de masuri si
actiuni intreprinse de stat printr-o politica fiscala adecvata in ceea ce
priveste : rolul impozitelor si taxelor; tipuri de impozite si taxe,
impunerea, perceperea si utilizarea impozitelor si taxelor 2.
Sistemul fiscal ca ansamblu de principii, reguli si mod de
organizare, se materializeaza in legi sau acte normative cu putere de
lege emise cu scopul de a colecta veniturile statului si a reglementa
cheltuirea acestora. Totodata, acesta determina capacitatea statului
de a finanta cheltuielile si de a-i proteja pe cei slabi. In Romania,
sarcina crearii unui sistem si a unei strategii fiacale revine
legislativului ( Parlamentului ) si executivului ( Guvernului ).
Politica fiscala a statului este un factor determinant, in
sensul ca, atat executivul cat si legislativul trebuie sa stabileasca
sistemul fiscal pe care il practica, cat si strategia de urmat in cadrul
administratiei fiscale.
Sistemul fiscal in Romabnia trebuie sa indeplineasca doua
conditii:
• sa aiba criterii precise;
• sa existe o manifestare de vointa din ambele parti,
inclusiv vointa politica.
Sistemul fiscal trebuie sa fie :
• unitar ;
• simplu, sa predomine autoimpunerea;
• eficient;
• realizat cu costuri mici ( ex : impozitul pe salarii care
este un impozit care se realizeaza prin stopaj la sursa si
ale carui costuri de realizare sunt foarte mici );
• cu o strategie clare, corecta si eficienta;
• sa fie dirijat astfel incat sa urmareasca strangerea
tuturor obligatiilor;
• sa fie computerizat;
• sa fie astfel orientat incat sa beneficieze de o
structura organizatorica optima;
• sa dispune de personal fiscal cu o inalta pregatire de
specialitate.
Sistemul fiscal reprezinta unul din instrumentele cele mai
importante pe care statul le foloseste in conducerea activitatii
economice si sociale, in vederea indeplinirii in bune conditii a tuturor
functiilor sale.
Rolul sistemului fiscal capata valente deosebite in conditiile
economiei de piata, cand metodele centralizate trebuie sa faca loc
unor parghii economice si financiare pe care statul sa le foloseasca in
relatiile sale cu agentii economici.
Infaptuirea reformei fiscale este deosebit de importanta atat ca
parte integranta a ajustarii structurale pentru reducerea
dezeghilibrelor grave, contribuind astfel la o repartizare mai eficace si
mai echilibrata a resurselor, cat si ca parte integrata a unei politici de
stabilizare pentru o reducere a cheltuielilor publice si pentro o
crestere a veniturilor statului fara distorsiuni exagerate in masura sa
stabileasca un echilibru macroeconomic.
In perioada de tranzitie la economia de piata, statele isi asuma
rolul de a crea cadrul economic, institutional si juridic in vederea
realizarii functionalitatii pietei concurentiale, care sa joace rolul
hotarator in reglarea sau autoreglarea proceselor economice.
Autoritatile publice influienteaza selectiv activitatile economice
prn politica fiscala, monetara si valutara cu ajutorul finantarii unor
obiective si actiuni pe seama resurselor publice, a unor instrumente
economico-financiare cum sunt : impozitele si taxele, transferurile si
subventiile, creditele, preturile, cursul de schimb.
Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabileasca volumul si
provenienta resurselor bugetare si extrabugetare care pot constitui
fondurile financiare ale statului, metodele de prelevare utilizate,
precum si obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale.
Sistemul fiscal indeplineste urmatoarele functii principale:
- o functie de asigurare a resurselor financiare
necesare statului pentru financiarea actiunilor ce
decurg din indeplinirea functiilor sale : invatamant,
cultura, sanatate, asistenta sociala, ordine publica, etc.
- o functie economica, de stimulare a bunei
desfasurari a activitatii agentilor economici;
- o functie sociala, in sensul favorizarii categoriilor de
agenti economici ce isi desfasoara activitatea in
conditii mai dazavantajoase fata de cele normale
- o functie de control.
Parghiile financiare oferite de sistemul ,sub forma impozitelor si
taxelor dau posibilitatea statului sa exercite controlul asupra
economiei in anumite limite prin aparatul sau specializat de control
financiar. Totul depinde de competenta cu care sunt utilizate aceste
parghii.
Prin aceste parghii, controlul financiar al statului, are posibilitatea
sa penetreze in componentele activitatii unui agent economis si sa
realizeze o “radiografie” destul de completa a legalitati si eficientei
economice si sociale cu care isi desfasoara acesta activitatea.
Contolul realizat prin acesta parghii poate oferii informatii care sa
fie avute in vedere in orientarea activitatii de asezare si percepere a
impozitelor si taxelor pentru o mai buna indeplinire a functiilor
economice si sociale a acestora
Pentru ca sistemul fiscal sa-si indeplineasca in mod
corespunzator functiile sale, reglementarile fiscale trebuie sa se
caracterizeze prin claritate, precizie, sa cuprinda elemente necesare
aplicarii obiective, unitare, corecte si fara echivoc a prevederilor lor de
catre platitori si de catre aparatul de control fiscal deopotriva.
Prin utilizarea sa ca instrument al deciziilor politice, sistemul
fiscal este in acelasi timp generator si rod al politicii fiscale, adica face
sa fnctioneze diferite tehnici si mecanisme de prelevare a impozitelor
in scopuri politice, economice sau / si sociale.
Politica fiscala poate fi definita ca un ansamblu de masuri de
ordin fiscal, luate atat pentru procurarea de catre stat a veniturilor
necesare balansarii cheltuielilor publice, cat si pentru o favorozare pe
termen mediu si lung, cresterea economica. O alta opinie despre
definitia politicii fiscale, considera ca : “politica fiscale cuprinde
metodele si mojloacele concrete de procurare a resurselor financiare
utilizate de stat pentru reglementarea proceselor economice si a
relatiilor sociale” 3.
Politica in domeniul fiscal trebuie sa stabileasca volumul si
provenienta resurselor bugetare si extrabugetare, care pot constitui
fondurile financiare ale statului, metodele de prelevare utilizate,
precum si obiectivele ecomonice ce trebuiesc atinse de instrumentele
fiscale.
Politica fiscala, ca parte integranta a politicii bugetare a unui stat,
ii revine sarcini bine definite :
a. Conceperea sistemului general de impozite si taxe;
b. Stabilirea nivelului general si particular al fiscalitatii;
c. Colectarea la timp si in cuantumul preconizat a platilor directe
si indirecte ale contribuabililor, cu costuri cat la mici;
d. Prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
Elaboraera politicii fiscale este un act de decizie complex care
trebuie sa urmareasca urmatoarele probleme :
- criterii de eficienta
- reducerea fluctuatiilor si a instabilitatii economice;
- veniturile consumatorilor si protejarea acestora;
- distribuirea initiala a veniturilor care trebuie sa
influienteze activitatea economica, investitiile si
consumul

1.2.NECESITATE IMPOZITELOR, TAXELOR SI AL


ALTOR CONTRIBUTII CURENTE

Structura si cuantumul impozitelor si taxelor care se


incaseaza la bugetul de stat si la bugetele bugetele locale sunt
determinate de mai multi factori din care se mentioneaza :
• formele de proprietate asupra mijloacelor de productie ;
• legile economice care actioneaza in economie ;
• modul de organizare si conducere a economiei nationale
;
• politica economico – sociala si financiara a statului din
etapa respectiva ;
• nivelul de dezvoltare a economiei nationale si marimea
produsului national brut ;
• necesitate incasarii contraventiilor prestate de catre stat
agentilor economici si persoanelor fizice prin unitatile sale
prestatoare de servicii ;
• cerintale indeplinirii prerogativelor statului, pentru care
sunt necesare anumite venituri, ( impozite si taxe ) ;
• categoriile sociale ale populatiei ;

• controlul pe care statul il exercita asupra crearii,


repartizarii, circulatiei si utilizarii produsului national brut.
Statul roman isi procura veniturile sale din impozite, taxe,
contributii, etc de la regiile autonome si societatile comerciale cu
capital de stat in procesul distribuirii produsului national brut. Bugetul
statului mai este alimentat cu impozite, taxe, contributii, etc, de la
unitatile si organizatiile cooperatiste, de la agentii economici cu capital
mixt, privat, precum si de la populatie, care se obtin insa in procesul
redistribuirii P.N.B.
Impozitele, taxele si alte venituri, care se incaseaza la bugetul de
stat formeaza un sistem al veniturilor bugetare. Prin sistemul veniturilor
bugetare se intelege totalitatea impozitelor, taxelor care se incaseaza
la bubetul de stat, la bugetele locale si la bugetul asigurarilor sociale
de stat. Veniturile bugetare ale statului roman formeaza un sistem
unitar, deoarece exprima relatiile social – economice, reglementate de
catre stat in mod unitar prin acte normative iar dupa incasarea lor ele
isi pierd individualitatea si se utilizeaza pentru infaptuirea actiunilor
social-culturale, dezvoltarea economiei nationale, intretinerea si
functionarea oganelor statului, apararea nationale, etc.
Sistemul veniturilor bugetare cuprinde instrumente deosebit de
importante ,folosite pentru infaptuirea politici economice,sociale si
financiare a statului.
Impozitele,taxele si celelalte venituri bugetare ale statului au o
mare importanta nu numai ca sume care alimenteaza bugetul de stat,ci
si prin influienta pe care aceasta o exercita asupra activitatii economice
si sociale a tarii.De aceia ,sistemul veniturilor bugetare trebuie sa fie
astfel constituit incat sa stimuleze dezvoltarea activtati economice si
sociale .Impozitele si taxele pot constitui instrumente de impulsionare
,de incurajare sau de franare ,de crestere sau de reducere a productiei
si a consumului unor produse ,de stimulare sau de limitare a exportului
unor marfuri. Impozitul este un instrument de interventie a statului in
activitatea economica si sociala.
Pentru infaptuirea obiectivelor privind dezvoltarea economica si
sociala a tari este necesar ca bugetul statului sa fie alimentat sistematic
cu venituri corespunzatoare.
Dezvoltarea economiei nationale, intarirea gestiuni economico-
financiare,cresterea productivitatii munci si reducerea costurilor de
productie influenteaza nemijlocit cuantumul veniturilor bugetare.
Marimea veniturilor bugetare se determina, pe de o parte, in functie de
capacitatea surselor de venituri, necesitatea realizarii autofinantarii
agentilor economici, iar pe de alta parte, depinde de sarcinile bugetului
statului in ceea ce priveste finantarea actiunilor social-culturale, a
economiei nationale, efectuarea cheltuielilor pentru ordinea publica,
apararea nationala ,etc. Aceasta dependenta a cuantumului veniturilor
bugetare explicabila ,deoarece dintr-o sursa cu capacitate mare de plata
se pot mobiliza venituri mult mai mari decat dintr-o sursa slaba .
Cu toate acestea,in practica ,cuantumul prelevarilor la bugetul statului nu
se stabilesc numai respectandu-se principiile simplei proportonalitatii, ci
tinandu-se seama si de sarcinile unei distribuiri si redistribuiri judicioase a
produsului national brut.
Din aceste consideratii ,cuantumul veniturilor bugetare nu se pot
determina pe baza cresterii produsului national brut ,ci si tinandu-se
seama de proportia dintre acumulare si consum . La stabilirea volumului
veniturilor trebuie sa se aiba in vedere metodele folosite pentru
distribuirea dezvoltarii economice ,a realizarii sarcinilor si functiilor
statului.
Sistemul veniturilor bugetare este astfel concepute incat sa stimuleze
activitatea eficienta a agentilor economici ,indeplinirea indicatorilor
economici cantitativi si calitativi ,realizareare reproductiei sociale,
dezvoltarea echilibrata a ramurilor economice ,a
judetelor,municipiilor,oraselor si comunelor tarii, realizarea autonomiei
producatorilor, a liberei initiativa. De asemenea,sistemul veniturilor
bugetare infaptieste repartitia judicioasa a produsului national brut,
echilibrarea si stabilirea bugetului de stat,a bugetelor locale,precum si
cotrolul financiar.
O categorie principala de venituri ale bugetului de stat o constituie
impozitul .
Unii specialisti romani au definit impozitul ca fiind ”plata baneasca
obligatorie,generala si definitiva,efectuata de persoane fizice si juridice in
favoarea bugetului statului,in cuantumul si la termenele precis stabilite de
lege, fara obligatia din partea statului de a presta platitorului un
echivalent direct si indirect” 4.
Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie si cu titlu
nerambursabil, datorata conform legii, bugetului de stat de catre
persoanele fizice si juridice pentru veniturile pe care le obtin sau pentru
bunurile pe care le poseda.
Astfel, impozitul este o contributie banesca in sensul ca debitorii
sunt obligati sa participe la formarea fondurilor generale de dezvoltare a
societatii necesare finantarii unor obiective social-economice in folosul
societatii. Spre deosebire de statele sclavagiste unde impozitele se
percepeau de regula in natura, conditiile statului modern contributia se
realiza numai in forma baneasca.
Impozitul este o contributie obligatorie in sensul ca toate
persoanele fizice si juridice care beneficiaza de actiunile sau obligatiile
finantate din fondurile generale ale societatii, trebuie sa participe la
formarea acestor fonduri, nerespectarea acestei obligatii atragand
sanctiunile prevazute de lege.
Impozitul este o categorie economica aparuta odata cu statul si este
strans legata de acesta. Impozitul este plata baneasca obligatorie,
generala si definitiva (nerambursabila) efectuata de persoane fizice si
juridice la bugetul statului, in cuantumul si la termenele prevazute de
lege, fara obligatia statului de a presta platitorului un echivalent direct sau
indirect, necesara pentru satisfacerea cerintelor societatii.
…Taxele reprezinta cea de-a doua categorie principala de venituri ale
bugetului de stat si reprezinta plata efectuata de persoanele fizice si
juridice pentru serviciile prestate acestora, in mod direct si imediat de
autoritatile publice 5.
Prin urmare, taxele subnt reglementate ca obligatii bugetare datorate
de persoane fizice sau juridice, reprezentand plata neechivalenta a unor
servicii solicitate de acestia, unor institutii de stat, dupa principiul
recompensei speciale.
Trasaturile specifice ale taxelor sunt:
~ reprezinta plata neechivalenta pentru serviciile sau lucrarile efectuate
de organele sau institutiile care primesc, intocmesc sau elibereaza
diferite acte, presteaza servicii si rezolva alte interese legitime ale
persoanelor fizice sau juridice.Plata serviciilor este neechivalenta
deoarece, conform dispoztiilor legale, aceasta poate fi mai mare sau mai
mica comparativ cu valoarea prestatiilor efectuate de organe sau institutii
de stat.
~ taxele reprezinta o contributie de acoperire a cheltuielilor necesare
serviciilor solicitate de diferite persoane.
~ subiectul platitor este precis din momentul cand acesta solicita
efectuarea unuei activitati din partea unui organ sau institutie de stat.
~ taxele reprezinta plati efectuate de persoane fizice sau juridice
pentru servicii sau lucrari efectuate in mod direct si imediat acestora de
catre organe sau institutii de stat .
Principiile de stabilire si aplicare a taxelor sunt:
a) unicitatea taxei, pentru unul si acelasi serviciu prestat unei
persoane, acesta nu datoreaza taxa decat o singura data;
b) raspunderea pentru neandeplinirea obligatiei de plata revine
functionarului sau persoanei indatorate de la institutia sau organul de stat
respectiv si a debitorului;
c c) nulitatea actelor nelegal taxate;
d) taxele sunt anticipate, ele se datoreaza si se achita solicitarii
serviciilor sau lucrarilor ce urmeaza a fi efectuate de organe sau
institutii de stat ;
Intre impozite si taxe exista cateva deosebiri:
- in cazul impozitului statul nu este obligat sa presteze un
echivalent direct si imediat platitorului, pe cand taxa se presteaza de
catre stat pentru un serviciu direct si pe cat posibil imediat.
- cuantumul impozitului se determina in functie de natura si
venitul impozabil,in timp ce marimea taxei depinde in mod obisnuit de
felul si de costul serviciilor prestate.
- la impozite termenele de plata se stabilesc in prealabil, in timp
ce termenele de plata ale taxelor se fixeza de regula in momentul
solicitarii sau dupa prestarea serviciilor.

1.3. SISTEMUL DE VENITURI FISCALE

1.3.1 SISTEMUL IMPUNERII SI INCASARII


IMPOZITELOR SI TAXELOR

In cadrul economiei, rolul sistemului fiscal este de a asigura


finantarea economiei publice, pe calea prelevarii fiscale alaturi de alte
mijloace care sa permita statului investitii in economia nationala pentru
corectarea unor fluctuatii negative ale circuitului economic. Fluxurile
monetare ce actioneaza prin intermediul prelevarilor fiscale sunt
supuse unui control direct.
Resursele de natura fiscala constituie sursa principala de
finantare ce da posibilitatea statuliu sa intervina pe piata prin
subventii, investitii si indirect prin valuarea totala a alocatiilor provenite
din economia reala.
Fata de sistemul fiscal si strategia acestuia, este necesara o cat
mai buna administrare fiscala pe care de regula , trebuie sa o faca
Ministerul Finantelor . In cadrul administratiei fiscale, trebuiesc
elaborate doua proceduri :
1.Procedura fiscala,
2.Procedura de control fiscal.
Procedura fiscala consta in elaborarea unei metodologii fiscale
privind:
- impunerea impozitelor si taxelor (prin constatarea, calcularea si
stabilirea impozitelor si taxelor).
- percepera si incasarea impozitelor si taxelor (urmarirea si
incasarea ), intocmirea evidentelor fiscale nominale (rolul si fisele
platitorului)si centralizarea( registrul partizi-venituri, contul debit-
incasari,etc
Costituirea resurselor financiare publice-venituri bugetare, potrivit
Legi finantelor publice, se face pe seama impozitelor, taxelor,
contributiilor si veniturilor nefiscale, fiind interzise perceperea acestora
daca nu sunt stabilite prin lege.
Perceperea impozitelor si taxelor se realizeaza de la subiectul
impozabil, reprezentat de persoane fizice sau juridice ce au in
propritatea sa bunuri sau realizeaza venituri impozabile sau taxele
(care genereaza titluri de creanta fiscala), Aceasta atrage la randul sau
obligatia de a declara bunurile sau veniturile, de a intocmi anumite
operatiuni legale.
Impunerea impozitelor si taxelor se face:
- in sume absolute (ex.taxa asupra mijloacelor de transport,
taxa pentru cazinouri,accize, impozite pe teren );
- in cote procentuale fixe (ex.impozitul pe profit, taxa pe valoarea
adaugata, taxa pentru jocuri de noroc, impozitul pe dividente );
- in cote procentuale pe transe de venit (ex. Impozitul pe salarii,
impozitul pe venitul realizat din activitati desfasurate pe baza de libera
initiativa, impozit pe sume brute obtinut de persoane fizice pentru
dobanzi, servicii prestate si lucrari executate de acestia, pentru orice
activitate desfasurata in afara unitatii la care sunt salariati ).
In acivitatea desfasurata de psrsonalu Ministerului Finantelor,
central si teritorial, aplicarea procedurii fiscale consta in a elabora si
difuza norme metodologice procedurale pentru fiecare impozit sau
taxa.
De asemenea, prin aceste norme trebuie sa se prevada modul
cum sunt asezate, percepute si inscrise in evidentele fiscale
impozitele si taxele, pornind de la elementels comune ale impunerii si
incasarii acestora: obiectul venitului bugetar ( venitul, profitul, pretul,
bunurile, actele si faptele ), baza de calcul, subiectul venitului bugetar,
cota impozabila (procentuala fixa, procentuala progresiva) termenul de
plata, inlesnirile ce se acorda contribuabililor, drepturile si obligatiile,
sanctiuni.
Impunerea impozitelor si taxelor consta in: constatarea,
calcularea si stabilirea lor prin debitori sau prin crearea de obligatii
fiscale.
A percepe impozite este o operatiune care se refera la urmarirea
si incasarea lor, precum si la intocmirea evidentelor fiscale:
centralizate, nominale.
Un sistem fiscal se poate caracteriza si in functie de metodele,
tehnicele si instrumentele folosite in impunerea si perceperea
impozitelor si taxelor.
• Impunerea poate fi :
- Individuala sau colectiva
- Directa sau indirecta
- Initiala sau anuala
• Perceperea se face prin una din metodele :
- Plata directa
- Retinerea ( stopajul la sursa )
- Aplicarea la timbre mobile
- Executarea silita
- Instrumentele folosite in impunere :
- declaratia de impunere
- declaratia de inregistrare pentru platitorii de impozite si
taxe
- declaratia privind obligatia la bugetul de stat ( decontul
privind TVA, decontul privind accizele, darea de seama
privind calcularea, retinerea si varsarea impozitului ).
- procesul verbal de verificare a declaratiilor si
decontarilor
- procesul verbal de control
- instiintarea de plata
- somatiile si sechestrele obligatorii ( documantatiile de
valorificare a acestora )
Procedura fiscala trebuie sa fie clara si localizata pentru fiecare impozit
si taxa.
In prezent in Romania, specialistii sunt preocupati in efectuarwea
unei reforme a administratiei fiscale, care sa urmareasca simplificarea
sistemului fiscal actual de impozite si taxe prin introducerea impozitului
pe venitul global. Pentru a se realiza acest obiectiv, este necesara o
sustinere si vointa politica de a face reforma din partea tuturor
factorilor interesati.
Din punct de vedere tehnic, sunt necesare a se realiza doua
conditii majore :
- de forma, in sensul ca trebuie facuta inventarierea
contribuabililor si dotarea cu tehnica de calcul a
structurilor centrale si teritoriale ale Ministerului
Finantelor.
- de fond, in sensul ca trebuiesc corelate conditiile de
impunere si percepere ale actualelor impozite si taxe
cu metodologia de asezare si percepere a impozitului
pe venitul global anual.
Un sistem este considerat rational daca indeplineste mai multe
cerinte, daca este organizat si functioneaza pe baza anumitor principii.
Aceste principii au in vedere ca asezarea si incasarea impozitelor sa
corespunda atat obiectivelor social-economice ale politicii fiscale a
statului din perioada respectiva, cat si intereselor platitorilor.
Stabilirea impozitului de plata are o latura politica si una de ordin
tehnic ( care cuprinde metodele si tehnicele folosite pentru
determinarea bazei impozabile si a sumei impozitului ). Sub aspect
politic, fiecare impozit trebuie sa corespunda unor cerinte, sa concorde
cu anumite principii.
Pentru prima data asemenea principii au fost formulate de Adam Smith
reprezentant de frunte al economiei politice clasice din a doua parte a
secolului al –XVII- lea si primul sfert al secolului al –XIX- lea. Aceste
principii astazi sunt urmatoarele :
Echitatea sociala presupune dreptate si justitie sociala in
repartizarea sarcinilor fiscale pe clase si categorii sociale. Aplicarea
echitatii sociale presupune impuneera diferentiate a veniturilor si a
averii, precum si stabilirea unui minimum de venit neimpozabil. De
asemenea, echitatea fiscala reclama ca sarcina fiscala absoluta si
relativa a fiecarui platitor sa fie stabilita pe baza puterii contributive,
adica in functie de marimea venitului si a averii contribuabilului,
impunerea sa fie generala, ceea ce inseamna ca ea trebuie sa
cuprinda toate paturile si clasele sociale care realizeaza venituri din
aceeasi sursa sau poseda un anumit fel de avere.
Justetea impunerii ( echitatea fiscala ) este cel mai important
principiu si consta in aceea ca platitorul trebuie sa contribuie cu
impozite in functie de veniturile pe care le realizeaza.
Certitudinea impunerii este acel principiu potrivit caruia,
marimea impozitelor datorate de catre o persoana fizica sau juridica
trebuie sa fie certa si nu arbitrara. Principiul certitudinii impunerii
reclama ca termenele, modalitatile si sumele de plata sa fie clare si
precise pentru fiecare platitor. Acest principiu a urmarit lichidarea
arbitrariului, a bunului plac in stabilirea impozitelor. Certitudinea
impunerii presupune ca fiecare contribuabil sa stie precis cat si ce
datoreaza statulu ca impozite.
Comoditatea perceperii impozitului este principiul potrivit
caruia impozitele trebuie sa fie percepute la termenele si dupa o
procedura cat mai convenabila pentru platitori. Astfel, termenele de
incasare a veniturilor coincid sau urmeaza perioadelor de realizeaza a
veniturilor, iar incasarea impozitelor se face prin procedee cat mai
comode
Randamentul impozitelor consta in aceea ca sistemul fiscal
trebuie sa faca posibila incasarea impozitelor cu cheltuieli cat mai mici
si in acelasi timp sa fie cat mai acceptabil pentru platitori.
Unicitatea impunerii este principiul potrivit caruia un venit
impozabil sa fie impus o singura data si cu un singur impozit.
Stabilirea impozitelor consta in mentinerea la acelasi nivel a
randamentului lor in toate fazele ciclului economic. Astfel spus,
randamentul impozitului stabil nu trebuie sa creasca simultan cu
cresterea productiei si a veniturilor in fazele de inviorare si avant si nici
sa nu scada in fazele de criza si de depresiune a ciclului economic.
Elasticitatea impozitelor este un principiu care reclama ca
impozitele sa se poata adopta in permanenta cerintelor bugetare,
respectiv sa poata fi majorate atunci cand cheltuielile bugetare cresc si
sa poata fi reduse cand aceste cheltuieli scad. Elasticitatea impozitelor
actioneaza cu deosebire in directia cresterii mipozitelor.
Proportionalitatea impunerii este principiul potrivit caruia
impozitul se calculeaza prin aplicarea cotelor proportionale, fapt ce
asigura pastrarea raportului intre venitul impozabil si suma impozitului
si contribuie la realizarea echitatii fiscale.
Progresivitatea impunerii este principiul conform caruia cota de
impozit si impozitul cresc ni masura cresterii venitului impozabil, de
fapt ce afecteaza echitatea fiscala.
Cu toate ca aceste cerinte fiscale sunt rationale, in practica ele
sunt greu de realizat, fiind aplicabile doar impozitului pe salarii. Pentru
cele mai multe impozite, ca urmare a practicarii evaziunii fiscale, o
parte din materia impozabile este sustrasa de la impunere.
Adoptarea la conditiile politice, sociale – economice si financiare
actuale, aceste principii cu anumite retusuri sunt sustinute de o serie
de economisti contemporani.
Acesti economisti argumenteaza ca pentru o buna structura a
impozitelor se cere :
- repartizarea cat mai echilibrata a sarcinilor;
- impozitele trebuie sa fie selectionate, legiferate si
aplicate in asa fel incat sa reduca la minimum influenta
asupra deciziilor economice ce se iau pe alte piete
economice. Concomitent, impozitele trebuie folosite
pentru a corecta ineficienta diversilor economici;
- sistemul fiscal trebuie sa faciliteze o administrare
eficienta si nearbitrara si sa fie clar pentru contribuabili;
- costul administratiei fiscale si al metodelor de
constrangere trebuie sa fie cat mai redus cu putinta.
Legea finantelor publice nr. 10/1991, prin art 25, statueaza trei
principii importante referitoare la inpozite si taxe, si anume :
1. Nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestore
nu pot fi inscrise in buget si nici incasate daca acestea nu au
fost stabilite prin lege;
2. Legea bugetara anuala aproba pentru fiecare an lista
impozitelor, taxelor si a cotelor acestora, precum si a celorlalte
venituri ale statului care urmeaza sa se perceapa
3. Este interzisa perceperea sub orice titlu si sub orice
denumire de contributie directa sa indirecta, in afara celor
stabilite prin lege.

1.3.2. VENITURI FISCALE LA BUGETUL DE STAT

Unii specialisti romani, considera ca; “ Politica bugetara defineste


conceptia si actiunile statului privind veniturile bugetare, caile si
mijloacele de mobilizare a acestora, utilizarea lor pe anumite destinatii,
care sa serveasca stabilitatii si dezvoltarii economice” 6
Bugetul de stat cuprinde resursele financiare mobilizate la
dispozitia statului, repartizate in principal pentru realizarea actiunilor
social – culturale, instructiv – educative, asigurarea apararii tarii, ordinii
publice, finantarea unor investitii si activitati de interes strategic,
stimularea producatorilor agricoli, asigurarii protectiei si refacerea
mediului inconjurator, asigurarea masurolir de protectiei sociala
aprobate pentru populatie.
Anual prin legea de aprobare a bugetelor de stat sunt stabilite
impozitele, taxele si alte venituri ce constituie surse ale bugetului,
precum si actele normative care le reglementeaza si in baza carora se
fac incasarile.
Bugetul este alimentat pe seama veniturilor curenta care detin
cea mai mare parte din ponderea aferenta si pe seama veniturilor de
capital. Sursa celor din urma o constituie veniturile din valorificarea
unor bunuri ale institutiilor publice si veniturile din valorificarea
stocurilor de la rezerva de stat si de mobilizare.
Veniturile curenta cuprind veniturile fiscale si veniturile nefiscale.
Sursa veniturilor nefiscale o constituie veniturile de dividente de capital
social al statului, din societatile comerciale, varsamintele din profitul
net al regilor autonome, varsamintele de la institutiile publice si diverse
alte venituri cu caracter eterogen.
Constituirea resurselor financiare se face pe seama impozitelor,
taxelor si contributiilor si veniturile nefiscale prelevate de la persoane
fizice si juridice, cu luare in consideratie a potentilului lor economic si a
altor criterii stabilite de lege. Estimarea veniturilor inscrise in bugetul de
stat se face in concordanta cu proiectarea indicatorilor
macroeconomici.
Veniturile bugetului de stat au drept sursa principala veniturile
fiscale, reprezentate prin impozitele directe si impozitele indirecte.
Perceperea acestor impozite se realizeaza sub doua forme :
Impozitele directe sunt impozitele care se percep de la subiectii
impozabili pe baza datelor de care dispun organele fiscale privind
persoanele, averea, posesiunea sau venitul fiecarui contribuabili.
Aceste impozite sunt prezentate astfel :
1. Impozitul pe profit;
2. Impozitul pe salarii;
3. Impozitul pe venit, cuprinde :
- impozit pe venit din activitati independente;
- impozit pe venituri din salarii;
- impozit pe venituri pe venituri din cedarea folosintei
bunurilor;
- impozit pe venituri din dividente;
- impozit pe venituri din dobanzi;
- impozit pe pe alte venituri;
- impozit pe venit din pensii;
4. Alte impozite directe :
- impozit pe venituri realizate de persoanele fizice si
juridice
- impozit pe profit obtinut din activitati comerciale ilicite
sau din nerespectarea legii privind, protectia
consumatorului;
- impozit pe dividente de la societati comerciale.
Impozitele indirecte adica acele care sunt cuprinse preturi ale
marfirilor, incasate odata cu vanzarea acestora, insa sunt suportate de
consumatorii finali, la cumpararea marfurilor . La impozitele indirecte
platitarii nu sunt dinainte.
1.Taxa pe valoarea adaugata;
2. Accizele si impozitele pe circulatie cuprind:
-accize,
-impozitul pe titeiul din productia interna si gazele naturale,
- taxa de autorizatie pentru comercializarea alcoolului,
bauturilor alcoolice, produselor din tutun si a cafelei.
3.Taxele vamale cuprind:
- taxe vamale ale persoanelor juridice,
- taxe vamale ale persoanelor fizice incasate prin unitati
vamale

4. Alte impozite indirecte :


- majorari si penalitati de intarziere pentru venituri
nevarsate la termen,
- - taxe si tarife pentru eliberarea de licente, de
autorizatii de functionare,
- taxa pentru activitati prospectiune, explorarea si
exploatarea resurselor miniere,
- taxe juridice de timbru,
- taxe de timbru pentru contestatiile si plangerile asupra
sumelor constatate si aplicate prin acte de control sau
de impunere,
- taxa de timbru pentru activitatea notariala,
- taxe extrajudiciare de timbru,
- amenzi judiciare,
- venituri din recuperare cheltuielilor judiciare avansate
de stat,
- alte incasari din im pozite indirecte,

1..3.3 VENITURI FISCALE BUGETUL LOCALE

Impozitele si taxele locale constituie venituri proprii ale


bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale si sunt reglementate
prin lege .
Fondurile banesti constituite din impozitele si taxele locale se
utilizeaza pentru acoperirea cheltuielilor care se finanteaza de la
bugete proprii ale unitatilor administrative-teritoriale, in conditiile legii .
Fiecare comuna, orasi, municipiu, sector al municipiului
Bucuresti, judet, respectiv municipiu Bucuresti, intocmeste bugete
proprii in conditiile de autonomie . Intre bugetele, consiliile judetene nu
exista relatii de subordonare.
Constatarea, asezarea si urmarirea incasarii veniturilor bugetelor
locale se realizeaza prin organele fiscaale teritoriale subordonate
Ministerului Finantelor, daca legea nu prevede altfel.
Din bugetele locale se finanteaza, in conditiile stabilite de lege ,
actiuni social-culturale, obiective si actiuni economice de interes local,
cheltuieli de intretinere sifunctionarea a organelor prin dispozitiile
legale. Veniturile si cheltuielilebugetelor locale se desfasoara pe baza
clasificatiei bugetare stabilite de Ministerul Finantelor .
Fiscalitatea locala trebuie sa fie astfel conceputa si asezata incat
sa prezinte un grad inalt de transparenta din punct de vedere al
utilizarii bunului sau serviciului public de catre contribuabili deoarece
aceasta poate fi considerata o cotizatie pe care utilizatorul o plateste in
schimbul bunurilor si serviciilorpublice de care beneficiaza.
In general, fiscalitatea locala se concretizeaza printr-o diversitate
de impozite, dar si prin stransa lor intrepatrundere care depinde de
materia impozabila adoptata . Ele pot fi grupate astfel:

IMPOZITE DIRECTE

1. Impozitul pe profit ,
2. Impozite si taxe de la populatie ;
-impozitul pe veniturile liber profesionistilor,
meseriasilor si ale altor persoane fizice independente si asociatiilor
familiale,
-impozitul pe cladirii si terenuri de la persoane fizice
-impozitul pe veniturile persoanelor fizice nesalariate,
-alte impozite si taxe de la populatie ,
-taxa asupra mijloacelor de transport detinute de
persoane fizice,
4. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat,
5. Impozitul pe cladiri si terenuri de la persoane juridice,
6. Alte impozite directe ;
-taxa asupra mijloacelor de transport detinute de
persoane juridice,
-alte incasari din impozite directe.

IMPOZITE INDIRECTE
;
1. impozitul pe spectacol;
2. Alte impozite indirecte:
-taxe si tarife pentru eliberarea de licente si autorzatii
de functionare ,
-taxe de timbre pentru contestatiile si plangerile
asupra sumelor constatate si aplicate prin acte de
control sau de impunere ,
-taxe extra judiciare de timbru,
-alte incasari de impozite.

CAPITOLUL – II – CONTROLUL FISCAL

2.1 LOCUL SI IMPORTANTA CONTROLULUI FISCAL

Datele istorice atesta ca, inca din timpuri stravechi, activitatea


Umana a fost supusa controlului sub diferite aspecte. Uni specialisti au
mentionat faptul ca: “Aparitia controlului tine de suspiciunea
omeneasca, de o anumita predispozitie la rau a omului fata de semeni,
de nevoia celor buni sau/si celor avuti de a-si proteja propriile interese
afectate de cei rai sau neavuti “.7 Catre zilele noastre, si alte scopuri
au devenit tot mai importante:
-eficacitatea de a controla ce nu merge bine, spre a imbunatati
acest mers prin masuri de ordin operativ, tactic sau strategic;
-legalitatea, verificarea respectarii normelor instituite de lege, si
de aplicarea, daca este cazul a unor sanctiuni,
-oportunitatea sa fie adegvata imprejurarilor.
Termenul de control il datoram expresiei”contra rolus”,care
inseamna verificarea actului original dupa duplicatul care se
incredinteaza in acest scop unei alte persoane . In calitate de concept
controlul consta in verificarea programelor stabilite , a erorilor, a
abaterilor , lipsurilor, deficientelor dintr-un anumit domeniu de activitate
.
Aparitia statului a fost inceputul avantului activitatii de control, in
evolutia sa istorica, controlul s-a imbunatatit aria de metode, tehnici si
scopuri. El s-a impus ca o activitate umana ceruta de celelalte activtati
umane si niciodata nu I-au scazut rolul si importanta . Perfectionarea si
aprofundarea lui au avut urmari benefice in folosul celor care l-au
folosit. Acest lucru l-a facut indisponibil si l-a impus ca o permanenta,
strans legata de ideea de progres.
Ca functie a conducerii, controlul este o forma de ridicare a
competentei, de afirmare aliberei initiative economice si a concurentei
loiale in conditiile de raspundere, ordine si disciplina in munca.
Controlul asigura cunoasterea de catre societate a modului in
care se gospodareste avutia nationala si se utilizeaza mijloacele
materiale si financiare a modului de indeplinire a indatorarilor ce le
revin salariatilor si in special cadrelor deconducere .
Controlul implica antrenarea tuturor factorilor de raspundere in
aplicarea cu fermitate a programelor elaborate de statul de drept a
legislatiei, a hotararilor de guvern, a deciziilor adoptate de catre alte
organisme centrale si locale
CONTROLUL FISCAL este instrumentul pe care-l au la
indemana puterile publice pentru supravegherea si determinarea, prin
metode si tehnici specifice, asigurari constituirii resurselor financiare
publice, in speta a veniturilor fiscale, parte covarsitoarev a celor dintai.
Prin controlfiscal se intelege ansmblul activitatilor destinate a
asigura respectarea obligatiilor de declarare si de calculare corecta,
precum si de plata la termenele legale a impozitelor, taxelor si a altor
varsaminte obligatorii datorate bugetului de stat, bugetelor locale si
bugetelor fondurilor speciale, denumite in general obligatiuni fiscale.
Potrivit legii sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice si
juridice romane si straine, care au obligatii fiscale sicare se numesc
contribuabili.
Controlul fiscal face parte din mecanismul de conducere si
gestionare a economiei nationale fiind parte integranta a controlului
financiar si avand rol de a contribui la perfectionarea conducerii
eficiente a activitatii economice, de a asigura cunoastrea modului de
aplicare a deciziilor luate asupra gospodaririi resurselor materiale si
banesti de a asigura realizarea veniturilor statului in conformitate cu
legea bugetara. Controlul fiscal are o contributie importanta in
asigurarea realizarii veniturilor care intra in bugetul statului de la
agentii economici sub forma impozitelor, txelor si a altor sume datorate
la varsarea la termenele stabilite si in cuantumul lor real.
Referindu-ne strict la controlul fiscal mentionam ca obiectivul
esential al inspectorului fiscal este de a verifica corectitudinea
declaratiei contribuabilului, iar in cazul in care se constata
nedeclararea totala sasu in parte a unor sume datoratwe bugetului
public sau fondurilor speciale se impune a se aprecia daca sunt
intrunite elementele constitutive ale infractiunii. Astfel, inspectorul va
trbui sa discearna, pe baza documentelor si a informatiilor pe care le
are la dispozitie, daca prin nedeclarare s-a urmarit sustrgerea de la
plata sumelor datorate sau daca aceasta se datoreaza neglijentei
contribuabilului ori necunoastera actelor normative ce reglementeaza
domeniul.
De asemenea, este necsar ca inspectorul sa distinga
subdeclararea sau nedclararea impozitului( taxei ) de neplata sau plata
partiala a acestuia. Neplata impozitului se refera la situatia in care
suma a fost corect declarata dar nu a fost platita sau a fost platita
partial si nu intotdeauna poate fi considerata evaziune fiscala. Actiunea
organului fiscal impotriva contribuabilului “evazionist” presupune
gasirea de dovezi ale existentei evaziunii fiscale. Aceste dovezi trebuie
sa se regaseasca in documentatia transpusa organului de cercetare.
Indeplinirea rolului sau pe care controlul financiar si controlul
fiscal, trebuie sa-l aiba in economia de piata este conditionat de luarea
unui ansamblu de masuri care sa asigure, intre altele:
- transformarea controlului intru-un obiectiv prin actiunea
acestuia in axclusivitate asupra parghiilor financiare
prin care statul intervine in economie.
- respectarea cadrului favorabil, legal creat de
manifestarea deplina a initiativei individuale, ca o
componenta esentiala a democratiei economice.
- fermitatea in urmarirea aplicarii riguroase a
reglementarilor cu caracter fiscal a platii de catre
agentii economici de orice fel a tuturor sumelor
cuvenite statului a utilizarii fondurilor alocate cu orice
titlu de la bugetul statului.
- evitarea abuzului de control prin crearea unui sistem
de garantii viabile pentru toti agentii economici.
Analiza vasta si complexa a aspectelor fiscale trebuie sa aiba in
vedere definirea procedeelor specifice teoriei si practicii fiscale, care
sa reuneasca ansamblul elementelor de natura economica, tehnica si
administrativan referitoare la activitatea de impunere
.
2.2 FORME SI METODE DE CONTROL FISCAL

Cu ocazia oricarei forme de control fiscal intreprinse de organul de


control se pot obtine informatii utile in vederea organizarii si
desfasurarii cat mai eficiente a controalelor urmatoare.
Controlul fiscal indiferent de cine este realizat, presupune
respectarea unor reguli unitare de actiune si adoptare a unor
procedee , tehnici, modalitati si instrumente de control specifice,care
raman in general valabile.
In functie de criteriile care sunt puse la baza analizei formelor
de control fiscal,se pot delimita urmatoarele clasificari ale controlului
fiscal:
a) Din punct de vedere al aprofundarii cunoasterii realitatii
fiscale se disting:
-controlul fiscal documentar - care consta in examinarea
elementelor componente ale dosarului contribuabilului.Acest dosar
poate sa contina erori sau anomalii care sa justifice , in anumite
cazuri , inceperea unui control exterior.Controlul cheltuielilor permit sa
se stabileasca daca sumele deduse se incadreaza in prevederile legii
si daca actele justificative sunt conform cerintelor impuse acestora.
-controlul fiscal efectiv, la domiciliul/sediul contribuabilului,
care presupune deplasarea la contribuabil pentru a se obtine
informatii suplimentare necesare.
In cadrul acestei forme de control se disting trei proceduri:
1) verificari contabile la societati comerciale, profesiuni libere,
etc.
2) controlul incrucisat al situatiei fiscale personale care vizeaza
verificarea aprofundata a situatiei fiscale a tuturor contribuabililor cu
referire la totalitatea veniturilor, telul acestor verificari este stabilirea
existentei concordantei intre veniturile declarate si realitatea
constatata
3) perchezitia sau dreptul de a face vizita la domiciliu este o
procedura exceptionala pusa in aplicare, in general, in cazul de
infractiuni grave
b) In functie de de sfera de cuprindere a impozitelor si
taxelor , controlul fiscal poate fi:
-general, in cazul in care sunt cuprinse in verificare
totalitatea impozitelor si taxelor datorate de un contribuabil.
Acest control este considerat normal si se realizeaza la sediul
platitorului, avand drept scop controlul tuturor aspectelor privind
aplicarea, de catre contribuabil a legilor si reglementarilor
fiscale pe o perioada cat mai indelungata de timp,de regula de
la ultimul control fiscal pana la zi;
-partial,cand verificarea vizeaza numaio parte din
impozitele si taxele la care este supus contribuabilul;
c) Din punct de vedere al gradului de extindere al
verificarilor asupra operatiunilor impozabile ,se disting
urmatoarele forme de control fiscal :
- total , cand sunt verificate toate operatiunile ,
documentele , probele care stau la baza stabilirii
cuantumului unui impozit sau taxa ori a tuturor
impozitelor platite de un agent economic; aceasta
forma de control permite depistarea daca este cazul a
evaziunii fiscale deoarece presupune efectuarea unui
examen complet al tuturor aspectelor activtatii
desfasurate de unul sau mai multi agenti economici
luand in considerare documentele de interes.
- Selectiv (prin sondaj), daca verificarile sunt partiale in
ceea ce priveste operatiunile, documentele, perioada,
etc.,referitoare numai la un anumit impozit sau taxa ;
d) In functie de scopul urmarit , controlul fiscal poate fi:
- informativ are drept scop intentia administratiei de a
informa agentii economici in legatura cu drepturile si
obligatiile de natura fiscala;
- de rutina ,urmareste mentinerea legaturi cu
contribuabilul si urmarirea modului in care acesta isi
respecta obligatiile fiscale . Scopul principal al acestei
forme de control este de a compara evidentele primare
si contabile cu datele din declaratiile si deconturile
depuse de contribuabil in vederea verificarii
corectitudinii sumelor platite, precum si verificarea
moduluide respectare a termenelor legale de plata;
- propriu-zis (de fond), are drept scop urmarirea
prevenirii si combateri cazurilor de sustragere de la
stabilirea si plata impozitelor prin orice mijloace de
catre oricare din contribuabili;
e) In functie de momentul controlului fiscal fata de
depunerea declaratiilor fiscale, de efectuarea platii,
acesta poate fi:
-a-priori, care cuprinde mijloacele si procedurile folosite
pentru o mai buna informare si colaborare intre contribuabil si
administratie ;
-aposteriori, care urmareste verificarea sinceritati fiscale ,
deconturilor etc.,utilizand metode si proceduri de control mai
mult sau mai putin sofsticate pentru analiza situatiei fiscale a
contribuabilului .
De cele mai multe ori aceste forme de control nu se
exclud reciproc , ci pot si sunt complementare, aceasta
compementaritate asigurand cresterea eficientei activitatii de
control.
Garda Financiara alaturi de aparatul fiscal se
integreaza si indeplineste rolul sau distinct in cadrul sistemului
fiscal . Tinand seama de atributiile, sarcinile si procedeile sale
specifice de contol fiscal , se precizeaza ca activitatea Garzii
Financiare nu se suprapune cu activitatea aparatului fiscal ,
cele doua institutii completandu-se reciproc atata timp cat
actioneaza unitar si urmaresc acelasi scop .
Procedeele specifice de realizare a controlului fiscal
al Garzii Financiare sunt:
1) Controlul operativ si inopinant care se desfasoara
in orice loc unde se deruleaza operatiuni si se
intocmesc documente , ce au ca efect nasterea unor
obligatii fiscale . Acest procedeu presupune o
imbinare a mai multor forme de control si nu poate fi
integrata unui program de control stabilit anticipat . Un
asemenea control imbraca de fapt , forma unei
anchete si presupune mai intai o activitate pregatitoare
;supravegherea, culegerea de date si documente ,si
alegerea momentului pentru declansarea controlului .
2) Controlul reciproc si incrucisat presupune o
cercetare atenta ssi complexa privind confruntarea
datelor si informatiilor furnizate sau culese de la
clienti , furnizori ,organe vamale, diverse institutii ,
persoane fizice etc., cu cele din declaratiile si
evidentele contribuabililor cu scopul identificarii
omisiunilor, neconcordantelor sau reaua credinta si
prin urmare , a sustragerilor de la indeplinirea
obligatiilor fiscale. Acest control , la mai multi agenti
economici , intre care exista relatii contractuale in
scopul compararii datelor pe parcursul intregului
proces ce cuprinde producerea ,prelevarea si
comercializarea produselor contractate .
3) Controlul de grup presupune controlul inopinant si
simultan al tuturor societatilor intre care exista legaturi
financiare sau comerciale pentru stabilirea legalitatii si
realitatii operatiunilor derulate intre acestea ,
sinceritatea evidentelor intocmite , cu scopul de a
depista cazurile de evaziune fiscala .Acest procedeu
presupune , de asemenea, imbinarea tuturo formelor
de control cu cunostinte din domenii colaterale.
4) Controlul diagnostic este un control tematic care
presupune cercetarea , investigarea globala , de
ansamblu, a unei societati cu scopul de a stabili
corectitudinea fiscala a firmei . Acest control este de
scurta durata si evaluiaza seriozitatea contibuabilului ,
iar daca acest control releva nereguli , se trece la un
control complet , care se termina spre realizare de
regula , inspectorului fiscal de care apartine .Se
procedeaza astfel , avand in vedere faptul potrivit
caruia controlul Garzii Financiare sa nu depaseasca 8
ore.

:
2.3 APARATUL FISCAL : instrument de realizare a controlul

Controlul financiar al statului cuprinde in sfera sa administrarea


Si utilizarea mijloacelor financiare publice , precum si respectarea
reglementarilor finamciar-contabile in activitatea desfasurata de catre
agentii economici (regii autonome ,societati comerciale, etc.,) in
legatura cu indeplinirea obligatiilor acestora fata de stat.
Aparatul fiscal – ca parte componenta a sistemului fiscal ,
isi realizeaza functiile de diminuare , asezare , urmarire si incasare a
impozitelor si taxelor ,prin controlul fiscal. Felul cum este organizat
controlul fiscal,procedeele ,tehnicile si modalitatile aplicate difera de la
un sistem la altul , de la o etapa la altade evolutie a economiei de
piata, in functie de politicile financiare si fiscale.
Organul central al puterii executive care aplica strategia si
programul guvernului in domeniu finantelor publice este Ministerul
Finantelor.
Acest minister exercita,prin organele sale ,controlul si
supravegherea financiara a organelor si institutiilor de stat ,
controleaza activitatea financiara a regiilor autonome si societatilor
comerciale , precum si a celorlalti agenti economici.
In indeplinirea acestor atributii , Ministerul Finantelor are
dreptul sa dea ,ca urmare a controlului , dispozitii obligatorii pentru
luarea masurilor de respectare a legii si sa ia masuri pentru aplicarea
sanctiunilor legale.
Controlul fiscal organizat in cadrul Ministerul Finantelor se
realizeaza prin doua organe si anume : Directia Generala a Controlului
Financiar de Stat (prin inspectori fiscali )si Garda Financiara (prin
comisari ) .
La judete si municipiul Bucuresti sunt organizate directii ale
controlului financiar de stat si sectii ale Garzii Financiare , care
functioneaza in structura directiilor generale teritoriale ale finantelor
publice si controlului financiar de stat .
Controlul poate fi operativ sau preventiv si ulterior si se
desfasuara la sediu , domiciliusau resedinta contribuabilului sau la
sediu organului fiscal , dupa caz .
Controlul operativ sau preventiv se realizeaza , de regula ,
de comisarii Garzii Ffinanciare , iar controlul ulterior de aparatul fiscal .
Atata timp cat cele doua forme de control (a intregii materii
impozabile) se desfasoara unitar se urmaresc acelasi scop ele se
completeaza reciproc .
Prin folosirea unei baze de date comune si prin schimbul
permanent de informatii intre inspectorii fiscali si comisarii Garzii
Financiare se pot preveni , stopa si scoate la iveala tendinte , fapte
eludare a legilor fiscale .
Trebuie sa intelegem ca , prin politica fiscala se creeaza
sistemul fiscal si strategia fiscala , iar prin administratia fiscala se
creeaza procedurile fiscale si procedurile de control fiscal.

DIRECTIA CONTROLULUI FINANCIAR-FISCAL –este


organul de specialitate al Ministerului Finantelor care exercita in
teritoriu controlul financiar-fiscal in baza legilor in vigoare, a hotararilor
si programelor Guvernului, a sarcinilor Ministerului Finantelor si a
limitelor de competenta stabilite prin ordin al Ministerului Finantelor .
Directia controlului financiar-fiscal propune Ministerului
Finantelor masuri pentru perfectionarea relatiilor fiscale cu agentii
economici , contribuabili si institutiile publice specifice economiei de
piata , imbunatatirea legislatiei fiscale si a normelor de aplicare .
Pentru a aduce la indeplinire , a atributiilor care ii revine
prin lege ,Directia controlului financiar- fiscal colaboreaza cu directile
din cadrul: Directiei Generale a Finantelor Publice si Controlul
Financiar de Stat , sectiile Garzii Financiare , unitatiile vamale
teritoriale , precum si cu alte organe judetene (Curtea de Conturi ,
Politie , Justitie ,etc.,) in vederea coordonarii actiunilor de verificare ,
potrivit specificuliu propriu, de valorificare a coustatarilor cu caracter
fiscal ale organelor respective , precum si de indrumare si
asistentatehnica de specialitate a aparatului fiscal propriu , precumsi a
agentilor economici.
Directia controlului financiar- fiscal are in subordine directa
administratiile financiare municipale, circumscriptiile fiscale orasenesti
si rurale.
Directia controlului financiar-fiscal in conformitate cu
Ordinul Ministerului Finantelor nr. 450/mai 1999 , are in domeniul fiscal
urmatoarele atributii :
- verifica documente, inscrisuri, registre sau evidente
contabile ale unitatiilor controlate ,necesare realizarii
obiectului controlului;
- stabileste in sarcina contribuabilului diferente de
impozite si taxe pentru nerespectarea obligatiilor
fiscale, potrivit legii si calculeaza majorari de intarziere
pentru neplata la termenele legale a impozitelor si
taxelor datorate;
- efectuiaza constatari faptice cu privire la natura
activitatilor producatoare de venituri impozabile sau
pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile;
- confisca in conditiile legi , bunuri sustrase de la plata
impozitelor si taxelor , precum si sumele in lei sau in
valuta dobandite ilicit ;
- solicita conform legi , infintarea masurilor asiguratorii,k
in vederea realizari creantelor bugetare ce se stabilesc
prin acte de control;
- solutioneaza obiectiunile formulate de agenti
economici la atele de control intocmite de personalul
din subordine conform competentelor stabilite prin
lege.
Directia controlului financiar-fiscal functioneaza in cadrul
Diretiei Generale a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat
si are urmatoarea structura organizatorica :
a) directorul Directiei de control financiar-fiscal ;
b) serviciul de control financiar (1-2)ce se aproba prin
statele de functii;
c) serviciul de control fiscal (1-3) ce se aproba prin
statele de fuctii.
Serviciul de control fiscal are urmatoarele atributii :
~ stabileste in sarcina contribuabilului diferente de impozite
si taxe pentru nerespectarea obligatiilor fiscale , potrivit legii si
calculeaza majorari de intarziere pentru neplata la termenele legale a
impozitelor datorate;
~ efectuiaza supravegherea si controlul regimului legal al
activitatilor producatoare de alcool;
~ efecuiaza constatari faptice cu privire la natura
activitatilor producatoare de venituri impozabile sau pentru
identificarea bunurilor sau surselor impozabile ;
~ verifica modul de respectare a Legii contabilitatii nr.
82/1991 cu modificarile ulterioare regulamentului de aplicare a
acestuia;
~ confisca in conditiile legi , bunuri sustrase de la plata
impozitelor si taxelor precum si sumele in lei sau im valuta dobandite
ilicit ;
~ verifica documente , inscrisuri, registre sau evidente
contabile ale unitatilor controlate sau tertilor , necesare realizarii
obiectului controlului;
~ organizeaza si efectuiaza verificarea privind modul de
aplicare a prevederilor legale referitoare la constituirea , organizarea si
derminarea obligatiilor fiscale la societatile comerciale din domeniul
jocurilor de noroc;
~ constata contrventiile si aplica amenzile si penalitatile
prevazute de legile financiar-fiscale ;
~ solicita conform legii , infintarea masurilor asiguratorii , in
vederea realizarii creantelor ce se stabilesc prin acte de control ;
~ verifica sinceritatea documentelor si declaratiilor
privitoare la impunere ;
~ verifica bilanturile contabile si conturile de profit si pirdere
sub aspectul respectarii obligatiilor fiscale si concordanta datelor
inscrise in acestea cu cele din contabilitate;
~ verifica societatile comerciale din punct de vedere al
incadrarii in perioadele de scutire conform prevederilor legale , in baza
careia au fast aprobate ;
~ analizeaza aspectele si fenomenele rezultate din
aplicarea legislatiei fiscale si informeaza directorul Directiei generale a
finantelor publice si controlului financiar de stat si a Directiei generale a
controlului fiscal asupra problemelor deosebite constatate , propunand
masurile ce se impun;
~ primeste prin conducerea Directiei generale a finantelor
publice si controlului financiar de stat , ori de cate ori este cazul,
precizari si solutii de la directiile (generale ) de specialitate din
Ministerul Finantelor , in legatura cu aplicarea unitara a legislatiei
fiscale asigurand in acelas timp difuzarea lor operativa la organele
fiscale din unitatile subordonate ;
~ raspunde de solutiile propuse pentru valorificarea
constatarilor din actele de control ;
~ colaboreaza in realizarea sarcinilor cu serviciile din
cadrul directiei si compartimentelor din cadrul Directiei generale a
finantelor publice sicontrolului financiar de stat ;
~ organizeaza conduce evidenta rezultatelor actiunilor de
control si urmareste modul de realizare la termenele a masurilor
stabilite prin actele de control ;
~ verifica sesizarile primite pe linia controlului fiscal ;
~ dispune masuri in vederea inlaturarii si prevenirii
neregulilor constatate in activitatea financiar-fiscala a agentilor
economici ;
~ propune conducerii directiei suspendarea aplicarii
masurilor care contravin reglementarilor financiar-fiscale ;
~ asigura predarea actelor de control la arhiva directiei ;
~ indeplineste orice alte sarcini primite de la conducerea
Directiei generale a finantelor publice si controlului de stat.

DIRECTIA CONTROLULUI FINANCIAR DE STAT


Efectuiaza controlul administrarii si utilirarii mijloacelor financiare ale
organelor centrale si locale ale administratieide stat prcum si ale
istitutiilor de stat si verifica respectarea reglementarilor financiar-
contabile in activitatea desfasurata de catre regii autonome , societati
comerciale si alti agenti economici , in legatura cu indeplinirea
obligatiilor fata de stat .
Pentru aducerea la indeplinire aatributiilor care-i revin
,Directia controlului financiar de stat colaboreaza cu Garda Financiara,
in vederea coordonarii actiunilor de verificare , valorificare a
constatarilor cu caracter final ale organelor respective , precum si de
indrumare si asistenta tehnica de specialitate a aparatului fiscal propriu
, precum si a agentilor economici.

ADMINISTRATIILE FINANCIARE - functioneaza potrivit


Hotararii Guvernului Romaniei nr. 788 / 1992 fiind unitati de
specialitate teritoriale , subordonate directiilor generale ale finantelor
publice si controlului de stat .
Administratiile financiare realizeaza in mod unitar strategia
si programul guvernului , in domeniu finantelor publice si aplica politica
fiscala a statului.
Administratiile financiare asigura , prin serviciile (birourile)
de specialitate , constatarea si verificarea materie impozabile ,
impunerea tuturor contribuabililor , persoane fizice si juridice ,
incasarea veniturilor bugetare si actioneaza prin mijloacele specifice
pentru combaterea evaziunii fiscale si organizarea evidentei sintetice si
analitice pe categorii de venituri si capitole de cheltuieli.

GARDA FINANCIARA

SECTIA GARZII FINANCIARE - este un corp de


control financiar militarizat, neancazarmat care functioneaza potrivit
Legii nr. 30 / 1991 si a Regulamentului privind organizarea si
functionarea Garzii Financiare aprobat prin Ordinul ministrului
finantelor nr. 817 / 1998 , in cadrul Directiilor generale a finantelor
publice si controlului financiar de stat judetene si amunicipiului
Bucuresti .
Sectiile Garzii Financiare fac parte din structura Directiilor
generale a finantelor publice si controlului financiar de stat judetene ,
sunt subordonate comisarului general si au competenta de control pe
teritoriul judetului in care sunt organizate.
Sarcinile Garzii Financiare in ansamblu :
Garda Financiara exrcita controlul operaiv si inopinat
curent si ulterior in legatura cu :
a) aplicarea si exercirare legilor fiscale a reglementarilor
vamale si a celor privind disciplina contabila si financiara
asupra oricarui contribuabil sau asimilatiilor acestora, a
normelor de organizare si functionare a societatilor
comerciale, a zonelor libere, a organizatiilor si fundatiilor,
a cluburilor urmarind combaterea evziunii fiscale si a
contrabandei ;
b) respectarea normelor de comert si a celor privind jocurile
de noroc, urmarind sa impiedice activitatiilede
contrabanda si orice alte procedee interzise de lege .

Sectia Garzii Financiare indeplineste urmatoarele atibutii :


~ efectuiaza controale operative si inopinate pe teritoriul
judetului in care sunt organizate, cu respectarea competentelor
stabilite de lege, pe baza programelor de control si a tematicilor
stabilite si aprobate la nivel central si la nivelul fiecarei directii
generale;
~ efectuiaza controale in locurile unde se produc, depoziteaza
si comercializeaza bunuri sau se desfasoara activitati impozabile ;
~ intocmesc acte de control si propune sau aplica dupa caz
sanctiuni contraventionale sesizand in scris, sub semnatura organele
de procuratura cu privire la infractiunile constatate informand totadata
despre acestea pe directorul general al Directieigenerale a finantelor
publice si controlului financiar de stat precum si pentru extinderea
verificarilor la agentii economici controlati ;
~ verifica existenta si realitatea documentelor justificative pr
timpul transportului , precum si locul de desfasurare a unor activitati ;
~ verifica respectarea prevederilor legale privind conducerea
evidentei primare si contabile, registrele si orice alte documente sau
inscrisuri in care sunt consemnate operatiuni economice ;
~ efectuiaza perchezitii, cu respectarea dispozitiilor codului de
procedura penala , in locurile publice sau particulare , atunci cand
exista indicii de ascundere a unor marfuri sau activitati ;
~ aplica masuri de confiscare potrivit legii a obiectivelor sau
produselor sustrase de la plata impozitelor si taxslor datorate statului
sau a caror fabricatie si desfacere sunt interzise si asigura gestionarea
si predarea acestora in conditiile legii ;
~ sesizeaza organele de urmarire penala in legatura cu faptele
ce reprezinta infractiuni constatate ca urmare a verificarilor efectuate ;
~ in indeplinirea atributiilor ce-i revin, sectia Garzii Financiare
colaboreaza cu toate structurile directiei generale precum si cele ale
Ministerului Finantelor si ale altor organe , in vederea identificarii si
combaterii fenomenelor de evaziune fiscala si contrabanda ;
~ sprijina prin mijloacele si procedeele specifice de care dispune
celelalte structuri ale directiei generale la cererea acestora , in
indeplinirea atributiilor acestora ;
~ intocmeste acte de control , pentru consemnarea deficientelor
constatate , cu repectarea prevederilor legale si a metodologiei de
control aprobata , asiguraiitocmirea situatiilor de raportare si inaintarea
acestora condcerii directiei generale a Ministerului Finantelor ;
~ solutioneaza obiectiunile formulate de agentii economici, la
actele de control intocmite de personalul din subordine conform
competentelor stabilite de lege ;
~ verifica sesizarile si reclamatiile inregistrate, in limita
competentelor aprobate si ia masuri operative de intrare in legalitate ;
~ indeplineste orice atributii primite de la comisarul general al
Garzii Financiare centrale si directorul general.
Salariatii cu sarcini de control financiar raspund disciplinar,
contraventional si penal in situatia in care nu indeplinesc sau
indeplinesc defectuos sarcinile ce le revin .
Organele controlului financiar de stat sunt imputernicite prin
lege sa constate fapte care constituie contraventie referitoare la
obligatiile ce revin conducerilor si salariatilor administratiei , institutiilor
de stat si agentilor economici supusi controlului.
CAPITOLUL - III –

PREGATIREA SI DESFASURAREA
CONTROLULUI FISCAL

3.1 PROGRAMAREA CONTROLULUI FISCAL.

Potrivit Ordonantei Guvernului nr.70/1997 sunt supusi controlului


fiscal contribuabilii persoane fizice si juridice, romane si straine,
precum si asociatii fara personalitate juridica , carora le revin , potrivit
reglementarilor fiscale in vigoare , obligatii fiscale
Obligatiile fiscale cuprind :
a) obligatia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau
dupa caz a impozitelor datorate ;
b) obligatia de calculare , de inregistrare in evidentele contabile
si de plata la termenele legale a impozitelor ;
c) obligatia de calculare , de inregistrare in evidentele
De asemenea, in indeplinirea atributiilor de control, Ministerul
Finantelor are dreptul de a da ca urmare a controlului, dispozitii
obligatorii pentru luarea masurilor de respectare a legii si sa ia masuri
pentru aplicarea sanctiunilor legate.

2.4. METODOLOGIA DESFASURARII CONTROLULUI


FISCAL
Potrivit Ordonantei Guvemului nr. 701997 sunt supusi
controlului fiscal contribuabilii persoane fizice si juridice, romane si
straine, precum si asociatii fara personalitate juridical, carora Ie revin,
potrivit reglementarilor fiscale in vigoare, obligatii fiscale.
Obligatiile fiscale cuprind:
a) obligatia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile
sau, dupa caz, a impozitelor datorate;
b) obligatia de calculare, de inregistrare in evidentele contabile
si de plata la termenele legate a impozitelor;
c) obligatia de calculare, de inregistrare in evidentele contabile
si de plata la termenele legale a impozitelor care se realizeaza prin
stopaj la sursa;
d) orice alte obligatii care revin contribuabililor in aplicarea si
executarea legilor fiscale.
Controlul fiscal cuprinde controlul declaratiilor depuse de
contribuabil, al documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor si
taxelor, cat si controlul altor documente depuse de contribuabil in
scopul obtinerii unor deduceri, restituiri sau rambursari.
Cand legea nu prevede obligatia de depunere a declaratiei de
impunere, contribuabilii raspund de calcularea corecta a obligatilor
fiscale, in conditiile prevazute de lege.
Declaratiile de impozite si taxe se intocmesc si se depun la
unitatea subordonata Ministemlui Finantelor, in a carei raza teritoriala
platitorul isi are sediul sau domiciliul, dupa caz.
Declaratia de impozite si taxe trebuie sa contina:
a) datele de identificare ale platitorului;
• numele, prenumele sau denumirea platitorului;
• domiciliul sau sediul;
• codul numeric personal sau codul fiscal.
b) baza de impunere;
c) cuantumul impozitelor sau taxelor, dupa caz, daca obligatia
calcularii impozitului sau taxei revine platitorului;
d) semnaturile autorizate si stampila daca este cazul.
Plata impozitului sau a taxei nu suspenda obligatia platitorului
de a depune declaratia de impozite si taxe si chiar daca este scutit de
plata impozitului conform reglementarilor legale.
Declaratia de impozite si taxe se depune de catre platitor la
organul fiscal competent, direct la registratura acestuia, sau la oficiul
postal, prin scrisoare cu valoare declarata, la termenul stabilit pentu
fiecare impozit sau taxa.

a) Programarea controiului fiscal

Pentru obtinerea si mentinea unor venituri corespunzatoare din


impozite si taxe este esentiala existenta unui program eficient de
control fiscal.
In cazul in care contribuabilii sunt constienti de existenta unui
asemenea program, riscul nedeclararii sau al declararii subevaluate a
obligatiilor fiscale scade. Pe de alta parte, in cazul in care
contribuabilii stiu ca riscul este foarte scazut deoarece programul de
control este superficial, tot mat multi vor sa exploateze aceasta
situatie.
Anual, directiile de control financiar-fiscal din cadrul
D.G.F.P.C.F.S. judetene si a municipiului Bucuresti, precum si
unitatile fiscale cu atributiuni de control din subordinea acestora vor
proceda la programarea controlului fiscal. Acestea vor intocmi un
program anual de control fiscal, care va cuprinde contribuabilii
selectati pentru a fi supusi controlului in anul respectiv si va avea
urmatoarea staictura:
a) Denumirea contribuabilului;
b) Perioada in care se programeaza controlul;
c) Durata programata a actiunii de control;
d) Criteriile avute in vedere la selectarea fiecarui contribuabil
cuprins in program.
Proiectul programului de control se elaboreaza de fiecare
unitate fiscala, avand in vedere contribuabilii existenti pe raza
teritoriala in care unitatea, conform reglementarilor in vigoare, isi
exercita autoritatea, pe baza propunerilor inspectorilor implicati in
activitatea de control fiscal si in conformitate cu criteriile de selectare
stabilite.
In situatia in care, capacitatea disponibila este insuficienta
pentru atingerea obiectivelor propuse, se va proceda la ajustarea
proiectului de program, conform prioritatilor.

Proiectele de programe de control vor fi inaintate spre avizare


pana la 15 noiembrie a fiecarui an, directorului Directiei de control
financiar-fiscal din cadrul D.G.F.P.C.F.S. judetene si a municipiului
Bucuresti. Proiectul programului de control va fi corelat cu programul
de control intocmit de celelalte structuri cu atributii de control din
subordinea D.G.F.P.C.F.S., sub directa coordonare a directorului
general, astfel incat sa fie eliminate eventualele suprapuneri.
Programul anual de control se aproba de directorul Directiei de
control financiar-fiscal. In vederea adaptarii la situatiile conjucturale
ce pot aparea in cursul anului, programul de control va putea fi
modificat trimestrial conform procedurii aplicabile pentru elaborare si
avizare.
Pe baza programului anul aprobat, conducatorii fiecarei unitati
teritoriale, titulare de program, va intocmi subprograme trimestriale si
lunare, pe structuri (servicii, birouri, compartimente) si pe inspectori.
Alocarea inspectorilor pentru o actiune de control se face de
catre conducatorul unitatii fiscale, avand in vedere:
• numarul inspectorilor existenti;
• categoria contribuabilului de verificat
• complexitatea actiunii de control care determina constituirea
de echipe, formate din mai multi inspectori, caz in care, va fi
desemnat un conducator al echipei;
• un inspector nu poate participa la doua controale succesive
ale aceluiasi contribuabil.
Subprogramele trimestriale si lunare ale fiecarui inspector vor
cuprinde:
• denumirea contribuabililor care i-au fost repartizati in vederea
efectuarii controlului;
• perioada programata pentru controlul fiecarui contribuabil;
• durata programata de desfasurare a fiecarui control;
• obiectivele controlului (control de fond, tematic, punctual etc)..
Programele si subprogramele de control fiscal au caracter de secret
de serviciu si se supun normelor in vigoare care reglementeaza
regimul acestora.
3.2.b) Drepturile si obligatiile organelor de control

Atat in timpul pregatirii controlului, cat si pe parcursul


desfasurarii acestuia, este necesar ca inspectorul sa cunoasca
atributiile si competentele sale, precum si drepturile si obligatiile
legate ale contribuabilului.
Competentele autoritatii fiscale atribuite in fapt inspectorilor
fiscali, presupun in esenta dreptul acestora de a solicita
contribuabililor punerea la dispozitie a tuturor documentelor, actelor si
informatiilor care au legatura cu procesul de control.
In exercitarea atributiilor ce Ie revin, organele fiscale au
urmatoarele competente si drepturi: 8
• sa examineze orice inscrisuri, docmnente, registre sau
evidente contabile ale contribuabililor., care pot fi relevante pentru
stabilirea corecta a impozitelor datorate si pentru modul de
respectare a obligatiilor fiscale de catre acestia;
• sa solicite contribuabililor, sau angajatilor acestora, verbal sau
in scris, toate informatiile, justificarile sau clarificarile referitoare la
declaratiile sau documentele supuse controlului. In cazul in care se
solicita raspunsul in sens,
contribuabilii sunt obligati sa furnizeze informatiile respective in
termen de 10 zile, daca nu, se va consemna refuzul in procesul
verbal si se vor aplica sanctiunile prevazute de lege;
• sa solicite prezenta contribuabilului sau a reprezentantilor
legali ai acestora la sediul unitatii fiscale. Solicitarea se va face in
scris si va cuprinde, in mod obligatoriu, data, ora si locul intalnirii,
precum si scopul acesteia. Solicitarea se comunica contribuabilului
cu cel putin 15 zile inaintea datei fixate pentru intalnire;
• sa faca constatari faptice cu privire la natura activitatilor
producatoare
de venituri impozabile sau pentru identificarea obiectelor sau surselor
impozabile;
• sa ridice extrase sau sa faca copii de pe orice document,
inscris sau inregistrare contabila;
• sa retina, in scopul pretejarii impotriva distrugerii, in schimbul
unei dovezi scrise si semnate de organul fiscal, orice document sau
orice element material care poate constitui o proba sau o dovada
referitoare la deteminarea impozitelor datorate de catre contribuabil,
pe o perioada de maxim 30 de zile, iar in cazuri exceptionale, cu
aprobarea conducerii organului fiscal, perioada poate fi prelungita
pana la 90 de zile. In act sunt specificate toate elementele necesare
individualizarii probei sau dovezii respective, precum si mentiunea ca
aceasta a fost retinuta, potrivit dispozitiilor legate, de catre organul
fiscal. Actui se intocmeste in doua exemplare semnate de catre
contribuabil si organul de control fiscal. Un exemplar ramane la
contribuabil si unul la organul de control fiscal. In cazul prelungirii
perioadei de retinere a documentelor, organul fiscal va instiinta
contribuabilul si va transmite acestuia o copie de pe aprobare;
• sa intre in prezenta contribuabilului sau a reprezentantului
legal al acestuia, ori in prezenta altei persoane desemnate de
contribuabil, in orice incinta de afaceri a contribuabilului sau in orice
alte incinte sau locuri in care exista bunuri impozabile sau se
desfasoara activitati producatoare de venituri. Persoana desemnata
de contribuabil sa insoteasca organul fiscal trebuie sa cunoasca
activitatea desfasurata de contribuabil, precum si modul de intocmire
si de arhivare a documentelor contabile. Accesul este permis m
cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar in afara
acestuia daca sunt indeplinite, simultan,
urmatoarele doua conditii:
• sa existe autorizarea scrisa a conducatorului organului fiscal
care se obtine in baza referatului intocmit de inspector, prin care se
motiveaza solicitarea
accesului in afara programului de lucru al contribuabilului;
• se obtine acordul contribuabilului care trebuie exprimat in scris
si se va inregistra la registratura contribuabilului si se va anexa la
actui intocmit cu ocazia controlului.
• sa stabileasca in sarcina contribuabililor diferente de impozite,
precum si sa calculeze majorari de intarziere pentru neplata la
temenele legale a impozitelor
datorate;
• sa constate contraventiile si sa aplice amenzile prevazute de
legile fiscale;
• sa dispuna masurile necesare indeplinirii corecte de catre
contribuabili a obligatiilor fiscale, ce Ie revin;
In cazul in care evidentele contabile sau orice alte evidente
sunt tinute cu ajutorul sistemelor de prelucrare automata a datelor,
controlul se poate exercita asupra ansamblului informatiilor, datelor si
prelucrarilor informatice care concura, direct sau indirect, la obtinerea
rezultatelor contabile sau fiscale si la elaborarea declaratiilor, precum
si asupra documentatiei referitoare la analiza, programarea si
executarea prelucrarilor. Contribuabilul raspunde de indeplinirea de
catre sistemele de prelucrare a datelor a conditiilor minimale stabilite
prin Ordinul Ministrului Finantelor nr.425/03.03.1998.
In scopul determinarii modului de indeplinire a obligatiilor fiscale
ce revin contribuabililor si a stabilirii exacte a impozitelor datorate,
organele fiscale sunt in drept sa solicite informatii de la:
• persoane fizice sau juridice care detin in pastrare sau
administrare bunuri sau sume de bani ale contribuabililor sau care au
relatii de afaceri cu acestia;
• organe ale administratiei publice centrale si locale, institutii
publice;
• institutii publice sau private care inregistreaza, sub orice
forma, incheierile de contracte, circulatia marfurilor pe caile de
comunicatie de orice fel, evidenta populatiei sau a bunurilor,
exploatarea proprietatilor si altele.
Soliciterea de informatii se face in scris, iar toate datele si
informatiile primite de organul fiscal sunt supuse secretului fiscal.
Inspectorii fiscali trebuie sa fie constienti in orice moment, ca
succesul activitatii de control depinde, in mare masura, de
cooperarea agentilor economici.
Totodata, orice inspector trebuie, totdeauna, sa fie politicos,
gata sa ajute, ferm, dar echitabil si integru, discret, echilibrat; sa
respecte drepturile agentilor economici, sa fie constient de
responsabilitatile sale si sa evite in masura posibilitatilor, situatiile
conflictuale.
In toate cazurile, atitudinea inspectorilor trebuie sa fie neutra;
acestia nu trebuie sa pomeasca de la premisa ca agenti economici
pe care urmeaza sa-I controleze sunt evazionisti sau ca au comis
falsuri sau alte nereguli.
In rezumat, orice inspector are urmatoareie ob!igatii: 9
^ sa cunoasca foarte bine legislatia cu caracter fiscal si normele
de aplicare, sa fie la curent cu evolutia acestora;
^ sa cunoasca drepturile acordate platitorilor prin lege si
procedurile in materie;
^ sa trateze in mod egal, fara nici o discriminare,pe toti agentii
economici, indiferent de marimea si importanta lor si fara a face
presupuneri premature de frauda, evaziune fiscala sau orice alta
infractiune;
^ sa stie din care documente si evidente poate obtine
informatiile de care are nevoie pentru a face controlul, care informatie
este utila, la ce trebuie sa acorde atentie speciala in timpul
controlului, cum trebuie sa judece datele, informatiile, constatarile,
etc. care se realizeaza inainte, in timpul sau dupa efectuarea
controlului, cum trebuie sa intocmeasca procesul-verbal de verificare;
^ sa aiba o buna cunoastere a operatiunilor comerciale
desfasurate de agentii economici, a sistemului contabil utilizat, a
practicilor curente folosite de agentii economici in materie de adaos
comercial, credite, termene de plata, etc.;
^ sa acorde atentie intrebarilor si nelamuririlor formulate de
contribuabili in materie de legislatie fiscala in timpul controlului si sa
caute sa Ie raspunda, fie in timpul controlului, fie in cel mai scurt timp
posibil, dupa control;
^ sa acorde atentie evenimentelor si datelor care, aparent, nu
sunt in concordanta cu natura si volumul afacerii analizate si sa
consemneze in procesul - verbal toate informatiile semnificative care
ii sunt aduse la cunostinta sau pot fi obtinute;
^ sa dispuna de capacitate analitica pentu a observa si
interpreta evenimentele si faptele constatate;
^ sa intocmeasca si sa depuna la sediul unitatii fiscale de care
apartine procesul-verbal privind rezultatele controlului efectuat;
^ sa gestioneze eficient actiunile de control a caror executie i-a
fost incredintata, precum si timpul consacrat acestora, in functie de
numarul actiunilor programate.
3.2. c) Drepturiie si obligatiile contribuabililor

Atunci cand desfasoara o actiune de control, inspectorii fiscali


nu trebuie sa piarda din vedere drepturile pe care Ie au platitorii de
impozite si taxe.
Pe intreaga durata a controlului fiscal, contribuabilii au
unnatoarele drepturi: 10.
> sa fie infomati asupra desfasurarii controlului si asupra
eventualelor situatii neclare;
> dreptul de a solicita modificarea datei de incepere a
controlului;
> dreptul de a fi informati in legatura cu drepturile si obligatiile
pe care Ie au in timpul controlului;
> dreptul de a fi verificat o singura data pentru fiecare impozit si
pentru fiecare perioada supusa verificarii. Totusi, in cazul in care,
dupa incheierea controlului fiscal, apar date suplimentare,
necunoscute organului de control fiscal la data efectuarii controlului si
care influenteaza sau modifica rezultatele acestuia, conducatorul
organului fiscal poate decide reverificarea unei anumite perioade;
> dreptul de a primi o dovada scrisa in cazul retinerii unor
documente sau elemente materiale;
> dreptul de a solicita legitimarea inspectorilor. Acestia trebuie
sa prezinte imputermcirea (ordinul de deplasare) in baza careia vor
efectua controlul si care trebuie sa contina:
• denumirea unitatii fiscale care a dispus efectuarea
controlului;
• datele de identificare a inspectorilor: numele,
prenumele, numarul legitimatiei de serviciu;
• datele de identificare a contribuabilului ce va fi verificat;
• data inceperii controlului;
• semnatura conducatorului unitatii fiscale.
> dreptul ca sa nu i se perturbe activitatea desfasurata pe
parcursul exercitarii controlului;
> sa fie primii solicitati, in cazul in care sunt disponibili, pentru a
funiza informatii, clarificari si justificari;
> sa beneficieze de asistenta de specialitate sau juridica pe
durata desfasurarii controlului fiscal care va fi acordata de jurist
expert contabili, contabili autorizati etc, ori de cate ori sunt solicitati
de organele de control sa furnizeze informatii, explicatii, justificari;
> dreptui de a fi protejati pe lima secretului fiscal;
> sa conteste, potrivit procedurilor legale, constatarile inscrise
in raportui final asupra rezultatelor controlului;
> sa beneficieze din partea organului fiscal de un tratament just
echitabil;
> sa beneficieze de intreaga asistenta, din partea inspectorului
fiscal, pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta in ceea ce
priveste legislatia procedurile fiscale;
> sa beneficieze de reduceri, rambursari sau compensari de
impozite, taxe;
> sa beneficieze de scutiri, reduceri, amanari, esalonari, in
conditiile legii.
Totodata, contribuabililor Ie revin o serie de obligatii decurgand
atat din derularea efectiva a activitatii de control, cat si din calitatea
de contribuabil in general.

In acest sens, obligatiile contribuabililor sunt: 11


• sa permita accesul organului de control in incintele de afaceri;
• sa puna la dispozitia organelor de control fiscal toate
documentele care stau la baza calcularii impozitelor datorate;
• sa pastreze si sa arhiveze evidentele contabile intr-un mod
adecvat si sa Ie pastreze la sediul social declarat pana la implinirea
termenului de prescriptie a dreptului organelor fiscale de a stabili
diferente de impozite;
• obligatia de a se prezenta la sediul organului fiscal la
solicitarea in sens a acestuia;
• sa se inregistreze ca platitori de impozite si taxe la organul
fiscal, in termenele prevazute de lege;
• sa depuna la termenele legale declaraiiile fiscale;
• sa organizeze evidenta contabila, potrivit legislatiei in vigoare;
• sa plateasca la termenele prevazute de lege toate impozitele
si taxele datorate bugetului de stat;
• sa permita inspectorilor sa verifice documentele si sa faca
constatari faptice pe perioada de desfasurare a controlului fiscal;
• sa cunoasca si sa aplice legislatia fiscala in vigoare;
• sa detina date reale si corecte privind operatiunile impozabile
calculul impozitelor si taxelor datorate bugetului si sa Ie puna la
dispozitia organelor de control;
• sa manifeste respect fata de autoritatea fiscala si sa
foloseasca un limbaj civilizat pe tot parcursul desfasurarii controlului;
• sa furnizeze toate informatiile, explicatiile si clarificarile legate
de activitatea desfasurata, solicitate de organul de control, in termen
de 3 zile de la primirea solicitarii in scris;
• sa plateasca diferentele de impozite si taxe, majorarile de
intarziere penalitatile stabilite cu ocazia controlului in termen de 15
zile de la data comunicarii rezultatelor controlului;
• sa aduca la indeplinire masurile ramase definitive in urma
controlului;
• sa notifice toate modificarile intervenite in datele de
identificare initiale, inclusiv incetarea activitatii, in termenele
prevazute de lege;
• sa intocmeasca si sa elibereze documente pentru orice
operatiune impozabila;
• sa colaboreze la desfasurarea in bune conditii a controlului
fiscal, prin respectarea drepturilor organelor fiscale si acordarea
sprijinului necesar pentru exercitarea acestor drepturi, prin punerea la
dispozitia inspectorilor, in mod gratuit a utilitatilor necesare.

d) Prescriptia dreptului de a stabili diferente de impozite

Dreptui organelor fiscale de a stabili diferente de impozite si


majorari de intarziere pentru neplata intermen a acestora, precum si
de a constata contraventii de aplica amenzi si penalitati pentru faptele
a caror constatare si sanctionare sunt, potrivit legii, de competenta
organelor fiscale si acest drept se stinge prin prescriptie dupa cum
urmeaza
• in termen de 5 ani de la data la care a expirat termenul de
depunere a declaratiei pentru perioada respectiva;
• in termen de 5 ani de la data ultimul termen legal de plata a
impozitului, in cazul in care legea nu prevede obligatia depunerii
declaratiei in cazul impozitelor forfetare, taxelor de timbru si a
impozitelor incasate prin stopaj la sursa;
• in termen de 5 ani de la data comunicarii, catre contribuabil, a
impozitului stabilit de organele fiscale in conditiile prevazute de lege,
respectiv impozitele stabilite prin estimare confom reglementarilor in
vigoare, precum si cele pentru care legea speciala prevede stabilirea
debitului de catre organul fiscal.

Termenele de prescriptie se intrerup:


a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea
termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) la data depunerii de catre contribuabil a declaratiei fiscale,
dupa expirarea termenului legal de expirare a acesteia;
c) la data efectuarii, de catre contribuabil, a unui act voluntar de
recunoastere a impozitului datorat, inclusiv plata integrala sau
partiala a acestuia;
d) la data comunicarii, de catre contribuabil, a unor diferente de
impozit stabilite de organele fiscale ca urmare a actiunilor de control.
Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.

Termenele de prescriptie se suspenda:

a) in cazurile si in conditiile stabilite de lege pentru


suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune;
b) pe timpul cat contribuabilul se sustrage, cu rea-credinta, de
la efectuarea controlului fiscal.
c) cat timp contribuabilul, ca urmare a dispozitiilor organelor
fiscale, remediaza deficietele sau indeparteaza cauzele care
impiedica desfasurarea controlului fiscal.
Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul,
socotindu-se timpul scurs inainte de suspendare.
Termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitelor si a
diferentelor de impozite este de 10 ani, in caz de evaziune fiscala.

3.3. e) Pregatirea controlului fiscal

In vederea pregatirii actiunii de control fiscal, inspectorii


insarcinati cu efectuarea acestuia vor proceda la colectarea tuturor
datelor si informatiilor disponibile referitoare la contribuabil si
activitatea desfasurata de acesta. Datele informatiile referitoare la
contribuabil se vor obtine in principal prin consultarea dosarului fiscal
al contribuabilului, precum si din alte documente aflate la dispozitia
organului fiscal.
De asemenea vor fi consultate toate compartimentele care, prin
natura atributiilor ce Ie revin, detin informatii referitoare la situatia
fiscala a contribuabililor (urmarire, trezorerie, control financiar, Garda
financiara, etc.).
Compartimentele mentionate sunt obligate sa comunice la
solicitarea inspectorului insarcinat cu efectuarea controlului, toate
informatiile pe care Ie detin, referitoare la contribuabilul ce urmeaza a
fi verificat.
Prin consultarea dosarului fiscal al contribuabilului si a
compartimentelor sus-mentionate, se vor colecta toate datele si
informatiile despre acesta, existente in:
• actele de infiintare, inclusiv declaratia de inregistrare ca
platitor de impozite;
• declaratiile fiscale depuse, inclusiv bilanturile contabile;
• rapoarte ale controalelor efectuare ulterior.

Din actele de infiintare ale contribuabilului, precum si din


declaratia de inregistrare ca platitor de impozite si taxe se vor colecta
informatii privind datele de identificare ale contribuabilului supus
controlului:
• denumire;
• numar de inregistrare la Registrul Comertului;
• numar de cod fiscal;
• adresa sediului de afaceri;
• datele de identificare ale sucursalelor sau filialelor, daca este
cazul;

• forma de proprietate;
• capitalul subscris si cel varsat;
• obiectui de activitate;
• persoana care asigura conducerea activitatii contribuabilului;
• numerele conturilor bancare, precum si bancile la care
acestea sunt deschise.
Din declaratiile fiscale existente in dosarul fiscal al
contribuabilului sau din informatiile colectate de la celelalte
compartimente, inspectori:
> va stabili daca au fost depuse toate declaratiile si situatiile
prevazute de legislatia fiscala in vigoare;
> va semnala existenta anumitor cresteri sau scaderi bruste in
componenta elementelor patrimoniale;
> va compara datele comune cuprinse in diferite declaratii
fiscale;
> va stabili pe baza datelor din perioade anterioare, daca exista
cifre care prezinta o anumita tendinta. Aceasta tendinta va fi apoi
exploatata la perioada supusa verificarii, dupa care se vor compara
sumele astfel previzionate, pe baza tendintei, cu cele existente in
declaratia fiscala;
> va stabili platile restante;
> va face orice aprecieri in legatura cu indeplinirea de catre
contribuabil, a obligatiilor fiscale, confonrm datelor detinute.

Din analiza rapoartelor incheiate cu ocazia controalelor


anterioare, se vor extrage, in special, aspectele la care au fost
constatate nereguli si eventualele masuri dispuse la controalele
anterioare.
Colectarea de informatii din alte documente aflate la dispozitia
organului fiscal se realizeaza prin studierea rapoartelor privind
controlul efectuat la doua categorii de contribuabili:
• cei care au legaturi de afaceri cu contribuabilul ce urmeaza a
fi controlat, in cazul in care astfel de informatii sunt disponibile;
• cei care desfasoara activitati similare.

In urma analizei documentelor si datelor disponibile la sediul


organului fiscal, se vor efectua analize de risc, respectiv identificarea
domeniilor impozitelor care prezinta un risc ridicat al evaziunii la
contribuabilul respectiv si in domeniul sau de activitate. Pe baza
analizei de risc se vor stabili obiectivele orientative ale controlului si,
eventual, procedura si tehnicile de control ce urmeaza a fi aplicate.

f) Instiintarea contribuabilului

Inainte de desfasurarea unei actiuni de control fiscal, organul


de control fiscal, in baza subprogramului trimestrial de control fiscal,
va proceda la instiintarea contribuabililor cu privire la selectarea si
programarea lor in vederea controlului, acest lucru realizandu-se prin
intermediul unui "Aviz de verificare".
Intocmirea si trimiterea avizului de verificare constitute o proba
in sprijiiiul organului fiscal, ca a instiintat din timp pe contribuabil in
legatura cu elementele concrete ale controlului care urmeaza a se
desfasura la sediul societatii sale, astfel acesta din urma sa nu mai
poata invoca lipsa de pregatire in ceea ce priveste punerea cu
promptitudine la dispozitia inspectorului a evidentelor contabile, ori
angajarea unui consilier care sa-i reprezinte interesele in fata
organului fiscal.
Pe de alta parte, avizul de verificare fixeaza data de incepere a
controlului, importanta pentru cunoasterea datei limita pana la care
se poate intinde actiunea respectiva, in concordanta cu prevederile
art. 11 din legea nr.30/1991 privind organizarea si functionarea
controlului financiar si a Garzii Financiare: " durata maxima a unei
actiuni de control prevazuta la art. 10, alin.1, la sediul unui agent
economic este de trei luni, indiferent de perioada supusa controlului ".
Pentru facilitarea sarcinii inspectorului fiscal pe parcursul desfasurarii
actiunii de control, este necesar ca avizul de verificare sa furnizeze
contribuabilului informatii precise asupra naturii si obiectului
controlului.

Avizul de verificare trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente.


• denumirea unitatii fiscale care a dispus controlul;
• numele si prenumele sau denumirea contribuabilului;
• adresa sediului, domiciliul sau a resedintei contribuabilului;
• codul fiscal si numarul de inregistrare la oficiul Registmlui
Comertului;
• baza legala a tranzitarerii avizului si a desfasurarii controlului;
• data la care este programat a se desfasura controlul fiscal;
• obiectivele controlului;
• perioada fiscala ce urmeaza a fi supusa controlului;
• semnatura conducatorului unitatii fiscale.

De asemenea, in aviz se va mentiona obligativitatea punerii la


dispozitia inspectorilor a tuturor documentelor si evidentelor
contabile, precum si a asigurarii conditiilor necesare pentru
desfasurarea in bune conditii a controlului fiscal. Avizul de verificare
in original si copie trebuie, in principiu sa fie transmis prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire la reprezentantui legal al
societatii, desemnat cu aceasta calitate.

Avizul de verificare va fi insotit de un extras din "Cartea


drepturilor obligatiilor contribuabililor pe timpul desfasurarii
controlului"
Deoarece contribuabilul are nevoie de o perioada de timp
pentru pregatirea evidentelor contabile si a celorlalte documente
supuse controlului, avizul de verificare va fi transmis cu cel putin 15
zile inainte de inceperea efectiva a controlului fiscal.
Avizul de verificare va fi inaintat direct, odata cu prezentarea la
sediul contribuabilului in vederea desfasurarii controlului fiscal, in
urmatoarele situatii:
a) daca organele fiscale apreciaza ca eficienta actiunii de
control depinde de caracterul inopinant al acesteia;
b) daca actiunea de control se desfasoara in vederea
solutionarii unor cereri ale contribuabililor;
d) daca se considera ca avizul nu-i va parveni in timp util
contribuabilului.
Pentru motive intemeiate, contribuabilul poate solicita
conducatorului unitatii fiscale care a dispus controlul amanarea datei
de incepere a acestuia cu maxim 30 de zile lucratoare. Solicitarea
trebuie sa fie adresata, in scris, organului de control fiscal care a
trimis avizul, in termen de 5 zile de la primirea si semnarea
avizului si trebuie sa contina:
• numele, prenumele sau denumirea contribuabilului;
• adresa sediului, domiciliului sau a resedintei contribuabilului;
• denumirea unitatii fiscale care a dispus controlul fiscal;
• numarul avizului de verificare primit;
• motivele pentru care se solicita amanarea controlului fiscal;
• eventualele justificari pentru sustinerea motivelor invocate;
data pana la care se solicita amanarea inceperii controlului.

Daca motivele sunt intemeiate solicitarea se considera


acceptata, lar organul de control va transmite un nou aviz de
verificare, in care va mentiona data la care a fost reprogramat
controlul.
g) Desfasurarea controlului fiscal

Prezentarea la contribuabil se va face numai in baza unei


imputemiciri scrise (ordin de deplasare), emisa de conducatorii
unitatii fiscale, competenta sa efectueze controlul.
Contactul cu contribuabilul are o importanta speciala deoarece
este de natura sa influenteze atat demararea cat si eficienta
controlului.
Cu aceasta ocazie, verificatorul trebuie sa dea dovada de o
atitudine normala si impartiala, chair si in cazul cand interlocutorul ar
parea ca manifesta o oarecare neancredere, sau chiar lipsa de
cooperare la intalnirea cu reprezentantui unitatii fiscale.
Inainte de inceperea controlului, inspectorul trebuie sa
urmareasca asigurarea unor conditii corespunzatoare de desfasurare
a acestuia. In cazul in care se propune un loc impropriu (sala de
productie, birou cu atmosfera zgomotoasa, etc.), inspectorii trebuie
sa insiste pentru alegerea unui loc corespunzator.
La inceputul controlului este obligatoriu ca inspectorul sa se
legitimeze sa explice scopul verificarii pe care intentioneaza sa o
efectueze. Este necesar sa se asigure ca persoana careia i se
adreseaza este o persoana cu autoritate, care este la curent cu
activitatile desfasurate de unitate.
Controlul poate debuta printr-o discutie referitoare la informatii
cu caracter general, cum ar fi:
• originea si istoricul activitatii;
• importanta economica a societatii pe plan local sau national;
• legaturile comerciale, juridice sau financiare cu alte unitati din
tara sau strainatate;
• dificultatile intalnite si perspectivele oferite in dezvoltarea
societatii respective, care pot tine de organizarea retelei comerciale,
evolutia cererii, demografia locala, concurenta, posibilitatile de
investitii, precum si modernizarea metodelor de productie si
comercializare, cresterea productivitatii, etc.;
• verificarea corectitudinii informatiilor culese in timpul pregatirii
controlului, precum si modul in care contribuabilul a respectat
dispozitiile recomandarile primite cu ocazia controalelor anterioare.
Inspectorul trebuie sa pastreze permanent controlul desfasurarii
discutiilor si sa ajute contribuabilul sa-si exprime punctui de vedere si
sa puna intrebari sau sa faca remarci in legatura cu obiectivele
controlului.
Pe parcursul intregului interviu, inspectorul trebuie sa asculte
cu atentie raspunsurile persoanei intervievate si sa-si noteze
aspectele pe care Ie considera importante pentru realizarea
obiectivelor controlului.
In timpul discutiilor inspectorul va trebui sa se informeze asupra
unnatoarelor elemente:
• daca platitorul desfasoara, pe langa activitatea declarata si
alte activitati, pentru care are obligatia sa se inregistreze si sa
plateasca inpozite si taxe;
• daca platitorul are sucursale, filiale sau intreprinderi asociate,
daca platitorul are probleme privind cunoasterea legislatiei fiscale;
• daca de la data ultimului control au avut loc schimbari privind
structura sau organizarea intreprinderii, natura sau anvergura
activitatilor sau datele din dosarul fiscal al contribuabilului;
• daca platitorul controlat are un precedent de nerespectare a
obligatiilor sale fiscale si care au fost cauzele care au condus la
aceasta situatie.
In ceea ce priveste marile intreprinderi, nu este necesar ca
inspectorii sa vorbeasca cu o persoana autorizata la fiecare vizita.
In acelasi timp trebuie mentinut contactul cu conducatorii
intreprinderii pentru ca inspectorul sa se convinga ca acestia sunt la
curent cu problemele in materie fiscala, cu care se confrunta
intreprinderea.
De asemenea, trebuie semnalata de catre inspector sefului sau
ierarhic, orice impotrivire din partea conducerii intreprinderii
controlate, in vederea indreptarii deficientelor care au fost semnalate
si luarea masurilor legate.
Atunci cand pe parcursul discutiilor apar date diferite fata de
cele detinute de la ultimul control, inspectorul va nota modificarile si
va proceda, dupa terminarea controlului, la actualizarea datelor din
dosarul fiscal al platitorului.
Inspectorii trebuie sa dea atentie tuturor schimbarilor referitoare
la proprietate, controlul gestiunii intreprinderii, schimbarea eventuala
a conducerii motivele acestei schimbari.
Dupa discutiile purtate cu conducatorul unitatii, se va conveni
asupra intrevederii cu contabilul sef al societatii, in prezenta caruia se
vor derula operatiunile propriu-zise de verificare contabila.
Dupa ce s-a informat asupra metodelor contabile si a tehnicilor
de lucru utilizate, manuale sau electronice, este recomandabila
precizarea procedeelor de control intens utilizate.
Verificatorul se poate interesa de toate dificultatile invocate de
conducatorul compartimentului financiar-contabil si sa faca aprecieri
privind eficienta metodelor de control intern utilizate in furnizarea
informatiilor necesare luarii deciziilor.

Dupa finalizarea discutiilor purtate cu conducatorul unitatii si cu


conducatorul compartimentului financiar-contabil, inspectorul poate
propune vizitarea locului de desfasurare a activitatii intreprinderii,
pentru a se putea realiza o prima apreciere asupra volumului si
specificului activitatii contribuabilului controlat.
Prin vizitarea localului, se are in vedere obtinerea de informatii
privind materiile prime si semifabricatele utilizate, produsele fabricate,
valorificarea deseurilor, stocurile de materii prime si produse finite,
mijioacele de productie modul lor de utilizare, numarul de schimburi,
personalul de productie si calificarea sa, randamentul si controlul
utilizarii fortei de munca si destinatia terenunlor imobilelor.
Infomatiile astfel culese ii vor permite verificatorului :
• sa cunoasca cu precizie activitatile societatii comerciale si
legaturile intre sectoarele interne;
• sa controleze respectarea tehnologiilor de fabricatie si a disciplinei
financiare, in scopul depistarii insusirii de profituri nedeclarate;
• sa aprecieze amortizarile reale, comparativ cu cele luate in calcul
de catre societate;
• sa sesizeze unele avantaje ascunse acordate conducatorilor, prin
folosirea unor imobile si a fortei de munca in interesul personal;
• sa sesizeze posibilitatea corelarii contabilitatii materialelor cu cea
a obligatiilor fata de stat;
• sa aprecieze locurile unde se produc unele intreruperi ale
procesului de productie pentru a se permite efectuarea controlului
cantitativ.

Este recomandabil ca verificatorul sa solicite in cursul acestei


vizite, de la personalul de executie, toate precizarile care i-ar putea fi
utile. Informatiile culese pe parcursul vizitei vor fi ordonate si vor
constitui parte componenta din raportul intocmit de verificator la
incheierea controlui.
Este util ca, in continuare, verificatorul sa culeaga date din
toate registrele tinute de agentui controlat, potrivit dispozitiilor art.
127, lit.a) - f), din Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale, pe
baza carora se pot aprecia implicatiile deciziilor factorilor de
conducere asupra stabilini corecte a masei impozabile.
Aflat in posesia elementelor de apreciere si a informatiilor
susceptibile sa-l orienteze in activitatea sa, verificatonil va putea
incepe examenul propriu-zis contabilitatii si va acorda prioritate
aspectelor care merita o atentie speciala, in urma vizitei in localul
unitatii.

3.4.2. Verificarea contabilitatii

Verificarea contabilitatii este definita ca un ansamblu de operatii


care ca obiect examinarea, la sediul contribuabilului (persoane fizice,
persoane juridice), a documentelor contabile si compararea datelor
din declaratii cu cele rezultate inventariere, documente primare si
evidente.
Verificarea contabilitatii poate fi considerate in functie de
obiectivele urmarite:
a) generala, cand inspectorul verifica situatia fiscala a
contribuabilului privind totalitatea impozitelor datorate;
b) simpla, in toate celelalte cazuri.

Dupa aria de cuprindere, verificarea contabilitatii poate fi:

^ completa, cand aceasta se extinde la examinarea in


ansamblu a contabilitatii si compararea datelor din declarative de
venituri ale contribuabililor cu datele culese din evidentele proprii si
de la terti;
^ limitata, cand controlul se intinde pe o perioada foarte scurta
sau se efectueaza asupra unui aspect anume din punct de vedere
fiscal (impozit pe profit, T.V.A, etc.);
^ largita, cand in afara controalelor contabile si inventarierii,
verificatorul va culege informatii referitoare la situatia fiscala a
contribuabilului si din alte surse (agenti economic! cu acelasi profil si
volum de activitate, banci, registrul comertului, primarii, etc.).
Controlul respectarii prevederilor legislatiei privind
organizarea contabilitatii

Se efectueaza in masura in care un astfel de obiectiv este


cuprins in tematica de control sau in cazurile in care se desfasoara o
actiune de control completa.
Inspectorul fiscal va verifica respectarea prevederilor Legii
contabilitatii nr. 82/1991, privind categoriile de persoane juridice si
fizice care au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea
proprie, potrivit art.1 si anume: regiile autonome, societatile
comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile si
celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care au
calitatea de comerciant.
Aceste persoane au obligatia sa conduca contabilitatea in
partida dubia sa intocmeasca bilant, respectiv dare de seama
contabila, in cazul institutiilor publice.

Bilanturile contabile anuale se vor intocmi:


a) in sistem simplificat, in cazul intreprinderilor mici si mijiocii;
b) in sistem de baza, in cazul intreprinderilor mari.
Intreprinderile mici si mijlocii pot intocmi bilant contabil in sistem
simplificat sau in sistem de baza, in functie de optiune.

Consiliile locale comunale, unitatile de cult, asociatiile de


locatari, precum si asociatiile familiale si persoanele fizice autorizate
sa desfasoare activitate independenta, pot conduce contabilitatea in
partida simpla, cu conditia sa asigure:

• inregistrarea cronologica si sistematica a operatiilor


patrimoniale, in functie de natura lor, in mod unilateral, numai in
debitul sau creditui conturilor, fara utilizarea de conturi
corespondente.
• stabilirea totalului debitului si creditului, precum si a soldului
fiecarui cont.

Persoanele care conduc contabilitatea in partida simpla nu au


obligatia sa intocmeasca bilant contabil, cu exceptia celor stabilite
prin normele metodologice ale Ministerului Finantelor.
Ministerul Finantelor poate aproba conducerea contabilitatii in
partida simpla si pentru alte persoane, la cererea acestora, insusita
de directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de
stat judetene si a municipiului Bucuresti.
Inspectorul fiscal va verifica respectarea prevederilor art. 20 din
Legea contabilitatii, in ceea ce priveste folosirea obligatorie a
registrelor: registru-jurnal, registru-inventar, prin articole contabile, a
operatiunilor patrimoniale, respectandu-se ordinea cronologica a
documentelor primare dupa data de intocmire sau de intrare a
acestora in unitate. Se va verifica intocmirea corecta a registrelor de
inventar, pe baza elementelor patrimoniale de activ si pasiv, inscrise
in listele de inventariere precum si gruparea acestora in functie de
natura lor, conform posturilor din bilantul contabil.
Inspectorul fiscal va verifica inscrierea lunara in registrul
"Cartea - Mare" in conturi corespondente a inregistrarilor efectuate in
registrul - jurnal, privind soldurile initiale, rulajele debitoare, utilajele
creditoare si soldurile finale.
Se va verifica respectarea prevederilor art.22 din Legea
contabilitatii privind intocmirea lunara de catre unitate a balantei de
verificare, care indeplineste un dublu rol:

• verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor


patrimoniale;
• preluarea soldurilor conturilor din balanta de verificare si
inscrierea acestora ca posturi in bilantul contabil anual.

Inspectorul fiscal va verifica daca pentru toate datele inscrise in


evidente exista documente primare justificative (facturi, bonuri de
materiale, liste de inventar, etc.) precum si sinceritatea operatiunilor
privind cumpararile, vanzarile si stocurile reflectarea acestora in
evidentele contabile.

3.4.3. Verificarea in cazul utilizarii calculatorului la


intocmirea evidentelor contabile

Inspectorul fiscal trebuie sa acorde o atentie speciala situatiilor


de utilizare a calculatorului ca instrument principal de gestiune in
contabilitate, chiar in cazul unor agenti economici cu cifra de afaceri
redusa. In acelasi timp, in multe cazuri, calculatorul este folosit numai
ca un instrument de calcul , in care sunt introduse datele, care apoi
se listeaza pentru a se obtine situatiile si inregistrarile in conturile
sintetice si analitice. In toate cazurile, sistemul automat daca este
corect utilizat, este capabil sa minmalizeze datele necesare
controlului fiscal.
Este necesar ca inspectorii sa se familiarizeze cu tehnologia
specifica in domeniu si sa se informeze asupra problemelor impuse
de tinerea evidentei contabile pe calculator. In cazul utilizarii tehnicii
de calcul numai pentru inregistrare automate in conturi, inspectorul
poate utiliza procedurile normale de verificare. In cazul in care
calculatorul este folosit ca un sistem complex si instrument de
gestiune, este necesar sa se discute cu seful oficiului de calcul,
pentru stabilirea unei proceduri de verificare.
Inspectorul trebuie sa solicite ca informatiile de care are nevoie
sa-i fie prezentate sub forma listelor scoase la imprimanta.
Trebuie mentionat ca frauda prin intermediul calculatorului este
posibila, dar mai greu de realizat si de descoperit. De aceea,
inspectorii nu trebuie sa incerce sa examineze acest gen de
probleme fara ca in prealabil sa se consulte cu seful ierarhic, care va
solicita, daca este necesar, sprijinul Centrului de telmologia
informatiei financiare, respectiv al Serviciilor Independente de
prelucrare automata a datelor organizate in cadrul D.G.F.P.C.F.S.
judetene.
Inspectorii fiscali nu trebuie sa ezite a solicita informatii legate
de domeniul prelucrarii automate a datelor, ori de cafe ori se cer
clarificate anumite probleme care apar in cursul coutrolului..

3.4.4.Examinarea evidentelor in care sunt reflectate


operatiunile de cumparare, de constituire a stocurilor si de
vanzare

Cercetarea evidentei acestor operatiuni este necesara intrucat


ele constituie una din principalele surse de comitere a fraudelor
fiscale.
Inspectorul fiscal va urmari existenta corelatiilor intre incasarile
si platile inregistrate in evidentele contabile, pe de o parte, si situatia
faptica a stocurilor consemnate in inventare, pe de alta parte.
Datele din conturile de tranzactii comerciale se refera la totalul
vanzarilor, aprovizionarilor si stocurilor existente la inceputul si
sfarsitui perioadei verificate. Se folosesc urmatoarele tipuri de
verificari:
• compararea valorii vanzarilor dm conturi, aferente perioadei
de impozitare cu inregistrarile aferente vanzarilor inscrise in jurnale si
declaratiile de impozite si stabilirea eventualelor discrepante;
• compararea valorii cumpararilor din conturile contabile cu cea
din jurnale si din declaratii si stabilirea diferentelor; compararea valorii
stocurilor existente scriptic cu cele observate fizic de catre inspector
in timpul vizitei, admitandu-se o abatere rezonabila in plus sau minus;
•compararea stocurilor de la inceputui si sfarsitui perioadei si
solicitarea explicatiilor in cazul stabilirii unor valori importante in plus
sau in minus; stabilirea trendului afacerii in timp, comparand cifrele
perioadei curente cu cele aferente perioadelor precedente.
Motivul oricaror modificari substantiale trebuie verificat.
Inspectorul fiscal va mentiona in mod explicit in procesul-verbal
de verificare, daca s-au verificat toate facturile, chitantele la vanzari si
toate documentele evidentiate la cumparari.
In caz contrar, justificat de perioada indelungata inclusa in
control sau de volumul mare de afaceri, se va preciza procentui care
s-a verificat prin sondaj, Este recomandat ca minimum 60% din
aceste documente sa fie efectiv verificate, chiar in cazul unui control
prin sondaj.

Verificarea cumpararilor

Principalele neregularitati care pot apare in contabilitatea


cumpararilor sunt:

a) omisiuni care antreneaza o micsorare a vechimii de


cumparari:

• necontabilizarea tuturor facturilor primite de la fumizori;


• cumparari fara facturi;
• cumparari de produse in vederea revanzarii acestora, fara a fi
evidentiate in contabilitate.

b) omisiuni care antreneaza o majorare a vochimii de


cumparari:
- necontabilizarea unor reduceri acordate cumparatorilor;
c) operatiuni fictive care antreneaza o micsorare a
cumpararilor;
d) operatiuni fictive care antreneaza o majorare a cumpararilor;
e) transferal cumpararilor de la un an financiar la altul;
f) majorarea cheltuielilor prin inregistrarea amortizarii
bunurilor achizitionate, intr-o singura transa, sau inregistrarea unei
amortizari calculate pe baza unor cote mai mari decat cele prevazute
de lege;
In functie de importanta obiectului de activitate, de moralitatea
fiscala a contribuabilului, de posibilitatile de evaziune fiscala, de
metodele folosite in exercitarea controlului preventiv, inspectorul isi
va orienta tehnica de verificare va stabili timpul afectat acesteia,
efectuand un examen critic al facturilor de cumparare, dupa cum
urmeaza:
Verificarea datelor din antet, a naturii produselor, locurilor de
livrare, precum si a vizei de control preventiv, daca este cazul. Aceste
elemente se vor urmari atent pe un numar cat mai mare de facturi,
pentru depistarea eventualelor abateri cum ar fi:
• cumparari care se refera la un an financial" inchis;
• cumparari cu caracter personal: imobilizari trecute la
cumparari de marfuri;
• necontabilizarea unei parti a facturilor relevata prin absenta
vizei contabilitatii;
• deduceri de TVA peste cele prevazute de lege;
• lipsa mentionarii tuturor datelor obligatorii din factura
(elemente de identificare a vanzatorului si cumparatorului, TVA etc.).
Verificarea de fond a facturilor;
• legalitatea si exactitatea stabilirii taxelor mentionate in facturi;
• daca maririle mentionate in facturi sunt purtatoare de TVA.

Verificarea stocurilor

Principalele neregularitati privind stocurile pot apare atat pe


parcursul exercitiului, cat si la sfarsitui acestuia. Ele pot fi :
a) erori materiale, frecvente si dificil de evitat;
b) falsificari intentionate, cum ar fi inscrierea de cantitati sau
preturi unitare inexacte, care duc la majorarea sau diminuarea
stocurilor.
Modificarea valorilor stocurilor prin astfel de erori tematice
pentru ajustarea profiturilor pe parcursul anului financial" la nivelul
dorit de catre contribuabil.
Obiectivele care se au in vedere in desfasurarea controlului
stocurilor sunt urmatoarele : '
a) Controlul fizic al stocurilor :
• examinarea documentelor de inventar;
• examinarea concordantei documentelor de inventar cu cele
ale contabilitatii;
• controlul ecuatiei stocurilor (stoc initial + intrari = iesiri stoc
final);
b) Controlul evaluarii stocurilor :
• corelarea prin sondaj a valorilor din facturi cu valorile trecute
in documentele de inventar.

Verificarea vanzarilor

Principalele neregularitati care pot fi intalnite in aceasta faza a


verificarii sunt:

• inregistrarea unor operatii de vanzari fictive;


• neanregistrarea tuturor operatiunilor de livrare efectuate.
In cursul efectuarii verificarii operatiunilor de vanzare inspectorul va
avea in vedere urmatoarele obiective :
a) Examinarea documentelor cuprinzand vanzarile si retetele
de fabricatie;
• tinerea corecta si la zi ajumalului de vanzari si a jurnalului
de casa;
• arhivarea cronologica a documentelor, precum si tinerea
evidentelor pe grupe de marfuri si nume de clienti;
• pastrarea in conditii bune a documentelor.
b) Compararea, prin sondaj a urmatoarelor aspecte:
- verificarea concordantei dintre jurnale si facturi;
- verificarea inregistrarilor zilnice din jurnale;
- verificarea transcrierii corecte a raportarilor din jurnale in
conturi;
- depistarea vanzarilor inregistrate direct in jurnalul de casa;
- concordanta datelor inscrise in registrul de vanzari sau jurnalul
de casa cu cele din documentele primare care nu au fost inregistrate
in contabilitate.
c) Corelatii intre vanzari, incasari si conturile de clienti si
furnizori.
d) Studiul detaliat al contului casa (existenta unor solduri
creditoare, corespondenta dintre soldul contului casa si numerarul din
casa).
e) Vanzarea prin compensare fara miscare de fonduri banesti.
f) Modul de cuprindere, in documentele de vanzare, a
deseurilor subproduselor.
g) Controlul respectarii retetelor de fabricatie (cantitativ
valoric).
h) Variatiile anormale ale profitului de la un an la altul.
i) Inregistrarea cronologica corecta a documentelor de
vanzare.
j) Anularea unor operatii de vanzare fara reflectarea acestora
in contabilitate.

Examinarea posturilor din bilant

La examinarea bilanturilor, inspectorii fiscali vor avea in vedere


modul in care, la intocmirea acestora, au fost respectate prevederile
Legii contabilitatii nr.82/1991 si Precizarilor privind masurile
referitoare la intocmirea bilanturilor, aprobate prin H.G. nr.3/1995.
Bilantul, ca document de sinteza al activului si pasivului
patrimoniului unitatii la o incheiere a exercitiului, se intocmeste pe
baza ultimei balante de verificare a conturilor sintetice, puse de acord
cu balanta conturilor analitice, incheiata dupa inregistrarea tuturor
documentelor in care au fost consemnate operatiunile financiar
contabile aferente activitatii perioadei raportate.
Soldurile conturilor din balanta de verificare se grupeaza si se
inscriu in formulari de bilant potrivit mentiunilor din cadrul fiecarui
rand al acestuia.
Bilantui poate fumiza elemente suplimentare referitoare la
marimea si natura activitatii, completand imaginea pe care
inspectorul si-a format-o asupra contribuabilului controlat.
Daca se constata ca activitatea se desfasoara fara dificultati
financiare, in ciuda faptului ca bilantui prezinta o situatie de continua
insolvabilitate, aceasta poate fi un indiciu ca exista alte surse de
venit, care nu au fost insa relevate.
In aceste cazuri este necesar un control mai amanuntit. 0
indicatie importanta a solvabilitatii poate fi stabilita prin compararea
activelor (stocuri, mijioace banesti, debitori etc.), cu pasivele
(creditori, datorii etc.).
In situatia m care conturile contabile contm informatii de o
calitate discutabila ori exista motive de suspiciune a veridicitatii
acestora, se sugereaza efectuarea umiatoarelor verificari:
• cumpararile unei anumite perioade pot fi comparate cu
vanzarile aferente aceleasi perioade;
• compararea nivelului stocurilor cu nivelul cumpararilor si
vanzarilor;
• numarul componentelor cumparate in vederea prelucrarii pe o
anumita perioada poate fi comparat cu numami de produse finite
realizate in perioada respectiva;
• cumpararile aferente unei perioade pot fi comparate cu
incasarile de la clienti, asa cum sunt inregistrate in registml de
incasari sau altele similare aferente aceleasi penoade;
• suma incasata sau platita evidentiata in contui bancar poate n
comparata cu vanzarile si cumpararile evidentiate in contabilitate;
• compararea numarului de angajati si a platilor reprezentand
salariile pe o lima cu volumul activitatii realizate;
• compararea cheltuielilor de transport si aprovizionare cu
valoarea intrarilor si iesirilor.

Posturi de active imobilizate

a) Imobilizari necorporale: cheltuieli de constituire si cercetare-


dezvoltare
Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de
infiintarea sau dezvoltarea unitatii: taxe si cheltuieli de mscriere si
imnatriculare, cheltuieli privind eniisiunea si vanzarea de actiuni si
obligatiuni, cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate legate
de infiintarea si extinderea activitatn intreprindeni respective.
Cheltuielile de cercetare-dezvoltare se refera la lucrarile si
proiectele de cercetare si dezvoltare efectuate pe cont propriu sail
achizitionate de la terti.
Inspectorul va controla daca cheltuielile de constituire si
eventual, cele cu transportui, instalarea si amenajarile ocazionate de
infiintarea unitatii sunt cuprinse in acest post de bi!ant, constituind o
crestere de activ, precum si modul de amortizare al acestora.
b) Imobilizari corporale (terenuri, cladiri, constructii speciale,
masini si utilaje).
Acest post va trebui sa cuprinda toate imobilizarile corporate
existente in intreprindere la sfarsitui anului financiar, consemnate in
inventar.
Imobilizarile corporale iesite din activ, fie prin distrugere sau
disparitie, fie prin cesiune, inceteaza a figura in postul de imobilizari
corporale;

Controlorul fiscal trebuie sa aiba in vedere caracterul probant al


tuturor miscarilor imobiliare, pe baza documentelor si inregistrarilor
contabile, cunoscandu-se tendinta unor imitati de a omite, cu intentie,
inregistrarea tuturor operatiilor privind existenta si miscarile
imobilizarilor corporate.
Se va avea in vedere, de asemenea, ca metoda amortizarii
imobilizarilor corporate, utilizata de intreprindere, sa fie conform
legislatiei in vigoare.
In situatia bunurilor date in locatie, se va urmari ca amortizarea
sa se repartizeze pe toata durata pentru care bunurile sunt date in
locatie.

c) Imobilizari financiare (titluri de participare, creante


imobilizate, alte titluri imobilizate)
Controlorul fiscal al titlurilor de participare va avea in vedere
urmatoarele:
• omiterea inregistrarii unor titluri de participare, in special a
celor privind aportul asociatilor;
• inscrierea titlurilor de participare cu valorile reale de
cumparare sau de revanzare;
• evaluarea titlurilor de participare la sfarsitui anului financial", in
conformitate cu legislatia in vigoare.
Posturile de capitaluri proprii

a) Capital social

In cazul persoanelor juridice, se urmareste daca toate cresterile


si reducerile de capital social, care rezulta din modificari statutare, au
fost corect inregistrate in contabilitate.
In cazul persoanelor fizice, se are in vedere verificarea originii
aporturilor de capital, pe care contribuabilul trebuie sa Ie explice si sa
Ie probeze prin existenta unor venituri disponibile suficiente sau
realizari de capital.

b) Prime legate de capital (prime de emismne, de fuziune si


de aport la capital)
Controlul urmareste originea si natura primelor in cauza, daca
acestea au constitilit aport la capital, din momentul intrarii lor in
patrimoniul social.
c) Rezerve
In acest caz se verifica respectarea prevederilor legate privind
procentul sumelor prelevate din profitul net realizat, precum si
proportia rezervelor fata de marimea capitalului social, a primelor de
emisiune transferate la rezerve precum si daca distribuirea si
utilizarea rezervelor au respectat prevederile legislatiei in
vigoare.
d) Provizioane reglementate
Se are in vedere ca acestea sa fi fost corect calculate, in
conformitate cu prevederile legale.
e) Subventii pentru investitii
Se urmareste modul de constituire prin sume alocate de la
bugetul de stat sau din alte resurse pentru finantarea investitiilor,
precum si a imobilizarilor primite cu titlu gratuit. De asemenea, se
verifica daca subventiile primite au fost reflectate corect in rezultatul
anului financiar.
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

In acest post se evidentiaza provizioane, garantii acordate


clientilor, cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii, pierderi din
schimb valutar, precum si pentru alte riscuri si cheltuieli constituite de
regula la finele exercitiului.
La provizioane se urmareste constituirea din surse legal
prevazute si raportarea lor la exercitiul financiar curent, utilizarea
provizioanelor numai pentru scopul pentru care au fost constituite, iar
in situatia in care provizioanele au devenit fara obiect, inportarea
acestora la rezultatele exercitiului in cursul caruia au devenit fara
obiect.

Posturi de terti

Acestea includ conturile furnizori-debitori , clienti si conturi


asimilate, alte creante si decontari cu asociatii privind capitalul, din
activul bilantului, precum si cele de furnizori si conturi aisimilate,
clienti-creditori si alte datorii fata de terti (personal, arigurari sociale,
bugetui statului etc.), din pasivul bilantului.

Conturi financiare

a) Conturi financiare de activ (titluri de plasament, conturi la


banci, casa. si acreditive).
b) Conturi de rezultate financiare
Se va urmari determinarea corecta a soldului contului "Profit si
pierdere", in functie de care unitatea va stabili suma impozitului pe
profit datorata bugetului de stat.
Examinarea contului "Profit si pierdere" poate releva anumite
elemente importante referitoare la operatiunile desfasurate si la
afacerea in sine.
In timpul operatiilor de verificare inspectorul va urmari
concordanta datelor inscrise in posturile din bilant cu datele din
anexele la bilant, precum si toate corelatiile bilantiere conform
Normelor metedologice pentru intocmirea si prezentarea bilantului
contabil.
3.4.5.Obiective specifice ale controlului fiscal privind
principalele impozite si taxe

1. ImpozituI pe profit

a) Identificarea categoriilor de persoane juridice si fizice


platitoare de impozit pe profit;
b) Verificarea materiei impozabile ca diferenta intre veniturile si
cheltuielile dintr-un an fiscal, urmarindu-se calcularea si declararea
lunara a acestuia, cumulat de la inceputui anului fiscal;
c) Verificarea modului de calcul a impozitului pe profit, potrivit
legii: cota normala (38% - pana la 31.12.1999; 25% - dupa
01.01.2000 conform O.G. nr.217/1999 ), exceptii privind reduceri sau
majorari ale cotei;
d) Respectarea termenului de plata a impozitului pe profit,
respectiv lunar, pana la 25 inclusiv a lunii urmatoare, o data cu
declaratia de impunere;
e) Facilitati:
• impozitul aferent profitului folosit pentru modernizarea
tehnologiilor de fabricatie, extinderea activitatii si protejarea mediului
se reduce cu 50%;
• dividendele primite de o persoana juridica romana de la o alta
persoana juridica romana, precum si aportul la capitalul social al unei
persoane juridice nu sunt impozabile.
f) Aplicarea de sanctiuni fiscale: amenda, potrivit legii.pentru:
• depunerea cu intarziere a declaratiei de impunere;
• nemmizarea informatiilor necesare pentru a se determina
obligatia fiscala;
• neplata in intregime a impozitului stabilit la data prevazuta;
• neplata impozitului stabilit prin retinere la sursa si majorari
pentru intarziere la plata.
2.Taxa pe valoarea adaugata

a) Verificarea si identificarea operatiilor cuprinse in sfera de


aplicarea a TVA : livrari de bunuri mobile, prestari de servicii si
operatii asimilate acestora, transfer de bunuri imobile, importul de
bunuri si servicii;
b) Verificarea si identificarea operatiilor necuprinse in sfera de
aplicare a TVA: livrari de bunuri si prestari de servicii efectuate de
asociatii fara scop lucrativ, organizatii cu caracter religios, organizatii
sindicale, institutii publice;
c) In cadrul operatiilor cuprinse in sfera de aplicare a TVA, se
vor identifica :
- operatii impozabile obligatoriu;
- operatii la care se aplica cota 0 (drept de deducere);
- operatii scutite de plata TVA;
d) Verificarea datelor privind inregistrarea contribuabilului ca
platitor TVA: 15 zile de la data inceperii activitatii sale si modificariile
conditiilor de exercitare a acesteia.
e) Statilirea exigibilitatii T.V.A. in functie de data faptului
generator. Vor fi luate in considerare cazurile de derogare de la
aceasta regula generala;
f) Respectarea termenului de plata a T.V.A. :
- pana la 25 ale lunii urmatoare, pentru intern odata cu
depunerea decontului de T.V.A.;
- concomitent cu plata taxelor vamale, pentru bunuriIe din
import;
g) Verificarea modului de folosire si gestionare a formularelor
comune si specifice TVA;
h) Corelarea darelor privind TVA datorat si virat, documentele
de plata, diferente constatate;
i) Verificarea bazei de impozitare pentm T.V.A.;
j) Verificarea modului de aplicare a cotei de impozitare: cota
normala (19%), cota redusa (11%), cota 0;
k) Verificarea modului de aplicare a regimului deducerilor TVA;
l) Aplicarea de sanctiuni fiscale : amenda, potrivit legii pentru;
- nedepunerea in temen la organele fiscale a declaratiei de
inregistrare sau de scoatere din evidenta ca platitor TVA si a
decontului TVA;
- refuzul de a furniza organelor fiscale toate informatiile
necesare stabilirii T.V.A.;
- tinerea eronata sau necorespunzatoare a evidentelor
contabile;
- nerespectarea de catre organele bancare a obligativitatii
punerii in aplicare a titlurilor executarii, fara acceptui platitorilor si
majorari pentru intarziere la plata;

3. Impozitui pe salarii

a) Identificarea bazei impozitarii: salariile si alte drepturi


salariale lunare, precum si veniturile realizate din colaborari de orice
natura, de catre medici, avocati, din expertize, drepturi pentru inventii
si inovatii;
b) Verificarea statelor de plata si a corectitudinii calculului
impozitului: aplicarea cotelor progresive pe transe de venituri,
tinandu-se seama de modificarile prin H.G. privind indexarea
salariilor. Pentru colaboratori se verifica existenta declaratiei ca nu au
alt loc de munca.
c) Verificarea respectarii termenului de plata :
- pentru salarii: data platii chenzinei a II-a
- pentru veniturile din colaborari: cu ocazia platii sumelor
respective;
d) Verificarea fondului de salarii consumat a impozitului datorat
si varsat, a documentelor de plata; stabilirea diferentei de virat /
compensat;
e) Verificarea corectitudinii aplicarii scutirilor de impozit pe
salarii, potrivit reglementarilor in vigoare, pentru urmasii eroilor
martiri, invalizi, luptatori pentru victoria Revolutiei etc., venituri scutite;
f) Aplicarea de sanctiuni fiscale, potrivit reglementarilor in
vigoare:
- amenda pentru nedepunerea in termen a darii de seama
privind calcularea, retinerea si virarea impozitului pe salarii si refuzul
de a pune la dispozitia organelor fiscale documentele respective;
- majorari pentru intarziere la plata.

4. Accizele la produsele din import si din tara

a) Identificarea agentilor economici persoane juridice, asociatii


familiale si persoane fizice autorizate care produc, importa,
comercializeaza produsele prevazute de anexa I la Legea
nr.42/1993, modificata prin anexa la Legea nr. 22/1994, obtinand
venituri la care datoreaza accize.
b) Verificarea modului de calcul:
- accizele preced T.V.A.
- aplicarea corecta a cotelor procentuale asupra bazei de
impozitare;
c) Verificarea datei datorarii accizelor si a depunerii decontului,
care poate fi;
• data efectuarii livrarii pentru producatori
• data efectuarii formalitatilor de vamuire pentru importatori;
• data cumpararii pentru agentii economici achiziton;
• data vanzarilor pentru produsele introduse in tara de
persoanele fizice;
d) Verificarea respectarii termenului de plata al accizelor care
poate fi :
• lunar, pana la 25 ale lunii urmatoare pentru accizele la
produsele din tara;
• concomitent cu plata taxelor vamale, pentru produsele din
import;
e) Stabilirea cuantumului accizelor datorate, virate, a
diferentelor de varsat/compensat si data documentului de plata.
f) Scutiri:
• produsele exportate direct sau prin agentii economici
comisionari;
• produsele importate in regim de tranzit sau import
temporar.
g) Exonerari: produsele livrate la rezerva de stat si rezerva de
mobilizare
h) Aplicarea de sanctiuni fiscale, potrivit reglementarilor in
vigoare :
- amenda , pentru refurzul de a pune la dispozitia organelor de
control documentele de evidenta, nerespectarea obligatiei de a tine
evidente pentru accize, nedepunerea in termen a decontului de
impunere, neinregistrari sau inregistrari eronate ale operatiunilor
supuse accizelor;
- majorari, pentru intarziere la plata;

2.6. CONSIDERATE PRIVIND MASURILE DE PERFECTIONARE


A CONTROLULUI FISCAL

O metoda de cercetare intr-adevar stiintifica trebuie sa aiba


intotdeauna la baza sa definitii precise ale Sucairilor de care se
ocupa. Stiinta finantelor publice nu poate face abstractie de sistemul
de principii juridice, de acel sistem care formeaza baza tuturor legilor
fiscale care guvemeaza activitatea statului in repartizarea sarcinilor
publice intre contributabili si care ghideaza organele fiscale in
aplicarea si interpretarea acestor legi.
Impozitul este, in fapt o institutie a dreptului public, fara de care
nu se poate concepe existenta statului. 0 zicala devenita obicei in
economia de piata a tarilor dezvoltate si democratice spune un lucru
care pare paradoxal la prima vedere: "Nimic nu este mai durabil
decat impozitul", dar care, in esenta, reflecta faptul ca la baza unei
adevarate democratii, obiigatiile fiscale, impozitele sunt considerate,
de drept si de fapt, o institutie cu caracter permanent. Impozitul
trebuie inteles ca un raport obligatoriu personal de drept public, si
care deriva din suveranitatea statului asupra cotribuabilului.
In raporturile dintre stat si contribuabil, elementele morale,
politice si economice, au o influenta considerabila, iar aceste raporturi
reflecta modul in care contribuabilul participa la avantajele generate
si particulare derivand din societate, economia nationala si din
activitatea statului.
Romania s-a confruntat, dupa 1989, cu o multime de dificultati
de ordin economic, politic si social, intre care problemele de
fiscalitate au avut un loc central. Trecerea brusca de la un sistem
economic totalitar la o economic de piata, libera, a constituit un impas
in asigurarea rapida a unui mecanism financiar adecvat noilor cerinte.
In acest context, perioada ce a urmat imediat dupa Revolutie s-a
caracterizat printr-un vid legislativ in domeniul finariciar fiscal.
Aceasta situatie s-a repercutat direct asupra bugetului public care, la
randul sau, s-a adaptat cu greu cerintelor economiei de piata.
Legislatia fiscala aparata in primavara anului 1990 si imediat dupa
aceea nu a constituit o baza pentru readaptarea sistemului fiscal. In
tot acest timp s-au creat mai degraba conditiile economiei
dezordonate, haotice, care nicicum nu putea constitui un punct de
plecare pentm realizarea reformei fiscale in Romania.
Pentru tarile in tranzitie controlul fiscal reprezinta "turnul de
control" al administratiei asupra modului cum sunt aplicate si
respectate reglementarile referitoare la impozite si taxe.
Un control fiscal eficace trebuie sa raspunda urmatoarelor
cerinte:
• un cadru organizatoric care sa defereasca
responsabilitatile tuturor celor cu atributii de control;
• un cadru legislativ unitar;
• un personal calificat; adaptarea procedurilor in conditiile
schimbarilor;
• un sistem informational bine organizat;
• identificarea si combaterea eficienta a fraudelor fiscale.
Specialistii in domeniul financiar au cautat formele cele mai
adecvate, specifice economiei noastre, pentru constructia acelui
cadru coerent de asezare, urmarire si percepere a impozitelor si
taxelor pentru realizarea veniturilor statului ca surse de acoperire a
cheltuielilor bugetare. Reglementarile cu caracter fiscal nu puteau fi,
insa, aplicate, respectiv impozitele si taxele nu puteau fi asezate,
percepute si incasate fara ca statul sa dispuna de un mecanism si de
un aparat specializat in domeniul fiscal. Treptat s-a inteles si s-a
impus realizarea unui sistem fiscal unifiar, corelat, in cadrul caruia
componentele sale sunt convergente si in acelasi timp
interdependente intre ele, si anume: totalitatea impozitelor si a altor
venituri ale statului, legislatia fiscala, mecanismul fiscal si aparatui
fiscal. Cum se definesc ele in conceptia actuala ;
> impozitele si celelalte venituri ale statului reprezinta surse de
baza (venituri fiscale) ale bugetului statului;
> legislatia fiscala (reglementarile legislative de natura fiscala)
reprezinta cadrul care defineste, prin legi sau alte acte normative,
dreptul de creanta fiscala a statului asupra contribuabililor,
> mecanismul fiscal reprezinta ansamblul de metode, tehnici,
instrumente fiscale, care permit dimensionarea, asezarea si
perceperea impozitelor;
> aplicarea legilor fiscale, asigurarea bunei functionalitati a
mecanismului fiscal si realizarea in ultima instanta a creantelor fiscale
impun existenta, organizarea si functionarea unor organe specializate
ale statului, a unui aparat fiscal fata de care toate celelalte
componente ale sistemului fiscal ar ramane inerte.
Daca primele doua componente s-au realizat intr-o mai mare
masura caracterizand, uneori, sistemul ca fund excesiv, celelalte
doua nu au fost practic redefinite si adaptate noilor cerinte ale
economiei de tranzitie si de aceea ele au constituit piedici importante
in realizarea mai buna a reformei sistemului fiscal, in functionarea
mecanismului economiei de piata.
In ansamblul sau sistemul fiscal trebuie sa corespunda pentru a
putea fi considerat rational si viabil, unor cerinte sau principii pornind
tocmai de la ratiunea de a exista a statului, de la scopurile sociale
politice si morale urmarite de acesta.
Unul din obiectivele fundamentale ale administratiei fiscale il
reprezinta cresterea gradului de acceptare voluntara, de catre
contribuabili, a obligatiilor care Ie revin in domeniul impozitelor si
taxelor. Insasi legea fundamentala a statului prevede la art.53 alin. 1,
ca "Cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozite si prin taxe la
cheltuielile publice".
Pentru indeplinirea acestui obiectiv fundamental, sistemele
fiscale moderne, bazate pe autoimpunere, promoveaza, alaturi de
programele specifice, si imbunatatirea serviciilor puse la dispozitia
contribuabililor, si un control eficient al modului de respectare, de
catre contribuabili, a obligatiilor fiscale ce Ie revin potrivit legii
Prevederile controlului fiscal se gasesc raspandite in corpul
legilor fiscale din tara care reglementeaza plata impozitelor si taxelor,
precum si in alte acte normative, acestea prezinta o serie de carente.
Astfel, ne confruntam destul de des, cu o insuficienta sau chiar
lipsa a unor reguli formate care sa asigure exercitarea dreptului de
control, al organelor fiscale si a unor drepturi si garantii care sa
protejeze contribuabilii impotriva eventualelor abuzuri din partea
administratiei, in exercitarea dreptului acesteia de control.
Apare chiar un dezechilibru intre drepturile si obligatiile
administratiei si contribuabililor, iar echilibrarea lor are menirea de a
da sistemului fiscal un caracter echitabil, asigurand astfel cooperarea
contribuabililor si implicit cresterea eficacitatii sistemului fiscal.
In al doilea rand, regulile existente au o sfera limitata de
aplicare in cadrul diferitelor categorii de impozite si taxe, iar atributiile
si competentele specifice organelor fiscale nu sunt precizate in mod
expres. Mai mult decat atat, apar uneori suprapuneri in exercitarea
controlului din partea diferitelor organe, care determina atat aplicarea
unui tratament diferentiat al contribuabililor controlati, in functie de
autoritatea care controleaza, cat si o scadere a rigurozitatii si
eficientei controlului,
In fine, nu exista o uniformitate in ceea ce priveste definirea
dreptului de control si a prescriptiei la stabilirea impozitelor si
majorarilor de intarziere, in diferitele legi fiscale.
Astfel, apare necesitatea elaborarii unei noi legi a controlului
fiscal care sa reglementeze in mod unitar domeniul controlului fiscal,
atat in ceea ce priveste problematica de fond, referitoare la dreptul
administratiei fiscale de a controla modul in care contribuabilii isi
indeplinesc obligatiile fiscale ce Ie revin potrivit legii, cat si unele
aspecte procedurale, care intervin in derularea activitatii de control.
Structura legii va trebui sa cuprinda atat dispozitii generale,
referitoare la definirea controlului fiscal, a obligatiilor fiscale si
organelor imputernicite sa exercite controlul, cat si prevederi speciale
privind drepturile si obligatiile organelor fiscale si ale contribuabililor,
reguli de procedura, prescriptia dreptului de a stabili diferente de
impozite, sanctiuni, dispozitii tranzitorii.
Pentru realizarea unui randament cat mat ridicat al sistemului,
un rol de baza revine aparatului fiscal si felului cum acesta pune in
practica mecanismul fiscal existent. Schimbarile intervenite in
economia romaneasca presupun ca si sistemul fiscal sa fie condus in
mod eficace de un aparat corespunzator atat la nivel local, cat si la
nivel central.
Administratia fiscala, aparatul fiscal, in esenta, necesita o
reforma ca intregul sistem, rezolvarea unor probleme de fond cum ar
fi:
> alocarea de resurse umane suplimentare; realizarea de
cursuri si programe de pregatire a salariatilor;
> dotarea corespunzatoare a aparatului (investitii, dotari
diverse, calculatoare, tipografii, etc.);
> implementarea unor evidente, contabilitati adecvate;
> o structurare, o reorganizare a aparatului la nivel central si
local, care sa asigure, cu maximum de eficienta, controlul si
incasarea impozitelor si taxelor.
C A P I T 0 L U L III

ACTELE DE VERIFICARE SI VALORIFICAREA


CONSTATARILOR CONTROLULUL STINGEREA
OBLIGATIILOR BUGETARE STABILITE PRIN
ACTELE DE CONTROL FISCAL

3.1. ACTELE DE VERIFICARE SI VALORIFICAREA


CONSTATARILOR CONTROLULUI

Organele de control fiscal ale Ministerului mtocmesc de regula


urmatoarele documente:

^ proces-verbal;
^ proces-verbal de constatare a contraventhlor;
^ nota de constatare;
^ nota unilaterala;
^ nota de prezentare;
^ proces-verbal de constatare a faptelor ce pot constitni
inrractiuni.

PROCESUL-VERBAL DE CONTROL

Toate datele si informatiile culese de inspector in timpul


desfasurarii
controlului fiscal fac obiectul procesului-verbal de control, care
constituie un
document intern si se pastreaza in dosarul fiscal al contribuabilului.
Din punct de vedere juridic, el este titlu de creanta, asa dupa cum se
precizeaza in art.4, lit a) din Ordonanta Guvernului nr.l 1/1996 priviid
executarea creantelor bugetare.
Procesul-verbal de control este un document bilateral, intocmit
in doua
exemplare, dintre care un exemplar se pastreaza la dosarul fiscal al
contribuabilului si un exemplar ramane la contribuabil.
Continutui procesului-verbal de control trebuie redactat astfel
incat
acesta sa poata fi citit independent de alte documente si sa nu dea
posibilitatea mai multor interpretari.
Procesul-verbal de control trebuie sa aiba o structura unica,
pentru toate verificarile efectuate pe urmatoarele patru capitole :

Primul capitol va cuprinde date referitoare la :

^ unitatea fiscala care a dispus controlul;


^ datele inspectorului care a efectuat controlul: prenume,
functie, numar
legitimatie de serviciu, numarul imputernicirii in baza careia a efectuat
controlul;
^ obiectivul (obiectivele controlului);
^ perioada supusa controlului;
^ durata desfasurarii controlului;
^ tipul de verificare efectuata.

Al doilea capitol va cuprinde date generale despre


contribuabil, si anume:
a) datele de identificare a contribuabilului supus controlului:
• denumire;
• numar de inregistrare la Registrul Comertului;
• numar de cod fiscal;
• adresa sediului social;
b) datele de identificare ale sucursalelor sau filialelor, daca este
cazul;
c) forma de proprietate
d) capitalul subscris si cel varsat;
e) persoana care asigura conducerea activitatii contribuabilului
in timpul
desfasurarii controlului;
f) persoana care raspunde de conducerea evidentelor
contabile;
g) persoana desemnata de contribuabil sa-l reprezinte pe
durata
desfasurarii controlului;
h) obiectui de activitate;
i) cifra de afaceri, conform ultimului bilant contabil aprobat;
j) numerele conturilor bancare, precum si bancile la care
acestea sunt
deschise;
k) date privind clientii si furnizorii stabili, cu care contribiiabiliul
are relatii de afaceri;
l) tipul activitatii desfasurate utilizand clasificarea activitatilor
din
economia nationala (Nomenclatorul CAEN);

Al treilea capitol, care reprezinta de fapt partea principala a


procesului-verbal de control, va cuprinde constatarile efective ale
inspectorului, care vor trebui sa fie structurate in functie de impozitele
care au facut obiectul verificarii.
Astfel, pentru fiecare impozit in parte, vor fi avute in vedere
urmatoarele
elemente:
• baza legala pentru stabilirea, calcularea si varsarea
impozitului;
• constatarile inspectorului cu privire la modul de stabilire,
calculare si
varsare a obligatiei fiscale;
• dispozitiile legale incalcate, cu mentionarea numarului si a
datei actului respectiv, precum si a articolului, alineatului etc;
• consecintele fiscale ale constatarilor;
• diferentele de impozite, cauzele care au condus la calculul
acestora
(dispozitii legale incalcate, cu nominalizarea acestora, erori de calcul
etc.).
• majorarile de intarziere stabilite;
• contraventiile constatate, cu precizarea prevederilor legale
incalcate,
precum si amenzile aplicate si baza legala pentru aplicarea acestora;
• termenul de plata stabilit pentru achitarea fiecarui debit
stabilit;
• justificari, obiectiuni si puncte de vedere ale contribuabilului,
cu privire la debitele stabilite, in cazul in care acesta si le-a exprimat;
• numele, prenumele si functia persoanelor raspunzatoare (in
cazul in care sunt antrenate raspunderi), justificarile si explicatiile
sense ale acestora, precum si punctul de vedere al organului de
control fiscal cu privire la aceste motivatii;
• eventuale masuri dispuse sau recomandari facute
contribuabilului pentru remedierea deficientelor si intrarea in
legalitate;
• platile efectuate de contribuabil, in timpul controlului, daca
este cazul.
In cazul in care nu s-au constatat abateri care sa genereze
calcularea de diferente, se va face mentiunea corespunzatoare.

In ultimul capitol al procesului-verbal de control se vor


mentiona :
• situatia sintetica a constatarilor efectuate (diferente de
impozite si taxe stabilite, majorari de intarziere calculate, amenzi si
penalitati aplicate, compensari efectuate etc.);
• documentele si evidentele puse la dispozitia organului de
control,
precum si cele fotocopiate sau retinute;
• alte date si informatii care ar putea fi relevante.
• mentiunea ca toate documentele puse la dispozitie
inspectorului au fost restituite.
Procesul-verbal de control va trebui sa contina data si locul
incheierii,
precum si semnaturile autorizate ale organului fiscal si ale
reprezentantului
contribuabilului, pe fiecare pagina.
Lipsa din procesul-verbal de control a mentiunilor privind datele
informative despre contribuabil, data si locul incheierii, datete de
identificare si semnatura autorizata a organului fiscal, atrage nulitatea
acestuia.
Procesul-verbal de control va cuprinde urmtatoarele anexe:
• o anexa in care vor fi sintetizate, pe fiecare impozit in parte:
- diferentele de impozit stabilite;
- majorarile de intarziere calculate;
- amenzile si penalitati Ie aplicate;
• anexele, pe fiecare impozit, cu calculul detaliat al tuturor
obligatiilor
stabilite, inclusiv majorarile de intarziere corespunzatoare;
• copiile proceselor verbale de constatare, si sanctionare a
contraventiilor, daca este cazul;
• notele de constatare intocmite, daca este cazul;
• documente, acte sau copii ale acestora, precum si notele
explicative sau informative;
• actul (actele) intocmit de organul de control fiscal, care
reprezinta
dovada retinerii documentelor sau a elementelor materiale;
• acordul sens pentru accesul organului de control fiscal in
afara
programului normal de lucru al contribuabilului, daca este cazul.
• copia documentului prin care s-a recunoscut restituirea tuturor
documentelor si evidentelor puse la dispozitia organului fiscal, pe
parcursul controlului.
Procesul-verbal de control, va fi semnat de inspectorul care a
efectuat
controlul fiscal, caruia ii revine responsabilitatea pentru constatarile
inscrise in acesta, precum si de contribuabil sau de reprezentantul
legal al acestuia.
Toate exemplarele procesului-verbal de control impreuna cu
anexele sale se inregistreaza la registratura contribuabilului controlat,
imediat dupa semnarea lui de catre cei indreptatiti, dandu-se acelasi
numar si aceeasi data pe fiecare exemplar inregistrat.
Potrivit prevederilor Ordonantei Guvemului Romaniei n r . 1 1 /
1996,
privind excecutarea creantelor bugetare, aprobata si modificata prin
Legea
nr. 108/1996, cu modificarile ulterioare, procesul-verbal de control
reprezinta titlul de creanta pentru diferentele constatate intre
obligatiile de plata determinate de catre contribuabil si cele legal
datorate, inclusiv majorarile de intarziere si penalitatile stabilite.
Diferentele de impozite si taxe, majorarile de intarziere si
penalitatile
stabilite cu ocazia controlului fiscal se platesc in termen de eel mult
15 zile de la data comunicarii rezultatelor controlului.
Data comunicarii catre contribuabil a rezultatelor controlului
fiscal este
considerata data semnarii de catre acesta sau de reprezentantulu
sau legal a
procesului-verbal de control.
In cazul in care contribuabilul sau reprezentantui sau legal
refuza
semnarea procesului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal
vor fi
comunicate printr-o scrisoare recomandata cu confirmare de primire,
data primirii de catre contribuabil a scrisorii constituind data
comunicarii.
Procesul-verbal de control fiscal va fi inregistrat la registratura
organului de control fiscal competent in termen de 3 zile de la
incheierea controlului fiscal.
Contribuabilul poate formula obiectiuni care se depun in termen
de 5 zile lucratoare de la comunicarea rezultatelor controlului, la
organul care a incheiat procesul-verbal.
Raspunsul la obiectiuni este dat in 15 zile de la inregistrarea
acestora, prin hotarare motivata semnata de seful organului de
control fiscal care a intocmit procesul-verbal.
Contribuabilul are dreprul de a depune contestatie impotriva
hotararii in
termen de 15 zile de la data comunicarii acesteia de la organul fiscal
care a emis hotararea, dar nu mai mult de 20 de zile de la data
comunicarii.
Contestatiile sunt supuse unei taxe de timbru de 2% la suma
contestata, dar nu mai putin de 10000 lei.
Contestatia se solutioneaza de catre D.C.F.P.C.F.S. judetene
sau a
municipiului Bucuresti, in 30 de zile de la inregistrarea ei, prin
dispozitie motivata, semnata de directorul general.