Comunicarea de afaceri (profesionala)

1 Trasaturile caracteristice ale comunicarii profesionale

Comunicarea profesionala (de afaceri) reprezinta procesul de transmitere a unuii mesaj
despre ceva receptorului, in legatura directa sau indirecta cu indeplinirea unor sarcini
profesionale, indeplinite de oameni in cadrul unor organizatii formale.

Trasaturile caracteristice principale ale comunicarii de afaceri sunt:

- caracterul predominant pragmatic

- preocuparea pentru eficienta

- adaptarea mesajului, in functie de auditoriu

- preocuparea pentru promovarea imaginii.

a) Caracterul predominant pragmatic. In activitatea profesionala, dominanta este funcția

practica a limbajului. Individul uman, urmareste sa produca o schimbare a comportamentului
sau a atitudinii celui cu care muncește. Câteva din motivele comunicării sunt: transmiterea si
obținerea de informații, transmiterea ordinelor, controlul asupra îndeplinirii ordinelor,
evaluarea performantelor angajaților; angajarea celui mai bun candidat pentru o slujba,
motivarea si instruirea subalternilor sau a partenerilor (colegilor);

b) Preocuparea pentru eficienta. Comunicarea profesionala urmareste sa conducă la

rezolvarea problemelor imediate, apărute in desfasurarea activitatii, cu un consum cat mai
redus de resurse. Eficienta presupune ca procesul de comunicare sa se desfasoare cu un
consum cat mai mic de resurse, si pentru aceasta, comunicarea trebuie sa fie concisa, precisa,
cu adresare directa la subiectul in discuție;

c) Adaptarea mesajului in funcție de auditoriu. In comunicarea de afaceri se considera ca

sarcina de a face mesajul usor de inteles revine in primul rand celui care comunica. Scopul
comunicării este sa realizeze mesaje adaptate interlocutorului pentru a fi usor intelese si
convingătoare;

d) Crearea unei imagini favorabile. Omul de afaceri recunoaște cat de important este sa
creeze interlocutorului o impresie buna despre sine, despre produsele sale si despre
organizatia sa. In aceeași măsura, impresia favorabila pe care o face angajatul asupra colegilor
si superiorilor poate spori șansele unei mai bune salarizări sau ale unei promovări. Succesul in
afaceri depinde, așadar, de imaginea pozitiva in fata clienților, in fata furnizorilor, in fata
băncii si chiar in fata concurenților.

In concluzie, reținem ca pragmatismul dominant in comunicarea de afaceri impune

necesitatea existentei unor criterii de evaluare a efectelor acesteia, adică impune aprecierea
succesului comunicării. Principalul criteriu este măsura in care comunicatorul isi indeplineste
scopul propus. Daca si-a atins scopul, inseamna ca procesul comunicării a avut succes, daca
nu, atunci comunicarea a fost un esec. Astfel, eficacitatea comunicării se bazează pe
capacitatea persoanei care comunica de a sti cum trebuie acționat; ce trebuie făcut pentru a
realiza ceea ce isi propune.
2 Canalele interne de comunicare din organizatie
Intr-o organizație, comunicarea se realizează prin doua canale de comunicare distincte, astfel:

- canalele formale (oficiale)

- canalele informale (neoficiale)

A. Canalele formale 

- verticale: • de sus in jos (sarcini, ordine)

• de jos in sus (rapoarte

- orizontale: sedinte, note interne, rapoarte.

B. Canalele informale - se structurează in mod spontan, neorganizat, intre angajații

întreprinderii, ca răspuns la nevoile lor imense de comunicare. 85% din informatiile care
circula intr-o organizație sunt transmise prin alte canale de comunicare decât cele oficiale.
Canalele informale completează canalele de comunicare formale si răspund nevoii de
informații a oamenilor care nu pot fi acoperite pe cale oficiala. Totodata ele oferă siguranța
persoanelor care le utilizează deoarece se simt informate depsre ceea ce se intampla in jur

3 Stiluri de comunicare orala

a) Stilul rece, comunicarea este unidirectionata astfel ca emitatorul nu cunoaște auditoriul si
nu poate primi un feed-back de la acesta. In acest caz, mesajul trebuie pregătit ccu foarte mare
atenție (radio si TV);

b) stilul formal, este prezent atunci cand comunicarea se bazează pe reguli si proceduri,
mesajul este bine pregătit in prealabil, limbajul este îngrijit, se evita argoul, repetițiile, lasarea
in suspensie a frazei;

c) stilul consultativ (informal) presupune desfasurarea libera a discuțiilor, fara a se tine seama

de reguli si proceduri stricte. Limbajul este relaxat, se accepta ezitări, reluări si dezacorduri.
Partenerii iau parte activa la discuții, expunandu-si punctele de vedere proprii. In organizațiile
moderne, stilul consultativ este din ce in ce mai agreat in majoritatea discuțiilor cu caracter
profesional;

d) stilul cotidian este reprezentat de conversatia libera intre parteneri sau colegi de serviciu.
Limbajul este relaxat, se recurge uneori la argou sau la coduri cunoscute doar de participanti.
Exista aici o deplina libertate in a alege subiectele sau modul de comunicare si, de asemenea,
nu se stabilește in prealabil un subiect al discuțiilor;

e) stilul intim este utilizat in conversatia dintre persoane foarte apropiate. Mesajele conțin nu
numai fapte si opinii ci exprima si sentimentele si trăirile sufletești ale partenerilor de discuții.
Limbajul este emoțional si plin de coduri personale, cu semnificație doar pentru participanti.