Materie BAC Istorie

Materie
Bacalaureat
Istorie
1
ROMANITATEA ROMÂNILOR...................................................................................4
FACTORI AI ROMANIZĂRII ................................................................................... 4
SURSE MEDIEVALE TIMPURII ............................................................................... 6
CRONICARI ROMÂNI ........................................................................................... 7
CRONICARI STRĂINI (ITALIENI) ............................................................................ 8
TEORIA ROESLERIANĂ / IMIGRAȚIONISTĂ ........................................................... 9
TEORIA AUTOHTONIEI / CONTINUITĂȚII .............................................................. 9
AUTONOMII LOCALE ......................................................................................... 10
FORME DE ORGANIZARE STATALĂ .................................................................... 10
FORMAREA STATELOR MEDIEVALE ................................................................... 12
INSTITUȚII MEDIEVALE ROMÂNEȘTI .................................................................. 14
RELAȚIILE INTERNAȚIONALE; DOMNITORI ........................................................ 16
CRONOLOGIE .................................................................................................... 16
MIRCEA CEL BĂTRÂN (1386-1418) ..................................................................... 17
ALEXANDRU CEL BUN (1400-1432) .................................................................... 19
IANCU DE HUNEDOARA (1441-1456)................................................................. 20
VLAD ȚEPEȘ 1456-1462) .................................................................................... 22
ȘTEFAN CEL MARE (1457-1504) ......................................................................... 22
MIHAI VITEAZUL (1593-1601) ............................................................................ 27
ȘERBAN CANTACUZINO (1678-1688) ................................................................. 30
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) ....................................................... 31
DIMITRIE CANTEMIR (1710-1711) ..................................................................... 32
PROIECTE POLITICE ........................................................................................... 34
PROIECTE POLITICE DOMNEȘTI ......................................................................... 34
PROIECTE POLITICE BOIEREȘTI .......................................................................... 36
PROIECTUL POLITIC PAȘOPTIST ......................................................................... 39
CONSTITUIREA STATULUI ROMÂN MODERN ..................................................... 42
CONSOLIDAREA STATULUI ROMÂN MODERN SUB AL. I. CUZA (1859-1866) ....... 44
CONSOLIDAREA STATULUI ROMÂN MODERN SUB CAROL I ............................... 47
DE LA CRIZA ORIENTALĂ LA MARILE ALIANȚE – SEC XX –................................... 49
RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ (1877-1878) ....................................................... 49
RĂZBOAIELE BALCANICE (1912-1913) ............................................................... 51
2
ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL ........................................................... 52
ROMÂNIA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ – PLAN EXTERN ...................................... 54
ROMÂNIA ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ....................................................... 55
SECOLUL XX – DEMOCRAȚIE ȘI TOTALITARISM – REGIMURI POLITICE ............... 58

TRĂSĂUTRI ALE REGIMULUI DEMOCRATIC ........................................................ 58
REGIMURILE TOTALITARE ................................................................................. 60
TRĂSĂTURI ALE REGIMULUI TOTALITAR ............................................................ 61
TRĂSĂTURI UNICE ALE REGIMURILOR TOTALITARE ........................................... 63
CONSTITUȚIILE .................................................................................................. 65
CONSTITUȚII DEMOCRATICE ............................................................................. 65
CONSTITUȚII AUTORITARE ................................................................................ 71
CONSTITUȚII COMUNISTE ................................................................................. 73
COMUNISMUL. ROMÂNIA POSTBELICĂ............................................................. 79
FACTORI ............................................................................................................ 79
ETAPE ALE INSTAURĂRII .................................................................................... 81
STALINISM. CARACTERISTICI ............................................................................. 82
STALINISM. ACȚIUNI PE PLAN INTERN ............................................................... 83
STALINISM. ACȚIUNI PE PLAN EXTERN ............................................................... 85
NAȚIONAL-COMUNISM. ACȚIUNI PE PLAN INTERN ........................................... 86
NAȚIONAL-COMUNISM. ACȚIUNI PE PLAN EXTERN ........................................... 87
NAȚIONAL-COMUNISM. CRIZA REGIMULUI....................................................... 89
DISIDENȚA ANTICOMUNISTĂ. FORME DE DISIDENȚĂ ........................................ 90
CONSTRUCȚIA DEMOCRAȚIEI POSTDECEMBRISTE ............................................ 91
ROMÂNIA ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI RECE ....................................................... 93
CRONOLOGIE GENERALĂ .................................................................................. 98
3
ROMANITATEA ROMÂNILOR
TEMA 1
FACTORI AI ROMANIZĂRII
1. ARMATA – pentru a proteja Dacia, care era o provincie de

graniță, romanii au menținut aici o armată numeroasă, de
aproximativ 55.000 de soldați, organizați în:
- Legiuni (formate din soldați care aveau cetățenie romană)
- Trupe auxiliare (formate din soldați care nu aveau
cetățenie romană)
Trupele staționau în tabere militare romane numite castre,
care erau răspândite pe întregul teritoriu din Dacia și Dobrogea.
În jurul castrelor s-au creat așezări civile numite canabae,
unde locuiau familiile soldaților, meșteri și țărani daci.
Ambele tipuri de așezări au reprezentat un nucleu important
al romanizării.
4
Un al factor important al romanizării îl reprezintă veteranii.
După 25 de ani de serviciu militar obligatoriu, soldații care își
încheiau stagiul militar și erau lăsați la vatră, obțineau anumite
recompense și drepturi.
• Veteranii din legiuni:
- Primeau bani
- Ocupau diferite funcții
• Veteranii din trupele auxiliare
- Primeau cetățenie romană
- Primeau pământ în proprietate
- Primeau dreptul de a se căsători în provincia apărată
Astfel, aceștia devin un important factor al romanizării, aceștia
stabilindu-se în orașe, unde primeau funcții administrative, dar și
în sate, unde înființau ferme agricole.
2. URBANIZAREA – Dacă în Dobrogea existau orașe și

înainte de cucerirea romană, datorită coloniilor întemeiate
aici de greci, în secolele VII-VI î.Hr. : Histria, Callatis și
Tomis, în Dacia, urbanizarea se datorează romanilor.
Orașele aveau statut de:
5
• Colonia (rang superior): Ulpia Traiana, Napoca,
Apulum
• Municipia: Potaissa
Orașele Ulpia Traiana, Apulum (Alba Iulia), Napoca (Cluj),
Potaissa (Turda), Drobeta, Dierna (Orșova) erau nucleu de
iradiere (puternică influență) a romanizării,
În orașele romane erau concentrate majoritatea instituțiilor
purtătoare ale modului de viață roman; factori fundamentali ai
romanizării: administrația, instanțele judecătorești, marile centre
religioase, teatre, școli etc.
SURSE MEDIEVALE TIMPURII
sec. al VII-lea
STRATEGIKON (Arta militară)
- tratat militar bizantin ce denumește populația de la nord
de Dunăre cu termenul de romani.
sec. al IX-lea
GEOGRAFIE ARMEANĂ
- a lui Moise Choremati menționează ,,Țara (...) căreia îi
zice Balak (Valahia)”.
6
sec. al XII-lea
GESTA HUNGARORUM (Faptele ungurilor)
- este o cronică a notarului (secretarului) regelui Ungariei
Bella al II-lea, Anonymus, care oferă informații despre
români și formațiunile politice prestatale existente în sec.
al IX-lea în spațiul intracarpatic. Îi desemnează pe români
cu numele de ,,blachi”.
CRONICARI ROMÂNI
sec. XVII
- Miron Costin scrie lucrarea ,,De neamul moldovenilor și
din ce țară au ieșit strămoșii lor”, aducând în discuție
problema originii românilor, care oferă argumente
arheologice, lingvistice și etnografice în sprijinul tezei
originii latine a poporului român.
sec. XVIII
- Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, istoric, lingvist și
om politic român, în ,,Hronicul vechimei a romano-
moldo-vlahilor”, cuprinde istoria noastră de la origini
până la descălecare și susține originea comună a tuturor
românilor. Pentru scrierea lucrării, a consultat peste 150
7
de izvoare romane și străine, în limbile latină, greacă,
polonă și rusă.
CRONICARI STRĂINI (ITALIENI)

sec. XV
- Flavio Biondo afirmă despre românii cu care se întâlnise
la Roma că ,,invocau cu mândrie originea lor romană”.
- Enea Silvio Piccolomini, devenit papă sub numele de
Pius al II-lea, răspândește, prin scrierile sale istorice, în
Europa, teoria despre originea romană a poporului român.
8
TEORIA ROESLERIANĂ / TEORIA AUTOHTONIEI /
IMIGRAȚIONISTĂ CONTINUITĂȚII
Contestă romanitatea românilor și originea lor latină cu Susține romanitatea românilor cu următoarele
următoarele argumente: argumente:
1. Dacii – exterminați ca popor în timpul 1. Continuitatea dacică este confirmată de dovezi
războaielor cu romanii: ,,Dacia...viris fuerat logice, dovezi epigrafice(inscripții), toponimie,
exhausta” (Eutropius) – Dacia... a fost secătuită hidronimie, dovezi lingvistice și arheologice.
de bărbați.
2. Romanitatea nu ar fi fost posibilă în doar cei 165 2. Romanizarea nu s-a produs doar ăn cei 165 de
de ani de răspândire romană efectivă. ani, ci în trei etape. (înainte, în timpul și după)
3. Toți locuitorii ar fi părăsit Dacia în timpul 3. Aurelian a retras din Dacia doar armata și
retragerii aureliene. administrația romană.
4. Poporul român s-ar fi format la sudul Dunării, 4. Nu există dovezi istorice care să ateste existența
unde a primit influență slavă și a devenit ortodox românilor în sudul Dunării înainte de sec. XIII.
5. Vocabularul comun româno-albanez se 5. Asemănarea între limba română și limba
datorează unei conviețuiri timpurii între albaneză se datorează fondului comun tracic.
protoromâni și albanezi.
6. Lipsesc izvoare istorice care să ateste prezența 6. Românii sunt menționați în izvoarele istorice
românilor la nordul Dunării înainte de sec. XIII. medievale timpurii.
9
AUTONOMII LOCALE
TEMA 2
După retragerea aureliană, etnogeneza a continuat, dar

populația romanizată s-a retras în zonele rurale, ferite din calea
migratorilor, abandonând orașele. Astfel, au apărut și s-au
dezvoltat în societatea de la nordul Dunării primele structuri
teritoriale tradiționale: obștile sătești, forma primară de
comunitate a românilor.
Obștile sătești sau teritoriale au reprezentat nucleul pentru
formarea autonomiilor locale și apoi a statelor medievale
românești.
FORME DE ORGANIZARE STATALĂ

Autonomiile locale au fost menționate în diferite izvoare ale
vremii sub denumiri diverse: țări, voievodate, cnezate, cobâle,
ocoale, codri, câmpuri. Din unirea lor derivă ulterior cele patru
state medievale românești: Transilvania, Dobrogea, Țara
10
Românească și Moldova. În fruntea acestor forme incipiente de
stabilitate s-au aflat cnezi, juzi sau voievozi care aveau atribuții
militare, administrative și judecătorești.
TRANSILVANIA
1. SEC IX. Cronica lui Anonymus, notar al regelui ungar
Bella al III-lea, numită Gesta Hungarorum, menționează
existența în acest spațiu, în sec al IX-lea, a trei formațiuni
prestatale românești: voievodatele lui Gelu, Glad și
Menumorut.
2. SEC XI. Legenda Sfântului Gerard menționează
voievodatul lui Gyla în centrul Transilvaniei și voievodatul
lui Ahtum în Banat.
ȚARA ROMÂNEASCĂ – sec. XIII

Diploma Cavalerilor Ioaniți (2 iunie 1247)
- Voievodatul lui Litovoi (între Olt și Jiu)
- Voievodatul lui Seneslau (în vestul Munteniei)
- Cnezatul lui Ioan (în nordul Olteniei)
- Cnezatul lui Farcaș (în nordul Olteniei)
- Țara Severinului
11
MOLDOVA – sec. XII-XIII
În Moldova, cronicile rusești atestă autonomiile locale
organizate sub forma unor cobâle, ocoale, câmpuri (câmpul lui
Dragoș), codrii (Codrii Cosminului), țări.
DOBROGEA – sec. XI
Între Dunăre și Marea Neagră, adică în Dobrogea, Ana
Comnena, în lucrarea Alexiada, atestă trei formațiuni politice
prestatale conduse de Tatos, Satza și Sestlav.
FORMAREA STATELOR MEDIEVALE

FORMAREA TRANSILVANIEI
În urma cuceririi maghiare, Transilvania a fost organizată ca
voievodat autonom în cadrul Regatului Ungariei. Au fost
colonizați sașii și secuii pentru apărarea și exploatarea noilor
teritorii. Cucerirea și organizarea Transilvaniei a fost încheiată în
secolul al XIII-lea.
FORMAREA ȚĂRII ROMÂNEȘTI

Legenda istorică îl prezintă pe Negru Vodă, voievod din
Făgăraș. Acesta, datorită presiunilor exercitate de maghiari,
12
pleacă din Făgăraș, traversează Carpații și se stabilește la Curtea
de Argeș. (Descălecatul lui Negru Vodă).
Adevăratul întemeietor al Țării Românești este considerat
Basarab I. Acesta intră în conflict cu regalitatea maghiară. În
noiembrie 1330, Basarab I îl atacă în drumul de întoarcere spre
Ungaria pe regele maghiar Carol Robert de Anjou. Bătălia se da
la Posada, învingător ieșind Basarab I. Procesul de consolidare a
Ț.R. continuă și în timpul lui Nicolae Alexandru (1352-1364) și
Vladislav Vlaicu (1364-1377).
FORMAREA MOLDOVEI
Formarea Moldovei a avut loc în trei etape:
În prima etapă (1345-1354), regele maghiar Ludovic I de
Anjou îl aduce pe voievodul maramureșean Dragoș, în nordul
Moldovei, unde întemeiază, la Buda și Siret, o marcă de apărare
împotriva tătarilor. (Descălecatul lui Dragoș)
A doua etapă îl are în prim plan pe Bogdan, un alt voievod
din Maramureș care vine în Moldova și îi alungă pe urmașii lui
Dragoș. (1359 – Descălecatul lui Bogdan).
A treia etapă reprezintă momentul consolidării statului
medieval sub domnia voievozilor Lațcu (1365-1373), Petru
13
Mușat (1374-1391), Roman I (1391-1394) și Ștefan I (1394-
1399).
FORMAREA DOBROGEI
Statul medieval Dobrogea s-a format în sec. al XIV-lea.
Întemeietorul său este considerat Dobrotici. Acesta este un supus
al Bizanțului și primește titlul de despot. Dobrotici unifică țările
dintre Dunăre și Marea Neagră. În 1386, la conducerea Dobrogei
se află Ivanco (fiul lui Dobrotici). În 1388, Ivanco moare în
luptele cu turcii, iar Dobrogea este inclusă în cadrul Țării
Românești condusă de Mircea cel Bătrân.
INSTITUȚII MEDIEVALE ROMÂNEȘTI
1. DOMNIA
- Reprezintă instituția centrală a statelor medievale
românești extracarpatice.
- Domnul era stăpânul țării, iar în calitate de mare voievod
exercita conducerea armatei, bucurându-se de prerogative
largi, atât în domeniul politicii interne, cât și în cel al
politicii externe.
14
- Succesiunea la tron se realiza potrivit sistemului electiv-
ereditar.
- În special, în sec. al XVI-lea, pe măsura agravării
dominației otomane, alegerea domnitorilor va fi însoțită
de confirmarea din partea Porții.
2. BISERICA
Biserica a fost cea mai importantă instituție pe plan spiritual
în Evul Mediu, menținând unitatea spirituală a românilor. Atât
în Țara Românească, cât și în Moldova, Biserica era organizată
sub forma Mitropoliei. În Țara Românească, Mitropolia a fost
înființată la inițiativa lui Nicolae Alexandru, în 1359, având
sediul la Curtea de Argeș. Tot în Țara Românească, în 1370 a
fost înființată a doua mitropolie, la inițiativa lui Vladislav
Vlaicu, la Severin.
În Moldova, Mitropolia a fost înființată de către Petru Mușat,
în anul 1387, dar a fost recunoscută abia în 1400.
15
RELAȚIILE INTERNAȚIONALE;
DOMNITORII
TEMA 3
CRONOLOGIE
1. Mircea cel Bătrân 6. Mihai Viteazul

- Țara Românească - Țara Românească
- 1386-1418 - 1593-1601
2. Alexandru cel Bun 7. Șerban Cantacuzino
- Moldova - Țara Românească
- 1400-1432 - 1678-1688
3. Iancu de Hunedoara 8. Constantin Brâncoveanu
- Transilvania - Țara Românească
- 1441-1465 - 1688-1714
4. Vlad Țepeș 9. Dimitrie Cantemir
- Țara Românească - Moldova
- 1448; 1456-1462; 1476 - 1710-1711
5. Ștefan cel Mare
- Moldova
- 1457-1504
16
Bătălia de la Posada – 1330 (acțiune militară)
Basarab I intră în conflict cu regalitatea maghiară. Basarab
îl atacă pe acesta, Carol Robert de Anjou, în drumul de întoarcere
spre Ungaria. Bătălia se dă la Posada, învingător fiind Basarab I.
MIRCEA CEL BĂTRÂN (1386-1418)
Tratatul cu Polonia – 1390 (acțiune diplomatică)

Din dorința de a înlătura influența politică a Ungariei asupra
Țării Românești, Mircea cel Bătrân încheie un tratat de alianță cu
regele Poloniei. Principala prevedere consta în sprijin reciproc
obligatoriu împotriva Ungariei și a altor inamici.
Tratatul de la Brașov – 1395 (acțiune diplomatică)

În urma victoriei lui Mircea cel Bătrân în bătălia de la
Rovine, acesta se apropie de Regatul Maghiar, condus de
Sigismund de Luxemburg, cu care semnează un tratat la Brașov
la 7 martie 1395, tratat care prevedea ajutor reciproc antiotoman.
17
Bătălia de la Kosovopoljie – 1389
În politica de expansiune teritorială a Imperiului Otoman,
sultanul Murad I a inițiat o amplă expediție militară la Kosovo, în
sudul Dunării, teritoriu care avea o importanță strategică mare,
fiind una dintre cele mai importante zone de intersectare a
drumurilor comerciale din Balcani. De la Kosovo, Murad I putea
ataca posesiunile lui Lazăr, cneazul sârbilor.
În acest context, a avut loc, în 1389, Bătălia de la
Kosovopoljie (Câmpia Mierlei), între o coaliție de forțe creștine
(sârbi, albanezi, bosniaci, bulgari) și otomani. Mircea cel Bătrân
și ostașii români susțineau armata creștină. Victoria este de partea
otomanilor.
Bătălia de la Rovine – 1394 – 1396 (acțiune militară)

Ca urmare a politicii externe duse de Mircea cel Bătrân,
turcii organizează o campanie de pedepsire a domnitorului român.
Astfel, în 1394(unele surse afirmă 1395) are loc Bătălia de la
Rovine, unde Mircea cel Bătrân îl învinge pe Baiazid I. Se pare
că au fost două confruntări: prima, câștigată de Mircea cel Bătrân
(1394), iar cea de-a doua, de către Baiazid (1395). În urma bătăliei
18
de la Rovine, Baiazid va încerca să atragă Țara Românească sub
influență otomană.
Cruciada de la Nicopole – 1396

În urma expansiunii otomane în Balcani, papa Bonificiu al
IX-lea a proclamat organizarea unor noi cruciade împotriva
turcilor, apel la care au răspuns atât statele catolice, cât și cele
ortodoxe. La cruciadă a participat și domnul Țării Românești,
Mircea cel Bătrân. Principala bătălia a fost asediul cetății
Nicopole. Primul atac nu a putut să aibă un impact major, iar în
cele din urmă victoria a fost de partea otomanilor.
ALEXANDRU CEL BUN (1400-1432)
Alexandru cel Bun s-a luptat cu cavalerii teutoni la

Grunwald – 1410 și Marienburg – 1420.
Tratatul de la Lublau – 1412 (acțiune diplomatică)

În anul 1412 se încheie Tratatul de la Lublau, între
Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei și împărat al
Germaniei, și regele Poloniei.
19
Acest tratat cuprindea prevederi referitoare la împărțirea
Moldovei și alungarea lui Alexandru cel Bun, în eventualitatea în
care acesta nu ar fi participat la lupta împotriva otomanilor.
Totodată, domnul Moldovei îl sprijină pe Vladislav Iagello
împotriva teutonilor.
IANCU DE HUNEDOARA (1441-1456)
Campania cea Lungă – 1443 – 1444 (militară și diplomatică)

Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și guvernator
al Ungariei va adopta o politică ofensivă și va declanșa, în toamna
anului 1443, o amplă acțiune militară împotriva turcilor în Pen.
Balcanică, cunoscută sub numele de Campania cea Lungă. După
ce eliberează Niș și Sofia, popoarele din Balcani încep să lupte de
partea lui Iancu de Hunedoara. Aceștia se apropie de centrul
Imperiului Otoman, însă înaintarea spre Adrianopol și
Constantinopol este oprită de venirea iernii. La începutul anului
1444, oastea aliată obține o victorie decisivă. Ca urmare a acestei
campanii, regele Ungariei încheie o pace pe 1- ani cu Imperiul
Otoman, pe care o semnează la Seghedin. În ciuda păcii de la
Seghedin, se desfășoară o nouă ofensivă antiotomană în 1444.
20
Deși nu a fost de acord cu ruperea păcii, Iancu de Hunedoara
participă la cruciadă alături de Vladislav Iagello, regele maghiar,
care era și rege al Poloniei. Principala bătălie s-a dat la Varna, în
1444m unde Iancu de Hunedoara reușește să câștige câteva
obiective importante, însă regele maghiar este ucis, iar armata
creștină este înfrântă.
Cruciada de la Belgrad – 1456 (acțiune militară)

După ce în anul 1453, sultanul Mahomed al II-lea cucerește
Constantinopolul, acesta urmărește cucerirea Belgradului, una
dintre cele mai fortificate cetăți din Balcani. Ofensiva otomană a
fost declanșată în 1456, iar Iancu de Hunedoara organizează
apărarea cetății. Printr-un atac surpriză, Iancu reușește să îi alunge
pe otomani. În cetate a izbucnit o epidemie de ciumă, domnitorul
român numărându-se printre victime. Se consideră că bătălia a
decis soarta creștinătății europene, oprind înaintarea otomană.
21
VLAD ȚEPEȘ 1456-1462)
Atacul de noapte de la Târgoviște (acțiune militară)

Sultanul Mahomed al II-lea declanșează, în anul 1462, o
campanie militară împotriva Țării Românești. Pentru a face față
invaziei armatei otomane extrem de numeroasă, domnul român
adoptă o strategie defensivă, prin tactica pământului pârjolit și
otrăvirea fântânilor. Printr-un atac de noapte, la 16/17 iunie 1462,
Vlad Țepeș provoacă o mare confuzie în tabăra otomană,
îmbrăcându-se în haine turcești și încercând să atace cortul
sultanului. Mahomed al II-lea își continuă avansul spre
Târgoviște, pe care o găsește pustie. Campania otomană s-a soldat
cu un eșec, iar sultanul nu și-a atins scopul.
ȘTEFAN CEL MARE (1457-1504)
Tratatul de la Overchelăuți – 1459 (acțiune diplomatică)

Ca urmare a unei incursiuni militare a lui Ștefan cel Mare, în
1458, în Polonia, regele Cazimir al IV-lea începe tratativele de
reglementare a relațiilor cu Moldova. În primăvara anului 1459 se
încheie tratatul de la Overchelăuți, prin care regele polon
22
recunoaște domnia lui Ștefan cel Mare în Moldova. Tratatul mai
prevedea obligația celor două părți de a se sprijini militar în caz
de nevoie.
Bătălia de la Baia – 1467 (acțiune militară)

În anul 1465, Ștefan cel Mare reușește să alipească de
Moldova, cetatea Chilia, care era ocupată de Regatul Maghiar.
Din cauza acestui fapt, Matia Corvin, regele Ungariei,
declanșează în anul 1467 o campanie împotriva Moldovei. Înainte
de a ajunge la Suceava, armata lui Matia Corvin este atacată de
oastea română la Baia. Ștefan cel Mare nu a reușit să nimicească
armata maghiară, lupta rămânând indecisă. Matia Corvin
părăsește teritoriul Moldovei, fără a-și fi realizat obiectivul.
Bătălia de la Vaslui – 10 ianuarie 1475 (acțiune militară)

Sultanul Mahomed al II-lea organizează în 1675 o expediție
militară împotriva Moldovei. Fiind în inferioritate, Ștefan cel
Mare a adoptat o tactică militară defensivă, prin pustiirea
pământurilor, otrăvirea fântânilor și atacuri de hărțuire. Bătălia
principală a avut loc lângă Vaslui, la 10 ianuarie 1475. În ziua
bătăliei, Ștefan a atras oastea otomană într-o zonă mlăștinoasă,
23
unde aceasta nu se putea desfășura. Domnul român s-a folosit și
de ceața densă pentru a ascunde numărul real al armatei sale.
Otomanii au fost înfrânți, suferind pierderi grele. Lupta de la
Vaslui a fost o victorie strălucită, care a adus faima domnitorului
în Europa.
Scrisoarea lui Ștefan către principii europeni – 25 ianuarie

1475 (acțiune diplomatică)
În urma victoriei de la Vaslui, Ștefan cel Mare, conștient de
posibilitatea unui nou atac otoman, trimite curților europene o
scrisoare în care solicită sprijin în apărarea Moldovei. Apelul
voievodului Moldovei rămâne fără răspuns din partea principilor
europeni, singurul care reacționează fiind Matia Corvin cu care
Ștefan încheie o alianță în vara aceluiași an.
Tratatul dintre Ștefan și Matia Corvin – vara anului 1475

În împrejurările grele ale anului 1475, Ștefan cel Mare
încheie un tratat de alianță cu Matia Corvin, regele Ungariei.
Tratatul a fost semnat în iulie 1475 și prevedea sprijin militar
reciproc antiotoman, îndepărtarea oricărui pretendent de la tronul
Moldovei sau a Regatului Maghiar, iar orice neînțelegere urma să
24
fie rezolvată prin tratative. Astfel, se pune capăt unei stări
tensionate între cei doi, generată de bătălia de la Baia.
Bătălia de la Războieni – 1476 (acțiune militară)

În iunie 1476, însuși Mahomed al II-lea conduce o campanie
militară împotriva Moldovei, ca răzbunare a umilinței îndurate la
Vaslui, în 1475. Sultanul a ordonat și un atac al tătarilor din
Crimeea asupra Moldovei, atac care va fi respins de români.
Bătălia decisivă între oastea otomană și cea a Moldovei a avut loc
lângă Războieni (Valea Albă) în 1476. Ștefan cel Mare și-a
stabilit tabăra pe un platou înalt, fortificat. După atacul ienicerilor,
Ștefan este nevoit să abandoneze tabăra. Armata otomană va
părăsi Moldova în luna august fără a reuși să cucerească vreo
cetate. Campania din 1476 s-a încheiat cu un eșec pentru sultan.
Tratatul de la Colomeea – 1485 (acțiune diplomatică)

În 1484, Ștefan cel Mare pierde Chilia și Cetatea Albă, iar
singurul ajutor la care spera era regele Poloniei Cazimir al IV-lea.
Pentru a putea conta pe ajutorul regelui polon, Ștefan depune la
Colomeea, în anul 1485, jurământul de vasalitate față de acesta.
25
Bătălia de la Codrii Cosminului – 1497 (acțiune militară)
Regele polon, Ioan Albert, organizează o expediție militară,
în anul 1497, a cărui scop era recuperarea cetăților Chilia și
Cetatea Albă. Ajunse, însă, pe teritoriul Moldovei, trupele
poloneze s-au îndreptat spre Suceava. Întrucât asediul cetății dura
prea mult și exista riscul unei intervenții a Ungariei, Ioan Albert
se retrage, iar la întoarcere este atacat de oastea lui Ștefan cel
Mare la Codrii Cosminului. Terenul împăduri și deluros a fost un
avantaj pentru Ștefan. După acest conflict, relațiile dintre
Moldova și Polonia se îmbunătățesc, doi ani mai târziu încheindu-
se un tratat.
Tratatul de la Hârlău – 1499 (acțiune diplomatică)

Ștefan cel Mare și Ioan Albert, regele Poloniei, încheie un
tratat, în anul 1499, la Hârlău, prin care cei doi își făgăduiau ajutor
reciproc în caz de război. Problema Pocuției, a părții Moldovei
controlată de Polonia, nu a fost rezolvată, iar relațiile dintre cei
doi nu s-au îmbunătățit în următorii ani.
26
MIHAI VITEAZUL (1593-1601)
Aderarea Țării Românești la Liga Sfântă – (diplomatică)

În 1594 izbucnește la București răscoala antiotomană,
inițiată de Mihai Viteazul, în urma uciderii creditorilor levantini
și atacarea garnizoanei otomane care staționa acolo. Această
acțiune face parte din politica de cruciadă târzie ce a fost dusă de
Liga Sfântă. Liga Sfântă a fost o alianță antiotomană ce a fost
constituită la inițiativa papei Clement al VIII-lea, din care făceau
parte Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantua, Toscana.
Ulterior, aderă și Transilvania, considerată factor decisiv în
atragerea în alianță a Moldovei și Țării Românești. Aron Vodă,
domnul Moldovei aderă la Ligă, oferind încă un motiv în plus lui
Mihai Viteazul să decidă, cu ajutorul boierilor, intrarea în Sfânta
Alianță.
Tratatul de la Alba Iulia – 1595 (acțiune diplomatică)

Declanșarea răscoalei antiotomane și perspectiva unui atac
iminent îl determină pe Mihai Viteazul să încheie o alianță cu
principele Transilvaniei, Sigismund Bathory.
27
Astfel, la 20 mai 1595, o delegație de 12 boieri din Țara
Românească încheie la Alba Iulia, în numele lui Mihai Viteazul,
un tratat cu Sigismund Bathory. Boierii au acceptat ca Sigismund
Bathory să fie suzeranul Țării Românești în schimbul ajutorului
antiotoman și al subordonării Bisericii Ortodoxe din Transilvania
față de Mitropolia Țării Românești.
Deși vasal al lui Sigismund, Mihai Viteazul a acceptat acest
tratat, deoarece avea nevoie de ajutor antiotoman, în condițiile în
care aceștia se pregăteau să atace Țara Românească.
Bătălia de la Călugăreni – 1595 (acțiune militară)

În contextul adoptării politicii antiotomane prin uciderea
creditorulor levantini, atacarea garnizoanei otomane și aderearea
la Liga Sfântă, Imperiul Otoman organizează o campanie de
pedepsire a Țării Românești. Astfel, în august 1595, o oaste
turcească condusă de Sinan-pașa a trecut Dunărea și a înaintat
spre București. La Călugăreni, Mihai Viteazul reușește să obțină
o victorie importantă asupra otomanilor, adoptând tactica de luptă
a atragerii inamicului în locuri neprielnice desfășurării luptei, în
condițiile unei disproporții militare. Prin victoria obținută la
Călugăreni, Mihai Viteazul a reușit să atingă principalele
28
obiective: a provocat pierderi importante dușmanului, astfel,
demoralizându-l, a întârziat avansarea turcilor și a câștigat timpul
necesar pentru concentrarea forțelor antiotomane.
Având nevoie de întăriri, Mihai Viteazul s-a retras spre
munți, așteptând ajutor de la Sigismund Bathory. În acest timp,
oastea lui Sinan-pașa a intrat în București și Târgoviște și a
început organizarea Țării Românești în pașalâc. Situația se
complicase și în Moldova, unde polonii l-au înlăturat de pe tron
pe Ștefan Răzvan și l-au înlocuit cu Ieremia Movilă. Dar în
octombrie 1595, aproximativ 23.000 de ostași veniți din partea lui
Sigismund Bathory și o mică oaste comandată de Ștefan Răzvan
veneau în ajutorul lui Mihai Viteazul. Aceste forțe reunite aveau
să înceapă marșul împotriva otomanilor care au fost înfrânți la
Giurgiu și alungați peste Dunăre.
Bătălia de la Mirăslau – sept. 1600 (acțiune militară)

În contextul ostilității nobilimii din Transilvania față de
politica lui Mihai Viteazul, acesta este înfrânt la Mirăslău de
nobilimea din Transilvania, care s-a alăturat generalului imperial
Gheorghe Basta. Ca urmare a acestei bătălii, Mihai pierde
Transilvania.
29
Bătălia de la Gurăslău – aug. 1601 (acțiune militară)
Obiectivul luptei de la Gurăslău a fost înlăturarea lui
Sigismund Bathory de la conducerea Transilvaniei și reintegrarea
principatului în frontul antiotoman inițiat de împăratul Rudolf al
II-lea. Bătălia a avut loc la 3 august 1601, când oastea lui Mihai
Viteazul și a generalului Gheorghe Basta s-a confruntat cu cea
condusă de Sigismund Bathory. Acesta din urmă a fost înfrânt. În
ciuda colaborării cu Gheorghe Basta, la scurt timp după bătăliem
Mihai Viteazul a fost ucis de oamenii acestuia.
ȘERBAN CANTACUZINO (1678-1688)
Asediul Vienei – 1683 (acțiune militară)

În 1683, la cererea turcilor, domnitorul Țării Românești,
Șerban Cantacuzino, participă la asediul Vienei, dar, pe ascuns, i-
a încurajat pe asediați și le-a transmis mișcările trupelor otomane.
După înfrângerea acestora la asediul Vienei, Cantacuzino a trecut
la o politică externă activă, intrând în tratative secrete cu
Habsburgii. Aceștia i-au garantat domnia ereditară, i-au acordat
titlul de Baron al imperiului și i-au promis ajutor de 6000 de
ostași. Șerban Cantacuzino a cerut ca țara să-și păstreze hotarele
30
printr-un act scris, care nu a mai putut fi întocmit din cauza morții
domnului, în 1688.
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714)
Activitatea diplomatică
Domn al Țării Românești, a desfășurat o vastă activitate
diplomatică, prin stabilirea unor contacte și angajamente concrete
cu Polonia împotriva turcilor. Cu Moldova, relațiile au fost
încordate din cauza adversităților cu familia Cantemireștilor.
Brâncoveanu a trebuit să acorde o mare atenție relațiilor cu
Poarta. În anul 1699, otomanii îl recunosc ca domn pe viață. În
acea vreme începea să se ridice Rusia lui Petru cel Mare, domnul
muntean trimițând la curtea acestuia un emisar diplomatic pentru
stabilirea unei alianțe împotriva otomanilor. Abia în 1709, între
Țara Românească și Rusia se încheie o convenție secretă pentru
acțiunea împotriva Porții. În contextul acțiunilor diplomatice
active în defavoarea Porții, în 1714, Constantin Brâncoveanu a
fost mazilit (înlăturat din domnie), fiind executat în același an.
31
DIMITRIE CANTEMIR (1710-1711)
Tratatul de la Luțk – 1711 (acțiune diplomatică)

Dimitrie Cantemir este ultimul domn pământean în
Moldova. Tratatul de la Luțk a fost încheiat în aprilie 1711, între
Petru cel Mare, țarul Rusiei și Dimitrie Cantemir, domnul
Moldovei. Acest tratat a fost încheiat în vederea luptei comune
împotriva Imperiului Otoman. Conform condițiilor stipulate în
Tratatul de la Luțk, Țărilor Române urmau să li se retrocedeze
teritoriile care au fost transformate în raiale turcești de către
Poarta Otomană. Se mai prevedea ca țarul să ia sub oblăduire pe
domn și întreg poporul țării, se restabileau hotarele vechi ale
Moldovei de până la instaurarea dominației otomane, Moldova
intra sub protectorat rusesc, garantându-se, astfel, integritatea
teritorială a țării, familiei Cantemir garantându-i-se domnia
ereditară.
Tratatul de la Luțk este un model de prudență și abilitate
diplomatică, prin care Dimitrie Cantemir urmărea obținerea
independenței și a integrității teritoriale a Moldovei, bazându-se
pe cea mai mare putere creștină din răsăritul Europei. Consecința
32
imediată a tratatului a fost campania otomană din același an, în
urma căreia Dimitrie Cantemir pierde tronul Moldovei..
Bătălia de la Stănilești pe Prut – 1711 (acțiune diplomatică)

Bătălia s-a desfășurat între armatele rusești și otomane. La
conflict a participat și domnul Moldovei Dimitrie Cantemir ca
aliat al Rusiei. Bătălia s-a dat pe malul Prutului și se încheie prin
acceptarea păcii propuse de către țar.
Dimitrie Cantemir pierde tronul Moldovei și se refugiază în
Rusia, la curtea lui Petru cel Mare. Domnia sa a fost ultima
domnie pământeană din secolul al XIII-lea, Imperiul Otoman
impunând, din 1711, domni fanarioți.
33
PROIECTE POLITICE
TEMA 4
PROIECTE POLITICE DOMNEȘTI
Politica reformatoare a lui Iosif II

- Are loc în Transilvania
- Au loc reforme în domeniul agriculturii, a situației
țăranilor, a educației (crește numărul școlilor rurale și a
celor confesionale), religios (Edictul de toleranță – 1781 –
se acordă libertate religioasă și credincioșilor necatolici.
Constantin Mavrocordat
- Domnește între anii 1730-1769 alternativ în Moldova și
Țara Românească și cu aprobarea Porții începe aplicarea
unui program de reorganizare a instituțiilor fiscale,
administrative și juridice. Printre măsuri amintim leafă
pentru dregători, județe conduse de ispravnici,
desființarea șerbiei.
34
Alexandru Ipsilanti
- Domn fanariot
- Are preocupări pentru domeniul educației: înființează o
școală de preoți și un orfelinat, reorganizează Academia
Domnească de la Sf. Sava
- Se îngrijește de starea edilitară a Bucureștiului
- Organizează sistemul poștelor și al manufacturilor de
hârtie
- Emite în Țara Românească primul cod de legi
Provilniceasca Condică.
Scarlat Callimachi
- emite în 1817 codul Callimachi în Moldova.
Ion Gh. Caragea

- emite în 1818 în Transilvania, Legiuirea Caragea.
35
PROIECTE POLITICE BOIEREȘTI
1774 (vizează aspectul național!) – Episcopul Ionchenție

Micu Klein, în petiția Supplex Libellus ce a fost adresată Curții
și împărătesei Maria Tereza, cerea:
- emanciparea națiunii române
- revendicări de ordin eclesiastic și național
- anularea legilor discriminatorii pentru români
1791 (vizează aspectul național!) – reprezentanți ai Școlii

Ardelene, în frunte cu Gheorghe Șincai, Samuil Micu, Ion Budai
Deleanu, în documentul Supplex Libellus Valachorum, trimis
împăratului de la Viena, Leopold al II-lea, cer:
- egalitate în drepturi cu celelalte națiuni
- utilizarea toponimiei românești
- numirea în funcție proporțional cu numărul de locuitori
- desființarea denumirii jignitoare de tolerați pentru
români.
Documentul este respins de Dieta de la Cluj.
36
1772 – Tratativele de Pace de la Focșani – o delegație
comună de boieri din țările române adresează un memoriu
Marilor puteri prin care solicită revenirea la domniile pământene
și respectarea autonomiei.
1791 – Tratativele de pace de la Șiștov – Divanul Țării

Românești adresează un memoriu delegaților ruși și austrieci
cerând: autonomia și neutralitatea Țării Românești, desființarea
obligațiilor față de Poartă, libertatea comerțului.
1817-1818 – Iordache Rosseti-Rosnovanu redactează 8

puncte de reformă în care propunea ca puterea să aparțină
Adunării Obștești și divanului controlat de boierime.
1821 – Cererile norodului românesc – programul revoluției

lui Tudor Vladimirescu, având ca scop înlăturarea regimului
fanariot. Se solicita:
- numire în funcție după merit
- libertatea comerțului
- înființarea unei armate naționale
- plata impozitelor și de către categoriile scutite
37
Deși înfrântă, Revoluția lui Tudor Vladimirescu are ca finalitate
revenirea, în 1822, la domniile pământene.
1822 – Constituția Cărvunarilor – redactată de Ionică

Tăutu, conține revendicări inspirate din ideile Revoluției
Franceze: domn pământean, Adunare Obștească, autonomie față
de Poartă, drepturi și libertăți.
1838 – Partida Națională condusă de Ion Câmpineanu –

elaborează două documente ce fac referire la organizarea Țării
Românești:
- Act de unire și independență – cerea înlăturarea
suzeranității otomane și a protectoratului țarist, unirea
Principatelor, alegerea unui domn ereditar.
- Osăbitul act de numire a suveranului românilor –
reprezintă un proiect de Constituție
1843 – Societatea secretă Frăția – avea rolul de a pregăti

revoluția de la 1848 în Țara Românească, având ca obiective:
- Unirea Țării Românești cu Moldova și independența lor
- Emanciparea clăcașilor
38
- Egalitatea cetățenilor în fața legii.
PROIECTUL POLITIC PAȘOPTIST
1. Petițiunea-proclamațiune (27 martie 1848; Iași, Moldova)

- a fost redactată de Vasile Alecsandri
- avea ca obiectiv național respectarea Regulamentelor
Organice
- drepturi/modernizare: desființarea cenzurii, reforma
școlilor, desființarea pedepselor corporale
- avea va obiectiv social: grabnica îmbunătățire a stării
locuitorilor săteni.
2. Petiția națională (3 mai 1848 – Blaj, Transilvania)

- a fost redactată de Simion Bărnuțiu
- obiectiv național: independența națiunii române,
egalitatea în drepturi cu națiunile conlocuitoare
- drepturi/modernizare: libertatea tiparului și a exprimării în
lb. română, școli românești, libertatea industriei.
- obiectiv social: desființarea iobăgiei fără nicio
despăgubire.
39
3. Prințipiile noastre pentru reformarea patriei (12 mai 1848
– Brașov, Transilvania)
- a fost redactat de Costache Negri și Vasile Alecsandri
- obiectiv național: unirea Moldovei și Țării Românești într-
un singur stat
- drepturi/modernizare: întemeierea instituțiilor țării pe
principiile de libertate, egalitate și frățietate.
- obiectiv social: împroprietărirea fără nicio despăgubire.
4. Petiția Țării (20 mai 1848 – Cernăuți, Bucovina)

- a fost redactat de Eudoxiu Hurmuzachi
- obiectiv național: autonomia
- drepturi/modernizare: dietă cu reprezentarea tuturor,
categoriilor sociale, egalitatea religioasă, libertatea de a
folosi limba română
- obiectiv social: desființarea clăcii.
5. Proclamația de la Islaz (9 iunie 1848 – Țara Românească)

- a fost redactat de Ion Heliade Rădulescu
- obiectiv național: respectarea autonomiei
40
- drepturi/modernizare: emiterea unei noi constituții,
contribuție fiscală generală, libertatea învățământului,
descentralizare administrativă
- obiectiv social: desființarea clăcilor, împroprietărirea prin
despăgubire.
6. Petiția neamului românesc din Ungaria și Banat (15 iunie

1848, Lugoj, Banat)
- a fost redactat de Eftimie Murgu
- obiectiv național: respectarea autonomiei
- drepturi/modernizare: recunoașterea oficială a limbii
române, autonomia Bisericii Ortodoxe.
7. Dorințele partidei naționale din Moldova (august 1848,

Cernăuți, Bucovina)
- a fost redactat de Mihail Kogălniceanu
- obiectiv național: unirea Moldovei cu Muntenia
- drepturi/modernizare: desființarea privilegiilor, egalitatea
în fața legii, libertatea cuvântului și a întrunirilor
- obiectiv social: desființarea clăcașilor, împroprietărirea
prin despăgubire.
41
Proiectul politic pașoptist a avut un puternic impact
asupra populației românești și a contribuit la strângerea
legăturilor dintre români.
CONSTITUIREA STATULUI ROMÂN MODERN
I. Între 1853-1856 se desfășoară Războiul Crimeii, dintre

Turcia și Rusia. În urma înfrângerii Rusiei, în 1856, Marile
Puteri (Anglia, Prusia, Rusia, Franța, Austria, Turcia și
Sardinia) organizează Congresul de Pace de la Paris. Cu
această ocazie, problema românească a unirii devine o
problemă europeană și este dezbătută de către Marile Puteri.
II. Marile Puteri, într-o secțiune a Tratatului de la Paris

hotărăsc desființarea protectoratului rusesc, menținerea
suzeranității otomane și introducerea garanției Marilor
Puteri. De asemenea, se convoacă adunările ad-hoc cu rol
consultativ.
42
III. În 1857, Adunările ad-hoc, alcătuite din reprezentanți din
toate categoriile sociale, elaborează rezoluțiile pe care le vor
înainta Marilor Puteri. Acestea prevedeau:
- Respectarea autonomiei
- Unirea Moldovei cu Țara Românească într-un singur
stat
- Numele statului: România
- Aducerea pe tron a unui prinț străin din dinastiile
europene.
IV. În 1858, în cadrul Conferinței de la Paris, Marile Puteri emit

Convenția de la Paris, act cu valoare constituțională pentru
Principatele Române. Acest act prevedea:
- Unirea Țării Românești cu Moldova într-un stat cu
numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării
Românești
- Alegeri separate pentru funcția de domn și pentru
Adunarea Electivă
- Instituții comune: Comisia Centrală de la Focșani, Înalta
Curte de Casație și Justiție.
43
V. La 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă din Moldova, îl
alege ca domn pe Alexandru Ioan Cuza la Iași, iar la 24
ianuarie, Al. I. Cuza este ales ca domn și de către Adunarea
Electivă din Țara Românească. Astfel, profitând de faptul că
Marile Puteri nu menționaseră ca domnii aleși să fie diferiți,
unirea se realizează prin dubla alegere a lui Al. I. Cuza.
Așadar, Marile Puteri se văd puse în fața faptului împlinit.
Odată cu alegerea lui Cuza, unul dintre marile obiective
ale proiectelor politice românești a fost atins –
constituirea statului român.
CONSOLIDAREA STATULUI ROMÂN MODERN

SUB AL. I. CUZA (1859-1866)
În decursul domniei lui Al. I. Cuza putem deosebi trei etape:

1. 1859-1862 – recunoașterea externă a dublei alegeri și a
unirii; măsuri interne de unificare.
2. 1862-1864 – încercări de realizare a reformelor.
3. 1864-1866 – perioada marilor reforme; domnia autoritară.
44
1. 1859-1862
Această etapă se caracterizează prin efortul depus pe plan
internațional pentru a obține recunoașterea externă a dublei
alegeri și a unirii, și pe plan intern prin eforturi în vederea
unificării legislative și administrative.
Abia în 1861, în cadrul Conferinței de la Constantinopol,
Marile Puteri acceptă unirea, însă numai pe perioada domniei lui
Cuza. În 1862 se realizează unificarea legislativă.
2. 1862-1864
În această a doua etapă, Cuza a încercat rezolvarea marilor
probleme ale societății românești, prin realizarea unor reforme.
Legea secularizării averilor mănăstirești (dec. 1863)
Legea prevedea că toate averile mănăstirești sunt și rămân averi
ale statului, iar călugărilor greci li s-au oferit despăgubiri, pe care
Patriarhia de la Constantinopol le-a refuzat. Astfel, pământurile
mănăstirilor au fost trecute în proprietatea statului.
Încercare de reformă agrară
La solicitarea domnitorului, Mihail Kogălniceanu elaborează
un proiect de reformă agrară, care va fi înaintat Adunării
Legislative. În 1864, dominată de conservatori, Adunarea
45
Legislativă îl respinge și cere demisia domnului. Cuza, printr-un
act neconstituțional, Statutul dezvoltător al Convenției de la
Paris, refuză demisia, ceea ce echivalează cu o lovitură de stat,
acesta dizolvând Adunarea Legislativă.
3. 1864-1866
Legea rurală – reformă agrară
În august 1864 are loc reforma agrară, în urmă căreia țăranii
au fost împroprietăriți după numărul de vite. Aceștia erau
împărțiți în 3 categorii: fruntași, mijlocași și codași. Aceștia nu
aveau voie să înstrăineze pământul primit timp de 30 de ani. Cu
toate acestea, o mare parte dintre țărani nu au fost împroprietăriți.
Legea instrucțiunii publice – reforma învățământului
În decembrie 1864 are loc reforma învățământului, prin care
învățământul era împărțit în trei trepte: primar, secundar și
universitar. Cea mai importantă prevedere era aceea a
obligativității și gratuității învățământului primar. Încă din 1860
se înființează Universitatea de la Iași, iar în 1864 se înființează
Universitatea de la București.
46
CONSOLIDAREA STATULUI ROMÂN MODERN
SUB CAROL I
În ultimii ani ai domniei lui Cuza, opoziția, formată din

liberali și conservatori, tot mai nemulțumită de politica acestuia,
se aliază într-o coaliție, cunoscută azi sub numele de Monstruoasa
Coaliție. Astfel, în anul 1866, la 11 februarie, sub amenințarea
armelor, Al. I. Cuza este obligat să semneze actul de abdicare.
Acesta părăsește țara, fiind înlocuit, pentru puțin timp, de o
Locotenență Domnească, iar românii căutau să îndeplinească o
cerință a Adunărilor ad-hoc din 1857: aducerea unui prinț străin
pe tron. După ce Filip de Flandra refuză tronul, în țară este adus
prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (Carol I). La 10 mai
este proclamat domnitor al României, începându-se, astfel, o
lungă perioadă de domnie în care numeroase fapte, evenimente și
reforme au contribuit la modernizarea și consolidarea statului
român. Astfel, dintre acestea, amintim:
- Elaborarea și adoptarea Constituției din 1866
- Înființarea partidelor politice: Partidul Liberal (1875) și
Partidul conservator (1880)
47
- Cucerirea independenței de stat în urma Războiului de
Independență din anii 1877-1878
- Legea electorală din 1884 – se lărgește baza electorală, astfel
încât puteau vota cei care plăteau impozite la stat
- Introducerea principiului rotativei guvernamentale
- Proclamarea României ca Regat – 1881 – Carol devine Rege.
48
DE LA CRIZA ORIENTALĂ LA
MARILE ALIANȚE – SEC XX –
Tema 5
Criza Orientală reprezintă declinul Imperiului Otoman, care

începe din 1683, când are loc Asediul Vienei. Poarta este înfrântă
la Viena, iar de atunci începe o perioadă de declin, în care aceștia
nu mai cuceresc în Europa, pierzând, în schimb, de sub ocupație
sau influență, teritorii. Criza ține până la începutul Primului
Război Mondial.
RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ (1877-1878)
În anii 1875 și 1876 în țările din Peninsula Balcanică

izbucnesc răscoale antiotomane. Țările balcanice declară război
Porții. Sub pretextul protejării creștinilor ortodocși din Balcani,
Imperiul Țarist (Rusia) declară război Turciei. Însă pentru a
ajunge în Balcani, Rusia este nevoită să treacă prin România.
Astfel, la 4 aprilie 1877 se semnează Convenția militară
49
româno-rusă. Era un act prin care România își dădea acordul ca
trupele țariste să treacă pe teritoriu românesc, însă cu aceasta se
făcea cu anumite condiții pentru Rusia. Printre prevederi,
amintim: traseul trebuia să fie stabilit în așa fel încât capitala
București să fie ocolită; cheltuielile de transport și întreținere
urmau să fie suportate de ruși; aceștia nu trebuiau să se amestece
în treburile interne ale României, respectându-i, astfel,
integritatea teritorială. Ca urmare a semnării acestei Convenții,
Turcia bombardează garnizoanele românești de pe malul stâng al
Dunării la 12 aprilie, armata română ripostând, conflictul
devenind inevitabil.
La 9 mai 1877, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu
citește în Parlament Declarația de Independență. La 10 mai
Parlamentul votează Independența, iar Carol I o acceptă.
Trupele rusești, refuzând ajutorul României, sunt oprite, în
iunie, de către otomani la cetatea Plevna. De abia acum
comandantul armatei țariste cere ajutorul lui Carol I, care se oferă
sa ajute, însă condiționat. Acesta va oferi ajutor doar dacă el va fi
comandantul armatelor româno-ruse.
Sub comanda lui Carol I, armata româno-rusă înaintează în
Imp. Otoman până spre Constantinopol.
50
Înfrântă pe toate fronturile, Poarta capitulează. La începutul
anului 1878 are loc Tratatul de pace de la San Stefano între
Rusia și Turcia, prin care se recunoștea independența României,
însă reprezentanții ei nu au fost lăsați să participe.
Marile Puteri, nemulțumite de tratat, deoarece creștea
influența Rusiei în Balcani, organizează în vara anului 1878
Congresul de pace de la Berlin, în urmă căruia, printre alte
prevederi, României îi era recunoscută independența, însă
condiționat. România trebuia să cedeze Rusiei sudul Basarabiei,
primind în schimb Dobrogea, Delta Dunării și insula Șerpilor de
la Turcia. O a doua condiție era modificarea Art. 7 al Constituției
din 1866, astfel încât cetățenia să fie acordată celor de religie
creștină.
RĂZBOAIELE BALCANICE (1912-1913)
Dorind să înlăture influența otomană din Balcani, Serbia,

Muntenegru, Bulgaria și Grecia se aliază împotriva Turciei în
1912. În urma luptelor, Turcia este înfrântă, iar acest război se
încheie cu o pace.
51
Nemulțumită de deciziile prevăzute în urma păcii, Bulgaria
declară război foștilor aliați. România se mobilizează și declară
război împotriva Bulgariei. Astfel, în 1913, Serbia, Turcia, Grecia
și România luptă împotriva Bulgariei. Războiul se va încheia cu
capitularea Bulgariei, la București desfășurându-se Conferința
de pace.
România a avut rol de arbitru în Balcani și, astfel, a aplanat
conflictul din cadrul Crizei Orientale.
ROMÂNIA ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
În primii ani ai secolului al XX-lea relațiile internaționale în

Europa erau tensionate. La 28 iunie 1914 are loc atentatul de la
Sarajevo, când Gavrilo Prinicp, un student naționalist sârb îl
asasinează pe prințul moștenitor al Austro-Ungariei, Franz
Ferdinand. O lună mai târziu, la 28 iulie, Austro-Ungaria declară
război Serbiei. Atentatul reprezintă doar un pretext al începerii
conflictului, care, dacă nu ar fi avut loc, ar fi trebuit inventat.
În luna august 1914 Consiliul de Coroană al țării se
întrunește la Sinaia, unde, în urma unor dezbateri aprinse, se
52
decide neutralitatea României. Tot în același an, regele Carol I
moare, la tron venind nepotul său, Ferdinand I.
După îndelungi negocieri cu ambele tabere ale conflictului
mondial, Antanta și Puterile Centrale, și după presiuni tot mai
mari făcute de Antanta, România, care avea ca scop
reîntregirea națională, se alătură Antantei, la 4 august 1916.
Tratatul cu Antanta prevedea ca România să atace imediat
Austro-Ungaria. România face acest lucru la 15 august, câștigând
câteva bătălii în Transilvania, însă din cauza faptului că erau
atacate și de către Bulgaria, din sud, trupele române încep să se
retragă. Se dă Bătălia pentru București, în urma căreia România
pierde capitala, toată administrația refugiindu-se la Iași, care
devine capitală de Război. În primăvara anului 1917 are loc
Misiunea Militară Franceză, condusă de generalul Henry
Berthelot, în urma căreia armatele românești sunt reorganizate și
restructurate. În lunile iulie-august 1917, românii au luptat
eroic în luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz, reușind să
oprească ofensiva trupelor germane.
Însă, în octombrie 1917, în Rusia, aliat al României, are loc
Revoluția Bolșevică, în urma căreia comuniștii preiau puterea și
scot Rusia din război. Rusia încheie pace separată cu Puterile
53
Centrale. Rămasă singură pe front, România încheie și ea pace
separată cu Puterile Centrale în aprilie 1918, cu condiții grele
pentru România. Pacea nu este ratificată, astfel, la 10 noiembrie
România reintră în război, însă doar pentru o zi, deoarece la 11
noiembrie conflictul mondial se încheie. Sfârșitul războiului o
găsește pe România în tabăra învingătorilor, fiind recunoscută ca
stat învingător. La 1 decembrie se înfăptuiește Marea Unire,
după ce Transilvania se unește cu celelalte provincii românești.
Câteva luni mai devreme Basarabia se unea cu România, la 27
martie, iar la 28 noiembrie Bucovina făcea același lucru.
Între anii 1919-1920 are loc Congresul de Pace de la Paris,
în urma căreia României îi este recunoscută înfăptuirea Marii
Uniri.
ROMÂNIA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ – PLAN

EXTERN
Mica Înțelegere
În 1921 România, Cehoslovacia și Iugoslavia vor încheia o
alianță regională politico-militară. Scopul acesteia era acordarea
54
ajutorului militar reciproc în cazul unui atac venit din partea
Bulgariei.
Înțelegerea Balcanică
În 1934, România încheie o altă alianță politico-militară
numită Înțelegerea Balcanică. Această alianță era formată din
România, Grecia, Iugoslavia și Turcia și avea ca scop ajutor
reciproc în cazul unui atac venit din partea Bulgariei.
Pactul de neagresiune Ribbentrop-Molotov

La 23 august 1939 miniștrii de externe ai Germaniei
(Ribbentrop) și U.R.S.S. (Molotov) semnează un pact de
neagresiune, în care și-au împărțit sfera de influență asupra
Poloniei și nu numai. Tratatul avea și o anexă secretă care
evidenția dorința U.R.S.S. de a anexa Basarabia (Art. 3)
ROMÂNIA ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
La 1 septembrie 1939 Germania atacă fără declarație de

război Polonia, ocupând aproximativ jumătate din țară, cealaltă
jumătate fiind ocupată de U.R.S.S în aceeași lună.
55
În iunie 1940, printr-o notă ultimativă URSS cere României
ca în termen de 48 de ore să-i cedeze Basarabia și nordul
Bucovinei. La 28 iunie, URSS ocupă teritoriile respective,
România rămânând fără drept de apel. La 7 august 1940,
România cedează Cadrilaterul Bulgariei, în urma tratatului de
la Craiova. La 30 august, în același an, în urma Dictatului de la
Viena, România este obligată să cedeze Ungariei nord-vestul
Transilvaniei.
În noiembrie 1940 România aderă la Axa Roma-Tokyo-
Berlin. La 22 iunie 1941, Germania atacă URSS, România
alăturându-se trupelor germane, având ca obiectiv eliberarea
Basarabiei, și a nordului Bucovinei.
În februarie 1943 ofensiva trupelor Axei este oprită la
Stalingrad, după o lungă, crâncenă și macabră luptă ce a durat
peste jumătate de an. Contraofensiva URSS se dovedește a fi un
real succes, condițiile grele de iarnă și proviziile puține decimând
armata germană.
La 23 august 1944, pe fondul ofensivei rusești (care
ajunsese în Basarabia) și a retragerii germanilor, are loc o lovitură
de stat în urma căreia puterea este preluată de către Regele Mihai.
Acesta ordonă arestarea mareșalului Antonescu, care, după un
56
proces simulacru, este executat. Regele ordonă și întoarcerea
armelor împotriva Germaniei, ceea ce dă libertatea trupelor
rusești să treacă (și să rămână!) pe teritoriul românesc. Până
la sfârșitul războiului România va participa, alături de URSS, la
eliberarea statelor de sub ocupație nazistă (Ungaria, Austria,
Cehoslovacia). Deși sfârșitul conflictului o găsește pe România în
tabăra învingătoare, în urma Tratatului de pace de la Paris din
1947, acesteia nu i se recunoaște statutul de stat cobeligerant.
57
SECOLUL XX – DEMOCRAȚIE ȘI
TOTALITARISM – REGIMURI
POLITICE
Tema 6
TRĂSĂUTRI ALE REGIMULUI DEMOCRATIC
- Respectarea principiului separării puterilor în stat
Într-un stat democratic, puterea este împărțită între:

• Puterea legislativă: aparține Parlamentului, care propune și
votează legi.
• Puterea executivă: aparține șefului statului și guvernului,
care pun în aplicare legile.
• Puterea judecătorească: aparține instituțiilor juridice
supreme și instanțelor judecătorești, care veghează la
aplicarea corectă a legilor. (ex. RO: Înalta Curte de Casație
și Justiție; ex. SUA: Curtea Supremă).
58
- Respectarea drepturilor și libertăților cetățenești
Caracteristice pentru un stat democratic sunt garantarea și

respectarea drepturilor și libertăților cetățenești. Așadar, dintre
drepturi amintim drepturi social-economice, precum dreptul la
grevă sau dreptul la proprietate privată, drepturi politice, precum
dreptul la vot, drept la reprezentare în funcții publice, și drepturi
social-politice, precum dreptul la asociere.
- Dreptul la vot
Într-o democrație, cetățeanul are posibilitatea de a alege prin

vot liber, secret și universal între mai mulți candidați sau între mai
multe opțiuni politice. Majoritatea statelor, precum Marea
Britanie, Franța sau România, au introdus votul universal după
Primul Război Mondial.
- Libertatea exprimării opiniei publice/Libertatea presei
O practică politică democratică este garantarea libertății de

exprimare a opiniei publice. În secolul al XX-lea, datorită
59
climatului de libertate prezent în statele democratice, presa a
ajuns să fie numită a patra putere în stat.
- Pluripartidism – existența mai multor partide politice
REGIMURILE TOTALITARE
Regimurile totalitare au apărut în perioada interbelică:

- Extremă dreaptă:
• Italia, Benito Mussolini – în 1922
• Germania, Adolf Hitler – în 1933
• Spania, generalul Franco – în 1939
• Portugalia, Salazar – în 1932
- Extremă stângă:
• U.R.S.S. – Lenin (1917-1924) și Stalin (1924-1953) – apărut
în 1917
Cauze ale apariției regimurilor totalitare:

- Frustrările provocate de tratatele de pace încheiate în urma
Primului Război Mondial.
60
- Instabilitatea economică din diferite țări europene, care a
culminat cu Marea Criză economică din anii 1929-1933.
- Crize sociale.
TRĂSĂTURI ALE REGIMULUI TOTALITAR

(TRĂSĂTURI COMUNE NAZISM – FASCISM – COMUNISM)
- Nerespectarea/încălcarea principiului separării

puterilor în stat
Într-un stat totalitar, puterea, formată din puterile legislativă,

executivă și judecătorească este concentrată într-o singură putere,
care îi revine unei singure persoane, șefului statului (ex. Hitler,
Ceaușescu, Mussolini, Stalin), a unui grup de persoane sau unei
instituții.
- Încălcarea/suprimarea drepturilor și libertăților

cetățenești
Deși Constituțiile statelor totalitare prevăd drepturi și

libertăți cetățenești, acestea, în realitate, sunt încălcate
sistematic de către acestea. Sunt încălcate dreptul de vot,
61
dreptul la asociere, dreptul la proprietate privată, libertatea de
gândire și exprimare, chiar dreptul la viață al indivizilor, iar
presa este cenzurată.
- Poliție politică
CEKA, NKVD, KGB – URSS

Gestapo – Germania nazistă
Ovra – Italia fascistă
Direcția Generală a Securității Poporului (Securitatea) –
România
În cadrul regimurilor totalitare, poliția politică este organul

de securitate al partidului unic, având rolul de a supraveghea și
intercepta cetățenii, de a aresta, tortura, deporta sau chiar
asasina orice împotrivitor al partidului/regimului, având și
rolul de a reprima orice protest împotriva partidului sau a
conducătorului.
62
- Sistem monopartid
Existența unui singur partid politic, cel al puterii. De regulă,

celelalte partide sunt scoase în afara legii, liderii acestora fiind
arestați, aruncați în închisoare sau chiar uciși (cu alte cuvinte,
eliminați din viața publică).
Exemple:
• Partidul Național Fascist - PNF
• Partidul Muncitoresc Român/Partidul Comunist Român
– PRM/PCR
• Partidul Muncitoresc Național Socialist German –
NSDAP – Partidul Nazist
• Partidul Comunist al Uniunii Sovietice – PCUS
TRĂSĂTURI UNICE ALE REGIMURILOR

TOTALITARE
Fascism: promovarea religiei catolice, stat corporatist

Nazism: antisemitism, rasism - Holocaust
Comunism: ateism, colectivizare și industrializare
63
Asemănări între ideologia fascistă și ideologia nazistă:
naționalismul, antiliberalismul.
Asemănări între ideologia comunistă și ideologia fascistă:

antiliberalismul, crearea omului nou.
64
CONSTITUȚIILE
Tema 7
Constituția reprezintă legea fundamentală a unui stat, lege

fără de care un stat nu ar putea funcționa. Orice stat, orice
comunitate politică modernă se definește în funcție de reperele
constituționale pe care le așază la temelia sa, deoarece Constituția
prevede reguli, norme de conviețuire, stabilește organizarea
statului, funcționarea autorităților publice, îndatoririle statului,
drepturile și îndatoririle cetățeanului, forma de guvernământ, sau
rolul puterilor în stat.
CONSTITUȚII DEMOCRATICE
Constituția din 1866

• Cauzele adoptării:
- Înlăturarea lui Cuza (11 februarie 1866) și instaurarea
monarhiei, prin aducerea pe tron a principelui Carol de
Hohenzollern;
65
• Caracteristici:
- Prima constituție internă a României, elaborată fără
acordul puterilor străine;
- Inspirată din Constituția belgiană;
• Forma de guvernământ și numele oficial al țării

- Monarhie constituțională ereditară;
- Înscrie numele oficial al țării: România;
• Drepturi și libertăți
- vot cenzitar (după avere);
- dreptul la liberă exprimare, la proprietate, la asociere;
• Proprietatea
- Proprietatea declarată sacră și inviolabilă, un drept
absolut;
- Bogățiile solului aparțineau proprietarului;
• Puterile statului
- Principiul separării puterilor în stat:
66
o Legislativă: Parlament;
o Executivă: guvern și domn;
o Judecătorească: instanțele de judecată;
• Consecințe/însemnătate
- Pune bazele regimului democratic și ale monarhiei
constituționale ereditare în România;
• Regim politic
- Democratic (liberal).

- Înfăptuirea Marii Uniri din 1918, prin unirea
Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România.
- Introducerea votului universal;
• Caracteristici:
- Numită și Constituția unificării;
- Modificare și completare a constituției din 1866;
67
- Monarhie constituțională ereditară;
- Înscrie numele oficial al țării: România;
- Vot universal pentru bărbați, de la 21 de ani cu excepția
magistraților și militarilor de carieră;
- Drept la exprimare, la proprietate, la asociere, întrunire;
• Proprietatea
- Proprietatea este garantată de stat, dar în caz de utilitate
publică, statul putea expropria proprietatea cuiva în
schimbul unei drepte despăgubiri; bogățiile subsolului
aparțineau statului;
o Legislativă: Parlament;
o Executivă: guvern și rege;
68
- Consolidează regimul democratic în perioada
interbelică;
• Regim politic
- Democratic.

- Prăbușirea regimului comunist în urma revoluției din
decembrie 1989 și revenirea României la regimul
democratic;
• Caracteristici:
- Caracter democratic, restabilește principiile
democrației: separarea puterilor în stat,
pluripartidismul, respectarea drepturilor și libertăților
cetățenești;

- Republică; numele România
69
- Vot universal, pentru cetățenii de la 18 ani;
- Dreptul la exprimare, la proprietate, la asociere,
întrunire, la liberă circulație.
• Proprietatea
- Proprietatea este inviolabilă
o Legislativă: Parlament bicameral (Camera
Deputaților și Senat);
o Executivă: Guvern și Președinte;
- Consacră revenirea României la democrație după
aproape 5 decenii de regim comunist;
70
• Regim politic
- Democratic.
CONSTITUȚII AUTORITARE

- Trecerea de la regimul democratic la regimul de
autoritate monarhică al regelui Carol al II-lea;
• Caracteristici:
- Caracter autoritar;
- Încalcă principiul separării puterilor în stat,
pluripartidismul;
- Încalcă drepturile și libertățile cetățenești;

- Monarhie ereditară;
- Vot universal, pentru cetățenii de la 30 de ani, știutori
de carte;
71
- Se acordă drept de vot femeilor; acestea nu pot fi alese;
- Anulează dreptul la asociere;
• Proprietatea
- Proprietatea este garantată de stat;
- Suprimă principiul separării puterilor în stat;
- Introduce principiul supremației regelui;
- Transformă România într-o monarhie autoritară, în care
regele domnește, dar și guvernează.
• Regim politic
- Autoritar.
72
CONSTITUȚII COMUNISTE

- Instaurarea regimului comunist în România;
• Caracteristici:
- Prima constituție comunistă de tip stalinist;
- Alcătuită după modelul constituției sovietice (1936);
- Nu mai păstrează nicio legătură cu constituțiile
anterioare.

- Republica Populară Română;
- Vot universal, pentru bărbați și femei de la 18 ani;
- Nu votează persoanele acuzate de activitate ostilă
URSS;
- Sunt înscrise formal drepturile și libertățile cetățenești,
dar în realitate acestea nu sunt respectate;
73
• Proprietatea
- Proprietatea de stat asupra mijloacelor de producție;
- Înscris formal principiul separării puterilor în stat, însă
în realitate instituțiile statului (Marea Adunare
Națională, Consiliul de Miniștri) erau subordonate
partidului unic, comunist;
- Transformă România într-un stat comunist de tip
stalinist, în care drepturile și libertățile cetățenești nu au
fost respectate;
• Regim politic
- Totalitar comunist.

- Legitimarea subordonării față de Moscova;
74
• Caracteristici:
- Constituție stalinistă; încalcă independența statului
român, afirmă faptul că România nu avea o politică
externă proprie, ci una trasată de URSS;

- Republica Populară Română;
- Vot universal, pentru bărbați și femei de la 18 ani;
• Proprietatea
- Proprietatea de stat asupra mijloacelor de producție;
75
- A confirmat/asigurat supunerea totală a României față
de URSS;
• Regim politic

- Preluarea puterii de către Nicolae Ceaușescu (1965) și
trecerea la național-comunism;
• Caracteristici:
- Constituție național-comunistă, afirmă independența
României față de Moscova;

- Republica Socialistă România;
76
- Vot universal, pentru toți cetățenii de la 18 ani;
- Sunt înlăturate restricțiile cu privire la dreptul de vot;
• Proprietatea
- Proprietatea de stat asupra mijloacelor de producție
(proprietate de stat și cooperatistă);
- A marcat sfârșitul perioadei staliniste și trecerea la
național-comunism;
- A pregătit dictatura ceaușistă;
77
• Regim politic
78
COMUNISMUL. ROMÂNIA
POSTBELICĂ
Tema 8
Perioada postbelică în România este caracterizată de regimul

totalitar comunist. Acesta se împarte în două etape/ perioade:
- Stalinism – perioada în care Gheorghe Gheorghiu Dej

a fost lider; o perioadă de subordonare a României față
de URSS – 1948-1965
- Național-comunism – perioada în care Nicolae
Ceaușescu a fost lider; perioadă de independență față
de Moscova – 1965-1989
FACTORI
Prezența Armatei Roșii în România

Prezența trupelor sovietice pe teritoriul României a
reprezentat unul din factorii care a favorizat instaurarea
79
comunismului. Armata Roșie s-a comportat nu ca o armată de
eliberare, ci ca una de ocupație. A fost retrasă de URSS în 1958.
Împărțirea Europei în sfere de influență

La 9 octombrie 1944 a avut loc o înțelegere între Stalin,
liderul URSS, și Winston Churchill, premierul britanic, cunoscută
sub numele de Acordul procentajelor. Conform înțelegerii,
România avea să intre sub influența Moscovei în proporție de
90% și 10% a Marii Britanii.
Tratatul de pace dintre România și coaliția Națiunilor

Unite
În 1947, în cadrul Congresului de pace de la Paris, României
nu îi este recunoscut statutul de stat cobeligerant în Războiul
Mondial, aceasta fiind obligată să plătească despăgubiri de război
Uniunii Sovietice, fapt ce accentuează controlul Moscovei asupra
țării noastre.
80
ETAPE ALE INSTAURĂRII
1. Formarea guvernului Sănătescu, după lovitura de stat de la

23 august 1944, care va cuprinde un membru al partidului
comunist, Lucrețiu Pătrășcanu.
2. La 6 decembrie 1944 se formează un nou guvern, condus de
Nicolae Rădescu, în care comuniștii controlau deja șapte
ministere, în domeniile-cheie ale statului: justiție, armata,
internele, administrația.
3. La 6 martie 1945 vine la putere guvernul Petru Groza,
compus în totalitate din miniștri comuniști, impuși de la
Moscova prin intermediul lui Andrei Vîșinski. Regele Mihai
va protesta, declanșând, în august 1945, greva regală,
refuzând să contrasemneze deciziile miniștrilor.
4. Pe parcursul anului 1945, guvernul Petru Groza a încercat să
atragă sprijinul popular prin realizarea unei reforme agrare
limitate, prin care se urmărea manipularea electoratului, și
nu soluționarea problemelor reale din spațiul rural.
5. În noiembrie 1946 au loc alegeri, care urmau să legitimeze
guvernarea comunistă. Pentru a câștiga, Partidul Comunist
recurge la o fraudare masivă a alegerilor.
81
6. După alegerile din 1946, următorul pas făcut de către
Partidul Comunist a fost eliminarea oricăror forme de
rezistență politică. Primul vizat a fost Partidul Național
Țărănesc, care este scos în afara legii. Liderii acestuia,
printre care Iuliu Maniu și Ion Mihalache, sunt arestați într-
o înscenare, și condamnați la închisoare pe viață. Partidul
Național Liberal se autodizolvă.
7. Monarhia era ultimul obstacol în calea supremației politice
a comuniștilor. Astfel, la 30 decembrie 1947, amenințat cu
un război civil, regele Mihai este obligat să abdice.
STALINISM. CARACTERISTICI
Etapa regimului stalinist (1948-1965) este o etapă de

consolidare a comunismului românesc. Printre caracteristici
amintim:
- Eliminarea tuturor adversarilor politici de către șeful
partidului, care ajunge să dețină întreaga putere în stat.
- Apariția și consolidarea sistemului de represiune.
- Planificarea economiei.
82
- Desconsiderarea drepturilor omului și folosirea pe
scară largă a violenței împotriva populației.
STALINISM. ACȚIUNI PE PLAN INTERN
• Eliminarea din partid a posibililor competitori. Gheorghe

Gheorghiu Dej este ales Secretar General al Partidului
Muncitoresc Român, în 1948. Acesta va elimina posibili
competitori din partid, membri importanți ai conducerii:
Lucrețiu Pătrășcanu (arestat – 1948; judecat și condamnat la
moarte – 1954)
• Elaborarea și adoptarea Constituțiilor din anii 1948,
respectiv 1952. Organizează România în conformitate cu
noua formă de guvernământ, republică și noul regim politic.
Constituția din 1948 avea drept cauză instaurarea regimului
totalitar comunist, pe când cea din 1952 legitima
subordonarea țării față de URSS.
• Naționalizarea întreprinderilor. În iunie 1948, în baza
legii de naționalizare, au fost trecute în proprietatea statului
întreprinderile particulare: bănci, restaurante, magazine,
cinematografe, întreprinderi miniere și industriale.
83
• Centralizarea economică. Economia de piață este înlocuită
cu economia controlată de stat, planificată în baza unor
planuri anuale, apoi cincinale.
• Legea cultelor religioase. Este interzisă oficial Biserica
Greco-Catolică. Biserica Ortodoxă intră sub controlul
regimului.
• Înființarea Direcției Generale a Securității Poporului
(Securitatea). Instituția a jucat rolul de poliție politică,
reprimând cu brutalitate orice formă de rezistență împotriva
regimului. Au fost făcute mii de arestări, deportări în lagăre
de muncă forțată, anchete, asasinate, reprimări ale
protestelor. De asemenea, erau prezente interceptările,
filajul, perchezițiile, creându-se o rețea informativă.
• Procesul de colectivizare. Începe în martie 1949 și se
încheie în 1962. Pământurile țăranilor sunt trecute în
proprietatea statului; țăranii munceau pământul pe care îl
dețineau, însă aproape toată producția mergea către stat. Prin
intermediul CAP-urilor (Cooperative Agricole de
Producție), statul prelua pământul, animalele și eventualele
utilaje ale țăranilor, precum și producția de pe pământul
muncit.
84
STALINISM. ACȚIUNI PE PLAN EXTERN
• Aderarea României la C.A.E.R. Consiliul de Ajutor

Economic Reciproc a fost creat la inițiativa URSS ca
organizație economică a statelor comuniste, în răspuns la
Planul Marshall. România aderă în anul 1949.
• Pactul de la Varșovia. România este membru fondator al
Pactului de la Varșovia, în anul 1955, organizație
internațională constituită ca răspuns la crearea, în 1949, a
NATO (Alianța Nord-Atlantică).
• Înăbușirea revoltei anticomuniste din Ungaria. În anul
1956, în Ungaria izbucnește o revoltă anticomunistă. Toate
statele Tratatului de la Varșovia ajută la înăbușirea acesteia.
Liderii revoltei se refugiază în România, unde sunt arestați,
iar, mai apoi, extrădați în Ungaria, fiind, în final, executați.
România își afirmă, astfel, loialitatea față de Moscova.
• Retragerea Armatei Roșii. Ca urmare a devotamentului
arătat față de URSS, în anul 1958, liderul Uniunii Sovietice
dă ordin de retragere a Armatei Roșii de pe teritoriul
României. România profită de acest lucru, începându-se
politica de distanțare față de URSS.
85
NAȚIONAL-COMUNISM. ACȚIUNI PE PLAN
INTERN
• Elaborarea și adoptarea Constituției din 1965. Prin

această constituție, se schimbă denumirea statului în
Republica Populară România, în textul acesteia nu se face
nicio referire la Uniunea Sovietică, afirmându-se distanțarea
față de aceasta din urmă. Totodată, Partidul Muncitoresc
Român revine la titulatura de Partidul Comunist Român.
• Denunțarea abuzurilor Securității. Însuși Nicolae
Ceaușescu denunță oficial, în anul 1968, abuzurile comise
de Securitate în anii ’40 și ’50. Cu toate acestea, niciun
vinovat nu este pedepsit, Securitatea creându-și rețele de
informatori infiltrați în toate instituțiile statului.
• Tezele din Iulie. În urma vizitelor în statele totalitare China
și Coreea de Nord, din anul 1971, Ceaușescu, întors acasă,
face 17 propuneri privind o mai eficientă educație comunistă
a maselor. Aceste propuneri sunt cunoscute sub denumirea
de Tezele din Iulie. Printre aceste propuneri amintim
instituirea unui control sever asupra activităților culturale, a
învățământului și mass-mediei, consolidarea învățământului
86
politico-ideologic, deschiderea spre Occident este
abandonată, obligația mijloacelor de comunicare în masă de
a difuza producții culturale românești cu temă socialistă.
Aceste transformări au dus la apariția ideologiei
proletcultismului și la instituirea și consolidarea cultului
personalității.
• Ceaușescu - președinte. În anul 1974, Constituția este
modificată, fiind creată funcția de Președinte. Nicolae
Ceaușescu devine, astfel, primul președinte al României. Se
inaugurează socialismul dinastic, prin care membrii familiei
conducătorului sunt promovați în diverse funcții de stat și de
partid.
NAȚIONAL-COMUNISM. ACȚIUNI PE PLAN

EXTERN
• Neparticiparea la invadarea Cehoslovaciei. În anul 1968,

statele care fac parte din Tratatul de la Varșovia. România
refuză să participe la invadare și condamnă, chiar, acțiunea
URSS. România dă dovadă, astfel, de apropiere evidentă de
Occident.
87
• Vizitele președinților străini în România. Ca urmare a
apropierii de Occident, în anul 1968 președintele SUA,
Richard Nixon face o vizită în România, ca un an mai târziu,
și președintele Franței, Charles de Gaulle să facă același
lucru.
• Vizitele lui Ceaușescu în China și Coreea de Nord. În anul
1971, Ceaușescu vizitează China și Coreea de Nord, fiind
impresionat de spectacolele grandioase dedicate cultului
personalității din cele două țări asiatice. Întors în România,
Ceaușescu decide să aplice și aici o serie de măsuri similare.
• Aderarea României la Banca Mondială și la Fondul
Monetar Internațional. Dorind să se integreze în
comunitățile internaționale și să poată accesa împrumuturi,
România aderă la Banca Mondială și la Fondul Monetar
Internațional (FMI).
• Clauza națiunii celei mai favorizate. După vizita
președintelui Nixon în România, relațiile româno-americane
se îmbunătățesc, statul român beneficiind de clauza națiunii
celei mai favorizate în perioada 1974-1988.
88
NAȚIONAL-COMUNISM. CRIZA REGIMULUI
Deși economia României cunoștea o dezvoltare remarcabilă

în anii ’70, apar numeroase dezechilibre în economie.
Nemulțumirea față de regimul Ceaușescu a crescut tot mai mult,
în urma apariției unei crize economice severe începând din anul
1975. Afectată și de criza petrolului, criza economică prelungită
a fost resimțită și de populație prin apariția unei penurii
alimentare. S-a recurs la împrumuturi externe majore. Restricțiile
asupra populației au crescut pe fondul politicii guvernului român
de a achita întreaga datorie externă a României, în anii ’80. Acest
fapt a dus la raționalizarea alimentelor, a energiei electrice și
a combustibilului. Începând cu 1974, programul de sistematizare
a maselor a reprezentat distrugerea parțială sau chiar totală a
numeroase sate din România, și strămutarea țăranilor la orașe.
89
DISIDENȚA ANTICOMUNISTĂ. FORME DE
DISIDENȚĂ
Mișcarea de disidență anticomunistă poate fi explicată ca o

împotrivire, individuală sau comună, prin diferite forme de
manifestare, la sistemul politic comunist.
• Rezistența armată din munți. La sfârșitul anilor ’40 s-au

format grupuri restrânse de persoane care s-au refugiat în
munți, opunându-se prin forță armată regimului. Aceștia
primeau sprijinul țăranilor din zonele în care se refugiau.
Trupele de securitate vor reuși să neutralizeze toate aceste
grupuri până în anul 1962. Cele mai importante grupuri de
partizani au fost: Haiducii Muscelului, Țepeș I, Țepeș II,
grupul din zona Făgăraș.
• Greve muncitorești. În 1977, în Valea Jiului are loc prima
acțiune de anvergură împotriva regimului. Minerii din Valea
Jiului protestează, iar însuși Nicolae Ceaușescu negociază
personal cu aceștia. Deși s-a promis că nu vor exista
repercusiuni, toți liderii grevei au fost arestați.
90
• Mitinguri de protest. În 1987, muncitorii a două mari
fabrici din Brașov au ieșit în stradă, liderii acțiunii fiind
arestați și brutalizați de Securitate.
CONSTRUCȚIA DEMOCRAȚIEI
POSTDECEMBRISTE
În anul 1985, liderul URSS, Mihail Gorbaciov propune

statelor din blocul comunist o reformare a sistemului prin punerea
în aplicare a două reforme: glasnost (deschidere, transparență în
relațiile internaționale) y perestroika (restructurarea sistemului
economic comunist). În 1987 Gorbaciov face o vizită în România,
și se întâlnește cu Ceaușescu pe tema politicilor reformatoare.
Ceaușescu refuză categoric, fiind singurul stat care acționează
astfel.
Ca urmare a acestui lucru, România este izolată pe plan
internațional, iar politica anilor ’80 dusă de statul român
nemulțumește tot mai mult populația. Regimul comunist s-a
prăbușit în urma unor mari manifestații de stradă începute la
Timișoara la 16 decembrie 1989. Proteste încep și la București,
Cluj-Napoca, Brașov și în alte orașe. În 22 decembrie, soții
91
Ceaușescu părăsesc Bucureștiul cu un elicopter, însă sunt arestați
la Târgoviște. Tot aici sunt judecați, condamnați la moarte și
executați la 25 decembrie. Puterea este preluată de Frontul
Salvării Naționale, condus de Ion Iliescu.
Etape:
- La 31 decembrie se emite un decret prin care se permite
revenirea la pluripartidism. Reapar astfel, partidele
istorice interbelice PNL și PNȚ. FSN se transformă în
partid politic.
- În mai 1990 sunt organizate primele alegeri libere,
câștigate din FSN, Ion Iliescu fiind ales președinte.
- Se revine la proprietatea privată.
- În 1991 se elaborează și se adoptă o nouă constituție.
- Se înființează organizații nonguvernamentale.
- Se deschid negocierile pentru aderarea la organizațiile
internaționale Uniunea Europeană și NATO.
92
ROMÂNIA ÎN PERIOADA
RĂZBOIULUI RECE
Tema 9
Războiul Rece se manifestă într-o relație de rivalitate

deschisă între SUA și URSS, și aliații acestora, pe plan economic,
politic, propagandistic, acțiuni subversive sau de intimidare, în
perioada de după al Doilea Război Mondial și până la prăbușirea
URSS, în 1991.
Forme de manifestare:
A. Economice:
- CAER (1949) pentru blocul comunist, înființat ca
reacție la Planul Marshall (1947) și CEE (1957 –
Comunitatea Economică Europeană).
B. Politico-militare:
- NATO – creat în 1949 de statele democratice
- Pactul de la Varșovia – creat în 1955 de URSS pentru
blocul comunist
93
- Războiul din Coreea (1950 - Coreea de Nord comunistă
atacă Coreea de Sud)
- Războiul din Vietnam (1959-1975)
- Criza cubaneză din 1962
- Conflictele israelioano-arabe – 1967
- Agresiunea sovietică în Afganistan – 1979
Politica externă a României în perioada Războiului Rece
În evoluția politicii externe a României în perioada

Războiului Rece se pot distinge trei etape:
I. Supunerea totală a României față de Uniunea

Sovietică
a. În anul 1948 are loc conflictul ideologic între liderul
Iugoslaviei, Iosif Tito, și Stalin. Gheorghe Gheorghiu
Dej, liderul comunist al României îl susține pe Stalin.
b. În anul 1949, România aderă la CAER (Consiliul de
Ajutor Economic Reciproc).
94
c. În anul 1955, la ordinul Moscovei, România aderă la
Tratatul de la Varșovia, devenind și membru
fondator.
d. În anul 1955, România aderă la ONU – Organizația
Națiunilor Unite.
e. În anul 1956 are loc înăbușirea revoltei
anticomuniste din Ungaria. (vezi prezentarea la Tema 8)
f. Retragerea Armatei Roșii de pe teritoriul României.
(vezi prezentarea la Tema 8)
II. Distanțarea față de URSS

a. În anul 1964 este respins Planul Valev (plan de
organizare economică – Rusia propune ca România să
devină un stat agricol; România refuză)
b. Tot în 1964, Partidul Muncitoresc Român emite
Declarația din aprilie, văzută ca un act de
independență a României față de URSS.
c. Neparticiparea la invadarea Cehoslovaciei. – ca
urmare, au loc vizitele președinților SUA și al Franței.
(vezi prezentarea la Tema 8)
95
d. Vizitele lui Nicolae Ceaușescu în China și Coreea de
Nord - 1971. (vezi prezentarea la Tema 8)
e. Clauza națiunii celei mai favorizate. (vezi prezentarea la
Tema 8)
f. Acord comercial cu Comunitatea Economică
Europeană – CEE – 1980.
g. În contextul agresiunii sovietice în Afganistan, poziția
României va fi una fermă, de condamnare și criticare
a acestui act al URSS.
III. Izolarea pe plan internațional

a. Propunerea lui Mihail Gorbaciov de reformare a
sistemului prin reformele glasnost y perestroika. (vezi
prezentarea la Tema 8)
b. Vizita lui Mihai Gorbaciov în România pentru a discuta
aplicarea reformelor și refuzul categoric al lui Nicolae
Ceaușescu de a implementa reformele.
96
Drept consecință, regimul comunist din România se prăbușește în
decembrie 1989, în urma Revoluției. Se revine la democrație și
începe construcția democrației postdecembriste.
97
CRONOLOGIE GENERALĂ
ROMANITATEA ROMÂNILOR (SEC II - IX)
AUTONOMII LOCALE (SEC IX - XIV)

- 1330 – Bătălia de la Posada
- 1359 – Înființarea Mitropoliei de la Sverin
Ț.R
- 1370 – Înființarea Mitropoliei de la Argeș
- 1387 – Înființarea Mitropoliei Moldovei
RELAȚII INTERNAȚIONALE – DOMNITORI
(SEC XIV - XVIII) Mircea cel Bătrân (1386-1418) - Țara Românească
- 1389 – Bătălia de la Kosovopolje
- 1390 – Tratatul cu Polonia
- 1394? – Bătălia de la Rovine
- 1395 – Bătălia de la Brașov
- 1396 – Cruciada de la Nicopole
Alexandru cel Bun (1400-1432) – Moldova

- 1410 – Bătălia de la Grunwald
- 1412 – Tratatul de la Lublau
- 1432 – Bătălia de la Marienburg
Iancu de Hunedoara (1441-1456) – Transilvania

- 1443→1444 – Campania cea Lungă
- 1456 – Cruciada de la Belgrad
Vlad Țepeș (1456-1462) - Țara Românească

- 1462 – Atacul de noapte de la Târgoviște
Ștefan cel Mare (1457-1504) – Moldova

- 1459 – Tratatul de la Overchelăuți
- 1467 – Bătălia de la Baia
- 1475 (10 ianuarie) – Bătălia de la Vaslui
- 1475(25 ianuarie) – Scrisoarea către principii europeni
- 1475 (iulie) – Tratatul cu Matia Corvin
- 1476 – Bătălia de la Războieni
- 1485 – Tratatul de la Colomeea
- 1497 – Bătălia de la Codrii Cosminului
- 1499 – Tratatul de la Hârlău
Mihai Viteazul (1593-1601) - Țara Românească

- 1594 – Aderarea la Liga Sfântă
- 1595 – Tratatul de la Alba Iulia
- 1595 – Bătălia de la Călugăreni
98
- 1599 – Bătălia de la Șelimbăr
- 1600 – Bătălia de la Mirăslău
- 1601 – Bătălia de la Gurăslău
Șerban Cantacuzino (1678-1688) - Țara Românească
- 1683 – Asediul Vienei
Constantin Brâncoveanu (1688-1714) - Țara Rom.

- Activitatea diplomatică
Dimitrie Cantemir (1710-1711) – Moldova

- 1711 – Bătălia de la Stălinești pe Prut
- 1711 – Tratatul de la Luțk
Instaurarea domniilor fanariote

1711 – în Moldova
1716 – în Țara Românească
PROIECTE POLITICE (SEC XVIII-XIX)

PROIECTE POLITICE
- 1744 – Supplex Libellus (aspect național)
- 1771 – Constantin Mavrocordat (domnesc)
- 1772 – Tratativele de la Focșani (boieresc)
- 1780 – Alexandru Ipsilanti (domnesc)
- 1791 – Supplex Libellus Valachorum (aspect nat.)
- 1791 – Tratativele de la Șistov (boieresc)
- 1817 – Codul Callimachi (domnesc)
- 1818 – Legiuirea Caragea (domnesc)
- 1817-1818 – I. Rosetti-Rosnovanu (boieresc)
- 1821 – Cererile norodului românesc (boieresc)
- 1822 – Constituția Cărvunarilor (boieresc)
- 1826 - Convenția de la Akkerman (boieresc)
- 1831-1832 – Regulamentele Organice (boieresc)
- 1838 – Ion Câmpineanu (boieresc)
- 1843 – Soceitatea secretă Frăția (boieresc)
- 1848 – Proiectul politic Pașoptist:
- 27 martie – Petițiunea proclamațiune
- 3 mai – Petiția Națională
- 12 mai – Prințipiile noastre pt. reformarea patriei
- 20 mai – Petiția Țării
- 9 iunie – Proclamația de la Islaz
- 15 iunie – Petiția neamului românesc din Ungaria
- August – Dorințele partidei naționale
CONSTITUIREA STATULUI ROMÂN

- 1856 – Congresul de pace de la Paris;
Tratatul de la Paris
- 1857 – Adunările ad-hoc
99
- 1858 – Conferința de la Paris; Convenția de la
P.
- 1859 – MICA UNIRE (5 ȘI 24 IANUARIE)
CONSOLIDAREA SUB AL.I. CUZA

- 1860 – Înființarea Universității din Iași
- 1863 – Legea secularizării averilor mănăstirești
- 1864 – Legea rurală
- 1864 – Legea instrucțiunii publice
(învățământului)
- 1864 – Înființarea Universității din București
CONSOLIDAREA SUB CAROL I

(TEMA CONSTITUȚIILOR ) - 1866 – Constituție democratică
- 1867 – Moneda națională – LEUL -
- 1875 – Partidul Liberal
- 1877-1878 – Obținerea Independenței de Stat
- 1880 – Partidul Conservator
- 1880 - Înființarea Băncii Naționale a României
- 1881 – România devinde Regat, Carol I – Rege
UNIREA DIN 1918 – MAREA UNIRE

- 27 martie – Unirea Basarabiei
- 15 noiembrie – Unirea Bucovinei
- 1 decembrie – Unirea Transilvaniei
CRIZA ORIENTALĂ – MARILE

ALIANȚE - (SEC XIX-XX)
- 1877-1878 – Războiul de independență
- 1883 – Aderarea României la Tripla Alianță
- 1912 – Primul Război Balcanic
- 1913 – Al doilea Război Balcanic
- 1914 – Izbucnirea Primului Război Mondial
- 1916 – Aderarea României la Antanta;
Intrarea României în Război
- 1918 – Sfârșitul Primului Război Mondial
Marea Unire
- 1921 – Mica Înțelegere
- 1934 – Înțelegerea Balcanică
(TEMA CONSTITUȚIILOR ) - 1938 – Constituție autoritară
- 1939-1945 – Al Doilea Război Mondial
- 23 august 1944 – Lovitură de stat
COMUNISMUL ȘI RĂZBOIUL RECE

INSTAURAREA COMUNISMULUI (1944 - 1947)
- 1944 – Guvernul Sănătescu
- 1944 – Guvernul Rădescu
- 1945 – Guvernul Petru Groza
100
- 1945 – Reforma agrară limitată
- 1946 – Fraudarea alegerilor
- 1947 – Eliminarea opozanților politici
- 1947 – Înlăturarea monarhiei; Abdicarea forțată..
PERIOADA STALINISMULUI (1948-1965)

(TEMA CONSTITUȚIILOR ) - 1948 – Constituție totalitară (plan intern)
- 1948 – Colectivizare (plan intern)
- 1948 – Naționalizarea întreprinderilor (p. intern)
- 1948 – Înființarea Securității (plan intren)
RĂZBOIUL RECE - 1949 – C.A.E.R
RĂZBOIUL RECE - 1955 – Pactul de la Varșovia
- 1956 – Înăbușirea revoltei anticomuniste din
Ungaria (plan extern)
- 1958 – Retragerea Armatei Roșii
NAȚIONAL-COMUNISM (1965-1989)
- 1967 – Denunțarea abuzurilor Securității (intern)
- 1968 – Neparticiparea la invadarea
Cehoslovaciei (plan extern)
- 1968 – Vizita președintelui SUA, Richard Nixon
- 1969 – Vizita președintelui Franței, Ch. de
Gaulle
- 1971 – Vizitele lui Ceaușescu in China și Coreea
de Nord (plan extern)
- 1971 – „Tezele din Iulie” (plan intern)
- 1972 – Aderarea Românei la Banca Mondială și
Fondul Monetar Internațional – F.M.I (p.
extern)
- 1974-1988 – „clauza națiunii celei mai
favorizate”
- 1985 – Reforma „glasnost y perestroika”
DISIDENȚĂ ANTICOMUNISTĂ
- 1940-1960 – Rezistența armată din munți
- 1977 – Greva muncitorilor din Valea Jiului
- 1987 – Protestele mucitorilor din Brașov
- REVOLUȚIA DIN 1989 –trecerea la

democrație - 1991-2000
- Pluripartidism; Alegeri libere; Începerea
negocierilor pentru aderarea la NATO și
Uniunea Europeană
101

Limbă

Materie BAC Istorie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Materie BAC Istorie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Materie

SECOLUL XX – DEMOCRAȚIE ȘI TOTALITARISM – REGIMURI POLITICE ............... 58

1. ARMATA – pentru a proteja Dacia, care era o provincie de

2. URBANIZAREA – Dacă în Dobrogea existau orașe și

SURSE MEDIEVALE TIMPURII

CRONICARI STRĂINI (ITALIENI)

După retragerea aureliană, etnogeneza a continuat, dar

FORME DE ORGANIZARE STATALĂ

ȚARA ROMÂNEASCĂ – sec. XIII

FORMAREA STATELOR MEDIEVALE

FORMAREA ȚĂRII ROMÂNEȘTI

INSTITUȚII MEDIEVALE ROMÂNEȘTI

1. Mircea cel Bătrân 6. Mihai Viteazul

MIRCEA CEL BĂTRÂN (1386-1418)

Tratatul cu Polonia – 1390 (acțiune diplomatică)

Tratatul de la Brașov – 1395 (acțiune diplomatică)

Bătălia de la Rovine – 1394 – 1396 (acțiune militară)

Cruciada de la Nicopole – 1396

ALEXANDRU CEL BUN (1400-1432)

Alexandru cel Bun s-a luptat cu cavalerii teutoni la

Tratatul de la Lublau – 1412 (acțiune diplomatică)

IANCU DE HUNEDOARA (1441-1456)

Campania cea Lungă – 1443 – 1444 (militară și diplomatică)

Cruciada de la Belgrad – 1456 (acțiune militară)

Atacul de noapte de la Târgoviște (acțiune militară)

ȘTEFAN CEL MARE (1457-1504)

Tratatul de la Overchelăuți – 1459 (acțiune diplomatică)

Bătălia de la Baia – 1467 (acțiune militară)

Bătălia de la Vaslui – 10 ianuarie 1475 (acțiune militară)

Scrisoarea lui Ștefan către principii europeni – 25 ianuarie

Tratatul dintre Ștefan și Matia Corvin – vara anului 1475

Bătălia de la Războieni – 1476 (acțiune militară)

Tratatul de la Colomeea – 1485 (acțiune diplomatică)

Tratatul de la Hârlău – 1499 (acțiune diplomatică)

Aderarea Țării Românești la Liga Sfântă – (diplomatică)

Tratatul de la Alba Iulia – 1595 (acțiune diplomatică)

Bătălia de la Călugăreni – 1595 (acțiune militară)

Bătălia de la Mirăslau – sept. 1600 (acțiune militară)

ȘERBAN CANTACUZINO (1678-1688)

Asediul Vienei – 1683 (acțiune militară)

CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714)

Tratatul de la Luțk – 1711 (acțiune diplomatică)

Bătălia de la Stănilești pe Prut – 1711 (acțiune diplomatică)

PROIECTE POLITICE DOMNEȘTI

Politica reformatoare a lui Iosif II

Ion Gh. Caragea

1774 (vizează aspectul național!) – Episcopul Ionchenție

1791 (vizează aspectul național!) – reprezentanți ai Școlii

1791 – Tratativele de pace de la Șiștov – Divanul Țării

1817-1818 – Iordache Rosseti-Rosnovanu redactează 8

1821 – Cererile norodului românesc – programul revoluției

1822 – Constituția Cărvunarilor – redactată de Ionică

1838 – Partida Națională condusă de Ion Câmpineanu –

1843 – Societatea secretă Frăția – avea rolul de a pregăti

PROIECTUL POLITIC PAȘOPTIST

1. Petițiunea-proclamațiune (27 martie 1848; Iași, Moldova)

2. Petiția națională (3 mai 1848 – Blaj, Transilvania)

4. Petiția Țării (20 mai 1848 – Cernăuți, Bucovina)

5. Proclamația de la Islaz (9 iunie 1848 – Țara Românească)

6. Petiția neamului românesc din Ungaria și Banat (15 iunie

7. Dorințele partidei naționale din Moldova (august 1848,

CONSTITUIREA STATULUI ROMÂN MODERN

I. Între 1853-1856 se desfășoară Războiul Crimeii, dintre

II. Marile Puteri, într-o secțiune a Tratatului de la Paris

IV. În 1858, în cadrul Conferinței de la Paris, Marile Puteri emit

CONSOLIDAREA STATULUI ROMÂN MODERN