Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În disciplina Relațiilor Internaționale, dezbaterile pe tema actorilor au rãmas mult timp pe un plan
secundar, pe fondul dominației intelectuale exercitate de cãtre școala realistã.
De-a lungul timpului, realismul a fost criticat pentru „statocentrismul” său, unele dintre aceste
critici provocând dezbateri consistente, iar enunţurile despre actori au ajuns să facă parte, în mod
natural, din nucleul dur al programelor de cercetare ce concurează în cadrul disciplinei. Începând din
ani 1970, când evoluţiile la nivel internaţional au stimulat „dezagregarea” statului şi tratarea ca actori
autonomi a agenţiilor birocratice guvernamentale, dar mai ales privilegierea actorilor nestatali, în
special a celor transnaţionali. Noii actori transnaţionali au fost învestiţi, adesea, cu un considerabil
potenţial de schimbare în politica internaţională.
Concurenţii statului-naţiune:
În lumea contemporanã asistãm la o variație în timp și de la o arie tematicã la alta a sferei în care
autoritatea finalã este revendicatã de stat și/sau este recunoscutã ca legitimã de cãtre alte state.
Aceasta permite delimitarea a trei tipuri de provocãri.
Concurența între actorii nestatali în particular, cei transnaționali și statele-națiuni nu trebuie privitã
în termeni exclusiv conflictuali.
Organizația internaționalã guvernamentalã este o organizație internaționalã din care pot face
parte, de drept, doar statele, iar autoritatea decizionalã revine reprezentanților guvernelor statelor
membre. Organizația internaționalã neguvernamentalã este o organizație internaționalã ce reunește
entitãți care nu fac parte din sistemul guvernamental, provenind din mai multe state. Acești actori
pot fi ONG-uri naționale (inclusiv biserici, sindicate, patronate), companii, partide politice, nu însã și
agenții guvernamentale. Participarea acestora din urmã transformã organizaþia într-o OING hibridã.
O companie sau corporaţie transnaţională (CTN) este acea companie care deţine sucursale sau
subsidiare în afara ţării de origine. Această exigenţă are scopul de a individualiza sfera mai restrânsă
a CTN în raport cu multitudinea de companii care intră în relaţie cu actori politici din străinătate, de
ex. - o companie care desfăşoară activităţi de import-export poate întreprinde activităţi
transnaţionale de lobby pe lângă guverne străine.
Dacã actori legitimi precum organizațiile neguvernamentale sau companiile s-au transnaționalizat
considerabil în ultimele decenii, nu trebuie sã surprindã pe nimeni faptul cã stimulente similare dacã
nu chiar mai mari au intervenit în calculele unor actori nelegitimi precum grupãrile teroriste. Dupã 11
septembrie 2001, comunitatea științificã a reevaluat tratamentul acordat terorismului internațional,
transferându-l, dintr-o poziție marginalã, în chiar centrul preocupãrilor din subdisciplina Studiilor de
Securitate.
Grupări ale criminalităţii organizate, sunt la rândul lor, abordate din perspectiva actorului.
Cartelurile drogurilor - cu centrele în oraşele columbiene Cali sau Medellin – sunt veritabile corporaţii
transnaţionale ilegale. Chiar dacă asemenea structuri nu sunt recunoscute drept „actori” ai vieţii
internaţionale, analiza lor poate contribui la o mai bună înţelegere a efectelor globalizării.