Romanul realist „Enigma Otiliei” de George Calinescu a

fost publicat in anul 1938, si il defineste pe autor.

In ceea ce priveste curentul literar, se incadreaza in
realismul clasic de tip balzacian, deoarece prezinta
particularitatile ale acestui curent literar, de exemplu:
actiune si personaje verosimile, toponime reale (Bucuresti),
perspectiva narativa obiectiva, tehnica detaliului
semnificativ.
Romanul este specia genului epic, in proza, de mare
intindere, cu o actiune complexa care se desfasoara pe mai
multe planuri narative, cu personaje numeroase care sunt
bine individualizate.
Tema romanului este viata burgheziei bucurestene de la
inceputul secolului al XX-lea sub determinare economica,
sociala si culturala. Tema familiei este prezenta pentru ca
romanul surprinde relatiile de familie in cazul familiei Tulcea
si a familiei Giurgiuveanu, dar si relatiile cu alte familii.
O prima scena ilustrativa pentru tema este scena in
care Costache sufera un atac cerebral si este tinut la pat.
Clanul Tulea ocupă militărește casa, Stănică cotrobăie prin
dulapuri în speranța că va descoperi unde a ascuns bătrânul
banii sau testamentul. Se așază cu toți la masă și poartă un
fals dialog. Aurica le invidiază pe fetele care au avut norocul
să se mărite, Aglae își face planuri sa mearga la băi, Stănică
vorbește despre un unchi pe care l-a vegheat trei zile.
Aurica întreabă cu nerușinare unde o fi ascuns moșul banii,
totul sub ochii lui mos Costache care nu putea reactiona.
O a doua scena ilustrativa pentru tema este scena in
care mos Costache isi revine o vreme, iar mai apoi sufera un
atac nou. Stănică pândise tot timpul pe la ferestre și prinde
momentul în care Costache rămâne singur. El îi fură banii de
sub salteaua pe care stătea, provocându-i moartea, căci
bătrânul face infarct
Titlul initial al romanului trebuia sa se numeasca „Parintii
Otiliei” pentru a sugera ideea de paternitate. Ulterior s-a
revenit asupra titlului si romanul s-a numit „Enigma Otiliei”.
Sintagma aceasta se va descrifra spre finalul finalul
romanului cand Felix spune despre Otilia ca este eternul
feminin si pentru Pascalopol ramane o enigma.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea se face la
persoana a treia, iar naratorul este omniscient si
omniprezent.
Romanul este structurat in 20 de capitole, este construit
pe mai multe planuri narative, care urmaresc destinul unor
personaje: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrul clanului
Tulea.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre cele
doua familii, cea a lui Costache Giurgiuveanu si cea a surorii
lui, Aglae Tulea, dar mai exista un conflict intre Felix si
Pascalopol pentru iubirea Otiliei.
In expozitiune sunt prezentati indicii de spatiu si timp si
este prezentat tanarul Felix Sima care vine la Bucuresti din
Iasi, la tutorele sau, Costache Giurgiuveanu.
Desfasurarea actiunii incepe intr-o seara a anului 1909,
intr-un cartier din Bucuresti pe strada Antim unde este
surprins tanarul Felix. Felix Sima este fiul doctorului Iosif
Sima din Iasi. Felix a ramas orfan de mama de mic. In urma
mortii tatalui, dupa terminarea liceului internet, Felix
trebuie sa mearga la Bucuresti pentru a urma facultatea de
medicina si pentru a-si implinii visul de a ajunge un medic
celebru.
 In primul plan al actiunii, arata experienta iubirii lui
Felix fata de Otilia si eforturile acestuia de a se realiza pe
plan profesional. In plan profesional reuseste sa ajunga un
medic celebru, insa in iubire nu se realizeaza alaturi de
Otilia, deoarece aceasta il alege pe Pascalopol. In finalul
romanului, peste ani, Felix il intalneste pe Pascalopol ce ii
marturiseste ca Otilia l-a iubit pe Felix, dar a ales sa-l
paraseasca pentru a-i da libertatea de a se dedica total
profesiei.
In planul al doilea, este urmarita familia Tulea, respectiv
relatia Aglaei cu fratele ei, Costache, cu sotul ei Simion si cu
cei trei copiii: Aurica, Titi si Olimpia. Aglae are drept scop
inlaturarea Otiliei ca posibila mostenitoare a averii lui
Costache. In final cand batranul Costache se imbolnaveste,
Stanica Ratiu, care il spionase mereu ii ia banii pe care ii
avea stransi, iar acest gest duce la moartea lui Costache.
Personajele sunt realiste, construite sub determinare
sociala. De exemplu: Costache reprezinta tipul avarului, Felix
tipul ambitiosului, Otilia tipul cochetei, Pascalopol tipul
generosului, Aglae baba absoluta. Persoanele sunt bine
individualizate, Costache chiar daca este tipul avaraului
acesta nu este un avar dezumanizat. Otilia este tipul
cochetei, cu temperament artistic, dezinteresata de averea
lui mos Costache.
Putem spune cu certitudine că romanul „Enigma Otilei” de
George Calinescu apartine realismului cu influente moderne
prin prezenta trasaturilor specifice acestuia: personaje
versomile, toponime reale si ca este unul dintre cele mai
frumoase romane al literaturii noastre care surprinde
dezvoltarea personajelor intr-un mod bine conturat.