Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vorbirea Directă în engleză se referă la cuvintele, afirmațiile spuse de către o anumită persoană într-un
anumit loc și timp, acestea putând fi redate prin Vorbirea Indirectă, într-unul din următoarele cazuri:
Exemple:
Exemple:
Schimbarea momentului in cadrul Vorbirii Indirecte mai impune și schimbarea timpurilor din propoziții.
Iată cum se schimbă timpurile din Vorbirea Directă, în Vorbirea Indirectă:
când la prezent se exprimă o acțiune repetată care este valabilă și în momentul vorbirii indirecte
Exemple:
Exemple:
Exemple:
“We visited our grandparents every week when we lived in the village” Sarah told us.
Sarah told us that they visited their grandparents every week when they lived in the village.
Exemple:
În ce privește verbele modale, acestea se schimbă după cum urmează la Vorbirea Indirectă:
Exemple:
în cazul propozitiilor afirmative, predicatul din propoziția principala este ”to say” sau ”to tell”
somebody
Exemple:
Mai sunt însă și alte verbe care se pot folosi ca și predicat în propoziția principală, în cadrul vorbirii
indirecte: to accept, to admit, to agree, to believe, to conclude, to comment, to deny, to find, to
inform, to mention, to promise, to remember, to think, to wish, to write.
Folosim If/Whether dupa predicatul propozitiei principale exprimat printr-unul din verbele
urmatoare: ask, want to know, wonder, did not say, in cazul intrebarilor de tip Yes/No
Exemple: