LETONIA

Aspecte generale. Istoria Letoniei

Letonia este o ţară baltică în Europa de Nord. Letonia este în mod

tradiţional percepută ca o ţară mică, în termeni de populaţie, de aproximativ 2.6
milioane de locuitori, care îi merită această denumire. Din punct de vedere
geografic, cu toate acestea, Letonia cuprinde 64,589 kilometri pătraţi, o
dimensiune care depăşeşte mai bine cunoscute state europene, precum Belgia,
Olanda, Elveţia şi Danemarca.
Singura frontieră distinctă a Letoniei este coasta Mării Baltice, care se
întinde pe o suprafaţă de 531 km. Vecinii săi includ : Estonia la nord (267 km de
frontieră comună), Lituania la sud (453 km), Belarus la sud-est (141 km) şi Rusia,
pe partea de est (217 km).
Înainte de al doilea război mondial, Letonia era mărginită la est de
Polonia, dar ca urmare a schimbărilor la graniţa Uniunii Sovietice, acest teritoriu a
fost ataşat la Beloruşi.
Letonia există ca stat din 1918, ca urmare a Tratatului de Pace de la Paris şi
a acordării de teritorii pe bază etnico-lingvistică.
Înainte de 1918, Letonia fusese o provincie a Imperiului Rus, (gubernie)
condusă de un guvernator numit de ţar. Numele ei era Livonia, iar teritoriul
acesteia includea şi sudul Estoniei de astăzi. Denumirea de Livonia datează din
perioada primei ocupaţii germane a teritoriilor baltice, de la începutul secolului al
XIII-lea şi derivă de la cuvântul Liv, care denumea locuitorii băştinaşi.
Teritoriul baltic populat de aceşti livi a fost treptat colonizat de o populaţie
germană în cautare de noi pământuri şi surse de venit. Pretextul prezenţei

1
crescânde a populaţiei germane a fost creştinarea acestei populaţii încă pagane la
începutul anilor 1200.
Erau implicaţi în această strategie Biserica Catolică germană şi mai ales
scaunul episcopal din Bremen , precum şi cavalerii Ordinului Fraţilor de Sabie, o
grupare militară ce-şi pierduse orice menire în Germania odată ce cruciadele
luaseră sfârşit. Iniţial, cele două instituţii au decis să colaboreze pentru a-şi împărţi
teritoriile însuşite, după care relaţia a devenit competitivă şi conflictuală.
După o iniţială ripostă a băştinaşilor (triburile live, zemgale, curoniene) ce
a durat peste 100 de ani, germanii au reuşit să îşi însuşească majoritatea teritoriilor
locale fie prin forţă, fie prin jaf, fie prin alocări ilicite. În acest mod a pierit unul
din cele mai razboinice triburi baltice, pruşii. Cavalerii germani au exterminat
sistematic orice prezenţă prusacă pe teritoriul baltic, adoptând ulterior numele
acestora.
În 1201 a fost fondată Riga, construită treptat pe locul unei foste aşezări
live. Oraşul a devenit şi locul de scaun al episcopului de Bremen, acum de Riga -
Albert. Datorită prezenţei germane din ce în ce mai numeroase, Riga devine cel
mai important centru comercial din golful baltic, la gurile râului Daugava. În mai
puţin de 100 de ani, Riga devenise deja membru activ şi cu drepturi depline în
cadrul Ligii Hanseatice. Populaţia locală, indiferent de apartenenţa tribală, este
exclusă de la administrarea oraşului, având un statut de paria.
Riga devine începând cu anii 1210 un oraş preponderent german şi va
rămâne aşa pentru următorii 700 de ani.
Anii 1520 afectează şi statutul credincioşilor germani din Riga, când sub
influenţa puternică a luteranismului, cavalerii Ordinului Fraţilor de Sabie încearcă
să sustragă Bisericii Catolice toate proprietăţile. Populaţia băştinaşă este şi ea
implicată, chiar şi indirect, în această feudă şi mulţi localnici (fie livi, fie laţgali,
fie zemgali ori cursi) se convertesc la luternaism ca urmare a promisiunilor celor
ce îl promovau şi împotriva prezenţei Bisericii Catolice.

2
 După o scurtă perioadă de independenţă între cele două războaie mondiale,
Letonia a fost anexată de către URSS în 19401. Este restabilită independenţa
acesteia în 1991, ca urmare a rupturii de Uniunea Sovietică. Deşi ultimele trupe
ruse au plecat în 1994, statutul de minoritate rusă (aproximativ 30% din populaţie)
rămâne un motiv de îngrijorare la Moscova. Letonia a aderat la NATO şi UE, în
primăvara anului 2004.

Repere constitutionale, forma de guvernamant. Evolutie

După ruptura de Imperiul Rus ca urmare a primului război mondial, la data

de 18 noiembrie 1918, Letonia a fost declarată republică independentă.
Consiliul Naţional a declarat Letonia ca fiind o republică bazată pe
principiile democraţiei, stabilind de asemenea, un sistem politic şi economic al
ţării, de apărare naţională, drepturile altor naţionalităţi - culturale şi naţionale,
libertăţile politice de presă, etc.
Alegerea autorităţilor locale a fost realizată pe aceleaşi principii ca alegerile
de la Adunarea Constitutională. Pe 19 august 1919 în cadrul reuniunii Consiliului
Naţional s-a adoptat "Legea cu privire la Alegerea letonă a Adunarii
Constitutionale".
Ca urmare, Adunarea Constitutională a devenit primul Parlament ales al
Republicii Letonia. Legea prevede că membrii Adunării Constitutionale erau
aleşi, în general, egal, direct, prin vot secret şi proporţional. Cetăţenii letoni de
ambele sexe au avut dreptul de a participa la alegeri (ca si candidaţi), în cazul în
care acestia au împlinit vârsta de 21 de ani. Alegerile au avut loc la 17 şi 18 aprilie
1920 şi la acestea au participat 80% din electorat.
Adunarea Constituţională s-a reunit pentru prima dată la 1 mai 1920. S-au
avut in vedere doua aspecte principale:
1
Horia C.Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, Statele lumii de la A la Z, ediţia 8-a, Editura Meronia,
Bucureşti, 2002, pag.324.

3
 1) elaborarea şi aprobarea legii fundamentale a statului – Constituţia;
2) dezvoltarea reformei agrare şi începerea realizării acesteia;
Textul din Constituţie a fost elaborat pe baza celor mai bune practici
disponibile la momentul respectiv în Europa- constituţiile din Franţa si Elveţia au
fost folosite ca exemple.
La 15 mai 1934 operaţiunea elaborării Constituţiei, în parte, a fost oprită,
ca urmare a loviturii de stat.
Prin acest regim autoritar a fost declarată starea de urgenţă, activitatea
politică a fost interzisă, Parlamentul şi alte adunări s-au dizolvat; presa a fost
supusă cenzurii, autorităţile locale, sindicatele forţei de muncă şi alte asociaţii au
fost controlate.
Ignorand Acordul de ajutor reciproc, URSS a ocupat Letonia, la 17 iunie
1940 şi a preluat puterea.
Prin regimul totalitar al URSS ultimele semne de democraţie au dispărut.
La începutul anului 1980, o parte din naţiunea letonă a început să ia masuri
pentru restabilirea democratiei profitand de crizele globale.
Astfel, în perioada 4 mai 1990 - 6 iulie 1993, împreună cu eforturile de a
restabili democratia şi independenta de stat letonă, Constituţia (Satversme) a fost
treptat restaurata2.
Dreptul Constitutional al Republicii Letonia "cu privire la statutul
Republicii Letonia" a declarat reannoirea Constituţiei.
Aceasta a fost adoptată de Consiliul Suprem, la 21 august 1991, ţinând cont
de declaraţia de 4 mai 1990 "Cu privire la Reînnoirea Republicii Letonia ".
În general, Constituţia letonă adoptată în 1991 a rămas aproape
neschimbată. Cele mai importante modificări au fost realizate in capitolul 8,
considerat "de bază în domeniul drepturilor omului" care a fost adăugat în 1998.

2
Webster's New World Encyclopedia, College Edition, Prentice Hall, General Reference, New York,
1993, pag.610.

4
 În anul 2003, a fost adăugat Regulamentul cu privire la referendum, ca
urmare a integrarii Letoniei în Uniunea Europeană (articolul 68).
Potrivit actualei Constitutii a Letoniei, Capitolul I intitulat "Dispozitii
Generale", forma de guvernamant a acesteia este republică independentă
democratică.
Structura de stat

În conformitate cu Constituţia sa, Letonia este un stat unitar, format din 4

regiuni (Vidzeme, Latgale, Kurzeme şi Zemgale), care sunt prevăzute în tratatele
internaţionale şi nu sunt teritorii administrative.
Fiind un stat unitar, Leonia se încadreaza în caracteristicile specifice unei astfel
de structuri, astfel :
 functia de şef al statului este exercitată de către un preşedinte, care este ales
de Parlament pentru o perioadă de 4 ani. Preşedintele exercită în principal
funcţii reprezentative;
 puterea legislativă se află în mâinile unei unice Camere a Parlamentului -
Saeima care este ales, în general, egal, direct, secret şi pe baza reprezentarii
proporţionale, pentru o perioadă de 4 ani ;
 puterea executivă este exercitată de către Cabinetul de Miniştri, constând
din ministerele de resort şi condus de către primul-ministru ;
Regimul politic

Constitutia defineşte principiile şi drepturile fundamentale ale sistemului

politic şi de structură a Parlamentului, Preşedinte al statului, Cabinetul de Miniştri,
precum şi caracteristicile de bază ale procesului de luare a deciziilor.
Se precizează principalele funcţii ale statului - legislaţie, finanţe de stat,
statul de drept, administraţia de stat şi de control, precum şi de apărare naţională.
Conform principiului de divizare a puterii de stat, puterea legislativă
aparţine instituţiilor de stat de reprezentare – Parlament sau Saeima .

5
 Puterea executivă este împărţită între preşedinte şi Cabinetul de Miniştri
având responsabilitati explicite.
Astfel, potrivit Constitutiei Letoniei, avem de-a face cu un regim politic
parlamentar.
Parlamentul sau Saeima este unicameral, fiind alcătuit din 100 de
reprezentanţi ai poporului, aleşi pe baza reprezentării proporţionale, în cadrul unor
circumscripţii electorale. Alegerile se desfăşoară la trei ani, în prima duminică din
luna octombrie.3
Orice cetăţean al Letoniei, care se bucură de drepturi depline de cetăţenie şi
care are mai mult de douăzeci şi unu de ani în prima zi a alegerilor poate fi ales în
Saeima.
Constituţia din Letonia oferă largi şi diverse funcţii Saeima. În primul rând,
Saeima îndeplineşte funcţia legislativă - aprobă bugetul de stat, de control, alege,
numeşte şi elibereaza din functie. Saeima realizează controlul administrativ,
economic, de apărare, federativ, legal (de verificare a competenţelor deputaţilor),
precum şi alte funcţii. Saeima aproba acordurile internaţionale. Primul-ministru şi
preşedintele sunt numiţi cu încrederea parlamentarilor. Mai târziu, Guvernul şi
Preşedintele sunt responsabili în faţa Saeima pentru activităţile lor.
Saeima se bucură de imunitate, în ceea ce priveşte voturile şi ideile
exprimate în exercitarea îndatoririlor lor, astfel încat nici un membru al Saeima nu
va fi arestat si nu îi va fi limitată libertatea personală în nici un fel fără acordul
Saeima..
Membrii Saeima pot fi arestati dacă se constată săvârşirea unei infracţiuni
de catre acestia. Prezidiul comunică arestarea oricarui membru al Saeima în
termen de douăzeci şi patru de ore; în şedinţa următoare a Saeima se ridică

3
Constanţa Calinoiu,Victor Duculescu,Georgeta Duculescu, Tratat de Drept Constitutional
comparat, vol.II, editia a IV-a revazuta si adaugita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007;

6
problema deciziei cu privire la faptul dacă persoana respectiva continuă să fie
ţinuta în detenţie sau să fie eliberată.
Potrivit Constitutiei Letoniei, urmarirea penală nu poate fi initiată si
amenzile administrative nu pot fi percepute impotriva membrilor sai, fără acordul
Saeima.
Membrii Saeima au dreptul de a refuza să depună mărturie:
1) cu privire la anumite fapte sau informaţii care le sunt încredinţate în
calitate de reprezentanţi ai poporului ;
2) cu privire la persoanele despre care le-au fost încredinţate anumite fapte
sau informaţii, în calitate de reprezentanţi ai poporului;
3) cu privire la astfel de fapte sau informaţii în sine;
Seful statului

Potrivit Constitutiei Letoniei, art.1, suveranul puterii de stat din Letonia

este învestit de catre oamenii din Letonia.
Preşedintele statului este ales de către Saeima pentru un mandat de 4 ani.
Preşedintele este ales prin vot secret cu o majoritate de voturi de nu mai
puţin de cincizeci şi unu de membri din Saeima.
Orice persoană care se bucură de drepturi depline de cetăţenie şi care a atins
vârsta de patruzeci de ani poate fi ales preşedinte. O persoană cu dublă cetăţenie
nu poate fi ales preşedinte.
Potrivit Constitutiei Letoniei, funcţia de preşedinte nu se poate exercita
concomitent cu o functie din orice alt birou. Dacă persoana în calitate de
preşedinte ales este un membru al Saeima, el sau ea îşi prezintă demisia în calitate
de membru al Saeima.
Aceeaşi persoană nu trebuie să deţină funcţia de preşedinte pentru mai mult
de opt ani consecutivi.
Presedintele, în cadrul primei şedinţe a Saeima care a avut loc după
alegerea acestuia rosteste un jurământ solemn.

7
 Preşedintele are urmatoarele competenţe şi atribuţii :
1. reprezintă statul în relaţiile internaţionale, numeşte reprezentanţii
diplomatici din Letonia, şi, de asemenea, primeste reprezentanţii diplomatici ai
altor state. Preşedintele trebuie să pună în aplicare deciziile consiliului Saeima
privind ratificarea acordurilor internaţionale.
2. este comandantul suprem al forţelor armate din Letonia. În timpul
războiului, preşedintele desemnează un Comandant Suprem ;
3. poate declara razboi, pe baza unei decizii a Saeima;
4. are dreptul de a lua toate măsurile militare necesare de apărare a
statului dacă un alt stat declară război Letoniei sau un duşman invadeaza graniţele
sale. Simultan şi fără întârziere, preşedintele convoacă Saeima, care va decide cu
privire la declaraţia de iniţiere a războiului;
5. are drept să realizeze acte de clemenţă. Procedurile de utilizare a
acestui drept trebuie să fie stabilite printr-o anumită lege;
6. are dreptul de a convoca şi de a prezida adunările extraordinare ale
Cabinetului pentru a stabili ordinea de zi a unor astfel de întâlniri.
7. preşedintele are dreptul la iniţiativa legislativa;
8. are dreptul de a se propune dizolvarea Saeima. Ca urmare a acestei
propuneri, va avea loc un referendum national. Dacă prin referendum mai mult de
jumătate din voturile exprimate sunt în favoarea dizolvarii, Saeima se consideră
dizolvat, avand loc noi alegeri, dar nu mai târziu de două luni de la data dizolvarii
Saeima.
În cazul în care Saeima a fost dizolvat, mandatele membrilor sunt în
continuare în vigoare până ce noul Saeima este convocat. Sedinţele se tin doar la
cererea preşedintelui. Ordinea de zi a unor astfel de şedinţe se stabileşte de către
preşedinte. Dacă prin referendum mai mult de jumătate din voturile exprimate sunt
împotriva dizolvarii Saeima, la propunerea a nu mai puţin de jumătate din membrii
acestuia, se poate decide, în sesiune închisă şi cu o majoritate de nu mai puţin de
două treimi din totalul membrilor săi, eliminarea Preşedintelui de la birou.

8
 În cazul în care preşedintele demisionează, moare sau este îndepărtat din
funcţie înainte ca termenul mandatului să fi luat sfârşit, preşedintele Saeima îşi
asumă funcţia de preşedinte al statului până ce Saeima va alege un nou preşedinte.
Responsabilitatea politică pentru îndeplinirea îndatoririlor prezidenţiale nu
va fi suportată de către preşedinte. Toate ordinele preşedintelui vor fi semnate în
comun de către primul-ministru sau de ministru, dacă este cazul, care trebuie, prin
urmare, să îşi asume întreaga responsabilitate pentru astfel de ordine.
Preşedintele poate fi supus răspunderii penale în cazul în care Saeima
consimte la acesta printr-un vot cu majoritatea a nu mai puţin de două treimi.
Guvernul (Cabinetul de Miniştri)

Potrivit Constitutiei Letoniei, Cabinetul este alcătuit dintr-un prim-ministru

şi miniştrii alesi de către primul-ministru.
Preşedintele numeşte persoana care formează Cabinetul de Miniştri.
Cabinetul de Miniştri necesită încrederea Saeima. Primul-ministru şi miniştrii
sunt responsabili în faţa Saeima.
În cazul în care Saeima îi sprijină politica, Cabinetul de Miniştri primeşte
votul de încredere al acestuia - aceasta înseamnă un consens cu privire la
principalele puncte de vedere politice şi realizarea lor.
Numărul de ministere şi domeniul de aplicare a responsabilităţilor acestora,
precum şi relaţiile dintre instituţiile de stat, trebuie să fie in conformitate cu
prevederile legale.
Întâlnirile Cabinetului sunt prezidate de primul-ministru, iar în absenţa
acestuia, de către un ministru autorizat să facă acest lucru de către primul ministru.
Cabinetul de Miniştri are dreptul de a numi o gamă largă de funcţionari
publici sau de a aproba statutul lor, discută sau decide asupra tuturor problemelor
în domeniul său de aplicare, în temeiul Constituţiei şi al legilor.
Cabinetul de Miniştri este principalul producător al proiectelor de legi.
Proiectele de legi sunt elaborate în ministere. Înainte de a prezenta proiecte de legi

9
în Parlament, Cabinetul de miniştri le revizuieşte şi adoptă aceste acte legislative
în reuniunile sale.
Cabinetul de Miniştri poate emite reglementări privind administraţia,
instrucţiuni, recomandări, comenzi, precum şi deciziile de protocol.
Miniştrii, chiar dacă nu sunt membri ai Saeima, au dreptul de a participa la
şedinţele acestuia şi a comitetelor sale şi să prezinte completări şi modificări la
proiectele de legi.
Sistemul electoral

Din punct de vedere al sistemului electoral, putem afirma că Letonia deţine

un sistem bazat pe pluripartidism politic.
Dintre principalele partide politice, putem enumera :
Partidul Popular ;
Alianţa Organizaţiei Politice (Armonia Center) ;
Alianţa Verzilor şi agricultorilor ;
Noua Eră ;
Letonia's Way;
Uniunea Civică ;
Mai mult de douăzeci de partide politice sau coaliţii au participat, în iunie
1993 la alegerile generale, si aici amintim : Letonia's Way (Latvijas Cels), Frontul
Popular din Letonia, Partidul Democrat al Muncii, Partidul Verde, etc.
Locuitorilor Letoniei care au avut statutul de refugiaţi în Occident în timpul
celui de-al doilea război mondial li s-a acordat dreptul de vot, chiar dacă au
devenit cetăţeni ai altor ţări.
Cu 32,4 % din voturi, Letonia's Way, o coaliţie de centru fondată cu trei
luni înainte de alegeri, a caştigat cel mai mare număr de locuri - treizeci şi şase.
Acesta a reusit să unească o gamă largă de principii de democratizare precum
dezvoltarea unei economii de piaţă, dar si o cooperare mai strânsă între statele
baltice.

10
 Sistemul judiciar

Letonia foloseşte un sistem judiciar cu trei niveluri. Constituţia Republicii

Letonia stabileşte că hotărârile sunt pronunţate în Letonia de către :
1. Instanţele districtuale (municipale). Instanţele districtuale
(municipale) sunt curţi de primă instanţă pentru cauze civile, penale şi
administrative.
2. Instanţele regionale pot fi atât curţi de primă instanţă cât şi curţi
de apel. Instanţa regională constituie curtea de primă instanţă în cazurile în care
normele procedurale stabilesc că o anumită cauză trebuie audiată de către
instanţele regionale de primă instanţă. Această prevedere se aplică unor cauze mai
complexe sau cu un domeniu mai amplu de competenţă.
Instanţele regionale constituie curţi de apel pentru cauzele civile, penale
sau administrative care au fost audiate de către o instanţă districtuală (municipală)
sau de către un singur judecător.
3. Curtea Supremă a Republicii Letonia este formată din un Senat şi
două Camere: Camera pentru cauze civile şi Camera pentru cauze penale.
În prezent, sistemul judiciar în Letonia este reglementat prin Legea privind
competenţa instanţelor. Totuşi, trebuie menţionat că Parlamentul (Saeima)
revizuieşte în prezent un proiect de Lege privind sistemul judiciar care va
reglementa sistemul judiciar în Letonia după intrarea sa în vigoare.
Principiile şi procedurile pentru audierea cauzelor în instanţă sunt stabilite
de Constituţie, Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală şi Codul de
procedură administrativă.
Legea privind competenţa instanţelor reglementează, de asemenea,
activitatea departamentelor de registratură ale instanţelor regionale, care au
atribuţii privind înregistrarea în registrele funciare a bunurilor imobile şi a
drepturilor legate de aceste bunuri.

11
 Activitatea Curţii Constituţionale este reglementată prin Legea privind
Curtea Constituţională.
Activitatea instanţelor militare este reglementată prin Legea privind
instanţele militare.
Competenţa instanţelor este reprezentată prin jurământul judecătorului,
prin robă şi însemnul funcţiei.
Judecătorii îşi îndeplinesc atribuţiile purtând robă şi însemnul funcţiei.
Aceştia primesc însemnul funcţiei când sunt numiţi în această funcţie, moment în
care depun şi jurământul în faţa Preşedintelui.
Judecătorii care îşi desfăşoară activitatea în departamentul registrului
funciar nu poartă robe, însă primesc însemne ale funcţiei corespunzătoare
judecătorilor din cadrul departamentului registrului funciar în momentul în care
sunt numiţi în funcţie.
Toate instanţele şi departamentele registrului funciar poartă embleme
reprezentând stema mărită a statului şi numele instanţei sau departamentului
registrului funciar.
Instanţele districtuale (municipale).

Competenţa instanţelor districtuale (municipale) în materie civilă, penală şi

administrativă este stabilită prin Codul de procedură civilă, Codul de procedură
penală şi Codul de procedură administrativă.
În cadrul instanţelor districtuale (municipale), cauzele civile şi
administrative sunt audiate de către un singur judecător. În cazul în care
preşedintele unei instanţe consideră că o cauză administrativă este deosebit de
complexă, aceasta poate fi judecată de către un colegiu de trei judecători. În cadrul
instanţelor districtuale (municipale), cauzele penale sunt audiate de un colegiu
format dintr-un judecător şi doi asesori judiciari. În unele cazuri prevăzute de lege,
acţiunea poate fi audiată de către un singur judecător.

12
Instanţele regionale.

Instanţele regionale judecă în primă instanţă cauzele civile şi penale care

intră în competenţa instanţelor regionale conform prevederilor legale. Instanţele
regionale constituie curţi de apel pentru cauzele civile, penale şi administrative
care au fost deja judecate de către instanţele districtuale (municipale) sau de către
un singur judecător.
Cauzele civile şi penale sunt judecate în cadrul instanţelor regionale în
primă instanţă de către un colegiu format dintr-un judecător din instanţa regională
şi doi asesori. Cauzele civile sunt judecate în cadrul instanţelor regionale de către
un colegiu de trei judecători.
Colegiul judecătorilor din cadrul unei instanţe regionale este condus de un
preşedinte care poate fi în acelaşi timp preşedintele adjunct al instanţei regionale.
Un colegiu este format din trei judecători; în cazul în care numărul judecătorilor
dintr-un colegiu este mai mare de cincisprezece, se pot crea două colegii separate
stabilite de către instanţă.
Curtea Supremă.

Curtea Supremă a Letoniei este alcătuită din:

• Senat;
• două camere: Camera pentru cauze civile şi Camera pentru cauze
penale.
Fiecare cameră este alcătuită dintr-un preşedinte şi judecătorii Curţii
Supreme care aparţin de camera respectivă. Camera constituie Curtea de Apel
pentru cauze care au fost judecate în primă instanţă de către o instanţă regională.
Acţiunile sunt audiate în cadrul camerei de către un colegiu de trei
judecători. Toţi judecătorii Curţii Supreme formează un plen (reuniunea generală a
judecătorilor).

13
 Senatul Curţii Supreme constituie Curtea de Casaţie pentru toate cauzele
judecate de către instanţele districtuale (municipale) şi instanţele regionale.
Senatul este alcătuit dintr-un preşedinte al Curţii Supreme şi senatori
(judecătorii Senatului).
Senatul este format din patru departamente:
 departamentul pentru cauze civile ;
 departamentul pentru cauze penale ;
 departamentul pentru cauze administrative ;
 departamentul pentru cauze disciplinare ;
În Senatul Curţii Supreme cauzele sunt judecate de un colegiu de trei
senatori. În cazuri stabilite prin lege, cauzele sunt judecate de către un număr mai
mare de senatori.
Instanţele administrative.

Codul de procedură administrativă stabileşte că instanţele administrative au

responsabilitatea specială în baza unor puteri discreţionare de a monitoriza justeţea
unor acte administrative emise de către o autoritate sau acţiunile unei autorităţi şi
aspecte privind eficienţa sa, de a stabili obligaţiile şi drepturile legale publice ale
persoanelor fizice şi de a judeca litigii care au la bază convenţii juridice publice4.
Competenţa instanţei administrative regionale şi a instanţei administrative
districtuale acoperă întregul teritoriu administrativ al Letoniei.
În anumite cazuri prevăzute de Codul de procedură administrativă, instanţa
judecă de asemenea, acţiuni care nu sunt de natură juridică administrativă.
Un participant într-o cauză administrativă poate ataca o hotărâre pronunţată
în a doua instanţă prin intermediul procedurilor de casaţie în cadrul
departamentului pentru cauze administrative al Senatului Curţii Supreme.

4
Constanţa Calinoiu,Victor Duculescu,Georgeta Duculescu, Op.cit, pag. 715 ;

14
 Departamentele registrului funciar.

Departamentele registrului funciar îşi desfăşoară activitatea în cadrul

instanţelor regionale în vederea gestionării registrelor funciare. Departamentele
registrului funciar constituie autorităţi judiciare.
Statutul juridic al judecătorilor din cadrul departamentelor registrului
funciar corespunde cu cel al judecătorilor districtuali (municipali).
Departamentele registrului funciar fac parte din sistemul judiciar şi sunt
instituite în vederea înregistrării proprietăţilor imobile şi consemnării drepturilor
asociate cu aceste proprietăţi în registrele funciare.
Departamentele registrului funciar intră în competenţa instanţelor
regionale, însă organizarea acestora intră în atribuţiile administraţiei instanţelor.

Conferinţa judecătorilor.

Conferinţa judecătorilor reprezintă o autoritate de autoreglementare. Toţi

judecătorii din ţară participă la lucrările conferinţei.
Conferinţa judecătorilor are următoarele competenţe si atribuţii:
1. analizează problemele de actualitate referitoare la jurisprudenţă;
2. înaintează cereri cu privire la interpretarea legislaţiei preşedintelui
Curţii Supreme pentru a le supune dezbaterii în plenul Curţii
Supreme;
3. dezbate aspecte referitoare la asigurarea securităţii materiale şi
sociale, precum şi alte aspecte semnificative referitoare la activitatea
judecătorilor;
4. alege un colegiu profesional al judecătorilor, inclusiv un preşedinte
al colegiului prin vot secret pe o perioadă de patru ani;
5. alege un colegiu disciplinar al judecătorilor pe o perioadă de 4 ani.

15
 Poate fi organizată o conferinţă a judecătorilor departamentului registrului
funciar pentru a analiza probleme de actualitate privind practica înregistrării
proprietăţilor imobile şi a drepturilor asociate cu acestea.
Competenţa Ministerului Justiţiei

Ministerul Justiţiei reprezintă autoritatea principală de stat în ceea ce

priveşte administrarea instanţei şi îndeplineşte următoarele funcţii, astfel cum este
stipulat în legislaţie:

1. aprobă dispoziţiile metodologice privind organizarea activităţii

administrative a instanţelor districtuale (municipale), a instanţelor regionale
şi a departamentelor registrului funciar;
2. solicită informaţii din partea instanţelor districtuale (municipale), a
instanţelor regionale şi a departamentelor registrului funciar necesare
pentru îndeplinirea funcţiilor prevăzute de lege;
3. monitorizează organizarea administrativă a instanţelor districtuale
(municipale), a instanţelor regionale şi a departamentelor registrului
funciar.
Curtea Constituţională

Curtea Constituţională este o autoritate judiciară independentă care audiază

cauze privind conformitatea legilor şi a altor acte cu caracter legislativ cu
prevederile constituţionale, precum şi alte cauze care îi sunt atribuite conform
legislaţiei în cadrul responsabilităţilor stabilite în Constituţia Republicii Letonia şi
Legea privind Curtea Constituţională.
Conform secţiunii 16 din Legea privind Curtea Constituţională, aceasta
analizează cauze privind:
1. conformitatea legilor cu prevederile constituţionale;
2. conformitatea acordurilor internaţionale semnate sau încheiate de către
Letonia cu prevederile constituţionale (până în momentul în care aceste
acorduri sunt aprobate de către Saeima);

16
 3. conformitatea legilor sau a unor aspecte ale legilor cu prevederile
legislative care au forţă juridică mai mare;
4. conformitatea cu legislaţia a altor acte (cu excepţia actelor administrative)
emise de către Saeima, Cabinet, Preşedinte, Preşedintele Saeima şi Primul
Ministru;
5. conformitatea cu legislaţia a oricărui ordin prin intermediul căreia un
Ministru, acţionând cu autorizaţia Cabinetului, a suspendat o decizie
adoptată de către o autoritate locală (consiliu local);
6. conformitatea cu dreptul intern leton a tuturor acordurilor internaţionale
încheiate de către Letonia care nu sunt în contradicţie cu prevederile
constituţionale.
Curtea Constituţională nu are dreptul să intenteze acţiuni din proprie
iniţiativă; aceasta audiază cauze doar la cererea persoanelor prevăzute de lege.
Legislaţia în vigoare stabileşte că acţiunile pot fi aduse în faţa Curţii
Constituţionale de către Preşedinte, Saeima, cel puţin douăzeci de deputaţi din
Parlament, Cabinet, Procurorul general, Biroul de Stat pentru Audit, Biroul
naţional leton pentru drepturile omului şi autorităţile locale (consiliile locale).
Cererile pot fi înaintate de asemenea de către instanţele de drept comun care
audiază o cauză civilă, penală sau administrativă, de către judecătorii
departamentului registrului funciar care înregistrează proprietăţi imobile sau
drepturi asociate cu aceste proprietăţi în registrul funciar şi de către orice persoană
fizică sau juridică ale cărei drepturi fundamentale stabilite prin Constituţie au fost
încălcate.
Hotărârile pronunţate de către Curtea Constituţională sunt definitive.
Acestea intră în vigoare la promulgarea lor şi sunt obligatorii pentru toate
instituţiile, autorităţile şi funcţionarii de stat la nivel central şi local, inclusiv
instanţele, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice.
Orice prevedere legislativă identificată de către Curtea Constituţională ca
nefiind în conformitate cu altă prevedere legislativă cu o forţă juridică mai mare

17
este considerată nulă începând cu data la care este făcută publică hotărârea Curţii
Constituţionale sub rezerva altor dispoziţii specifice ale Curţii Constituţionale.
În cazul în care Curtea Constituţională a constatat că un acord internaţional
semnat sau încheiat de Letonia nu respectă Constituţia, Cabinetul este solicitat
imediat să aducă amendamente acordului în cauză, să denunţe acordul, să-i
suspende aplicarea sau să revoce aderarea la acel acord.
Regulamentul de procedură al Curţii Constituţionale stabileşte structura
acesteia, organizarea propriei activităţi, procedurile juridice şi răspunderea
disciplinară a judecătorilor, în conformitate cu Legea privind Curtea
Constituţională.

BIBLIOGRAFIE :

18
1. Webster's New World Encyclopedia, College Edition, Prentice Hall,
General Reference, New York, 1993;
2. Horia C.Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, Statele lumii de la A la Z, ediţia
8-a, Editura Meronia, Bucureşti, 2002 ;
3. Constanţa Calinoiu,Victor Duculescu,Georgeta Duculescu, Tratat de
Drept Constitutional comparat, vol.II, editia a IV-a revazuta si adaugita,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007;
4. Leontin-Jean Constantinesco, Tratat de drept comparat.Introducere in
drepul comparat, vol.I, Editura All, Bucuresti, 1997 ;

19