Sunteți pe pagina 1din 6

PRODUSELE ALIMENTARE ECOLOGICE

Definiţie

Alimentele ecologice, denumite şi alimente biologice sau alimente organice, sunt


alimentele produse în condiții naturale şi sunt lipsite de contaminanţi chimici, reziduuri de
pesticide, reziduuri de medicamente veterinare, hormoni de stimulare a creşterii, reziduuri de
substanţe fertilizante, componente provenite din organisme modificate genetic, radionuclizi,
aditivi alimentari.

Producţia ecologică

Producția ecologică este modalitatea de obținere de produse agroalimentare fără


utilizarea produselor chimice de sinteză, în conformitate cu regulile de producţie ecologică,
care respectă standardele, ghidurile şi caietele de sarcini naţionale şi sunt atestate de un
organism de inspecţie şi certificare înfiinţat în acest scop.
Producţia agroalimentară ecologică are ca scop realizarea unor sisteme agricole
durabile, diversificate şi echilibrate, care asigură sănătatea consumatorilor și protejarea
mediului înconjurător.

Regimul produselor alimentare ecologice este reglementat din anul 2000. Unde?

Cea mai mare critică adusă alimentelor organice este preţul, 10-40% mai mare decât
al produselor similare convenţionale, legat de producţia organică realizată la o scară mai
redusă, necesitatea de procesare separată. Se apreciază preţurile vor scade pe măsură ce
producţia organică se va extinde. Piaţa alimentelor biologice este în continuă extindere în
toată lumea.

Agricultura ecologică este component a agriculturii durabile prin:


 Realizarea de ferme agricole, plantaţii de pomi şi viţă de vie pe suprafeţe mari, care pot
fi delimitate de terenurile cultivate convenţional; pe suprafeţe mici, producţia ecologică
este permanent sub ameninţarea celei neecologice care foloseşte îngrăşăminte, pesticide
 Acordarea de subvenţii de stat, având în vedere că producţia (tone/ha) în agricultura
ecologică este mult mai redusă decât în cazul agriculturii convenţionale, şi în consecinţă
şi preţurile produselor sunt mai mari
 Asigurarea de seminţe şi material săditor obţinute prin metode ecologice, la preţuri
convenţionale
 Promovarea importanţei alimentelor ecologice în menţinerea unei bune stări de sănătate
în rândul consumatorilor.

Opțiunea consumatorilor pentru produse ecologice

Consumatorii sunt din ce în ce mai pretențioși dață de produsele alimentare pe care le


consumă.
Ei doresc produse ecologice cu un înalt grad de inocuitate, bogate în substanțe
nutritive.
Consumatorii vor „să simtă” gustul produselor: culturile vegetale prin metode
biologice respectă ritmul anotimpurilor şi sunt culese la maturitate, ceea ce le conferă un gust
de neobţinut prin alte tipuri de culturi.
Consumatorii optează pentru protejarea şi sănătatea planetei: agricultura biologică
respectă natura, fără introducerea de substanţe chimice de sinteză în sol şi în sursele de apă.

Cerințe pentru obţinerea de produse ecologice

Agricultura biologică utilizează metode specifice:


 fertilizarea solului cu îngrăşăminte organice
 acoperirea solului (pentru asigurarea protecţiei împotriva uscării lui)
 folosirea de îngrăşăminte naturale minerale (fosfaţi, praf de rocă, calciu provenit
din var, îngrăşăminte din alge marine)
 rotaţia culturilor, pentru evitarea deteriorării solului
 arături uşoare şi nu foarte adânci
 înlăturarea paraziţilor prin mijloace biologice.

Ecologizarea terenurilor destinate culturilor de câmp anuale se poate realiza prin metodele:
 Cultivarea succesivă de plante care au capacitatea de a extrage din sol toate substanţele
care ar putea impurifica recoltele viitoare ecologice
 Lăsarea terenurilor în stare necultivată (mirişti), realizarea de arături superficiale
(discuiri).
Ecologizarea culturilor perene şi plantaţiilor se realizează prin recoltarea plantelor perene şi
întreţinerea de rutină.
Ecologizarea pajiştilor se face prin întreţinerea de rutină.
Ecologizarea pentru culturile furajere presupune aplicarea uneia dintre cele două metode
menţionate în cazul culturilor de câmp anuale.

Respectarea unei perioade de conversie este esențială pentru a trece de la producţia


convenţională la una ecologică, perioadă necesară pentru eliminarea reziduurilor din sol/corpul
animalelor rezultate din folosirea diferiților componenți chimici:
 2 ani pentru culturi de câmp anuale
 3 ani pentru culturi perene şi plantaţii
 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere
 12 luni pentru vite de carne
 6 luni pentru rumegătoare mici şi porcine
 12 săptămâni pentru animalele de lapte
 10 săptămâni pentru păsările pentru producţia de ouă şi came, cumpărate la vârsta de 3
zile
 1 an pentru albine dacă familia a fost a fost cumpărată din stupine convenţionale.

Cerințe pentru producția vegetală ecologică


 Terenurile ecologizate trebuie să fie cât mai departe de surse de poluare (oraşe
industrializate, şosele cu trafic mare de maşini) şi să fie delimitate prin benzi cât mai
mari de protecţie de terenurile convenţional şi de cele cu culturi modificate genetic.
 Utilizarea asolamentului şi a rotaţiei culturilor, iar în asolament se vor introduce
leguminoase.
 Lucrarea terenului să fie cât mai redusă posibil în vederea conservării acestuia,
respectiv minim de lucrări (minim tillage) şi semănat direct în mirişte (no-tillage).
 Substanţele de fertilizare, de tratament fitosanitar, materiile prime pentru prepararea
furajelor de origine vegetală şi animală, aditivi pentru furaje, vor fi numai cele aprobate
prin HG 917/2001.
 Intervalul dintre rânduri în cazul plantaţiilor de pomi şi plantaţiilor de viţă de vie se va
menţine totdeauna cu iarbă, iar resturile tăierilor de întreţinere se vor lăsa pe acest
interval. Pe intervalul dintre două rânduri, nu se admit lucrări.

Cerințe pentru producția animală ecologică


 Respectarea numărului maxim de animale şi păsări la hectar (în cazul animalelor
echivalentul a 170 kg N/ha).
 Crearea de condiţii de creştere a animalelor în adăposturi cu privire la suprafaţă/animal,
iluminat, ventilaţie, umiditate relativă, igiena adăposturilor.
 Respectarea duratei totale și în cadrul unei zile a păşunatului animalelor [OG
24/2000].

Tipuri de alimente ecologice

Alimentele ecologice de natură vegetală sunt alimentele obţinute de pe terenuri care nu


au fost tratate cu fertilizatori şi amelioratori de sinteză ai solului şi nici cu pesticide (insecticide,
ierbicide).

Alimentele ecologice de natură animală sunt produsele obţinute de la animale crescute în


condiţii ecologice (păşuni nepoluate, furaje şi concentrate obţinute de pe terenuri ecologice, fără
substanţe ajutătoare la pregătirea furajelor, fără produse chimice folosite la curăţirea şi
dezinfectarea adăposturilor pentru animale şi pentru furaje, cu excepţia celor permise să fie
folosite în agricultura ecologică).

Alimentele rezultate prin procesare pot fi considerate ecologice dacă provin din materii
prime ecologice şi dacă la fabricare nu au fost folosiţi aditivi alimentari sau alte substanţe de
facilitare a procesării sau de asigurare a conservabilităţii şi nici ingrediente pentru sporirea valorii
nutritive (vitamine, săruri minerale), inclusiv plasmă sanguină, gelatină, proteine din lapte, derivate
proteice de origine vegetală care nu fac parte integrantă din structura naturală a produsului
alimentar.
Procesarea trebuie să fie minimă pentru a asigura inocuitatea şi pentru a menţine la nivel
ridicat cantitatea şi calitatea nutrienților.

Valoarea nutritivă a produselor ecologice

Culturile organice în procent de 85% au un conținut mai mare de nutrienţi prin


conţinutul mai mic de apă față de culturile convenţionale și care concentrează nutrienţii.
Practicile organice de fertilizare duc la produse ce conţin proteine de bună calitate,
nivele mari de acid ascorbic, concentrații scăzute de nitraţi comparativ cu practicile
convenţionale.
Relaţia dintre conţinutul de azot şi concentraţia aminoacizilor din proteine este
efectul fertilizanţilor cu anumite concentraţii de azot organic sau anorganic.
În analiza comparativă asupra potenţialului antioxidant al culturilor convenţionale şi
organice, s-a constatat că utilizarea pesticidelor şi fertilizanţilor poate induce distrugerea
compuşilor naturali de protecţie a plantelor; este posibil ca nivelul mai mare de azot uşor
disponibil plantelor să dilueze concentrarea de polifenoli în culturile convenţionale.
Vegetalele organice pot oferi mai multe vitamine şi minerale decât cele obţinute în
culturi convenţionale. Exemple: conţinutul de vitamina C din fructele şi legumele organice
este cu 27% mai mare în medie, decât cele convenţionale (dacă conţinutul de vitamina C din
fructele şi legumele convenţionale este 100 mg/100 g produs, în cele organice este 127 mg);
fier cu 27% mai mult; magneziu cu 138% mai mult; fosfor cu 13,6% mai mult; crom cu 78%
mai mult; seleniu cu 390% mai mult; calciu cu 63% mai mult; bor cu 70% mai mult; litiu cu
188% mai mult.

Etichetarea produselor ecologice

Etichetarea produselor ecologice se face în conformitate cu reglementările în vigoare,


eticheta trebuind să conţină:
 Numele şi adresa producătorului sau prelucrătorului
 Denumirea produsului, inclusiv metoda de producţie ecologică utilizată
 Numele şi marca organismului de inspecţie şi certificare, care este Autoritatea
Naţională a Produselor Ecologice (ANPE)
 Condiţiile de păstrare
 Termenul de valabilitate
 Interzicerea depozitării în acelaşi spaţiu a produselor ecologice alături de celelalte
produse.

Menţiunea „Agricultură Ecologică Ecorom-Sistem de control RO” pentru produsele


supuse sistemului de inspecţie şi certificare se face:
 dacă produsele au fost obţinute prin metode de producţie ecologică şi sunt etichetate
corespunzător
 dacă au făcut obiectul inspecţiei pe tot parcursul ciclului de producţie, preparare şi
comercializare
 dacă au fost produse sau preparate de operatori de produse agroalimentare supuse
controlului de către organismele de inspecţie şi certificare- acreditare
 dacă produsele sunt ambalate şi transportate la punctul de comercializare în ambalaje
închise.

Etichetarea trebuie să cuprindă şi o siglă specifică produselor ecologice controlate, siglă


înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, emisă şi aplicată pe baza sistemului de
certificare, indicând că produsul respectiv este conform cu regulile de producţie ecologică.
Sigla ecologică este specifică fiecărei ţări [OG 24/2000].

În UE, pentru produsele ecologizate se foloseşte o siglă unică.


Ecosimbolul reprezintă o floare a cărei corolă este simbolul cu stele al UE, iar în mijloc
este plasată litera E. Ecoeticheta europeană nu este însă obligatorie pentru statele membre.
În UE, dreptul de aplicare a ecoetichetei se obţine greu având în vedere exigenţele ecologice
stabilite de comisie, exigenţe ce atrag după ele costuri pentru teste. Dreptul de aplicare a ecoetichetei
este de 3 ani, după care este necesară o reînnoire a cererii de obţinere a ecoetichetei [Directiva
880/92/EC].

Alte aspecte legislative

În SUA au fost introduse standarde privind producţia şi manipularea produselor


agricole biologice, aplicabile întregului lanţ logistic, de la fermier până la consumator.
Conform standardelor au rezultat patru categorii de produse biologice:
 100% biologice, produsele care nu conţin decât ingrediente produse biologic
 biologice, produsele ce conţin 95% din ingrediente produse biologic (raportat la
masa produsului)
 preparate cu ingrediente biologice, produsele ce conţin mai mult de 70%
ingrediente biologice, dar maxim trei componente produse biologic pot fi
specificate pe eticheta principală a ambalajului
 produse transformate conţinând mai puţin de 70% ingrediente produse biologic;
termenul „biologic” nu mai poate fi înscris pe eticheta principală a ambalajului,
dar în lista de ingrediente de pe ambalaj se pot specifica componentele care sunt
produse biologic.

Începând din octombrie 2002, mărfurile din primele două categorii, produse în SUA
sau în străinătate, care răspund exigenţelor Programului Naţional Biologic al Departamentului
Agriculturii din SUA, pot purta marca „USDA Organic Seal” (certificare biologică a
Departamentului Agriculturii) pe ambalaj.
Tot de la această dată, toate produsele etichetate ca biologice, indiferent de originea
lor, trebuie certificate conform regulilor Programului Naţional Biologic al Departamentului
Agriculturii din SUA, de către un organism agreat.

În UE începând cu anul 2000, au fost abilitate organisme de inspecţie şi certificare a


fermelor şi a produselor ecologice, în Ungaria, Elveţia, Germania, Italia, Grecia.

În UE din 2007, produsele organice trebuie să conţină cel puţin 95% ingrediente
organice.

În România a fost elaborat cadrul legislativ şi instituţional de bază în domeniul


produselor ecologice, armonizat parţial cu reglementările Uniunii Europene, necesar
dezvoltării agriculturii ecologice. Aceste reglementări sunt:
 OUG nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, aprobată prin Legea
nr. 38/2001
 Ordinul comun nr. 417/2002 şi nr. 110/2002 al Ministerului Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor şi al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor, pentru aprobarea regulilor specifice privind etichetarea produselor
alimentare ecologice
 Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 70/2002 privind
constituirea Comisiei pentru dezvoltarea agriculturii ecologice în România
 Ordinul nr. 527/2003 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului,
pentru aprobarea regulilor privind sistemul de inspecţie şi certificare şi condiţiile
de acreditare a organismelor de inspecţie şi certificare în agricultura ecologică
 Ordinul nr.721/2003 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului,
pentru aprobarea Regulilor privind importul şi exportul produselor.

În România, orice operator care doreşte să producă şi să comercializeze produse


alimentare ecologice, este obligat să înregistreze această activitate la ANPE şi să se supună
controlului unui organism de inspecţie şi certificare acreditat. Înregistrarea de către ANPE a
operatorilor de produse agroecologice se face pe baza unei notificări cu următoarele menţiuni:
 numele şi adresa operatorului
 amplasarea incintelor şi parcelelor unde se desfăşoară operaţiunile
 natura operaţiunilor şi a produselor
 angajamentul operatorului pentru efectuarea operaţiunilor în conformitate cu regulile
de producţie ecologică
 numele organismului de inspecţie şi certificare la care operatorul se înregistrează
pentru inspecţia unităţii sale.
În 2004 a fost acreditat primul organism românesc de inspecţie şi certificare a
produselor ecologice la Cluj-Napoca.
Primul magazin specializat pentru produse alimentare ecologice a fost înființat la
Sibiu în 2005.