Compromisuri ale unui calendar impus samavolnic.

18 Noiembrie 1918 în calendar iulian - adevărata

dată a sărbătorii Marii Uniri a românilor.

Puţini oameni cunosc faptul că data de 1 Decembrie 1918, data colportată astăzi
peste tot pentru sărbătorirea Marii Uniri a românilor, este o dată în calendar
gregorian, în vreme ce data de 24 Ianuarie 1859, data popularizată pentru Unirea
Principatelor Române, este o dată în calendar iulian. Nefiind istoric de meserie, şi
bazându-mă pe faptul că pentru data Unirii Principatelor s-a păstrat data iuliană
neechivalată în calendarul gregorian aflat azi în uzul civil, până nu de mult eu însumi
am crezut că şi data de 1 Decembrie 1918 era pusă în mod asemănător, ca dată
iuliană neechivalată în calendar gregorian. Numai după ce am consultat ziare din
preajma evenimentului şi o Istorie a Românilor care prezintă în ambele calendare
datele celor două zile importante ale unirii, am găsit că aceste date sunt 24
Ianuarie / 5 Februarie 1859 pentru Unirea Principatelor Române şi 18 Noiembrie /
1 Decembrie 1918 pentru Marea Unire, unde data din stânga barei este data în
calendar iulian, iar cea din dreapta barei este data echivalată în calendar gregorian
pentru secolul respectiv. Odată cu aflarea adevărului, am reuşit să corectez în timp
util (adică înainte de 18 Noiembrie 2018), în Calendarele Bisericeşti online propuse
pentru anii 2018 şi 2019, eroarea pentru Tedeumul pe care-l pusesem iniţial la 1
Decembrie în calendar iulian şi nu la 18 Noiembrie, cum s-ar fi cuvenit.

      Dar aflarea în calendar iulian şi în calendar gregorian a datelor de sărbătorire a

celor două acţiuni de unire a românilor ne permite să facem o analiză comparativă
mai amănunţită a corectitudinii şi compatibilităţii celor două feluri de calendare.
Pornind de la faptul că atât în anul 1859 cât şi în anul 1918 în România a fost în
vigoare în mod oficial calendarul iulian, întrebarea care se naşte firesc pentru
omul care nu vrea să primească totul   de-a gata este:

     De ce, de vreme ce ambele evenimente s-au petrecut în timpul utilizării

oficiale a calendarului iulian, acum, când în mod oficial se foloseşte calendarul
gregorian, pentru sărbătorirea zilei Unirii Principatelor Române se păstrează
data adevărată din calendarul iulian, netranslatată gregorian cu 13 zile, iar
pentru sărbătorirea zilei Marii Unirii se reţine direct data din calendarul
gregorian, adică data iuliană deja translatată cu cele 13 zile?

      Vom căuta să dăm mai întâi un răspuns parţial, cel în legătură cu data de 24
Ianuarie aleasă, fie în calendar iulian, fie în calendar gregorian, ca dată pentru
sărbătorirea zilei Unirii Principatelor Române. Observăm de la bun început că a
menţine o dată iuliană în calendarul gregorian fără a fi translatată cu diferenţa
de echivalare înseamnă o mare mistificare. De ce? Pentru că, din cauza actualei
diferenţe de 13 zile dintre cele două calendare, astăzi, data echivalentă în calendarul
iulian pentru 24 Ianuarie din calendarul gregorian este 11 ianuarie. Or, Unirea
Principatelor Române nu s-a petrecut la această dată în calendarul iulian aflat atunci
în vigoare. Atunci de ce nu s-a ales data de 5 februarie ca dată de sărbătorire
echivalentă în calendarul gregorian pentru data de 24 ianuarie din calendarul iulian?
Răspunsul pe care îl dăm poate părea neaşteptat, dar este evident: Deoarece
datele din calendarul gregorian glisează de-a lungul timpului faţă de cele
corespondente din calendarul iulian. Într-adevăr, calendarul gregorian este supus
regulii impuse de papa Grigorie al XIII-lea în anul 1582 când, prin reforma sa
calendaristică, a hotărât ca anii centenali nedivizibili cu 400 să fie consideraţi ani
obişnuiţi în loc de ani bisecţi, cum ar fi fost normal, şi numai anii centenali divizibili cu
400 să fie consideraţi ani bisecţi. Astfel, în anul 1859, cel al Unirii Principatelor
Române, diferenţa dintre cele două calendare era de 12 zile, deoarece la cele 10 zile
care s-au tăiat din calendarul iulian în 1582, s-au mai tăiat în plus alte două zile
corespunzătoare anilor centenali 1700 şi 1800, ambii nedivizibili cu 400, şi deci
consideraţi ani obişnuiţi deşi erau bisecţi. Acesta este motivul pentru care data
echivalentă în calendar gregorian pentru ziua de 24 Ianuarie era 5 februarie în 1859.
Cum însă şi anul 1900 a fost un an centenal nedivizibil cu 400, după acest an
diferenţa între cele două date s-a mai mărit cu o zi şi astfel, în perioada 1900-2099,
zilei de 24 Ianuarie din calendarul iulian îi corespunde în calendarul gregorian data
de 6 februarie. Astfel, cei care au dorit să marcheze sărbătoarea Unirii
Principatelor în calendarul gregorian pentru perioada 1900-2099 au avut de
ales între două mari neajunsuri: fie păstrarea directă a datei iuliane,
neechivalate în calendar gregorian, cu riscul mistificării datei echivalente din
calendarul iulian, fie păstrarea datei echivalate în calendar gregorian, cu riscul
schimbării ei după trecerea unui prag centenal nedivizibil cu 400. Şi, după 1
aprilie 1919 (!!!), când şi în România s-a adoptat reforma gregoriană în viaţa civilă,
ziua de 1 aprilie 1919 din calendarul iulian devenind 14 aprilie 1919 în calendar
gregorian, au optat pentru prima variantă care, deşi samavolnică pentru că nu
respectă echivalarea între calendare, cel puţin poate aminti în chip simbolic de data
reală a evenimentului din calendarul iulian. Ar fi fost de tot râsul să aleagă data de 6
februarie pentru sărbătoare, dată care nu are nimic comun cu 24 Ianuarie / 5
Februarie 1859, datele echivalente evenimentului în calendar iulian şi în calendar
gregorian. Astfel se face că în anul 1959, când a fost centenarul Unirii Principatelor
Române, la 24 Ianuarie, când s-a sărbătorit evenimentul, trecuseră nu 100 de ani, ci
numai 99 de ani 11 luni şi 18 zile de la acesta.

      Dacă ar fi fost să se păstreze aceeaşi regulă şi pentru sărbătorirea Marii Uniri ca
pentru sărbătorirea Unirii Principatelor, data de sărbătorit în calendarul gregorian
aflat azi în uzul civil ar fi trebuit să fie 18 Noiembrie 1918, dată care ar fi trebuit
menţinută pentru simbolismul ei. Într-adevăr, în România calendarului iulian a anului
1918, o Românie străină atunci de calendarul gregorian, Marea Adunare de la Alba
Iulia, în care Vasile Goldiş a citit Proclamaţia de Unire a Transilvaniei cu
România de la tribuna ridicată pe Câmpul lui Horea, a avut loc la 18 Noiembrie
1918. Data de 1 Decembrie 1918 este o dată “confecţionată” ulterior, după
introducerea în 1919 a calendarului gregorian. La fel ca şi data de 5 februarie
1859, ea nu aparţine vreunui calendar real aflat în vigoare la acea vreme, ci aparţine
calendarului gregorian proleptic, adică prelungit artificial prin calcul matematic ca să
acopere perioada calendarului iulian aflat în vigoare. La fel ca toate datele din
calendarul gregorian, ea nu poate rămâne o dată absolută indiferent de trecerea
veacurilor, aşa cum sunt datele din calendarul iulian, ci va glisa şi ea, aşa cum am
arătat, la trecerea într-un veac nedivizibil cu 400. Astfel, după trecerea în veacul al
XXII-lea (asta în caz că Domnul nu va veni până atunci să judece lumea), după
acelaşi model, diferenţa dintre cele două calendare, cel iulian şi cel gregorian se va
mări la 14 zile, şi, după anul 2100, datei de 18 Noiembrie din calendarul iulian, îi va fi
echivalentă în calendarul gregorian de atunci data de 2 Decembrie. În mod
asemănător, la trecerea în veacul al XXIII-lea, respectiv al XXIV-lea, data sărbătorii
naţionale în calendar gregorian se va modifica, devenind 3, respectiv 4 Decembrie.
Cele două mari compromisuri ale calendarului gregorian se manifestă şi în cazul
sărbătorii Marii Uniri. Folosirea datei de 18 Noiembrie în calendar gregorian ar
înseamna o sărbătorire anuală cu 13 zile mai devreme decât data reală a
evenimentului, în vreme ce folosirea datei în calendar gregorian proleptic înseamnă
modificarea ei la fiecare trecere într-un veac nedivizibil cu 400. Cei care au stabilit
data sărbătorii Marii Unirii au ales al doilea compromis, pentru că cei 181 de ani
rămaşi până la necesitatea modificării datei la trecerea în anul 2100 reprezintă o
perioadă destul de îndelungată, suficientă ca oamenii “bine conduşi” să se
obişnuiască cu această dată fără să mai întrebe nimic.

       În urma acestei succinte analize comparative a datelor sărbătorilor naţionale în
calendarele iulian şi gregorian, observăm că în calendarul gregorian s-a făcut fie
compromisul mistificării datei, ca în cazul menţinerii datei iuliane a Unirii Principatelor
Române fără echivalarea gregoriană, fie compromisul păstrării datei iuliane prin
echivalarea gregoriană, dar cu riscul schimbării în timp a datei gregoriene
echivalente după anumiţi ani centenali. Astfel, răspunsul pe care-l dăm întrebării pe
care am pus-o este că, în ambele cazuri, s-a procedat cu viclenia care face ca
descoperirea adevărului să fie cât mai anevoioasă. Cum să schimbi data de 24
ianuarie, care de 60 de ani se întipărise bine în conştiinţa românilor? Era mult mai
uşor de trecut direct 24 Ianuarie în calendarul gregorian, chiar dacă data obţinută
prin echivalare în calendarul iulian nu mai rămâne 24 ianuarie cum este firesc. În
schimb data de 18 Noiembrie, care la vremea schimbării calendarului nu se întipărise
în conştiinţa românilor, putea fi echivalată în calendar gregorian, tocmai pentru a fi
uitată şi înlocuită cât mai repede cu 1 Decembrie 1918, chiar dacă ziua de 1
Decembrie ca zi naţională are un termen de valabilitate limitat care expiră după anul
2100. Era limpede pentru cei care au ales-o că până atunci mai era destul timp şi
oricum, de rezolvarea acestui aspect urmau să se  ocupe alţii, dacă nu Domnul
Însuşi prin a doua Sa Venire.

      Nu vom mai discuta în continuare şi alte consecinţe ale acestor viclenii ticluite de
către cei care au impus românilor calendarul gregorian în viaţa civilă în 1919 şi apoi
pe cel îndreptat, de aceeaşi sorginte gregoriană, în viaţa bisericească începând din
1924. În paranteză fie spus, calendarul îndreptat este varianta pentru uz liturgic a
caledarului gregorian, în care datele sărbătorilor religioase fixe sunt puse după
calendarul gregorian, iar datele schimbătoare pentru sărbători precum Sfintele Paşti,
Înălţarea, Cincizecimea sau Sfânta Treime, sunt puse după data din calendarul iulian
echivalată în calendar gregorian prin translatare cu 13 zile pentru secolele XX şi XXI.
Cert este faptul că reforma calendaristică gregoriană în România a impus, aşa cum
amintea şi Sfântul Ioan Iacob Hozevitul în Troparul compus pentru Sfântul Marcu
Eugenicul, un „viclean calendar”. Noi am descoperit câteva dintre vicleniile acestui
calendar fără să luăm în calcul în vreun fel corectitudinea sa astronomică. Secolele
demonstrează că datele din calendarul iulian sunt date sigure, prezentându-se ca
repere temporale absolute, în vreme ce datele din calendarul îndreptat de sorginte
gregoriană glisează. În cartea noastră, O Piatră pentru Goliat, am demonstrat în
toate modurile posibile că şi din punct de vedere astronomic calendarul corect
este cel iulian în vreme ce calendarul gregorian este total greşit, deoarece
precesia echinocţială, pe baza căreia papa Grigorie al XIII-lea a impus regulile
aberante de tăiere a zilelor din calendar, nu a existat niciodată ca fenomen în
realitate, ci doar ca o erezie în imaginaţia astrologilor. Am arătat totodată că
singurul calendar corect din punct de vedere astronomic, omologat atât de mişcarea
luminătorilor în tăria cerului cât şi de însăşi naşterea şi răstignirea Domnului nostru
Iisus Hristos, este cel iulian. De aceea singurele date absolute şi valabile în veşnicie
în faţa Domnului sunt cele din calendarul iulian, calendarul Sfinţilor Părinţi de la
Sinodul I Ecumenic de la Niceea. În acest calendar absolut, care rămâne în
veşnicie, data Zilei Naţionale a românilor, cea a realizării Marii Uniri, este 18
noiembrie 1918.