Textul scris este asimilat de personaje care în cadrul reprezentării, al dialogului sau al monologului, îi dau

viaţă prin intonaţie, tempo, volumul de cuvinte, opera devenind un mijloc de comunicare în care
intenţionalitatea autorului în actul de creaţie suferă modificări.

Dialogul dramatic urmăreşte crearea iluziei de dialog real prin sistemul enunţurilor interogative,
exclamative, prezumtive şi asertive, ele ţinând de retorica limbajului dramatic, iar intonaţia fiind efectul
sonor al diferitelor tipuri de enunţ

dialogul dramatic contribuie la creşterea tensiunii, la construirea suspansului, având în vedere rolul
performativ, de prezentare a cuvântului din discursul dramatic. Dialogul dramatic declanşează o acţiune,
o reacţie care declanşează un nou dialog.

dialogul dramatic preusupune înţelegerea de către public a ceea ce se spune, discursul fiind considerat
ca reprezentare a limbajului obişnuit iar nu ca imagine în oglindă a acestuia.