UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE

ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT,
INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ
ȘI DEZVOLTARE RURALĂ

DOMENIUL DE
STUDII : INGINERIE ŞI MANAGEMENT ÎN
AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ

PROGRAMUL DE STUDIU DE LICENȚĂ ID:

IMAA

Referat la disciplina: Bazele Economiei

Titlul referatului: Piata cu concurenta perfecta

București 2020
Cuprins
1. Piata cu concurenta perfecta..........................................................................................1
1.1. Structura pietei.........................................................................................................1
2. Clasificarea pietelor se poate face dupa o serie de criterii..............................................2
2.1. Concurenta perfecta.................................................................................................3
3. Clasificarea pietelor se poate face dupa o serie de criterii..............................................6
 1. Piata cu concurenta perfecta

1.1. Structura pietei

Piata, ca realitate economica cu un continut complex, constituie cel mai bun

mechanism de reglare economica cunoscut pana in prezent.
Reprezinta o categorie specifica economiei de schimb, care exprima ansamblul
relatiilor generate de actele de vanzare – cumparare, impreuna cu fenomenele legate
de manifestarea cererii si ofertei si in conexiune cu spatiul si timpul in care se
desfasoara.
Piata a aparut atunci cand functia consumului s-a separat de functia
productiei, ea fiind in trecut, ca si astazi, o consecinta inevitabila a acestui process.
De-a lungul timpului, piata s-a dezvoltat, atat in largime, cat si in adancime,
devenind o realitate tot mai complexa.
Neindoielnic, saltul calitativ in evolutia procesului istoric de dezvoltare a
pietei a avut loc odata cu afirmarea sistemului economiei capitaliste.
Caracteristicile acestui system este existenta unei ample retele de piete
interrelationate si care in unitatea lor, alcatuiesc mecanismul economiei concurentiale
de piata.
In acest context, definirea pietei contemporane este dificila si chiar
inoperanta, datorita marii complexitati si diversitati a structurilor sale,
Toate punctele de vedere exprimate au insa un element comun: relatiile dintre
vanzatori si cumparatori, respectiv cadrul in care se manifesta cererea si oferta.
Asadar, piata este considerata, inainte de toate, drept spatiu economic in care se
intalnesc cererea si oferta de marfuri, ai caror actori sunt cumparatorii si vanzatorii de
bunuri si servicii.

1
 2. Clasificarea pietelor se poate face dupa o serie de criterii

Piata unui bun poate fi definita ca loc de intalnire, la un moment dat, a

dorintelor cumparatorilor- exprimate prin cererea acestora si a dorintelor producatorilor –
exprimate prin oferta lor
- dupa bunurile care formeaza obiectul tranzactiilor de piata :
piata bunurilor de consum ; piata muncii ; piata de capital ; piata activelor inanciare ; piata
valutara ; piata informatiilor ; piata resurselor naturale etc.
- dupa spatiul economic de provenienta a agentilor cererii si ofertei : piete locale, piete
regionale, piata nationala, piata mondiala.
- dupa volumul tranzactiilor derulate : piete dispersate, descentralizate, unde bunurile se
vand in catitati mici unor cumparatori atomatizati ; piete concentrate, centralizate, unde
tranzactiile se fac in partizi mari.
- in functie de gradul de informare a agentilor economici : piete transparente, al caror
mecanism de functionare este bine cunoscut de participanti, si piete opace, in care
participantii nu detin informatii suficiente ;
- dupa modul de acces pe piata : piete libere, in care orice vanzator si orice cumparator are
acces ; piete reglemetare, in care agentii cererii si ofertei au acces numai daca indeplinesc
anumite conditii ; piete intermediate, unde au acces doar persoanele autorizate.
- dupa forta economica a participantilor : piete automatizate, piete molecularizate.
- in raport cu respectarea legislatiei si a normelor de derulare a tranzactiilor si concurentei :
piete cu concurenta loiala, piete cu concurenta neloiala.
- in raport cu factorul timp : piete la vedere, piete la termen.
Alaturi de cerere, oferta si pret, o caracteristica fundamentala a unei piete este
concurenta sau competitia, care se reflecta nu numai in procesul de formare a preturilor, ci
si in comportamentul participantilor la schimburi.
Pe o anumita piata, cererea si oferta se gasesc, una fata de alta, intr-un anumit
raport de marime, in functie de care se formeaza si evolueaza preturile la care se vand si se
cumpara marfurile.
Nivelul si evolutia preturilor determina comportamentul agentilor economici,
orietandu-i ce si cat sa cumpere sau sa ofere pe piata.

2
 Agentii economici care actioneaza pe aceeasi piata intra, astfel, in relatii de
concurenta sau de competitie, fiecare urmarind sa-si realizeze obiectivele.
Piata functioneaza astfel ca un mecanism cu autoreglare, al carui regulator este
concurenta.
Concurenta constituie o trasatura esentiala a economiei de piata. Ea se prezinta
drept coordonata fundamentala la care se raporteaza economia de piata, terenul pe care se
manifesta competitia dintre agentii economici, mijlocul prin care libera initiativa poate
actiona nestingherit spre realizarea unei inalte finalitati economice.

Concurenta contribuie la distribuirea si folosirea resurselor de care dispune

societatea la un moment dat in functie de nevoile reale ale acestora, stimuleaza progresul
general contribuind la reducerea costurilor si prin aceasta a pretului de vanzare.

2.1. Concurenta perfecta

Piata cu concurenta perfecta (pura) este o piata competitiva, in care cererea si

oferta tind spre echilibru, interesele tuturor participantilor la tranzactii sunt satisfacute intr-
un grad ridicat iar resursele sunt alocate sau folosite cu eficienta maxima. Ea este un model
teoretic, ideal de piata, spre care tind agentii economici, precum si un reper de raportare,
comparare si analizare a pietelor reale concurentiale. Desi este o abstractie stiintifica, piata
cu concurenta perfecta are si reale valente practice. Ea ofera agentilor economici elemente
fundamentale necesare inlaturarii obstacolelor din calea concurentei, astfel incat piata reala
sa se apropie cat mai mult de cadrul teoretic al concurentei perfecte, asigurandu-se
utilizarea optima a tuturor resurselor.

Caracterizarea acestui tip de piata presupune indeplinirea simultana a urmatoarelor

conditii:

atomicitatea participantilor la tranzactii - se caracterizeaza prin numar foarte mare de

vanzatori si cumparatori, cu o putere concurentiala mica, egala sau apropiata, care
actioneaza independent, niciunul dintre ei neputand influenta piata; rezulta ca pe aceasta
piata pretul se formeaza liber prin confruntarea cererii si ofertei;

3
omogenitatea produsului - toate firmele produc bunuri de acelasi fel, identice sub aspectul
proprietatilor, calitatii, modului de prezentare, de comercializare si de plata etc. Aceasta
caracteristica determina libertatea de alegere a produsului de catre cumparator, indiferent
de vanzator;

transparenta perfecta a pietei - toti agentii economici sunt perfect informati privind
cantitatea, calitatea si structura cererii si ofertei, pretul produsului etc, astfel incat sa adopte
un comportament rational pentru satisfacerea propriilor interese; rezulta ca pe aceasta piata
exista preturi de echilibru;

fluiditatea perfecta a cererii si ofertei - adica adaptarea rapida, eficienta si fara limite a
cererii la oferta si invers, in functie de modificarea pretului;

mobilitatea perfecta a factorilor de productie - presupune orientarea si utilizarea factorilor

de productie (capital si munca) in activitati si zone cu cea mai inalta eficienta;

libertatea de actiune pe piata - reflecta lipsa unor bariere juridice, economice, institutionale
etc, care ar putea impiedica pe un agent economic sa produca, sa vanda sau sa cumpere.

Concurenta perfecta are o existenta teoretica, intrucat in practica este imposibil sa

fie reunite simultan cele cinci trasaturi care definesc continutul acestui tip de concurenta.
Acest tip de concurenta serveste insa ca model teoretic de analiza a mecanismului pietei
concurentiale.

Ca urmare, orice firma intra, respectiv, iese de pe piata unui bun in mod liber, fara
dificultati, pe baza criteriului eficientei economice astfel:

vanzatorul intra pe o piata cand costul ultimului produs este inferior sau cel mult egal cu
pretul la care se vinde pe piata, respectiv, cand Cmg < P, si iese in caz contrar;

cumparatorul va intra pe piata unui bun cand raportul dintre utilitatea marginala a bunului
respectiv (UmgA) si pretul acestui bun (PA) este mai mare decat acelasi raport obtinut
pentru un alt bun dorit (B), adica:

4
UmgA / PA > UmgB / PB

In caz contrar, el se va orienta spre o alta piata.

Infaptuirea efectiva a acestor conditii confera concurentei calitatea de a fi perfecta, iar

cererii si ofertei, fluiditate. In realitate, una sau mai multe conditii nu sunt respectate,
situatie care caracterizeaza piata cu concurenta imperfecta, cererea si oferta fiind, de fapt,
rigide.

O premisa a pietei cu concurenta perfecta si pura consta in imposibilitatea vanzatorilor si

cumparatorilor de a influenta pretul pietei prin actiunile lor individuale sau de grup.

Elementele evidentiate mai sus definesc in esenta piata, institutia centrala in jurul
careia graviteaza viata economica.
Intr-o economie de piata concurentiala, mecanismul pietei este acea forta
impersonala care coordoneaza alegerile si actiunile tuturor agentilor economici si care, in
ultima instanta, regleaza viata economica de ansamblu.
Structura pietei privita in ansamblu, piata reprezinta un sistem deosebit de complex,
format dintr-o multitudine de segmente, forme si tipuru de piete care se gasesc intr-o
stransa interdependenta.
Evolutia preturilor pe o anumita piata influenteaza nivelul preturilor practicate pe
alte piete.
Exista numeroase alte structuri ale pietei, a caror analiza pune in evidenta
complexitatea acesteia in economia contemporana.

5
 3. Clasificarea pietelor se poate face dupa o serie de criterii

Piata unui bun poate fi definita ca loc de intalnire, la un moment dat, a dorintelor
cumparatorilor- exprimate prin cererea acestora si a dorintelor producatorilor – exprimate
prin oferta lor
- dupa bunurile care formeaza obiectul tranzactiilor de piata :
piata bunurilor de consum ; piata muncii ; piata de capital ; piata activelor inanciare ; piata
valutara ; piata informatiilor ; piata resurselor naturale etc.
- dupa spatiul economic de provenienta a agentilor cererii si ofertei : piete locale, piete
regionale, piata nationala, piata mondiala.
- dupa volumul tranzactiilor derulate : piete dispersate, descentralizate, unde bunurile se
vand in catitati mici unor cumparatori atomatizati ; piete concentrate, centralizate, unde
tranzactiile se fac in partizi mari.
- in functie de gradul de informare a agentilor economici : piete transparente, al caror
mecanism de functionare este bine cunoscut de participanti, si piete opace, in care
participantii nu detin informatii suficiente ;
- dupa modul de acces pe piata : piete libere, in care orice vanzator si orice cumparator are
acces ; piete reglemetare, in care agentii cererii si ofertei au acces numai daca indeplinesc
anumite conditii ; piete intermediate, unde au acces doar persoanele autorizate.
- dupa forta economica a participantilor : piete automatizate, piete molecularizate.
- in raport cu respectarea legislatiei si a normelor de derulare a tranzactiilor si concurentei :
piete cu concurenta loiala, piete cu concurenta neloiala.
- in raport cu factorul timp : piete la vedere, piete la termen.
Alaturi de cerere, oferta si pret, o caracteristica fundamentala a unei piete este
concurenta sau competitia, care se reflecta nu numai in procesul de formare a preturilor, ci
si in comportamentul participantilor la schimburi.

6
Bibliografie:
https://www.rasfoiesc.com/business/economie

https://www.creeaza.com/afaceri