Capitolul V

Cadrul metodologic al cercetarii

Aceasta cercetare a fost realizata pentru a putea evidentia si pentru a lua seama de
frecventa si gravitatea fenomenelor de violenta dintr-un loc numit „scoala”, unde
disciplina si masurile educative ar trebui sa fie exemplare, unde elevii ar trebui sa vina
pentru a deprinde si pentru a-si dezvolta aptitudini necesare pentru reusitele in viata, in
ceea ce priveste nu numai locul de munca, dar si viata personala. In fiecare zi, oamenii
obisnuiti observa, analizeaza si evalueaza mediul social in care traiesc, situatiile si
fenomenele care li se intampla si despre care primesc informatii pe diverse canale. Asa
cum spunea si Alfred Schütz, „in practica suntem toti sociologi”. (Chelcea, 2004, p. 29)
Tot acest „corpus de cunostinte fondat pe traditiile impartasite si imbogatite de mii de
observatii si experiente” (Ibidem) constituie simtul comun. Totusi nivelul simtului
comun este limitat de mai multi factori, cum ar fi enculturatia (trasmiterea culturii de la o
generatie la alta este limitata, bogatia vocabularului), socializarea (se desfasoara diferit de
la un grup social la altul, astfel ca interiorizarea aceleiasi culturi poate fi mai mult sau
mai putin realizata), subiectivitatea oamenilor in viata sociala, in functie de scopurile si
interesele lor particulare („viziunea de tunel”, cum preciza Petru Ilut). (Ibidem, p. 32) Cu
toate aceste dezavantaje, putem spune ca simtul comun are si puncte tari, identificate de
Petru Ilut (Ibidem, p. 36), dupa cum urmeaza: este adecvata nivelului „mezo” al
populatiei, care nu necesita aparate speciale pentru a fi cunoscut, in cazul persoanelor cu
multa experienta, aceasta cunoastere se apropie, de cele mai multe ori, de adevar,
utilizeaza metode de cunoastere asemanatoare celor utilizate de specialisti. Necesitatea
investigarii cunoasterii comune a dezvoltat dorinta cercetatorilor de a depasi stadiul
simtului comun, pentru a putea intelege si explica diferite fenomene sau doar aspecte
simple ale vietii sociale, deoarece metodele stiintifice de cunoastere asigura
desubiectivizarea explicatiilor, oferind o imagine asupra realitatii asa cum este ea, si nu
asa cum apare la nivelul simtului comun. De fapt, asa cum preciza si initiatorul
empirismului, Francis Bacon, „prelucrarea rationala a datelor senzoriale conduce la
stiinta adevarata”. (Ibidem p. 39) Asa cum precizeaza cercetatorii (Marginean, 2004, p.
15), cercetarea sociologica are un dublu avantaj, deoarece are in vedere deopotriva
cercetarea teoretica si cercetarea empirica, datorita faptului ca nu toate cunostintele pe
care le avem au rezultat direct din cercetarile de teren, ci si din teoriile constituite pe baza
cercetarilor empirice anterioare. Prin teorie se intelege „o constructie intelectuala prin
care unui anumit numar de legi sunt asociate unui principiu din care ele pot fi deduse in
mod riguros.” (Chelcea, 2004, p. 40)

Astfel, in lucrarea de fata, am cuprins in prima parte, teoriile dezvoltate de diferiti

cercetatori, psihologi si sociologi, iar in cea de-a doua parte am realizat o cercetare de
teren. Avand in vedere atat limitele de timp, dar si cele financiare, sub sfera cercetarii au
fost inglobati elevii si profesorii a doua scoli, de varste si din clase scolare diferite.
Astfel, am vrut sa cunosc opinia acestora despre cauzele fenomenelor de violenta din
scolile acestora, frecventa si gravitatea acestor conduite, actorii directi (victimele si
delincventii) si indirecti care iau parte la acestea, dar si identificarea atitudinii tolerante
fata de violenta. Este necesara o cunoastere la nivel national a fenomenului de violenta
scolara, o constientizare generalizata privind punerea violentei pe agendele de lucru ale
persoanelor specializate, responsabile de gasirea unor solutii, dar si de luarea de pozitie a
societatii si implicarea in prevenirea si combaterea acestui fenomen.

1. Metodele, tehnicile, procedeele si instrumentele folosite in cercetarea

sociologica:

Cercetarea stiintifica a faptelor si fenomenelor sociale presupune utilizarea

conceptelor clar definite, a metodelor si tehnicilor de cercetare riguroase, pentru
indeplinirea obiectivelor propuse si verificarea ipotezelor sau descrierea obiectiva a vietii
sociale. Metodologia cercetarii sociologice cuprinde mai multe elemente (Marginean,
2004, p. 53): definirea domeniului studiat, principiile si regulile de desfasurare a
investigatiilor, instrumentele pentru culegerea si analiza datelor, criterii de confirmare a
calitatii rezultatelor, strategii pentru explicatia teoretica, integrarea teoriilor particulare in
teorii mai generale, si trecerea la reflectia filosofica. Prin termenul de „metoda” se
intelege „orice element care prescrie un mod de a actiona in efectuarea unei cercetari”
(Ibidem, p. 57), insa acest concept se foloseste uneori la singular, exemplificat prin
metoda comparativa, sau la plural, prin sintagma metode de culegere a datelor, de
prelucrare a informatiilor. Pentru enumerarea metodelor de cercetare se impune , mai
intai, o clasificare in functie de modalitatea generala de lucru si sursele de informare
(oamenii, realitatea in sine, documentele sociale), astfel ca, pentru fiecare sursa s-a
dezvoltat cel putin o metoda de cercetare. Atunci cand metodele se diferentiaza in tipuri,
de cele mai multe ori, sunt numite tehnici, iar procedeul apare ca „o particularitate a
tehnicii in aplicarea instrumentelor de cercetare” (Ibidem), unelte materiale (foaia de
observatie, ghid de interviu, etc.) pe care le foloseste cercetatorul. In functie de aceasta
schita, distingem metode precum observatia, ancheta, experimentul si analiza
documentara. De exemplu, interviul este o tehnica de ancheta, de culegere a datelor pe
cale verbala, procedeul de lucru constand, fie intr-un chestionar, fie intr-un plan de
convorbire (ghid de interviu). Folosirea unei modalitati de cercetare tine de adecvarea ei
la specificul domeniului si la obiectivele urmarite.

De asemenea, se face distinctie intre cercetarea cantitativa si cea calitativa.

Cercetarea calitativa presupune „concentrarea mai multor metode, implicand o abordare
interpretativa si naturalista a subiectului studiat” (Chelcea, 2004, p. 72) si folosirea si
colectarea unei varietati de materiale empirice (studii de caz, interviuri, experienta
personala, observatia, etc.). Acest tip de cercetare nu este pe deplin cristalizat, datorita
gradului de dificultate al aplicarii pe care il presupune si asa cum spunea si Wilhelm
Dilthey, „explicam lucrurile, dar pe oameni ii intelegem.” (Ibidem, p. 73) Pentru intarirea
acestei afirmatii, facem apel si la distinctia facuta de Max Weber (Ibidem) intre explicatie
si intelegere, care considera ca metoda comprehensiva si „raportarea la valori” constituie
„stalpul de rezistenta” al cunoasterii sociologice. Despre cercetarea calitativa mai putem
spune ca aceasta priveste mai mult in profunzime, decat in largime si nu foloseste un
numar mare de persoane investigate, ci mai degraba este interesata de relatiile si
informatiile din cadrul unui grup mai restrans de persoane.

Cercetarea cantitativa se centreaza pe definitii operationale, este interesata de

obiectivitate si cauzalitatea dintre fenomenele sociale. Aceasta studiaza viata sociala
bazandu-se pe calcule statistice si probabilistice, pe un numar mare de cazuri si pe
esantioane.
 2. Justificarea alegerii metodelor, tehnicilor si procedeelor folosite:

In primul rand, in justificarea alegerilor facute, ma voi raporta la limitele de timp

si a resurselor financiare si materiale de care am dispus. Am folosit cercetarea cantitativa,
deoarece timpul de culegere a datelor si informatiilor s-a redus foarte mult, si in sfera
populatiei investigate am cuprins mai multe cazuri, decat daca as fi folosit metodele si
tehnicile specifice cercetarii calitative. De asemenea, in functie de obiectivele propuse,
am folosit o cercetare care vizeaza explicatia relatiilor dintre anumite fenomene sociale,
de exemplu, cum influenteaza frecventa conduitelor violente atitudinile si opiniile despre
violenta si care sunt cauzele producerii acestor fenomene. Prin cercetarea explicativa, mi-
am propus indeplinirea obiectivelor propuse si testarea anumitor ipoteze.

In lucrarea de fata am folosit ca si surse de informare oamenii, elevii a doua scoli,

ca actori directi sau indirecti, care au luat sau iau parte la fenomenele de violenta din
cadrul scolar. Am folosit sondajul de opinie publica, prin utilizarea chestionarului,
bazandu-ma pe modalitatile interogative in obtinerea informatiilor, care au ca scop
identificarea aspectelor subiective (opinii, atitudini, interese, etc.) ale unui numar de
persoane, referitoare la fenomenul de violenta, o problema de interes general.
Chestionarul reprezinta o tehnica si un instrument de investigare, constand intr-un
„ansamblu de intrebari scrise [], ordonate logic si psihologic, care prin administrarea de
catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare, determina raspunsuri ce urmeaza a
fi inregistrate in scris”. (Ibidem, p. 212) Chestionarul a fost autoadministrat, deoarece
folosirea acestui tip de chestionar prezinta ca avantaj eliminarea factorului care poate
influenta raspunsul, si anume personalitatea celui care aplica formularul, si este mai mult
probabil ca subiectii sa fie dispusi sa raspunda la intrebarile „foarte personale” si sa nu se
teama ca raspunsurile lor nu vor fi anonime. Totusi, acest tip de chestionar prezinta si
dezavantaje, cum ar fi ca, datorita faptului ca elevii investigati se afla intr-un colectiv,
intr-o sala de clasa, pot sa isi influenteze reciproc raspunsurile, voluntar sau involuntar.
De asemenea, autoadministrarea poare creste riscul neintelegerii intrebarilor si
imposibilitatea obtinerii informatiilor, tocmai de aceea am ales ca autoadministrarea
chestionarelor sa fie facuta de cateva persoane, „operatorii de ancheta”, care sa poata sa
lamureasca intelesul intrebarilor, dar sa si inregistreze anumite date de observatie despre
conditiile ambientale ale mediului scolar.

Bineinteles, si alegerea momentului cel mai adecvat pentru administrarea

chestionarului nu trebuie sa fie intamplatoare (Ibidem, p. 251), astfel, am ales sa aplic
chestionarele elevilor, in timpul orelor de curs, bineinteles cu acordul directorului scolii si
profesorilor care sustineau orele de curs, deoarece am presupus ca intreruperea
recreatiilor sau retinerea dupa ore a elevilor va scadea gradul de acceptare si completare a
chestionarelor.

In structura chestionarului, am inclus mai multe intrebari inchise, deoarece

elevii, fiind presati de timp, nu ar fi fost receptivi la rugamintea de a raspunde cat mai
concis la intrebari deschise, fapt confirmat in timpul cercetarii de teren. Pentru inceput,
am folosit intrebari introductive, de „spart gheata” (Ibidem, p. 253), care sa nu faca
referire la date personale sau la lucruri prea complicate, apoi am utilizat intrebari
referitoare la frecventa si gravitatea fenomenului de violenta din scoala respectiva,
intrebari de opinie si de atitudine, dar si intrebari de control, pentru a verifica fidelitatea
si consistenta opiniei exprimate. Am incheiat chestionarul cu intrebari de identificare,
referitoare la sex, varsta, scoala si clasa din care face parte fiecare elev intervievat.
Scalele folosite in chestionar au fost scale compuse (scale Likert cu 5 variante de
raspuns), dar au fost utilizate si intrebari dihotomice (cu doua variante de raspuns, da sau
nu). Chestionarul s-a intins pe o lungime de doar doua pagini, cu intrebari care sa
indeplineasca obiectivele si sa verifice ipotezele impuse, din considerente de ordin
material si de timp, atat din partea operatorilor de interviu, cat si din partea elevilor si
profesorilor.

3. Obiectivele cercetarii:

Dupa cum am precizat in prima parte a lucrarii, fenomenul de violenta in scoala

cuprinde orice forma de manifestare a unor comportamente, precum violenta verbala si
psihologica (porecle, ironii, amenintari), violenta fizica (imbranceli, lovituri, batai),
conduite care afecteaza si sunt indreptate catre si dinspre mai multe tipuri de actori
(violente intre elevi, din partea elevilor indreptate catre profesori si din partea
profesorilor adresate elevilor). Astfel, avand ca punct de plecare definitia acestui concept,
obiectivele cercetarii au fost urmatoarele:

1. Masurarea frecventei si gravitatii tipurilor si formelor de manifestare a violentelor

in scoli.
2. Evidentierea atitudinii asupra diferitelor tipuri si forme de manifestare a violentei
scolare.
3. Identificarea cauzelor violentei din scoli.
4. Observarea atitudinii tolerante fata de fenomenul de violenta din scoli.

4. Ipotezele de lucru ale cercetarii:

Folosind definitia lui Fred Kerlinger, putem afirma ca o ipoteza este „un enunt
conjectural despre relatia dintre doua sau mai multe variabile” (Chelcea, 2004, p. 99),
insa, nu orice enunt despre o posibila relatie dintre variabile reprezinta o ipoteza, ci doar
acela care este testabil si specific (sa nu se piarda in generalitati). Relatiile ipotetice
testate prin procedee specifice ale statisticii pot fi: de marime (se compara diferiti
parametri statistici), de concordanta / neconcordanta intre distributii statistice si de
dependenta / independenta intre variabile aleatorii. Ipoteze statistice le-am testat cu
ajutorul analizelor corelatiilor. Astfel, ipotezele de lucru ale cercetarii de fata au fost
urmatoarele:

1. Daca elevii folosesc comportamente violente care vizeaza profesorii, atunci si

acestia, la randul lor, utilizeaza aceleasi conduite asupra elevilor.
2. Cu cat frecventa fenomenelor de violenta din scoli este mai mare, cu atat elevii se
tem ca ar putea sa fie victime ale acestor comportamente.

3. Operationalizarea conceptelor:

Daca ne referim la cercetarea sociala, conceptele folosite reflecta caracteristici ale

fenomenelor, proceselor si relatiilor care se desfasoara in societate. Cunoasterea depinde
in mare masura de definitia termenilor, astfel ca exista mai multe tipuri de definitii, si
anume definitia nominala si definitia operationala. Prima se refera la „explicitarea
semnificatiei unui termen prin apelul la termeni cunoscuti, a caror semnificatie este
general acceptata.” (Marginean, 2004, p. 166) Definitia operationala face trecerea de la
nivelul teoretic la cel empiric, fiind „un procedeu eficient pentru a decide daca o calitate
poate fi atribuita unei unitati sociale”. (Chelcea, 2004, p. 134)

A. Definitia nominala a conceptelor folosite:

Elevul reprezinta acea „persoana care invata intr-o scoala si urmeaza o forma de
invatamant mediu sau elementar”. (DEX)

Profesorul este o „persoana cu o pregatire speciala intr-un anumit domeniu de

activitate si care preda o materie de invatamant, in scoala”. (DEX)

Scoala este acea „institutie de invatamant public, unde se predau elementele de

baza ale principalelor discipline”. (DEX)

Comportamentul presupune „ansamblul manifestarilor obiective ale unui individ

prin care se exteriorizeaza viata sa psihica”.(DEX)

Violenta presupune „recurgerea la forta fizica avand drept scop prejudicierea

integritatii bunurilor sau persoanelor”. (Ferréol, 1998, p. 224)

Violenta din scoli este acel tip de violenta care se petrece pe teritoriul institutiei
de invatamant sau cel mult in vecinatatea acesteia si fapta este savarsita de o persoana cu
statut de elev sau cadru didactic.

Victima reprezinta acea „persoana care sufera chinuri fizice sau morale din partea
oamenilor, a societatii sau din cauza propriilor greseli”. (DEX)

Atitudinea reprezinta o „orientare personala sau de grup, rezultata din

combinarea de elemente afective, cognitive si conative, care exercita influente de
directionare, motivare sau evaluare asupra comportamentului”. (Vlasceanu si
Zamfir, 1998, p. 54)
 B. Definitia operationala a conceptelor folosite:

Aceasta cercetare a avut ca obiectiv analiza tipurilor de violenta manifestata in

scoli, gravitatea acestui fenomen, actorii implicati si atitudinile acestora, dar si cauzele
violentei, in general, si al violentei din scoli, in special. Astfel, interesul s-a centrat pe
mai multe dimensiuni ale fenomenului:

a.       Dimensiunea comportamentala, care se refera la tipurile si formele de

manifestare a violentei din scoli, de la formele „acceptate”, atat de colegii de scoala, cat
si de cadrele didactice, cum sunt tachinarile, amenintarile, injuriile, pana la cazuri foarte
grave, reprezentate de talharii, lovituri, batai. S-au luat in considerare actele violente
savarsite de diferiti actori: violente intre elevi, dar si intre elevi si profesori.

b.      Dimensiunea atitudinala, care se refera la atitudinile fata de violenta din scoli si,
mai ales fata de diferite manifestari ale acestui fenomen. Avand in vedere faptul ca
cercetarea a vizat doar elevii ca fiind respondenti, doar atitudinea toleranta sau nu a
acestora a putut fi observata.

c.       Dimensiunea cauzala face referire la cauzele violentei, in general, dar si a

violentei din scoli, bazandu-se pe diferitele teorii consacrate referitoare la caracterul
innascut al violentei, dar si la caracteristici externe individului, cum este mediul familial
si social, scoala, mass-media, saracia.

d.      Dimensiunea opiniei publice, care se refera la opinii ale elevilor asupra
frecventei violentei, in diferite contexte sociale, dar si opinii asupra sistemului de
sanctiune aplicat minorilor delincventi.

Pentru a descrie fiecare dimensiune in parte, trebuie identificati indicatorii prin

care este definit fenomenul de violenta din scoli.

a.       Pentru identificarea tipurilor si formelor de violenta din scoli, manifestate intre
elevi si intre elevi si profesori, care formeaza dimensiunea comportamentala,
indicatorii folositi sunt reprezentati de urmatorii itemi din chestionar:
Q2. Cat de frecvent s-a intamplat sa asisti la comportamente violente intre elevii din
scoala ta?
1. Certuri si conflicte.
2. Ironii, jigniri si injurii.
3. Violente fizice, cum sunt imbrancelile, bataile sau loviturile.
Q3. Cat de frecvent ai asistat la conduite neadecvate / agresive din partea elevilor
orientate catre profesorii din scoala ta?
1. Ignorarea mesajelor si solicitarilor profesorilor.
2. Atitudini si remarci amenintatoare la adresa profesorilor.
3. Ironii, jigniri si injurii.
4. Violente fizice, cum sunt imbrancelile sau loviturile.
Q4. S-a intamplat vreodata ca profesorii sa aiba comportamente neadecvate / violente
la adresa elevilor din scoala ta?
1. Neacordarea de atentie sau ignorarea solicitarilor elevilor.
2. Gesturi si priviri amenintatoare.
3. Ironii, jigniri sau insulte.
4. Pedepse fizice.

b.      Indicatorii care definesc dimensiunea atitudinala sunt reprezentati de itemii din
chestionar referitori la atitudini tolerante fata de violenta din scoli, dar si sentimente de
teama fata de eventuale infractiuni din locurile publice.

Q6. Cat de mult va temeti ca s-ar putea ca ?

1. in scoala, sa fiti victima unei infractiuni (talharie, lovire, viol, etc.)?
2. in locuri publice (pe strada, in cartier), sa fiti victima unei infractiuni (talharie, lovire,
viol, etc.)?
Q8. In ce masura consideri ca urmatoarele comportamente violente ar trebui tolerate?
1. Acte de indisciplina in timpul orelor de curs.
2. Atitudini si remarci amenintatoare
3. Ironii, jigniri si injurii.
4. Violente fizice, cum sunt imbrancelile sau loviturile.

c.       Dimensiunea cauzala este reprezentata de indicatorii care fac referire la cauzele
interne (caracterul innascut al comportamentului agresiv) si externe (mediul ambiental
din familie, influentele grupurilor de prieteni, locurile publice, aspectele economice ale
vietii) ale violentei din scoli.

Q1. In ce masura sunteti de acord cu urmatoarele afirmatii?

1. Agresivitatea este o tendinta innascuta de actiune, este un instinct.
2. Orice comportament agresiv are la baza frustrari.
3. Indivizii invata in mod direct agresivitatea, prin observarea si imitarea
comportamentelor celorlalti.

Q5. Ce cauze considerati ca au fenomenele de violenta din scoli?

Q5. Pentru afirmatiile urmatoare, va rog, sa-mi spuneti daca sunteti de acord sau nu.
1. Copiii care provin din familii in care aveau loc des violente, sunt mai predispusi a
prelua aceste modele de comportament agresiv.
2. Conditiile de saracie in care traiesc unii copii, ii imping pe acestia sa comita delicte.
3. Copiii care se uita prea mult la televizor, sunt mai violenti, deoarece „invata” din
emisiuni sau filme aceste comportamente.
4. In scoala au loc mai multe violente decat pe strada sau in cartier.

d.      Indicatorii dimensiunii opiniei publice au avut la baza itemii care identifica
opinii ale elevilor fata de frecventa violentei din scoala proprie, dar si daca acestia cunosc
sistemul de sanctiuni aplicat delincventilor minori.

Q10. Unde crezi ca au loc mai des violentele?

1. In scoala.
2. Pe strada.
3. In familie.
4. In gastile de cartier.

Q11. Cunosti sistemul de sanctionare aplicat minorilor care savarsesc delicte?

Q12. Esti de acord cu urmatoarele afirmatii?

1. Minorii cu varsta sub 16 ani nu sunt sanctionati de lege, deoarece nu si-au dat seama
ce delicte savarsesc.
2. Minorii cu varsta peste 16 ani sunt sanctionati de lege ca si adultii.
5. Esantionarea si populatia investigata:

Procesul de esantionare urmareste „realizarea unei cercetari reprezentative prin

studierea numai a unei parti din universul cercetarii, care alcatuieste o colectie statistica
de elemente”. (Marginean, 2004, p. 141) Alegerea trebuie facuta in asa maniera incat,
prin intermediul acestui studiu redus, sa se obtina concluzii cu valabilitate generala, adica
tinand seama de caracteristicile intregului univers de indivizi ai unei populatii. Esantionul
trebuie sa posede o calitate esentiala, si anume reprezentativitatea, adica, capacitatea de a
reproduce cat mai fidel structurile si caracteristicile populatiei din care este extras.
 Pentru identificarea tipurilor si formelor de manifestare a violentei, precum si a
cauzelor acestui fenomen, ar fi trebuit sa surprindem opiniile si atitudinile diferitilor
actori ai mediului scolar (elevi, profesori, directori, consilieri ai scolilor), insa, din cauza
limitelor resurselor de timp, materiale si financiare am intervievat doar o parte din elevi.
Ca urmare, in cercetarea de fata, esantionul a fost format din 108 elevi a doua scoli din
judetul Gorj, cu varste cuprinse intre 14 si 19 ani. Initial, in esantion trebuiau sa intre
elevii din fiecare clasa de la a VIII-a pana la a XII-a. Esantionul nu este reprezentativ,
deoarece marimea esantionului este doar o parte infima a populatiei care ar trebui
cercetate, nu s-a folosit nici o procedura de esantionare, elevii fiind intervievati in functie
de disponibilitatea si dorinta acestora de a raspunde la chestionare.

Capitolul VI

Analiza datelor cercetarii

A.    Primul lucru pe care trebuie sa-l facem in analiza datelor consta in construirea
tabelelor de frecvente si procente (numarul de indivizi si, implicit procentele acestora,
dar si numarul total de indivizi care apartin diverselor categorii ale variabilelor).

1.      Folosind analiza datelor in SPSS si Excel, am pus in evidenta gravitatea

dimensiunii comportamentale a fenomenului de violenta, folosind frecventele tipurilor
de violenta dintre diferiti actori sociali (elevi – elevi, elevi – profesori, profesori - elevi).
Astfel, urmatoarele concluzii au fost evidentiate:

In ceea ce priveste violentele intre elevi (Anexa 1), din populatia cercetata (108
elevi), dupa cum se poate vedea si in reprezentarea grafica, forma de violenta cea mai des
intalnita este reprezentata de injurii, jigniri si amenintari, cu un procent de 61.1 %, urmata
de situatiile de certuri si conflicte, care cumuleaza un procent de 33.3 %, iar violentele
fizice se gasesc in 17.6 % dintre cazuri, un procent destul de ingrijorator. De asemenea,
ar trebui sa ne asteptam ca violentele fizice sa aiba o frecventa cat mai mica, asadar, asa
cum reiese si din analiza de fata, spre deosebire de cazurile in care, intre elevi exista,
foarte rar sau destul de rar, certuri si conflicte, sau injurii si amenintari (situatii care
ocupa o pondere de 9.3 %, respectiv 8.3 % in totalul cazurilor), fenomenele de violenta
fizica au loc foarte rar sau destul de rar, ingloband un sfert din cazuri.

Graficul 1:

In ceea ce priveste analiza formelor de manifestare a comportamentelor violente

intre elevi, in functie de categoria de sex, se poate afirma ca, certurile si conflictele au
loc, fara prea mari diferente, atat in grupurile fetelor, cat si in cele ale baietilor. La fel se
intampla si in cazul injuriilor, ironiilor si jignirilor, fetele si baietii luand parte la acestea
in mod nediferentiat. Totusi, la violente fizice se pare ca fetele iau parte destul de rar sau
foarte rar, cumuland un procent de 30 %, fata de 18.8 %, cel al baietilor.

Despre comportamentele agresive ale elevilor orientate catre profesori

(Anexa 2), cea mai mare pondere, de 13.9 %, este reprezentata de ironii, jigniri si injurii
care se intampla foarte des. Cea mai grava forma de violenta, cea fizica, desi se intampla
foarte rar, in 37 % dintre cazuri, nu ar trebui sa aiba loc, indiferent de cauzele acesteia,
deoarece cadrele didactice trebuie tratate cu respect si cu admiratie pentru ceea ce fac,
pentru educatia pe care o ofera. Amenintarile sunt la ordinea zilei, elevii dezvolta aceste
comportamente foarte des si des, in mai mult de jumatate din situatii. De asemenea,
scaderea autoritatii profesorilor asupra elevilor se poate observa si din faptul ca elevii nu
mai dau atentie mesajelor sau solicitarilor de la orele de curs a profesorilor, situatiile de
acest gen avand loc foarte des si des, in aproape jumatate din cazuri.

Graficul 2:

In ceea ce priveste formele de violenta ale elevilor orientate catre profesori, am

analizat frecventa si gravitatea acestor situatii si in functie de sex. Astfel, se pare ca fetele
ignora foarte des mesajele profesorilor, cumuland un procent de 20 %, fata de cel al
baietilor, de doar 6.3 %, in rest nefiind diferente semnificative. De asemenea, tot
grupurile de fete „angajeaza” comportamente agresive reprezentate de amenintari la
adresa cadrului didactic, situatiile de acest gen se intampla foarte rar in cazul fetelor,
acestea cumuland un procent de 6.7 %, fata de grupurile baietilor, in cadrul carora
amenintarile se intampla foarte rar in aproximativ 19 % din situatii.

Despre cazurile comportamentelor neadecvate / violente ale cadrelor didactice

(Anexa 3), putem spune ca sunt inacceptabile, indiferent de cauza acestora. Ei nu mai
sunt la varsta adolescentei, deja au multa experienta scolara si experienta de viata in
spate, incat sa stie sa isi impuna autoritatea si sa se angajeze in activitati educative fara
violenta. Totusi, dupa cum se poate vedea si in reprezentarea grafica de mai jos,
profesorii folosesc comportamente agresive. Acestia folosesc foarte des ironii, jigniri si
insulte, in aproximativ 15 % din cazuri, urmate de situatiile in care ignora solicitarile
elevilor, in 11.1 % din cazuri. Pedepsele fizice sunt aplicate elevilor foarte rar, in 59.3 %,
totusi exista si situatii in care profesorii recurg la aceste comportamente pentru impunerea
autoritatii.

Graficul 3:

2.      Dimensiunea atitudinala a fenomenului de violenta se refera la atitudinile

tolerante pe care le pot capata persoanele care asista constant la comportamente agresive
sau, dimpotriva, sentimente de teama si frica de a nu fi victime ale acestora.(Anexa 4)
Asadar, in privinta temerii de a nu cadea prada unor infractiuni sau violente, cei mai
multi elevi, in procent de 35.2 %, se tem foarte putin ca pot ajunge intr-o astfel de
situatie, urmati cei care se simt in nesiguranta cateodata, cumuland un procent de 27.8 %.
In schimb, atunci cand vine vorba de teama de a nu fi victima a violentei stradale, situatia
se schimba, cele mai multe persoane simtindu-se in nesiguranta foarte mult sau destul de
mult (in 38.9 % dintre cazuri).

Graficul 4:
 In analiza acestor sentimente, in functie de categoria de sex, putem spune ca
exista cateva diferente semnificative, astfel ca fetele isi fac foarte des griji ca nu cumva sa
devina partase la anumite infractiuni care se petrec pe teritoriul scolii, in 20 % din cazuri,
spre deosebire de baieti, care intrunesc un procent de doar 10.4 %. Grupul fetelor care nu
se tem deloc sau destul de rar ca pot fi victime ale infractiunilor din scoli cumuleaza o
pondere de 51.6% din cazuri, fata de procentul baietilor, de 37.6% din cazuri. Totusi, la
capatul celalalt se afla fetele care se tem foarte mult si destul de mult de comportamente
violente care se intampla pe strada sau in cartiere, procentul acestora ajungand pana la
46.6 %, fata de cel al baietilor care cumuleaza doar 29.2 % din cazuri.

De asemenea, in chestionar am introdus o intrebare referitoare la existenta unor

portari si agenti de paza in scolile cercetate, deoarece am vrut sa vedem daca un astfel de
element are vreun efect asupra sentimentelor de teama de a nu deveni victime ale
infractiunilor in scoli. Astfel, unii elevi spun ca, in scoala, exista un portar si agenti de
paza si protectie, alti elevi afirma ca nu exista, iar altii ca nu stiu de existenta acestor
„personaje”. Intre cei care afirma ca exista portar in scoala, cei care spun ca nu exista si
cei care nu stiu de existenta nici unui portar in scoala lor, care sa verifice necunoscutii
care intra in incinta scolii, nu se remarca diferente, toate grupurile temandu-se foarte
putin sau destul de putin ca vor fi victime ale violentelor (44.4 % din cazurile celor care
au raspuns ca exista portar, respectiv 44.6 % din cazurile elevilor care spun ca nu exista
un portar in scoala lor si 50.2 % din cei care nu stiu vreun portar in scoala).

Graficul 5:

In ceea ce priveste atitudinile tolerante fata de diversele forme de manifestare a

violentei, putem spune ca nu exista prea mari diferente intre pareri, exceptie facand
atitudinile fata de violentele fizice. Astfel, actele de indisciplina din timpul orelor de curs
sunt cele mai tolerate, intr-o foarte mare masura, 19.4 % din cazuri, urmate de toleranta,
in foarte mare masura, a ironiilor, injuriilor si jignirilor, aceste situatii cumuland 15.7 %
din cazuri, iar violentele fizice sunt tolerate, intr-o foarte mica masura, in 45.4 % din
cazuri.

In ceea ce priveste toleranta acestor acte violente, in functie de categoria de sex,

putem spune ca, 58.4 % dintre baieti nu tolereaza deloc sau intr-o mica masura, actele de
indisciplina ale elevilor din cadrul orelor de curs, spre deosebire de fetele care nu
tolereaza aceste comportamente, acestea reprezentand o pondere de 33.4 % din cazuri.
Acelasi lucru se poate observa si in cazul amenintarilor, situatii deloc tolerate sau doar
intr-o mica masura de catre baietii care reprezinta 53.2 % din cazuri, fata de fete care
cumuleaza doar un procent de 35 %. In celelalte situatii reprezentate de ironii, jigniri si
injurii si violente fizice nu se remarca diferente, in functie de sexul respondentului.

3.      Cauzele formelor de violenta din scoli au fost descrise de itemii chestionarului
(Anexa 5) referitori la caracterul innascut al acestor comportamente si la factorii externi
care contribuie la manifestarea violentelor.

Graficul 6:

Dupa cum se vede si in reprezentarea grafica, aproape un sfert din elevi considera,
ca agresivitatea este, in totalitate, innascuta, iar un procent de 38 % ii reprezinta pe elevii
care sunt partial de acord cu caracterul instinctiv al violentei. Din totalul elevilor care
considera ca frustrarile de la nivelul psihicului provoaca reactii violente, aproximativ 44
% dintre acestia sunt in totalitate de acord cu afirmatia si inca pe atatia considera ca
aceasta cauza contribuie doar partial la manifestarea violentei. Bineinteles, din toata
populatia cercetata, procentul cel mai mare, de 45.4 % este reprezentat de elevii care
considera ca mediul social contribuie, in totalitate, la manifestarea comportamentelor
violente. Pentru a confirma parerea elevilor despre cauzele violentei, in chestionar a fost
introdusa si o intrebare cu raspuns deschis care are in vedere acest aspect al violentei.
Desi, nu toti elevii chestionati au raspuns la aceasta intrebare, putem totusi sa ne facem o
parere, asadar, acestia considera ca printre cauzele violentei se gasesc: anturajul si
locurile rau – famate, dorinta de a fi in centrul atentiei si de a provoca celorlalti teama,
lipsa „celor 7 ani de acasa”, alcoolul, fotbalul, afirmarea puterii, problemele familiale,
televizorul, internetul si strada, dar si folosirea violentei ca raspuns la violenta.

Avand in vedere faptul ca, la inceputul lucrarii, am plecat de la premisa ca

violenta se datoreaza in mare parte mediului social si familial, in chestionar s-au folosit
mai multe intrebari referitoare la cauzele comportamentelor violente ale copiilor, asadar,
un procent de 71.3 % din respondenti sunt in totalitate de acord sau partial de acord cu
faptul ca, atmosfera din familie contribuie decisiv la comportamentele agresive ale
copiilor. Nu numai climatul familial este important pentru dezvoltarea armonioasa a
copiilor, ci si situatia economica a familiei, un procent de 65.7 % fiind in totalitate sau
doar partial de acord cu aceasta afirmatie. In ceea ce priveste imitarea sau invatarea
comportamentelor violente de la televizor ca fiind cauza principala a violentei copiilor, o
pondere de 62.1 % din cazuri este reprezentata de persoanele care sunt in totalitate sau
partial de acord cu aceasta afirmatie.

Graficul 7:
 4.      Chestionarul cercetarii a cuprins si intrebari generale de perceptie a elevilor
despre frecventa violentei din scoala proprie si despre sistemul de sanctionare a minorilor
care savarsesc infractiuni. (Anexa 6)

Astfel, cei mai multi dintre elevi sunt, in totalitate de acord sau doar partial cu
faptul ca in scoala se intampla mai multe violente decat in locurile publice, cum ar fi pe
strada sau in cartier, acestia cumuland un procent de 33.3 %, iar cei care nu sunt de acord
cu aceasta afirmatie cumuleaza 40.8 % din cazuri. Pentru confirmarea opiniei despre
violentele din scoala, in chestionar a fost introdusa inca o intrebare despre cat de des se
intampla aceste fenomene, comparativ cu alte locuri publice sau contexte. Astfel, dupa
cum se poate vedea si in figura alaturata, violentele au loc foarte des in gastile de cartier,
63.9 % din respondenti afirmand acest lucru, iar un procent de aproape 30 % considera ca
aceste situatii se intalnesc destul de des in gastile de cartier. Despre violentele din familie,
elevii considera ca acestea se intampla foarte rar sau destul de rar, acestia ingloband o
pondere de 50.9 % din cazuri. Totusi, se pare ca elevii, in procent de 66.7 % din cazuri,
considera ca violentele au loc foarte des si destul de des pe strada, iar 41.6 % dintre
acestia considera ca fenomenele de violenta se intampla foarte des sau destul de des in
scoli.

Graficul 8:
 In ceea ce priveste sanctiunile primite de minorii care savarsesc delicte, parerile
sunt impartite in doua tabere, astfel ca, din totalul de elevi investigati, aproximativ
jumatate cunosc sistemul de sanctiuni pentru delictele minorilor, iar jumatate nu „au
facut” pana acum cunostinta cu acesta. Pentru confirmarea faptului ca elevii cunosc
sanctiunile aplicate copiilor delincventi, chestionarul cercetarii a cuprins si intrebari cu
referire directa la sanctiuni, astfel ca, din totalul celor care cunosc acest sistem (53.7 %
din elevii cercetati), 30.6 % considera ca minorii cu varsta sub 16 ani nu sunt sanctionati
de lege, deoarece se considera ca nu au avut discernamant in momentul savarsirii
delictului, iar aproximativ 3 % dintre acestia, desi afirma ca, cunosc sistemul de
sanctiuni, nu stiu daca minorii sub 16 ani sunt sanctionati pentru actele delictuale comise.
In ceea ce priveste sanctiunile aplicate minorilor peste 16 ani, 36.1 % din respondetii care
cunosc sistemul de sanctiuni, afirma ca minorii primesc aceleasi pedepse ca si adultii, iar
elevii care cumuleaza un procent de 15.7 % considera ca minorii nu sunt sanctionati ca si
adultii.

B.     Pentru verificarea relatiilor de independenta / dependenta dintre variabilele unei

ipoteze, se folosesc mai multe tipuri de teste de semnificatie, elemente esentiale ale
statisticii inferentiale. Aceste teste pot fi:
 1.      Testele parametrice se folosesc pentru date de tip cantitativ (de interval si de
raport), testeaza ipoteze referitoare la valori sau parametri (medii, proportii), pentru
esantioane mari. Testul t, testul z, testul Bravais-Pearson (coeficientul de corelatie – r,
derivat din acest test) sunt exemple de teste parametrice.

2.      Testele non-parametrice se utilizeaza in analiza datelor de tip calitativ

(nominale si ordinale). Pentru evaluarea relatiei dintre o variabila cantitativa si o variabila
calitativa se foloseste testul Chi patrat de concordanta - λ² , care arata gradul de apropiere
dintre o distributie teoretica si una observata. Pentru variabilele nominale se utilizeaza
testul de asociere Chi patrat de asociere (de independenta) - λ², iar pentru variabilele
ordinale se utilizeaza testul Spearman sau Kendall.

Chestionarul folosit in prezenta cercetare a fost compus din scale ordinale, asa ca
pentru analiza datelor se va folosi testul Spearman, echivalentul testului de corelatie
Bravais-Pearson. Acesta arata daca exista asociere semnificativa (dependenta) intre
variabilele utilizate, dar nu arata si intensitatea asocierii. In cazul variabilelor ordinale,
„exista posibilitatea de ordonarea a valorilor variabilelor si posibilitatea de a da „ranguri”
indivizilor, in functie de valorile pe care acestia le au pentru o variabila”. (Pop si Marian
si Badescu, 2001, p. 63) Astfel, pentru a afla gradul de asociere dintre doua variabile se
va folosi coeficientul Spearman, o masura derivata din testul cu acelasi nume. Acesta ia
valori cuprinse in intervalul (- 1, + 1) si cu cat valoarea coeficientului este mai apropiata
de valoarea 1 (negativa sau pozitiva), cu atat variabilele in cauza coreleaza mai puternic,
iar valoarea 0 ne arata ca nu exista nici un fel de relatie intre variabile. Un coeficient de
corelatie dintre doua variabile ordinale, cu valoare pozitiva, semnifica faptul ca, daca un
individ va avea un rang mare pentru variabila X, atunci va avea un rang mare si pentru
variabila Y, iar indivizii cu ranguri mici pentru variabila X, au ranguri mici si pentru
variabila Y. Coeficientul de corelatie dintre variabilele ordinale care ia valori negative,
arata ca indivizii cu rang mare pentru variabila X tind sa aiba ranguri mici pentru
variabila Y si invers, daca au un rang mic pentru variabila X, vor avea un rang mare
pentru variabila Y.
 In analiza ipotezelor statistice avem nevoie de cateva elemente, cum ar fi: nivelul
de semnificatie, ipoteza de nul H si ipoteza alternativa H . Prin ipoteza de nul se
specifica relatii de diferenta, de neconcordanta sau de independenta. Ipoteza alternativa
este cea care afirma ca relatia de referinta la nivelul populatiei este de concordanta intre
distributii, de egalitate intre marimi sau de independenta intre variabile, ipoteza pe care
cercetatorul spera sa o sustina prin datele de esantion. Ea mai poarta numele de ipoteza
de cercetare. Pentru toate testele statistice, ipoteza de nul (H afirma independenta celor
doua variabile utilizate) se respinge si, implicit se accepta ipoteza alternativa (H afirma ca
exista asociere semnificativa intre variabile) daca valoarea nivelului de semnificatie p
este mai mic decat un anumit nivel acceptat α (α, de obicei, ia 2 valori, 0.01 sau 0.05).
Alegerea acestui nivel, numit si nivel de semnificatie este practic complementarul
nivelului de incredere (de obicei, acesta este, fie de 91%, fie de 95 %).

Aceasta cercetare a avut 3 ipoteze si cu ajutorul analizei corelatiilor (Anexa 7)

urmatoarele concluzii au fost evidentiate:

1.      Daca elevii folosesc comportamente violente care vizeaza profesorii, atunci si
acestia, la randul lor, utilizeaza aceleasi conduite asupra elevilor.

Pentru verificarea acestei ipoteze am folosit variabilele care se refera la formele

de violenta ale elevilor asupra profesorilor (ignorarea solicitarilor profesorilor,
amenintarile, ironiile, jignirile si injuriile, violentele fizice) si ale profesorilor orientate
catre elevi (neacordarea de atentie sau ignorarea solicitarilor elevilor, amenintarile,
ironiile, jignirile si injuriile, pedepsele fizice). Din corelarea variabilelor Q3.1 si Q4.1,
avand in vedere ca, coeficientul de corelatie Spearman are valoare 0.206 si sig = 0.03 (<
0.05), putem spune ca exista relatie semnificativa intre aceste variabile, adica daca elevii
nu sunt atenti la orele de curs si la solicitarile profesorilor, atunci si acestia, la randul lor
folosesc aceleasi comportamente. Corelatia variabilelor Q3.2 si Q4.2 arata ca nu exista
relatie semnificativa intre acestea, datorita faptului ca, coeficientul de corelatie are
valoarea 0.125, iar sig = 0.19 (> 0.05), adica daca elevii folosesc amenintari la adresa
profesorilor, acestia nu vor utiliza remarci amenintatoare la adresa elevilor. In ceea ce
priveste corelatia dintre Q3.3 si Q4.3, putem spune ca, daca elevii folosesc remarci
ironice sau injurii adresate cadrelor didactice, si acestia vor folosi aceleasi
comportamente, deoarece coeficientul Spearman are o valoare de 0.227, iar sig = 0.01 (<
0.05). Ipoteza care se refera la faptul ca, atunci cand elevii folosesc violente fizice asupra
profesorilor si acestia vor folosi pedepse fizice asupra elevilor (Q3.4 – Q4.4), a fost
infirmata, deoarece coeficientul de corelatie este foarte mic, 0.079 si sig = 0.41 (> 0.05),
date care arata ca nu exista aproape deloc corelatie intre aceste variabile.

2.      Cu cat frecventa fenomenelor de violenta din scoli este mai mare, cu atat
elevii se tem ca ar putea sa fie victime ale acestor comportamente.

Avand in vedere ca cercetarea a avut la baza un chestionar cu mai multi itemi

referitori la frecventa actelor de violenta din scoli, pentru verificarea acestei ipoteze am
folosit 2 corelatii. Astfel, analiza corelatiei dintre variabila Q11.1 si variabila Q7.1, arata
ca exista o relatie semnificativa intre ele, adica cu cat in scoala se petrec mai multe
violente, cu atat elevii se tem mai mult ca pot fi victime ale acestor acte, deoarece
coeficientul Spearman are o valoare de 0.241 si sig = 0.01 (< 0.05). Corelatia dintre Q6.4
si Q7.1 indica o relatie puternica intre aceste variabile, adica daca elevii considera ca in
scoala au loc cele mai multe violente, atunci acestia vor dezvolta sentimente de teama de
a nu fi victime ale acestora, deoarece coeficientul de corelatie are o valoare de 0.294 si
sig = 0.00 (< 0.05).

Concluzii

Cercetarea a avut ca obiective identificarea formelor de violenta din scoli si actorii

care iau parte la acestea, gravitatea acestora si efectele asupra copiilor. In urma analizelor
asupra violentelor din scoli, s-a scos in evidenta frecventa foarte mare a cazurilor la care
iau parte diferiti actori si in diferite raporturi, dar si gravitatea fiecarei forme de
manifestare a violentei. In ceea ce priveste violenta intre elevi, dar si violenta elevilor
orientata catre cadrele didactice, situatiile care se intampla cel mai des sunt reprezentate
de ironii, jigniri sau injurii, iar profesorii, la randul lor, se folosesc cel mai des de exact
aceleasi comportamente violente ca si ale elevilor. Despre efectele pe care
comportamentele agresive le au asupra copiilor, putem spune ca, o mare parte dintre
acestia, din cauza faptului ca asista constant la aceste acte, in scoli sau in locuri publice,
precum strada sau cartierul, dezvolta tolerante fata de diverse forme de manifestare a
agresivitatii (aproape un sfert din respondenti considera ca toate tipurile de violenta
trebuie tolerate, aproape intotdeauna), iar altii capata sentimente de teama ca pot deveni
victime ale violentei in scoli sau pe strada (aproape un sfert din elevi „traiesc” cu aceste
sentimente). Totusi, o mare parte din populatia cercetata considera ca cele mai multe
violente au loc pe strada sau in gastile de cartier, iar in cadrul scolii si in mediul familial,
acestea au o pondere mai mica. Parerile elevilor despre cauzele acestui fenomen sunt
impartite, unii considera ca violenta se transmite genetic, altii spun ca structura psihica
este cea mai importanta, si totusi, cea mai mare parte din elevii investigati considera ca
mediul social si problemele familiale au cel mai important rol in intelegerea
comportamentelor agresive. Problemele legate de atmosfera din cadrul familiei se refera
la relatiile dintre membrii familiei si de conditiile economice ale acesteia. Cercetarea a
avut in vedere si intentia de a observa daca elevii cunosc sistemul de sanctiuni aplicat
minorilor, analiza statistica dezvaluind faptul ca mai mult de jumatate cunosc aceste
sanctiuni, iar aproape jumatate nu le cunosc. Pentru verificarea ipotezelor, am folosit
analiza corelatiilor dintre variabilele referitoare la frecventa diverselor forme de violenta
si efectele acesteia asupra elevilor. Pentru confirmarea ipotezei conform careia, daca
elevii folosesc anumite comportamente agresive si profesorii vor proceda la fel, am luat
in considerare fiecare forma de violenta, ipotezele care iau in considerare deficitul de
atentie si ignorarea solicitarilor, ironiile si jignirile, atat din partea elevilor, cat si din
partea profesorilor, fiind confirmate. De asemenea, ipoteza conform careia, daca elevii
asista constant la violente, atunci vor dezvolta sentimente de teama de a nu deveni
victime ale acestora, a fost confirmata.
Bibliografie:

1. BANCIU, Dan, 1995. Sociologie juridica. Craiova: Editura Hyperion XXI

2. BANCIU, Dan, 2000. Elemente de sociologie juridica. Bucuresti: Editura Lumina
Lex
3. BANCIU, Dan. Asistenta sociala si justitia pentru minori, in Revista de Asistenta
Sociala, Nr. 2, 2003
4. BANCIU, Dan, RADULESCU, Sorin M., 2002. Evolutii ale delincventei juvenile
in Romania. Cercetare si prevenire sociala. Bucuresti: Editura Lumina Lex
5. BANCIU, Dan, RADULESCU, Sorin M., 2002. Evolutii ale delincventei juvenile
in Romania. Cercetare si prevenire sociala. Bucuresti: Editura Lumina Lex
6. BOUDON, Raymond, 2006. Tratat de sociologie. Tradus de Vasiliu, Delia, Ene,
Anca. Bucuresti: Editura Humanitas
7. CHELCEA, Septimiu, 2004. Metodologia cercetarii sociologice. Metode
cantitative si calitative. Editia a doua. Bucuresti: Editura Economica
8. CHELCEA, Septimiu, ILUT, Petru, 2003. Enciclopedie de psihosociologie.
Bucuresti: Editura Economica
9. FERREOL, Gilles, NECULAU, Adrian, 2003. Violenta. Aspecte psihosociale.
Iasi: Editura Polirom
10. MARGINEAN, Ioan, 2004. Proiectarea cercetarii sociologice. Iasi: Editura
Polirom
11. OGIEN, Albert, 2002. Sociologia deviantei. Iasi: Editura Polirom
12. RADULESCU, Sorin, 1999. Devianta, criminalitate si patologie sociala.
Bucuresti: Editura Lumina Lex

Surse in format electronic:

13. BC Teachers’ Federation, MALCOLMSON, John D., 1994. Raportul nr 3:

Teaching in the `90s. Teachers perceptions of violence in schools, disponibil pe:

http://bctf.ca/uploadedfiles/publications/research_reports/94wlc01.pdf. Accesat la

data de: 20.04.2008

14. Dictionarul Explicativ al Limbii Romane. Disponibil pe: http://dexonline.ro/ .

Accesat la data de: 22.05.2008
15. FERREOL, Gilles (Coord.), 1998. Dictionar de Sociologie. Iasi: Editura Polirom.
Tradus de DECEI, Lia, GARMACEA, Radu. Disponibil pe:

http://www.scribd.com/doc/2535251/Dictionar-sociologie. Accesat la data de:

22.04.2008

16. Guvernul Romaniei, Planul National de actiune in favoarea Copilului. In:

Monitorul Oficial Nr. 290 din 14 decembrie 1995. Disponibil pe:

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=5237. Accesat la data de:

23.04.2008
17. Institutul de Reforme Penale, Delincventa juvenila. Ansamblul regulilor minime
ale Natiunilor Unite cu privire la administrarea justitiei pentru minori. Disponibil
pe: http://www.irp.md/item.php?text_id=267. Accesat la data de: 20.04.2008
18. Institutul de Stiinte ale Educatiei, Unicef, 2005. Violenta in scoli. Bucuresti.
Disponibil pe: http://arhiva.ise.ro/evaluare/evaluare.html. Accesat la data de:

20.04.2008

19. Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse, Autoritatea Nationala pentru

Protectia Drepturilor Copilului. Drepturile copilului in Romania. Disponibil pe:

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php. Accesat la
data de: 19.04.2008

20. MONAHAN, John, The Causes of violence, disponibil pe:

http://autarchic.tripod.com/files/cause_violence.html. Accesat la data de:

20.04.2008

21. POP, Lucian (Coord.), MARIAN, Cosmin, BADESCU, Gabriel, 2001. Statistica.
Disponibil pe:

http://www.lefo.ro/carmensylva/Carmensylva/ppap/2000/an2/sem2/statisticapop.p
df. Accesat la data de: 3.05.2008

22. VLASCEANU, Lazar (Coord.), ZAMFIR, Catalin, 1993. Dictionar de sociologie.

Bucuresti: Editura Babel. Disponibil pe:

http://www.dictsociologie.netfirms.com/Termeni.html. Accesat la data de:

22.05.2008