Romanul realist „Baltagul” de Mihail Sadoveanu a fost

publicata in anul 1930, si il defineste pe acesta.

In ceea ce priveste curentul literar, se incadreaza in
realism, deoarece prezinta particularitatile ale acestui
curent literar, de exemplu: personaje verosimile care
reprezinta tipologii umane si sunt construite sub
determinare sociala, tema, viziunea despre lume, toponime
reale (Dorna, Bistrita, Paitra, Tarcau) si tehnica detaliului
semnificativ. De asemenea, romanul are si aspect mitic care
reiese din prelucrarea unor mituri: legenda spusa la inceput
de catre Nechifor Lipan, semnele pe care le interpreteaza
Vitoria.
Romanul este specia genului epic, in proza, de mare
intindere, cu o actiune complexa care se desfasoara pe mai
multe planuri narative, cu personaje numeroase care sunt
bine individualizate.
Tema descrie viata dintr-un sat traditional de pastori din
Moldova, de la inceputul secolului al XX-lea. Aceasta tema
este dublata de tema calatoriei, care se concretizeaza prin
incercarile Vitoriei pentru a-si gasi sotul disparut si pentru a
afla adevarul. Romanul realizeaza o monografie a satului de
pastori, si este in acelasi timp un roman initiatic, deoarece
arata maturizarea lui Gheorghita.
 O secvență reprezentativă pentru tema romanului este

cea care îl deschide. Muntenii sunt reprezentați de Nechifor

și Vitoria. Păstorul dispărut este priceput în meșteșugul său,
spatos  și cunoscut în târguri depărtate. Vitoria este, de
asemenea, o femeie încă frumoasă, agera, care apara
traditiile poporului pe care fiica sa, Minodora, doreste sa le
incale si care stie sa organizeze gospodaria in lipsa sotului.
 O altă secvență relevantă pentru tema romanului este
cea finală, în care Vitoria reconstituie crima și aduce
dreptate mortii sotului sau. Aceasta il provoaca pe Calistrat
Bogza, analizeaza baltagul si ajunge sa-i fapa pe faptasi sa
se demaste. În punctul culminant, reconstituie crima și
împinge pe Gheorghiță la săvârșirea actului justițiar.
Titlul denumeste un topor cu doua taisuri si la nivel
simbolic acesta este arma crimei, dar si instrumentul
dreptatii.
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea se face la
persoana a treia, iar naratorul este omniscient si
omniprezent. In scena reconstituirii crimei, la parastas,
Vitoria preia rolul naratorului.
Romanul este structurat in 16 capitole, numerotate cu
cifre romane, urmarind doua aspecte fundamentale, aspectul
realist (reconstituirea monografiei pastorale si cautarea
adevarului) si aspectul mitic (respectarea traditiilor si a
miturilor de catre caracterul principal).
In ceea ce priveste conflictele, se poate observa
prezenta unui conflict exterior intre Vitoria si vinovati, si
unul interior care consta in framantarea interioara a Vitoriei
pentru aflarea adevarului.
Constructia subiectului se concentreaza pe calatoria
Vitoriei Lipan si a lui Gheorghita pentru aflarea adevarului si
pedepsirea vinovatilor.
In expozitiune este prezentat satul Magura Tarcaului si
personajul principal, Vitoria Lipan. Ea este surprinsa in timp
ce torcea pe prispa casei, framantata de intarzierea sotului
sau care a plecat la Dorna dupa oi. In acest moment se
configureaza intriga, care duce la configurarea actiunii.
 Desfasurarea actiunii arata pregatirile pe care le face
Vitoria inainte de a pleca in calatorie. Vitoria se sfatuieste
cu Gheorghita, ii cere sfatul parintelui Danila, se roaga la
icoana Sf Ana, tine post negru 12 vineri, anunta autoritatile,
o duce pe Minodora la Manastirea Varatic, merge la baba
Maranda, vinde produse pentru a putea pleca in calatorie, lui
Gheorghita ii face un baltag nou pe care il sfinteste
parintele Danila. Sfatuita de acestia, Vitoria alege sa
porneasca in calatorie pe cai pentru a putea sa opreasca pe
la hanuri ca sa intrebe despre Nechifor. Pe parcursul
calatoriei ea intreaba din han in han, ajungand la Vatra
Dornei, unde afla mai multe detalii care o conduc la sotul ei
mort. Cu ajutorul cainelui Lupu, cainele lui Nechifor pe care
l-a gasit in curtea unei persoane, gaseste ramasitele lui
Nechifor intre localitatile Suha si Sabasa.
Punctul culminant este reprezentata de scena de la
parastas, cand Vitoria dezvaluie in fata autoritatilor pe
ucigasii sotului sau, Calistrat Bogza si Ilie Cutui.
Deznodamantul aduce pedepsirea vinovatilor, Calistrat
ajungand sa isi ceara iertare de la Vitoria. Doua secvente
epice importante sunt: descoperirea ramasitelor lui
Nechifor, cand Vitoria isi inabusa suferita ca sa poata sa
faca ritualul inmormantarii si scena de la parastas cand
Vitoria ii provoaca pe criminali sa se autodemaste.
Personajele sunt realiste, construite sub determinare
sociala. Personajul principal, Vitoria Lipan, tipul omului simplu
din popor, care crede in dreptate si adevar. Ea este o sotie
de oier, o femeie inteligenta, hotarata si capabila sa duca la
bun sfarsit ce isi propune. Gheorghita este tanarul care se
maturizeaza in timpul calatoriei.
Finalul aici