Diagnosticului de laborator in infecţia cu HIV/SIDA.

a) Depistarea infecţiei HIV –teste de triaj

b) Confirmarea infecţiei HIV –teste de confirmare (WB, IF)
c) Stadializarea clinico-epidemiologică a pacientului seropozitiv (numărul
limfocitelor CD4/mmc)
d) Monitorizarea eficienţei terapiei antiretrovirale ( CD4/mmc, ARN/HIV).

1. Diagnosticul direct
-izolarea virusului pe culturi de limfocite – în cercetare
- evidenţierea Ag p24 în ser (ELISA)
-evidenţierea ADN proviral în limfocite (PCR)
-evidentierea / cuantificarea ARN HIV (RT-PCR)
2. Diagnosticul indirect – rezultaul, în cazul testului pozitiv trebuie confirmate
a) Teste tip screening .Rezultate fals pozitive apar când testul se efectuează înaintea
seroconversiei, la pacienţii imunosupresaţi, tardiv, în stadiul SIDA.

b) Teste de confirmare
- Western Blot –evidenţiază categoria de anticorpi prezenţi.

antigene diferite fixate pe benzi de nitroceluloză


proba de ser testată (Ac)

spălare


Ac anti-Ig umană marcat enzimatic
spălare

Reacţie colorimetrică

Interpretare : prezenţa a cel puţin doua benzi.

Pozitiv- prezenţa a cel puţin 2 din cele 3 benzi majore: env (gp 160/120,gp 41), +/-
gag (p24) +/- pol (p 55)
Negativ : absenţa benzilor
Indeterminat : benzi prezente, dar nu se întruneşte criteriul de pozitivitate.

- Teste imunologice: numărul limfocitelor CD4/mmc – parametru pentru stadializare,

prognostic, monitorizarea terapiei antiretrovirale (N: 500-1400/mmc)

-Pentru aprecierea eficienţei terapiei (zidovudină, didanozină, zalcitrabină, stavudina)

se folosesc: nr limfocitelor CD4, evaluarea Ag p24, nivelul viremiei plasmatice.
Dezvoltarea rezistenţei la medicamentele administrate este anunţată prin scăderea
pregresivă în greutate, apariţia semnelor constitutive ale SIDA.

Diagnosticul SIDA - infectii cu oportunişti, sarcoame, leucemii, impun demonstrarea

urmatoarelor criterii de laborator: dispariţia Ac anti p24, reapariţia Ag p24, scăderea
CD4 < 200/µL.
Algoritm de diagnostic :
ELISA 1 ser ne-reactiv negativ

Ser reactiv

ELISA 2 si 3 ser nereactiv negativ

Ser repetat reactiv

Se obţine a II-a probă

ELISA 4 si 5 ser nereactiv negativ

Reactiv

Test de confirmare ser nereactiv negativ

ser reactiv pozitiv
nedeterminat

Diagnostic direct test de confirmare Urmărire (testare peste 6 luni)

(cultivare, PCR) (a II-a metodă)

Diagnosticul de laborator în infecţii cu virusuri cu transmitere respiratorie

Diagnostic serologic  urmărirea răspunsului imun al pacienţilor la antigene ale

microorganismului infectant prin teste in vitro.
Criteriile de diagnostic serologic al unei infecţii acute:
- probe de ser prelevate în dinamică (serul I / acut şi serul II / de convalescent,
recoltate la interval de 10-14 zile)
 seroconversia  absenţa anticorpilor în prima probă şi apariţia lor în
cea de a doua
 dinamica semnificativă  creşterea de cel puţin patru ori a titrului
anticorpilor în a doua probă de ser faţă de prima
Agent etiologic Titru Ac ser I Titru Ac ser II
Virus gripal A < 1/8 < 1/8
Virus gripal B 1/16 1/128
Virus Paragripal 3 < 1/8 < 1/8
Adenovirus < 1/8 < 1/8
Virus respirator sincitial 1/16 1/16

Diagnostic etiologic: infectie cu virus gripal B (dinamica semnificativa)

Pentru VRS – Ac anamnestici (pot fi si de la mama; intervalul de timp dintre 2

prelevari, prea mic, nu a permis o scadere semnificativa)