REFERAT CALITATEA SERVICIILOR

ELEV:SARARU ANDREEA-IASMINA

CLASA IIIB

PROF:BUTUNOI SIMONA
 Spitalele publice

Spitalul este o unitate sanitara cu paturi, de utilitate publica, cu personalitate juridica, care furnizeaza
servicii medicale

Spitalul poate fi public, public cu sectii private sau privat. Spitalele de urgenta se infiinteaza si
functioneaza numai ca spitale publice.
Sectiile private ale spitalelor publice sau spitalele private pot furniza servicii medicale cu plat Serviciile
medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare si/sau paleative.
Spitalele participa la asigurarea starii de sanatate a populatiei.
 Competentele pe tipuri de spitale se stabilesc in conformitate cu criteriile Comisiei Nationale de
Acreditare a Spitalelor si se aproba prin Ordin al Ministrului Sanatatii.
 Activitatile organizatorice si functionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate si
supuse controlului Ministerului Sanatatii.
Spitalul poate furniza servicii medicale numai daca functioneaza in conditiile autorizatiei de
functionare si daca este acreditat potrivit legii. In caz contrar, activitatea spitalelor se suspenda, in
conditiile normelor aprobate prin Ordin al Ministrului Sanatatii.
In spital se pot desfasura si activitati de invatamant medico-farmaceutic, postliceal, universitar si
postuniversitar, precum si activitati de cercetare stiintifica medicala. Aceste activitati se desfasoara
sub indrumarea personalului didactic care este integrat in spital. Activitatile de invatamant si cercetare
vor fi astfel organizate incat sa consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor
pacientilor, a eticii si deontologiei medicale.
criteriile pentru desfasurarea activitatilor de cercetare stiintifica medicala se propun de catre Academia
de Stiinte Medicale si se aproba prin Ordin al Ministrului sanatatii, cu avizul Ministerului Educatiei si
Cercetarii.
Criteriile pentru desfasurarea activitatilor de invatamant se elaboreaza si se aproba de catre
Ministerul Sanatatii, cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetarii.
Colaborarea dintre spitale si institutiile de invatamant superior medical, respectiv unitatile de
invatamant medical, se desfasoara pe baza de contract, incheiat conform metodologiei aprobate prin
Ordin comun al Ministrului sanatatii publice si al Ministrului educatiei si cercetarii.
Cercetarea stiintifica medicala se efectueaza pe baza de contract de cercetare, incheiat intre spital si
finantatorul cercetarii.
Spitalele au obligatia sa desfasoare activitatea de educatie medicala si cercetare (EMC) pentru medici,
asistenti medicali si alt personal. Costurile acestor activitati sunt, de regula, suportate de personalul
beneficiar. Spitalul public poate suporta astfel de costuri, in conditiile alocarilor bugetare.
 Spitalul asigura conditii de cazare, igiena, alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale,
conform normelor aprobate prin Ordin al Ministrului sanatatii.
Spitalul raspunde, in conditiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea conditiilor de
cazare, igiena, alimentatie si de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum si pentru acoperirea
prejudiciilor cauzate pacientilor.

Ministerul Sanatatii reglementeaza si aplica masuri de crestere a eficientei si calitatii serviciilor

medicale si de asigurare a accesului echitabil al populatiei la serviciile medicale. Pentru asigurarea
dreptului la ocrotirea sanatatii, Ministerul Sanatatii propune, o data la 3 ani, Planul National de paturi,
care se aproba prin hotarare a Guvernului
Orice spital are obligatia de a acorda primul ajutor si asistenta medicala de urgenta oricarei persoane
care se prezinta la spital, daca starea sanatatii persoanei este critica. Dupa stabilizarea functiilor
vitale, spitalul va asigura, dupa caz, transportul obligatoriu medicalizat la o alta unitate medico-
sanitara de profil.
Spitalul va fi in permanenta pregatit pentru asigurarea asistentei medicale in caz de razboi, dezastre,
atacuri teroriste, conflicte sociale si alte situatii de criza si este obligat sa participe cu toate resursele
la inlaturarea efectelor acestora.
Cheltuielile efectuate de unitatile spitalicesti, in cazurile mentionate la alin. (2), se ramburseaza de
catre stat, prin Hotarare a Guvernului, in termen de maximum 30 de zile de la data incetarii cauzei
care le-a generat.
Organizarea si functionarea spitalelor
Spitalele se organizeaza si functioneaza, pe criteriul teritorial, in spitale regionale, spitale judetene si
spitale locale (municipale, orasenesti sau comunale).
Spitalele se organizeaza si functioneaza, in functie de specificul patologiei, in spitale generale, spitale
de urgenta, spitale de specialitate si spitale pentru bolnavi cu afectiuni cronice.)  Spitalele se
organizeaza si functioneaza, in functie de regimul  proprietatii, in :
spitale publice, organizate ca institutii publice;
spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat;
spitale publice in care functioneaza sectii private.
Spitalele se organizeaza si functioneaza, in functie de modul de finantare, spitalele se clasifica in
spitale cu finantare din fonduri publice, spitale cu finantare din fonduri private si spitale cu finantare
mixta.
Spitalele se organizeaza si functioneaza, din punct de vedere al invatamantului si al cercetarii
stiintifice medicale, in spitale clinice, spitale clinice universitare si institute.
In timp ce gratuitatea de la stat atrage, experienta oferita de sistemul privat este net
superioara, iar beneficiile pentru sanatate pot fi imense.

Sistemul sanitar privat s-a dezvoltat continuu in ultimii ani si atrage din ce in ce mai multi doctori si
pacienti. S-au infiintat numeroase clinici si spitale particulare, in special in Bucuresti. Aparatele
performante, conditiile net superioare si amabilitatea personalului au atras din ce in ce mai multi
pacienti catre sistemul sanitar privat.

Diferentele dintre un spital public si unul privat se observa cu ochiul liber inca de la intrarea in
institutie. Clinicile particulare sunt renovate, au canapele confortabile in salile de asteptare, reviste,
camere de supraveghere si ofera confort fizic si mental pacientilor. Amenajarile de aici se pot
compara cu cele din majoritatea spitalelor din Europa de Vest.

Aventurarea intr-un spital public nu este la fel de placuta si linistita, iar pacientul este agresat, inca
de la intrare, de un miros neplacut, de galagie constanta de pe holuri si de o atmosfera incordata,
care il pune intr-o dispozitie si mai proasta decat aceea in care se gaseste deja, bolnav fiind.

Spitalele de stat si cele private, doua lumi diferite. Intre ele, pacientii
Dupa ce intra in cladire, pacientul intra in contact cu personalul spitalului. In clinicile private exista
intotdeauna o receptie, unde i se raspunde cu amabilitate si este indrumat la camera sau doctorul pe
care il cauta. In cazul in care trebuie sa astepte, pacientul este primit in camera de asteptare, unde
gaseste un loc unde sa se aseze si sa astepte civilizat. In cazul spitalelor publice, nu exista receptie
sau camera de asteptare.

Atunci cand intra in cladire, singura modalitate de a afla informatii elementare, cum ar fi camera la
care trebuie sa se duca sau unde il poate gasi pe doctor este de a intreba in stanga si in dreapta, pe
alti pacienti, asistente sau doctori, iar raspunsul corect este primit la a doua, a patra, a saptea sau a
zecea persoana intrebata, de multe ori dupa multe perindari pe holurile spitalului, agitatie si nervi
consumati. Dupa ce ajunge la camera dorita, pacientul trebuie sa-si astepte randul pe un hol, de
multe ori stramt, unde trebuie sa stea in picioare, alaturi de alti oropsiti ai sortii si sa tresara de
fiecare data cand usa camerei se deschide pentru a primi alt pacient.

Programarile pentru consultatii sunt tratate diferit in spitalele private fata de cele publice. In cazul
clinicilor particulare, pacientul isi poate face programare prin telefon. Ii raspunde o operatoare
amabila si stabileste ziua si ora consultatiei. La spitalele publice, sistemul este diferit, iar notiunea de
programari este una straina. Incepand cu ora 7, pacientii incep sa se stranga pe holurile spitalului, in
dreptul cabinetului doctorului pe care doresc sa il vada.

Pe usa, orarul spune ca incep consultatiile la ora 8. In realitate, doctorul soseste undeva intre ora 8
si 9, se incuie 10-15 minute in cabinet, dupa care primeste puhoiul de pacienti care s-au adunat intre
timp in fata cabinetului. Cei mai putin norocosi ajung sa astepte si patru ore pentru o consultatie.

Durata unei consultatii este un factor care arata profesionalitatea si seriozitatea medicului. Pentru a
stabili un diagnostic si un tratament corect, doctorul trebuie sa-i acorde atentie pacientului, sa-i puna
intrebari si sa-l consulte in detaliu. De obicei, pentru a-si face o parere cat mai buna despre
afectiunea pacientului, doctorul are nevoie de cel putin 15-20 de minute. Acest timp petrecut cu
doctorul este esential pentru sanatatea pacientului si poate face diferenta intre recomandarea unui
tratament adecvat sau a unuia care va cauza pagube ireversibile sanatatii pacientului.

In spitalele private, pacientul, dupa ce intra in cabinet, poate vorbi nestingherit cu doctorul, care are
atentia indreptata numai asupra lui. Consultatia de obicei nu este intrerupta de alti oameni care intra
si ies din cabinet, iar doctorul petrece cel putin 15 minute cu pacientul. La spitalele publice,
consultatiile dureaza mult mai putin, uneori doar cinci minute, iar doctorii sunt intrerupti constant de
asistente sau alti pacienti care intra in cabinet si intreaba unde este o anumita sectie sau daca pot
gasi un anumit doctor.

Sistemul sanitar public, in perfuzii

Atitudinea personalului medical fata de pacient si afectiunea acestuia este esentiala pentru
desfasurarea actului medical si moralul pacientului. Experienta dintr-un spital privat este una care
nu-l streseaza, nu-l enerveaza si nu-l umileste pe pacient. Doctorii si asistentele sunt amabili, atenti
si receptivi, iar conversatiile se desfasoara civilizat, intr-o atmosfera relativ calma.

In spitalele publice, atmosfera incordata, galagia si fluxul mare de pacienti fac din locul de munca al
cadrelor medicale unul stresant si agitat. Medicii si asistentele sunt asaltati constant in cabinete si pe
holuri de pacienti, ceea ce ii impiedica sa se concentreze asupra unui singur lucru sau pacient.
Stresul continuu afecteaza capacitatea medicilor de a avea rabdare si de a analiza simptomele unui
pacient si de a maximiza sansele unui diagnostic corect.
Diferentele dintre cele doua sisteme sunt majore si ele afecteaza atat experienta pacientului, cat si
calitatea actului medical. Lucruri aparent banale, dar importante, cum ar fi existenta unei receptii sau
existenta unei camere de asteptare, pot face diferenta intre un doctor calm si rabdator si unul nervos
si agitat. Iar capacitatea de concentrare si de munca a medicilor sunt esentiale pentru stabilirea unui
diagnostic si tratament corect si maximizarea sanselor de vindecare a pacientului.

In ciuda costurilor ridicate pe care trebuie sa le suporte pacientul, toate aceste avantaje pe care le
ofera clinicile private fata de cele publice le fac pe primele sa fie o alternativa mai sigura si mai
placuta, unde pacientul este tratat uman si civilizat si are sanse reale de a beneficia de un diagnostic
corect.

Spital privat sau spital de stat: avantaje şi

dezavantaje
Ofertele clinicilor private apar la tot pasul, iar spitalele de stat tot nu reuşesc să facă faţă tuturor
pacienţilor pe care îi au.
Iar tu, în calitate de pacient, îţi doreşti să ai parte de cel mai bun tratament şi de cele mai
avantajoase preţuri, totodată. Dacă nu ştii pentru ce fel de clinică să optezi atunci când îţi faci
analizele sau când trebuie să te tratezi pentru o afecţiune, ţine cont de avantajele şi de
dezavantajele sistemelor privat şi de stat.

Costurile sunt mai reduse în spitalele de stat

Costurile analizelor şi ale procedurilor sunt mult mai avantajoase în spitalele de stat. Dacă la privat
plăteşti orice fel de consultaţie, spitalele de stat îţi permit să economiseşti dacă te duci cu un bilet de
trimitere de la medicul de familie sau dacă ai vreo intervenţie urgentă. În timp ce la privat plăteşti
orice procedură, aici ai şansa de a face economii şi atunci când îţi faci analizele, dar şi când ai
nevoie de diverse proceduri.

Timpul de aşteptare este mai scurt la clinicile private

Din păcate, spitalele de stat sunt mereu supraaglomerate. Asta înseamnă că ţi se poate întâmpla să
aştepţi ore întregi până să intri în cabinetul de consultaţie. Pentru procedurile de urgenţă, cozile sunt
uneori şi mai mari, iar programările în prealabil sunt de-a dreptul imposibile. Spre deosebire de
acestea, clinicile private pun la dispoziţie posibilitatea de a te programa prin telefon sau email
intervenţiile sau consultaţiile de care ai nevoie, iar punctualitatea este unul dintre punctele lor forte.
Condiţiile de spitalizare din clinicile private presupun un confort sporit

Dacă te internezi într-un spital privat, vei avea parte de propria rezervă dotată cu mobilier cel mai
adesea nou, cu televizor, aer condiţionat şi alte astfel de caracteristici, astfel încât sa te simţi cât mai
confortabil. Spitalele de stat nu îsi permit să ofere aceleaşi condiţii, din cauză că finanţările lor sunt
limitate.

Cei mai multi medici primari rămân fideli spitalelor de stat

Un alt avantaj al spitalelor de stat este că lucrează cu cei mai buni şi experimentaţi medici, în timp
ce în clinicile private personalul este mai tânăr şi mai lipsit de experienţă. Asta nu înseamnă însă că
sunt nepregătiţi, doar că, dacă eşti în căutare de notorietate, este mai indicat să o cauţi într-o clinică
de stat.

Dotările şi aparatura sunt mai performante în spitalele private

Spitalele particulare nu depind atât de finanţări pentru a-şi asigura cele mai bune dotări, ci de profitul
propriu. Iar cum preţurile sunt destul de piperate aici şi cu toate astea nu duc lipsă de pacienţi,
spitalele private sunt foarte bine dotate cu cele mai noi dispozitive medicale.

Spitalele private sunt mai bine igienizate

Un alt punct forte al clinicilor private îl reprezintă igiena. În primul rând, acestea nu sunt atât de
aglomerate precum cele de stat, iar bacteriile şi virusurile nu circulă libere de la un pacient la altul. În
al doilea rând, celulele celor contagioşi sunt individuale, iar asta înseamnă că şansele de a contracta
vreo boală sunt mai scăzute. Nu în ultimul rând, bugetul alocat igienizării în spitalele private este pe
măsura tarifelor pe care le percep.

MĂSURAREA GLICEMIEI CU
GLUCOTESTUL (GLUCOMETRU)
Glucotestul este un sistem test de asistență pentru investigarea nivelului de
glucoză în sânge. Este utilizat în special de pacienții cu diabet zaharat la
domiciliu, dar și în condiții de spital sau în urgențe pentru determinarea rapidă a
glicemiei.
Glucotestul (glucometrul) are la bază o tehnologie avansată care permite
monitorizarea glicemiei simplu și precis, într-un timp foarte scurt.
Avantaje
Glucometrul este cel mai performant sistem de măsurare a glicemiei datorită
avantajelor sale unice:

 Prelevarea probei de sânge din zone alternative

 Cantitate mică de sânge

 Înţepare fără durere

 Precizie

Loc de elecție
Glucometrul poate preleva proba de sânge calpiar necesară testării din zone
alternative, de obicei din pulpa degetului, din lobul urechii sau regiunea
calcaneană la sugari;
Glucometrul necesită pentru analiză o probă de sânge redusă cantitativ. Gradul de
eroare este foarte mic (aprox. 0,1%).

Înţeparea este nedureroasă, datorită construcţiei speciale a dispozitivului de

înţepare, acul având o cursă calculată cu exactitate.

Materiale necesare
 glucometru

 tester

 dispozitiv de înțepare

 soluție de control

 mănuși

 comprese sterile

 paduri dezinfectante non-alcoolice

 plasturi post injecție

Pregătirea pacientului
 Se explică necesitatea efectuării proceduri;

 Se obţine consimţământul pacientului. Se explică procedura pacientului

pentru a-i reduce anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa;

 Se asigură intimitatea pacientului dacă este cazul, se poziţionează pacientul

pentru a-i fi cât mai comod;

 Mâinile pacientului trebuie să fie spălate cu apă călda şi săpun iar apoi să
fie şterse şi uscate;

 Soluţiile antiseptice nu se folosesc deoarece pot influența negativ

măsurătoarea

 Asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează; Își pune mânușile de unică

folosință;
 Înainte de a preleva o probă de sânge din pulpa degetului, locul prelevării
trebuie sa fie uscat, curat și cald.
 Dacă este necesar, pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde,
umede timp de 10 minute, sau se lasă brațul în jos pentru favorizarea
circulației sângelui;

 Se scoate o bandeleta de test din folie si se montează la glucometru,

introducându-se cu partea cu linii negre în fanta aparatului;

 Glucometrul va porni automat, apărând mesajul “aplicați picătura” sau o

picătură care să indice acest lucru; În acest moment aparatul este gata
pentru aplicarea sângelui pe capătul barletei test.

 Se utilizează dispozitivul de înțepare al glucometrului sau acul steril (se

puncționează locul dintr-o singură mișcare scurtă și rapidă) pentru a obține
o picătură de sânge din pulpa degetului.

 Nu se stoarce locul înțepării.

 Se atinge picătura de sânge de zona albă din capătul bandeletei de test,

asigurându-ne că este o cantitate suficientă de sânge, apoi se așteaptă câteva
secunde până aparatul afișează rezultatul.

 Sângele va fi absorbit în bandeletă şi aparatul începe testarea.

 Pe ecranul de afișaj se vede numărătoarea inversă.

 Dacă nu începe numărătoarea inversă: înseamnă că nu s-a aplicat o cantitate

suficientă de sânge pe bandeleta de test.

 Se aplică o a doua picătura de sânge pe bandeletă la cel mult 30 secunde de

la prima aplicare.

 Dacă nici acum nu începe numărătoarea inversă şi au trecut mai mult de 30

secunde, se aruncă bandeleta de test, se opreşte glucometrul, se încearcă din
nou cu o nouă bandeletă.

 Rezultatul testării glicemiei apare pe ecranul de afişaj şi este stocat în

memoria glucometrului. Se notează rezultatul afișat, data și ora.

 După recoltare se aplică un tampon cu alcool menținând compresie pe locul

puncționării până când se oprește sângerarea.
  Glucometrul se oprește automat, după ce este scoasă barleta de test din fanta
dispozitivului

Reorganizarea locului de muncă

 Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU.

 Spălaţi-vă mâinile.

 Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: nume, prenumele asistentei

care a efectuat testarea, data şi ora; valoarea inregistrată.

Accidente/ incidente
 Introducerea prea profundă a acului poate duce la lezarea unui nerv;

 Infecţii locale, în cazul nerespectării regulilor de lucru aseptic;

 Înţeparea unui vas sanguin

 Înţeparea unui nerv – apare durere vie, intensă, ce iradiază de-a lungul
nervului;

 Hematomul postinjecţional;

 Ruperea acului;

 Flegmonul postinjecţional datorită unor defecte de asepsie.

Observatii
 Glicemia plasmatică şi cea capilară sunt similare atât timp cât măsurătorile
sunt efectuate în condiţii de post alimentar, însa post-prandial valorile se
modifică, în sângele capilar glicemia având în mod constant valori mai mari.

 Nu se stoarce locul înţepării.

 Soluţiile antiseptice nu se folosesc deoarece influenţează negativ

măsurătoarea.

 La prima utilizare a glucometrului se face setarea acestuia.

– Valoarea normală a glicemiei este între 90-120 mg glucoză la 100 ml

sânge !!!
– Glicemia capilară pre-prandială (înainte de masă):  90 – 130 mg/dl (5 – 7,2
mmol/l)
– Glicemia capilară post-prandială (se recomandă măsurarea la 1 – 2 ore după
masă): < 180 mg/dl.