Ministerul Învăţământului Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice
Catedra „Contabilitate şi informatică economică „

Comunicare:

Tema: “Rezervele minime obligatorii la BNM”

Pentru conferinţa
ştiinţifică studenţească
din 29.11.11
elaborată de:
studenta an. III
gr. con 0906
Şerban Luminiţa
Coordonator ştinţific:
Lisnic Victoria,
Lector superior

Chişinău 2011
Introducere...................................................................................... 3

Actualitatea temei ........................................................................... 4

Capitolul I: „Rezervele minime obligatorii:

caracteristici definitorii, principii de acţiune”………………….. 4

Capitolul II: “Analiza evoluţiei ratei rezervelor

minime obligatorii în politica monetară a
Republicii Moldova pentru preioada 2008- 2010”………………. 9

Capitolul III: „Abordarea la nivel European

a rezervelor minime obligatorii ca instrument
al politicii monetare”...................................................................... 16

Concluzie…………………………………………………………. 18

Surse bibliografice………………………………………………... 20

2
Introducere

În cadrul acestui studiu, ne-am propus să cercetăm, atât din punct de vedere
teoretic cât şi practic, evoluţia ratei rezervelor obligatorii în politica monetară a
Republicii Moldova pentru anii de gestiune 2008- 2010.
Rezervele obligatorii reprezintă nivelul minim al mijloacelor atrase pe care o
bancă autorizată trebuie să le deţină la Banca Naţională a Moldovei (BNM).
Scopul principal al lucrării este studierea teoretică şi practică a evoluţiei ratei
rezervelor obligatorii în politica monetară a Republicii Moldova,influienţa asupra
economiei în general.
Sarcinile lucrării. Printre sarcinile lucrării, ce rezultă din conţinutul scopului
global al cercetării, se numără:
1) definirea teoretică a conceptului de sistem a rezervelor minime obligatorii;
2) identificarea principalelor caracteristici ale sistemului de rezerve minime
obligatorii;
3) elucidarea principiilor de acţiune a sistemului de rezerve minime
obligatorii;
4) identificarea poziţiei şi rolului sistemului de rezerve minime obligatorii în
cadrul politicii monetare a Republicii Moldova;
5) studierea evoluţiei ratei rezervelor minime obligatorii în politica monetară
a Republicii Moldova.
Regimul rezervei minime obligatorie a fost pus pentru prima dată în aplicare
în SUA, la începutul secolului XX, utilizarea sa generalizându-se în perioada Marii
Crize. În majoritatea ţărilor industrializate există în prezent o practică a rezervelor
minime obligatorii, bazată pe dispoziţii legale.

3
Actualitatea temei

Este o temă actuală, întrucît rezervele minime obligatorii reprezintă în

economia contemporană un important instrument al politicii monetare şi, respectiv,
al politicii economice a statului în ansamblu.
În economia de piaţă, politica economică este o intervenţie deliberată a
statului în domeniul economic în scopul de a înfăptui anumite obiective de ordin
structural sau conjunctural. Politica monetară este unul din instrumentele cele mai
frecvent utilizate în realizarea acestor obiective. Astfel, politica monetară
reprezintă ansamblul măsurilor luate, prin banca centrală sau autorităţile monetare,
pentru a exercita o anumită influenţă asupra dezvoltării economiei sau pentru a
asigura stabilitatea preţurilor şi a cursurilor valutare. În acest context se încadrează
şi rezervele minime obligatorii. Acestea reprezintă un instrument eficient al
politicii monetare, una din măsurile guvernamentale care, în raport de interesele
conjuncturale, pot fi utilizate pentru gestionarea volumului de credite acordate în
economie şi, respectiv, intensificarea sau atenuarea dezvoltării activităţii
economice.
Din cele expuse, putem considera cu fermitate că Rezervele minime
obligatorii la BNM este o temă actuală.

Capitolul I: „Rezervele minime obligatorii: caracteristici definitorii, principii de

acţiune”
Mecanismul rezervelor obligatorii constă în obligativitatea băncilor de a-şi
constitui depozite la banca centrală, în funcţie de mărimea resurselor atrase sub
formă de depozite.
Scopul urmărit, printr-un astfel de mecanism este atît prudenţial cît şi
monetar.
Este prudenţial, prin faptul că se conferă publicului siguranţa că băncile
dispun oricând de sufuciente lichidităţi pentru a face faţă solicitărilor de retragere a
depunerilor.

4
 Scopul este monetar, datorită faptului că este limitată capacitatea băncilor de a
multiplica credit pe baza depozitelor clienţilor.
Într-o altă accepţiune rezervele minime obligatorii, constituite din grija de a
asigura lichiditatea minimală, constau în obligaţia băncii care primeşte depozite să
consemneze în conturile sale deschise la banca de emisiune o sumă dimensionată,
de regulă prin aplicarea unor cote procentuale asupra depozitelor şi sumelor
asimilate.1
Cu toate acestea, rezervele minime obligatorii nu sunt destinate asigurării
solvabilităţii băncilor comerciale în vremuri „de panică”, perioadele în care nu se
poate vorbi de solvabilitate deplină atâta timp cât totalul activelor, mobilizate
imediat de către bănci, nu este strict egal cu totalul pasivelor.
Apogeul rezervelor obligatorii s-a manifestat în anii `60-`70, iar modificările
numeroase ale ratelor de rezervă obligatorie au demonstrat integrarea acestui
instrument în strategiile conjuncturale. Astfel în Germania rata rezervelor
obligatorii a fost modificată în medie de 3 ori pe an până în anul 1981, în Austria
au fost 9 revizuiri între 1972 şi 1976, iar în Franţa 30 între 1970 şi 19752.
Declinul relativ al mecanismului rezervelor obligatorii s-a produs în anii `
80, prin suprimarea „defacto” în ţările care tradiţional erau ataşate de acest
intrument, precum şi în celelalte ţări, care practicau un control asupra expansiunii
monetare, prin acest mecanism: 1975 în Belgia, 1977 în Danemarca, 1978 în
Elveţia, 1980 în Marea Britanie, 1988 în Norvegia, 1987 în Canada s-a anunţat
intenţia de a abandona sistemul, iar Australia a diminuat de la 7% la 1% rata unică
a rezervelor obligatorii ceea ce evidenţiază că declinul acestui intrument s-a datorat
unor factori comuni tuturor ţărilor, dintre care importante sunt: inovaţii financiare
şi liberalizarea mişcărilor de capital.
În unele ţări, rata rezervelor obligatorii nu s-a modificat perioade
îndelungate de timp, fapt ce demonstrează că mecanismul nu a putut fi utilizat în
scopuri conjuncturale. Astfel, în Australia şi Japonia ratele au rămas nemodificate
din anul 1982, iar în S.U.A. între 1980-1990 an în care au fost reduse.
1
Bosno, Cezar, Dardac, Nicolae, Management bancar, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p.38
2
Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Op. Cit., p.389

5
 Baza de calcul a rezervelor este, în general, constituită din exigibilităţi
(resurse atrase) şi manifestă două tendinţe, astfel:
1) în ţările în care există preferinţă pentru agregatele restrînse, rezervele sunt
bazate pe depozitele atrase de la clienţi (SUA, Canada);
2) în ţările în care prezintă importanţă evoluţia unor agregate largi, rezervele
obligatorii sunt calculate asupra totalităţii resurselor băncilor (Spania, Franţa,
Germania).
Activitatea practică face să apară două tipuri de situaţii:
1) în mod frecvent, rezervele nu sunt remunerate;
2) în alte situaţii, rezervele sunt remunerate, dar în circumstanţe particulare,
remunerarea rămîne, uneori, inferioară ratei de dobîndă de piaţă.
Principiul de acţiune al rezervelor obligatorii.
Politica rezervelor obligatorii obligă băncile să constituie la banca centrală,
în conturi neremunerate sau slab remunerate, o fracţiune minimă din exigibilităţile
lor (resurse la vedere sau pe termen scurt) şi, uneori, din creditele pe care le
acordă. Cu cât rezervele sunt mai mari, cu atât sunt mai multe constrângeri pentru
bănci şi invers.
Dacă se manifestă o creştere a ratei rezervelor obligatorii, atunci nevoile
băncilor comerciale în monedă centrală se majorează, întrucît ele trebuie să
majoreze suma rezervelor deţinute în contul de la instituţia centrală. Astfel, se
reduce lichiditatea bancară (disponobilităţile băncilor deţinute în monedă centrală),
ceea ce antrenează probleme de trezorerie ale băncilor respective. Acestea recurg
la finanţări de la banca centrală, prin intermediul pieţei monetare. Dacă banca
centrală a determinat, prin intervenţiile sale, rate de lichiditate ridicate, atunci şi
băncile vor suporta un cost de refinanţare ridicat.
În sens invers, dacă scade rata de rezervă minimă obligatorie, atunci nevoile
băncilor comerciale în monedă centrală se vor diminua. Prin urmare, se majorează
lichiditatea bancară, ceea ce permite băncilor să facă faţă nevoilor de monedă
centrală, care rezultă din activitatea curentă. Astfel, politica rezervelor obligatorii
apare ca o completare indispensabilă a politicii de rată a dobânzii pe piaţa

6
monetară, ambele fiind constrângătoare pentru bănci, în măsura în care băncile
sunt îndatorate la banca centrală.
Rezervele minime obligatorii acţionează indirect asupra comportamentului
băncilor în acordarea creditelor, precum şi asupra agregatelor monetare.
Utilităţile rezervei obligatorii în cadrul acţiunii asupra lichidităţii bancare se
pot prezenta astfel:
- rezervele obligatorii permit a se acţiona asupra costului creditului fără
a se modifica rata dobânzii pe piaţa monetară;
- acestea conferă acţiunii asupra lichidităţii bancare un suport
previzionabil, ceea ce compensează neregulile altor factori care
influienţează trezoreria băncilor;
- rezervele obligatorii sunt utile atunci când piaţa devine supralichidă,
respectiv atunci când deficitul bugetar este finanţat prin creaţie
monetară;
- rezervele influienţează costul resurselor bancare, datorită faptului că
se restrâng posibilităţile de plasament pe piaţa interbancară

Tabelul 1
Rolul sistemului rezervelor minime obligatorii
Scopul mecanismului RMO Caracteristici
1. Scopul monetar Limitarea potentialului de
multiplicare a creditului de catre
sistemul bancar
2. Scopul prudential Increderea publicului in ceea ce
priveste capacitatea bancilor de a face
fata solicitarilor de imprumuturi
3. Sursa de venituri pentru banca centrala

7
4.Contributie la fluidizarea sistemului de
plati
5. Contribuie la stabilizarea financiara a
bancilor

Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM

Cel mai frecvent argument invocat este ca rezervele arată abilitatea
autorităţilor monetare de a controla oferta de monedă, îndeplinindu-şi, astfel,
responsabilităţile de menţinere a stabilităţii monetare. De asemenea, rezervele
obligatorii permit determinarea bazei monetare, în funcţie de care se pot realiza
predicţii despre lichiditatea băncilor comerciale şi se poate stabiliza multiplicatorul
monetar.
Băncile menţin rezervele obligatorii separat în lei moldoveneşti şi valută
străină (dolari SUA şi Euro) în conturi deschise la Banca Naţională a Moldovei.
Băncile constituie RO din mijloacele atrase în valutele respective, reflectate în
bilanţurile băncilor în conturile din clasa II  „Obligaţiuni”, la o normă stabilită de
Consiliul de administraţie al BNM.
Din punct de vedere al modului de calcul pot fi stabilite rezerve asupra
depozitelor şi rezerve asupra creditelor.
Rezervele asupra depozitelor pot fi cuantificate prin intermediul unui
coeficient al rezervei, stabilit ca raport între nivelul rezervelor constituite şi
depozite:

rezerve
Coeficient al rezervelor= depozite

8
 În cazul rezervelor constituite asupra creditelor (utilizărilor),
coeficientul se determină prin luarea în calcul, la numitor, a sumei creditelor
de orice natură, acordate de banca întreprinderilor sau persoanelor fizice.
rezerve
Coeficientul rezervelor= credite

Capitolul II: “Analiza evoluţiei ratei rezervelor minime obligatorii în politica

monetară a Republicii Moldova pentru perioada 2008- 2010”
În anul 2008 politica monetară şi valutară a Băncii Naţionale a Moldovei a
fost axată pe asigurarea şi menţinerea ratei inflaţiei în limita pînă la 10.0 la sută.
În calitate de instrumente principale pentru promovarea politicii monetare în
anul 2008 au servit rata de bază a BNM şi norma rezervelor obligatorii.
Pe parcursul anului 2008 norma rezervelor obligatorii a fost utilizată ca unul
din instrumentele monetare de bază în vederea gestionării lichidităţii de pe piaţă.
Modificarea normei rezervelor obligatorii a fost permanent efectuată concomitent
cu modificarea ratei de bază.
La 12 martie 2008 Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei
a decis majorarea normei rezervelor obligatorii atît în lei moldoveneşti, cît şi în
valute liber convertibile cu 1.0 punct procentual, stabilind-o în mărime de 16.0 la
sută din baza de calcul începînd cu perioada de urmărire a mijloacelor atrase 06 –
20 aprilie 2008.
Majorarea normei rezervelor de la 15,00 %, la 17,50 % a fost principalul
factor de creştere al rezervelor obligatorii pe parcursul anului.(tabelul 2)
La şedinţa din 18 decembrie 2008, a decis, începînd cu perioada de urmărire a
mijloacelor atrase 21 decembrie 2008 – 5 ianuarie 2009, reducerea cu 1.5 p. p. a
normei rezervelor obligatorii, stabilind-o în mărime de 17.5 la sută din baza de
calcul.
Astfel, pe parcursul anului 2008 norma rezervelor obligatorii a fost utilizată
ca instrument al politicii monetare, susţinând instrumentul monetar principal – rata
de bază.

9
Tabel 2: Rezerve obligatorii menţinute de Bănci în lei, perioada 2008-2010
Perioada Baza de Norma RO de RO în cont la Rata de
rezervare( mi la mijloacele BNM, mil. lei remunerare a
jloacele atrase, % RO, %
atrase), mil.
Lei
Ianuarie 12584,30 15,00 1887,60 2,00
2008
Decembrie 15248,80 17,50 2668,50 2,00
2008
Ianuarie 2009 15248,80 17,50 2668,50 2,00
Decembrie 13343,20 8,00 1067,50 2,00
2009
Ianuarie 2010 13343,20 8,00 1067,50 2,00
Decembrie 17980,30 14,00 2348,80 7,00
2010
Sursa: elaborat de autor în baza datelor BNM// www.bnm.md
Conform Tabelului 2, obsevăm că rata de remunerare a rezervelor obligatorii
a sporit în 2010 faţă de 2008 cu 5,00 p.p., ceea ce reprezintă un avantaj pentru
băncile ce menţin rezerve obligatorii la BNM.
Micşorarea consecutivă a normei rezervelor obligatorii în perioada analizată
2008- 2010 de la 15,00 %, la 14,00%, a eliberat mijloacele băneşti în lei şi în
valută liber convertibilă ale băncilor, determinînd astfel creşterea lichidităţilor în
sistemul bancar şi majorarea resurselor creditoare, favorizînd micşorarea ratelor de
dobîndă la credite.
Conform graficului 1,observăm că rezervele obligatorii în mdl, la sfârşitul
anului 2009 a cunoscut o o diminuare faţă de sfârşitul anului 2008 cu cca 1600 mil.
Lei. Aceasta se datorează micşorării normei rezervelor obligatorii de la mijloacele
atrase cu cca 9,00 p.p.Însă comparând rezervele obligatorii din decembrie 2010 cu
cele înregistrate în aceeaşi lună a anului 2009, observăm o majorare a acestora cu
cca 1281,3 mil. Lei, favorizată de creşterea normei RO de la mijloacele atrase cu 6
p.p., precum şi de majorarea resurselor atrase cu cca 4367 mil. Lei.

10
 Creşterea rezervelor obligatorii la BNM în 2009 faţă de anul 2008, şi
respective în 2010 faţă de anul 2009, a avut un efect benefic asupra evoluţiei
inflaţiei, aceasta cunoscând o diminuare semnificativă.

Graficul 1: Evoluţia rezervelor obligatorii în lei, mijloacelor atrase în lei în

perioada anilor 2008-2010 ( milioane lei)

18000
16000
RO la inceput de
14000
an
12000
RO la sfirsit de an
10000
8000
Mijloace atrase la
6000 inceput de an
4000
Mijloace atrase la
2000 sfirsit de an
0
2008 2009 2010

Sursa: elaborat de autor în baza Rapoartelor Anuale BNM pentru anii 2008-
2010// www.bnm.md

Graficul 2: Evoluţia normei rezervelor obligatorii în % în perioada 2008-2010

20
18
16
14
12 Norma RO la
10 inceput de an
8 Norma Ro la
6 sfirsit de an
4
2
0
2008 2009 2010

11
Sursa: elaborat de autor în baza Rapoartelor Anuale BNM pentru anii 2008-
2010// www.bnm.md

Cadrul operaţional al politicii aferente rezervelor obligatorii în anul 2010 a

fost caracterizat de o stabilitate a regimului de constituire a rezervelor obligatorii.
Pe parcursul anului 2010 norma rezervelor obligatorii a rămas constantă,
reprezentând 8.0 la sută din nivelul mijloacelor atrase de bănci atât în lei
moldoveneşti, cât şi în valută străină, numai spre sfâtşitul anului cunoscând o
majorare cu 7 p.p. la mijloacele atrase în lei mdl.
Menţinerea normei obligatorii în MDL şi a normei rezervelor la acelaşi nivel
a fost posibilă datorită politicii monetare adaptive a BNM.
În anul 2010 rezervele obligatorii în moneda naţională s-au majorat treptat,
ca urmare a creşterii volumului mijloacelor atrase, evoluând până la nivelul de
2348,80 mil. lei la sfârşitul lunii decembrie.
Spre deosebire de rezervele obligatorii în lei moldoveneşti, rezervele în
valută străină (dolari SUA şi EUR) în anul 2010 au avut un comportament pozitiv
mai puţin pronunţat, ca rezultat al creşterii mai lente a mijloacelor atrase în
valutele respective.
La 31 decembrie 2010 suma rezervelor obligatorii constituite şi menţinute de
bănci s-a cifrat la circa 44.5 mil. dolari SUA şi 51.8 mil. euro, fiind în creştere
comparativ cu 31 decembrie 2009, respectiv, cu 6.5 şi 6.6 la sută.(graficul 3)
Graficul 3: Evoluţia rezervelor obligatorii La BNM în EUR şi USD în
perioada 2008-2010(milioane unităţi convenţionale)

140
120
100 RO in EUR la inceput de an
80
RO in EUR la sfirsit de an
60
RO in USD la inceput de an
40
RO in USD la sfirsit de an
20
0
2008 2009 2010

12
 Sursa: elaborat de autor în baza Rapoartelor Anuale BNM pentru anii 2008-
2010// www.bnm.md
Evoluţia Rezervele obligatorii în valută străină în perioada 2008-2010 a avut
un comportament similar rezervelor obligatorii în lei moldoveneşti.
La 31 decembrie 2008 suma rezervelor obligatorii menţinute de bănci în
dolari SUA şi în EUR au constituit 110.4 mil. USD şi 122.5 mil. EUR, fiind în
creştere de cca 1,5 şi de cca 1,7 ori respectiv, comparativ cu rezervele obligatorii
menţinute de bănci la începutul anului 2008 la BNM.
Suma rezervelor obligatorii menţinute de bănci în dolari SUA şi în EURO la
3 decembrie 2009 au constituit, respective, 42.0 mil. dolari SUA, şi 48.6 mil. EUR,
în diminuare cu 68.4 mil. Dolari SUA şi 73.7 mil. EURO, comparative cu
rezervele obligatorii menţinute de bănci la sfârşitul lunii decembrie 2008.(graficul
3).
Rezervele minime obligatorii permit exercitarea unei influenţe asupra ratei
inflaţiei. Pentru a analiza acest mecanism vom prezenta două graficul nr. 4, care
reflectă evoluţia ratei anuale a inflaţiei şi a ratei rezervelor obligatorii în perioada
anilor 2008− 2010.
Graficul 4: Evoluţia ratei inflaţiei şi ratei RO în perioada 2008-2010

18
16
14
12
10 Rata medie a RO
8 Rata medie a inflatiei
6
4
2
0
2008 2009 2010

Sursa: elaborat de autor în baza Rapoartelor Anuale BNM pentru anii 2008-
2010// www.bnm.md

13
 Astfel, putem constata, că în perioadele în care inflaţia înregistrează o
tendinţă crescătoare atingînd niveluri înalte, care afectează economia naţională,
BNM în colaborare cu alte instituţii ale statului aplică măsuri orientate spre
diminuarea tendinţelor inflaţioniste. În acest context se încadrează şi sistemul
rezervelor obligatorii. Astfel, se recurge la majorarea ratei rezervelor obligatorii,
ceea ce cauzează reducerea disponibilităţilor de lichidităţi ale băncilor şi respectiv
la reducerea potenţialului de creditare al acestora, ceea ce determină reducerea
volumului mijloacelor băneşti aflate în circulaţie şi în final la reducerea cererii,
ceea ce determină diminuarea inflaţiei (reducerea inflaţiei prin cerere şi prin
monedă).
Şi invers, în perioadele în care inflaţia înregistrează o tendinţă descrescătoare,
atingînd un nivel acceptabil pentru evoluţia normală a economiei naţionale, BNM
operează o reducere a ratei rezervelor minime obligatorii, ceea ce determină
sporirea dispinibilităţilor de lichidităţi ale băncilor şi majorarea capacităţilor
acestora de creditare a sectorului real al economiei, contribuind în final la o
creştere economică.
Se observă că în anul 2009, când rata inflaţiei atingea valoarea zero,
respective şi rata RO în 2009 faţă de 2008 a diminuat semnificativ.
Analizînd informaţia graficului 4 şi graficului 2, se observă că în condiţiile
în care rata inflaţiei a sporit pe parcursul anului 2010, respective şi rata rezevelor
obligatorii la BNM a sporit semnificativ în timpul anului 2010.
Perioada anilor 2011 − 2012. Strategia politicii monetare.
Strategia politicii monetare a Băncii Naţionale a Moldovei (BNM) pentru
perioada 2011-2012 este elaborată ca urmare a implementării şi promovării
politicilor monetare şi valutare pe parcursul anului 2009 şi are drept scop
dezvoltarea Strategiei politicii monetare şi valutare pentru perioada 2011-2012,
publicată în Raportul trimestrial al BNM nr. 4, 2008.
Prezenta strategie de politică monetară are un caracter pe termen mediu şi
stabileşte direcţiile prioritare de activitate ale Băncii Naţionale a Moldovei

14
orientate spre atingerea obiectivului fundamental „asigurarea şi menţinerea
stabilităţii preţurilor”.
Asigurarea stabilităţii preţurilor şi menţinerea ratei inflaţiei la un nivel redus
constituie cel mai important obiectiv al BNM, deoarece aceasta este în măsură să
conducă la crearea unui cadru macroeconomic relativ stabil, care permite
dezvoltarea economică şi asigurarea unui nivel susţinut de creştere economică.
Însă în prezent, în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor şi menţinerea
nivelului inflaţiei la un nivel redus, acest obiectiv nu poate fi deocamdată pe deplin
îndeplinit. Nivelul inflaţiei în septembrie 2011 a constituit 8,8%.
Nivelul preţurilor de la începutul anului 2011 au crescut cu cca 5,2%.
Rezervele obligatorii menţinute în lei mdl menţinute de bănci la BNM afernte
perioadei de 8 septembrie- 7 octombrie 2011, s-au cifrat la 2350,7 mil. Lei, în
creştere cu 43 mil. Lei faţă de poerioada 8 august- 7 septembrie 2011.
Rezervele obligatorii în valută la 30 septembrie 2011 au constituit 58,9 mil.
USD, şi 87,7 mil. EUR, majorându-se cu 1,9 mil. USD şi 1,2 mil. EUR faţă de 31
august 2011.
În cadrul şedinţei din 24 noiembrie 2011 Consiliul de Administraţie al BNM
a decis menţinerea normei rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor în lei
şi în valută la nivelul actual de 14% din baza de calcul. Această decizie ar fi fost
luată în vederea asigurării condiţiilor monetare  adecvate adaptării la volatilitatea şi
incertitudinea mediului macroeconomic extern, la susţinerea procesului de
creditare,  precum şi la stimularea activităţii economice. 

Capitolul III: „Abordarea la nivel European a rezervelor minime obligatorii ca

instrument al politicii monetare”
Cum implementarea în practică a deciziilor de politică monetară este o
verigă importantă în lanţul politicii monetare, BCE acordă o importanţă deosebită
modului în care acest proces se realizează. Sistemul bancar are nevoie de
lichiditate, lichiditate oferită de banca centrală. Aceste nevoi de lichiditate sunt în
mare măsură exogene sistemului bancar şi provin din rezerve obligatorii care

15
trebuie constituite de către instituţiile de credit din zona euro la băncile centrale
naţionali şi factori autonomi (bancnote în circulaţie, depozite guvernamentale în
cadrul Eurosistemului - prezintă o volatilitate ridicată - şi rezerve de schimb nete
din cadrul Eurosistemului, reserve excedentare( peste cele obligatorii).
Rezerve obligatorii- instrument în politica monetară a Băncii Centrale din
Franţa
Din 1967 Banca Franţei a impus băncilor obligaţia de a constitui la banca
centrală, rezerve proporţionale cu anumite posturi de activ sau de pasiv ale
bilanţului lor.
După 1992 procentele de calcul pentru aceste rezerve au fost stabilite la câte
1% pentru depozitele la vedere şi de 0,5% pentru depozitele pe termen.
În anul 2007 în cadrul Băncii Franţei au fost constituite 67,5 miliarde euro
rezerve de schimb, 2824 tone aur, ceea ce este echivalent 39,5 miliarde euro,
precum şi 28 miliarde de devize.
Misiunea de bază a băncii Franţei o constituie elaborarea şi promovarea
politicii monetare a statului. Pînă în anul 1999 politica monetară promovată de
către Banca Franţei era una liberalistă, dar începînd cu anul 1999, ea făcînd parte
din Sistemul Bancar European, ea este obligată de a coordona politica monetară
promovată cu Banca Centrală Europeană. În conformitate cu legea cu privire la
Banca Franţei, modificată la 4 august 1993, misiunea principală a Băncii Franţei o
constituie elaborarea şi promovarea politicii monetare a statului francez. În
conformitate cu aceasta, obiectivul de bază al politicii monetare îl constituie
asigurarea stabilităţii preţurilor.
Rezervele obligatorii au fost reglementate în Franţa în anul 1967. În prezent,
coeficientul rezervelor obligatorii este de 5% pentru depozitele la vedere, 2.5%
pentru depozitele la termen şi certificatele de depozit şi 2.5% pentru depozitele în
vederea economisirii.
Calculul rezervelor se face la sfîrşitul lunii, pe baza depozitelor înregistrate
la acea dată. Există totuşi un decalaj de cincisprezece zile între data de calcul şi
data la care se verifică respectarea obligaţiei. În modul acesta, băncile comerciale

16
dispun de timpul necesar mai întîi pentru a calcula volumul rezervelor, iar apoi
pentru ale constitui. În caz de insufucienţă a rezervelor, se aplică o dobîndă
penalizatoare, care în prezent este rata dobînzii „de azi pe mîine” majorată cu trei
puncte procentuale. În caz de excedent, băncile au posibilitatea să raporteze o parte
a acestuia pentru perioada următoare.

17
CONCLUZII

În cadrul studiului respectiv am analizat, atât din punct de vedere teoretic cât
şi practic, evoluţia ratei rezervelor obligatorii în politica monetară a Republicii
Moldova în perioada 2008-2010, precum şi unele tendinţe în anul 2011.
Sistemul rezervelor obligatorii presupune, în esenţă, obligaţia băncilor de a
păstra depozite la banca centrală.
Banca Naţională a Moldovei, în colaborare cu autorităţile statale, utilizează
sistemul rezervelor obligatorii pentru a-şi atinge obiectivul major, şi anume,
asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Astfel, rezevele minime obligatorii
permit exercitarea unei influenţe asupra ratei inflaţiei. Însă în prezent rata
rezervelor obligatorii nu se modifică esenţial, prin aceasta Statul având ca scop
susţinerea procesului de creditare,  precum şi stimularea activităţii economice. 
Astfel, rezervele minime constituie un instrument eficient al politicii
monetar-creditare permiţînd asigurarea unui echilibru economic pe termen scurt şi
mediu şi, respectiv, atingerea obiectivelor majore ale politicii economice a statului.
Chiar dacă Republica Moldova utilizează pe larg rezervele minime ca
instrument al politicii monetar-creditare, pe plan mondial se înregistrează o
reducere a importanţei sistemului de rezerve obligatorii, iar unele state renunţă
total la acest instrument. Spre exemplu, în 1975 Belgia, în 1977 Danemarca, în
1978 Marea Britanie, în 1988 Norvegia, în 1987 Canada au anunţat intenţia de a
abandona sistemul rezervelor minime obligatorii, ceea ce demonstrează că declinul
acestui instrument în statele respective s-a datorat unor factori comuni tuturor
ţărilor, dintre care cele mai importante sunt: inovaţiile financiare şi liberalizarea
mişcărilor de capital.
Datorită inovaţiilor financiare, o parte tot mai importantă a resurselor bancare
sunt remunerate prin rata de piaţă a dobînzii, şi în consecinţă, sunt sensibile la

18
variaţia acesteia din urmă. Necesitatea de a dispune de un volum ridicat de rezerve
obligatorii, prin diminuarea costului mediu al pasivelor bancare, înregistrează o
tendinţă de diminuare practică.
Totuşi, în Republica Moldova, sistemul de rezerve obligatorii rămîne a fi un
important instrument al politicii monetar-creditare pe larg utilizat în asigurarea
echilibrului economic general.

19
 Surse bibliografice
Acte normative naţionale:
1. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din
21.07.95 // Monitorul Oficial al R. Moldova nr.56-57/624 din 12.10.1995.
Volume:
1. Cezar Basno, Nicolae Dardac “Monedă, credit, bănci” − Bucureşti:
Editura didactică şi pedagogică, 1994;
2. Zăpodeanu, Daniela, Politici monetare, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002;
3. Dardac, Nicolae, Barbu, Teodora, Bănci şi politici monetare, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2005.
Site-uri oficiale:
http://www.bnm.org- Publicaţii BNM − Raport anual (anii 2008-2010)
http://www.bnm.org- Buletin lunar (septembrie 2011)
http://unimedia.md/?mod=news&id=41578

20