Temă de lucru

Cerinţă: Care sunt , concret, excepțiile de la caracterul INALIENABIL al

drepturilor omului, în contextul situației actuale generate de răspândirea
COVID-19? 

Drepturile omului. sunt drepturi inalienabile – care potrivit legii sau voinţei
părţilor, nu pot fi înstrăinate.Nimeni nu le poate pierde deşi în unele situaţii ele pot
fi suspendate sau restricţionate.

  Posibilitatea de restrângere a drepturilor fundamentale este dată de art. 53 din

Constituție și trebuie îndeplinite anumite condiții. Una dintre aceste condiții este ca
restrângerea să fie făcută prin intermediul legii, astfel, restrângerea este făcută prin
intermediul OUG 1/1999, aprobată de Parlament prin Legea nr. 453/2004.

În acest moment, pentru restrângerea unor drepturi, România s-a folosit și de art.
15 din CEDO prin care se dă posibilitatea derogării de la Convenție. Este o măsură
legală, care doar întărește actele interne adoptate în același scop. Nu se poate
deroga oricum de la: art. 2 (dreptul la viață),  art. 3 (interzicerea torturii, a
pedepselor sau tratamentelor inumane și degradante), art. 4 parag. 1 (interzicerea
sclaviei) și  art. 7 (interzicerea pedepsirii fără bază legală),
 Ideea de restrângere a exerciţiului unor drepturi a fost prevăzută tocmai
pentru a asigura posibilitatea autorităţilor publice, în cazuri excepţionale, de a
interveni în salvgardarea sau menţinerea ordinii publice, a unui interes general sau
din alte considerente.

Cu excepţia câtorva (Ex. dreptul la viaţă), niciun drept nu este absolut.

Aceasta este şi premisa care stă la baza restrângerii exerciţiului unor drepturi. Într-
o societate democratică, fiecărui individ îi revin drepturi şi libertăţi de care poate
să dispună liber, cu condiţia de a nu aduce atingere drepturilor şi libertăţilor altora.
Un echilibru trebuie asigurat, de asemenea, astfel încât manifestarea drepturilor
unui individ să nu aducă atingere unui interes general.

Astfel, constituantul, dupa o enumerare exhaustivă a drepturilor şi libertăţilor

consacrate în legea fundamentală a statului român, a introdus
articolul 53, configurând un mecanism care să intervină în cazurile în care ar trebui
restrâns, din diverse motive, exerciţiul anumitor drepturi sau libertăţi.

În privinţa articolului 53 trebuie reţinut că, deşi nu este menţionat expres în

textul constutiţional, acesta vizează strict drepturile fundamentale şi nu orice
drept subiectiv al individului.

O distincţie importantă ce trebuie facută este aceea că articolul 53 nu

presupune RESTRÂNGEREA UNOR DREPTURI, ci RESTRÂNGEREA
EXERCIŢIULUI UNOR DREPTURI, având un caracter temporar.

Aşa cum este prevăzut şi în alineatul (1), restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi presupune o serie de condiţii. Aceasta se poate dispune numai
prin lege, termenul fiind interpretat lato sensu. Concret, acest mecanism poate
opera atât prin legi adoptate de Parlament, cât şi prin ordonanţe, hotărâri de
Guvern, ordine ale prefectului s.a.m.d.

De asemenea, restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi nu poate

fi una arbitrară. Constituantul a prevăzut că poate opera numai dacă se
impune, enumerând, după caz, o serie de situaţii:

-Apărarea securităţii naţionale, ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice;

-Apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor;

-Desfăşurarea instrucţiei penale;

-Prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui
sinistru deosebit de grav.

De asemenea, alineatul (2) evidenţiază alte condiţii care trebuie

întrunite. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă:

1)Este necesară într-o societate democratică;

Restrângerea exerciţiului nu poate fi o constantă a unui legiuitor democratic, iar
caracterul excepţional devine o necesitate obiectivă (1). Astfel, “autorităţile
publice pot recurge la restrângerea exerciţiului unor drepturi numai dacă nu
există nicio altă soluţie pentru a salvgarda valori ale statului democratic ce altfel
ar fi puse în pericol” (ibidem)

2)Măsura este proporţională cu situaţia care a determinat-o;

3)Este aplicată în mod nediscriminatoriu;

Prin introducerea acestei sintagme, constituantul a urmărit evitarea arbitrarului atât
de către autoritatea însărcinată cu elaborarea dispoziţiilor actului, cât şi a celei
careia îi incumbă aplicarea lui.

4)Nu aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Această condiţie subliniază caracterul eminamente temporar al restrângerii
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. O restrângere permanentă s-ar
confunda, practic, cu eliminarea acelui drept.

Situaţia actuală generată de răspândirea COVID-19 a impus emiterea

ordonanţelor militare şi impunerea stării de urgenţă care restrâng exerciţiului unor
drepturi şi al unor libertăţi precum dreptul la liberă circulaţie în ţară şi în
străinătate, libertatea întrunirilor, libertatea economică. Starea de urgență a fost
impusă pentru 30 de zile și constă în măsuri excepționale economice sau de ordine
publică. Starea de urgență este reglementată de articolul 93 din Constituției
României, dar și de Ordonanța de urgență Nr.1/1999.  Printre măsurile luate în
acest context figurează închiderea frontierei de stat , limitarea circulației
persoanelor în anumite zone ori ore și rechiziționarea de bunuri.

Potrivit Ordonanței de urgență nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și

regimul stării de urgență, „starea de asediu și starea de urgență sunt măsuri
excepționale care se instituie în cazuri determinate de apariția unor pericole grave
la adresa apărării țării și siguranței naționale sau a democrației constituționale ori
pentru prevenirea, limitarea și înlăturarea urmărilor unor dezastre”.

Pe durata stării de urgență sunt interzise limitarea dreptului la viață, cu

excepția cazurilor când decesul este rezultatul unor acte licite de război; tortura și
pedepsele ori tratamentele inumane sau degradante;condamnarea pentru infracțiuni
neprevăzute ca atare, potrivit dreptului național sau internațional;restrângerea
accesului liber la justiție.

Toate aceste măsuri reprezintă instrumente prin care se doreşte atenuarea

consecinţelor pandemiei COVID-19 şi protejarea cetăţenilor.