ASPIRAREA SECREȚIILOR PE SONDA DE INTUBAȚIE ORO-TRAHEALA

Aspirarea secrețiilor pe sonda de intubație apare ca o necesitate, pe ambulanță, în cazul pacienților

recent intubați, cât și a celor preluati din UPU sau de pe secția ATI, în vederea transferului.

Pacienții intubați sunt transferați la spitale aflate chiar și la câteva sute de kilometri depărtare, ceea
ce impune cunoașterea riguroasă atât a unor noțiuni privind ventilația mecanică, cât și a unor tehnici și
manevre de anestezie și terapie intensivă.

Aspirarea pe sonda endo-traheală are ca scop îndepărtarea secrețiilor din trahee și bronhii, prin
intermediul unei sonde atașate la un aspirator special. Este o tehnică ce se utilizează atât la pacienții
intubați, cât și la cei cu traheostoma.

Este cea mai eficientă metodă de dezobstrucție a căilor aeriene inferioare, care permite și spălătura
bronșică.

1. Indicațiile sunt numeroase și cuprind:

- creșterea presiunii inspiratorii în timpul ventilatiei mecanice controlate în volum sau a volumului tidal,
pe parcursul ventilației controlate în presiune;

- secreții vizibile în căile aeriene superioare;

- suspiciune de aspirație gastrică;

- deteriorarea valorilor gazelor sanguine;

- creșterea travaliului respirator;

- scăderea saturației în oxigen;

- bradicardie sau tahicardie;

- fluctuații ale tensiunii arteriale;

- obținerea unui specimen de spută în vederea stabilirii etiologiei unei posibile infecții respiratorii;

- menținerea integrității căii aeriene artificiale;

- în cazul confirmarii unei atelectazii pulmonare, care se asociază cu retenție de secreții;

2. Contraindicații

Nu există contraindicații absolute.

Cele mai multe sunt relative, iar decizia de a nu realiza aspirarea căilor aeriene, din cauza reacțiilor
adverse posibile, poate fi letală.

Iată care sunt acestea:

- pacientul cu stomacul plin sau cel comatos (există risc de aspirație);

- hipoxemia severă, care nu se corectează prin administrarea de oxigen, deoarece aspirația reduce pO2;

- pacientul cu infarct miocardic acut, deoarece, la acesta există un risc crescut de apariție a aritmiilor;

- intervenție chirurgicală recentă pe esofag sau căile respiratorii.

Complicații:

1. Hipoxie/Hipoxemie declanșate de o aspirație prelungită, atât în timpul retragerii, cât și a introducerii

sondei de aspirație în trahee;

2. Aritmii cardiace, mergând până la stop cardiac, produs de hipoxia prelungită și de reflexe vagale,
declanșate de prezența cateterului în trahee sau de introducerea prea profunda a acrstuia, cu stimularea
carinei (locul de bifurcare a traheii);

3. Traumatizarea mucoasei traheo-bronsice, cu apariția hemoragiilor, dată de aspirația prelungită și de

mânuirea brutala a sondei de aspirație;

4. Pneumotorax, ca urmare a presiunii de ventilare crescute;

5. Modificarea poziției sondei de intubație sau detubare accidentală;

6. Complicații infecțioase (pneumonie sau bronhopneumonie) prin nerespectarea regulilor de asepsie;

7. Bronhoconstricție sau bronhospasm;

8. Atelectazie;

9. Creșterea presiunii intracraniene;

10. hTA sau HTA.

Aspirarea secrețiilor este eficientă când:

- scade presiunea inspiratorie și rezistența în căile aeriene;

- crește volumul tidal;

- SaO2 și gazele arteriale se îmbunătățesc;

- secrețiile se elimină mult mai ușor;

- ascultația pulmonară se îmbunătățește;

- crește frecvența cardiacă și respiratorie;

- creșterea tensiunii arteriale;

- scade efortul respirator.

Precauții:

1. Repetarea aspirării se va face la un interval de minimum 5-10 minute;

2. Calibrul sondelor de aspirare nu trebuie să depășească jumătate din lumenul sondei de intubație,
pentru a nu accentua hipoxia;

3. Respectarea strictă a regulilor de asepsie, manipularea sondei de aspirație, făcându-se, obligatoriu, cu

mănuși sterile;

Tehnica aspirării pe sonda de intubație presupune următorii pași:

1. Pregătirea pacientului intubat

- pacientul va fi hiperventilat cu O2 100%, timp de 30 secunde. Hiperventilația va fi realizată fie prin

creșterea tranzitorie a frecvenței, fie prin creșterea volumului tidal;

Acest lucru se poate face și manual, cu ajutorul unui balon de ventilație, după ce pacientul a fost
deconectat de la ventilator.
- insuflarea de soluție salină sterilă, pe sonda de intubație, permite fluidizarea și mobilizarea secrețiilor;

Cantitatea nu trebuie să depășească 3-5 ml, disperarea acesteia în arborele respirator fiind facilitata
dacă se recurge la 2-3 ventilații pe balon, urmate imediat de aspirarea secrețiilor.

Lavajul cu soluție salină permite dislocarea secrețiilor vâscoase și aderente, asigurând și o bună
lubrifiere a sondei de intubație.

- pulsoximetria și monitorizarea EKG, înainte, in timpul și după manevra de aspirare permit observarea,
în dinamică, a eventualelor modificări pozitive sau negative;

2. Aspirarea

- se face în condiții de asepsie riguroase; persoana care face aspirarea va purta mănuși sterile. Sonda de
aspirare va fi și ea sterilă și va fi manipulată cu grijă;

- sonda de aspirare va fi introdusa pe o lungime egală cu distanța măsurată de la lobul urechii

pacientului și până la vertebra T5 (locul de bifurcare a trahee, ultimul cartilaj traheal fiind denumit
carina);

- se consideră mâna dominantă sterilă și cealaltă nesterila.

Cu mana sterilă se ia sonda de aspirare și se ține înfășurată în jurul mâinii pentru a nu o atinge de alte
obiecte.

Cu mâna nesterila se captează capătul sondei la furtunul de aspirare, se acoperă cu degetul portul de
aspirare a sondei pentru a verifica funcționarea.

- capătul liber al sondei de aspirare se introduce în soluție sterilă de ser fiziologic și se aspiră o cantitate
mică, cu scopul de a lubrefia atât interiorul cat și exteriorul sondei;
Astfel, sonda va fi introdusă mai ușor și nu va leza mucoasa respiratorie, iar secrețiile vor trece fără
dificultate prin lumenul acesteia.

- se introduce sonda de aspirare prin sonda de intubație, fără să acoperim portul sondei de aspirare cu
degetul;

- după introducerea sondei de aspirare, portul se acoperă intermitent, folosind policele mainii nesterile;

- sonda de aspirare va fi introdusă în limitele sondei de intubație oro-traheală, pentru:

* a preveni lezarea mucoasei traheale sau bronșice;

* a preveni colonizarea tractului respirator inferior;

* pentru a preveni apariția unor reflexe vagale periculoase, consecutive atingerii carinei;

- introducerea sondei de aspirarea prea puțin (până la mijlocul traheei) nu permite generarea unei
presiuni suficiente pentru a aspira secrețiile;

- durata fiecărei aspirari va fi de maximum 10-15 secunde, pentru a preveni hipoxia, iar presiunea de
aspirare va fi cuprinsa intre 80-120 torr.