Cursuri SID

Universitatea POLITEHNICA din București
Facultatea de Inginerie Electrică

Departamentul de Mașini, Materiale și Acționări Electrice
Sisteme Inteligente și Domotică

IA, ID
www.plc.pub.ro
C0 – Descrierea disciplinei
Sisteme Inteligente și Domotică – www.plc.pub.ro – SID_C0_v0 – 1/8

© Dragoș DEACONU, Aurel CHIRILĂ
Cadrele didactice. Locații laboratoare. Website-uri.
• Curs Conf. dr. ing. Ioan – Dragoș DEACONU
• Laborator As. drd. Corina GHEORGHIU, drd. ing. George IDOKO
• Locul de desfășurare al laboratoarelor

- Sala EA008 – echipamente și sisteme de calcul din 2015
- Sala EB016 – echipamente și sisteme de calcul din 2018
- Sala EA023b – echipamente din 2014
• Website-uri care conțin informații aferente disciplinei

- www.plc.pub.ro
- www.square.ro

Structura disciplinei, acordarea punctajului

• Curs – 14 ședințe – prezentare cu un dispozitiv multimedia și/sau la tablă
• Teste scrise și/sau teme de casă – 40 puncte din punctajul total de 100 puncte
- teste scrise la curs și/sau teme de casă cu termen de rezolvare de minim 2
săptămâni (stabilit de titularul de curs de comun acord cu studenții).
• Laborator – 7 ședințe – 40 puncte din punctajul total de 100 puncte
- 16 puncte – nota la colocviul final aferent lucrărilor de laborator;
- 16 puncte – media notelor obținute la referate și/sau la efectuarea
lucrărilor/aplicațiilor din cadrul laboratorului;
- 8 puncte – comportament/implicare în realizarea lucrărilor/aplicațiilor de la
laborator;
- este admisă o singură absență nemotivată la laborator.
• Colocviul final – săptămâna a 13-a sau a 14-a a semestrului – 20 puncte din
punctajul total de 100 puncte
- promovarea disciplinei este condiționată de obținerea unui punctaj total de
minim 50 puncte.
Conținutul cursului (1)

• 1 – Scurt istoric și aplicații ale domoticii.
• 2 – Noțiuni generale despre elementele decizionale din cadrul unui proces sau
aplicații specifice clădirilor și terenurilor adiacente acestora.
• 3 – Noțiuni generale despre sistemele de urmărire, diagnoză și control ale proceselor

și aplicațiilor specifice clădirilor și terenurilor adiacente acestora.
• 4 – Sisteme de securitate și supraveghere.
• 5 – Sisteme de monitorizare a aplicațiilor din sfera domoticii.
• 6 – Sisteme de înregistrare a informațiilor și modalități de transmisie a informației

înregistrate.
• 7 – Mecanisme şi dispozitive de diagnoză şi comandă a unei aplicaţii din cadrul

clădirilor inteligente şi clădirilor autonome.
Conținutul cursului (2)
• 8 – Dispozitive de creştere a eficienţei energetice a proceselor şi echipamentelor

specifice domoticii.
• 9 – Eficienta energetică a unei clădiri. Sisteme integrate de alimentare şi transmisie

de date.
• 10 – Sisteme de control în interiorul şi exteriorul clădirilor.
• 11 – Aplicații pentru creșterea calității mediului interior si exterior al unei clădiri.

Teste scrise și/sau teme de casă
• Testele scrise sunt neanunțate și pot fi susținute de către studenți pe durata

ședințelor de curs. Testele conțin subiecte prezentate pe durata ședințelor de curs, iar
pentru rezolvarea acestor subiecte studenții pot utiliza orice fel de sursă de informare,
în format letric sau electronic, precum și orice dispozitiv electronic de calcul sau
comunicație. Testele trebuie rezolvate individual, fiind interzisă comunicarea sub orice
formă între studenți pe parcursul unui test. Punctajul aferent unui test este anunțat de
titularul de curs în momentul în care se susține testul respectiv.
• În cazul în care vor fi date spre rezolvare studenților teme de casă, enunțurile
acestora vor fi prezentate la curs (NU pe website-uri) iar termenul de rezolvare pentru
o temă de casă va fi de minim 2 săptămâni și va fi stabilit de titularul de curs de
comun acord cu studenții. Punctajul aferent unei teme de casă este anunțat de
titularul de curs în momentul în care se prezintă enunțul acelei teme de casă. Temele
de casă care se predau de către studenți titularului de curs după termenul de
rezolvare stabilit vor fi notate cu 0 puncte.

Laborator – lucrări – tematica abordată

• 1 – Prezentarea laboratorului și a aparaturii de lucru. Norme de Tehnica şi Securitatea
Muncii. Noțiuni organizatorice.
• 2 – Sistem de urmărire, diagnoza și control a unui proces din cadrul clădirilor

inteligente, clădirilor autonome și terenurilor adiacente acestora.
• 3 – Sistem de creștere a eficienței energetice a unui proces specific domoticii.
• 4 – Sisteme automate de creştere a confortului în interiorul şi exteriorul clădirilor.
• 5 – Sisteme de alimentare şi transmisie a datelor în interiorul şi exteriorul clădirilor.
• 6 – Sisteme automate de monitorizare şi creștere a calității mediului interior si exterior

al unei clădiri.
• 7 – Colocviu aferent lucrărilor de laborator (şedinţelor aplicative). Încheierea situaţiei

pentru activităţile desfăşurate la laborator.
Vă mulțumim pentru atenție.
www.plc.pub.ro


IA, ID
www.plc.pub.ro
C1 – Scurt istoric și aplicații ale domoticii

Domotică – scurtă explicație a conceptului (1)

• Domotica este o aplicație a calculatoarelor și/sau roboților în cadrul
aplicațiilor/echipamentelor/sistemelor casnice. Cuvântul domotică este compus din
„domus” (care în latină înseamnă casă) și informatică – Link.
• În engleză domotica este denumită “home automation” și reprezintă modalitățile de

automatizare a sistemelor dintr-o casă/clădire care astfel devine o casă/clădire
inteligentă.
• O clădire care deține atributul de „inteligentă” este de cele mai multe ori echipată cu
unul sau mai multe sisteme (îndeosebi calculatoare – elemente decizionale) capabile
să permită controlul tuturor aplicațiilor/echipamentelor/sistemelor care aparțin clădirii
cu scopul de a crește confortul și calitatea mediului din interiorul și exteriorul clădirii și
de pe terenurile adiacente acesteia.
• De cele mai multe ori sunt controlate sistemele de iluminat, cele de climatizare, de
divertisment, de securitate și electrocasnicele din cadrul clădirii.

• O clădire inteligentă trebuie să fie capabilă să alerteze autoritățile competente (poliție,
salvare, pompieri etc.) în cazul producerii unui eveniment nefavorabil dar în același
timp să fie capabilă să vină în întâmpinarea nevoilor persoanelor care locuiesc sau își
desfășoară activitatea în interiorul ei, atunci când aceștia au acces în anumite zone
ale sale sau când părăsesc aceste zone.
• În momentul în care se oferă posibilitatea conectării clădirii la Internet,

aplicațiile/echipamentele/sistemele care aparțin clădirii devin componente importante
ale Internet of Things (IoT – Link).
• Un sistem domotic (sistem “home automation”, sistem de automatizare a

aplicațiilor/echipamentelor/sistemelor care aparțin unei clădiri) de cele mai multe ori
conectează dispozitivele controlate la un hub central sau "gateway". Interfața cu
ajutorul căreia se controlează sistemul domotic utilizează terminale montate pe pereți
sau tablete/calculatoare de birou sau aplicații pentru dispozitive mobile, putând fi
accesibilă și din afara clădirii/amplasamentului prin intermediul Internetului.
• Deși la nivel mondial există o multitudine de furnizori concurenți de sisteme domotice

au fost acceptate și implementate foarte puține standarde unitare, piața existentă în
acest domeniu fiind puternic fragmentată.
• Producătorii acestor sisteme împiedică deseori implementările sau dezvoltările

independente (pornind de la sistemele dezvoltate de ei) prin nepublicarea
documentației de realizare a produselor și prin implicarea în multe litigii. Proiectele de
tipul sursă-deschisă (open source) pornesc de cele mai multe ori de la necesități
punctuale ale unor indivizi.
• Sistemele domotice au avut în 2013 o valoare pe piață de 5,77 miliarde $ fiind

estimată pentru anul 2020 atingerea unei valori de 12,81 miliarde $, cu o rată de
creștere anuală compusă (Compound Annual Growth Rate - CAGR) de 11,36% între
2014 și 2020 – Link.

Domotică – scurt istoric (1)
• Implementările inițiale ale sistemelor domotice au reprezentat mașinării/utilaje care au

condus la diminuarea forței de muncă în cadrul liniilor de producție (automatizarea
proceselor industriale).
• Aparatele casnice alimentate cu energie electrică sau gaz au devenit uzuale în anii
1880-1910, odată cu introducerea alimentării cu energie electrică a clădirilor de
birouri și a locuințelor. Astfel au apărut încălzitoarele de apă mașinile de spălat,
frigiderele, mașinile de cusut, mașinile de spălat vase și uscătoarele de haine.
• În anul 1975 a fost dezvoltată prima tehnologie de rețea de uz general pentru

sistemele domotice denumită X10 – Link. Aceasta reprezintă un protocol de
comunicație (cel mai des utilizat până în prezent) între dispozitive electronice care
utilizează liniile de alimentare cu energie electrică pentru a transmite semnale de
semnalizare și control, acestea implicând scurte rafale de date/informații digitale
transmise în frecvență radio.
Domotică – scurt istoric (2)

• În 1978 printre produsele care utilizau protocolul X10 se numărau o centrala de
comandă cu 16 canale, un modul pentru iluminat și un modul dedicat diferitelor
aparate din clădiri. După aceea au fost dezvoltate module de tip switch plasat pe
perete și de tip temporizator (timer).
• Se estimează că până în anul 2012 au fost instalate și utilizate 1,5 milioane de

sisteme domotice în Statele Unite, iar până în 2018 numărul acestora ar fi ajuns la 45
milioane – Link, Link, Link.
• Până în prezent au fost identificate trei generații de sisteme domotice – Link:

- Prima generație: sisteme care utilizează tehnologia wireless și proxy server
(de exemplu sistemele domotice ZigBee);
- A doua generație: dispozitive/echipamente electrice comandate cu ajutorul
inteligenței artificiale (de exemplu Amazon Echo);
- A treia generație: roboți (amici roboți – he/she NOT it) care interacționează
cu oamenii (de exemplu Rovio și Roomba).
Domotică – glosar de termeni utilizați în mod comun – Link (1)
• Actuator – termen general utilizat pentru un mecanism/sistem care este pus în

funcțiune de către un senzor (de exemplu o camera a unui sistem de securitate care
este pusă în funcțiune de către un senzor/detector de mișcare).
• AirPlay – lansat de Apple în 2010, reprezintă un protocol wireless care permite

transmisia de date sau semnale audio și video (audio and video data streaming) între
două dispozitive compatibile prin intermediul unei rețele Wi-Fi. Transmisia este mai
stabilă decât cea realizată prin DLNA (Digital Living Network Alliance) însă
funcționează doar între dispozitive care sunt echipate cu un kit AirPlay.
• AMX – Una dintre cele mai cunoscute companii din domeniul sistemelor domotice.
Realizează soluții adaptabile/scalabile pentru case/clădiri inteligente – Link.


• Apple – la momentul lansării Apple TV în 2007 compania a fost unul dintre jucătorii de
mici dimensiuni de pe piața sistemelor domotice. Influența sa a crescut însă
exponențial în ultimii ani prin introducerea Apple Watch și a HomeKit (un cadru -
framework- care permite dispozitivelor realizate de diferite companii -de exemplu
Elgato- să funcționeze împreună utilizând Siri pe post de interfață de control cu
ajutorul comenzilor vocale) – Link.
• Automation – utilizarea dispozitivelor electrice/electronice pentru realizarea diferitelor

sarcini/acțiuni în cadrul unor case/clădiri cu o intervenție minimă din partea oamenilor.
• Belkin – Ecosistemul de dispozitive inteligente WeMo (Link) realizate de Belkin permit

implementarea sistemelor domotice în case/clădiri cu costuri reduse. Elemente de
iluminat inteligente (WeMo Smart LED Bulb) controlabile cu ajutorul dispozitivelor
mobile, elemente care permit controlul oricărui dispozitiv conectat la o priză (WeMo
Insight Smart Plug) de pe dispozitive mobile sau chiar elemente care comandă
dispozitive mecanice (WeMo Maker) pe baza semnalelor primite de la diverși senzori.

• Bluetooth LE – Bluetooth Low Energy reprezintă un protocol de comunicație wireless
care permite conectarea diferitelor dispozitive (de obicei) din cadrul unei case/clădiri
și de pe terenurile adiacente acesteia necesitând un consum extrem de redus de
energie.
• CEDIA – Custom Electronic Design and Installation Association reprezintă locul unde
pot fi găsite companii și persoane capabile să dezvolte și să instaleze sisteme
domotice – Link.
• DLNA – Digital Living Network Alliance a fost înființată de Sony și Intel având ca scop
asigurarea faptului că dispozitive compatibile se pot recunoaște și pot comunica
(schimba între ele date - data streaming) prin intermediul Wi-Fi.
• Elgato Eve – familia de senzori și actuatori Eve a companiei germane Elgato este
dezvoltată pentru a funcționa în cadrul Apple HomeKit. Aceștia folosesc de obicei
pentru comunicație Bluetooth LE și nu necesită un hub central – Link.
• Geothermal – numele energiei regenerabile produsă din căldura naturală a

Pământului.
• Hive – dezvoltat de compania British Gas, Hive permite controlul termostatelor și al

apei calde prin intermediul Internetului utilizând un dispozitiv mobil – Link.
• Hub – fiecare ecosistem/sistem domotic de dispozitive inteligente necesită de cele

mai multe ori un hub central sau "gateway" prin care dispozitivele pot comunica între
ele. Acest hub prin conexiunea la rețeaua de intranet din casă/clădire sau printr-o
conexiune la Internet permite interpretarea datelor și transmisia/recepția de date
către/de la un dispozitiv mobil prin intermediul unei aplicații instalate pe acest
dispozitiv.
• Hue – familie de dispozitive inteligente pentru iluminat a companiei Philips – Link.


• HVAC – Heating, Ventilation and Air Conditioning
• Insteon – tehnologie (protocol) de comunicație pentru sisteme domotice care permite

dispozitivelor de iluminat, termostatelor, switch-urilor, senzorilor precum și altor
dispozitive electronice/electrice să comunice prin intermediul liniilor de alimentare cu
energie electrică, prin semnale radio sau prin amândouă – Link.
• IoT – Internet of Things este un termen care înglobează toate mijloacele de transport,
dispozitivele inteligente și sistemele domotice (care conțin componente electronice,
software, senzori, actuatori și capacitatea de comunicație) care se pot conecta la
Internet pentru a transmite/primi date și pentru a putea fi accesate de la distanță.
Primul pas în dezvoltarea IoT a fost făcut de apariția dispozitivelor mobile inteligente.
• IP camera – o cameră video care are capacitatea să se conecteze la Internet prin

intermediul unui IP (internet protocol) permițând unor utilizatori să o acceseze de la
distanță, de cele mai multe ori prin intermediul unei aplicații pentru dispozitive mobile.

• Multi-Room Audio – sistem care permite transmisia sunetului între un emițător (media
player) și boxe, aflate de cele mai multe ori în încăperi diferite, prin intermediul Wi-Fi.
• NFC – Near Field Communication este o tehnologie care permite dispozitivelor aflate
foarte aproape unul de celălalt să se detecteze reciproc și să realizeze un transfer de
date fără a fi necesară conexiunea la internet sau asocierea/interconectarea (pairing)
prin intermediul unui cod. NFC simplifică transferul de date între media player-e și stă
la baza serviciilor de efectuare a plăților Apple Pay, Samsung Pay și Google Wallet –
Link.
• Ok Google/Hey Siri/Alexa – software (asistent) ce dispune de o interfață de control cu

ajutorul comenzilor vocale realizat de compania Google/Apple/Amazon cu ajutorul
căruia pot fi controlate dispozitivele inteligente, sistemele domotice etc. – Link.
• Optical Fiber – cablu din fibră de sticlă (optică) care permite transmisia datelor prin
semnale luminoase în cantități foarte mari și cu viteze foarte mari.

• Photovoltaics – numele energiei regenerabile produsă cu ajutorul luminii solare.
• Robot – o formă de inteligență artificială care execută mișcări în folosul oamenilor. De

cele mai multe ori este un dispozitiv electromecanic condus de un calculator/controller
ce are implementat un software în acest scop. Până în prezent roboții sunt utilizați în
cadrul caselor/clădirilor și a terenurilor adiacente acestora uzual pentru
aspirare/curățare și tuns gazonul. În viitor aceștia vor îndeplini şi rolul de asistenți
personali ai oamenilor (de exemplu robotul Jibo – Link).
• Samsung – companie din Coreea de Sud care dezvoltă o suită largă de dispozitive
inteligente care pot fi înglobate în cadrul sistemelor domotice (dispozitive mobile,
electrocasnice, televizoare etc.) – Link.
• Samsung Link – lansat de Samsung în 2009, reprezintă un protocol wireless DLNA

care permite transmisia de date sau semnale audio și video (audio and video data
streaming) între două dispozitive compatibile prin intermediul unei rețele Wi-Fi.
• Sensors – dispozitive care detectează modificări ale unei mărimi (temperatură, sunet,
lumină, umiditate etc.). Sunt utilizați în cadrul sistemelor domotice pentru a pune în
funcțiune un actuator (mecanism/sistem).
• Smart Grid – rețea inteligentă de producere, transport și distribuție de energie

electrică care este caracterizată de o serie măsuri de operare și gestiune a energiei.
O astfel de rețea cuprinde dispozitive de măsurare inteligente (smart meters), sisteme
domotice, surse regenerabile de energie și resurse de energie eficiente. De
asemenea sistemele de condiționare a calității energiei, de stocare a energiei și cele
de control a producerii și distribuției energiei electrice sunt caracteristice ale unei
astfel de rețele – Link.
• Smart lock – un sistem de blocare a accesului fără cheie care poate fi operat (blocat
sau deblocat) cu ajutorul unui semnal wireless (de cele mai multe ori Bluetooth LE)
emis de un dispozitiv mobil.

• Stream – transmisia de date sau semnale audio și video (audio and video data
streaming) de la un emițător (de obicei un dispozitiv mobil sau un media player) la un
receptor (de obicei boxe, televizoare, calculatoare sau alte dispozitive mobile).
• Universal Remote Control – un dispozitiv programabil capabil să înlocuiască o mare

parte dintre telecomenzile diferitelor componente ale un sistem domotic.
• Withings – companie din Franța care dezvoltă o suită largă de dispozitive inteligente
care pot fi înglobate prin intermediul IoT în cadrul sistemelor domotice (dispozitive
medicale și dispozitive pentru sisteme de securitate) – Link.
• Nest – Nest Labs este companie din Statele Unite (deţinută de compania Alphabet
Inc) care dezvoltă o suită largă de dispozitive inteligente care pot fi înglobate în cadrul
sistemelor domotice (termostate, senzori de fum, dispozitive pentru sistemele de
securitate) – Link.
• Z-Wave – reprezintă un protocol de comunicație wireless utilizat în mod special

pentru transmisia pachetelor date de dimensiune redusă între diferite dispozitive ale
unui sistem domotic (de obicei) din cadrul unei case/clădiri și de pe terenurile
adiacente acesteia evitând interferența cu Wi-Fi și Bluetooth – Link.
• ZigBee – reprezintă o suită de protocoale de comunicație utilizate pentru a dezvolta

rețele locale de comunicație (cu ajutorul unor dispozitive radio de mici dimensiuni și
de putere redusă) prin care să se asigure transmisia de date între diferite dispozitive
ale unui sistem domotic (de obicei) din cadrul unei case/clădiri și de pe terenurile
adiacente acesteia – Link.

Domotică – aplicații (1)
• Sisteme de climatizare inteligente (încălzire, ventilație și aer condiționat - Heating,

Ventilation and Air Conditioning - HVAC). Există posibilitatea să se dețină controlul
asupra tuturor sistemelor de monitorizare a energiei termice (și nu numai) din cadrul
unei case/clădiri prin intermediul internetului și al unei interfețe grafice unitare și
simplu de utilizat.
• Sisteme de iluminat inteligente ce pot fi controlate (de obicei cu ajutorul unui

dispozitiv mobil) prin intermediul unei rețele care permite și comunicația între diferite
surse de iluminat.
• Sisteme inteligente de detecție a ocupării unui spațiu. Este permisă cu ajutorul unor
dispozitive de măsurare inteligente (smart meters) și a unor senzori care analizează
calitatea aerului să fie controlate sisteme domotice pentru asigurarea eficienței
energetice a unei case/clădiri sau pentru conectarea/deconectarea dispozitivelor care
asigură confortul.

• Sisteme inteligente de control a dispozitivelor electronice/electrice din cadrul unei
case/clădiri și de pe terenurile adiacente acesteia care permit integrarea acestora cu
rețeaua inteligentă de producere, transport și distribuție de energie electrică (smart
grid) și cu dispozitive de măsurare inteligente (smart meters). De exemplu o mașină
de spălat poate fi alimentată pe parcursul (în mijlocul) zilei de la panouri fotovoltaice.
• Sisteme inteligente de securitate care permit supravegherea de la distanță a

casei/clădirii și a terenurilor adiacente acesteia prin intermediul internetului precum și
permiterea/oprirea accesului în anumite zone sau alertarea autorităților competente
(poliție, salvare, pompieri etc.) în cazul producerii unui eveniment nefavorabil.
• Sisteme inteligente de detecție a scurgerilor (țevi de apă sparte), fumului (detectoare

de fum), dioxidului de carbon sau gazelor.
• Sisteme inteligente de detecție a obiectelor sau persoanelor dintr-o casă/clădire sau

de pe terenurile adiacente acesteia (Indoor positioning system) – Link.

• Sisteme domotice pentru persoane în vârstă sau persoane cu dizabilități – Link.
• Sisteme inteligente de asistență/supraveghere pentru animale de companie sau

bebeluși (de exemplu monitorizarea deplasării animalelor de companie sau a
bebelușilor sau oprirea accesului animalelor de companie în anumite zone).
• Sisteme inteligente control a calității aerului dintr-o anumită zonă (de exemplu
sistemul Air Quality Egg -link- utilizat pentru monitorizarea calității aerului și a nivelului
de poluare dintr-un oraș) sau a umidității solului (de exemplu prin pornirea
stropitoarelor atunci când solul este prea uscat).
• Sisteme inteligente dedicate dispozitivelor din bucătării (conceptul Smart Kitchen

și/sau Connected Cooking) care permit utilizarea comenzilor vocale pentru controlul
prin intermediul unui asistent vocal realizat de compania Google/Apple/Amazon
(Google Assistant/Siri/Alexa) pentru a controla dispozitivele de realizat băuturi pe
bază de cafea, cuptoarelor, frigiderelor etc. – Link.
Domotică – exemple de proiecte de tip sursă-deschisă – Link (1)
• BREW YOUR OWN SOLUTION – utilizează un senzor de temperatură DS18B20 şi o

plăcuță de dezvoltare Raspberry Pi pentru a crea un sistem inteligent de monitorizare
a temperaturii dedicat unei instalații realizare a băuturilor alcoolice.
• IT’S A DOG’S LIFE – utilizează un modul GPS, o plăcuță de dezvoltare Raspberry Pi

și o plăcuță de dezvoltare Arduino pentru a crea un sistem inteligent care informează
proprietarul unui cățel daca acesta a lăsat materii fecale în un anumit loc, indicând
locul pe Google Maps.
• WATER WAY TO GO – utilizează un senzor de câmp magnetic montat în apropierea

unui apometru pentru a transmite în timp real unui consumator de apă, prin
intermediul notificărilor transmise pe dispozitive mobile şi prin e-mail, informații cu
privire la consumul de apă înregistrat.

Domotică – exemple de proiecte de tip sursă-deschisă – Link (2)

• OpenHAB – reprezintă un program (care dispune de o interfață prietenoasă) care
permite controlul unitar (dintr-un singur loc folosind o singură interfață grafică)
diferitelor dispozitive (realizate de diferiți producători) din cadrul unui sistem domotic.
Fiind un program de tip sursă-deschisă el poate fi adaptat (extins) pentru dispozitivele
existente în orice casă/clădire sau pe terenurile adiacente acesteia (în special pentru
cele care permit integrarea în IoT), controlul acestora fiind posibil de pe dispozitive
mobile care utilizează iOS sau Android precum și de pe sisteme de calcul care
utilizează Linux, Mac sau Windows. O caracteristică a OpenHAB este aceea că
permite comunicația între dispozitivele controlate sau între acestea și dispozitivul care
realizează controlul fără a fi necesară utilizarea internetului ci doar a rețelei locale de
transfer de date, informațiile fiind astfel protejate.
• Home Assistant – reprezintă un program realizat în limbajul de programare Python 3

asemănător cu OpenHAB. Acesta a fost dezvoltat inițial pentru a controla pornirea
respectiv oprirea sistemului de iluminat (Philips Hue) și a sistemului de divertisment
(Google Chromecasts) dintr-o casă, în funcție de poziția Soarelui pe cer (utilizând
dispozitive WeMo).
Domotică – dezavantaje (1)

• Sistemele domotice sunt, în marea lor majoritate, scumpe, în special la momentul
instalării.
• Sistemele domotice în cazul în care cedează lase casele/clădirile fără încălzire și/sau
fără o iluminare corespunzătoare.
• În cadrul sistemelor domotice care permit accesul la internet siguranța datelor poate
reprezenta o problemă, de cele mai multe ori rețelele Wi-Fi fiind predispuse la atacuri
ale hacker-ilor. O altă problemă de securitate poate fi reprezentată de upgrade-urile
realizate de producătorii dispozitivelor din cadrul sistemului domotic, acestea
realizându-se de cele mai multe ori doar pentru dispozitive scumpe, cu vechimea mai
mică de un an. Aceste upgrade-uri includ, de cele mai multe ori, pe lângă rezolvări ale
unor probleme specifice funcționării dispozitivelor, rezolvări ale unor lacune existente
în partea de securitate a datelor (patches to bugs found in the core operating
system). Lipsa upgrade-urilor la dispozitivele mai ieftine și mai vechi crește
vulnerabilitatea acestora la atacuri cibernetice din exterior.

• Odată cu implementarea inteligenței artificiale în cadrul sistemelor domotice acestea
vor fi capabile sa pregătească un cadru adecvat pentru persoanele care se află într-o
casă/clădire sau pe terenurile adiacente acesteia, implicarea socială activă și
concretă a acestor persoane în viața cotidiană fiind din ce în ce mai redusă, factor
care conduce de cele mai multe ori la depresii și/sau diminuarea condiției fizice.
• Tehnologia înglobată în o parte dintre sistemele domotice este încă în stadiu incipient
de dezvoltare ceea ce conduce la apariția riscului de investiție a consumatorilor într-
un sistem care poate fi abandonat de către producătorii săi.
• De cele mai multe ori sistemele domotice sunt vândute ca sisteme la cheie oferite de
către un singur producător, integrând partea hardware, software, de comunicație,
hub-ul central și dispozitivele care conțin interfețele prin care utilizatorul controlează
sistemul. De obicei astfel de sisteme nu permit dezvoltarea/extinderea decât prin
utilizarea unor echipamente de la același producător, dispozitivele sau software-urile
de tip sursă-deschisă nefiind compatibile cu acestea.
• Sistemele domotice sunt caracterizate de o puternică fragmentare a platformelor pe

care sunt dezvoltate și de o lipsă a standardelor unitare (de exemplu standarde de
comunicație sau standarde de dezvoltare software). Din acest motiv dezvoltarea
aplicațiilor hardware și software care să permită funcționarea corespunzătoare pe mai
multe platforme de dezvoltare este greoaie, practic fiind foarte greu să asiguri o
funcționare stabile/consistentă a unor dispozitive construite pe tehnologii din
ecosisteme total diferite.
• Clienții sistemelor domotice doritori a le integra în IoT pot avea ezitări în momentul
acționării unor sisteme vândute ca sisteme la cheie oferite de către un singur
producător, dacă au sentimentul că un astfel de sistem este greu de configurat sau
greu de interconectat cu alte sisteme – Link, Link, Link, Link.

www.plc.pub.ro


IA, ID
www.plc.pub.ro
C2 – Elementele decizionale în sisteme domotice

Noțiuni introductive (1)

• Elementele decizionale (controllers) din cadrul unui sistem domotic permit de cele mai
multe ori controlul/comanda și monitorizarea sistemului și uneori diagnosticarea
acestuia. Aceste elemente sunt înglobate în așa numitele sisteme de automatizări
pentru clădiri (Building Automation System – BAS – Link, care reprezintă de fapt tot
sisteme domotice).
• Elementele decizionale sunt în principiu niște dispozitive care au o anumită capacitate

de procesare, construite pentru a realiza anumite funcții (purpose-built computers)
având (fiind caracterizate de) intrări și ieșiri de diferite tipuri. Pentru a realiza diferitele
funcții este necesară și utilizarea unui software. Acesta poate fi de tip sursă-deschisă
(open source) sau poate necesita achiziționarea unei licențe (closed source).
• Aceste dispozitive sunt construite într-o multitudine de forme și dimensiuni având

diferite capacități de control a dispozitivelor care se găsesc în mod uzual într-o
casă/clădire și pe terenurile adiacente acesteia precum și a unor alte dispozitive
aflate în clase/pe niveluri ierarhice inferioare față de ele (sub-reţele de elemente
decizionale).

• Intrările permit elementelor decizionale să „citească” prin intermediul informațiilor
primite de la senzori temperatura, umiditatea, presiunea, valoarea curentului electric
printr-un circuit, fluxul de aer dintr-o incintă etc.
• Ieșirile permit elementelor decizionale să transmită „semnale de control” către

dispozitivele aflate într-o clasă ierarhică inferioară pe care le comandă (slave devices)
sau către diferite porțiuni/subsisteme ale sistemului domotic.
• Atât intrările cât și ieșirile elementelor decizionale pot fi analogice sau digitale
(discrete).
• Câteva exemple de software de tip sursă deschisă utilizat în cadrul sistemelor

domotice sunt reprezentate de: AllJoyn, IoTivity, LinuxMCE, OpenRemote, Project
Brillo – Link.
• Exemple de software care necesită achiziționarea unei licențe sunt reprezentate de:
Microsoft HomeOS, HomeSeer – Link.
• Elementele decizionale (controllers) din cadrul unui sistem domotic pot fi grupate în
mai multe categorii:
- Controlere programabile logic (Programmable Logic Controllers - PLCs),
plăci de dezvoltare, circuite integrate configurabile/programabile,
procesoare/circuite integrate dedicate unor anumite operații, calculatoare;
- Elemente decizionale dedicate transferului de date sau comunicației între
diferite componente ale sistemului domotic;
- Elemente decizionale executante aflate de obicei pe cel mai de jos nivel
ierarhic al sistemului domotic (terminal unit controllers);
- Elemente decizionale adiționale care au rolul de a integra în sistemul
domotic subsisteme noi sau realizate de către un alt producător față de cel
care a dezvoltat sistemul domotic inițial (de exemplu un aparat de aer
condiționat nou în cadrul sistemului domotic deja existent într-o clădire
inteligentă).


• Elemente decizionale executante (terminal unit controllers) sunt utilizate de obicei
pentru a controla direct în cadrul unui sistem domotic (fiind asociate în mod individual
pentru):
- Sistemul de iluminat;
- Sistemul de climatizare (centrale termice, pompe de căldură, sisteme de
climatizare cu volum variabil de aer -Variable Air Volume – VAV-, sisteme de
climatizare cu volum constant de aer -Constant Air Volume – CAV-,
ventilatoare, unități centralizate pentru asigurarea climatizării în case/clădiri
montate pe acoperiș -Packaged Rooftop Units – PRU-);
- Sistemul de divertisment;
- Sistemul de securitate;
- Sisteme conectate prin diferite protocoale de comunicație (1-Wire, AllJoyn,
BACnet, Bus SCS with OpenWebNet, C-Bus, CEBus, DALI, DSI, DyNet,
EnOcean, EHS, Factory Instrumentation Protocol, Insteon, KNX, LonTalk,
LonWorks, Modbus, oBIX, One-Net, Universal powerline bus, VSCP, X10,
xAP, xPL, ZigBee, Z-Wave – Link, Link).

• Un bun exemplu de imagine globală a nivelelor ierarhice ce pot exista în cadrul unui
sistem domotic – Link.

Controlere programabile logic (Programmable Logic Controllers - PLCs) (1)

• Dispozitive de comandă utilizate în mediul industrial (de obicei linii de producție cu
caracter secvențial precum liniile de asamblare sau dispozitivele robotizate) sau în
sisteme domotice, capabile să reziste și să funcționeze corespunzător în condiții
severe de climă și de operare.
• Aceste dispozitive oferă siguranță în cadrul secvenței de comandă, fiind ușor de

programat și permițând o ușoară diagnosticare a defectelor ce pot apărea în cadrul
aplicației pe care o controlează.
• Controlerele programabile logic au fost dezvoltate inițial pentru industria producătoare

de vehicule.
• În prezent ele sunt utilizate pe scară largă ca dispozitive de comandă în cadrul

sistemelor domotice și, de obicei, sunt situate în clase/pe niveluri ierarhice
superioare.

• Familiile de controlere programabile logic variază de la dispozitive de mici dimensiuni,
de obicei modulare, plasate în carcase în care există un procesor, caracterizate de
câteva intrări și ieșiri, până la dispozitive de mari dimensiuni, modulare, montate pe
șine în dulapuri (rack-mounted), caracterizate de sute sau mii de intrări și ieșiri și care
de cele mai multe ori sunt integrate în rețele de controlere programabile logic sau în
sisteme de tip SCADA (Supervisory Control and Data Acquisition).
• În conformitate cu standardul IEC 61131-3, controlerele programabile logic pot fi

programate utilizând limbaje de programare standardizate: Function Block Diagram
(FBD – limbaj de programare grafic asemănător cu Simulink în care sunt definite
funcții între variabile de intrare și ieșire), Instruction List (IL – limbaj de programare de
nivel scăzut asemănător cu limbajul de asamblare), Ladder Diagram (LD), Sequential
Function Chart (SFC – limbaj de programare grafic în care legăturile/funcțiile
existente între diferite blocuri și variabile sunt reprezentate sub forma unei
organigrame), Structured Text (ST – limbaj de programare de nivel înalt asemănător
cu limbajul Pascal).

• EATON EASY512-DC-RC – Link
- 8 intrări DIGITALE dintre care 2 se pot folosi ca intrări ANALOGICE;
- 4 ieșiri (cu relee);
- Tensiune de alimentare 24 V – tensiune continuă;
- Dispune de afișaj și o mică tastatură (câteva taste) pentru controlul său.
- Dimensiuni (Lățime x Înălțime x Adâncime) 71.5 x 90 x 58 mm;
- Greutate de aproximativ 0,2 kg;
- Software-ul necesar EASY-SOFT-BASIC/-PRO;
- Interfață de comunicație prin conector propriu EATON.


• EATON XC201/202 – Link
- 8 intrări DIGITALE;
- 6 ieșiri DIGITALE;
- NU dispune de afișaj și nici de tastatură pentru controlul său.
- Dimensiuni (Lățime x Înălțime x Adâncime) 60 x 100 x 100 mm;
- Software-ul necesar XSOFT-CODESYS-2/-3;
- Interfețe de comunicație USB, CANopen, RS232, RJ45 (Ethernet).


• Siemens Logo! 12/24RCE – Link
- 8 intrări DIGITALE dintre care 4 se pot folosi ca intrări ANALOGICE;
- 4 ieșiri (cu relee);
- Tensiune de alimentare 12-24 V – tensiune continuă;
- Dimensiuni (Lățime x Înălțime x Adâncime) 71.5 x 90 x 60 mm;
- Software-ul necesar LOGO! Soft Comfort V8.2.;
- Interfață de comunicație prin conector de tip RJ45 (Ethernet).


• Siemens SIMATIC S7-1500 Compact CPU, CPU 1511C-1PN – Link
- 16 intrări DIGITALE și 5 intrări ANALOGICE;
- 16 ieșiri DIGITALE și 2 ieșiri ANALOGICE;
- Software-ul necesar SIMATIC STEP 7 V15;
- Interfețe de comunicație PROFIBUS, PROFINET, RJ45 (Ethernet).


• Schneider Modicon M221 TM221C16T – Link
- 9 intrări DIGITALE și 2 intrări ANALOGICE;
- 7 ieșiri DIGITALE;
- Software-ul necesar EcoStruxure Machine Expert (SoMachine Basic);
- Interfețe de comunicație USB și RJ45 (Modbus).


• Schneider Modicon M340-BMXP341000 – Link
- Intrări DIGITALE şi ANALOGICE – număr dat de extensia conectată;
- Ieșiri DIGITALE şi ANALOGICE – număr dat de extensia conectată;
- Software-ul necesar EcoStruxure Control Expert (Unity Pro);
- Interfețe de comunicație USB și RJ45 (Modbus).

Plăci de dezvoltare (1)
• Dispozitive de comandă utilizate cel mai adesea în momentul dezvoltării în stadii

incipiente a unei aplicații. Ele reprezintă microcontrolere plasate pe un circuit
electronic (plăcuță cu circuite electronice - single-board microcontrollers) și permit
dezvoltarea unor aplicații care presupun execuția unor acțiuni comandate și/sau
interacțiunea între diferite subsisteme ale unui sistem complex, așa cum sunt
sistemele domotice.
• Astfel de plăcuțe/plăci de dezvoltare sunt disponibile pe scară largă la nivel mondial,

la prețuri mai mici decât controlerele programabile logic, fiind deseori pre-asamblate
în cadrul kit-urilor de tip „dezvoltă singur” (do-it-yourself DIY).
• Plăcile de dezvoltare sunt ușor de programat, începătorii putând găsi în cadrul

comunităților specifice fiecărui tip de placă de dezvoltare exemple care se oferă sub
forma de sursă-deschisă (open source) adică aplicații deja dezvoltate din care pot
învăța sau pe care le pot dezvolta în continuare.

• Plăcile de dezvoltare au început să fie larg răspândite în special în universități în
perioada 2007-2012, fiind realizate pentru a oferi o alternativă mai puțin costisitoare
atât începătorilor cât și avansaților în momentul în care aceștia doreau să realizeze
dispozitive sau sisteme care să poată fi controlate în funcție de informațiile pe care le
primeau de la diferiți senzori.
• În prezent ele sunt utilizate pe scară largă ca dispozitive de comandă în cadrul

aplicațiilor dezvoltate (de cele mai multe ori) individual pentru realizarea unei anumite
acțiuni care să simplifice sau să îmbunătățească existența umană.
• Familiile de plăci de dezvoltare variază ca performanțe și preț însă principiul lor de

realizare este asemănător. Astfel, pe fiecare placă există un procesor, câteva intrări și
ieșiri, un conector prin care se realizează comunicația cu dispozitivul de pe care se
realizează programarea și alimentarea plăcii și un conector prin care se poate
alimenta placa de la o sursă independentă de tensiune. De cele mai multe ori aceste
plăci suportă extensii care le oferă proprietăți/caracteristici suplimentare.

• Arduino UNO REV3 – Link
- 14 intrări/ieșiri DIGITALE și 6 intrări ANALOGICE;
- 6 ieșiri digitale care pot furniza un semnal de tip PWM;
- Tensiune de alimentare 6-20 V – tensiune continuă;
- Dimensiuni (Lățime x Lungime) 53,4 x 68,6 mm;
- Greutate de aproximativ 25 g;
- Software-ul necesar Arduino Software (IDE);
- Interfață de comunicație USB.


• Raspberry Pi 1 Model B+ – Link
- 28 intrări/ieșiri DIGITALE (General Purpose Input/Output pins);
- 4 ieșiri digitale care pot furniza un semnal de tip PWM;
- Tensiune de alimentare 5,1 V – tensiune continuă;
- Dimensiuni (Lățime x Lungime) 56 x 85 mm;
- Greutate de aproximativ 45 g;
- Software-ul necesar NOOBS (New Out Of Box Software), Raspbian OS;
- Interfețe de comunicație microUSB, USB, RJ45 (Ethernet), HDMI, A/V.


• Teensy 3.2 – Link
- 34 intrări/ieșiri DIGITALE și 21 intrări ANALOGICE;
- 12 ieșiri digitale care pot furniza un semnal de tip PWM, 1 ieșire analogică;
- Dimensiuni (Lățime x Lungime) 17.78 x 35,56 mm;
- Greutate de aproximativ 3-6 g;
- Software-ul necesar WinAVR C compiler, Teensyduino add-on Arduino IDE;
- Interfețe de comunicație microUSB, CAN, Serial.

Circuite integrate configurabile/programabile – FPGA (1)

• Dispozitive de comandă (Field-Programmable Gate Array - FPGA) utilizate cel mai
adesea în momentul dezvoltării în stadii avansate a unei aplicații. Ele reprezintă
circuite integrate proiectate astfel încât să poată fi configurate/programate de către o
persoană în funcție de necesitățile acesteia în momentul dezvoltării unor aplicații care
presupun de exemplu execuția unor acțiuni comandate și/sau interacțiunea între
diferite subsisteme ale unui sistem complex, așa cum sunt sistemele domotice.
• FPGA conțin o rețea de blocuri logice programabile și o ierarhie reconfigurabilă de

interconectare între acestea astfel încât, într-un mod asemănător cu porțile logice, să
permită execuția unor funcții complexe sau a unor funcții simple precum funcția ŞI
sau funcția SAU.
• Astfel circuite integrate configurabile/programabile (FPGA) sunt disponibile la nivel

mondial, la prețuri asemănătoare cu cele ale controlerele programabile logic și au
început să fie răspândite în special în universități sau centre de cercetare în perioada
2000-2010.

• FPGA sunt utilizate de cele mai multe ori pentru a modela funcționarea unui
microprocesor sau a unui dispozitiv comandat de către un microprocesor,
comportamentul în funcționare fiind asemănător cu cel al unui calculator.
• Principalul avantaj pe care FPGA îl oferă este că în anumite aplicații sunt extrem de
rapide datorită structurii lor de calcul (paralelă) și al numărului optim de blocuri logice
programabile utilizate în cadrul unui anumit proces.
• Printre mediile în care sunt des utilizate, în special în faza de dezvoltare de produse
sau servicii, circuite integrate configurabile/programabile (FPGA) se numără:
- Industria aerospațială și domeniul militar;
- Industria constructoare de vehicule (automotive);
- Companii producătoare de echipamente electronice;
- Companii producătoare/dezvoltatoare de sisteme domotice;
- Companii din domeniul comunicațiilor și al emisiei radio/TV.
• Cyclone IV GX FPGAS EP4CE115 – Link

- Conector cu 40 de pini cărora le pot fi asignate intrări/ieșiri
DIGITALE/ANALOGICE;
- 18 comutatoare glisante (slide switches) și 4 butoane de comandă (push-
buttons);
- Dispune de 1 afișaj 16 x 2 LCD, 8 afișaje cu 8 segmente și o mică tastatură
(câteva taste) pentru controlul său.
- Dimensiuni (Lățime x Lungime) 15.494 x 21.082 mm;
- Software-ul necesar Intel® Quartus® Prime Software;
- Interfețe de comunicație USB, Gigabit Ethernet (GbE), High-Speed
Mezzanine Card (HSMC), VGA-out, Video-in, Audio-in, Audio-out, DB-9
Serial (RS232), PS/2, Infraroșu (cu ajutorul unei telecomenzi).

• Cyclone IV GX FPGAS EP4CE115 – Link

Procesoare/circuite integrate dedicate unor anumite operații, calculatoare

• Procesoarele sau circuitele integrate dedicate (realizate special la solicitarea unui
anumit client) în mod particular unor anumite operații (Application-Specific Integrated
Circuit – ASIC), sunt utilizate în cadrul sistemelor domotice pentru operații simple. De
exemplu un astfel de procesor/circuit integrat poate fi proiectat pentru a funcționa în
cadrul unui sistem digital de înregistrare audio.
• Un produs dedicat în mod particular unei aplicații (Application-Specific Standard

Product – ASSP) este un circuit integrat dedicat (ce poate fi utilizat de mai mulți
clienți) cu ajutorul căruia se realizează anumite operații care pot fi efectuate de mai
multe dispozitive pe piață. De exemplu în cadrul unui sistem domotic astfel de
produse sunt utilizate în camerele de supraveghere.
• Calculatoarele sunt utilizate cel mai adesea în cadrul sistemelor domotice pentru a
comanda, monitoriza și diagnostica funcționarea acestor sisteme. Cum însă costul
dispozitivelor prezentate anterior este mult mai mic decât cel al unui calculator,
utilizarea acestora din urmă în cadrul sistemelor domotice începe să scadă.
www.plc.pub.ro


IA, ID
www.plc.pub.ro
C3 – Elemente de urmărire, diagnoză și control în sisteme
domotice
Sisteme Inteligente Domotică – www.plc.pub.ro – SID_C3_v0 – 1/35

 Dragoș DEACONU, Aurel CHIRILĂ
• Elemente de urmărire, diagnoză și control (monitoring, diagnosis and control

elements) din cadrul unui sistem domotic constau în diferite dispozitive și elemente
software înglobate în sistemele de automatizări pentru clădiri (Building Automation
System – BAS – Link, care reprezintă de fapt tot sisteme domotice).
• Aceste elemente pot fi plasate pe niveluri ierarhice inferioare, fiind astfel comandate
de un dispozitiv decizional plasat pe un nivel ierarhic superior lor sau pot fi chiar ele
elemente decizionale plasate pe cele mai înalte niveluri ierarhice.
• Dispozitivele care asigură urmărirea, diagnoza și controlul în cadrul unui sistem

domotic sunt construite într-o multitudine de forme și dimensiuni având diferite
performanțe. Alături de elementele decizionale ele au rolul de a diminua pe cât posibil
intervenția omului în stabilirea anumitor parametrii uzuali într-o casă/clădire și pe
terenurile adiacente acesteia (temperatura, umiditatea, fluxul de aer dintr-o incintă,
intensitatea și culoarea furnizată de sistemul de iluminat al clădirii etc).
• In continuare vor fi prezentate principalele elemente de urmărire, diagnoză și control

(unele dintre acestea fiind chiar elemente decizionale) adresate caselor (clădirilor
rezidențiale) precum și clădirilor de mici dimensiuni dedicate companiilor (residential
& light-commercial buildings) și terenurilor adiacente acestora realizate de trei dintre
cele mai cunoscute companii de pe piața mondială: EATON, Siemens și Schneider.
• Toți cei trei producători prezintă aceste elemente/dispozitive ca fiind dedicate

sistemelor de automatizări pentru clădiri (Building Automation System – BAS – Link,
care reprezintă de fapt tot sisteme domotice).
• Pentru interfața cu utilizatorul elementelor/dispozitivelor fiecare producător a dezvoltat

aplicații software dedicate sistemelor de operare iOS şi Android.
• Elementele/dispozitivele realizate de cei trei producători pot fi utilizate în cadrul unei

case/clădiri noi (în care întreg sistemul domotic este proiectat „de la zero”) sau în
cazul renovării unor case/clădiri oferindu-le acestora atributul de „inteligente”.
Elemente de urmărire, diagnoză și control – EATON – Link (1)
• Principalele elemente/dispozitive realizate de compania EATON, dedicate sistemelor

domotice (sistemelor de automatizări pentru clădiri), pot fi grupate în mai multe
categorii. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt:
- Soluții de urmărire, diagnoză și control care transmit datele prin tehnologie

wireless (xComfort - RF Smart Home Solutions);
- Panouri/dulapuri compacte de alimentare cu energie electrică (Compact
Distribution Boards);
- Variatoare inteligente (Smart Dimmer);
- Dispozitive de încărcare pentru vehicule electrice (xChargeIn - Electric
Vehicle Charging);
- Dispozitive/dulapuri pentru rețele de date (Data Networks).

• Soluțiile de urmărire, diagnoză și control care transmit datele prin tehnologie wireless
(xComfort - RF Smart Home Solutions) au următoarele caracteristici:
- Oferă confort, siguranță și posibilitatea de a realiza managementul energiei

electrice și termice dintr-o casă/clădire și pe terenurile adiacente acesteia;
- Oferă variante flexibile pentru controlul sistemului de iluminat, sistemului de
umbrire, sistemului de climatizare etc.;
- Permit detectarea evenimentelor neplăcute/nedorite oferind siguranță
atunci când în casă/clădire și pe terenurile adiacente acesteia se află sau
nu se află persoane;
- Permit urmărirea consumului de energie electrică și termică din orice zonă
a casei/clădirii și de pe terenurile adiacente acesteia precum și informații
legate de energia produsă de sistemele existente în cadrul casei/clădirii și
de pe terenurile adiacente acesteia.

- Frecvența pe care sunt transmise datele în mod bidirecțional este de

868,300 MHz +/- 50kHz;
- Distanța la care pot fi transmise datele este in interiorul casei/clădirii între
30-50 m, de obicei putând pătrunde prin doi pereți și un tavan (eficiența
transmiterii datelor este de aproximativ 60-90 % prin cărămidă, 80-95 %
prin lemn, 20-60 % prin beton armat cu fier-beton, 0-10 % prin metale, 70-
90 % prin sticlă normală, 30-60 % prin sticlă pentru termopane și 80-90 %
prin materiale sintetice);
- Permit montarea prin lipire a întrerupătoarelor pentru diferitele sisteme
controlate prin tehnologia wireless permițând astfel oricând modificarea sau
creșterea performanțelor sistemului domotic.


- Permit conectarea cu sistemele deja existente într-o casă/clădire și pe

terenurile adiacente acesteia. Întrerupătoarele clasice pentru diferitele
sisteme controlate pot fi înlocuite cu întrerupătoarele inteligente care
comunică prin tehnologia wireless, caracteristice unui astfel de sistem;
- Oferă posibilitatea să fie controlate în mod centralizat prin aplicații software

dedicate.


• Câteva dintre elementele dedicate soluțiilor de urmărire, diagnoză și control care
transmit datele prin tehnologie wireless (xComfort - RF Smart Home Solutions):
- Router inteligent care permite programarea și implementarea pentru

controlul a până la 5 funcții logice (router with logic - logic operations OR,
AND, GREATER THAN, LESS THAN, EQUAL);
- Managerul pentru camere care permite afișarea informațiilor specifice și
controlul diferitelor operații adresate sistemelor inteligente de climatizare
(încălzire, răcire, ventilație), iluminat etc. (room manager) existente de
obicei într-o singură cameră a unei case/clădiri;


- Controler pentru casă/clădire inteligentă (smart home controller) care

permite afișarea informațiilor specifice, diagnosticarea și controlul
sistemelor inteligente de climatizare, iluminat, încălzire cu agent termic,
umbrire, supraveghere etc. (Smart Home controller) existente într-o
casă/clădire și pe terenurile adiacente acesteia. Oferă posibilitatea de a
implementa aplicații predefinite și dispune de aplicații software (xComfort
Smart Home) intuitive dedicate sistemelor de operare iOS și Android care
permit interacțiunea de la distanță cu acest controler.


- Controler cu comandă tactilă pentru temperatură și umiditate într-o cameră

permite afișarea informațiilor specifice și controlul diferitelor operații
adresate sistemelor inteligente de climatizare (încălzire, răcire, ventilație) și
încălzire cu agent termic (room controller touch) existente de obicei într-o
singură cameră a unei case/clădiri;
- Butoane de comandă/întrerupătoare care permit controlul sistemelor de
iluminat din interiorul sau exteriorul clădirii (push-buttons).


- Întrerupătoare pentru consumatori electrici care se alimentează de la priză

(Switching Actuator Adapter Plug Side Earthings);
- Termostate pentru sistemele de încălzire cu agent termic (Radiator
Thermostat);
- Actuatori/Termostate pentru sistemele de încălzire care folosesc energie
electrică (Heating Actuator for Electrical Heater Panels).


• Câteva dintre elementele dedicate panourilor/dulapurilor compacte de alimentare cu
energie electrică (Compact Distribution Boards):
- Panouri/dulapuri dedicate montării întreruptoarelor automate specifice

instalației electrice a unei case/clădiri și a terenurilor adiacente acesteia
(Micro & Mini Compact Distribution Boards);
- Panouri/dulapuri extra plate sau care se pot încastra/„îngropa” în pereți
dedicate montării întreruptoarelor automate specifice instalației electrice a
unei case/clădiri și a terenurilor adiacente acesteia (Flat Distribution
Boards).


• Câteva dintre caracteristicile variatoarelor inteligente (Smart Dimmer):
- Permit modificarea intensității luminoase în mod uniform pentru majoritatea

elementelor de iluminat precum becuri cu incandescență, becuri cu
halogen, ESL (Electron-Stimulated Luminescence), CFL (Compact
Fluorescent Lamp) și LED (Light-Emitting Diode);
- Sunt compatibile cu toate butoanele de comandă/întrerupătoarele mecanice
care permit controlul sistemelor de iluminat dar pot fi controlate prin
intermediul tehnologiei wireless;
- După oprirea elementelor de iluminat (atunci când acestea nu mai produc
lumină) nu apar manifestări nedorite precum bâzâitul, pâlpâirea sau
strălucirea acestora.


• Câteva dintre caracteristicile dispozitivelor de încărcare pentru vehicule electrice
(xChargeIn - Electric Vehicle Charging):
- Există mai multe serii ale acestor dispozitive, fiecare dedicată unui anumit
tip de aplicație (de la variante simple care se pot monta în case/clădiri
rezidențiale până la variante complexe dedicate spre exemplu parcărilor din
spațiile comerciale);
- Au un design compact, pot furniza la ieșire puteri de până la 22 kW, pot fi
utilizate în condiții aspre de climă (10-16 A între -25 și +50 °C, 20-32 A până
la +40 °C) și pot fi utilizate împreună cu soluțiile (xComfort) care permit spre
exemplu monitorizarea consumului de energie.


• Câteva dintre caracteristicile dispozitivelor/dulapurilor pentru rețele de date (Data
Networks):
- Există mai multe modele ale acestor dispozitive, fiecare dedicat unui anumit
tip de aplicație;
- Dispun de elemente de ghidaj speciale (de exemplu pentru cabluri de cupru
sau fibră optică);
- Pe lângă configurațiile standard aceste dispozitive se pot realiza și „pe
comandă” putând fi furnizate deja asamblate.

Elemente de urmărire, diagnoză și control – Siemens – Link (1)
• Principalele elemente/dispozitive realizate de compania Siemens, dedicate sistemelor

domotice (sistemelor de automatizări pentru clădiri), pot fi grupate în mai multe
categorii. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt:
- Soluții de urmărire, diagnoză și control de ultimă generație (Desigo);

- Soluții de urmărire, diagnoză și control pentru case (clădiri rezidențiale)
precum și clădiri de mici dimensiuni dedicate companiilor (Synco);
- Soluții de urmărire, diagnoză și control pentru gestiunea consumului de
energie electrică și al sistemelor de iluminat, umbrire, climatizare etc. din
camere și case/clădiri și de pe terenurile adiacente acestora (Gamma);
- Soluții de urmărire, diagnoză și control pentru gestiunea calității
climei/aerului (umiditate, temperatură, cantitate de praf, cantitate de
compuși organici volatili, etc.) din camere/încăperi (Gamma);

• Soluțiile de urmărire, diagnoză și control pentru gestiunea consumului de energie

electrică și al sistemelor de iluminat, umbrire, climatizare etc. din camere și
case/clădiri și de pe terenurile adiacente acestora (Gamma) au următoarele
caracteristici:
- Utilizează protocolul de comunicație KNX;

- Permit realizarea unei iluminări optime prin utilizarea economică a luminii
artificiale (furnizate de sisteme de iluminat);
- Permit menținerea unui nivel confortabil al temperaturii, umidității și calității
aerului din case/clădiri cu un consum minim de energie electrică;
- Oferă variante flexibile pentru controlul sistemului de iluminat, sistemului de
umbrire, sistemului de climatizare etc.;
- Permit detectarea evenimentelor neplăcute/nedorite oferind siguranță
atunci când în casă/clădire și pe terenurile adiacente acesteia se află sau
nu se află persoane.

• Modul de funcționare al soluțiilor de urmărire, diagnoză și control pentru gestiunea
consumului de energie electrică și al sistemelor de iluminat, umbrire, climatizare etc.
din camere și case/clădiri și de pe terenurile adiacente acestora (Gamma) prin
intermediul protocolului KNX.


• Niveluri ierarhice în cadrul soluțiilor de urmărire, diagnoză și control pentru gestiunea
consumului de energie electrică și al sistemelor de iluminat, umbrire, climatizare etc.
din camere și case/clădiri și de pe terenurile adiacente acestora (Gamma).


• Câteva dintre elementele dedicate soluțiilor de urmărire, diagnoză și control pentru
gestiunea consumului de energie electrică și al sistemelor de iluminat, umbrire,
climatizare etc. din camere și case/clădiri și de pe terenurile adiacente acestora
(Gamma):
- Managerul pentru camere care permite afișarea informațiilor specifice și

controlul diferitelor operații adresate sistemelor inteligente de climatizare
(încălzire, răcire, ventilație, reglare umiditate) prevăzut cu senzori de
temperatură, umiditate și CO2 (room operator unit KNX with sensors for
temperature, humidity, CO2, segmented backlit display, touch keys)
existente de obicei într-o singură cameră a unei case/clădiri. Utilizează
protocolul de comunicație KNX.


(Gamma):
- Controler pentru temperatură și umiditate într-o cameră permite afișarea

informațiilor specifice și controlul diferitelor operații adresate sistemelor
inteligente de climatizare (încălzire, răcire, ventilație) și încălzire cu agent
termic (room thermostat with KNX communications and built-in humidity
sensor and humidity control) existente de obicei într-o singură cameră a
unei case/clădiri. Utilizează protocolul de comunicație KNX.


(Gamma):
- Butoane de comandă/întrerupătoare uzual utilizate pentru controlul

sistemelor de iluminat din interiorul sau exteriorul clădirii care pot fi
controlate și prin infraroșu (push-buttons with status LED, with scene
controller, with IR receiver decoder). Utilizează protocolul de comunicație
KNX.


(Gamma):
- Senzori pentru intensitatea luminii cu controler pentru menținerea constantă

a nivelului de iluminare care pot fi controlați și prin infraroșu (brightness
sensor with constant light level controller). Utilizează protocolul de
comunicație KNX.


(Gamma):
- Variatoare inteligente care permit modificarea intensității luminoase în mod

uniform pentru majoritatea elementelor de iluminat (Switching/dimming
actuators KNX/DALI Gateway Twin). Utilizează protocolul de comunicație
KNX.


(Gamma):
- Stații meteo cu senzori pentru viteza vântului, temperatură, intensitatea

luminii, umiditate și stabilirea poziției Soarelui care permite monitorizarea
permanentă a stării vremii și transmiterea la distanță a informațiilor
(Weather station). Utilizează protocolul de comunicație KNX.


(Gamma):
- Elemente de interfațare KNX/Ethernet cu funcționalitate de server web care

permit comunicația dintre dispozitivele care utilizează protocolul KNX și
calculatoare sau alte dispozitive electronice care sunt conectate la internet
printr-un IP (IP Control Center with usage of the KNXnet/IP protocol).
Utilizează protocolul de comunicație KNX.

Elemente de urmărire, diagnoză și control – Schneider – Link (1)

• Principalele elemente/dispozitive realizate de compania Schneider, dedicate
sistemelor domotice (sistemelor de automatizări pentru clădiri), pot fi grupate în mai
multe categorii. Dintre acestea cele mai cunoscute sunt:
- Soluții de urmărire, diagnoză și control pentru managementul caselor

(clădiri rezidențiale) precum și al clădirilor de mici și mari dimensiuni
dedicate companiilor (Building Management Systems and Small Building
Control);
- Soluții de urmărire, diagnoză și control pentru managementul energetic al
caselor (clădiri rezidențiale) precum și al clădirilor de mari dimensiuni
dedicate companiilor (Power Management Systems);
- Soluții de urmărire, diagnoză și control pentru gestiunea sistemelor de
alarmare și stingere pentru incendii și a sistemelor de securitate și control a
accesului dedicate caselor (clădiri rezidențiale) precum și clădirilor de mici
și mari dimensiuni dedicate companiilor (Fire, Security and Access Control);
- Dispozitive pentru rețele de date (Network Infrastructure and Connectivity).
• Soluțiile de urmărire, diagnoză și control pentru managementul caselor (clădiri

rezidențiale) precum și al clădirilor de mici și mari dimensiuni dedicate companiilor
(Building Management Systems and Small Building Control) au următoarele
caracteristici:
- Utilizează multiple protocoale de comunicație (KNX, RJ45/Modbus etc.);

- Permit controlul tuturor sistemelor din cadrul unei case/clădiri și a
terenurilor adiacente acesteia prin elemente hardware și software care
integrează aceste sisteme în Internet of Things (IoT) (EcoStruxure™
Building Operation);
- Permit controlul, urmărirea și diagnoza sistemelor de climatizare (HVAC),
iluminat și monitorizare a consumurilor (de exemplu de energie electrică)
din cadrul unei case/clădiri și a terenurilor adiacente acesteia prin elemente
programabile și software dedicat (EcoStruxure™ Building Expert);


caracteristici:
- Permit prin intermediul unei suite de servicii digitale care analizează în

permanență datele obținute de la diverși senzori conectați prin intermediul
IoT, obținerea în cadrul clădirilor de birouri a unor spații de lucru inteligente
care optimizează spațiile libere, îmbunătățesc confortul și experiența de
lucru a angajaților, cresc productivitatea muncii şi reduc în mare măsură
costurile de mentenanță și utilizare a clădirii (EcoStruxure Workplace
Advisor);
- Permit controlul, urmărirea și diagnoza sistemelor de climatizare (HVAC)
securitate și acces din cadrul unei case/clădiri și a terenurilor adiacente
acesteia prin elemente hardware și software dedicat (Andover Continuum);


caracteristici:
- Permit prin intermediul unor elemente hardware și software unificarea sub o

singură interfață a sistemelor de urmărire, diagnoză și control din cadrul
unei case/clădiri şi a terenurilor adiacente acesteia, permițând accesul la
informații atât la nivel local cât și de la distanță (spaceLYnk);
- Permit controlul, urmărirea și diagnoza sistemelor (de iluminat, de control al
echipamentelor electrice, de climatizare, de divertisment etc.) din cadrul
unei case/clădiri și a terenurilor adiacente acesteia cu ajutorul unei singure
soluții integrate (C-Bus Automation system).


managementul caselor (clădiri rezidențiale) precum și al clădirilor de mici dimensiuni
dedicate companiilor (Small Building Control) :
- Managerul cu multiple întrebuințări pentru controlul diferitelor operații

adresate sistemelor inteligente de climatizare (încălzire, răcire, ventilație,
reglare umiditate), iluminat şi monitorizare/măsurare a consumului de
energie (EcoStruxure™ Building Expert - MPM) existente de obicei într-o
zonă a unei case/clădiri. Utilizează mai multe protocoale de comunicație
printre care: BACnet, RJ45 (Ethernet/Modbus), EnOcean (la 868,3 MHz),
ZigBee Pro.


managementul caselor (clădiri rezidențiale) precum și al clădirilor de mici dimensiuni
dedicate companiilor (Small Building Control) care utilizează protocolul de
comunicație EnOcean (la 868,3 MHz):
- Senzori pentru intensitatea luminii și detecție prezență (EcoStruxure

Building Expert EnOcean PIR occupancy sensor);
- Întrerupătoare pentru consumatori electrici care se alimentează de la priză
(EcoStruxure Building Expert Enocean plug switch schukostyle 16A);
- Termostate pentru sistemele de încălzire cu agent termic (EcoStruxure
Building Expert EnOcean Battery powered valve driver).

• Soluțiile de urmărire, diagnoză și control pentru managementul energetic al caselor

(clădiri rezidențiale) precum și al clădirilor de mari dimensiuni dedicate companiilor
(Power Management Systems) au următoarele caracteristici:
- Permit proprietarilor de clădiri prin intermediul unor elemente hardware și

software în cloud (cloud software) să crească eficiența energetică a clădirii,
să asigure funcționalitatea continuă a acesteia, să își simplifice modalitatea
de gestionare a clădirii (în special a sistemului electric al clădirii prin alerte
și/sau posibilități de reacție/intervenție rapidă de exemplu în cazul
producerii unei avarii), să beneficieze de predicții ale consumurilor de
energie electrică pe baza unor analize de date precum temperatura
exterioară și/sau a gradul de ocupare al clădirii precum și să optimizeze
costurile necesare funcționării și mentenanței clădirii (EcoStruxure Facility
Advisor, EcoStruxure Facility Expert, EcoStruxure Power Monitoring Expert,
EcoStruxure Power SCADA Operation și EcoStruxure Power Advisor).

• Soluțiile de urmărire, diagnoză și control pentru gestiunea sistemelor de alarmare și

stingere pentru incendii și a sistemelor de securitate și control a accesului dedicate
caselor (clădiri rezidențiale) precum și clădirilor de mici și mari dimensiuni dedicate
companiilor (Fire, Security and Access Control) au următoarele caracteristici:

software (de obicei în cloud – cloud software) să beneficieze de o
monitorizare continuă a întregii clădiri din punctul de vedere al apariției unui
incendiu precum și de acționarea automată a sistemelor de alarmare și
stingere pentru incendii (EcoStruxure Fire Expert online application);
software (de obicei în cloud – cloud software) gestionarea facilă a regulilor
de acces într-o clădire precum şi monitorizarea continuă a clădirii din
punctul de vedere al securităţii acesteia (Esmi integration software -
Esgraf).

www.plc.pub.ro


IA, ID
www.plc.pub.ro
C4 – Sisteme de securitate și supraveghere (1)

• Sistemele supraveghere au început să fie utilizate pe scară largă pentru asigurarea

securităţii persoanelor şi proprietăţilor în jurul anului 1950.
• Din cauza faptului că aveau preţuri prohibitive acestea erau utilizate în principal de
către clădirilor guvernamentale, bănci şi cazinouri.
• În cazul în care era observată o activitate suspectă, filmele înregistrate erau

developate într-o cameră obscură, activitate care se desfăşura de obicei pe durata
mai multor zile.
• Transmisiunile în direct erau utilizate rar, de obicei la evenimente la care trebuia

supravegheată o mulțime de oameni, iar posibilitatea de a urmări în paralel imaginile
transmise de mai multe camere de luat vederi era limitată la studioul televiziunii care
asigura transmisiunea.

• Teoria din spatele sistemelor de supraveghere a fost fondată pe patru principii

valabile şi astăzi – Link:
- Descurajarea actelor care pot aduce deteriorări sau pagube unei

case/clădiri sau terenurilor adiacente acesteia;
- Eficiența în utilizarea resurselor necesare pentru a interveni într-o situație
nefavorabilă (care aduce deteriorări sau pagube unei case/clădiri sau
terenurilor adiacente acesteia);
- Capacitatea de a fi un „paznic competent” care să poată lua decizii singur
în funcție de situațiile nefavorabile înregistrate sau transmise în direct;
- Detecția evenimentelor nefavorabile (care aduce deteriorări sau pagube
unei case/clădiri sau terenurilor adiacente acesteia) și capacitatea de a
prezenta dovezi palpabile împotriva celor care au realizat aceste
evenimente.

Televiziune cu circuit închis – Link (1)
• Televiziunea cu circuit închis (Closed-Circuit Television – CCTV) care utilizează

frecvențe radio (Radio Frequency – RF) a început să fie implementată la nivel
mondial în jurul anului 1985, furnizând o metodă eficientă de supraveghere video în
direct.
• Modelul cadrul al acestui tip de televiziune îl reprezintă transmisia unui semnal

analogic, printr-un cablu coaxial, de la o cameră video care supraveghează o anumită
locație, la un monitor (Cathode Ray Tube – CRT) aflat într-o altă locație.
• De cele mai multe ori un astfel de circuit închis de televiziune are un singur centru de
comandă unde personalul care asigură securitatea zonei supravegheate urmărește
pe mai multe monitoare imaginile provenite de la diferite camere video.
• Tehnicile de multiplexare au permis urmărirea imaginilor provenite de la mai multe

camere de supraveghere pe un singur monitor.

• Deși televiziunea cu circuit închis este încă utilizată de societăți sau proprietari de
clădiri, fiind supervizată dintr-un centru de comandă, echipamentele necesare precum
și cantitatea mare de cabluri necesară (în interiorul unei case/clădiri precum și pe
terenurile adiacente acesteia) conduc la existență unor costuri foarte mari de
instalare, utilizare și întreținere (pe care nu foarte multe societăți sau persoane și le
permit), costuri pe care tehnologiile moderne care transmit datele prin intermediul
internetului le diminuează sau chiar le elimină.
• În continuare este prezentat un exemplu de sistem de televiziune cu circuit închis

dedicat monitorizării mai multor zone. Inițial sistemul a fost realizat pentru
supravegherea unei parcări supraetajate. Ulterior, din cauza faptului că în faza de
proiectare a sistemului nu a fost prevăzută posibilitatea dezvoltării acestuia (practic
realizarea unor conexiuni prin cabluri coaxiale a unor noi elemente de supraveghere
ar fi costat foarte mult), a fost realizat un nou sistem de televiziune cu circuit închis
dedicat supravegherii unei clădiri învecinate cu parcarea.


Primary Control Unit – PCU – unitatea care controlează
fluxul transferat de la/către camerele video prin cablu
coaxial;
Balun Transceivers – convertoare utilizate pentru
conversia semnalelor dezechilibrate care sunt
transmise prin cabluri coaxiale (acestea având un
conductor prin care se transmite semnalul și o
manta/un alt conductor pentru împământare) în
semnale echilibrate care sunt transmise prin cabluri
Shielded Twisted Pair (STP) sau Unshielded Twisted
Interim Distribution
Pair (UTP) (acestea având perechi de câte două

conductoare torsadate între ele, conductoare prin care
Facility
curentul electric este egal și de semn opus și eventual

și o manta/un alt conductor pentru împământare);
Pan-Tilt-Zoom – PTZ – camere video care au
posibilitatea de a se mișca pe orizontală (Pan) și pe
verticală (Tilt) și de a focaliza pe obiecte aflate mai
aproape sau mai departe de ele (Zoom).
Main Distribution Facility


• Televiziunea cu circuit închis este eficientă (din punctul de vedere al rezultatelor
furnizate și al costurilor) în cadrul sistemelor de securitate și supraveghere dacă este
folosită ca un sistem activ care însoțește activitatea curentă a unui personal de
securitate prin monitorizarea dintr-un centru de comandă a acelorași zone în care
acest personal își desfășoară activitatea, existând o sincronizare în timp real între
personalul „de pe teren” și acțiunea de monitorizare din centrul de comandă.
• În prezent majoritatea acțiunilor din clădiri și de pe terenurile adiacente acestora se

petrec rapid în principal datorită evoluției tehnologiei (apariția calculatoarelor și a
dispozitivelor mobile), conținutul multimedia transmis sau recepționat având o
dimensiune foarte mare, acțiunile de transmitere sau recepție realizate de persoane
sau dispozitive diferite nefiind obligatoriu sincronizate între ele, transmiterea
informației fiind realizată în majoritatea cazurilor prin intermediul internetului.
• Aceste aspecte precum și cele legate de diminuarea costurilor au condus la apariția și

dezvoltarea metodelor și dispozitivelor dedicate securității video digitale (Digital Video
Security – DVS).
Securitatea video digitală – Link (1)
• Securitatea video digitală funcționează deoarece este imposibilă prezența unei

persoane în mai multe locuri în același timp, iar societățile moderne nu doresc să
utilizeze resursă umană pentru a sta în spatele unui birou dintr-un centru de
comandă, 24 de ore din 24, pentru a urmări monitoare.
• De asemenea o abordare precum cea a televiziunii cu circuit închis este ineficientă în

cazul în care trebuie supravegheate mulțimi de oameni din cauza numărului mare de
camere și implicit monitoare care trebuie urmărite simultan.
• În momentul în care sistemele de supraveghere video sunt conectate la infrastructura

modernă de comunicații, securitatea video digitală (DVS) devine extrem de eficientă
din punctul de vedere al costurilor și înlocuiește cu succes televiziunea cu circuit
închis (CCTV). Securitatea video digitală a devenit posibilă tocmai datorită
convergenței dintre sistemele de divertisment și cele de comunicații.

• Securitatea video digitală s-a dezvoltat ca o soluție de supraveghere deoarece nu

este necesară monitorizarea activă de către niște persoane a unei anumite zone (prin
intermediul unor camere de supraveghere) pentru a oferi garanția de oferire a
securității pentru respectiva zonă.
• Dezvoltarea ei a fost posibilă datorită dezvoltării sistemelor de comunicații și

tehnicilor/formatelor de comprimare a conținutului de date (în special video).
• Prin securitate video digitală este posibilă arhivarea conținutului video și audio
înregistrat cu ajutorul unor pachete software dedicate.
• În momentul apariției unui eveniment nefavorabil/nedorit (implementat de cele mai

multe ori în cadrul unui program/software – ca de exemplu deschiderea unei uși,
detectarea unei mișcări într-o anumită zonă, detectarea unei acțiuni de vandalism
etc.) sistemul care asigură securitatea video digitală transmite alarme prin o
multitudine de canale deja existente în infrastructura de comunicații actuală.

• Odată cu dezvoltarea canalelor de transmisie a datelor pentru a permite transferul de
fluxuri semnificative și simultane de date alături de dezvoltarea algoritmilor de
comprimare video și a capacității de procesare rapide de date a fost posibil/ă
transferul/transmisia de date sau semnale audio și video (audio and video data
streaming) dintr-un loc în altul, extrem de ușor.
• Securitatea video digitală funcționează într-un mod asemănător cu YouTube, orice

persoană aflată în orice loc fiind capabilă să transmită sau să primească un conținut
de date sau semnale audio și video cu scopul de a asigura securitatea unor persoane
și/sau proprietăţi, fără să fie necesar să se gândească la modul în care sistemul pe
care îl utilizează a realizat compatibilitatea între diferitele componente ale sale
• Accesul la informațiile din cadrul unui sistem de securitate video digitală este posibil
prin rețelele digitale de comunicații care sunt capabile să ofere simultan calea
necesară transmiterii programelor de televiziune, conexiunii la internet, telefoniei și
radioului și transmiterii informațiilor/datelor din zona de afaceri (business), securitate
(security) și divertisment (entertainment).

• Această interconexiune este realizată prin convergență adică prin integrarea într-un
singur sistem a majorității/tuturor tehnologiilor care ne înconjoară în fiecare zi în mod
curent.


• Odată cu trecerea informației în format digital realizată începând cu anul 2000 la nivel
mondial, nu mai este necesară compatibilizarea unor sisteme separate.
• Informația odată devenită digitală, nu mai necesită un punct de acces (access point)
unic pentru conținutul video transmis în direct și transmiterea de conținut video
înregistrat deoarece sistemele de securitate video digitală permit atât transmiterea
informațiilor pertinente cât și transmiterea imediată a alarmelor/alertelor către echipa
de management și/sau securitate a clădirii (inteligente) și a terenurilor adiacente
acesteia și/sau către autoritățile competente (poliție, salvare, pompieri etc. în cazul
producerii unui eveniment nefavorabil/nedorit), utilizând infrastructura și tehnologiile
deja existente în locația supravegheată.
• Spre deosebire de televiziunea cu circuit închis, sistemele de securitate video digitală

necesită o infrastructură puternică dedicată procesării datelor. Cu cât se dorește
obținerea unei calități mai bune a imaginilor și a sunetului cu atât această
infrastructură trebuie să fie mai puternică (capabilă să gestioneze cât mai multe date
în paralel în intervale cât mai mici de timp), devenind astfel și mai costisitoare.

• În continuare este prezentat un exemplu de sistem de securitate video digitală obținut
pornind de la sistemul de televiziune cu circuit închis dedicat monitorizării mai multor
zone prezentat anterior.
• Sistemul de securitate video digitală utilizează infrastructura Ethernet (cabluri din

cupru STP sau UTP) existentă deja în clădire (și chiar cablu din fibră de sticlă/fibra
optică) și presupune racordarea parcării la această infrastructură.
• Camerele video analogice, atât cele fixe cât și cele PTZ, sunt conectate la
convertoare video (video encoders) utilizând cabluri coaxiale pentru camerele video
fixe și cabluri STP sau UTP pentru cele PTZ. Acestea convertesc semnalul analogic
în semnal digital pe care îl transmit prin rețeaua locală (Local Area Network – LAN) cu
ajutorul unor swith-uri (network switches).
• Switch-urile sunt utilizate astfel încât informația transmisă să fie utilizată strict în
cadrul LAN, izolând-o astfel de rețeaua extinsă/Internet (Wide Area Network – WAN).


Video Management System – VMS – unitatea care
controlează întreg fluxul de date digitale transferat între
diferitele componente ale sistemului;
Network Data Server – server de rețea pe care este
instalat un software (VMS software) prin care este
controlat/comandat întreg sistemul de securitate video
digital prin intermediul VMS. Acesta oferă și o
conexiune la rețeaua extinsă/Internet (Wide Area
Network – WAN) permițând astfel ca sistemul să poată
fi accesat și de la distanță (remote). Pe dispozitivele
prin care se dorește să se acceseze sistemul de
Interim Distribution
securitate video digitală (calculatoare, dispozitive

mobile) se instalează un software dedicat (client
Facility
software) prin care se permite accesul securizat la

sistem.
Pan-Tilt-Zoom – PTZ – camere video care au
posibilitatea de a se mișca pe orizontală (Pan) și pe
verticală (Tilt) și de a focaliza pe obiecte aflate mai
Main Distribution Facility aproape sau mai departe de ele (Zoom).
• În cadrul televiziunii cu circuit închis unitatea care controlează fluxul transferat de

la/către camerele video prin cablu coaxial (Primary Control Unit – PCU) transmite
imaginile către monitoare.
• În cadrul sistemelor de securitate video digitală unitatea care controlează întreg fluxul
de date digitale transferat între diferitele componente ale sistemului (Video
Management System – VMS) poate transmite imaginile către un monitor, computer,
server sau dispozitiv mobil, deoarece informația se află deja în format digital.
• De cele mai multe ori un astfel sistem de securitate video digitală are un singur centru
de comandă unde există calculatoare (supravegheate de un număr redus de
persoane) capabile să detecteze pe baza imaginilor provenite de la diferite camere
video apariția unui eveniment nefavorabil/nedorit (implementat de cele mai multe ori
în cadrul unui program/software) și să transmită alarme legate de aceste evenimente
prin o multitudine de canale deja existente în infrastructura de comunicații.

• Software-ul VMS și cel instalat pe dispozitivele fizice care fac parte din sistemul
inteligent de securitate video digitală (physical security interface system software)
permit împreună realizarea de hărți dinamice (cartografiere dinamică) cu
coordonatele GPS ale telefoanelor mobile din zona supravegheată, controlul
accesului în zonă, detectarea zgomotelor provocate de arme de foc (împușcături),
detectarea intrărilor nedorite în anumite spații din zonă, identificarea facială a
persoanelor, identificarea numerelor de înmatriculare etc.
• În cadrul sistemelor inteligente de securitate video digitală moderne liniile telefonice

(Plain Old Telephone Service – POTS) și cablurile vechi de comunicații sunt înlocuite
de dispozitive Voice over Internet Protocol (VoIP) care fiind conectate direct la
rețeaua locală (Local Area Network – LAN) pot transmite singure, în mod direct,
alarme legate de evenimente nedorite către VMS și/sau centrul de comandă și de la
acestea mai departe prin intermediul rețelei extinse/Internetului (Wide Area Network –
WAN) către dispozitive fixe sau mobile aflate în locații diferite fată de zona
supravegheată.

• Este esenţial de înțeles faptul că sistem inteligent de securitate video digitală modern
încă nu este capabil să înlocuiască în totalitate sistemele de alarmă obișnuite, cheile
de acces, criptarea datelor confidențiale sau autentificarea individuală pentru accesul
în anumite spatii. Un astfel de sistem are rolul de a îmbunătăți acțiunile sistemelor de
alarmă obișnuite în primul rând prin faptul că permite utilizatorilor să poată vedea din
orice loc în care au acces la Internet ceea ce se întâmplă într-o zonă supravegheată
folosind o interfață unitară.
• Monitorizarea și înregistrarea evenimentelor dintr-o anumită zonă devine inutilă dacă

o persoană poate pătrunde în spațiul în care sunt stocate datele și le poate
șterge/distruge sau dacă poate ajunge la una dintre camerele video și poate distruge
conexiunea acesteia la sistemul de securitate video digitală.


• Dispozitivele fizice care fac parte din sistemul inteligent de securitate video digitală
trebuie protejate prin sisteme de alarmă proprii (alarmare în cazul accesului
neautorizat în cadrul dispozitivului/la dispozitiv, alarmare în cazul deschiderii ușii unei
incinte, alarmare în cazul întreruperii alimentării cu energie electrică sau a unei căderi
de tensiune – tamper sensors, door alarms, power alarms/power surges alarms) și de
asemenea trebuie protejate la intemperii.
• Cablurile din cupru STP sau UTP și cablurile din fibră de sticlă/fibra optică trebuie să
parcurgă trasee protejate astfel încât să fie evitate deteriorările lor accidentale sau
intenționate (cablurile din fibră de sticlă/fibra optică au dezavantajul că partea activă a
lor este ușor casantă).


• Un sistem de securitate video digitală nu este rezistent 100% la actele de vandalism
(vandal-proof). El poate rezista la anumite acțiuni de vandalism (vandal-resistant) prin
utilizarea unor incinte securizate pentru dispozitivele fizice ale sistemului, însă
dezafectarea (întreruperea transmiterii informației utile) unui dispozitiv precum o
cameră video se poate realiza extrem de simplu cu ajutorul unui spray sau a unei
arme de paintball.
• Pentru a crește rezistența la actele de vandalism trebuie luate toate măsurile pentru
ca dispozitivele fizice ale sistemului de securitate video digitală să nu poată fi ușor
dezafectate.
• O metodă care a furnizat rezultate satisfăcătoare din punctul de vedere al securității

asigurate, însă a implicat costuri suplimentare, constă în utilizarea unui număr ridicat
de camere video programate astfel încât să reacționeze împreună în momentul
apariției unui eveniment nefavorabil/nedorit și să permită menținerea securității zonei
supravegheate sau, în cel mai rău caz, identificarea rapidă și facilă a celor care au
produs evenimentul nefavorabil/nedorit.
• Un sistem de securitate video digitală nu este rezistent 100% la actele de vandalism

(vandal-proof). El poate rezista la anumite acțiuni de vandalism (vandal-resistant) prin
utilizarea unor incinte securizate pentru dispozitivele fizice ale sistemului, însă
dezafectarea (întreruperea transmiterii informației utile) unui dispozitiv precum o
cameră video se poate realiza extrem de simplu cu ajutorul unui spray sau a unei
arme de paintball.
• Pentru a crește rezistența la actele de vandalism trebuie luate toate măsurile pentru
ca dispozitivele fizice ale sistemului de securitate video digitală să nu poată fi ușor
dezafectate. O metodă care a furnizat rezultate satisfăcătoare din punctul de vedere
al securității asigurate, însă a implicat costuri suplimentare, constă în utilizarea unui
număr ridicat de camere video programate astfel încât să reacționeze împreună cu
celelalte dispozitive din cadrul sistemului de securitate video digitală în momentul
apariției unui eveniment nefavorabil/nedorit pentru a permite menținerea securității
zonei supravegheate sau, în cel mai rău caz, identificarea rapidă și facilă a celor care
au produs evenimentul nefavorabil/nedorit.
Sisteme de securitate și supraveghere – Studii de caz – Link (1)

• Sistem de securitate video digitală situat la Navy Pier, Chicago, Illinois – Link (zonă
turistică importantă), caracteristici:
- Sistem realizat de IBM (IBM’s network video monitoring system);
- 128 camere video de înaltă rezoluție Axis IP – Link;
- 100 de camere video analogice 100 (Pelco, Sony, Panasonic etc.);
- 4 sisteme de monitorizare a camerelor video;
- 2 sisteme de alarmă cu peste 300 de funcții de alarmare (majoritatea în
cazul producerii unor evenimente nefavorabile/nedorite);
- 1 cameră video inteligentă programată să monitorizeze și să controleze
traficul ambarcațiunilor în partea nordică de intrare în zona monitorizată;
- interfețe grafice intuitive – hărți ale zonei supravegheate pe care sunt
plasate dispozitivele fizice ale sistemului de securitate video digitală;
- 1 centru de comandă pentru personalul care asigură securitatea zonei;
- beneficiarii sistemului sunt Navy Pier, Chicago Office of Emergency
Management and Communications (OEMC), şi Chicago Police Department.

• Sistem de securitate video digitală situat la Navy Pier, Chicago, Illinois – Link (zonă
turistică importantă), imagini:


• Sistem de securitate video digitală situat la Power Utility Substation, Chicago, Illinois
– Link (zonă destinată producerii de energie electrică fără personal), caracteristici:
- detectarea intrărilor nedorite în zonă (prin garduri – au fost definite 17
porțiuni de gard monitorizate individual);
- supraveghere video a întregii zone - în exterior, pe terenurile adiacente
clădirilor, cu ajutorul a 25 camere video PTZ cu funcție de urmărire
automată (auto-tracking function) și în interiorul clădirilor cu ajutorul a 16
camere video HD fixe;
- controlul accesului în zonă, chei electronice de acces, detectarea mișcării
porților de acces, detectarea mișcării în anumite părți din zona
supravegheată - în exterior și interior;
- interfață grafică intuitivă care permite ca sistemul să poată fi accesat și de
la distanță (remote) – hărți ale zonei supravegheate pe care sunt plasate
dispozitivele fizice ale sistemului de securitate video digitală;
- 1 centru de comandă (situată la distanță față de zona supravegheată)
pentru personalul care asigură securitatea zonei;

• Sistem de securitate video digitală situat la Power Utility Substation, Chicago, Illinois
– Link (zonă destinată producerii de energie electrică), imagine:


• Sistem de securitate video digitală situat la Island Cottage, Kankakee, Illinois – Link
(zonă destinată petrecerii timpului în aer liber), caracteristici:
- detectarea intrărilor nedorite în zonă prin detectarea mișcării în anumite
părți din zona supravegheată - în exterior și interior;
- supraveghere video a întregii zone - în exterior, pe terenul adiacent clădirii,
cu ajutorul unei camere video și în interiorul clădirii cu ajutorul unei alte
camere video, ambele camere video fiind capabile să furnizeze imagini și
pentru intensități reduse ale luminii ambientale (noaptea);
- salvarea imaginilor furnizate de către cele două camere video pe un
DVR/NVR (Digital Video Recorder/Networked Video Recorders);
- interfață grafică intuitivă care permite ca sistemul să poată fi accesat și de
la distanță (remote) prin intermediul unui calculator sau a unui dispozitiv
mobil;
- 1 centru de comandă (situată la distanță față de zona supravegheată)
pentru personalul care asigură securitatea zonei;


• Sistem de securitate video digitală situat la Island Cottage, Kankakee, Illinois – Link
(zonă destinată petrecerii timpului în aer liber), imagine:

www.plc.pub.ro


IA, ID
www.plc.pub.ro
C5 – Sisteme de securitate și supraveghere (2)

Securitatea video digitală – Analogic – Digital – Link (1)

• Diferența dintre un conținut video în format analogic și unul în format digital este dată
de modul în care se realizează transmisia informațiilor.
• Conținutul video în format analogic reprezintă un semnal alcătuit dintr-o „infinitate de

valori” care poate fi „influențat” în mod negativ de către mediul prin care este transmis
(prin interferențe). De cele mai multe ori conținutul video în format analogic utilizează
ca suport hardware pentru transmisie cabluri coaxiale și respectă standardele
National Television Systems Committee (NTSC), Phase Alternation Line Rate (PAL) și
Sequential Couleur avec Memoire (SECAM).
• Conținutul video în format digital reprezintă un semnal alcătuit din „pulsuri” de

tensiune de valoare redusă (caracterizate de două valori corespunzătoare stărilor de
zero respectiv unu logic) care este mai greu de influențat în mod negativ de către
mediul prin care este transmis. De cele mai multe ori conținutul video în format digital
utilizează ca suport hardware pentru transmisie cabluri de cupru (STP sau UTP) sau
cabluri din fibră de sticlă/fibra optică și este oarecum universal acceptat în special
datorită internetului și a tehnicilor/formatelor de comprimare a conținutului de date.
Securitatea video digitală – Analogic – Digital – Link (2)
• Camerele video analogice, atât cele fixe cât și cele PTZ, sunt conectate la
convertoare video (digital video encoders) care convertesc semnalul analogic în
semnal digital.
Securitatea video digitală – Rezoluție – Culori – Link (1)

• Conținutul video, atât cel în format digital cât și cel în format analogic este
caracterizat de rezoluție, adică numărul de pixeli care alcătuiesc o imagine.
• În același spațiu (definit în două dimensiuni) precum cel ocupat de un pixel analogic
corespunzător standardului NTSC pot fi plasați de patru ori și jumătate mai mulți pixeli
digitali. Imaginea astfel obținută este de mult mai clară, conținând mai multe detalii și
ocupând un spațiu (de stocare) mai mare.
• Sistemele de securitate video digitală au condus la înlocuirea dispozitivelor de

televiziune analogice cu dispozitive de înaltă definiție (High-Definition TV – HDTV) și
dispozitive care transmit date prin intermediul unui protocol de internet (de exemplu
Voice over Internet Protocol – VoIP).
• În cadrul unui sistem de supraveghere o cameră video este considerată ca având

rezoluție mică dacă generează imagini cu o rezoluție de 352 × 240 pixeli, respectiv ca
având o rezoluție mare dacă generează imagini cu o rezoluție mai mare decât 704 ×
480 pixeli (de exemplu 1280 × 1024 pixeli = 1,3MP, 1920 × 1080 pixeli = 2MP).
• În stânga este prezentată o imagine listată obținută cu ajutorul unei camere video
analogice conectată la un convertor video (digital video encoder) caracterizată de o
rezoluție de 704 × 480 pixeli, iar în dreapta o imagine listată obținută cu ajutorul unei
camere video digitale caracterizată de o rezoluție de 1280 × 1024 pixeli.

• Transferul/transmisia de date sau semnale audio și video (audio and video data
streaming) dintr-un loc în altul este determinată de lățimea de bandă (bandwidth)
alocată pentru canalul prin care se realizează transmisia/transferul.
• Practic în cazul sistemelor de securitate video digitală aceasta determină

dimensiunea acceptată pentru imaginile transmise și implicit rezoluția acestora. Cu
cât se dorește transmisia/transferul unor imagini cu un conținut mai mare de pixeli cu
atât lățimea de bandă alocată canalului de comunicare trebuie să fie mai mare – Link.
• În momentul în care imaginile transmise sunt utilizate în cadrul departamentelor

speciale de criminalistică rezoluția acestora devine extrem de importantă.
• În cadrul sistemelor de securitate video digitală imaginile transmise uzual au o

rezoluție: Common Intermediate Format – CIF (352 × 288 pixeli), Four times Common
Intermediate Format – 4CIF (704 × 576 pixeli), 0,9MP/1MP – 720p HD (1280 × 720
pixeli), 1,2MP/1,3MP – 960p HD (1280 × 960 pixeli), 2MP – 1080p HD (1920 × 1080
pixeli) sau 3,6MP/4MP – 1440p WQHD (2560 × 1440 pixeli).
• În stânga este prezentată o imagine obținută cu ajutorul unei camere video analogice
conectată la un convertor video (digital video encoder) caracterizată de o rezoluție
4CIF, iar în dreapta o imagine obținută cu ajutorul unei camere video digitale
caracterizată de o rezoluție de 2MP. Se poate observa diferența de claritate atunci
când se efectuează o apropiere digitală (digital zoom) pe o porțiune din imagine.
• Diferențele dintre imagini obținute cu ajutorul unor camere video caracterizate de

rezoluții (de la stânga la dreapta) CIF, 4CIF și 0,9MP/1MP. Se poate observa diferența
de claritate atunci când se efectuează o apropiere digitală (digital zoom) pe o porțiune
din imagine (numărul de înmatriculare al unui vehicul aflat la aproximativ 15m de locul
unde erau situate camerele video).
Securitatea video digitală – Rezoluție – Culori – Link, Link (6)
FOSCAM R4 FOSCAM R2 FOSCAM FI9826P

4MP – 1440p WQHD 2MP – 1080p HD 1.3MP – 960p HD
Pan/Tilt/Zoom Pan/Tilt/Zoom Pan/Tilt/Zoom
Wired/Wireless IP Camera Wired/Wireless IP Camera Wired/Wireless IP Camera

FOSCAM R4
4MP – 1440p WQHD Pan/Tilt/Zoom Wired/Wireless IP Camera
(Wi-Fi Protected Set-up - WPS)

FOSCAM R4
4MP – 1440p WQHD Pan/Tilt/Zoom Wired/Wireless IP Camera
(1 – antenă pentru conexiune la rețeaua wireless, 2 – conexiune Ethernet la LAN, 3 – alimentare)


• Rezoluția culorilor sau numărul de culori sau „adâncimea” culorii (color
resolution/color depth) reprezintă numărul de biți alocați pentru a caracteriza culoarea
reprezentată de un pixel.
• Cu cât numărul de culori pe care un pixel le poate reprezenta este mai mare cu atât
imaginea obținută este mai clară, conținând mai multe detalii și ocupând un spațiu (de
stocare) mai mare. Numărul de biți utilizați uzual pentru numărul de culori
reprezentate de un pixel este de 8 (256 de culori), 16 (65536 de culori) sau 24 (true
color – 16777216 de culori).
8 biți - 28 culori 16 biți - 216 culori 24 biți - 224 culori

Securitatea video digitală – Formatul fișierelor – Link (1)
• Filmele în format digital au început să fie cunoscute prin fișiere de tip .MOV
(QuickTime Movie – compania Apple).
• Au urmat fișierele de tip .AVI (Audio Video Interleave), .WMA (Windows Media Audio),
.WMV (Windows Media Video), .ASF (Advanced Systems Format) utilizate de
compania Microsoft, acestea putând fi rulate inițial cu ajutorul Windows Media Player.
• Dezvoltarea algoritmilor de comprimare/decomprimare video au avut o contribuție

substanțială la dezvoltarea sistemelor de securitate video digitală.
• Tehnicile de comprimare video sunt cunoscute sub numele de CODECS, termen

derivat din cuvintele comprimare și decomprimare.


• CODECS-urile reprezintă algoritmi care presupun parcurgerea unei secvențe de pași
prin care o imagine este convertită într-o mulțime de date în format digital și în același
timp comprimată (astfel încât să ocupe un spațiu de stocare cât mai mic sau să poată
fi transmisă/transferată utilizând un canal ce are alocată o lățime de bandă redusă),
iar apoi este decomprimată (obținându-se cu pierderi minime de calitate imaginea
inițială) pentru a fi prezentată.
• Toate formatele/tipurile de fișiere ce caracterizează filme (imagini dinamice) sau

fotografii (imagini statice) în format digital comprimat sunt realizate pe baza unor
standarde internaționale realizate de International Organization for Standardization
(ISO) și de International Electrotechnical Commission (IEC). Ele sunt de asemenea
acceptate la nivel global de către International Telecommunications Union (ITU).
• În anul 1991 Joint Photographic Experts Group a realizat standardul de comprimare

al imaginilor (CODEC) JPEG, ceea ce a condus la apariția fișierelor cu același nume
care conțin fotografii (imagini statice).


• Pornind de la fișierele .JPEG au fost dezvoltate tehnici de comprimare pentru filme
(imagini dinamice), CODEC-ul în acest caz numindu-se motion JPEG, .MJPEG.
• Fișierele de tip .MJPEG necesită un spațiu de stocare relativ mare și canale de

transmisie/transfer ce au alocate lățimi de bandă de dimensiuni mari.
• În anul 1993 Motion Picture Expert Group a realizat standardul de comprimare al

imaginilor dinamice (CODEC) MPEG, ceea ce a condus la apariția fișierelor cu
același nume care conțin filme.
• Deși tehnica de comprimare MPEG este asemănătoare cu cea MJPEG, spațiul de

stocare respectiv lățimea de bandă a canalului de transmisie/transfer al fișierelor sunt
de aproximativ de patru ori mai reduse decât în cazul MJPEG.
• MPEG-1, MPEG-2 și MPEG-4 sunt utilizate pentru comprimarea imaginilor dinamice

în timp ce MPEG-3 (cunoscută și sub denumirea de MP3) este utilizată pentru
comprimarea muzicii (fișierelor audio).
• Majoritatea camerelor video din cadrul sistemelor de securitate video digitală

utilizează tehnicile de comprimare MPEG-2, MPEG-4 și MPEG-4 versiunea 10
(MPEG-4 AVC/H.264 – denumită uzual H.264).
• Tehnica de comprimare H.264 realizează o mulțime de date, în format digital, 1

secunda de film (imagine dinamică) putând ocupa până la 6MB ca și în cazul MPEG-
2, însă cantitatea de pixeli din imaginea dinamică fiind dublă (H.264 este utilizată la
filme imprimate pe Blu-ray în timp ce MPEG-2 la filme imprimate pe DVD). Practic
prin H.264 se pot comprima/decomprima filme cu o calitate a imaginii mai bună decât
în cazul MPEG-2 şi MPEG-4 (primele versiuni), spațiul de stocare respectiv lățimea
de bandă a canalului de transmisie/transfer al fișierelor fiind de până la de două ori
mai reduse decât în cazul MJPEG-2.
• H.264 necesită rularea unor algoritmi matematici complecși care solicită utilizarea
unor resurse hardware semnificativ mai puternice în comparație cu cele solicitate de
MPEG-2.
Securitatea video digitală – Conversia datelor – Link
• Open Network Video Interface Forum (ONVIF) este o organizație înființată în 2008 de
către Axis Communications, Bosch Security Systems, și Sony cu scopul de a dezvolta
un standard de tip sursă-deschisă (open source) pentru sistemele de supraveghere
video care utilizează IP-uri.
• Avantajele acestui standard constau în faptul că dispozitivele care intră în

componența sistemelor de securitate video digitală pot „să se înțeleagă între ele”
indiferent de producător.
• Până în momentul dezvoltării acestui standard dacă într-un sistem de securitate video
digitală se utiliza un convertor analogic-digital (encoder) produs de către Bosch, era
necesară utilizarea unui convertor digital-analogic (decoder) produs tot de către
Bosch, chiar dacă software-ul din unitatea care controlează întreg fluxul de date
digitale transferat între diferitele componente ale sistemului (Video Management
System – VMS) era capabil să realizeze conversia analogic-digital respectiv digital-
analogic pentru echipamente de la peste 200 de producători.
Securitatea video digitală – Stocarea datelor – Link

• Dacă o cameră video utilizată în cadrul unui sistem de securitate video digitală
necesită 4GB de spațiu de stocare pentru conținutul de imagini dinamice filmat în 2
ore atunci 30 de zile de înregistrări ar necesita 1,4TB de spațiu de stocare, acest
lucru fiind ineficient din punctul de vedere al costurilor implicate.
• Din acest motiv în cadrul majorității sistemelor de securitate video digitală imaginile
transmise uzual au o rezoluție Common Intermediate Format – CIF (352 × 288 pixeli).
• Acest lucru este determinat din cauza faptului că în cele mai multe cazuri lățimea de
bandă (bandwidth) alocată pentru canalul de transmisie/transfer este limitată și spațiul
de stocare avut la dispoziție pentru imaginile dinamice este la rândul său limitat.
• O zi de conținut de imagini dinamice filmat (înregistrări video – mișcare în

permanență) la rezoluție CIF cu 30fps (30 de cadre pe secundă), tehnică de
comprimare H.264, având la dispoziție un canal de transmisie/transfer cu o lățime de
bandă (bandwidth) de 512kbps necesită aproximativ 6GB de spațiu de stocare (Link,
Link, Link – calculatoare spațiu de stocare).
Securitatea video digitală – Transmisia și stocarea datelor – Link

• În marea majoritate a cazurilor (datorită considerentelor menționate anterior) o
cameră video utilizată în cadrul unui sistem de securitate video digitală este capabilă
să realizeze simultan mai multe transferuri/transmisii de date sau semnale audio și
video (multiple audio and video data streaming).
• Unul dintre transferurile de date poate fi utilizat pentru stocarea datelor (datele sunt
transferate/transmise către o unitate de stocare) utilizând o rezoluție CIF și un canal
de transmisie/transfer cu o lățime de bandă (bandwidth) de 512kbps.
• Un alt transfer de date poate fi utilizat pentru vizualizarea imaginilor în timp real în
cadrul unui centru de comandă utilizând o rezoluție 1,2MP/1,3MP – 960p HD și un
canal de transmisie/transfer cu o lățime de bandă (bandwidth) de 8Mbps.
• Un al treilea transfer de date poate fi utilizat pentru vizualizarea imaginilor în timp real
de la distanță (remote) utilizând o rezoluție aleasă de utilizator (uzual între CIF și
1,2MP/1,3MP – 960p HD) și un canal de transmisie/transfer cu o lățime de bandă
(bandwidth) care pornește de obicei de la 256kbps.
Securitatea video digitală – Camere video – Link (1)

• În marea majoritate a cazurilor o cameră video destinată unui sistem de securitate
video digitală nu diferă de o cameră video obișnuită însă este proiectată să poată
furniza imagini și în situații în care iluminarea ambientală este redusă și de asemenea
să aibă o durată de viață mai mare, iar în anumite cazuri să reziste la intemperii.
• Imaginile furnizate de camerele video din cadrul sistemelor de securitate video

digitală actuale pot fi stocate direct în format digital, datele stocate putând fi arhivate
pentru lungi perioade de timp, fără a ocupa spatii fizice mari.
• Indiferent de tipul camerei video aceasta trebuie să respecte principiile opticii având
nevoie de lentile (lens), sistem de focalizare (focus), deschidere a spațiului (diafragmă
– diaphragm, realizată de obicei din mai multe lamele) prin care pătrunde lumina
(aperture), timp de expunere (shutter speed, adică timpul cât diafragma rămâne
deschisă) și un senzor optic/de lumină (optical/light sensor).


• Camerele video sunt caracterizate de anumite adâncimi ale câmpului care este clar în
imagini (depth of field). Cu alte cuvinte distanța dintre cel mai apropiat respectiv cel
mai depărtat obiect față de camera video, obiecte care se văd clar (acceptably sharp
focus) în cadrul unei imagini furnizate de cameră.
• Cu cât diafragma camerei se deschide mai mult cu atât adâncimea câmpului este mai
mare, permițând obiectelor aflate la diferite distanțe față de cameră să fie toate
observate clar în imaginile furnizate de către aceasta.
• Un alt element care caracterizează o cameră video este distanța focală (focal length).
Aceasta reprezintă distanța în care două raze paralele de lumină ajung să se
intersecteze (să fie focalizate) într-un punct cu ajutorul unei lentile sau a unei oglinzi.
• Raportul dintre distanța focală și diametrul maxim al deschiderii diafragmei se

numește număr f (f-number). Camera permite capturarea unei imagini cu o iluminare
mai mare (lasă mai multă lumină să pătrundă prin diafragmă spre senzor) cu cât
acest număr f este mai mic.

• O cameră video caracterizată de un număr f redus are performanțe mai bune în cazul
în care iluminarea ambientală este redusă.
• Senzori optici/de lumină (optical/light sensors) digitali pot fi de tip Charged Coupled
Device (CCD) sau Complementary Metal Oxide Semiconductor (CMOS).
• Senzorii CMOS sunt mai ieftini însă nu au aceleași performanțe precum senzorii CCD
în situații în care iluminarea ambientală este redusă.
• Lentilele camerelor video pot focaliza pe obiecte aflate mai aproape sau mai departe
de ele (zoom), aceste lentile fiind denumite lentile cu focalizare variabilă (zoom
lenses) sau pot realiza o focalizare fixă la o anumită distanță față de cameră, aceste
lentile fiind denumite lentile cu focalizare fixă (fixed lenses).
• În funcție de tipul lentilelor cu care este echipată o cameră video această poate
realiza focalizarea asupra unor obiecte în mod manual (manual focus – de obicei
camerele fixe) sau în mod automat (autofocus – de obicei camerele PTZ).
Securitatea video digitală – Camere video – Link, Link (4)
Numărul f (f-number)
f/32 (colțul stânga-sus) și f/5 (colțul dreapta-jos) f/3,5 (sus) și f/22 (jos)

Securitatea video digitală – Camere video – Link, Link (5)
Timp de expunere (shutter speed) 1/10000s (sus) și 1/30s (jos)

1/20s (sus), 1/125s (mijloc), 1/750s (jos)

Lentile cu focalizare variabilă (zoom lenses) – 1X (stânga), 10X (mijloc), 20X (dreapta)
1X (stânga) și 2X (dreapta)

www.plc.pub.ro


IA, ID
www.plc.pub.ro
C6 – Sisteme de stocare și transmisie a informației (1)

Managementul informației (datelor) – Link (1)

• Conceptul de management al informației s-a dezvoltat începând cu anul 1980 când
tehnologia de stocare și accesare a datelor a trecut de la procesarea secvențială
(sequential processing/access – Link – folosită la carduri și apoi la benzi) la cea
întâmplătoare (random processing/access – Link).
• În acea perioadă procesarea întâmplătoare nu era extrem de rapidă şi de aceea

managementul informației (datelor) era la fel de important ca și cel al proceselor
(Business Process Management – BPM – Link)

Managementul informației (datelor) – Link (2)

• În societatea modernă termenul de „date” a fost înlocuit de termeni precum
„informație” sau „cunoștințe” mai ales atunci când este utilizat în contexte care nu au
caracter preponderent tehnic.
• O unealtă utilizată pentru creșterea performanțelor managementului de informații/date

este managementul integrat al datelor (Integrated Data Management – IDM).
• Aceasta constă într-un mediu integrat și modular care permite managementul datelor
din cadrul aplicațiilor utilizate de o companie și optimizarea aplicațiilor (din cadrul unei
companii sau a unei locații a unei companii) care sunt conduse cu ajutorul datelor pe
parcursul duratei lor de viață. Managementul integrat al datelor este utilizat printre
altele la: dezvoltarea mai rapidă a aplicațiilor realizate de o companie, creșterea
vitezei de acces la informații/date, automatizarea și simplificarea unor operații,
integrarea unor noi aplicații în cadrul unei locații a unei companii fără creșterea
spațiului alocat locației respective sau fără dezvoltarea infrastructurii deja existente în
locație, simplificarea dezvoltării ulterioare și consolidării unei aplicații deja existente.

Centre de date (informații) – Link (1)

• Un centru de date (data center) reprezintă o clădire, un grup de clădiri sau un spatii
dintr-o clădire în care sunt plasate sisteme de calcul și sisteme asociate acestora
precum sistemele de telecomunicații sau sistemele de stocare a informației/datelor.
• Centrele de date au început să se dezvolte odată cu apariția primelor calculatoare în

anul 1940. Ele reprezentau spatii de mari dimensiuni dedicate plasării unor astfel de
calculatoare (de exemplu primul calculator cu utilizare generală Electronic Numerical
Integrator and Computer – ENIAC, utilizat de armata SUA, capabil să realizeze
calculul unei traiectorii pentru sistemele balistice americane în aproximativ 30 s, cu
mult mai rapid față de cele aproximativ 20 ore necesare unui om).


• Calculatoarele din perioada 1940-1980 necesitau spatii speciale în care să fie plasate
pentru a putea funcționa corespunzător. Acestea puteau include rafturi dedicate
echipamentelor (racks to mount equipment), podele înălțate (raised floors), tăvi
pentru cabluri (cable trays), sisteme de aer condiționat, sisteme de control a
accesului în cadrul acelor spații (sisteme de securitate).


• Dezvoltarea centrelor de date moderne a început în anii 1997-2000 odată cu
necesitatea conectării cu viteză mare și fără întreruperi (non-stop) la internet.
• Multe companii au început să dezvolte așa-numitele Internet Data Centers (IDC) care
ofereau clienților lor soluții pentru instalarea și funcționarea sistemelor lor.
• Centrele de date dedicate procesării datelor în „nor” (cloud computing) sunt denumite
Cloud Data Centers (CDC).
• Odată cu dezvoltarea capacităților de prelucrare a informațiilor/datelor în „nor”

companiile private și organizațiile guvernamentale au început să fie preocupate de
dezvoltarea centrelor de date (informații) în zone în care există posibilitatea asigurării
unei securități sporite a acestora, efectul asupra mediului înconjurător al acestora
este minim și care permit respectarea unor standarde de realizare a unor astfel de
centre, în special din cauza faptului că astfel de centre de date (informații) necesită
investiții majore pentru dezvoltare și mentenanță.

• Printre cerințele pe care un centru de date modern trebuie să le îndeplinească se

numără:
- Să aibă mai multe niveluri de infrastructură (nivelul 1 este de cele mai multe
ori o incintă în care se află serverul principal, iar nivelul 4 conține
calculatoare dedicate unor procese specifice, acestea fiind redundante şi
având capacitatea de a funcționa o perioadă nedeterminată în cazul unei
opriri a alimentării cu energie electrică);
- Să aibă o disponibilitate ridicată de a fi accesat și de funcționare (între 95%
și 99,9999.....%);
- Să aibă o disponibilitate de 99,671% de a asigura redundanța
echipamentelor de calcul importante (cu o durată maximă de întrerupere de
1729 minute pe an);
- Să aibă o disponibilitate de 99,741% de a asigura redundanța
infrastructurilor importante (cu o durată maximă de întrerupere de 1361
minute pe an);

numără:
- Să aibă o disponibilitate de 99,982% de a asigura alimentarea cu energie
electrică din două surse independente a echipamentelor de calcul
importante (cu o durată maximă de întrerupere de 95 minute pe an);
- Să aibă o disponibilitate de 99,995% de a asigura alimentarea cu energie
electrică din două surse independente a echipamentelor de climatizare
necesare bunei funcționări a echipamentelor de calcul importante (cu o
durată maximă de întrerupere de 26 minute pe an);
- Să fie modular și flexibil;
- Să fie prevăzut cu un sistem inteligent de climatizare (temperatură,
umiditate etc. – inclusiv prin aerisire automată) și de protecție și acțiune
la/în caz de incendiu;
- Să utilizeze cât mai mult niveluri reduse de tensiune pentru echipamentele
din interiorul său și să consume cât mai puțină energie pentru a funcționa;
- Să fie prevăzut cu un sistem inteligent de securitate;

numără:
- Să aibă un efect redus asupra mediului înconjurător (se estimează că în
anul 2007 sectorul tehnologiilor de informații și comunicații -information and
communication technologies - ICT- a fost responsabil pentru producerea a
2% din emisiile de dioxid de carbon/amprenta de carbon la nivel mondial,
centrele de date (informații) fiind responsabile de aproximativ 14% din
procentul de 2%);
- Să permită realizarea unei stocări de rezervă a datelor (informațiilor) şi
aplicațiilor software din interiorul său într-o altă locație (offsite backup
storage).
• Centrele de date (informații) utilizează energie pentru alimentarea echipamentelor din

interiorul său și pentru asigurarea unui climat corespunzător pentru funcționarea
acestora (de cele mai multe ori pentru asigurarea răcirii echipamentelor).


• Amplasamentul acestor centre de date poate fi ales astfel încât pe lângă viteza de
conectare la internet, modalitățile de alimentare cu energie electrică (fiind preferate
locațiile în care alimentarea cu energie electrică se realizează utilizând surse
regenerabile de energie) și oferirea unui acces facil personalului de întreținere să
permită asigurarea unui climat corespunzător pentru funcționarea echipamentelor să
se facă prin utilizarea aerului din exteriorul clădirii în care este situat centrul.
• Centrele de date moderne necesită din ce în ce mai puțin prezența permanentă a

unui personal de întreținere în locația lor. Astfel de centre sunt denumite “lights out”
data center. Toate sistemele din cadrul unui astfel de centru pot fi accesate de la
distanță, sunt integrate în cadrul unui program automatizat de mentenanță
(mentenanță automată) intervenția umană în carul locației lor fiind realizată doar în
situații excepționale, în acest fel fiind asigurată și o securitate sporită a centrului.
• Centrele de date ale companiilor Alphabet (Google) și Facebook sunt situate în locații
unde temperatura și umiditatea din interiorul clădirilor poate fi asigurată şi prin
utilizarea aerului din exteriorul clădirilor – Link, Link, Link, Link.

• Ținând cont de toate aceste considerente au început să devina atractive pentru
plasarea centrelor de date (informații) moderne locații plasate în zona Arctică sau țări
precum SUA, Rusia, Canada, Finlanda, Suedia, Norvegia sau Elveția.
• În imaginea de mai jos se prezintă un centru de date plasat în the Strasbourg, Franţa
în care răcirea echipamentelor este realizată cu apă, fiind astfel considerat un centru
de date „verde”.

Sistem de climatizare Sistem de acumulatori pentru Sistem de stingere a

pentru centre de date alimentarea cu energie electrică incendiilor pentru centre de
(Computer Room Air a unui centru de date (a bank of date (Fire Suppression
Conditioning – CRAC unit) batteries in a large data center) Tanks – FST)

Stocarea informației (datelor) – Link (1)

• Stocarea informațiilor (datelor) presupune înregistrarea lor pe un anumit mediu de
stocare (Ribonucleic acid – RNA, Deoxyribonucleic acid – DNA, foi scrise manual,
benzile magnetice, medii de stocare optice Compact Disc – CD, Digital Versatile Disc
– DVD, Blu-ray Disc – BD, Hard Disk Drive – HDD, Solid-State Drive – SSD etc.) sau
transmiterea lor spre a fi înregistrate într-un „nor” (cloud storage) .
• Pentru realizarea înregistrării pe mediul de stocare și pentru citirea înregistrării de pe

mediul de stocare se utilizează energie.
• Stocarea datelor în format electronic (date/informații în format digital) necesită

energie electrică, însă conduce la utilizarea unor spatii fizice mult mai reduse în
comparație cu cele utilizate pentru stocarea datelor în format letric.
• Se estimează că în anul 2002 au fost produși cinci (dublu faţă de anul 2000) exabytes
(1000 bytes = kB, 10002 bytes = MB, 10003 bytes = GB, 10004 bytes = PB, 10005
bytes = EB) de date (informații) noi și 92% dintre acestea au fost stocate pe HDD-uri.

Stocarea informației (datelor) – Link (2)

• Medii pentru stocarea informațiilor (datelor).

Stocarea informației (datelor) în „nor” – Link (1)

• Stocarea informației (datelor) într-un „nor” reprezintă de fapt salvarea acestora în
format electronic în cadrul unor dispozitive care sunt în permanență pregătite pentru
utilizare (dispozitive fizice pe care sunt salvate informațiile) denumite logical pools. În
momentul în care informația salvată a fost ștearsă, aceste dispozitive devin
disponibile din nou pentru stocarea unei alte informații (altor date).
• Dispozitivele fizice pe care se salvează informațiile sunt de obicei controlate de

servere, care aparțin de o companie numită de obicei gazdă (hosting company).
Această companie asigură managementul serverelor și al dispozitivelor fizice pe care
se salvează informațiile (funcționarea și securitatea acestora) și este responsabilă
pentru menținerea informațiilor/datelor în stare nealterată și menținerea accesului la
acestea.
• Dispozitivele fizice pe care se salvează informațiile sunt plasate de obicei în diferite

locații, aflate de cele mai multe ori la distanță față de persoana sau echipamentul care
solicită salvarea/stocarea informațiilor (datelor), fiind astfel percepute de către
aceasta/acesta ca un „nor” aflat la distanță.

• Persoanele și companiile cumpără sau închiriază o anumită cantitate de spațiu de
stocare în „nor”.
• Informațiile (datele) stocate în „nor” pot fi accesate prin servicii de procesare a datelor
în „nor” (cloud computing), interfețe programabile pentru aplicații web (application
programming interface – API) sau prin aplicații care folosesc API precum stocarea în
„nor” a conținutului de pe desktop (cloud desktop storage), gateway de stocare în
„nor” (cloud storage gateway) sau sisteme de management a informației
(datelor/conținutului) bazate pe internet (Web-based content management systems).
• În anul 1983 compania CompuServe a oferit clienților săi posibilitatea de a stoca

fișiere de mici dimensiuni pe dispozitive aflate într-una din locațiile companiei.
• În anul 2006 Amazon Web Services a introdus serviciul de stocare a informațiilor în

„nor” AWS S3 devenind furnizorul spațiu pe dispozitivele fizice pe care se salvează
informațiile pentru servicii populare de stocare în „nor” precum SmugMug, Dropbox şi
Pinterest.
• Printre avantajele stocării informației (datelor) în „nor” se numără:

- Prin cumpărarea sau închirierea unei anumite cantități de spațiu de stocare
în „nor” companiile și persoanele realizează costuri operaționale
diminuându-și cheltuielile alocate pentru materiale sau dotări;
- Diminuarea cu până la 70% a costurilor alocate consumului de energie
electrică pentru companiile şi persoanele care își stochează informațiile în
„nor”;
- Pentru datele stocate în „nor” se asigură în marea majoritate a cazurilor în
mod implicit protecția la diferite atacuri cibernetice și copii de siguranță
(backup), informația fiind salvată/stocată în două sau chiar trei locații aflate
în zone diferite de jur împrejurul globului;
- Accesul la informațiile stocate în „nor” se poate face instantaneu, într-un
mod securizat sau prin acces de tip sursă-deschisă (open source);

• Printre avantajele stocării informației (datelor) în „nor” se numără:

- Stocarea în „nor” poate fi aleasă ca opțiune implicită de salvare a
informațiilor în cadrul unei companii prin intermediul protocolului Web
Distributed Authoring and Versioning – WebDAV (care permite diferitelor
dispozitive de tip client realizarea de operații de autorizare a transferului de
date prin intermediul internetului). Astfel spațiul de stocare din „nor” poate fi
utilizat ca un server central de fișiere pentru companiile care au locații în
zone diferite;
- Eliminarea pentru persoanele sau companiile care cumpără sau închiriază
o anumită cantitate de spațiu de stocare în „nor” a operațiilor de
mentenanță dedicate spațiilor de stocare, acestea fiind asigurate implicit de
către furnizorul de spațiu pe dispozitivele fizice pe care se salvează
informațiile în „nor”.


• Printre dezavantajele stocării informației (datelor) în „nor” se numără:
- Securitatea informațiile (datelor) stocate în „nor”;
- Longevitatea furnizorilor de spațiu pe dispozitivele fizice pe care se
salvează informațiile în „nor” (Compania furnizoare poate intra în faliment,
își pot schimba domeniul de activitate, poate fi cumpărată de alte companii
care au o altă politică în ceea ce privește managementul datelor, poate
întâmpina cazuri de forță majoră - dezastre naturale);
- Accesibilitatea informațiilor (datele) stocate în „nor” depinde de cele mai
multe ori de viteza cu care se realizează conexiune la internet și de
existența unei astfel de conexiuni stabile;
- Aspectele legale legate de informațiile (datele) stocate în „nor” (dreptul de
proprietate asupra informațiilor, potențialul periculos pe care unele informații
îl pot avea etc.)


• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – Google One.


• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – Google One.


• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – Dropbox for freelancers
and solo workers – billed monthly.


• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – Dropbox for freelancers
and solo workers – billed yearly.


• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – Dropbox for teams and
businesses of any size – billed monthly.


• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – Dropbox for teams and
businesses of any size – billed yearly.


• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – OneDrive – Link.
• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – iCloud – Link, Link.
• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – Box – Link.
• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – IDrive – Link.
• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – pCloud – Link.
• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – Mega – Link.
• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – Digi Storage – Link.
• Soluții de stocare a informațiilor (datelor) în „nor” – 2019 – Orange Cloud – Link.

www.plc.pub.ro


IA, ID
www.plc.pub.ro
C7 – Sisteme de stocare și transmisie a informației (2)

Transmisia informațiilor (datelor) – Link (1)

• Transmisia informațiilor (comunicațiile de date sau comunicațiile de informații digitale)
reprezintă transferul de informații (date în format digital – semnal alcătuit din „pulsuri”
de tensiune de valoare redusă sau date în format analogic – semnal alcătuit dintr-o
„infinitate de valori”) dintr-un punct aflat într-o anumită zonă în alt punct aflat în
aceeași zonă sau în altă zonă sau dintr-un punct aflat într-o anumită zonă în mai
multe puncte aflate în aceeași zonă sau în alte zone utilizând un canal de
comunicație.
• Canalele de comunicație pot fi reprezentate de cabluri din cupru STP sau UTP, cabluri
din fibră de sticlă/fibra optică, magistrale de date, dispozitive de stocare, rețele
(canale) wireless (Wi-Fi şi Li-Fi), rețele de telefonie mobilă/comunicații 5G ("5th
Generation”), 4G (“4th Generation” – Long Term Evolution-Advanced – LTE-A,
Worldwide Interoperability for Microwave Access – WiMAX), 3G („3rd Generation” –
Universal Mobile Telecommunications System – UMTS, Long Term Evolution – LTE)
și 2G („2nd Generation” – Global System for Mobile communications – GSM).


• Informațiile (datele) transmise sunt reprezentate de semnale electromagnetice
precum tensiuni electrice, unde radio, microunde, semnale în infraroșu etc.
• În prezent transmisia informațiilor în domeniul telecomunicațiilor și al ingineriei

electrice se realizează preponderent în format digital.
• Informațiile pot fi transmise direct în format digital (o comandă dată de un calculator)

sau, înainte de a fi transmise în format digital, sunt mai întâi convertite în format
digital din format analogic (o convorbire telefonică sau un semnal video analogic) de
exemplu printr-o modulare puls-cod (Pulse-Code Modulation – PCM) sau printr-o
tehnică mai avansată de conversie analogic-digital și comprimare.
• Modularea puls-cod (PCM) este o metodă de reprezentare în format digital a unui

semnal analogic eșantionat. În primă fază se realizează eșantionarea semnalului
analogic la intervale egale de timp, iar fiecare valoare astfel obținută este aproximată
(cuantificata – quantized) la cea mai apropiată valoare din cadrul unui interval de
valori digitale utilizate pentru modularea puls-cod.

• Modularea puls-cod (PCM) pentru un semnal analogic.


• Datorită capacității mari de procesare a informațiilor aflate în format digital transmisia
semnalelor analogice se realizează în prezent prin conversia inițială a semnalului
analogic în unul digital și transmiterea semnalului digital.
• Informațiile transmise în format digital oferă posibilitatea de verificare a „mesajului”

transmis, erorile cauzate de diferite procese aleatoare putând fi astfel identificate și
corectate.
• Semnalele care conțin informații în format digital (semnale digitale) pot fi mai ușor
multiplexate față de cele care conțin informații în format analogic (semnale
analogice).
• Printre primele modalități de transmisie a informațiilor (datelor) în format digital (prin

semnale electromagnetice) se numără telegraful (1809).


• Transmisia de informații (date) în cadrul magistralelor de date (de exemplu
comunicația dintre un element decizional și un dispozitiv aflat într-o clasă ierarhică
inferioară) se realizează prin porturi paralele și porturi seriale (Recommended
Standard 232 – RS232 din 1969, FireWire din 1995, Universal Serial Bus – USB din
1996).
• Printre metodele de transmisie a informațiilor se numără:

- Full-DupleX (FDX) denumită uneori și Double-DupleX, permite comunicația
informațiilor în două direcții simultan (rețele de telefonie
mobilă/comunicații);
- Half-DupleX (HDX) denumită uneori și Simplex, permite comunicația
informațiilor în două direcții însă într-un singur sens la un anumit moment
de timp (sisteme walkie-talkie);
- MultiDrop Bus (MDB) permite comunicația informațiilor între diferite
echipamente/dispozitive conectate la același circuit electric (Peripheral
Component Interconnect – PCI sau Parallel Advanced Technology
Attachment - PATA);

• Metode de transmisie a informațiilor Full-DupleX (FDX) şi Half-DupleX (HDX).


• Printre metodele de transmisie a informațiilor se numără:
- Point-to-Point permite comunicația informațiilor dintr-un punct aflat într-o
anumită zonă în (un singur) alt punct aflat în aceeași zonă sau în altă zonă
(Peripheral Component Interconnect Express – PCI Express, Serial
Advanced Technology Attachment – SATA);
- Point-to-Multipoint sau Broadcast (transmisie) permite comunicația
informațiilor dintr-un punct aflat într-o anumită zonă în mai multe puncte
aflate în aceeași zonă sau în alte zone (utilizată de exemplu pentru
transmisia Wireless sau telefonia care utilizează dispozitive care transmit
date prin intermediul unui protocol de internet – Voice over Internet Protocol
– VoIP, utilizând frecvențe radio de ordinul GHz).
• Transmisia informațiilor (datelor) se poate realiza în mod asincron (asynchronous

start-stop transmission – în cadrul transmisiilor/porturilor seriale) sau în mod sincron
(synchronous transmission – în cadrul transmisiilor/comunicațiilor paralele).


• Transmisia informațiilor (datelor) în mod asincron (asynchronous start-stop
transmission – în cadrul transmisiilor/porturilor seriale) utilizează în cadrul mesajului
transmis în format digital un bit de START și unul de STOP care semnifică începutul
mesajului respectiv sfârșitul mesajului transmis. Această metodă de transmisie a
informațiilor (datelor) este utilizată atunci când sunt transmise mesaje în mod
intermitent.
• Transmisia informațiilor (datelor) în mod sincron (synchronous transmission – în

cadrul transmisiilor/comunicațiilor paralele) utilizează pentru transmisia mesajului în
format digital un semnal de ceas (CLOCK sau STROBE), transmis fie chiar în cadrul
mesajului prin aceeaşi cale de transmisie, fie separat pe o altă cale de trasmisie, care
„îi spune” celui care primește mesajul (receptorului) că șirul de date transmis
(conținutul mesajului) este valid la un anumit moment de timp. Această metodă de
transmisie a informațiilor (datelor) este utilizată atunci când sunt transmise mesaje în
mod continuu.


• Transmisia informațiilor (datelor) se poate realiza în mod serial (în cadrul
transmisiilor/porturilor seriale) sau în mod paralel (în cadrul
transmisiilor/comunicațiilor paralele).
• Transmisia informațiilor (datelor) în mod serial (serial transmission) reprezintă o

modalitate de transmisie secvențială a datelor în format digital de obicei printr-un
cablu din cupru STP sau UTP sau cablu din fibră de sticlă/fibra optică. Deoarece
necesită o capacitate relativ redusă de procesare a informațiilor transmise în
comparație cu transmisia informațiilor (datelor) în mod paralel, ratele de transfer
utilizate sunt mai mari (pe fiecare cale/canal de transmisie în parte – rata de transfer
totală fiind mai mică), iar distanțele la care informațiile sunt transmise sunt mai mari
față de transmisia informațiilor în mod paralel – Link.
• Transmisia informațiilor (datelor) în mod paralel (parallel transmission) reprezintă o

modalitate de transmisie simultană a datelor în format digital de obicei printr-un cablu
din cupru. Ea necesită o capacitate relativ ridicată de procesare a informațiilor
transmise în comparație cu transmisia informațiilor (datelor) în mod serial – Link.

• Transmisia informațiilor (datelor) în mod paralel (parallel transmission) necesită o
capacitate relativ ridicată de procesare a informațiilor transmise în comparație cu
transmisia informațiilor (datelor) în mod serial. Rata de transfer totală utilizată este
mai mare dar distanțele la care informațiile sunt transmise sunt mai mici față de
transmisia informațiilor în mod serial – Link, Link.

Transmisia informațiilor (datelor) prin microunde – Link (1)

• Tehnologia wireless de astăzi este utilizată în multe aplicații bine integrate în viața
noastră de zi cu zi.
• Planificarea transmisiei unui flux de date cu ajutorul microundelor (unui link –legături–
de microundă) astfel încât aceasta să fie stabilă și securizată reprezintă un obiectiv
care nu este tocmai ușor de realizat.
• Această planificare necesită o analiză atentă astfel încât să se instaleze

echipamentele adecvate mediului prin care se realizează transmisia. O planificare
defectuoasă poate duce la întreruperi ale sistemului, având ca rezultat creșterea
latenței în transmisia informațiilor, scăderea vitezei de transfer, sau în cel mai rău caz
oprirea totală a sistemului.
• Prin microundă se înțelege uzual un semnal electromagnetic având frecvențe (f)

cuprinse între 300 MHz și 300 GHz (lungimea de undă  = c/f cuprinsă între 1 m și 1
mm – c  300000000 m/s reprezintă viteza luminii).


• Transmisia informațiilor (datelor) cu ajutorul microundelor (unor link-uri –legături– de
microundă) este utilizată în prezent de obicei în cadrul:
- Rețelelor private de comunicație (anumite societăți sau organizații
guvernamentale doresc să dețină controlul total asupra canalelor de
comunicații pentru a se asigura că informația transmisă nu poate fi
accesată de persoane neautorizate, deseori astfel de rețele private fiind
utilizate pentru perioade scurte de timp, care nu justifică dezvoltarea unei
infrastructuri hardware bazată pe echipamente și cabluri);
- Țârilor în curs de dezvoltare sau a zonelor greu accesibile (țări care
necesită actualizarea sistemelor până la cea mai recentă tehnologie digitală
sau terenuri nedezvoltate și/sau nefolosite precum deșertul, pădurile, zone
mlăștinoase sau înghețate, unde nu se pot amplasa cabluri);
- Sistemelor de recuperare/reluare a comunicațiilor după dezastre (refacerea
canalelor de comunicații atunci când echipamentele și infrastructura
hardware –cablurile– au fost afectate de cutremure, inundații, uragane sau
conflicte între persoane/țări precum atacuri teroriste sau războaie).

• Avantaje ale transmisiei informațiilor (datelor) cu ajutorul microundelor în comparație
cu infrastructura hardware de comunicații bazată pe cabluri:
- Instalarea rapidă (un link –o legătură– de microundă poate fi instalat în mai
puțin de o zi);
- Fiabilitatea (în comparație cu infrastructura hardware de comunicații bazată
pe cabluri link-urile –legăturile– de microundă necesită asigurarea unei
mentenanțe doar pentru echipamentele de transmisie și recepție nu și
pentru „calea” de comunicație, aceasta din urmă neputând fi întreruptă de
diferite „lucrări defectuos efectuate”, iar reparațiile în cazul în care sunt
necesare durează mult mai puțin, fiind adresate doar echipamentelor de
transmisie și recepție);
- Flexibilitate (transmisia informațiilor necesită doar obținerea aprobării de
transmisie nu și obținerea aprobărilor legate de realizarea unei infrastructuri
hardware de comunicații bazată pe cabluri din partea proprietarilor
terenurilor pe care se dorește plasarea acestei infrastructuri, iar
reconfigurarea „căii” de transmisie a informațiilor se realizează foarte rapid).

• Dezavantaje ale transmisiei informațiilor (datelor) cu ajutorul microundelor în
comparație cu infrastructura hardware de comunicații bazată pe cabluri:
- Necesită o investiție inițială mare (echipamentele –turnuri, relee etc.–
necesare realizării unui link –unei legături– de microundă sunt relativ
scumpe în comparație cu echipamentele utilizate în cadrul unei
infrastructuri de comunicații bazate pe cabluri);
- Necesită personal specializat (în care au fost efectuate de multe ori
investiții relativ mari pentru cursuri de calificare) pentru asigurarea
mentenanței și a eventualelor reparații;
- Pot suferi interferențe radio din cauza diferiților factori de mediu (aparate de
zbor, drone, fenomene atmosferice, explozii solare etc.)
- Necesită un „traseu liber” (linie vizuală/de vedere –line-of-sight–, linia
geometrică și zone Fresnel –Fresnel zone– libere) între emițător și receptor
pentru buna și rapida funcționare a comunicației.


• Transmisiei informațiilor (datelor) cu ajutorul microundelor – Link, Link, Link.
Turn pe care se află Prima zonă Fresnel (D - distanța dintre

antene pentru emițător și receptor; r - raza primei
„Obiecte” din zona Fresnel care pot perturba comunicații cu ajutorul zone Fresnel, n = 1, în punctul P aflat
propagarea microundelor (chiar dacă nu microundelor – Frazier la distanța d1 de emițător și d2 de
blochează linia geometrică dintre antene). Mountain, California receptor)
Transmisia informațiilor (datelor) prin intermediul undelor radio – Link

• Wi-Fi reprezintă o tehnologie de transmitere a informațiilor (introdusă în anul 1998)
prin intermediul undelor electromagnetice radio (radio wireless local area networking)
fără a utiliza o infrastructură hardware de comunicații bazată pe cabluri.
• Wi-Fi utilizează pentru transmisia informațiilor unde radio caracterizate uzual de

lungimi de undă de 12 cm și 6 cm, adică frecvențe de 2,4GHz și 5GHz utilizând cel
mai adesea mai multe canale de comunicație (fiecare „bandă” de frecvență este
împărțită uzual în mai multe „sub-benzi”).
• Tehnologia Wi-Fi poate utiliza pentru transmisia informațiilor și unde radio

caracterizate de frecvențe de 900 MHz, 3,6 GHz, 4,9 GHz, 5,9 GHz, şi 60 GHz.
• Există mai multe variante de Wi-Fi printre care se numără: 802.11a, 802.11b,
802.11g, 802.11n (Wi-Fi 4 – viteze uzuale de transfer 72-600 Mbps), 802.11h, 802.11i,
802.11-2007, 802.11-2012, 802.11ac (Wi-Fi 5 – viteze uzuale de transfer 433-6933
Mbps), 802.11ad, 802.11af, 802.11-2016, 802.11ah, 802.11ai, 802.11aj, 802.11aq,
802.11ax (Wi-Fi 6 – viteze uzuale de transfer 600-9608 Mbps), 802.11ay.
Transmisia informațiilor (datelor) prin intermediul luminii – Link (1)

• Li-Fi reprezintă o tehnologie de transmitere a informațiilor (introdusă în anul 2008)
prin intermediul luminii fără a utiliza o infrastructură hardware de comunicații bazată
pe cabluri.
• Li-Fi utilizează pentru transmisia informațiilor lumină în spectrul vizibil (porțiunea de

spectru dintr-un semnal electromagnetic vizibilă de către ochiul uman – Link, cu
lungimi de undă între aproximativ 380 și 740 nm, adică frecvențe între aproximativ
790 și 405 THz), ultraviolet (cu lungimi de undă între aproximativ 10 și 400 nm, adică
frecvențe între aproximativ 30000 și 750 THz – Link) și infraroșu (cu lungimi de undă
între aproximativ 700 nm și 1 mm, adică frecvențe între aproximativ 430 şi 0,3 THz –
Link) – Link.
• Utilizarea luminii pentru transmisia informațiilor (rețele Li-Fi) oferă câteva avantaje
față de utilizarea undelor de radio frecvență (Radio frequency – RF, care sunt
caracterizate uzual de frecvențe situate între 20 kHz şi 300 GHz) adică tehnologia
wireless uzuală (rețele Wi-Fi).


• Printre avantajele Li-Fi față de Wi-Fi se numără lățimea de bandă (bandwidth) mai
mare, posibilitatea de a fi folosită în zone susceptibile de interferențe
electromagnetice (cabina aparatelor de zbor, spitale, centrale nucleare etc.), viteza
mai mare de transmisie a datelor, securitatea sporită a transferului de date (transferul
de date poate fi interceptat sau alterat mai greu).
• În cadrul transmisiei informației prin Li-Fi nu este necesar întotdeauna un „traseu

liber” (linie vizuală/de vedere –line-of-sight–) între emițător și receptor pentru buna și
rapida funcționare a comunicației, lumina reflectată de diferite obiecte (de exemplu în
cadrul unei clădiri de pereți, tavan sau podea) putând ajunge de la emițător la
receptor (viteza de transfer a datelor fiind mai scăzută decât în cazul unui „traseu
liber” între emițător și receptor).
• Principalul dezavantaj al Li-Fi în comparație cu Wi-Fi este reprezentat de faptul că

adâncimea de pătrundere a semnalului electromagnetic (care conține
informațiile/datele transferate) este redusă și nu poate „penetra” prin diferite medii
întâlnite în cadrul unei clădiri (pereți, tavan, podea).

• Compania PureLiFi a fost printre primele companii care au demonstrat potențialul
comercial al Li-Fi în cadrul Mobile World Congress – Barcelona în anul 2014 – Link.
• Bg-Fi reprezintă un sistem Li-Fi dedicat dispozitivelor mobile și dispozitivelor

electronice sau electrice (integrate în Internet of Things – IoT) plasate de obicei într-o
clădire sau pe terenurile adiacente acesteia. Sistemul este alcătuit dintr-un senzor de
culoare a luminii, un dispozitiv de comandă (microcontroller) şi un pachet software
dedicat. Lumina emisă de ecranul dispozitivului mobil este „citită” de senzorul
conectat/plasat la/pe dispozitivul electronic sau electric, acesta din urmă putând fi
comandat cu ajutorul/de către dispozitivul mobil și/sau putând schimba informații cu
dispozitivul mobil – Link.
• În aprilie 2014 compania rusească Stins Coman a prezentat modul în care a dezvoltat
o rețea de transmisie a informațiilor (datelor) prin tehnologia Li-Fi în care viteza de
transfer a datelor a atins 1,25 Gbps.

Transmisia informațiilor (datelor) prin intermediul luminii – Link, Link (4)

• Tot în anul 2014 compania mexicană Sisoft a reușit să transfere date printr-o rețea de
transmisie a informațiilor (datelor) care utiliza tehnologia Li-Fi cu o viteză de până la
10 Gbps.

Transmisia informațiilor (datelor) prin intermediul rețelelor de comunicații (1)

• Rețelele de comunicații mobile s-au dezvoltat începând cu sfârșitul celui de-al Doilea
Război Mondial.
• De-a lungul timpului s-au dezvoltat următoarele generații de rețele de comunicații

mobile:
- 0G în anul 1946 – dispozitive mobile de tip radio (Mobile Telephone Service
– MTS – Link) utilizate pentru apeluri de voce;
- 1G în anul 1979 – dispozitive mobile analogice (Advanced Mobile Phone
System – AMPS – Link) utilizate pentru apeluri de voce;
- 2G în anul 1991 – dispozitive mobile GSM (Global System for Mobile
communications) utilizate pentru apeluri de voce, transmitere de SMS
(Short Message Service) şi MMS (Multimedia Message Service) – Link;
- 3G în anul 2001 – dispozitive mobile de mai multe tipuri printre care UMTS
(Universal Mobile Telecommunications System) și LTE (Long Term
Evolution) utilizate pentru apeluri de voce, transmitere de SMS, MMS și
informații (date) cu viteze de cel puțin 200 kbps – Link;

• De-a lungul timpului s-au dezvoltat următoarele generații de rețele de comunicații
mobile:
- 4G în anul 2009 – dispozitive mobile de mai multe tipuri printre care LTE-A
(Long Term Evolution-Advanced) utilizate pentru apeluri de voce,
transmitere de SMS, MMS și informații (date) cu viteze de până la 1000
Mbps pentru descărcarea datelor (download) și 500 Mbps pentru
transmiterea datelor (upload) – Link;
- 5G în anii 2019-2020 (în conformitate cu standardul International Mobile
Telecommunication system 2020 – IMT-2020 dezvoltat de către
International Telecommunication Union – Radiocommunication Sector – ITU
– Link) – dispozitive mobile de mai multe tipuri printre care NR (New Radio)
și LTE-MTC (Long Term Evolution-Machine Type Communication) cu viteze
de până la 20 Gbps pentru descărcarea datelor (download) și 10 Gbps
pentru transmiterea datelor (upload) – Link, Link.


• În prezent în România operatorii rețelelor de comunicații mobile permit transmisia
informațiilor prin diferite tehnologii (diferite generații ale rețelei de comunicații).
• În continuare se prezintă o comparație între performanțele rețelelor oferite de doi

operatori de rețele de comunicații mobile din România (Orange și Vodafone) prin
intermediul unor parametrii care pot defini calitatea rețelei pentru transmisia
informațiilor (datelor).
• Testele au fost efectuate utilizând aplicația (actualizată în ziua efectuării testelor)

Speedtest by Ookla - The Global Broadband Speed Test pentru dispozitive mobile pe
care rulează sistemul de operare Android – Link.
• Au fost testate utilizând același dispozitiv mobil (având sistemul de operare actualizat
în ziua efectuării testelor) vitezele oferite de către cei doi operatori pentru
descărcarea datelor (download) și pentru transmiterea datelor (upload) în mai multe
locații din București (în fiecare locație au fost efectuate teste pentru ambii operatori).


• A fost testată și accesibilitatea oferită de serverele cu ajutorul cărora au fost testate
vitezele menționate anterior prin parametrii ping/latency (Link, Link – timpul în care un
semnal a parcurs dus-întors distanța dintre dispozitivul mobil și server – întarzierea
de transfer a pachetelor de date – Link) și jitter/Packet Delay Variation – PDV (Link,
Link, Link – exprimă modul în care ping-ul variază în timp și poate fi privit ca timpul
între două ping-uri consecutive).
• Testele au fost efectuate utilizând serverele proprii din București ale fiecărui operator
de rețele de comunicații mobile (fiecare rețea a fost testată utilizând serverul
operatorului propriu de rețea de comunicații) și generația 4G+ (cea care asigură
tranziția de la 4G la 5G) de rețea a celor doi operatori de rețele de comunicații mobile.
• Vitezele maxime promovate de către cei doi operatori de rețele de comunicații mobile
la 01.04.2019 pentru generația 4G+ de rețea sunt:
- Orange - 500 Mbps pentru download și 150 Mbps pentru upload – Link;
- Vodafone - 225 Mbps pentru download și 50 Mbps pentru upload – Link.

• Modalitatea de testare a fost cuprins:
- Un total de 168 de teste pentru cei doi operatori de rețele de comunicații
(84 teste pentru operatorul Orange și 84 teste pentru operatorul Vodafone);
- 58 de teste în cadrul unei clădiri (29 teste pentru operatorul Orange și 29
teste pentru operatorul Vodafone);
- 80 de teste în exterior – deci NU într-o clădire (40 teste pentru operatorul
Orange și 40 teste pentru operatorul Vodafone);
- 30 de teste în stații de metrou (15 teste pentru operatorul Orange și 15
teste pentru operatorul Vodafone);
- 1 test pentru operatorul rețelei de comunicații Digi (abonament FIBERLINK
1000 – Digi Net Internet fix pin fibră optică – pentru a putea realiza o
comparație între performanțele rețelelor de comunicații mobile și cele ale
unei rețele de comunicații fixă) accesul la internet realizându-se printr-o
rețea Wi-Fi de 5 GHz asigurată printr-un router wireless Tenda AC1900
(Smart Dual-Band Gigabit WiFi Router), serverul utilizat pentru testare fiind
chiar serverul operatorului propriu de rețea de comunicații).

• Rezultatele testelor efectuate – sinteză.
Location DOWNLOAD UPLOAD Ping Jitter Loss Operator Operator test
- Mbps Mbps ms ms % - -
ALL 44.98 20.98 13.04 40.55 0 Orange Orange
ALL 43.08 21.84 15.63 29.81 0 Vodafone Vodafone
Metrou 53.67 28.85 12.00 9.13 0 Orange Orange
Metrou 62.96 26.16 13.80 8.73 0 Vodafone Vodafone
Out 46.91 23.78 13.70 54.93 0 Orange Orange
Out 45.96 26.49 17.33 33.35 0 Vodafone Vodafone
In 37.82 13.07 12.66 36.97 0 Orange Orange
In 28.82 13.21 14.24 35.83 0 Vodafone Vodafone
In Wi-Fi 517 436 3 1 0 Digi Digi
• Parametrul loss reprezintă rata pierderii de pachete de date (Link, Link – raportul
procentual dintre numărul de pachete de date expediate dar nerecepționate sau
incomplet recepționate la destinație și numărul total de pachete de date expediate).
www.plc.pub.ro


IA, ID
www.plc.pub.ro
C8 – Clădiri inteligente și clădiri autonome

Clădiri inteligente – Link (1)

• Sintaxa de clădire inteligentă (Intelligent/Smart Building) a început să fie mai des
utilizată în anul 1980. Până în prezent au existat mai multe „definiţii” pentru o clădire
inteligentă însă niciuna dintre acestea nu a fost acceptată ca fiind general valabilă.
Câteva modalități de definire și încadrare în contextul actual existent la nivel mondial
al clădirilor inteligente pot fi găsite aici: Link, Link, Link, Link.
• Începând cu anul 2000 o clădire inteligentă reprezintă o clădire în care utilizarea

tehnologiilor avansate și a proceselor automatizate conduce la dezvoltarea/obținerea
unui mediu mai productiv, mai sigur și mai confortabil pentru persoanele care ocupă
clădirea și obținerea unei modalități mai eficiente de gestionare a clădirii (din punct de
vedere administrativ, energetic și funcțional) pentru proprietarii acesteia.
• Odată cu dezvoltarea posibilităților de comunicație între diferitele sisteme existente în

cadrul unei clădiri și cu apariția posibilități de conectare a acestor sisteme la internet
prin intermediul unui IP s-a dezvoltat la nivel mondial așa numitul Internet of Things
(IoT). În prezent orice clădire care are atributul de „inteligentă” trebuie să reprezinte o
componentă a IoT.

• Deși există mai multe direcții în care sintaxa de clădire inteligentă începe să fie
utilizată, devine din ce în ce mai clar că o astfel de clădire alături de terenurile
adiacente trebuie să fie conectată (la IoT) și eficientă.
• O clădire conectată cuprinde o infrastructură integrată de comunicații care suportă

rețele și aplicații wireless sau care permit comunicația prin elemente hardware.
• În cadrul unei astfel de clădiri este permisă comunicația între persoane (person-to-
person), între persoane și diferite echipamente (person-to-machine) și între diferite
echipamente (machine-to-machine) atât strict în cadrul clădirii cât și cu persoane și
echipamente din exteriorul clădirii.
• Clădirea este conectată la cel puțin un „nor” (cloud), devenind astfel un element al
rețelelor inteligente de producere, transport și distribuție de energie electrică (smart
grid) și al orașelor inteligente (smart city).


• O clădire eficientă utilizează tehnologii de ultimă oră (state-of-the-art) pentru a obține
o eficiență energetică sporită, o utilizare eficientă a spațiului, o funcționalitate continuă
și o satisfacție sporită atât a persoanelor care o ocupă (prin menținerea unui nivel
ridicat de confort și funcționalitate) cât și a celor care o gestionează sau o dețin
(proprietarii clădirii).
• Într-o clădire eficientă infrastructura integrată de comunicații poate fi foarte ușor

adaptată la schimbările care au loc în interiorul clădirii (din punctul de vedere al
modificării spațiului sau al modificării tehnologiilor de comunicație).
• Tehnologiile existente în cadrul clădirii permit realizarea de predicții ale consumurilor

înregistrate de clădire (de energie electrică, combustibil, consumabile etc.) pe baza
istoricului modului de ocupare al clădirii și al factorilor de climă, permițând astfel celor
care gestionează sau dețin clădirea să poată optimiza costurile necesare funcționării
și mentenanței clădirii. Astfel, şi din acest punct de vedere, clădirea devine un
element al rețelelor inteligente de producere, transport și distribuție de energie
electrică (smart grid) și al orașelor inteligente (smart city).

• În cadrul clădirilor inteligente realizate în prezent elementele decizionale (controllers)
din cadrul clădirii sunt înglobate în așa numitele sisteme de automatizări pentru clădiri
(Building Automation System – BAS – Link). În viitorul apropiat, în special datorită
dezvoltării rețelelor de comunicație sistemele de automatizări pentru clădiri se vor
transforma în sisteme de management al clădirii conectate la IoT (Building Internet of
Things – BIoT – Link).
• Printre atributele unei clădiri inteligente care dispune de un sistem de management al

clădirii conectate la IoT (BIoT) se pot enumera (Link): eficiență energetică ridicată
(energy efficient), afectarea cât mai redusă a mediului înconjurător (green),
sustenabilitate (sustainable), performanțe ridicate oferite persoanelor care o ocupă
(productivitate ridicată prin tehnologiile moderne existente în cadrul clădirii – high
performing), performanțe sporite oferite persoanelor care gestionează/dețin clădirea
(costuri operaționale scăzute obținute tot prin intermediul tehnologiilor moderne
existente în cadrul clădirii – operationally efficient), integrarea în cadrul rețelelor
inteligente de producere, transport și distribuție de energie electrică și al orașelor
inteligente (integrated).

Comparație între modul de gestionare (monitorizare și control)
al unei clădiri inteligente printr-o singură rețea de comunicații
(la care sunt conectate toate
sistemele/echipamentele/tehnologiile/dispozitivele existente în
cadrul clădirii) și prin mai multe rețele de comunicații (fiecare
rețea corespunzând unui
sistem/echipament/tehnologie/dispozitiv existent în cadrul
clădirii).
Sistemele domotice realizate de obicei până în anul 2005 sunt

caracterizate de o puternică fragmentare a platformelor pe care
sunt dezvoltate și de o lipsă a standardelor unitare (de
exemplu standarde de comunicație sau standarde de
dezvoltare software).
Din acest motiv în prezent se urmărește dezvoltarea aplicațiilor
hardware și software utilizând platforme unitare care să
permită funcționarea corespunzătoare și rapidă a tuturor
sistemelor/echipamentelor/tehnologiilor/dispozitivelor existente
în cadrul unei clădiri și a terenurilor adiacente acesteia.
Clădiri autonome – Link (1)

• O clădire autonomă reprezintă în prezent o clădire dezvoltată astfel încât să
funcționeze (permițând persoanelor din interiorul ei să realizeze toate acțiunile pe
care și le doresc sau pe care trebuie să le realizeze) în mod independent față de o
infrastructură publică sau privată (facilitățile și sistemele fundamentale care
deservesc de obicei clădiri) precum o rețea electrică pentru alimentarea clădirii, o
rețea de gaze pentru alimentarea clădirii, un sistem de alimentare cu apă potabilă sau
apă caldă menajeră, un sistem de tratare a apei reziduale, un sistem de
încălzire/răcire și în anumite cazuri un serviciu de comunicații și drumurile publice.
• Practic o clădire autonomă este sustenabilă deci nu necesită interacțiunea cu o

anumită infrastructură existentă în afara clădirii, există și funcționează fără a epuiza
resursele disponibile (provenite din infrastructuri existente în exteriorul clădirii) și fără
a distruge mediul (fără a afecta în niciun fel mediul înconjurător). O astfel de clădire
nu compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare – Link.
• Câteva modalități de definire și încadrare în contextul actual existent la nivel mondial

al clădirilor autonome pot fi găsite aici: Link, Link, Link, Link, Link.

• Din punct de vedere istoric sintaxa de clădire autonomă a început să fie utilizată în
anul 1970 când un grup de persoane numite New Alchemists au dezvoltat în SUA o
serie de proiecte pentru niște ecosisteme situate în interiorul unor clădiri (bioshelter),
acestea funcționând după un principiu asemănător serelor care utilizează energia
solară. Cel mai cunoscut dintre acestea a fost proiectul Ark Bioshelter în care energia
eoliană era utilizată pentru pomparea apei și pentru producerea de energie electrică,
iar „clădirea” era autonomă din punctul de vedere al producției de alimente.
• Începând cu anul 1990 mai mulți arhitecți printre care și William McDonough și Ken
Yeang au început să implementeze în cadrul proiectelor arhitecturale adresate
clădirilor de dimensiuni mari, precum clădirile de birouri, tehnici care au condus la
obținerea unor clădiri capabile să își producă singure fie toată, fie o mare parte din
energia necesară bunei funcționări.
• Sucursala din Amsterdam (Olanda) a băncii ING a fost construită astfel încât să fie în
același timp autonomă și caracterizată de un design (arhitectural) modern și plăcut.



• Obținerea energiei electrice în cadrul unei clădiri autonome – considerente generale:
- În zone în care clădirea este iluminată de soare o mare parte din an se
poate utiliza pentru aceasta un acoperiș solar – utilizează panouri
fotovoltaice cu durata de viață de cel puțin 30 de ani. La o înclinare
corespunzătoare panourile sunt curățate de apa de ploaie necesitând astfel
o mentenanță redusă;
- În zone caracterizate de curenți de aer de intensitate ridicată („unde vântul
bate cu putere”) se pot utiliza turbine eoliene având diametre de până la 5
m și care necesită mentenanță redusă;
- În zone în care clădirea nu este iluminată de soare o mare parte din an și
nici nu sunt caracterizate de curenți de aer de intensitate ridicată se pot
utiliza pentru suplimentarea energiei electrice asigurate de panouri
fotovoltaice și/sau turbine eoliene celule de combustie regenerabile
(regenerative fuel cells) care produc oxigen și hidrogen când nu există un
necesar de energie și le combină pe acestea când există un necesar de
energie;

• Obținerea energiei electrice în cadrul unei clădiri autonome – considerente generale:
- Energia electrică produsă în exces (care nu este utilizată de către clădire
sau pe terenurile adiacente acesteia) poate fi stocată în acumulatori
(aceștia având o durată de viață limitată, necesitând o înlocuire periodică)
sau volanți plasați în vid cu rulmenți magnetici (vacuum flywheels with
passively stable magnetic bearings).
• Exemple de clădiri în care energia electrică este produsă din surse regenerabile.


• Obținerea apei potabile în cadrul unei clădiri autonome – considerente generale:
- Cea mai simplă metodă de obținere a apei potabile este cea care
presupune forarea unei fântâni. Acest lucru implică faptul ca în apropierea
clădirii să existe o pânză freatică din care să se extragă apă potabilă sau
din care să se extragă apă care să necesite cât mai puține tratamente
(eliminare de minerale în exces, de reziduuri, de arsenic sau adăugarea de
minerale suplimentare) pentru a deveni potabilă, iar procesul de extracție și
de tratare al apei să se realizeze cu un consum cât mai redus de energie;
- În zone în care pânza freatică nu permite obținerea apei potabile pot fi
utilizate sisteme care captează apa de ploaie sau apa reziduală sau apa
marină sau vaporii de apă (generatoare de apă care utilizează aerul din
atmosferă și extrag umiditatea din acesta – atmospheric water generators –
Link) și tratează apa astfel obținută pentru a deveni potabilă. Un sistem de
tratare al apei îl reprezintă osmoza inversă (reverse osmosis – Link).


• Exemple de sisteme care conduc la obținerea apei potabile necesară într-o clădire.


• Obținerea apei calde menajere în cadrul unei clădiri autonome – considerente
generale:
- Una dintre metodele utilizate pentru obținerea apei calde menajere este
reprezentată de sistemele care „reciclează” căldura din apa caldă menajeră
care curge prin sistemele de canalizare ale unei clădiri, diminuând astfel
energia necesară pentru a încălzi apa. Aceste sisteme sunt utilizate în
cadrul clădirilor autonome alături de încălzitoare solare de apă şi de
dispozitive de stocare a apei calde (rezervoare) foarte bine izolate din punct
de vedere termic (de exemplu rezervorul de apă este situat în interiorul unei
incinte vidate comportându-se astfel precum un termos de mari dimensiuni
– systems that are vacuum-insulated, acting something like large thermos
bottles), putând asigura în funcție de activitățile desfășurate în interiorul
clădirii între 80% și 100% din necesarul de apă caldă;
- Procesul de încălzire al apei necesare în clădire, apă care nu a putut fi
încălzită conform metodei prezentate anterior, presupune de cele mai multe
ori utilizarea energiei electrice, a gazului sau a unui sistem de cogenerare.

• Exemple de sisteme care conduc la obținerea apei calde menajere necesară într-o
clădire.


• Obținerea căldurii/frigului (încălzirii/răcirii) în cadrul unei clădiri autonome –
considerente generale:
- Una dintre metodele utilizate pentru obținerea căldurii/frigului este
reprezentată de sistemele de izolație utilizate în construcția clădirii. Acestea
au rolul de a menține în interiorul clădirii temperatura dorită, limitând
efectele temperaturii mediului exterior;
- O altă metodă de obținere a căldurii/frigului este reprezentată de sistemele
solare pasive de încălzire/răcire care alături de masa termică a clădirii (o
proprietate a materialelor utilizate în construcția clădirii de a absorbi
respectiv disipa căldura) reușesc să realizeze temperatura dorită în
interiorul clădirii în mod independent de fluctuațiile temperaturii mediului
exterior. În construcția clădirii se pot utiliza pereți de tip Trombe (Link) și/sau
luminatoare care pot permite luminii/căldurii să treacă sau nu prin ele (Link).
Un exemplu în acest sens este proiectul Annualized Geo Solar (Link) în
care masa termică utilizată este solul de sub/din jurul clădirii iar captarea
căldurii respectiv a frigului se realizează cu niște colectoare speciale;

• Obținerea căldurii/frigului (încălzirii/răcirii) în cadrul unei clădiri autonome –
considerente generale:
- Alte metode de obținere a căldurii/frigului sunt reprezentate de sistemele de
aerisire automată a clădirii (care necesită cel mai adesea și o arhitectură
specială a acesteia) de sistemele de cogenerare sau trigenerare și de
sistemele de încălzire/răcire care utilizează energia electrică obținută din
surse regenerabile de energie.
• Exemple de sisteme care conduc la obținerea căldurii/frigului într-o clădire (Link,

Link).


• Sisteme de tratare a apei reziduale în cadrul unei clădiri autonome – considerente
generale:
- Una dintre metodele utilizate pentru tratarea apei reziduale este
reprezentată de toaletele (composting toilets – Link) care descompun cu
ajutorul bacteriilor fecalele și filtrează apa menajeră obținând îngrășământ
natural folositor, fără miros respectiv apă care poate fi utilizată ca apă
menajeră sau chiar apă potabilă. Există astfel de toalete care evaporă sau
transformă în gaz apa (de cele mai multe ori dioxid de carbon) reziduală,
vaporii sau gazul rezultat fiind evacuate pe o conductă specială de
ventilație. De asemenea există toalete care incinerează excrementele
transformându-le în cenușă (Link);
- O altă metodă de tratare a apei reziduale este reprezentată de utilizarea în
cadrul sistemului de canalizare al clădirii a unor filtre biologice reprezentate
de cele mai multe ori de plante sau acvarii, acestea absorbind substanțele
nutritive și bacteriile din apa reziduală și conducând la obținerea unei ape
care poate fi utilizată ca apă menajeră.

• Exemple de sisteme de tratare a apei reziduale în cadrul unei clădiri (Link).

Clădiri autonome – clădiri pasive – Link (1)

• O clădire pasivă reprezintă în prezent o clădire dezvoltată astfel încât să funcționeze
(permițând persoanelor din interiorul ei să realizeze toate acțiunile pe care și le
doresc sau pe care trebuie să le realizeze) cu un consum de energie extrem de
scăzut pentru asigurarea funcționării consumatorilor din interiorul ei precum și pentru
asigurarea încălzirii și răcirii spațiilor din interiorul ei (respectând anumite standarde
cu privire la cantitatea de energie consumată).
• Standardele cu privire la modul în care trebuie realizate clădirile pasive au pornit de la

o discuție purtată în mai 1988 între Bo Adamson şi Wolfgang Feist.
• O clădire pasivă poate deveni și o clădire autonomă dacă nu necesită interacțiunea

cu o anumită infrastructură existentă în afara clădirii, există și funcționează fără a
epuiza resursele disponibile (provenite din infrastructuri existente în exteriorul clădirii)
și fără a distruge mediul (fără a afecta în niciun fel mediul înconjurător).
• Câteva modalități de definire și încadrare în contextul actual existent la nivel mondial

al clădirilor pasive pot fi găsite aici: Link, Link, Link, Link.

• Standardul internațional cu privire la modul în care trebuie realizate clădirile pasive
realizat în decembrie 2017 prevede:
- Clădirea trebuie proiectată și realizată astfel încât energia consumată anual
pentru asigurarea încălzirii și răcirii spațiilor din interiorul ei (calculată cu
ajutorul Passivhaus Planning Package) să nu depășească 15 kWh/m2 SAU
valoarea maximă a puterii consumate pentru asigurarea încălzirii spațiilor
din interiorul ei să fie de 10 W/m2, pe baza datelor legate de clima din zona
în care este situată clădirea;
- Energia totală consumată anual pentru asigurarea funcționării
consumatorilor din interiorul ei precum și pentru asigurarea încălzirii și
răcirii spațiilor din interiorul ei să nu depășească 60 kWh/m2;


• Standardul internațional cu privire la modul în care trebuie realizate clădirile pasive
realizat în decembrie 2017 prevede:
- Testul de etanseitate a anvelopei casei – clădirea nu trebuie să permită
scurgerea în exteriorul clădirii a unui volum de aer mai mare de 0,6 din
volumul de aer total din interiorul casei atunci când acesta are o presiune
(în interiorul casei) de 50 Pa asigurată în urma testării cu ajutorul unei uși
cu suflantă (blower door – Link) SAU dacă ne raportăm la suprafața totală
exterioară a clădirii, scurgerea în exteriorul clădirii a volumului de aer din
interiorul clădirii nu trebuie să depășească 0,05 ft3/minut (1ft3 = 28,3168l).

Clădiri pasive – studiu de caz casa pasivă din UPB (1)

• Locația casei pasive – Link.
• Vedere dinspre S spre N respectiv dinspre N spre S.

Clădiri pasive – studiu de caz casa pasivă din UPB (2)

• Vedere dinspre E spre V respectiv dinspre V spre E.

Clădiri pasive – studiu de caz casa pasivă din UPB – Link, Link (3)
• Vedere a parterului casei.

• Vedere a etajului casei.

• Casa pasivă din UPB reprezintă un ansamblu de două locuințe realizate una lângă
cealaltă. Suprafața utilă construită este de 2  140 m2.
• Locuința (Casa) „VEST” este prevăzută cu următoarele echipamente:

- Pompă de căldură geotermală;
- Recuperator de căldură;
- Panou solar termic;
- Panouri fotovoltaice;
- Panouri radiante (termice).

• Casa pasivă din UPB reprezintă un ansamblu de două locuințe realizate una lângă
cealaltă. Suprafața utilă construită este de 2  140 m2.
• Locuința (Casa) „EST” este prevăzută cu următoarele echipamente:

- Puț canadian (schimbător de căldură sol-aer);
- Recuperator de căldură;
- Panou solar termic;
- Panouri fotovoltaice;
- Panouri radiante (electrice).

• Consumul și producția de energie electrică pentru cele două locuințe care formează
casa pasivă din UPB:
- Consum locuință (casă) „VEST” – 4270 kWh/an (30,5 kWh/m2/an);
- Consum locuință (casă) „EST” – 6412 kWh/an (45,8 kWh/m2/an);
- Producție locuință (casă) „VEST” – 5250 kWh/an (37,5 kWh/m2/an);
- Producție locuință (casă) „EST” – 5250 kWh/an (37,5 kWh/m2/an);
- Producție „virtuală” cu ajutorul turbinei eoliene – 3000 kWh/an.
• Totalul consumului și producției de energie electrică pentru cele două locuințe care
formează casa pasivă din UPB:
- Consum casă pasivă UPB – 10682 kWh/an (38,15 kWh/m2/an);
- Producție casă pasivă UPB – 13500 kWh/an (48,2 kWh/m2/an).
• Bilanțul energetic pentru cele două locuințe care formează casa pasivă din UPB:
- 13500 kWh/an – 10682 kWh/an = 2818 kWh/an (10,05 kWh/m2/an).
www.plc.pub.ro


Cursuri SID

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri SID

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea POLITEHNICA din București

Facultatea de Inginerie Electrică

Sisteme Inteligente și Domotică

Sisteme Inteligente și Domotică – www.plc.pub.ro – SID_C0_v0 – 1/8

Cadrele didactice. Locații laboratoare. Website-uri.

• Curs Conf. dr. ing. Ioan – Dragoș DEACONU

• Laborator As. drd. Corina GHEORGHIU, drd. ing. George IDOKO

• Locul de desfășurare al laboratoarelor

• Website-uri care conțin informații aferente disciplinei

Sisteme Inteligente și Domotică – www.plc.pub.ro – SID_C0_v0 – 2/8

Structura disciplinei, acordarea punctajului

Conținutul cursului (1)

• 3 – Noțiuni generale despre sistemele de urmărire, diagnoză și control ale proceselor

• 4 – Sisteme de securitate și supraveghere.

• 5 – Sisteme de monitorizare a aplicațiilor din sfera domoticii.

• 6 – Sisteme de înregistrare a informațiilor și modalități de transmisie a informației

• 7 – Mecanisme şi dispozitive de diagnoză şi comandă a unei aplicaţii din cadrul

Conținutul cursului (2)

• 8 – Dispozitive de creştere a eficienţei energetice a proceselor şi echipamentelor

• 9 – Eficienta energetică a unei clădiri. Sisteme integrate de alimentare şi transmisie

• 10 – Sisteme de control în interiorul şi exteriorul clădirilor.

• 11 – Aplicații pentru creșterea calității mediului interior si exterior al unei clădiri.

Sisteme Inteligente și Domotică – www.plc.pub.ro – SID_C0_v0 – 5/8

Teste scrise și/sau teme de casă

• Testele scrise sunt neanunțate și pot fi susținute de către studenți pe durata

Sisteme Inteligente și Domotică – www.plc.pub.ro – SID_C0_v0 – 6/8

Laborator – lucrări – tematica abordată

• 2 – Sistem de urmărire, diagnoza și control a unui proces din cadrul clădirilor

• 3 – Sistem de creștere a eficienței energetice a unui proces specific domoticii.

• 4 – Sisteme automate de creştere a confortului în interiorul şi exteriorul clădirilor.

• 5 – Sisteme de alimentare şi transmisie a datelor în interiorul şi exteriorul clădirilor.

• 6 – Sisteme automate de monitorizare şi creștere a calității mediului interior si exterior

• 7 – Colocviu aferent lucrărilor de laborator (şedinţelor aplicative). Încheierea situaţiei

Vă mulțumim pentru atenție.

Sisteme Inteligente și Domotică – www.plc.pub.ro – SID_C0_v0 – 8/8

Sisteme Inteligente și Domotică

C1 – Scurt istoric și aplicații ale domoticii

Sisteme Inteligente și Domotică – www.plc.pub.ro – SID_C1_v0 – 1/25

Domotică – scurtă explicație a conceptului (1)

• În engleză domotica este denumită “home automation” și reprezintă modalitățile de

Domotică – scurtă explicație a conceptului (2)

• În momentul în care se oferă posibilitatea conectării clădirii la Internet,

• Un sistem domotic (sistem “home automation”, sistem de automatizare a

Domotică – scurtă explicație a conceptului (3)

• Deși la nivel mondial există o multitudine de furnizori concurenți de sisteme domotice

• Producătorii acestor sisteme împiedică deseori implementările sau dezvoltările

• Sistemele domotice au avut în 2013 o valoare pe piață de 5,77 miliarde $ fiind

Sisteme Inteligente și Domotică – www.plc.pub.ro – SID_C1_v0 – 4/25

Domotică – scurt istoric (1)

• Implementările inițiale ale sistemelor domotice au reprezentat mașinării/utilaje care au

• În anul 1975 a fost dezvoltată prima tehnologie de rețea de uz general pentru

Domotică – scurt istoric (2)

• Se estimează că până în anul 2012 au fost instalate și utilizate 1,5 milioane de

• Până în prezent au fost identificate trei generații de sisteme domotice – Link:

Domotică – glosar de termeni utilizați în mod comun – Link (1)

• Actuator – termen general utilizat pentru un mecanism/sistem care este pus în

• AirPlay – lansat de Apple în 2010, reprezintă un protocol wireless care permite

Sisteme Inteligente și Domotică – www.plc.pub.ro – SID_C1_v0 – 7/25

Domotică – glosar de termeni utilizați în mod comun – Link (2)

• Automation – utilizarea dispozitivelor electrice/electronice pentru realizarea diferitelor

• Belkin – Ecosistemul de dispozitive inteligente WeMo (Link) realizate de Belkin permit

Domotică – glosar de termeni utilizați în mod comun – Link (3)

Domotică – glosar de termeni utilizați în mod comun – Link (4)

• Geothermal – numele energiei regenerabile produsă din căldura naturală a