Tpc-Capitolul 2-Caracterizarea Produselor Compozite-Prof. Opran C

1
TEHNOLOGIA PRODUSELOR COMPOZITE

Capitolul 2. Caracterizarea produselor compozite
2.1 Compozitul
Compozitul se defineşte ca un sistem de material artificial unitar, obţinut pentru
îndeplinirea unor cerinţe impuse, alcătuit din două sau mai multe materiale diverse
constituente integrate, având interfeţe intenţionat realizate, cu proprietăţi superioare
materialelor componente, în care fiecare material constituent îşi menţine identitatea
proprie.
Compozitul pune în evidenţă avantajele fiecărei faze de material component,
diminuând dezavantajele acestora, dacă combinaţia dintre ele este în proporţii corecte.
Cele două faze de material componente sunt: o fază numită „matrice” armată cu o fază
numită „element de ranforsare” (armare, rezistenţă), a doua fază fiind adăugată în mod
intenţionat cu scopul de a crea un nou material.
Matricea este o masă omogenă metalică din aliaje de aluminiu, titan, magneziu,
cupru, nichel, wolfram, oţeluri refractare ori alte aliaje feroase şi neferoase sau o masă
omogenă nemetalică din materiale plastice (polimeri), anorganice (ceramice, sticlă-
ceramică), organice (carbon, celuloză, lemn), roci minerale ranforsate etc.
Matricea are rolul să conţină elementul de ranforsare şi să dea forma produsului.
Strat Matrice
exterior
Adeziv
Particole
Fibre Matrice Particole
mari
a) Compozite in straturi b) Compozite fibre c) Compozite particole
Fig.2.1. Structura tipică a compozitelor
Elementul de ranforsare este din materiale metalice, ceramice, plastice, sticlă,

carburi, carbon, aramide (kevlar) etc. Elementul de ranforsare se prezintă sub formă
de particole, microcristale aciculare wiskers, microfibre, filamente, monofilamente,
fibre şi fibre scurte (discontinue) sau lungi. Elementele de ranforsare prezintă o largă
diversitate dimensională şi de poziţionare relativă în matrice, fiind înglobate şi
înconjurate de matrice. Caracteristicile superioare de rezistenţă ale elementului de
ranforsare se transferă matricei, materialul compozit obţinut putând lua o mare
varietate de forme.
Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti
Facultatea de Inginerie Industriala si Robotica © OPRAN Constantin Gheorghe
Departament Tehnologia Construcţiilor de Maşini prof.univ.Emerit Abilitat Dr. Msc.Ing.
Laborator Tehnologia Produselor Compozite
2
O reprezentare schematică a compozitelor este prezentată în figura 2.2.
METALE
Fe, Al, Ni, Cu, Ti, Pb.
- rezistenţă, tenacitate, densitate mare.
Aramide/Al Al/SiC
Al2O3/TiC
POLIMERI CERAMICE
- obţinere uşoară Al2O3, SiC, B4C
Epoxy/ Epoxy/ Epoxy/
- ductili - duritate ridicată
Aramide Bor Carbon
- tenace - temperatura
COMPOZITE de topire ridicată
- rezistenţă ridicată
Al/SiO2
- duritate scăzută Cauciuc - fragile
auto GlRPs - densitate medie
Polistiren
tenace STICLA
CAUCIUC - anorganică
elastomeri - polimerică
- elasticitate ridicată - metalică
Fig. 2.2. Reprezentarea schematică a compozitelor
Din punct de vedere al structurii materialului respectiv, funcţie de forma elementului

de ranforsare se disting două mari clase de compozite:
a) compozite cu particole în care elementul de ranforsare este alcătuit din particole
de dimensiuni mici similare între ele.
b) compozite cu fibre în care elementul de ranforsare, în general în secţiune
circulară, are o lungime mult mai mare în raport cu dimensiunile transversale ale
piesei.
Pentru punerea în evidenţă a proprietăţilor inginereşti ale materialului compozit
(rezistenţa la rupere, elongaţia, ductilitatea, densitatea, rezistenţa la coroziune etc.)
structura trebuie să fie dirijată şi analizată la toate nivelurile posibile: structura
subatomică, structura cristalină, microstructura, macrostructura.

3
Cele mai utilizate compozite, funcţie de natura matricei şi a elementului de

ranforsare, se pot împărţi în următoarele de compozite:
a) Compozite cu matrice polimerică ranforsate cu fibre sau particole.
b) Compozite cu matrice ceramică ranforsate cu particole sau fibre.
c) Compozite cu matrice metalică ranforsate cu particole sau fibre.
d) Compozite carbon/carbon.
e) Compozite hibride.
f) Compozite sandwich.
g) Compozite minerale.
h) Biocompozite.
Corespunzător fiecărei clase de compozite se pot individualiza tehnologii de

fabricare şi prelucrare specifice fiecărui tip de material din cadrul clasei respective.
Compozitele de obicei sunt anizotrope, neomogene şi eterogene, deosebire făcând
cazul particular al compozitelor ranforsate cu wiskers sau microparticole, care tind să
devină izotrope.
Combinaţia dintre matrice şi elementul de ranforsare este macroscopică cu o
interfaţă uşor de recunoscut, aceasta constituind legătura dintre cele două faze
predominante. Constituenţii îşi păstrează identitatea lor, nu se dizolvă şi nu se
contopesc unul cu altul, cu toate că lucrează împreună, putând fi identificaţi fizic.
Sistemul matrice – interfaţă – element de ranforsare are caracteristici particulare
pentru fiecare tip de compozit. Sistemul de material compozit este o stare de amestec
între fazele componente, care stau în echilibru termodinamic fără să rezulte o interacţie
cu reacţii nedorite între elementele componente.
Compozitele se remarcă prin proprietăţile fizico-mecanice şi chimice bune,
superioare materialelor componente şi printr-o bună comportare în exploatare.
Compozitele, respectiv produsele din materiale compozite sunt fabricate în mod
intenţionat pentru îmbunătăţirea proprietăţilor speciale ale materialelor componente şi
conferirea de proprietăţi noi compozitului, rezultând produse cu caracteristici
superioare.
Compozitele pot fi caracterizate şi clasificate funcţie de matrice, element de ranforsare
şi topologia acestora.
Compozitele oferă noi oportunităţi pentru dirijarea obţinerii unui produs cu calităţile
dorite absolut necesar pentru condiţiile de utilizare speciale şi cerinţele impuse. Aceste
oportunităţi apar prin intermediul unei schimbări graduale în timpul conceperii
produsului din material compozit. Schimbarea de concepţie, de timpul ingineriei
concurente, este rezultatul unei succesiuni de dezvoltări inovative care favorizează o
creştere generală în varietatea produselor. Industria compozitelor trebuie să fie
capabilă să suporte şi să sprijine această varietate de produse. Produsele noi, impunând
o dezvoltare rapidă a materialelor compozite, implică în paralel o dezvoltare

4
corespunzătoare a tehnologiilor de fabricare şi prelucrare în special. Aceasta se obţine

printr-o activitate de cercetare intensă cu o dezvoltare inovativă de tipul ingineriei
concurente în cercetarea tehnologiilor de prelucrare, rezultând soluţii şi tehnologii noi
care la început nici măcar nu pot fi presupuse.
Procedeele de fabricare, prelucrare şi prelucrabilitatea compozitelor pentru
obţinerea unui produs final din material compozit, cu caracteristici particulare pentru
fiecare caz în parte, tip de material şi de produs, sunt determinate de: natura şi structura
fazelor predominante componente, matrice – element de ranforsare; modul de
dispunere a elementelor de ranforsare în matrice; caracteristicile fizico – mecanice şi
chimice ale produsului din materialul compozit.
Fabricarea produselor din compozite în cazul producţiei de masă asociată cu
creşterea flexibilităţii producţiei la cerinţele pieţei utilizând tehnici ale producţiei
inteligente, va conduce la scăderea costului şi creşterea eficienţei economice pentru
aceste produse noi, capabile de cerinţele viitorului.
O trăsătură ce defineşte progresul tehnologic o reprezintă efortul pentru obţinerea

de materiale durabile, uşoare, variate şi rezistente, uşor de prelucrat şi care să corespundă
simultan la mai multe cerinţe specifice. Este de dorit ca materialele să aibă, îmbinate
armonios, o serie de calităţi a materialelor de bază ale tehnicii uzuale, dar care să nu aibă
şi dezavantajele acestora.
O trecere în revistă a materialelor de bază actuale relevă faptul că orice însuşire
tehnologică utilă este compensată de o carenţă care limitează eficienţa acestora, creând
probleme tehnice sau economice suplimentare. În condiţiile actuale, înlocuirea
materialelor clasice cu materiale moderne, cu caracteristici tehnico-funcţionale şi
economice superioare, este o necesitate în special în domeniul construcţiilor de maşini,
construcţiilor civile, industriale şi aerospaţiale.
În urma studiilor s-a stabilit că, în majoritatea cazurilor, utilizarea materialelor
actuale este deficitară. Din studiile efectuate rezultă oportunitatea utilizării noilor
materiale, acest lucru conducând, printre altele, şi la reducerea consumului de energie
necesar pentru elaborare, constatându-se şi o creştere a rezistenţei mecanice.
Caracteristicile de bază ale materialelor compozite pot fi sintetizate astfel:
− sunt confecţionate prin procedee tehnologice specifice;
− sunt realizate din cel puţin două elemente diferite, având o interfaţă distinctă, care le
separă;
− au proprietăţi pe care nu le are nici unul din componenţii aflaţi iniţial separaţi.

5
2.2. Domenii de utilizare a materialelor compozite
Înlocuirea materialelor metalice (feroase şi neferoase) cu materiale compozite este

condiţionată de caracteristicile mecanice (rezistenţă la tracţiune, alungire, modul de
elasticitate ş.a.), rezistenţa la temperaturi ridicate şi la acţiunea agenţilor chimici,
rezistenţa la abraziune, tehnologia de obţinere, preţul de producţie, etc.
Deşi modul de obţinere a produselor din materiale compozite este uneori mai
dificil decât cel de obţinere a produselor din materiale metalice, datorită superiorităţii
proprietăţilor mecanice, materialele compozite sunt utilizate tot mai mult în practică,
înlocuindu-le pe cele clasice, prezentând următoarele avantaje:
− masă volumică mică în raport cu metalele (compozitele cu matrice din răşini epoxidice
armate cu fibre de Si, B şi C au densitatea   2 g/mm3);
− rezistenţă la tracţiune Rm mare;
− coeficient de dilatare foarte mic în raport cu cel al materialelor metalice;
− rezistenţă mare la şoc şi la abrazivi (kevlar);
− durată mare în funcţionare;
− capacitate mărită de amortizare a vibraţiilor (de trei ori mai mare ca cea a aluminiului);
− siguranţă mare în funcţionare, deoarece ruperea unei fibre de ranforsare a matricei
compozitului nu constituie amorsarea la rupere a piesei considerate;
− consum energetic scăzut şi instalaţii mai ieftine pentru obţinerea materialelor
compozite în raport cu metalele;
− rezistenţă practic nelimitată la acţiunea agenţilor chimici şi atmosferici de oxidare,
corodare;
− stabilitate chimică şi rezistenţă mare la temperaturi ridicate (fibrele de kevlar, teflon,
hyfil până la 500C, iar cele din ceramică de tip SiC, Si3N4 şi Al2O3 între 1400 şi 2000C)
Datorită proprietăţilor fizice, mecanice, chimice, electrice, magnetice, optice,
estetice şi de prelucrabilitate, materialele compozite sunt utilizate pe scară largă în
domenii de vârf ale industriei, după cum urmează:
a) În construcţiile aerospaţiale, alături de oţelurile cu înaltă şi foarte înaltă
rezistenţă, oţelurile inoxidabile martensitice şi austenitice, aliajele uşoare pe bază de
aluminiu, de titan, superaliajele refractare pe bază de nichel şi cobalt, materialele
sinterizate şi polimeri, sunt folosite tot mai mult şi materialele compozite.
Materialele compozite, fie sub formă de fibre de siliciu, de bor, de carbon, de
carburi şi oxizi metalici, kevlar (aramide), ca atare, fie ca materiale de armare în
matrice din materiale plastice, metalice, ceramice ş.a., sunt utilizate pentru realizarea
unor componente vitale din construcţia avioanelor şi navelor cosmice, care reprezintă
peste 40% din greutatea totală a acestora.
Materialele compozite cu matrice din răşini epoxidice sau poliesterice,
poliuretani sau polimeri vinilici aromatici armate cu fibre carbonice, aramidice, borice
sau sticloase sunt caracterizate prin rezistenţă şi rigiditate ridicată, stabilitate ridicată
6
la coroziune şi uzură abrazivă (frecare), conductibilitate termică scăzută şi o mare

rezistenţă la deformări repetate, ceea ce face ca acestea să înlocuiască metalele uşoare
şi aliajele de înaltă rezistenţă, deoarece sunt mai rezistente decât oţelul, mai uşoare
decât aluminiul, şi mai rigide decât titanul. Astfel, compozitele cu matrice rigidă
(răşină termodură) sau plastică (elastomeri sub formă de cauciucuri naturali sau
sintetici, poliesteri) ranforsate cu fibre de siliciu, de carbon, de kevlar sunt folosite la
realizarea de structuri aeronautice (fuselaj, aripă), motoare şi rachete (corp şi coif),
palete şi corp pentru rotorul principal al elicopterelor, sau ca elemente de protecţie
termică a propulsoarelor cu pulbere şi conductelor motoarelor cu propergoli lichizi,
pereţilor refractari sau ignifugi, etc.
Materialele compozite de tip carbon-carbon şi ceramică-ceramică sunt
caracterizate prin rezistenţă foarte bună la compresiune, la oboseală, la uzură, la şocuri
termice şi la ablaţiune, precum şi printr-o foarte bună inerţie chimică şi biologică.
Datorită acestor proprietăţi sunt folosite pe scară largă în construcţia de motoare de
avioane (turbine) şi ca elemente de protecţie termică a corpurilor rachetelor la
întoarcerea pe pământ sau reintrarea în stratosferă, a conductelor motoarelor rachetă,
a sistemelor de frânare a avioanelor.
De asemenea, trebuie menţionate materialele de tip fagure (obţinute prin lipire
cu adezivi), cu goluri de forma unor celule hexagonale, care, fiind uşoare şi rezistente,
sunt deja considerate ca materiale specifice industriei aeronautice.
b) În construcţia de maşini, materialele compozite cu matrice din materiale
plastice armate cu fibră de sticlă, de bor, de carbon, kevlar, sau carburi metalice, au o
largă aplicare în construcţia de caroserii pentru automobile, recipienţi, cisterne, piese
cu configuraţie complexă, elice pentru răcirea radiatorului, bride diverse, de prindere,
colivii pentru rulmenţi, volan, mânere uşă, roţi dinţate, maşini de birou, carcase pentru
aparate pneumatice, repere pentru pompe centrifuge, angrenaje conice, suporţi pentru
carterul motorului cu ardere internă, repere pentru maşinile folosite în construcţii
industriale, mânere pentru fierul de călcat, partea mecanică a umbrelelor, mânere
pentru tacâmuri, cafetieră electrică, dispozitive de programare a aparatelor electronice,
etc.
Materialele compozite cu matrice metalică armate cu fibre de sticlă, de bor, de
carbon, precum şi compozitele de tip carbon-carbon şi ceramică-ceramică sunt folosite
la realizarea de motoare termice, structuri pentru vehicule terestre, discuri de frânare
pentru maşinile de curse, recipiente şi conducte pentru industria chimică, pompe,
cuzineţi şi articulaţii folosite în industria chimică şi utilaje nucleare, repere din
componenţa utilajelor metalurgice, etc.
c) În domeniul telecomunicaţiilor, materialele compozite sunt folosite sub formă
de izolaţii de cabluri telefonice, la transmiterea prin sateliti, precum şi la executarea
unui mare număr de repere din structura aparatelor şi echipamentelor pentru
telecomunicaţii.

7
d) În domeniul medical, materialele compozite sunt folosite sub formă de

proteze şi implanturi cardiace, proteze ortopedice, etc., ele trebuind să răspundă unor
mari cerinţe biochimice.
2.3. Aplicaţii ale produselor din materiale compozite

Pompă inoxidabilă: rezistentă în mediu coroziv
Instalaţiile de spălare, de gaze
în siderurgie, de tratare a apelor
reziduale, de transfer a noroaielor au
nevoie de pompe. Firma Soméflu,
specializată în pompe inoxidabile
(70% din piaţa franceză - pompe
plastice), utilizează drept matrice a
compozitului, pentru toate piesele
aflate în contact cu fluidul vehiculat,
PP, PE, PVDF, PTFE, materiale
rezistente la coroziune şi la
abraziune. În plus toate părţile metalice sunt protejate de mediul coroziv prin trei
straturi de răşină poliuretan. Piesele turnate sunt stabilizate prin tratament termic după
turnare, în scopul ameliorării proprietăţilor fizice şi a caracteristicilor lor
dimensionale.
Motoare de avion cu compozite hibrid pe bază de kevlar.

Firma SNECMA utilizează o structură
din compozite hibrid pentru conductele de
ghidare exterioară (OGV) ale motoarelor
CFM56-5A,care sunt în dotarea celor mai
moderne avioane Airbus A 320. Familia de
motoare CFM56 este proiectată şi produsă de
CFM International, o companie care 50%
aparţine firmei GE (SUA) şi 50% firmei
SNECMA (Franţa). Aproape 40 de milioane
de ore de serviciu au fost acumulate până
astăzi de motoarele CFM56 în întreaga lume.
Motorul CFM56-5A, cu repere din
Pentru secţiunea rece a motorului
compozite hibride pe bază de
(modulul FAN), pentru cele 70 de folii de OGV
kevlar
din componenţa motoarelor CFM56, SNECMA
a selecţionat o structură sandwich cu miez sintetic şi cu armătură din fibre de
carbon/hibrid din kevlar şi laminat epoxidic cu fibre de sticlă. Deşi funcţia de bază a
conductelor este cea aerodinamică, ele suportă mari solicitări şi trebuie să
8
îndeplinească condiţii mecanice stricte. Foliile trebuie să facă faţă în special

stricăciunilor provocate de obiecte străine (lovituri date de păsări, pietre, etc.).
Structura hibrid cu kevlar, carbon şi sticlă furnizează combinaţia potrivită
pentru obţinerea caracteristicilor performante şi obţinerea unui coeficient de economii
de greutate atractiv.
Recipiente sub presiune

Firma franceză Composites Aquitaine
lucrează la proiecte spaţiale şi aeronautice dar şi
în sectorul automobilelor şi feroviar. De câţiva
ani această întreprindere produce recipiente şi
rezervoare utilizate în domeniul medical pentru
asistenţa respiratorie, oxigenoterapie şi în
transporturi pentru sistemele de frânare şi
stocarea metanului pentru autobuze. Buteliile
sunt compuse dintr-un vas interior din aluminiu
sau termoplastic, pentru asigurarea etanşeităţii,
acoperit cu un perete din compozit (fibre de
carbon sau sticlă plus răşină) realizat prin
înfăşurare filamentară pentru a garanta rezistenţa
mecanică. Ruptura buteliilor cu miez de
aluminiu se produce printr-o fisură localizată şi
nu printr-o explozie. Recipiente din compozite
polimerice, produse de firma
Composites Aquitaine
Roată 100% anticorozivă. Rulare fără a rugini

Guitel este o întreprindere specializată în fabricarea roţilor
pentru întreţinere şi mobilier. Pentru a răspunde exigenţelor
normelor alimentare şi sanitare internaţionale, acestă societate a
fost prima care a creat o roată de mobilier bazată pe materialele
plastice. Finisarea netedă a poliamidei evită acroşarea murdăriei şi
facilitează netezirea. Oţelul inox este prezent numai în axa roţii şi
în bilele rulmentului.
Roată din compozit
polimeric
Lame de suspensie (arcuri de foi)

9
Încă din anul 1986, vehiculele

utilitare Renault trafic T1400 sunt
echipate cu noi sisteme de suspensie
la puntea din spate. Bilama din oţel
tradiţională este înlocuită cu o
singură lamă din material compozit
(sticlă E cu răşină epoxi). Acest Lamă pentru suspensii, utilizată de firma
material prezintă un modul de Renault.
elasticitate mai slab, şi deci o mai
bună absorbţie a energiei (modul de elasticitate 40000 MPa, efortul de rupere 1000
MPa). Utilizînd compozitul se evită ruptura brutală, iar câştigul de masă este destul de
sensibil: 25 de kg pe o osie.
Eforturile de dezvoltare se îndreaptă acum spre fixarea lamelor pe şasiuri,
elementele metalice fiind acum adăugate la extremităţi. Câştigurile sunt reflectate de
greutăţile acestor elemente metalice, care reprezintă 40% din greutatea lamei.
Cască de pompier: vizor şi protecţie

CGF Gallet realizează casca F1 care echipează pompierii. Protejarea feţei este
realizată de două ecrane. Ecranul metalizat este realizat din polisulfonă (PSU),
singurul material transparent capabil să suporte temperaturi de 160-170C.
Metalizarea (culoarea aurie) opreşte 70% din radiaţia luminoasă. Ecranul ocular este
un policarbonat ce asigură o transmisie luminoasă de 95%. Casca este realizată dintr-
un aliaj termoplastic Makrolon (policarbonat) şi Novodur (ABS) de Bayer. Acest
compus permite un nichelaj prin galvanoplastie, care asigură duritatea suprafeţei.
Casca, având o greutate totală de 1200 g, asigură o protecţie multidirecţională la
şocuri, la “proiectilele” în flăcări sau la produsele corozive, la radiaţia de căldură sau
la curentul electric.
Fotolii din compozite polimerice Casca de pompier a

realizate de firma Sotira 73 firmei CGF Gallet
2.4. Reciclarea materialelor compozite polimerice

10
Reciclarea elimina poluarea şi conserva resursele naturale. Cel mai mare beneficiu
de mediu al reciclării este legat nu de depozitarea reziduurilor, ci de conservarea
energiei şi a resurselor naturale şi prevenirea poluării prin utilizarea, în procesul de
fabricaţie, a materialelor rezultate din reciclare şi mai puţin a celor primare.
Reciclarea conserva energia. Mult mai putina energie este necesară pentru a
transforma materialele reciclate în produse noi, comparativ cu a începe producţia cu
materiale primare, brute.
Reciclarea elimina costurile depozitarii reziduurilor sau a incinerării lor.
Costurile reciclării sunt parţial amortizate prin evitarea cheltuielilor de depozitare sau
incinerare si prin vinderea materialelor rezultate.
Reciclarea creaza noi locuri de munca si creste competitivitatea industriei

manufacturiere. Reciclarea oferă industriei manufacturiere resurse mai ieftine,
avantaje economice pe termen lung care se translatează în valoare pentru consumatorii
care cheltuiesc mai puţin pe produse si ambalaje.
Procesul complet de reciclare a deşeurilor din materiale plastice va fi grupat , în

principal, în:
A) Colectarea de materiale reciclabile

Rezultatul acestei faze este materialul colectat, în formă compactă.
B) Recuperarea materialelor colectate în forma utilizabilă în reciclare
(transformarea materialelor colectate în măcinătura având un grad
corespunzător de curăţenie şi separare)
Rezultatul acestei faze este măcinătura curate din material recuperate.
Procesul tehnologic cuprinde în principiu o instalaţie de debalotare şi sortare, o
instalaţie de măcinare, o instalaţie de spălare, o instalaţie de separare a
contaminanţilor, o instalaţie de clătire, o instalaţie de uscare si o instalaţie de ambalare.
C) Regenerarea materialului. Conversia măcinăturii în granule, utilizabile în
procesarea secundara (regranularea măcinăturii)
Rezultatul acestei faze îl constituie granulele de material recuperat, destinat diferitelor
aplicaţii industriale.
Instalaţia cuprinde în principal o instalaţie de uscare-cristalizare-densificare, o
instalatei de extrudare cu degazare, o instalaţie de granulare, o instalaţie de uscare
finala şi o instalaţie de ambalare.
D) Reconversia propriu-zisa. Execuţia de produse din materiale recuperate
Rezultatul acestei faze îl constituie obţinerea de produse secundare (fibre si fire, folii
si placi, ţevi si conducte, componente injectate sau chiar butelii de ambalare lichide.
2.5. PLANUL UNEI INSTALATII STANDARD DE RECICLARE

11
În prima faza, fulgii de măcinătura sunt transportaţi prin intermediul unui transportor
cu banda sau melc la instalaţia de uscare/cristalizare. Materialul este continuu
preîncălzit, uscat şi cristalizat. Instalaţia de uscare/cristalizare funcţionează într-un
proces unic.
Materialul este izolat termic şi e transportat la un depozit intermediar săi apoi la
combinaţia de unităţi Taietor/Uscator/extruder prin intermediul unor supape cu
vacuum. Menţinerea are loc într-un timp riguros determinat, la vacuum ridicat si la
înalta temperatura. Prin aceasta combinaţie se elimina contaminarea anterioara (prin
volatilizare): se minimizează umiditatea materialului, se măreşte viscozitatea pana la
nivelul viscozităţii materialului virgin. Un sistem de traductori determinat permite
controlul nivelului rezidual de contaminare.
În continuare, materialul este plastifiat, omogenizat, degazat iar in final este trecut
printr-un filtru fin. Filtrul are un sistem automat de autocurăţire, programabil.
Instalaţia e dotata cu sisteme de măsura a contaminării (de exemplu unităţi
cromatografice cu gaz) care permit continua măsurare şi controlul parametrilor
topiturii. Filtrul elimina contaminarea reziduală mecanică.
De la filtru, topitura este transmisa la o instalaţie de granulare, care este oferită de
asemenea de instalaţie.
Rezultatul procesului îl constituie granule cristalizate, reciclate, cu viscozitate la
nivelul materialului virgin.
Schema de principiu a instalaţie reciclare produse compozite polimerice


Tpc-Capitolul 2-Caracterizarea Produselor Compozite-Prof. Opran C

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tpc-Capitolul 2-Caracterizarea Produselor Compozite-Prof. Opran C

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

TEHNOLOGIA PRODUSELOR COMPOZITE

Capitolul 2. Caracterizarea produselor compozite

a) Compozite in straturi b) Compozite fibre c) Compozite particole

Fig.2.1. Structura tipică a compozitelor

Elementul de ranforsare este din materiale metalice, ceramice, plastice, sticlă,

O reprezentare schematică a compozitelor este prezentată în figura 2.2.

Fig. 2.2. Reprezentarea schematică a compozitelor

Din punct de vedere al structurii materialului respectiv, funcţie de forma elementului

Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Cele mai utilizate compozite, funcţie de natura matricei şi a elementului de

Corespunzător fiecărei clase de compozite se pot individualiza tehnologii de

Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

corespunzătoare a tehnologiilor de fabricare şi prelucrare în special. Aceasta se obţine

O trăsătură ce defineşte progresul tehnologic o reprezintă efortul pentru obţinerea

Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

2.2. Domenii de utilizare a materialelor compozite

Înlocuirea materialelor metalice (feroase şi neferoase) cu materiale compozite este

la coroziune şi uzură abrazivă (frecare), conductibilitate termică scăzută şi o mare

Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

d) În domeniul medical, materialele compozite sunt folosite sub formă de

2.3. Aplicaţii ale produselor din materiale compozite

Motoare de avion cu compozite hibrid pe bază de kevlar.

îndeplinească condiţii mecanice stricte. Foliile trebuie să facă faţă în special

Recipiente sub presiune

Roată 100% anticorozivă. Rulare fără a rugini

Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Încă din anul 1986, vehiculele

Cască de pompier: vizor şi protecţie

Fotolii din compozite polimerice Casca de pompier a

Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Reciclarea creaza noi locuri de munca si creste competitivitatea industriei

Procesul complet de reciclare a deşeurilor din materiale plastice va fi grupat , în

A) Colectarea de materiale reciclabile

2.5. PLANUL UNEI INSTALATII STANDARD DE RECICLARE

Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

Schema de principiu a instalaţie reciclare produse compozite polimerice

Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti

S-ar putea să vă placă și