PARTEA 17

LG 1
 Thomas Horn

SHADOWLAND – PARTEA 17
Folosește Statul Paralel ”Pandemia”
Coronavirus ca scuză pentru a impune o
Nouă Ordine Mondială Socialistă?

- 17 martie 2020 -
2
Timp de secole a fost acceptat faptul că o condiție
pentru venirea Anticristului ar fi o ordine
mondială ”renăscută” – o umbrelă sub care
granițele naționale se dizolvă și grupurile etnice,
ideologiile, religiile și economiile din toată lumea
formează o singură și dominantă suveranitate. În
frunte administrației ”utopice” va apare o singură
personalitate. El va părea să fie un bărbat cu un
caracter distins dar în cele din urmă va deveni ”un
rege cu o înfățișare fioroasă” (Daniel 8:23).
Printr-o hotărâre imperioasă, el va înlesni
formarea unui Guvern Mondial, religiei
universale și SOCIALISMULUI GLOBAL. Cei
care refuză Noua sa Ordine Mondială vor fi
inevitabil închiși sau distruși până când în final el
se ridică pe sine ”deasupra a tot ceea ce se
numește Dumnezeu, sau ce este venerat, așa fel
încât el, ca Dumnezeu, se așază în templul lui
Dumnezeu, arătându-și sie că este Dumnezeu” (2
Tesalonicieni 2:4).
Dr. Thomas Horn,
6 august 2013

3
De un timp, poziția mea bazată pe decenii de studiu
și analiză a Bibliei a fost aceea că Anticristul ar crea
– sau ar profita – de un eveniment declanșator global
precum pandemia Cotonavirus, pentru a iniția a sa
Nouă Ordine Mondială Socialistă așa cum am
descris-o în declarația mea din 2013 în Zenith 2016.
Și, uite așa, una din cele mai surprinzătoare
dezvoltări ale recentei agitații politice din Statele
Unite este este un morman crescând de date care
dezvăluie dorința tinerilor americani de a renunța la
libertatea lor în favoarea tendințelor
socialiste/marxiste ale Partidului Democrat. Un
sondaj recent a găsit că peste 70% din americanii cu
vârstele între 23 și 38 de ani aveau intenția să voteze
pentru un socialist în alegerile prezidențiale din
2020.
Faptul că atât de mulți votanți americani sunt gata și
doresc să dea socialismului o șansă la numai o
generație de la prăbușirea Uniunii Sovietice, cel mai
de succes stat comunist din istorie, trebuie să fie un
șoc pentru seniorii care au trăit Războiul Rece și
înfrângerea Germaniei lui Hitler (pentru că, deși
liberalii nu vor fi niciodată de acord, nazismul este
doar o altă aromă de socialism). Acesta este un
exemplu clasic al observației lui George Santayan că

4
”cei care nu-și pot aminti trecutul sunt condamnați
să-l repete.”
Această lecție ar fi trebuit să fi fost învățată până
acum. În timp ce Uniunea Sovietică este cel mai
mare exemplu de eșec al socialismului în memoria
recentă, există și altele. Venezuela, de exemplu, care
s-a transformat în mod spectaculos din cea mai
bogată națiune din America de Sud într-o epavă
economică în mai puțin de 40 de ani.
Socialismul este numai o parte a problemei care
distruge economiile cu planificare centralizată, dar
este partea care mai rea cauza de bază – în felul în
care turnarea gazului pe foc accelerează procesul
chimic exotermic. În acest exemplu, rezultatul dorit
este stingerea focului și nu arderea satului, care în
modelul nostru simplu reprezintă societatea pentru
care bătrânii noștri au luptat și sângerat s-o
construiască și s-o păstreze.
Și iată-ne aici, în mijlocul unei campanii în care unul
din cele două partide principale din America este
dominat de candidați prezidențiali care par să fie în
competiție în a prezenta cele mai inabordabile,
nesustenabile și practic nerealiste propuneri politice.
Ni s-au promis asistență medicală gratuită (chiar și
pentru cei aflați ilegal în țară infectați cu
Coronavirus), îngrijire gratuită pentru copii (și
5
avorturi gratuite pentru cei care nu vor să se
complice cu îngrijirea unui copil), educație gratuită
în colegii, locuri de muncă garantate, venit garantat,
locuințe accesibile și despăgubiri pentru diverse
grupuri cu doleanțe politice corecte.
Această alegere dovedește că jurnalistul secolului 20
H.L. Mencken a înțeles cu adevărat natura umană
exprimată prin politică:
Statul – sau, pentru a face problema mai concretă,
guvernul – constă dintr-o bandă de oameni exact
ca tine și ca mine. Luați unul câte unul, ei nu au
nici un talent special pentru afaceri sau
guvernare; au numai talentul de a obține și
menține o funcție. Unealta lor principală în acest
scop este găsirea unor grupuri care visează la
lucruri pe care nu le pot obține și adresarea de
promisiuni către acestea. În nouă din zece cazuri
promisiunea nu valorează nimic. Al zecelea caz
este bun când fură de la A pentru a-l satisface pe
B. Cu alte cuvinte, guvernul este un broker al
jefuirii și fiecare campanie de alegeri este un fel
de vânzare în avans la licitație a unor bunuri
furate.
Aici eșuează socialismul. Propunerile specifice
avansate de democrați în ciclul electoral 2020,
6
precum uluitoarea plăcintă căzută din cer a Green
New Deal,(* sunt atât de ridicole, încât până și
experții liberali au admis că și-ar pune candidații
prezidențiali ”într-o poziție neconfortabilă”.
Finanțarea acestor scheme nu a fost niciodată
explicată adecvat, în afară de sugestii vagi de a face
pe cei bogați să-și plătească cinstit partea lor, ceea ce
ar aduce destui bani pentru a face ca totul să fie
gratuit pentru oamenii obișnuiți ca noi.
Precum socialismul în general, ”stoarcerea
bogaților” ignoră bazele naturii umane. Oamenii
bogați au cel puțin un lucru comun cu noi cei
obișnuiți – urăsc să plătească taxe. Acolo unde este
diferența, este că ei sunt destul de bogați pentru a
face ceva în această privință. Când taxele devin o
povară reală, cei bogați se mută, ei și/sau banii lor, în
afara jurisdicției care încearcă să-i impoziteze sau
pur și simplu trec pierderile pe creșterea prețurilor
bunurilor și serviciilor, care la rândul lor sunt plătite
(*
Green New Deal este o rezoluție a Congresului care
prezintă un plan de control al schimbărilor climatice.
Propunerea cere guvernului federal să scoată Statele Unite
din dependența de combustibili fosili și să reducă emisiile
de gaze de seră la nivel planetar. De asemenea, garantează
noi locuri de muncă bine plătite în industrii cu energie
curată. (n.m.)
7
de clasa de mijloc. Cu alte cuvinte, taxele nejuste
asupra bogaților sunt taxe nejuste asupra săracilor.
Franța a învățat asta la greu în 2014. Guvernul
socialist al lui Francois Hollande a fost obligat să
scadă ”suprataxa” de 75% asupra veniturilor de peste
un milion de euro pe an (cca. 1,2 milioane dolari),
pentru că nu a reușit să obțină venitul așteptat. De
ce? Cei mai bogați oameni din Franța s-au mutat în
Belgia, faimosul actor Gerard Depardieux a obținut
cetățenie rusă și fotbaliștii bine plătiți au amenințat
că intră în grevă în timp ce conducerile cluburilor au
amenințat că nu vor mai putea aduce jucători de talie
mondială.
Vedeți, bogații sunt la fel de egoiști ca oricine
altcineva, dar banii lor le permit mai multe opțiuni.
Ei evită să plătească taxe când este mai ieftin să
angajeze experți care să-i ajute să facă asta.
Unele din cele mai promovate inițiative avansate de
conducerea democraților începând cu 2016 sunt atât
de vagi, încât a extrage ceva specific este ca și cum
ai vrea să atârni gelatină într-un cui. Senatorul
democrat Ed Markey, care a sponsorizat Green New
Deal împreună cu Alexandria Ocasio-Cortez, au
apărat astfel lipsa de specificitate a proiectului:
În rezoluție nu există nici o prevedere individuală,
de aceea credem că va putea obține o mare
8
 majoritate și atunci vom începe dezbaterea asupra
soluțiilor individuale.
Asta rezonează cu infamul comentariu din 2010 al
președintei Camerei, Nancy Pelosi, asupra
Affordable Care Act (legea asistenței medicale),
cunoscut mai bine sub numele de Obamacare:
”Trebuie să trecem legea, astfel încât să vedeți ce
conține”. Având în vedere că se estimează că costul
pentru Green New Deal ar fi între 51 și 93 de mii de
miliarde de dolari, ceea ce include 36 de mii de
miliarde pentru asistență medicală universală și până
la 44,6 mii de miliarde pentru garantarea locurilor de
muncă, propunerile vagi cu asemenea costuri nu
generează valuri de căldură în inimile celor care vor
trebui să ridice cecul. (Rețineți că PIB-ul anual al
SUA este de numai cca. 19 mii de miliarde, inclusiv
cheltuielile guvernului).
Ai crede că liberalii ar fi învățat ceva. Acest tip de
propuneri nespecifice se califică atât ca nesincere cât
și condescendente. ”Nu-ți bate căpșorul tău cu asta.
Lasă gândirea pe seama noastră, profesioniștii.”
Această atitudine arogantă și eșecul republicanilor
de a se opune cu adevărat acestui tip de guvernare
îmbârligată constituie exact motivul pentru care
Donald Trump a fost ales președinte în 2016. El a
înțeles, umblând prin țară, furia viscerală a
9
votanților împotriva elitelor fostului președinte
Obama, care a respins clasa lucrătoare a americanilor
din vechile orașe industriale considerându-i ”agățați
de arme sau religie sau antipatie față de cei care nu
sunt la fel cu ei”, și a caracterizat creșterea taxelor și
mărirea datoriei federale drept ”să ne mâncăm
mazărea”.(*
Nimănui nu-i place să i se dea lecții, mai ales când
după lecție ni se spune că trebuie să plătim factura.
Defectul fatal al socialismului este acela că depinde
de oameni care acționează împotriva
comportamentului uman normal. Niciodată în istoria
scrisă nu a existat o întreagă cultură care de bună
voie să predea fructul muncii sale unui guvern
central pentru redistribuire. Acest lucru este sprijinit
chiar și de dovezile colectate de arheologi din
perioada dinainte de inventarea scrisului.
De fapt, socialismul a eșuat ca sistem economic de
când simbolurile cuneiforme au fost imprimate
pentru prima dată în lut. Primul stat socialist a apărut
cu mult înaintea revoluției bolșevice și însuși
Dumnezeu i-a pus capăt. El a intervenit pentru
motive dincolo de cele economice, bineînțeles, dar
(*
Frază inventată de Obama, vrând să spună că e bine să
acceptăm să ne fie rău, ca să nu ne fie și mai rău. (n.m.)
10
controlul distribuției bunăstării a fost un factor
important în administrarea acestui imperiu inițial.
Acest paradis pretins socialist a fost vechiul regat
Uruk. Ați citit despre ascensiunea lui în capitolul 10
al Cărții Facerii.
Mai întâi câteva cuvinte despre această națiune:
Nimrod are o reputație proastă. El nu era un înger,
asta-i sigur; trebuie să încalci grav preceptele lui
Dumnezeu ca să vii personal pe Pământ și să
organizezi o intervenție. Dar Nimrod este acuzat pe
nedrept pentru sistemul ocult al Babilonului, pe care
apostolul Ioan l-a folosit ca simbol pentru sfârșitul
bisericii lui Anticrist. Nimrod a murit cu mai mult de
o mie de ani înainte de înființarea orașului Babilon,
și au mai trecut alte secole până când Hammurabi cel
Mare a transformat Babilonul într-o putere mondială.
Nu, Nimrod nu a fost responsabil pentru slăbiciunea
ocultă a Babilonului, deși păcatul lui a fost la fel de
progresiv. Vedeți, Nimrod, constructorul Turnului
lui Babel, a fost tatăl socialismului.
Să clarificăm confuzia între Babel și Babilon.
Contrar a ceea ce ați auzit, Babel nu a fost în Babilon.
Este o greșeală ușor de făcut. Numele sună
asemănător, și Babilon este de departe cel mai
faimos oraș al lumii antice. Originalul akkadian bāb
ilu, care înseamnă ”poarta lui Dumnezeu” sau
11
”poarta zeilor”, este înlocuit în Biblie cu Babel, de la
cuvântul ebraic care înseamnă ”confuzie”. Dar
Babilonul nu exista când a fost construit turnul. Nici
măcar nu a devenit oraș până cca. o mie de ani după
incidentul cu turnul și chiar și atunci a fost un sat
neimportant timp de alți 500 de ani.
Tradițiile și sursele din afara Bibliei îl identifică
drept constructor al Turnului pe Nimrod. Credem că
el a trăit undeva între 3800 și 3100 BC, o perioadă
denumită istoric Expansiunea Uruk. Asta se
potrivește cu ceea ce ne spune Biblia despre Nimrod.
În Facerea 10:10, citim ”începutul regatului său a
fost Babel, Erech, Accad și Calneh, în țara lui
Shinar”.
Țara lui Shinar este Sumer. Erech este orașul antic
Uruk, care a fost atât de important pentru istoria
umanității încât țara lui Nimrod este denumită și
acum Uruk, cu cinci mii de ani mai târziu. Doar că-l
pronunțăm diferit – Irak.
Accad a fost orașul capitală al akkadienilor, care încă
nu a fost găsit dar probabil este îngropat sub
Bagdadul Modern. Babilonul însuși a fost în nord-
vestul Urukului, la cca 500 km. de Golful Persic, în
ceea ce este azi centrul Irakului. Nu a fost înființat
decât în jurul anului 2300 BC, probabil la peste 700
de ani după moartea lui Nimrod și nu a fost cu
12
adevărat Babilon așa cum îl considerăm noi până în
vremea lui Hammurabi, în secolul 18 BC, în zilele
lui Abraham și Isaac.
Așa stând lucrurile, unde trebuie să căutăm Turnul
lui Babel? Cel mai vechi și mai mare zigurat din
Mesopotamia a fost la Eridu, primul oraș construit în
Mesopotamia. În ultimii ani, învățații au aflat că
denumirea ”Babilon” a fost interschimbabilă cu alte
nume de orașe, inclusiv Eridu. Deci, în textele antice,
”Babilon” nu a însemnat întotdeauna orașul Babilon.
Chiar dacă Eridu nu a dominat niciodată situația
politică din Sumer, el a fost atât de important pentru
cultura mesopotamiană încât la peste trei mii de ani
de la înființarea sa, Hammurabi, cel mai mare rege al
imperiului babilonian, a susținut în faimosul său cod
de legi că ar fi ”reînființat Eridu”, care se pare că
fusese abandonat când ultima dinastie sumeriană
care a domnit în Mesopotamia s-a prăbușit în jurul
anului 2000 BC.
Dar subiectul acestui capitol nu este ce s-a întâmplat
cu Turnul lui Babel. Ne interesează modul în care
Nimrod și-a administrat regatul.
Dovezile arheologice ale Expansiunii Uruk, ce
acoperă perioada dintre cca. 3800 BC și 3100 BC,
arată că Nimrod și-a extins regatul de la Uruk în sud-
estul Irakului spre nord-vestul Iranului și sud-estul
13
Turciei. Ceramica din Uruk a fost găsită la peste 800
km de oraș. Pentru a pune acestea în context, Uruk,
în culmea puterii sale, controla mai mult teritoriu
decât Irak sub Saddam Hussein.
Nu a fost întotdeauna pașnic. Un oraș antic denumit
Hamoukar, situat în ceea ce este acum nordul Siriei,
a fost distrus și ars de o armată din Uruk, undeva în
jurul anului 3500 BC. Savanții au identificat originea
armatei datorită stilului ceramicii pe care au lăsat-o
în urmă. Într-o perioadă în care polistirenul, hârtia și
plasticul nu existau, soldații și muncitorii cărau și își
pregăteau hrana în vase de lut.
Hamoukar a fost copleșit și ars de către atacatori,
care au folosit proiectile din lut aruncate cu praștia,
pentru a-i înfrânge pe apărătorii orașului. În acest fel
regatul lui Nimrod a obținut materii prime precum
metale, lemn, pietre prețioase, vin și altele care se
găseau greu în câmpiile Sumerului.
Bineînțeles, nu există nici o cale de a dovedi în mod
absolut că Nimrod a fost răspunzător pentru
Expansiunea Uruk, acesta fiind un mod politicos de
a descrie procesul de cucerire la două luni de marș
de casă. Artefactele din Uruk se află peste tot în
Orientul Apropiat, în special un tip deosebit de vase
nearse. Și aceasta ne duce la tema subsecțiunii

14
noastre, pentru că oferă o privire fascinantă în modul
în care a fost organizată societatea din Uruk.
Conform arheologilor, civilizația dominantă în
Mesopotamia înainte de perioada Uruk, denumită
cultura Ubaid (cca. 6500 – 3800 BC) a devenit mai
stratificată, pe măsură ce oamenii se deplasau din
așezăminte rurale spre orașe. Odată cu îmbunătățirile
din agricultură a venit pentru unii libertatea de a-și
dedica tot timpul lor altor sarcini decât munca pe
câmp. Aceasta a permis civilizației Ubaid să producă
ceramică de înaltă calitate, care se identifică prin
desene geometrice negre, pe piele de bivol sau
ceramică colorată în verde. Apoi, în jurul anului
3800 BC, cultura Uruk a dezvoltat primul produ din
lume fabricat în masă, un tip primitiv de ceramică
denumită castron cu muchii teșite.
Castronul este foarte brut comparat cu ceramica
culturii Ubaid, un pas înapoi în termeni de tehnică și
calitate. El este descris ca fiind ”cel mai simplu și
mai puțin atractiv din toate castroanele produse în
Orientul Apropiat... printre cele mai grosolane vase
din istoria ceramicii din Mesopotamia.” Acest lucru
este ciudat, pentru că alte aspecte ale culturii Uruk,
incluzând mari temple, sisteme administrative
complexe și artă sofisticată arată că acestea nu erau
produse ale unor oameni simpli, needucați. Și totuși,
15
cele mai obișnuite artefacte din perioada Uruk sunt
de departe aceste castroane brute produse în masă.
Arheologii le-au găsit în număr mare. Aproape trei
sferturi din toată ceramica din locațiile de la Uruk sin
aceste castroane. Una din cele mai rapide căi de a
confirma că un loc arheologic aparține perioadei
Uruk este dezgroparea de multe castroane cu muchii
teșite.
Savanții sunt de acord că aceste castroane simple,
nedecorate, au fost făcute pe matrițe și nu pe roți,
probabil în gropi conice săpate în pământ. Foarte
important, probabil erau folosite pentru a da orz și
ulei pentru rațiile muncitorilor.
Modul în care au fost făcute castroanele a lăsat lutul
prea poros pentru lichide ca apa sau berea.
Castroanele erau ieftine și ușor de produs, astfel încât
se pare că erau de unică folosință. În unele locuri, au
fost găsite un număr mare de castroane folosite,
întregi, în mormane mari. De fapt, aceste castroane
ieftine par să fi fost echivalentul sumerian al
casoletelor de la fast-food. Imaginea sumeriană
pentru ”pâine”, NINDA, arată exact ca un astfel de
castron și semnul pentru ”a mânca” este un cap uman
cu un castron la gură.
Conceptul de rații de alimente implică un angajator
sau o autoritate centrală de control responsabilă
16
pentru distribuirea grânelor și uleiului către lucrători.
Nu este o coincidență faptul că dezvoltarea acestor
castroane primitive a avut loc în cursul apariției
civilizației Uruk ca primul imperiu din istorie. După
Potopul lui Noe, care s-ar putea să fi marcat sfârșitul
civilizației ubaide care a precedat ascensiunea Uruk,
oamenii din Mesopotamia s-au deplasat spre orașe
unde aparent și-au cedat libertatea pentru rațiile
guvernului. Recentele sondaje pe care le-am
menționat mai devreme sugerează că americanii mai
tineri sunt în favoarea unei idei similare.
Poate că noi citim mai mult în aceste dovezi decât
este realitatea. S-ar putea ca aceste castroane să nu fi
fost altceva decât o metodă ușoară pentru ca oamenii
să-și care prânzul la muncă. Oare arheologii din
viitor vor ajunge la concluzia că americanii erau
plătiți la fast food datorită miliardelor de casolete și
paie de plastic din depozitele noastre de deșeuri?
Totuși, dată fiind creșterea fără precedent a
imperiului Uruk între 3800 BC și 3100 BC, nu
mergem prea departe dacă speculăm că acele
castroane ieftine, produse în masă, erau un semn al
utopiei socialiste a lui Nimrod – până când
Dumnezeu i-a pus capăt.
Chiar și așa, exista ceva și mai rău în regatul lui
Nimrod decât economia sa dictatorială, planificată
17
central. Arheologii au scos la iveală dovezi care
indică spirite întunecate în spatele ambiției lui
Nimrod pentru un imperiu mondial.
Nimrod, fiul lui Cush, s-a născut în a doua generație
după Potop. Lista sumeriană a regilor înregistrează
că al doilea rege al Uruk după Potop a fost Enmerkar,
fiul lui Mesh-ki-ang-gasher, care la rândul său era
numit fiul zeului-soare, Utu. Dovezile sugerează că
Nimrod era probabil acest Enmerkar. Într-un poem
sumerian intitulat Enmerkar și Stăpânul din Aratta,
regele din Uruk a început exploatarea unui regat
vecin, posibil țara lui Urartu (Ararat) din Armenia de
azi, pentru materiale de construcție care lipseau în
câmpiile din Shinar. Acest lucru este reflectat în
înregistrările arheologice de coloniile și punctele de
comerț ale Uruk găsite în nordul Mesopotamiei.
Aparent, conflictul a fost o dispută între Enmerkar și
regele din Aratta, cu privire la cine era favoritul
zeiței Inanna, zeița sumeriană a sexului și războiului.
Unul din proiectele de construcții favorite ale lui
Enmerkar a fost un templu magnific pentru Inanna,
E-ana (”Casa Paradisului”). El a vrut ca Aratta să
furnizeze materie primă, nu doar pentru că nu se prea
găseau cherestea, pietre sau metale prețioase în
câmpiile mlăștinoase ale Sumerului, dar deoarece
Enmerkar a vrut ca stăpânul din Aratta să se supună
18
și să recunoască că el (Enmerkar) era alesul lui
Inanna.
Pentru a fi cinstiți, unele din mesajele schimbate
între regii din Uruk și Aratta erau genul de discuții
de vestiar care l-au băgat în belea pe Donald Trump
în timpul campaniei prezidențiale din 2016. Aceasta
nu este o surpriză, având în vedere rolul lui Inanna în
istoria omenirii. Zeița a fost cunoscută sub multe
nume: Inanna în Sumer, Ishtar în Babilon, Astarte în
Canaan, Afrodita în Grecia și Venus în lumea
romană. Și ceea ce vi s-a spus în liceu despre
Afrodita în mitologie era departe de adevăr. Fără a
divaga prea mult, să spunem doar că Inanna nu era o
fată pe care s-o poți duce acasă s-o cunoască pe
mama ta.
De fapt, ea nu era o fată. Inanna era androgină,
uneori descrisă cu caractere masculine, cum ar fi
barba. Adepții cultului ei includeau eunuci și
travestiți, și unele imnuri cântate în onoarea ei lăudau
capacitatea ei de a schimba genul adepților săi:
Ea (schimbă) partea dreaptă (bărbatul) în partea
stângă (femeia),
Ea (schimbă) partea stângă în partea dreaptă,
Ea (transformă) bărbatul în femeie,
Ea (transformă) femeia în bărbat,
Ea Împodobește un bărbat ca pe o femeie
19
 Ea împodobește o femeie ca pe un bărbat.
Este minunat de ironic. Idealul progresist al secolului
21 al socialismului și fluidității genului a fost
personificat cu peste cinci mii de ani în urmă de zeița
sumeriană Inanna, o femeie care râvnea sexul și lupta
la fel de mult (sau mai mult) ca un bărbat, ahtiată
după îndrăgostiți și război, și fiind la ambele mai
bună decât un bărbat. Personalitatea ei este celebrată
de învățații moderni ca fiind complexă și curajoasă,
depășind rolurile tradiționale ale genurilor,
transformând-o pe Inanna într-o icoană a
bărbatului/femeii/etc. independenți. Pe scurt, Inanna
s-r putea să fi fost prima entitate ”deșteptată” de pe
Pământ. Și aceasta era cea pe care Enmerkar/Nimrod
voia s-o facă zeița patroană a capitalei sale, Uruk.
Dar transformarea lui Nimrod care l-a provocat pe
Dumnezeu să-i risipească poporul a fost mult mai
serioasă. În afară de construirea unui templu fastuos
pentru zeița prostituției, Nimrod a mai vrut și să
extindă și să modernizeze templul zeului lui abzu,
care este cuvântul sumerian din care a derivat
cuvântul ”abis”. Acesta era episodul cu Turnul lui
Babel din Facerea 11, și este înregistrat în Enmerkar
și stăpânul din Aratta.

20
 Lăsați oamenii din Aratta să doboare pentru mine
stâncile din munții lor, să construiască marele
altar pentru mine, să ridice marea reședință,
reședința zeilor, faimoși pentru mine, faceți-mă să
prosper în Kulaba, faceți ca abzu să crească
pentru mine ca un munte sfânt, faceți ca Eridug
(Eridu) să sclipească pentru mine, faceți ca altarul
abzu să strălucească pentru mine precum argintul
în filon. Când rostesc ruga în abzu, când vin din
Eridug, când, în domnie, sunt împodobit cu
coroana precum un altar purificat, când pun pe
capul meu coroana sfântă din Unug Kulaba,
atunci fie ca ... a marelui altar să mă ducă în jipar,
și fie ca ... a jipar-ului să mă ducă în marele altar.
Fie ca oamenii să se minuneze admirativ și fie ca
Utu (fiul soarelui) să privească bucuros.
Aici a fost problema. Proiectul turnului nu a fost doar
despre mândrie sau ambiție nemăsurată;
Enmerkar/Nimrod a vrut să construiască ”altarul
zeilor” chiar în vârful abisului.
Dacă abzu este același loc cu cel pe care Petru l-a
numit Tartarus, unde sunt ținuți îngerii care au
păcătuit ”în lanțuri în întuneric sumbru ... până la
judecată”, atunci este posibil ca scopul real al lui
Nimrod să fi fost să scoată gardienii din Facerea 6
21
din temnița lor supranaturală. Ar fi putut el să
reușească? Cine știe? Singurul lucru cert despre
Babel este acela că Dumnezeu a considerat necesar
să intervină personal și să oprească construcția
turnului lui Nimrod, ziguratul zeului Enki de la
Eridu.
Interesant, Enmerkar și stăpânul din Aratta chiar
înregistrează confuzia spuselor menționate în
Facerea 11:7.
Un alt mit sumerian, Enki și Inanna, spune povestea
felului în care darurile divine ale civilizației, mes, au
fost furate de la zeul înțelepciunii Enki de către
Inanna și au fost transferate din Eridu în Uruk. În
timp ce această poveste poate să fi fost creată ca o
bucățică de propagandă religioasă care să justifice
transferul autorității politice de la orașul sfânt Eridu
la statul militar controlat de Uruk, același spirit se
află în spatele venerării statului din inima actualei
imagini socialiste mondiale.
În același mod, actuala mânare a umanității spre
orașe, transferul libertății de la indivizi spre colectiv
și de la state-națiuni suverane spre o autoritate
globală este mai puțin o ambiție politică decât o
încercare spirituală de a anula planul original al lui
Dumnezeu pentru omenire. Noi am fost destinați să
trăim în libertate, să ne exercităm libera voință de a
22
alege să-L iubim sau nu (în deplină cunoștință de
consecințe), luând în stăpânire pământul ca
”imagini” ale Domnului, agenții Săi morali, să ne
bucurăm de fructele muncii noastre și să trăim
conform celor două reguli de bază: să ne iubim
aproapele ca pe noi înșine și să-L iubim pe El cu toată
inima, sufletul și mintea noastră.
Socialismul le întoarce pe dos, cerând indivizilor să
renunțe la voința liberă în favoarea dictatului
statului, lucrând pentru colectiv și nu pentru ei înșiși
și să primească în schimb ceea ce statul decide că
este corect. Această filozofie este oglindită de
sloganul ”de la fiecare după posibilități, fiecăruia
conform nevoilor sale”, care este popularizat de Karl
Marx într-un document publicat după moartea sa în
1883.
La prima vedere, sună ca fiind bazele unei societăți
corecte și sustenabile, și ar fi – dacă oamenii ar fi
fundamental altruiști. Dar ei nu sunt. În adâncul
inimii, suntem exact opusul – egoiști, geloși și dorind
să profităm de nenorocirea celorlalți în folosul
nostru. Și acest lucru este la fel de adevărat pentru
majoritatea creștinilor ca și pentru restul lumii.
Acest lucru este atât de evident, încât nu este nevoie
de exemple. Dar, ca să revenim, prezentăm exemplul
Coloniei de la Massachusetts Bay, comunitatea
23
creștină înființată de pelerinii care au debarcat la
Plymouth Rock în 1620. Primul guvernator, William
Bradford, a constatat că conceptul de proprietate
comună suna mai bine în teorie decât funcționa în
practică.
Tinerii, care erau cei mai calificați și potriviți pentru
muncă, se plângeau că trebuiau să-și consume timpul
și puterea de muncă pentru nevestele și copiii altora,
fără vreo recompensă. Cel puternic, sau talentat, nu
primea mai multe merinde sau îmbrăcăminte decât
cel slab sau care nu putea face nici pe sfert din ce
putea face cellalt; aceasta era considerată nedreptate.
Ca cei în vârstă și mai austeri să fie clasificați și
egalizați în muncă și merinde, haine, etc. cu cei mai
tineri s-a considerat a fi un fel de ofensă și lipsă de
respect. Și ca nevestele bărbaților să primească
sarcini să lucreze pentru alți bărbați, precum să le
facă mâncare, să le spele hainele, etc., considerau
asta un fel de sclavie, mulți bărbați nu puteau admite
asta.
Soluția a fost abandonarea abordării comunizante
pentru agricultură și permiterea fiecărei familii să
dețină proprietate privată a pământului. Rezultatul a
fost creșterea productivității și salvarea coloniei de la
colaps.

24
După multe dezbateri, guvernatorul (la sfatul șefului
lor) a dat libertatea ca fiecare să semene porumb
pentru sine; în toate celelalte privințe, lucrurile
urmau să meargă ca înainte. Astfel, a repartizat
fiecărei familii o parcelă de pământ, în funcție de
numărul lor, numai pentru folosire prezentă (fără
moștenire). Acest lucru a avut succes, căci i-a făcut
pe toți să fie foarte harnici și a fost plantat mai mult
porumb decât înainte, iar el a scăpat de necazuri.
Acum, femeile mergeau de bunăvoie la câmp, și îi
luau și pe cei mici la semănat.
...
Aceasta este natura umană, pur și simplu. A fost
observată și bine documentată de-a lungul istoriei.
Așa cum a scris Bradford, ”văzând toți bărbații
având această corupție în ei, Domnul, în
înțelepciunea Sa, a văzut o altă cale care să li se
potrivească.” Cu alte cuvinte, suntem mul mai
productivi când putem păstra ceea ce am muncit, și
când nu putem, muncim cât mai puțin putem.
Înființarea coloniei pe principii care făceau ca
oamenii să acționeze împotriva naturii lor aproape că
a dus la foamete.
Veteranii militari știu acest adevăr de bază: orice
plan care depinde de execuția perfectă este un plan
prost. Oamenii nu sunt perfecți; a planifica perfecția
25
umană înseamnă a planifica eșecul. În cazul coloniei
Plymouth, succesul depindea de comportarea
perfectă a oamenilor. Aceasta nu se petrece
niciodată, de aceea socialismul nu a funcționat și nu
va funcționa niciodată.
Patru sute de ani mai târziu, un mare segment din
America a uitat lecția acelor zile de început. Sau,
foarte posibil, au fost învățați de un sistem de
educație apropiat de idealurile socialiste că primii
coloniști europeni din America erau opresori rasiști
de la care nu poate fi învățat nimic de valoare.
În plus, unii progresiști acuză excepționalismul
uman, punctul de vedere că oamenii sunt unici în
creația Domnului și creștinii care cred în profeția
sfârșitului timpurilor datorită lipsei de cunoaștere a
schimbării antropice a climatului, pentru că, fără
îndoială ați auzit, știința a stabilit că noi creștinii
suntem responsabili, pentru că exploatăm pământul
în loc de a-l venera.
Pentru a fi siguri, există multe exemple de abuz din
partea semenilor noștri oamenii, din partea
creștinilor care s-au stabilit în America în ultimii
patru sute de ani. Totuși, suntem de acord cu William
Bradford: ”Ar fi fost mai rău dacă ar fi fost oameni
de altă condiție.”

26
Așa cum am mai spus, socialismul nu este cauza
principală a prăbușirii civilizațiilor care l-au încercat.
Adevăratul vinovat este inima omului – păcatul.
Capitalismul răsplătește munca munca grea și
penalizează indolența, ceea ce tinde să facă
productive și prospere sistemele capitaliste. Contrar
a ceea ce poate ați auzit, aceasta nu este în
contradicție cu învățăturile biblice. Paul a avertizat
biserica la Tesalonic ”să se țină departe de orice frate
care cade în trândăvie... Dacă cineva nu vrea să
muncească, să nu mănânce.” Creștinii, când li s-a
poruncit să aibă grijă de văduve și orfani, nu li se
spune nicăieri în scriptură să pună statul să
redistribuie bogăția.
Pericolul socialismului este acela că exploatează
tendințele noastre naturale spre trândăvie și dorința
de a avea ceea ce au vecinii, promițând să facă
dreptate celor considerați nedreptățiți, prin
construirea unei societăți utopice în care putem avea
tot ce vrem, fără muncă grea. Într-o Americă post-
creștină, în care nu se mai crede în promisiunea
Domnului în venirea unei vieți drepte, sustenabile,
ispita de a crea raiul pe pământ este de înțeles.
Faptul că nici o societate socialistă din istorie nu a
realizat promisiunile este respins. Este o nouă zi;
avem știința, internetul, roboți, inteligență artificială
27
și tehnologii verzi la colțul străzii, care vor da orice
fiecăruia care îngenunchează în fața Noii Ordini
Mondiale – și a liderului ei profețit, care va apare
chiar înaintea sfârșitului timpului.
Calea înapoi spre Babel se sfârșește nu într-un
paradis pe pământ, ci într-o groapă de gunoi plină de
casolete pentru rații. Din fericire, citind sfârșitul
Cărții (The Book), știm că lumea nu a trebuit să
suporte mult timp Noul Babel socialist.
Între timp, treaba noastră este să-i educăm pe cei din
jurul nostru. Civilizația umană este precum pe bună
dreptate numitul Titanic: condamnată, dar încă este
timp pentru scăpare în fața sorții. Misiunea noastră
este să luăm cu noi cât mai multe bărci de salvare,
înainte de sfârșit.

SUMAR: Încotro se îndreaptă America?

Imaginile pe care le-am avut în vedere în această

ultimă parte – granițe deschise și socialism – nu sunt
decât două exemple ale problemelor litigioase care îi
despart din ce în ce mai mult pe americani. Conform
Procurorului General al SUA, William Barr, aceste
probleme polarizante nu sunt întâmplătoare ci ”o
distrugere organizată” de către ”seculariști (laici) și
aliații lor care au pus în marș toate forțele
28
comunicării în masă, culturii populare, industriei
divertismentului și academice într-un asalt susținut
asupra religiei și valorilor tradiționale.”
Barr nu exagerează acest avertisment împotriva
tiraniei. În calitate de fondator al coloniei engleze
nord-americane Provincia Pennsylvania, William
Penn a scris:
Dacă nu vom fi guvernați de Dumnezeu, trebuie
să fim guvernați de tirani.
Timothy Dwight, președinte al Universității Yale, a
avertizat în mod asemănător în 1798:
Acolo unde nu este religie, nu este moralitate ...
Cu pierderea religiei ... securitatea vieții,
libertatea și proprietatea sunt înmormântate în
ruine.

Dec ... încotro se îndreaptă America? Depinde cine

este ghidul vostru. Dacă continuăm pe cale pe care
suntem acum, avem probleme. Dar, dacă căutăm cu
sinceritate îndrumare de la Dumnezeu care a
binecuvântat, multiplicat și îmbogățit încă de la
început Statele Unite, atunci există un motiv de mare
speranță pentru viitorul națiunii noastre. Fie ca
Domnul să permită credincioșilor un final sfânt care
să nu permită ca acest moment să fie pierdut. Altfel,
dacă Domnul întârzie, mulți istorici privesc înapoi la
29
acest moment ca la un timp de mare deșteptare
spirituală și renaștere națională. Căința, justiția,
rugăciunea, postul, o hotărâre pentru lupta spirituală
și evanghelismul sunt armele luptei noastre prin
Dumnezeu, pentru a dărâma bastioanele și a elibera
o națiune aflată sub un asediu demonic.

...

30