Suport Curs MFM

CUPRINS
Introducere
1. Monitorizarea factorilor de mediu. Definire termeni uzuali. Legislaţie specifică
2. Evoluţia instituţionalizării monitorizării mediului
3. Centru de evaluare a calităţii aerului
4. Acordul de mediu
5. Autorizaţia de mediu
6. Noul sistem national de monitoring integrat al calitatii apelor din romania
7. Îndrumar pentru realizarea unui plan de monitorizare
8. Studiu de caz. Plan de monitorizare a emisiilor difuze la un obiectiv industrial X
9. Posibilităţi de evaluare globală a impactului poluării asupra calităţii ecosistemelor
Bibliografie
1
INTRODUCERE
Realităţile zilelor noastre arată că secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri
şi transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi cele mai complexe şi uneori nebănuite efecte
asupra vieţii.
Până nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru
nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice şi a dezvoltării fără precedent
a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primă şi energie pentru producţia de
bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensă a resurselor pământului relevă, tot mai evident,
un dezechilibru ecologic.
Perfecţionarea şi modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi cuceriri
ştiinţifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu şi pe cele energetice.
Ca urmare a industrializării şi creşterii producţiei de bunuri au sporit mult materialele ce
afectează mediul ambiant.
Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit de
complexe, se regăsesc în aer, apă şi în sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a
prezenţei dioxidului de sulf din aer, datorită dezvoltării proceselor termice şi a utilizării unor
combustibili inferiori; sunt evacuate în atmosferă importante cantităţi de oxizi de azot, de
carbon, negru de fum, săruri şi oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere, produse cu
efecte dăunătoare asupra vegetaţiei, în general, şi direct sau indirect asupra omului.
La acest sfârşit de secol şi început de mileniu, lumea se află în efervescenţă.
Schimbările care au avut loc şi vor avea loc, creează, într-o viziune optimistă, speranţe şi
pentru remedierea fie şi treptată a mediului înconjurător. În tumultul generalizat al
schimbărilor, trebuie să tragem încă un semnal de alarmă legat de mediul înconjurător şi de
supravieţuirea omului şi a existenţei vieţii pe Terra.
“Mediul natural”, adică aerul, oceanele, mările, lacurile, apele curgătoare, solul şi
subsolul şi formele de viaţă pe care aceste ecosisteme le creează şi le susţin este imaginea cea
mai comună pe care omul obişnuit şi-o face atunci când vorbeşte despre mediul înconjurător.
O pădure, o baltă sau un lac, de exemplu, formează fiecare în parte un “ecosistem”
care se intercondiţionează reciproc şi se readaptează continuu în căutarea unui anumit
echilibru. Totalitatea factorilor naturali, determină condiţiile de viaţă pentru regnurile
vegetale, animale şi pentru exponentul său raţional – omul, reprezentând mediul natural. În
2
mediul natural distingem componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apă, substrat
geologic, relief, sol.
Componentele biotice reprezintă viaţa, organismele ce le dezvoltă pe fundalul
sportului ecologic. Ele apar sub forma vegetaţiei şi animalelor depinzând atât de factori
tereştri, cât şi cosmici (radiaţia solară de exemplu) ceea ce ne ajută să înţelegem implicaţiile
care pot urma unor modificări fie terestre, fie cosmice, sau ambele în acelaş timp.
Mediul înconjurător apare ca o realitate pluridimensională care include nu numai
mediul natural, dar şi activitatea şi creaţiile omului, acesta ocupând o dublă poziţie: de
“component” al mediului şi de “consumator”, de beneficiar al mediului.
Conceptul actual de “mediu înconjurător” are un caracter dinamic, care caută să
cunoască, să analizeze şi să urmărească funcţionarea sistemelor protejate în toată
complexitatea lor.
Prin “resurse naturale” se înţelege: totalitatea elementelor naturale ale mediului
înconjurător ce pot fi folosite în activitatea umană:
 resurse neregenerabile – minerale şi combustibili fosili;
 resurse regenerabile – apă, aer, sol, floră, faună sălbatică;
 resurse permanente – energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor.
În întreaga activitate a mediului înconjurător se urmăreşte nu numai folosirea raţională
a tuturor aceste resurse, ci şi corelarea activităţii de sistematizare a teritoriului şi localităţilor
cu măsuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de producţie căt mai puţin
poluante şi echiparea instalaţiilor tehnologice şi a mijloacelor de transport generatoare de
poluanţi cu dispozitive şi instalaţii care să prevină efectele dăunătoare asupra mediului
înconjurător, recuperarea şi valorificarea optimă a substanţelor reziduale utilizabile.
Astfel noţiunea de “mediu înconjurător” cuprinde de fapt, toate activităţile umane în
relaţia om-natură, în cadrul planetei Terra.
Când se vorbeşte de progres sau de sărăcie, se vorbeşte de fapt, în termenii cei mai
globali, de mediul înconjurător care caracterizează planeta noastră la un moment dat, căci
între toate acestea şi poluarea, degradarea apei şi a aerului, ameninţarea păturii de ozon,
deşertificarea, deşeurile toxice şi radioactive şi multe altele, există o strânsă interdependenţă.
În toate civilizaţiile care s-au dezvoltat până în secolul al XVII-lea, de natură predominant
agricolă,”pământul era baza economiei, vieţii, culturii, structurii familiei şi politicii”, viaţa era
organizată în jurul satului, economia era descentralizată, astfel că fiecare comunitate producea
aproape tot ce îi era necesar. Energia cheltuită corespundea în esenţă lucrului forţei
3
musculare, umană sau animală, rezervelor de energie solară înmagazinată în păduri, utilizării
forţei hidrauliuce a râurilor sau mareelor, forţei eoliene.
Natura reuşea până la urmă să refacă pădurile tăiate, vântul care unfla velele, râurile
care puneau în mişcare roţile, deci sursele de energie utilizate de civilizaţiile agricole erau
regenerabile.
Odată cu sporirea populaţiei globului, ce a decurs paralel cu perfecţionarea organizării
sociale şi, în special odată cu dezvoltarea industriei, a transporturilor mecanizate din ultimele
două secole, încercarea omului de a domina în lupta aspră cu natura, de a-i smulge lacom
bogăţiile ascunse, începe să aibă tot mai mult succes. Peste un miliard şi jumătate din
populaţia actuală a Terrei aparţine civilizaţiei industriale.
Industrialismul a fost mai mult decât coşuri de fabrică şi linii de asamblare. A fost un
sistem social multilateral şi bogat care a influenţat fiecare aspect al vieţii omeneşti. Creşterea
economică, enorm accelerată, se bazează în majoritate nu pe surse regenerabile de energie, ci
pe energia cheltuită prin folosirea combustibililor fosili, neregenerabili: cărbuni, ţiţei, gaze
naturale.
Alvin Toffler observă cu sarcasm: “Pentru prima dată o civilizaţie consumă din
capitalul naturii, în loc să trăiască din dobânzile pe care le dădea acest capital!”.
Problema rezidurilor activităţilor umane a luat proporţii îngrijorătoare, prin
acumularea lor provocând alterarea calităţii factorilor de mediu. Aceste alterări sunt cauza
unor dezechilibre în faună şi floră şi ăn sănătatea şi bunul mers al colectivităţii umane din
zonele supraaglomerate.
Prin accelerarea ritmurilor de dezvoltare, bazată pe consumarea resurselor neregenerabile de
energie, s-a ajuns, în unele ţări industrializate, la un grad de bunăstare ridicat, constatându-se
practic că apare, cu iminenţă, ameninţarea consecinţelor acţiunii umane asupra mediului,
poluarea lui la nivel global.
Deteriorarea mediului ambiant este cauzată de: existenţa prea multor automobile,
avioane cu reacţie şi nave de mare tonaj, a prea multor fabrici care funcţionează după
tehnlogii vechi, poluante, mari consumatoare de materii prime, apă şi energie, fenomene care
sunt determinante, în ultima instanţă, de necesităţi crescânde ale unei populaţii aflate în stare
de explozie demografică şi îndeosebi de existenţa marilor aglomerări urbane.
Mediul înconjurător reprezintă un element esenţial al existenţei umane şi reprezintă
rezultatul interferenţelor unor elemente naturale – sol, aer, apa, climă, biosferă – cu elemente
create prin activitatea umană. Toate acestea interacţionează şi influenţează condiţiile
existenţiale şi posibilităţile de dezvoltare viitoare a societăţii.
4
Orice activitate umană şi implicit existenţa individului este de neconceput în afara
mediului. De aceea, calitatea în ansamblu a acestuia, precum şi a fiecărei componente a sa în
parte, îşi pun amprenta asupra nivelului existenţei şi evoluţiei indivizilor.
Ansamblul de relaţii şi raporturi de schimburi ce se stabilesc între om şi natură,
precum şi interdependenţa lor influentează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă şi
implicit condiţiile de muncă pentru om, precum şi perspectivele dezvoltării societaţii în
ansamblu. Aceste raporturi vizează atât conţinutul activităţii cât şi crearea condiţiilor de
existenţă umană.
În concluzie, se poate afirma că mediul trebuie adaptat şi organizat pentru a răspunde
nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din natură a unor resurse şi prelucrarea lor
pentru a deservi populaţia (pentru a satisface doleanţele acestora). Această dependenţă
cunoaşte un mare grad de reciprocitate, datorită faptului că nevoile umane se adaptează într-o
măsură mai mare sau mai mică mediului.
Asigurarea unei calităţi corespunzătoare a mediului, protejarea lui – ca necesitate
supravieţuirii şi progresului – reprezintă o problema de interes major şi certă actualitate pentru
evoluţia socială. În acest sens, se impune păstrarea calităţii mediului, diminuarea efectelor
negative ale activităţii umane cu implicaţii asupra acestuia.
Poluarea şi diminuarea drastică a depozitelor de materii regenerabile în cantităţi şi
ritmuri ce depăşesc posibilităţile de refacere a acestora pe cale naturală au produs dezechilibre
serioase ecosistemului planetar.
Protecţia mediului este o problemă majoră a ultimului deceniu dezbătută la nivel
mondial, fapt ce a dat naştere numeroaselor dispute între ţările dezvoltate şi cele în curs de
dezvoltare. Acest lucru a impus înfiinţarea unor organizaţii internaţionale ce au ca principale
obiective adoptarea unor soluţii de diminuare a poluării şi creşterea nivelului calităţii mediului
în ansamblu.
Cercetările amănunţite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare
s-au concretizat prin intermediul unui ansamblu de acţiuni şi măsuri care prevăd:
 cunoaşterea temeinică a mediului, a interacţiunii dintre sistemul economic şi
sistemele naturale; consecintele acestor interactiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate
raţional si cu maxim de economicitate;
 prevenirea şi combaterea degradării mediului provocată de om, dar şi datorate unor
cauze natural;
 armonizarea intereselor imediate şi de perspectivă ale societăţii în ansamblu sau a
agenţilor economici privind utilizarea factorilor de mediu;
5
Pentru protejarea mediului, în primul rând trebuie identificate zonele afectate, evaluat
gradul de deteriorare şi stabilite cauzele care au produs dezechilibrele respective.
În ceea ce privesc modalităţile de protejare trebuie soluţionate trei categorii de probleme:
 crearea unui sistem legislativ şi institutuţional adecvat şi eficient care să garanteze
respectarea legilor în vigoare.
 evaluarea costurilor acţiunilor de protejare a mediului şi identificarea surselor de
suportare a acestora.
 elaborarea unor programe pe termen lung corelate pe plan naţional şi internaţional
referitor la protejarea mediului.
În ceea ce priveşte evaluarea costurilor şi stabilirea modului în care aceste sunt
suportate se poate susţine că protejarea mediului este costisitoare şi nu pot fi întotdeauna
identificaţi factorii poluării. Datorită acestei situaţii costurile de protejare a mediului se împart
între societăţile comerciale potenţiale poluatoare şi stat. Fondurile alocate protejării mediului
diferă de la o ţară la alta în funcţie de nivelul de dezvoltare al fiecareia.
Pentru elaborarea unor programe pentru protejarea mediului, trebuie identificaţi toţi
factorii de mediu şi zonele în care pot apărea probleme de poluare a acestora. Un astfel de
program presupune identificarea zonelor, evaluarea costurilor necesare şi stabilirea
responsabilităţilor pentru derularea proiectelor.
Presiunea activităţii omului asupra mediului natural creşte foarte rapid. De asemenea,
se accelerează dezvoltarea industrială, schimburile, circulaţia mărfurilor, spaţiul ocupat,
parcurs şi utilizat pentru activităţile umane este din ce în ce mai vast. Această evoluţie îşi
pune amprenta în mod nefavorabil asupra mediului şi a componentelor sale.
Un alt factor care dăunează mediului este modernizarea transporturilor, accesibilitatea lejeră
în spaţiile verzi. Comportamentul individului poluează mediul într-o măsură mai mare sau
mai mică, fie sub forma activităţii cotidiene, fie a consumurilor turistice.
Prin dezvoltarea activităţii umane sunt afectate toate componentele mediului în
proporţii diferite. Dintre aceste elemente cele mai importante sunt: peisajele, solul, apa, flora,
fauna, monumentele, parcurile si rezervaţiile, precum şi biosfera.
În consecinţă, conservarea funcţiilor igienico-sanitare, recreativă şi estetică ale
elementelor componente ale mediului natural constituie garanţia unei dezvoltări continue a
societăţii umane.
6
1. MONITORIZAREA FACTORILOR DE MEDIU. PROBLEMATIZARE.
SISTEMUL DEMONITORING INTEGRAT AL ROMÂNIEI
1. Ce este monitorizarea factorilor de mediu ?

2. Care este scopul monitorizării factorilor de mediu ?
3. Cine realizează monitorizarea factorilor de mediu ?
4. Ce se monitorizează ?
5. Când se monitorizează factorii de mediu ?
6. Cum se exprimă rezultatele monitorizării factorilor de mediu ?
7. Cum se utilizează rezultatele monitorizării factorilor de mediu ?
1.1. Definiţii ale monitorizării factorilor de mediu :

Activitatea de supraveghere, avertizare şi intervenţie care are în vedere evaluarea
sistematică a dinamicii caracteristicilor calitative a factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii
stării de calitate şi semnificaţiei ecologice a acestora, evoluţia şi implicaţiile sociale ale
schimbărilor produse, urmate de măsuri care se impun.
Monitorizarea factorilor de mediu reprezintă sistemul de prelevare probe, analizarea
acestora, prelucrarea şi analiza rezultatelor în vederea adoptării deciziilor necesare pentru
menţinerea stării naturale a mediului înconjurător.
Monitorizarea factorilor de mediu a devenit în condiţiile dezvoltării acţiunilor
antropice o activitate de importanţă majoră în perspectiva prevenirii şi combaterii poluării
mediului înconjurător.
1.Monitorizarea - sistem de supraveghere şi control a stării mediului ambiant

Termenul monitorizare este întâlnit de relativ scurt timp în limba română şi, în sens larg,
semnifică supravegherea evoluţiei în timp a unui sistem prin măsurarea, estimarea sau
semnalarea depăşirii valorilor limită a unor indicatori sau parametric definitorii ai sistemului,
diagnoza stării prezente şi eventual elaborarea unor prognoze. În ultimul timp, regăsim des
termenul monitorizare utilizat cu referire la sisteme politice, sociale, biologice, tehnice,
informaţionale, transporturi şi evident protecţia mediului.
Monitorizarea poate fi definită în mai multe feluri, cea prezentată este cea din legea protecţiei
7
mediului 29 decembrie 1995 şi este a tot cuprinzătoare. Dacă privim în sens ecologic,
monitorizarea ecologică poate fi definită astfel:
Sistemul de supraveghere sistematică şi continuă a stării mediului şi a componentelor sale
sub influenţa factorilor naturali şi antropici; În sens tehnologic, monitoringul integrat
reprezintă un sistem complex de achiziţii de date privind calitatea emisiilor, obţinut pe baza
unor măsurători sistematice, de lungă durată, la un ansamblu de parametri şi indicatori, cu
acoperire spaţială şi temporală care creează posibilitatea evaluării dinamicii acestora, analiza
încadrării în limitele maxime admise şi stabilirea măsurilor ce se impun.
1972 la Conferinţa asupra Mediului Stockholm s-au pus bazele Programului Naţiunilor Unite
privind Mediul la baza căruia stă Sistemul global de monitoring integrat.
În prezent :
 sistemul este recunoscut şi aplicat în peste 150 ţări;
 are 25 reţele majore de monitoring global;
 În această activitate sunt implicaţi peste 30000 de oameni de ştiinţă şi tehnicieni.
Scopul în care se folosesc datele produse de sistemul de monitoring:
• Definirea la nivel naţional a unor obiective şi strategii,

• Elaborarea de standarde şi norme,
• Evaluarea impactului în diferite variante de acţiune
• Informarea publicului
• Stabilirea unor decizii de management
• Stabilirea unor scenarii de acţiune şi a unor planuri de acţiune
• Urmărirea evoluţiei calităţii mediului
Componentele de mediu
1. Climă, Meteorologie
2. Sănătate publică
3. Aer (emisii, imisii)
4. Apa (subterană, râuri, lacuri, uzată, mare, ţărm)
5. Sol (deşeuri, zone degradate)
6. Păduri, vegetaţie, sol
7. Resurse naturale, zone umede, biodiversitate
8. Radioactivitatea naturală a componentelor de mediu
9. Activităţi antropice cu impact asupra mediului (industrie, transport, agricultura)
Ingineria mediului abordează in aceeaşi măsură:

- Evaluarea impactului ecologic;
- Monitoringul mediului;
- Reglementări tehnice privind calitatea factorilor de mediu;
- Protecţia resurselor de apa, a atmosferei, a solului etc.;
- Controlul zgomotelor, vibraţiilor, a radioactivităţii etc.;
8
- Criterii de elaborare a unor tehnologii „curate”.
Domeniul Ingineria Mediului este chemat sa găsească soluţii care să intervină favorabil in
relaţia dintre activităţile umane si mediul înconjurător,
Protecţia mediului reprezintă totalitatea acţiunilor menite sa asigure conservarea resurselor
naturale si protejarea calităţii componentelor mediului înconjurător.
Practica internaţională în domeniul protecţiei mediului nu are o vechime mai mare de 25 – 30

de ani.
Strategia la nivel internaţional de protecţia mediului trebuie să aibă 6 categorii de
componente:
1. componenta legislativă;
2. componenta administrativ – instituţională;
3. componente economico – tehnologice;
4. componente informativ – educative;
5. componenta factor social;
6. colaborarea internaţională.
1. Componenta legislativă conţine legi cadru şi legi specifice domeniilor de activitate.

2. Componenta administrativ – instituţională este ansamblul format din structura
guvernamentală centrală şi agenţiile la nivel local.
3. Componentele economico – tehnologice cuprind acţiuni pragmatice cu efect imediat:
taxe, tarife, penalităţi.
Inceputul oricarei activitati de protectie a mediului dintr-o tara se face cu organizarea si

asigurarea functionarii sistemului de supraveghere a mediului in ansamblu si a
componentelor sale.
Pentru Romania se cer 2 concepte actuale:
1.-un sistem integrat pentru toti factorii de mediu;
2.-un sistem global pe diferite niveluri de agregare inclusiv cu conectare la reteaua mondiala.
Monitoringul mediului: reprezinta un ansamblu de operatiuni privind supravegherea,

evaluarea, prognozarea si avertizarea in scopul interventiei operative pentru mentinerea starii
de echilibru a mediului.
Ca instrument al activitatii manageriale in domeniul mediului, monitoringul trebuie sa

asigure un flux informational, structurat atat pe sectoare specifice cat si intersectorial cu
privire la sursele de poluare si calitatea mediului, la folosirea si starea resurselor naturale.
SMIR – SISTEMUL DE MONITORING INTEGRAT AL ROMÂNIEI – reprezinta un

sistem complet de achizitie a datelor privind calitatea mediului obtinute pe baza unor
masuratori sistematice de lunga durata la un ansamblu de parametrii si indicatori cu acoperire
spatiala si temporala care sa asigure posibilitatea controlului poluarii.
9
Structura sistemului de monitoring al mediului
Componentele de mediu
Recoltare; Măsurare; Analiză; Asigurare calitate date
Baza de date; Procesare; Analiză statistică; Evaluare
Strategie; Decizie; Prognoză; Legislaţie, Evaluare
Structura SMIR are la baza:

-Sisteme Nationale de Supraveghere a Calitatii Apelor (ape de suprafata, curgatoare,
maritime).
-Reteaua de Fond si cea de Imisie pentru Supravegherea Calitatii Aerului;
-Reteaua de Ploi Acide;
-Reteaua de Radioactivitate cat si o serie de alte informatii periodice privind calitatea solului,
vegetatiei, faunei, sanatatii umane primite de la alte ministere si alte unitati de profil.
SMIR - trebuie sa furnizeze informatie de monitoring care inseamna informatie capabila sa
verifice si sa avertizeze asupra starii si actiunilor legate de mediu asa incat utilizatorii sa poata
sa defineasca scopurile, sa ia decizii de management, sa actioneze asupra mediului.
Pentru aceste sisteme se disting 2 tipuri de activitati:
a).-o activitate operativa de culegere a datelor, avertizarea unor poluari accidentale si luarea
unor masuri de protectie a folosintelor.
b).-activitati de caracterizare a calitatii pe termen lung, evaluarea tendintelor de evolutie si a
masurilor de protectie adecvate.
Monitorizare integrată a apelor: reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători

standardizate şi continue pe termen lung, asupra apelor, pentru cunoaşterea şi caracterizarea
stării şi tendinţei de evoluţie a mediului hidric.
Aceasta activitate presupune triplă integrare a:
a) ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: râuri, lacuri, ape
tranzitorii, ape costiere, ape subterane, zone protejate şi folosinţe de apă;
b) mediilor de investigare: apă, sedimente/materii în suspensie, biotă;
c) elementelor investigate: biologice, hidromorfologice şi fizico-chimice.
- punct de control - locul de unde se prelevează probe, care poate fi:
 ultimul cămin al canalizării interioare a utilizatorului de apă înainte de debuşarea în
reţeaua de canalizare a localităţii, în cazul evacuărilor în reţeaua de canalizare a
localităţii a apelor uzate menajere şi industriale;
10
 punctul de evacuare finală a apelor uzate în apa receptoare, în cazul efluenţilor din
staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti, a apelor uzate industriale sau al
evacuărilor directe;
 orice loc care poate caracteriza influenţa unei surse de poluare asupra emisarului sau
influenţa unui râu asupra altuia; pentru ape de suprafaţă( secţiune transversală prin
râu, mijlocul unui pod, deversare, mijloc sau coada unui lac);
 orice loc în care a fost realizat un corp de apă în vederea caracterizării influenţii
surselor de poluare asupra apei freatice sau pentru a caracteriza rezervele de apă
subterană;
 coş de fum sau locul în care gazele părăsesc instalaţia; canal gaze de ardere sau canale
de evacuare gaze industriale, guri de aerişiri la rezervoare; pentru surse şi zone de
aglomerare urbană, pentru imisie şi altele pentru aer.
 locul în care se consideră ca reprezentativ pentru caracterizarea influenţa unei surse
de poluare a aerului (de 50 ori înălţimea coşului de fum), un loc în care au fost
depozitate deşeuri sau deversări accidentale şi altele pentru sol.
MEDIU – „Ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terei: aerul, apa, solul şi subsolul,
aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi
anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele
enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile
care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului”.
Important de reţinut este faptul că din mediu fac parte şi valorile materiale, cele spirituale,
sănătatea omului precum şi calitatea vieţii.
UTILIZAREA DURABILĂ – „Folosirea resurselor naturale într-un mod şi o rată care să nu

conducă la declinul pe termen lung al acestora, menţinând potenţialul lor în acord cu
necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare”.
-Cele mai bune tehnici disponibile reprezintă stadiul de dezvoltare cel mai avansat şi
eficient înregistrat în dezvoltarea unei activităţi şi a modurilor de exploatare, care
demonstrează posibilitatea practică de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor limită de
emisie în scopul prevenirii, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce în
ansamblu emisiile şi impactul asupra mediului în întregul său:
a) tehnicile se referă deopotrivă la tehnologia utilizata şi modul în care instalaţia este
proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi
remedierea amplasamentului;
b) disponibile se referă la acele cerinţe care au înregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite
aplicarea lor în sectorul industrial respectiv, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-
se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori
realizate la nivel naţional, cu condiţia ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului;
c) cele mai bune - se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea în ansamblu a unui
nivel ridicat de protecţie a mediului în întregul său;
Cele mai bune tehnici disponiobile (BAT), înseamnă:
- folosirea unor tehnologii care produc puţine deşeuri;
- cantităţi mici sau chiar lipsă de substanţe chimice periculoase;
- asigurarea uni bune reciclări a deşeurilor;
- procese comparabile la scară industrială;
- perioadă scurtă de introducere a tehnologiei;
- eficienţă energetică a utilizării resurselor;
11
ANPM – Agentia Nationala pentru Protectia Mediului
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este instituţia de specialitate a administraţiei
publice centrale, aflată în subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor cu competenţe în
implementarea politicilor şi legislaţiei din domeniul protecţiei mediului, conferite în baza
Hotărârii de Guvern Nr. 918 din 30 august 2010 privind reorganizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflate în subordinea
acesteia. A fost infiintata in 2004.
Dezvoltarea durabila
Cea mai cunoscută definiţie a dezvoltării durabile este cea dată de Comisia Mondială
pentru Mediu şi Dezvoltare (WCEF - World Business Council for Sustainable
Development) în raportul "Viitorul nostru comun", cunoscut şi sub numele de "Raportul
Brundtland":
"Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără
a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi".
Aglomerare - zonă cu o populaţie al cărei număr depăşeşte 250.000 de locuitori sau zona in
care numărul populaţiei este egal sau mai mic de 250.000 de locuitori, dar densitatea
populaţiei pe km2 justifică necesitatea evaluării şi gestionării calităţii aerului inconjurător
(OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei modificată şi aprobată prin Legea nr. 655/2001)
2. Aer inconjurător - aerul troposferic, exclusiv cel din locurile de muncă(OUG 243/2000
privind protecţia atmosferei modificată şi aprobată prin Legea nr. 655/2001)
3. Atmosferă - masa de aer care inconjoară suprafaţa terestră, incluzand şi stratul protector de
ozon(OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei modificată şi aprobată prin Legea nr.
655/2001)
4. Cele mai bune tehnici disponibile care nu implică costuri excesive - stadiul cel mai
avansat şi cel mai eficient al dezvoltării activităţilor şi al metodelor de operare care indică
potrivirea practică a unei anumite tehnici de a asigura in principiu baza pentru valorile limită
de emisie, menite să prevină şi, acolo unde nu este potrivit, să reducă in general emisiile şi
impactul asupra mediului,(OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei modificată şi aprobată
prin Legea nr. 655/2001):
- Tehnici - include atat tehnologia utilizată, cat şi modul in care instalaţia este proiectată,
construită, intreţinută, operată sau scoasă din funcţiune;
- Tehnică disponibilă - acea tehnică dezvoltată la o scară ce permite implementarea ei in
sectorul industrial important in condiţii viabile din punct de vedere economic şi tehnic, luand
in considerare costurile şi avantajele, indiferent dacă tehnica este sau nu este utilizată ori
produsă in Romania, atata timp cat tehnica este accesibilă rezonabil operatorului;
Evaluare - orice metodă utilizată pentru măsurarea, calcularea, inclusiv prin modelare
matematică, prognozarea sau estimarea nivelului unui poluant in aerul inconjurător (OUG
243/2000 privind protecţia atmosferei modificată şi aprobată prin Legea nr. 655/2001)
Emisii fugitive - emisii nedirijate, eliberate in mediu prin ferestre, uşi şi alte orificii, sisteme
de ventilare sau deschidere, care nu intră in mod normal in categoria surselor dirijate de
poluare (OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei modificată şi aprobată prin Legea nr.
655/2001)
12
Surse mobile de poluare - mijloace de transport rutiere, feroviare, navale şi aeriene,
echipamente mobile nerutiere echipate cu motoare cu ardere internă (OUG 243/2000 privind
protecţia atmosferei modificată şi aprobată prin Legea nr. 655/2001)
Surse difuze de poluare - surse de emisii nedirijate de poluanţi atmosferici, cum sunt sursele
de emisii fugitive, sursele naturale de emisii şi alte surse care nu au fost definite specific
(OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei modificată şi aprobată prin Legea nr. 655/2001)
Marjă de toleranţă - procent din valoarea limită cu care aceasta poate fi depăşită, in
condiţiile precizate de legislaţia in vigoare (OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei
modificată şi aprobată prin Legea nr. 655/2001)
Nivel - concentraţia unui poluant in aerul inconjurător sau depunerea acestuia pe suprafeţe
intr-o perioadă dată (OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei modificată şi aprobată prin
Legea nr. 655/2001)
Poluant - orice substanţă introdusă direct sau indirect de către om in aerul inconjurător, care
poate avea efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane sau mediului (OUG 243/2000 privind
protecţia atmosferei modificată şi aprobatăprin Legea nr. 655/2001)
Prag de alertă - nivelul peste care există un risc pentru sănătatea oamenilor in urma unei
expuneri de scurtă durată şi faţă de care trebuie să se ia măsuri imediate, conform legislaţiei in
vigoare (OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei modificată şi aprobată prin Legea nr.
655/2001)
Valoare limită - nivel fixat pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, in scopul evitării, prevenirii sau
reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătăţii omului sau mediului, care se atinge intr-o
perioadă dată şi care nu trebuie depăşit după ce a fost atins (OUG 243/2000 privind protecţia
atmosferei modificată şi aprobată prin Legea nr. 655/2001)
Valori de prag - aceste valori care constituie nivelul pragurilor de alertă care o dată ce au
fost depăşite determină luarea de măsuri de către autorităţile competente, conform legislaţiei
in vigoare (OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei modificată şi aprobată prin Legea nr.
655/2001)
Valori limită de emisie - concentraţia sau masa substanţelor poluante in emisiile provenite de
la surse pe parcursul unei perioade precizate şi a cărei depăşire nu este permisă (OUG
243/2000 privind protecţia atmosferei modificată şi aprobată prin Legea nr. 655/2001)
Zonă - parte a teritoriului naţional, delimitată in scopul evaluării şi gestionării calităţii

aerului, aprobată de Guvern. (OUG 243/2000 privind protecţia atmosferei modificată şi
aprobată prin Legea nr. 655/2001)
Captura de date - inseamnă raportul dintre perioada de timp in care instrumentul de

monitorizare produce date valabile şi perioada de timp pentru care se calculează parametrul
statistic sau valoarea agregată; (OM 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind
stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a
13
dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor in suspensie (PM10 şi
PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului in aerul inconjurător)
Compuşi organici volatili nemetanici(COVnm) - inseamnă toţi compuşii organici, alţii

decat metanul, proveniţi din surse antropice şi biotice, ce pot produce oxidanţi fotochimici
prin reacţie cu oxizii de azot, in prezenţa luminii solare; (OM 592/2002 pentru aprobarea
Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor
de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor in suspensie
(PM10 şi PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului in aerul
inconjurător)
Estimare obiectivă - inseamnă estimare pe baza unor metode bine definite, cu un nivel de
incertitudine cunoscut; (OM 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea
valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de
sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor in suspensie (PM10 şi PM2,5),
plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului in aerul inconjurător)
Măsurători in puncte fixe - inseamnă măsurătorile efectuate in conformitate cu prevederile

cuprinse in Capitolul III Secţiunea 1 din prezentul Normativ;(OM 592/2002 pentru aprobarea
inconjurător)
Măsurători indicative - inseamnă măsurători efectuate cu ajutorul unor metode alternative ce

completează informaţiile obţinute din măsurătorile in puncte fixe;(OM 592/2002 pentru
aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi
metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor in
suspensie (PM10 şi PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului in
aerul inconjurător)
Modelarea calităţii aerului - inseamnă utilizarea de reprezentări matematice ale proceselor

fizice şi chimice din atmosferă in vederea estimării cantitative a dispersiei şi impactului
poluanţilor atmosferici;(OM 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea
valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de
sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor in suspensie (PM10 şi PM2,5),
plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului in aerul inconjurător)
Obiective de calitate a datelor - inseamnă criterii pentru stabilirea acurateţei măsurătorilor şi

metodelor de evaluare, elaborate in scopul obţinerii unei evaluări corecte a calităţii aerului;
(OM 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de
prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor
de azot, pulberilor in suspensie (PM10 şi PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de
carbon şi ozonului in aerul inconjurător)
Obiectiv pe termen lung - inseamnă o concentraţie de ozon in atmosferă pană la care,

potrivit cunoaşterii ştiinţifice actuale, efectele adverse directe asupra sănătăţii umane şi/sau a
mediului in general sunt improbabile şi care trebuie atinsă, pe cat posibil, pe termen lung, cu
scopul de a asigura protecţia efectivă a sănătăţii umane şi a mediului; (OM 592/2002 pentru
14
Oxizi de azot - inseamnă suma concentraţiilor de oxid de azot şi de dioxid de azot, măsurate
in părţi pe miliard (ppb) exprimată ca dioxid de azot in micrograme pe metru cub; (OM
592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag
şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de
azot, pulberilor in suspensie (PM10 şi PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon
şi ozonului in aerul inconjurător)
PM10 - inseamnă pulberi in suspensie cu diametru aerodinamic de 10 μm, care trec printr-un
orificiu cu selectare după dimensiune, cu un randament de separare de 50%; (OM 592/2002
pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a
criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot,
pulberilor in suspensie (PM10 şi PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi
ozonului in aerul inconjurător)
PM2,5 - inseamnă pulberi in suspensie cu diametru aerodinamic de 2,5 μm care trec printr-un
orificiu de selectare după dimensiune, cu un randament de separare de 50%; (OM 592/2002
Prag de informare - inseamnă un nivel dincolo de care există un risc pentru sănătatea umană
in urma expunerii de scurtă durată a unor segmente sensibile ale populaţiei şi la atingerea
căruia este necesară comunicarea de informaţii actualizate; (OM 592/2002 pentru aprobarea
inconjurător)
Prag inferior de evaluare - inseamnă nivelul prevăzut in Anexa I secţiunea E, pană la care
evaluarea se poate baza exclusiv pe modelare şi alte metode de estimare; (OM 592/2002
Prag superior de evaluare - inseamnă, in procesul de evaluare, nivelul prevăzut in Anexa I

secţiunea E, pană la care se pot folosi combinat măsurători şi modele şi dincolo de care sunt
obligatorii măsurătorile in puncte fixe; (OM 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind
stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a
dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor in suspensie (PM10 şi
PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului in aerul inconjurător)
Public - inseamnă orice persoană fizică sau juridică, inclusiv organizaţii ce reprezintă
interesele populaţiei sensibile, organizaţii de mediu, organizaţii ale consumatorilor şi alte
organisme de ingrijire a sănătăţii şi de protecţie a mediului; (OM 592/2002 pentru aprobarea
15
inconjurător)
Rezoluţie spaţială - inseamnă distribuţia geografică şi densitatea informaţiilor şi/sau a

datelor; (OM 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a
valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de
azot şi oxizilor de azot, pulberilor in suspensie (PM10 şi PM2,5), plumbului, benzenului,
monoxidului de carbon şi ozonului in aerul inconjurător)
Substanţe precursoare ale ozonului - inseamnă substanţele care contribuie, in prezenta

luminii solare, la formarea ozonului troposferic; (OM 592/2002 pentru aprobarea
inconjurător)
Tehnici de modelare inseamnă diferite abordări matematice de reprezentare a proceselor

fizice şi chimice din atmosferă şi procedeele de aplicare a acestor formulări, impreună cu
datele de intrare necesare, in efectuarea modelării calităţii aerului; (OM 592/2002 pentru
Timp minim acoperit - inseamnă procentul din perioada luată in calcul pentru stabilirea
valorii de prag pentru care se măsoară concentraţia de poluant in aerul inconjurător; (OM
592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag
şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de
azot, pulberilor in suspensie (PM10 şi PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon
şi ozonului in aerul inconjurător)
Valoare ţintă - inseamnă nivelul concentraţiei de ozon in aerul inconjurător, fixat cu scopul
evitării pe termen lung a efectelor dăunătoare asupra sănătăţii umane şi/sau a mediului in
general, ce trebuie atins, pe cat posibil, intr-o anumită perioadă de timp.(OM 592/2002 pentru
DEZVOLTAREA DURABILĂ
Actiuni întreprinse la nivel international

1972 - Conferinta de la Stockholm privind Mediul Uman, pentru a dezbate problema
mediului la nivel global si a necesitatilor de dezvoltare. ή urma conferintei au rezultat:
 Declaratia de la Stockholm,
16
 Planul de Actiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:
1. programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);
2. activitatile pentru managementul mediului;
3. masurile de sprijin.
 Programul Natiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), al carui Consiliu de Conducere si
Secretariat au fost iintate decembrie 1972 de Adunarea Generala a Natiunilor
Unite.
 Fondul Voluntar pentru Mediu, iintat ianuarie 1973, conformitate cu
procedurile financiare ale Natiunuilor Unite.
1983 - Natiunile Unite au iintat Comisia Mondiala pentru Mediu si Dezvoltare (World
Commission on Environment and Development), cunoscuta sub denumirea de Comisia
Brundtland.
1987 - Comisia Brundtland a elaborat si publicat documentul "Viitorul nostru comun"
(Raportul Brundtland), prin care s-a formulat cadrul care avea sa stea la baza Agendei 21, a
principiilor Declaratiei de la Rio.
1992 - la Rio de Janeiro s-a desfasurat Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si
Dezvoltarea, cadrul careia s-a recunoscut oficial necesitatea de a integra dezvoltarea
economica si protectia mediului obiectivul de dezvoltare durabila, precum şi dreptul
international al mediului, ca mecanism de promovare a dezvoltarii durabile. În cadrul
conferintei au fost adoptate:
 Declaratia de la Rio
 Agenda 21 şi planul de actiune pentru dezvoltarea durabila, cu repere din secolul al
XXI-lea
 Conventia privind diversitatea biologica
 Conventia cadru privind schimbarile climatice
2002 - Summitul Natiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabila, care a avut loc la
Johannesburg a avut ca principale rezultate:
 Declaratia de la Johannesburg pentru dezvoltare durabila
 Planul de implementare a Summitului mondial pentru dezvoltare durabila.
- Summitul de la Johannesburg a reafirmat dezvoltarea durabila ca fiind un element central al
agendei internatioanle si a dat un nou impuls pentru aplicarea practica a masurilor globale de
lupta îmotriva saraciei si pentru protectia mediului.
- S-a dezvoltat delegerea conceptului de dezvoltare durabila, în special prin evidentierea
legaturilor principale dintre saracie, mediu si utilizarea resurselor naturale.
17
- Prin Declaratia de la Johannesburg s-a asumat responsabilitatea colectiva pentru progresul si
dezvoltarea celor trei piloni interdependenti ai dezvoltarii durabile: dezvoltarea economica,
dezvoltarea sociala si protectia mediului la nivel local, national, regional si global.
ACTIUNI ÎNTREPRINSE LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE
1972 - Summit-ul de la Paris a evidentiat necesitatea acordarii unei atenţii deosebite

protectiei mediului în contextul expansiunii economice si a unat 㴩 rii standardelor de viata.
1987 - Actul Unic European reprezinta un punct de referinta al politicii europene de mediu,
fiind mentionata pentru prima data în cadrul unui tratat al Comunităţii Europene.
1993 - Tratatul de la Mastricht a conferit protectiei mediului un statut complet în cadrul
politicilor europene.
1999 - Tratatul de la Amsterdam a consolidat baza legala a politicii pentru protectia
mediului precum si promovarea dezvoltarii durabile în cadrul Uniunii Europene.
2000 Sefii statelor membre UE reuniti în sedinta Consiliului European de la Lisabona s-au
angajat sa creeze "pe anul 2010, cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe
cunoastere din lume".
2001 - Summit-ul de la Goetheborg unde a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila a
UE.
2005 Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabila, proces
care a cuprins mai multe etape:
 in februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare initiala si a trasat o serie de directii de
urmat. Au fost evidentiate anumite directii de dezvoltare non-durabila care au avut
efecte negative: schimbarile climatice, amenintari la adresa sanatatii publice, cresterea
saraciei si a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale si afectarea
biodiversitatii;
 in iunie 2005, sefii de stat si de guverne din UE au adoptat o declaratie privind liniile
directoare ale dezvoltarii durabile, care susţinea ca Agenda reînoita de la Lisabona este
o componenta esentiala a obiectivului dezvoltarii durabile.
2006 (iunie) a fost adoptata Strategia de Dezvoltare Durabila pentru o Uniune Europeana
extinsa.
2007 - Tratatul de la Lisabona, numit oficial Tratatul de la Lisabona de amendare a
Tratatului privind Uniunea Europeana si Tratatul instituind Comunitatea Europeana a fost
semnat la summitul de la Lisabona, Portugalia.
18
Tratatul cuprinde si protocoale aditionale privind schimbarile climatice si lupta îmotriva
încalzirii globale. De asemenea, câteva prevederi ale Tratatului se refera la solidaritatea unor
probleme legate de furnizarea de energie si a schimbarilor în domeniul politicii energetice
europene.
1.2. Care este scopul monitorizării factorilor de mediu ?

a) Verificarea încadrării emisiilor sub valorile maxime admisibile pentru un
potenţial poluator,
b) Realizarea raportului anual de mediu al emisiilor industriale,
c) Realizarea unei baze de date din care pot fi obţinute informaţii utile pentru:
 Proiectarea utilajelor şi instalaţiilor industriale,
 Operarea utilajelor şi instalaţiilor industriale,
 Amplasarea obiectivelor industriale în raport cu aşezările umane, ariile
protejate, etc.,
 Organizarea traficului rutier în marile aglomerări urbane,
d) Participarea la programe internaţionale în domeniul protecţiei mediului
 Protecţia atmosferei ( stratul de ozon),
 Controlul poluării transfrontieră,
 Clima la nivel planetar,
 Protecţia Dunării,
 Protecţia Mării Negre,
e) Posibilitatea evaluării rapide a situaţiilor de poluare majoră în vederea stopării
activităţii sursei poluatoare şi a stabilirii măsurilor cele mai eficiente pentru
înlăturarea efectelor,
1.3. Cine realizează monitorizarea ?

a) Titularul obiectivului – automonitorizare
Scop: Cunoaşterea nivelului emisiilor pentru a acţiona în direcţiile:
 Modificarea regimului de funcţionare a instalaţiilor în funcţie de nivelul
emisiilor poluante,
 Modificarea utilajelor cu probleme,
 Modificarea tehnologiilor de lucru,
b) Autorităţile competente
19
 Agenţiile de Protecţia Mediului,
 Garda de mediu,
 Administraţiile locale,
 Sistemul de voluntariat de mediu,
c) Organizaţii civice şi nonguvernamentale,
d) Firme specializate şi autorizate care lucrează pe bază de contracte cu poziţiile
a, b, c:
 Institute de cercetare şi proiectare,
 Unităţi de învăţământ superior,
 Laboratoare independente,
1.4. Ce se monitorizează ?
 Teoretic este posibil să se monitorizeze “orice”,
 Necesar este să se monitorizeze toţi factorii care conduc la disconfort şi la
dereglarea factorilor de mediu,
 Legal este necesar să se monitorizeze “ Substanţele poluante relevante – pentru
a fi luate în considerare la stabilirea valorilor limită de emisie” prezentate în ANEXA – 3
la OU-34/21.03.2002 aprobată prin Legea 645/2002 ( Publicată în Monitorul Oficial,
Partea I, nr. 223 din 3.04.2002 ) privind Prevenirea, Reducerea şi Controlul Integrat al
Poluării).
Substanţe poluante relevante pentru a fi luate în considerare la stabilirea valorilor-limită

de emisie:
Aer
1. Dioxidul de sulf şi alţi compuşi ai sulfului
2. Oxizi de azot şi alţi compuşi ai azotului
3. Monoxidul de carbon
4. Compuşi organici volatili
5. Metalele şi compuşii lor
6. Pulberi
7. Azbest (particule suspendate, fibre)
8. Clorul şi compuşii săi
9. Fluorul şi compuşii săi
10. Arsenul şi compuşii săi
20
11. Cianuri
12. Substanţe şi preparate care s-au dovedit a avea proprietăţi
cancerigene sau mutagene care pot afecta producerea în sau prin intermediul aerului
13. Dibenzenodioxine policlorinate şi dibenzofurani
policlorinaţi
Apă
1.Compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma compuşi de acest tip în mediu
acvatic
2.Compuşi organofosforici
3.Compuşi organici cu staniu
4.Substanţe şi preparate care s-au dovedit a avea proprietăţi cancerigene sau mutagene
care pot afecta producerea în sau prin intermediul mediului acvatic
5.Hidrocarburi persistente şi substanţe organice toxice bioacumulabile şi persistente
6.Cianuri
7.Metalele şi compuşii lor
8.Arsenul şi compuşii săi
9.Biocide şi produşi fitosanitari
10. Materiale în suspensie
11.Substanţe implicate în procesul de eutrofizare (în special azotaţi şi fosfaţi)
12.Substanţe care au o influenţă nefavorabilă asupra balanţei de oxigen ( pot fi măsurate
utilizând parametri ca CBO, CCO etc.)
Stabilirea compuşilor poluanţi supuşi monitorizării se face în funcţie de:

- Tipul proceselor ce se realizează în cadrul obiectivului,
- Tipul materiilor prime, materialelor auxiliare, semifabricatelor utilizate în
tehnologiile respective,
- Formele de energie şi tipul vectorilor energetici primari utilizaţi în instalaţiile
respective,
Nivelul emisiilor poluante depinde şi de sistemele de diminuare cu care sunt dotate

instalaţiile tehnologice,
Pentru aer: - emisii de gaze de ardere (dotările sistemelor de ardere)
21
- emisii de compuşi organici volatili – (COV) : dotări cu sisteme de
recuperare .
Pentru ape: - existenţa staţiilor de epurare proprii.
- sistemele de deversare ape reziduale în canalizarea urbană sau emisari
(staţii de tratare urbană) sau emisari.
Pentru sol: - emisii continue, difuze de particule solide (pulberi): sisteme de filtrare.
1.5. Când se monitorizează factorii de mediu ?

Momentul sau perioada monitorizării se stabileşte pentru fiecare caz concret funcţie
de:
 Tipul obiectivului,
 Compuşii poluanţi urmăriţi,
 Atitudinea operatorului de monitorizare.
Din punct de vedere al timpului monitorizarea se poate realiza :
a) Continuu,
b) Discontinuu – cu o frecvenţă impusă.
1.6. Tipuri de obiective monitorizate:

A) Instalaţii tehnologice, obiective industriale
În funcţie de tipul instalaţiilor tehnologice şi de emisiile realizate, monitorizarea
poate avea ca obiectiv: atmosfera din zona adiacentă obiectivului, emisarul în care se
deversează ape reziduale, solul din zona obiectivului, starea de sănătate a populaţiei din
vecinătatea obiectivului sau a lucrătorilor din cadrul obiectivului.
Din punct de vedere al frecvenţei emisiilor poluante, instalaţiile tehnologice se
împart în:
d) Instalaţii cu funcţionare continuă:
Concentratie
Timp
22
b) Instalaţii cu funcţionare discontinuă
Concentratie
Timp
c) Procese cu funcţionare relativ stabilă cu emisii de scurtă durată şi intensitate ridicată

( contribuie relativ puţin la efectul cumulativ al emisiilor totale )
Concentratie
Timp
23
d) Procese cu funcţionare şi emisii puternic variabile
Concentratie
Timp
B) Traficul auto
Monitorizarea influenţei traficului auto asupra factorilor de mediu presupune controlul
emisiilor în :
 Atmosferă a : CO, SOx, NOx, hidrocarburi nearse, particule solide, compuşi cu
plumb,
 Solul din vecinătatea căilor rutiere,
 Vegetaţia din vecinătatea căilor rutiere,
De asemenea se poate monitoriza starea de sănătate a populaţiei care locuieşte în
vecinătatea căilor rutiere intens circulate (incidenţa bolilor pulmonare).
Monitorizarea poluării atmosferei prin emisiile traficului auto este necesar să se
realizeze în sistem continuu pentru a surprinde efectele:
 Variaţiei traficului pe parcursul unei zile,
 Variaţiei traficului pe parcursul unei săptămâni,
 Variaţiei traficului pe parcursul unei luni,
 Variaţiei traficului pe parcursul unui an,
 Variaţiei stării climaterice (influenţa anotimpurilor, temperaturii, perioadelor
ploioase, etc.,
 Factorilor dispersanţi (relief, vegetaţie, clădiri, vânt, efectul ’’canion’’, etc.).
C) Cursuri de apă
Monitorizarea cursurilor de apă în care se deversează ape reziduale de la agenţi
economici şi/sau canalizări urbane se face în funcţie de tipul proceselor tehnologice din
obiectivele industriale.
24
Managementul monitorizării cursurilor de apă trebuie să se adapteze condiţiilor
specifice şi trebuie să aibă în vedere:
 Amplasarea punctelor de prelevare probe în raport cu distribuţia deversărilor
 Stabilirea corectă a substanţelor potenţial poluante care sunt urmărite
 Efectele cumulative a mai multor surse de poluare
 Cunoaşterea exactă a parametrilor caracteristici sistemului Sursă-Cale-
Receptor ( concentraţii, debite, distanţe, viteze etc.)
D) Atmosfera în marile aglomerări urbane

Monitorizarea atmosferei în zona marilor aglomerări urbane are în vedere efectul
cumulativ al surselor multiple de poluare ( zone industriale, trafic auto) în corelaţie cu factorii
meteorologici şi climaterici
E) Solul
Poluarea solurilor prezintă o multitudine de particularităţi în funcţie de
caracteristicile solurilor şi substanţelor poluante.
Tipuri specifice de poluare a solurilor:
a) Spargeri de conducte pentru transportul ţiţeiului şi produselor petroliere,
b) Spargeri de cisterne auto sau de cale ferată destinate ţiţeiului, produselor
petroliere, solvenţi etc.,
c) Spargerea fundului sau mantalei rezervoarelor de depozitare a
ţiţeiului,
produselor petroliere, solvenţi etc.,
d) Sărăturarea solurilor – alcalinitate sau aciditate,
e) Poluare cu substanţe purtate de vânt,
f) Poluare prin acoperire cu deşeuri solide sau lichide,
g) Eroziune pluvială şi/sau eoliană.
1.7. Cum se exprimă rezultatele monitorizării
Raport de monitorizare
- Document tehnic – cu rumătoarea structură orientativă:

- Scopul monitorizării
25
- Descrierea obiectivului monitorizat
- Localizare
- Prezentare amplasament
- Prezentare procese tehnologice şi utilaje din dotare
- Caracterizare materii prime, produse intermediare şi produse finite.
- Decrierea calitativă a impactului activităţii desfăşurate în cadrul obiectivului asupra
factorului de mediu.
- Prezentarea detaliată a modului de organizare a măsurilor, a modului de prelevare a
probelor
- Aparatura utilizată
- Frecvenţa măsurărilor
- Metode de analiză
- Prezentarea valorilor măsurate şi a rezultatelor analizelor în forma brută, neprelucrată.
- Prelucrarea informaţiilor obţinute prin măsurări şi analize
- Corelaţii între emisii şi parametrii tehnologici
- Corelaţii între concentraţii şi factorii dispersaţi
- Variaţia în timp a emisiilor etc.
- Concluzii asupra rezultatelor obţinute în urma prelucrării informaţiilor obţinute prin
măsurări şi analize
- Recomandări în privinţa diminuării emisiilor şi a factorilor perturbatori asupra
mediului înconjurător.
1.8. Cum se utilizează rezultatele monitorizării factorilor de mediu?
a. Măsuri coercitive asupra poluatorului (amenzi, decizia de oprire a activităţii până la

remedierea problemelor tehnice cu impact asupra mediului).
b. Obligarea poluatorului să realizeze planuri de conformare.
c. Informarea factorilor de decizie locală sau naţională despre starea factorilor de mediu în
zona obiectivului monitorizat.
d. Informarea opiniei publice, a instituţiilor implicate în probleme de protecţia mediului
asupra stării factorilor de mediu în zona obiectivului monitorizat.
e. Formarea unei baze de date utilizabilă în dezvoltarea proceselor tehnologice nepoluante.
f. Descrierea unor informaţii prin publicarea de lucrări în domeniu protecţiei mediului şi
ecologiei.
26
2. EVOLUŢIA INSTITUŢIONALIZĂRII MONITORIZĂRII MEDIULUI
Abordarea sistematica a problemei mediului înconjurător s-a realizat la:

 Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător care s-a ţinut la Stockholm în
1972.
La această conferinţă s-a decis înfiinţarea unui forum (organism) internaţional care se
ocupă de protecţia mediului, cu sediul la Nairobi – Kenya
 Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu
(PNUE - ’’Programme des Nations Unies pour l’ Environment’’) sau (UNEP
– ’’ United Nations Environment Programme’’)
În România în 1973 s-a înfiinţat: ,, Consiliul Naţional Pentru Protecţia Mediului

Înconjurător’’ cu obiective similare cu cele adoptate de UNEP
După 1990 în România a existat un minister al mediului cu diferite denumiri, în
prezent: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD).
În SUA organismul care se ocupă cu protecţia mediului se numeşte: Agenţia de
Protecţia Mediului (EPA – Environmental Protection Agency).
Odată cu înfiinţarea UNEP în 1972 s-au pus bazele: ,, Sistem Global de Monitoring al
Mediului Înconjurător’’ (GEMS - ,,Global Environment Monitoring Sistem’’)
În România tot în 1973 s-a înfiinţat ,, Sistemul Naţional de Monitoring al Calităţii
Mediului Înconjurător’’ pentru apă, aer şi sol, având aceleaşi obiective ca şi GEMS. În 1973 a
intrat în vigoare şi Legea nr.9 privind ,, Protecţia Mediului Înconjurător’’.
Prima instituţie care s-a ocupat de mediul înconjurătoir a fost ISCH – Institutul de
Studii şi Cercetări Hidrotehnice, înfiinţat în 1953.
Institutul s-a dezvoltat permanent, în prezent se numeşte ICIM – Institutul de Cercetări
pentru Ingineria Mediului.
În prezent UNEP are 3 direcţii de lucru
I. Sistemul de monitoring, cu 2 componente:
I.1. Sistemul global de monitoring al mediului (Global Environment
Monitoring System - GEMS);
II.2. Monitoringul de fond, global, integrat (Integrated Global Background
Monitoring - IGBM)
27
II. Sistemul INFOTERA
III. Registrul internaţional privind substanţele chimice potenţial toxice (Register of
Potenţian Chemicals, IRPTC)
I.1. Sistemul global de monitoring al mediului (SGMM)

(Global Environment Monitoring System - GEMS)
 142 ţări membre
 25 reţele majore de monitoring global
 30000 angajaţi plătiţi de guverne şi agenţii internaţionale
GEMS colaborează cu numeroase organizaţii şi agenţii internaţionale:
o Organizaţia Mondială a Sănătăţii WHO (World Health Organisation)
o Organizaţia mondială meteorologică (WMO – World Meteorological
Organisation)
o Centrul de cercetări pentru monitoring şi Evaluare – Londra
o Centrul de monitoring privind conservarea naturii – Cambridge
(publica Cartea Roşie de date)
GEMS asigură informaţii pentru guverne, instituţii naţionale şi supranaţionale, agenţii
internaţionale.
GEMS este organizat pe 5 domenii:
1. Climă,
2. Poluare transfrontieră,
3. Refacerea resurselor naturale terestre,
4. Oceane,
5. Poluarea mediului.
1. Climă
Programe:
- Stratul de Ozon
- Schimbarile climatice
- Monitorizarea gheţarilor
- Efectul de seră
5. Poluarea mediului
- Reţea pentru monitorizarea aerului urban – 1280 staţii – 50 ţări;
28
- Reţea pentru monitorizarea calităţii apei -341 staţii;
- Reţea pentru monitorizarea contaminării surselor de hrană.
În 1985 GEMS înfiinţează o nouă instituţie ,, Bază de date informative luate din
sistemul de informaţii globale (GIS – Global Information System) şi tehnologia de prelucrare
a imaginilor din satelit pentru întocmirea hărţilor respective.
Amplasarea culturilor pentru biodiesel în funcţie de:
- tip sol;
- climă;
- resurse de apă;
- topografie;
- aşezari umane (resurse umane)
Monitoring: - de fond
- de impact
Monitoringul integrat pentru 3 (4) factori de mediu: aer, apă, sol, biotă.
biotă = ansamblul florei şi faunei dintr-o zonă
II.2. Monitoringul de fond global integrat (Integrated Global Background Monitoring -

IGBM)
IGBM se realizează permanent, fară cerinţă impusă de poluări
GEMS – După poluare
Obiectivele IGBM
 Să urmărească starea mediului şi modificările care apar.
 Să prognozeze evoluţia factorilor de mediu.
 Să estimeze efecte ale eventualelor poluări majore
Mijloace de realizare a obiectivelor IGBM

- Înregistrări de date, obţinute prin măsurători directe.
- Prelucrarea datelor obţinute prin măsurători.
- Implementarea de sisteme de alarmă în cazul poluărilor majore la nivel
regional, statal, local.
- Urmărirea fluxului de poluanţi în ecosisteme.
- Studierea transformărilor poluanţilor în mediu şi evaluarea impactului
(respectiv a poluanţilor secundari).
29
- Determinarea tendinţelor poluării de fond şi a componenţilor biotici, în
timp îndelungat.
- Evaluarea tuturor poluanţilor şi identificarea zonelor critice de acumulare a
lor în biosferă.
Pentru o corectă activitate a IGMB se recomandă:
- Măsurări unitare a parametrilor de stare şi de proces pentru toate
fenomenele fizice, chimice, biologice.
- Măsurări simultane a tuturor categoriilor de parametrii intr-o anumită zonă.
- Metode unificate de prelucrate a datelor măsurate.
- Înfiinţarea de staţii de monitorizare, dotate cu laboratoare proprii, identice,
aplicarea aceloraşi standarde internaţionale.
- Publicarea rezultatelor şi concluziilor.
Date ce trebuie obţinute într-o staţie de monitoring de fond al mediului

- Lista poluanţilor urmăriţi
- Zonele expuse impactului
- Frecvenţa observaţiilor
30
Date ce trebuie obţinute în IGBM
Factori de mediu Date de bază Date opţionale Frecvenţa observaţiilor

- Particule în suspensie (praf) - CO2, N2O, fum Minim 300 ori/an
- SO2 - Hidrocarburi
- Turbiditatea atmosferică - Alte metale grele: V, Ni, Zn, Ag,
Aer - Ozon Sn, Sb.
- NOX
- Sulfaţi, Pb, Hg, Cd, Arsenic, 3,4 BP, DDT,
HCCH, PCBS
Aer, precipitaţii pH, anioni, cationi, Pb, Hg, Cd, 3,4 BP, DDT, Alte metale grele: V, Ni, Zn, Ag, Minim 50 ori/an
atmosferice şi HCCH, PCBS Sn, Sb, mercur-metil
depuneri
pH, Pb, Hg, Cd, As, 3,4 BP, DDT, HCCH, Alte metale grele: V, Ni, Zn, Ag, Minim 8 ori/an din care:
Ape de suprafaţă PCBS Sn, Sb, Min 3 ori la viitură şi odată la
ape mici
pH, Pb, Hg, Cd, As, 3,4 BP, DDT, HCCH, Alte metale grele: V, Ni, Zn, Ag, Minim 2 ori/an
Sol sedimente
PCBS Sn, Sb,
Biota pH, Pb, Hg, Cd, As, 3,4 BP, DDT, HCCH, Alte metale grele: V, Ni, Zn, Ag, Minim 2 ori/an
PCBS Sn, Sb,
31
Recomandări pentru amplasarea staţiilor IGMB
- În zone în care nu vor fi schimbari majore în folosirea suprafeţei, minim 5 ani, pe o raza
de cel puţin 100 km.
- Zonele trebuie să fie departe de centrele populate, autostrăzi, căi ferate, rute aeriene.
- Trebuie evitate zone cu fenomene naturale de tip: vulcani, paduri care ard, furtuni de
nisip.
- Amplasamenmtele se realiyeaya la altitudini de peste 1500 m.
Criteriile de amplasare sunt clasificate în:
 Obligatorii
- mărimea zonei supuse studiului > 20000 ha;
- acces uşor în zonă;
- asigurarea protecţiei zonei;
- cel puţin 30 salariaţi care trebuie să locuiască în zonă;
- biota în zonă va fi conservată întocmai.
 Recomandabile
- evitarea modificării condiţiilor naturale
Sistemele naţionale românesti GEMS – RO şi IGBM – RO

Sistemele naţionale de monitoring de impact şi de fond au apărut imediat după sistemele
internaţionale.
În România cele două sisteme funcţionează în 3 domenii, câte unul pentru apă, aer şi sol
(Biota este în stadiu incipient).
Monitorizările de impact sunt mai dezvoltate (dotate), iar monitorizările de fond sunt mai
slab dezvoltate.
Aceste sisteme sunt concepute să răspundă domeniilor menţionate anterior:
 climă,
 poluare transfrontieră,
 refacerea resurselor naturale terestre,
 oceane ( mări ),
 poluarea mediului.
32
SISTEMELE GEMS – RO ŞI IGBM – RO PENTRU APĂ
Resursele naturale de apă sunt împărţite în 3 grupe

- ape de suprafaţă curgătoare (râuri, fluvii)
- ape de suprafaţă stătătoare (lacuri)
- ape subterane (freatice)
De sistemul de monitoring al apelor se ocupă:
Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile cu unităţile din subordine, inculsiv institutul
de Cercetări pentru Ingineria Mediului (ICIM) şi Direcţiile de ape.
Monitoringul calităţii apei se face in flux international: - lent
- rapid
Activitatea în fluxul internaţional rapid se face în 65 secţiuni de control, rezultatele

trimitându-se zilnic Direcţiei de Ape respectiv Centrului de Coordonare din minister astfel încât
în caz de poluare să se poată interveni rapid.
Activitatea în fluxul internaţional lent se realizează în 275 secţiuni de control, prin
determinări lunare.
Cele 275 secţiuni de control numite de ordinul întâi sunt amplasate pe Dunăre, pe râurile
principale şi pe afluenţi mai mici care primesc ape uzate de la unităţi industriale cu potenţial
ridicat de poluare a apelor.
În România apele de suprafaţă sunt împărţite in trei categorii de calitate (STAS 4706 - 88)
- Categoria I – Ape folosibile: pentru alimentări centralizate cu apă potabilă
pentru industria alimentară, reproducerea şi dezvoltarea salmonidelor pentru
pişcine etc.
- Categoria II – Ape folosibile pentru : piscicultură cu excepţia salmonidelor,
pentru utilizări industriale, pentru agrement şi urbanism etc.
- Categoria III – Ape folosite pentru irigaţii, alimentare, hidrocentrale, răciri
industriale.
Apele degradate nu sunt incluse în cele trei categorii de clasificare.
33
În STAS 4706 – 88 sunt prezentate 19750 km de ape curgătoare (râuri şi fluviul Dunărea),
din care:
7150 km – categoria I
6580 km – categoria II
2700 km – categoria III
3320 km – degradaţi
Pentru fiecare bazin hidrografic se monitorizează principalii poluatori industriale şi
neindustriali.
În domeniul lacurilor naturale şi artificiale sunt monitorizate 55 lacuri, frecvenţa
analizelor fiind sezonieră.
Majoritatea lacurilor monitorizate se încadrează în categoria I.
Pentru factorul mediu apă nu sunt staţii de monitoring de fond.
GEMS – RO şi IGBM – RO PENTRU FACTORUL DE MEDIU AER
Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD) coordonează activitatea

subsistemelor GEM – RO şi IGBM – RO.
Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie INMH deţine în zone urbane
industrializate peste 50 staţii de măsurare a concentraţiilor în aer pentru:
- CO2, CO, NO2, NH3, H2S, pulberi sedimentabile, radionuclizi, etc.
Monitoringul calităţii aerului se face ca şi la apă în fluxul informaţional rapid şi lent.
Se face analize (pH, conductivitate, aciditate - alcalinitate) pentru precipitaţii ( în
aproximativ 100 de zone )
Subsistemul IGBM – RO este la începutul activităţii, acesta cuprinde patru staţii de fond
amplasate în zone montane. Staţiile sunt cuprinse în programul BAPMON.
Subsistemul Naţional GEMS – RO şi IGBM – RO, pentru sol.
Subsistemul se află în coordonarea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, respectiv

Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie ICPA.
34
3. CENTRU DE EVALUARE A CALITĂŢII AERULUI
Domeniul de activitate
Serviciul Centrul de Evaluare a Calităţii Aerului (CECA) administreaza informaţiile si datele
provenite din reţeaua naţională de monitorizare automata a calităţii aerului (RNMCA).
RNMCA cuprinde 117 statii de monitorizare continuă a calităţii aerului, dotate cu echipamente
automate pentru măsurarea concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici: dioxid de sulf (SO2),
oxizi de azot (NOX), monoxid de carbon (CO), ozon (O3), pulberi în supensie (PM10 si PM2.5),
benzen (C6H6) şi plumb (Pb).
Staţiile locale sunt administrate de către agenţiile judeţene pentru protecţia mediului. Datele
privind calitatea aerului sunt colectate şi transmise către panourile de informare a publicului, iar
dupa validarea primară în centrele judeţene sunt transmise spre certificare Centrului de Evaluare
a Calităţii Aerului.
Poluanţii monitorizati, metodele de măsurare, valorile limită, pragurile de alertă şi de informare
precum şi criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislaţia naţionala
privind calitatea aerului armonizată cu reglementările europene.
Centrul de Evaluare a Calitatii Aerului:

 colaboreaza cu laboratoarele si serviciile de monitoring din reteaua autoritatii de mediu,
cu alte instituţii si autorităţi, in vederea asigurarii fluxului de date şi informaţii
 participă la instruirea personalului din cadrul agenţiilor teritoriale de mediu implicat in
activităţile de colectare şi transmitere a datelor si informaţiilor către CECA
 participă la elaborarea şi implementarea programelor de asigurare a calităţii datelor
 utilizeaza instrumente software avansate pentru prelucarea datelor de calitatea aerului

35
Poluarea aerului - informatii generale
EFECTELE LOR ASUPRA SANATATII

POLUANTI SURSELE DE POLUARE
UMANE
Dioxid de sulf Agravarea afectiunilor respiratorii si
Instalatii de ardere
SO2 cardiovasculare.
Patrunderea in caile respiratorii pana la nivelul
Oxizii azotului Vehicule;
alveolelor pulmonare, provocand alterarea functiei
NO si NO2 Instalatii de ardere.
respiratorii.
Vehicule diesel;
Particule fine
Ardere; Disconfort respiratoriu.
PM 10
Incinerarea deseurilor.
Format in reactiile
fotochimice din aer dintre Disconfort respiratoriu.
Ozon O3
NOX si compusii organici Iritatia mucoaselor.
volatili.
Arderea incompleta a
Fixarea in hemoglobina din sange in locul
materiilor organice (lemn,
Monoxid de oxigenului: lipsa oxigenarii sistemului nervos, a
carbuni, combustibil,
carbon CO inimii, a vaselor sanguine. Primele simptome
carburanti);
aparute sunt dureri de cap si ameteli.
Trafic de automobile.
Arderea carbunilor, a
petrolului. Acumularea in organism.
Metale toxice Incinerarea resturilor Efecte toxice pe termen scurt si/sau lung.
sau metale grele menajere. Alterarea sistemului nervos, a functiilor renale,
Anumite procedee hepatice, respiratorii.
industriale.
Compusi Traficul automobilelor Efecte asupra sanatatii variind in functie de natura
organici volatili (carburanti) poluantului:
Disconfort olfactiv;
Efecte mutagene si cancerigene;
36
Diverse iritatii;
Diminuarea capacitatii respiratorii.

Reteaua Nationala de Monitorizare a Calitatii aerului
Valorile măsurate permit urmărirea la scară naţională a calităţii aerului ambiental şi verificarea
conformităţii cu cerinţele de calitate impuse prin Directivele europene
Informaţiile sunt puse la dispoziţia publicului şi autorităţilor on-line sau prin rapoarte specifice.
CECA furnizează datele referitoare la calitatea aerului din România către baza de date europeană
a calităţii aerului.
CECA realizează periodic rapoartele către Agenţia Europeana de Mediu sau către Comisia
Europeana pentru indeplinirea obligaţiior de raportare ale României din domeniul calităţii
aerului, conform legislatiei in vigoare.
 Obligaţia de raportare privind Schimbul de date provenite de la staţiile automate de
monitorizare a calităţii aerului (EoI )
 Obligaţia de raportare privind Raportarea anuală a datelor de calitatea aerului
(EMEP/CCC)
 Obligaţia de raportare privind evaluarea anuală a calităţii aerului conform Directivei
99/30/CE privind valorile limită ale dioxidului de sulf, dioxidului si oxizilor de azot,
particulelor în suspensie şi plumbului din aer
 Obligaţia de raportare privind depaşirile anuale ale ozonului conform Directivei
2002/3/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ozonul în aerul înconjurător
 Obligaţia privind Raportul anual de evaluare şi management al calităţii aerului (Decizia
2004/461/CE) Calitatii Aerului
Serviciul Laborator Aer

Domeniul de activitate
Asigurarea informaţiilor, îndrumării şi expertiză în scopul de a se asigura că deciziile sunt luate
pentru protecţia publicului şi a mediului.
În acest sens, L.N.R. (laboratorul naţional de referinţă) are următoarele responsabilităţi:
 elaborează proceduri de asigurarea calităţii şi controlul calităţii, pentru laboratoarele
agenţiilor locale şi implementarea acestora la aceste nivele;
37
 coordonează din punct de vedere tehnic, în limitele sale de competenţă, activitatea de
analiză a poluanţilor desfăşurată de laboratoarele din cadrul agenţiilor de protecţia
mediului locale;
 dezvoltă proceduri standard de operare pentru personalul de monitorizare a calităţii
aerului şi de eşantionare
 pregăteaşte personalul în aşa fel încât să se asigure cel mai înalt nivel de calitate
 sprijină autorităţile în programul de analiză a calităţii şi a controlului pentru a se acoperi
toate procedurile cuprinse în sistemul de monitorizare a calităţii aerului.
 participă la fundamentarea tehnică a proiectelor de acte cu caracter normativ, specifice, în
scopul elaborării şi promovării acestora de către Ministerul Mediului şi Dezvoltării
Durabile
 asigura calibrarea analizoarelor şi standardelor secundare şi de transfer utilizate în
Reţeaua Naţională automată de Monitorizare a calităţii aerului;
 asigură trasabilitatea măsurătorilor de mediu în domeniul lor de competenţă la etaloanele
şi standardele internaţionale

Echipamente din dotare
Majoritatea echipamentelor din laborator au fost primite in cadrul proiectului PHARE RO
2002/000-586.04.12.03 , restul fiind achiziţionate din fonduri proprii sau au fost primite în cadrul
proiectului de colaborare cu JICA.
Pentru prelevarea poluanţilor gazoşi laboratorul dispune de trei pompe:
 O pompă pentru prelevarea pulberilor în suspensie
 O pompă pentru prelevarea pe tuburi de adsorbţie a compuşilor organici volatili şi a
precursorilor de ozon
 O pompă pentru prelevarea prin barbotare (prelevare umedă) a poluanţilor gazoşi
După prelevare, analiza poluanţilor se face în cadrul laboratorului de analize fizico-chimice cu
ajutorul următoarelor echipamente:
 Spectrofotometru cu absorbţie atomică, cu flacără, pentru analiza metalelor grele din
pulberile în suspensie
 Digestor cu microunde, pentru mineralizarea filtrelor de pe care urmează să se facă
analiza metalelor grele
38
 Gaz cromatograf cu termodesorbţie, pentru analiza compuşilor organici volatili şi a
precursorilor de ozon
 Ion cromatograf, pentru analiza poluanţilor prelevaţi prin difuzie şi, în viitor, a
precipitaţiilor
 Spectrofotometru UV-Vis, pentru analiza poluanţilor prelevaţi prin prelevare umedă
Pentru realizarea operaţiunilor pregătitoare şi pentru prepararea soluţiilor, laboratorul dispune de:
 Balanţe analitice şi tehnice
 Cabinet de climatizare, pentru condiţionarea filtrelor pe care s-au prelevat pulberile
 Aparate pentru producerea apei ultrapure
 Nişă chimică
 Baie cu ultrasunete
 Etuve
 Agitatoare si plite diverse
 Ph-metre şi conductometre
Tot în cadrul Laboratorului de Aer se va face calibrarea analizoarelor din staţiile Reţelei
Naţionale de Monitorizare Automată a Calităţii Aerului.
Compartimentul de calibrare are în dotare:
 Sistem pentru diluţia gazelor/titrare în fază gazoasă
 Calibrator portabil pentru ozon
 Standard primar pentru calibrarea debitelor

Tipuri de analize efectuate de APM locale în domeniul poluării aerului
În cadrul Reţelei Naţionale de Monitorizare Automată a Calităţii Aerului se realizează
monitorizarea următorilor poluanţi: SO2, NO, NO2, NOX, pulberi în suspensie- fracţiile PM 10 şi
PM2,5, CO, O3, benzen, Pb.
În laboratoare, în afară de aceşti compuşi se mai analizează: NH 3, H2S, fenoli, Cl2, formaldehidă,
H2SO4, metale grele, pulberi totale etc, în funcţie de specificul local al fiecărei agenţii.
Din precipitaţii se analizează: pH, Conductivitate, Aciditate / Alcalinitate, Na, K, Ca, Mg, sulfati,
azotati, azotiti, amoniu, cloruri.

LEGISLAŢIE
39
Directiva 96/62/CEE a Consiliului privind evaluarea si managementul calitatii aerului
inconjurator
Transpunere si implementare
 H.G. nr. 731/2004 privind adoptarea Strategiei Nationale privind Protectia Atmosferei;
 H.G. nr. 738/2004 privind adoptarea Planului National de Actiune pentru Protectia
Atmosferei;
 H.G. nr. 543/2004 privind elaborarea si punerea in aplicare a planurilor si programelor de
gestionare a calitatii aerului;
 H.G. nr. 586/2004 privind infiintarea si organizarea Sistemului national de evaluare si
gestionare integrata a calitatii aerului;
 O.M. 524/1999 privind elaborarea inventarelor de emisii ale poluantilor atmosferici;
 Legea nr. 655/2001 pentru aprobarea O.U.G nr. 243/2000 privind protectia atmosferei;
 Legea nr. 265/2006 privind protectia mediului

Directiva 99/30/CE a Consiliului privind valorile limita ale dioxidului de sulf, dioxidului si
oxizilor de azot, particulelor in suspensie si plumbului din aer (modificata de
Decizia2001/744/CE)
 O.M nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limita, a
valorilor de prag si a criteriilor si metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de
azot si oxizilor de azot, pulberilor in suspensie (PM10 si PM2,5), plumbului, benzenului,
monoxidului de carbon si ozonului in aerul inconjurator;
 O.M. nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerarilor si clasificarea aglomerarilor si zonelor
pentru evaluarea calitatii aerului in Romania;
 Legea nr. 655/2001 pentru aprobarea O.U.G nr. 243/2000 privind protectia atmosferei;
 HG nr. 543/2004 privind elaborarea si punerea in aplicare a planurilor si programelor de
gestionare a calitatii aerului in vederea atingerii valorilor limita intr-o anumita perioada de
timp;
 H.G. nr. 586/2004 privind infiintarea si organizarea Sistemului National de Evaluare si
Gestionare Integrata a Calitatii Aerului.

40
Directiva 2000/69/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind valorile limita pentru
benzen si monoxidul de carbon in aerul inconjurator
pentru evaluarea calitatii aerului in Romania.

Directiva 2002/3/CE a Parlamentului European si a Consiliului privind ozonul in aerul
inconjurator
pentru evaluarea calitatii aerului in Romania.

Directiva 2004/107/EC a Parlamentului European si a Consiliului privind arsenul, cadmiul,
mercurul, nichelul şi hidrocarburile aromatice policiclice in aerul ambiental
 O.M. nr. 448/2007 pentru aprobarea Normativului privind evaluarea pentru arsen, cadmiu,
mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător
PROTECŢIA ATMOSFEREI - LEGISLAŢIE SPECIFICĂ

 Legea 655/2001 pentru aprobarea OU 243/2000 privind protecţia atmosferei (MO
nr.773/2001)
41
 HG 731/2004 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia atmosferei (MO
nr.476/2004)
 HG 738/2004 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune în domeniul protecţiei
atmosferei (MO nr.496/2004)
 OU 243/2000 privind protecţia atmosferei (MO nr.633/2000) modificată de OU 12/2007
(MO nr.153/2007)

Zgomot ambiant
Directiva 2002/49/CE privind evaluarea şi managementul zgomotului ambiental
 HG 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiental
 OM MMGA/MTCT/MS/MAI nr. 678/1344/915/1397 din 2006 (MO nr. 730/2006), pentru
aprobarea Ghidului privind metodele interimare de calcul al indicatorilor de zgomot pentru
zgomotul produs de activităţile din zonele industriale, de traficul rutier, feroviar şi aerian
din vecinătatea aeroporturilor
 OM MTCT nr. 1258/2005 pentru stabilirea unităţilor responsabile cu elaborarea hărţilor de
zgomot pentru căile ferate, drumurile şi aeroporturile aflate în administrarea lor, hărţile
strategice de zgomot şi planurile de acţiune aferente acestora, din domeniul propriu de
activitate, precum şi limitele de competenţă ale acestora modificat prin OM nr. 720 /2007
(MO nr.583/2007)
 OM MMDD 1830/2007 pentru aprobarea Ghidului privind realizarea, analizarea şi
evaluarea hărţilor strategice de zgomot (MO nr.864/2007). Anexă
Controlul emisiilor de COV rezultaţi de la depozitarea şi distribuţia benzinei
42
Directiva 94/63/CE privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din
depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a
carburanţilor
 HG 568/2001 privind stabilirea cerinţelor tehnice pentru limitarea emisiilor de compuşi
organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei
la terminale şi la staţiile de benzină, cu modificarile si completarile ulterioare
 OM 781/2004 pentru aprobarea Normelor etodologice privind măsurarea emisiilor de compuşi
volatili rezultaţi din depozitarea şi încărcarea/descărcarea benzinei la terminale (M. Of.
nr. 1243/23.12.2004)
 OM 1244/2005 privind aprobarea formatelor de raportare a stadiului implementării Directivei
94/63/CE
 OM 612/2005 pentru modificarea OM MEC 468/2005 privind desemnarea organismelor de
inspecţie a instalaţiilor, echipamentelor şi dispozitivelor utilizate în scopul limitării
emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea
şi distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină; (M.Of. nr. 992 din 9
noiembrie 2005)
 OM MEC 122/2005 privind inlocuirea anexei la Ordinul ministrului industriei si resurselor nr.
337/2001 pentru aprobarea Normelor privind inspecţia tehnică a instalaţiilor,
echipamentelor şi dispozitivelor utilizate în scopul limitării emisiilor de compuşi
organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei
la terminale şi la staţiile de benzină; (M.Of. nr. 324 din 18 aprilie 2005)
 OM MEC 716/2005 pentru aprobarea Normelor privind inspecţia tehnică a containerelor
mobile utilizate pentru transferul benzinei de la un terminal la o staţie de benzină, la alt
depozit sau terminal, în scopul limitării emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi
din operaţiile de încărcare, transport, descărcare şi distribuţie a benzinei la terminale şi
la staţiile de benzină; (M.Of. nr. 152 din 17 februarie 2006)
 OM MEC 488/2006 privind recunoaşterea organismelor de inspecţie tehnică în exploatare
pentru instalaţiile de încărcare şi descărcare a benzinei, amplasate pe containerele
mobile; (M.Of. nr. 643 din 26 iulie 2006)
 OM 553/2008 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului economiei şi comerţului nr.
468/2005 privind desemnarea organismelor de inspecţie a instalaţiilor, echipamentelor
43
şi dispozitivelor utilizate în scopul limitării emisiilor de compuşi organici volatili
rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei la terminale şi
la staţiile de benzină; (M.Of. nr. 180 din 10 martie 2008).
4. ACORDUL DE MEDIU

Actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, prin care
sunt stabilite conditiile si, dupa caz, masurile pentru protectia mediului, care trebuie respectate în
cazul realizarii unui proiect;

Procedura
Procedura de emitere a acordului de mediu se desfasoara in conformitate cu prevederile
Ord. MAPM nr.860/2002 si a prevederilor HG nr.12 13/2006 cu modificarile si completarile
ulterioare.
Acordul de mediu se solicita pentru proiecte de investitii noi sau la modificarea celor existente,
inclusiv pentru proiecte de dezafectare, aferente activitatilor si/sau instalatiilor cu impact asupra
mediului.
Toate solicitarile de acorduri de mediu, se depun la autoritatea publica pentru protectia mediului
pe raza careia se afla amplasamentul ales al proiectului.
Legislatie curenta
 Ordonanta de urgenta nr.195/2005 privind protectia mediului aprobata cu modificari de
Legea nr.265/2006, cu modificarile si completarile ulterioare
 HG 1213/2006 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului
pentru anumite proiecte publice sau private modificata cu Ordinul 794/2007
 Ordinul M.A.P.M. nr. 860/2002 privind procedura de evaluare a impactului asupra mediului de
emitere a acordului de mediu
 Ordinul MAPAM nr.210/25.03.2004 privind modificarea Ordinului M.A.P.M. nr.860/2002
 Ordinul MMGA nr.1037/2005 privind modificarea Ordinului M.A.P.M. nr.860/2002
 Ordinut M.A.P.M. nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor
procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului.
44

ACTE NECESARE

Cerere (model tipizat)
 certificat de urbanism
 acte doveditoare ale dreptului de folosinta (copie)
 plan de situatie anexa la certificatul de urbanism (copie)
 plan de incadrare in zona (copie)
 dovada platii tarifului de evaluare initiala a solicitarii conform prevederilor Ord. MMDD
nr.1108/2007
 memoriu tehnic conform normativului de continut (anexa II.2) din Ord. 860/2002 pentru
proiectele care se incadreaza in Anexa I.1 sau I.2 din ordinul mentionat mai sus.
 Anunt public conform anexei II.4 la Ord. 860/2002

Taxe si tarife (conform prevederilor Ord. MMDD nr.1108/2007)

Tarifele se achita in avans, integral sau pe etape de procedura, atunci cand acestea sunt
determinate cu certitudine. Pentru proiectele supuse etapei de incadrare, tarifele corespunzatoare
etapelor de definire a domeniului sau de analiza calitatii raportului la studiul de evaluare a
impactului asupra mediului nu se percep inainte de incadrarea proiectului. Taxa pentru emiterea
acordului de mediu se achita inainte de eliberarea acestuia, dar nu inainte de parcurgerea etapei
de incadrare a proiectului.

Valabilitate

Acordul de mediu îsi pastreaza valabilitatea pe toata perioada punerii în aplicare a planului sau
programului, respectiv proiectului

Anexa II.2.

45
Normativ de continut
pentru memoriul tehnic necesar emiterii acordului/acordului integrat de mediu

I. Date generale
- Denumirea obiectivului de investitii.
- Amplasamentul obiectivului si adresa.
- Proiectantul lucrarilor.
- Beneficiarul lucrarilor/ titularul proiectului/ proprietarul depozitului*/ operatorul depozitului*;
- Valoarea estimativa a lucrarilor, din care: pentru protectia mediului.
- Perioada de executie propusa.

II. Date specifice proiectului
1. Oportunitatea investitiei
- Scopul si importanta obiectivului de investitii.
- Utilitatea publica si/sau modul de încadrare în planurile de urbanism si amenajarea teritoriului,
alte scheme de amenajare, programe speciale, inclusiv planul national de gestiune a deseurilor*.

2. Descrierea proiectului
Se prezinta elementele caracteristice proiectului, incluzand, mai ales:
- descrierea caracteristicilor fizice ale intregului proiect si necesitatilor de folosinta in timpul
fazelor de constructie si functionare, cu modul de asigurare cantitativa si calitativa a utilitatilor;
- descrierea principalelor caracteristici ale proceselor de productie, de exemplu natura si
cantitatea materialelor folosite, capacitati de productie, materii prime, auxiliare si combustibili
utilizati, produse si subproduse obtinute si destinatia acestora, alte date specifice;
- descrierea efectelor semnificative probabile ale proiectului propus asupra mediului rezultand
din utilizarea resurselor naturale.

In cazul proiectelor privind instalatii pentru depozitarea deseurilor, vor fi prezentate, de
asemenea:
- clasa din care face parte depozitul – pentru deseuri inerte, pentru deseuri nepericuloase, pentru
deseuri periculoase;
46
- numarul de locuitori deserviti (inclusiv localitatile) - în cazul depozitelor de deseuri
nepericuloase;
- suprafata ocupata si capacitatea maxima;
- durata de functionare estimata (corelat cu prognozele de generare a deseurilor pe urmatorii 10
– 15 ani);
- lista deseurilor pe care le accepta la depozitare;
- procedura de acceptare a deseurilor la depozitare (inclusiv modul de înregistrare a datelor);
- infrastructura depozitului si alte elemente componente, în cazul în care proiectul prevede si
realizarea altor activitati în plus fata de depozitare (inclusiv tehnologii si instalatii pentru tratarea
deseurilor, daca este cazul);
- sistemul de impermeabilizare a cuvetei depozitului;
- sistemul de auto-monitorizare tehnologica;
- aspecte privind protectia muncii si paza contra incendiilor.

III. Surse de poluanti si protectia factorilor de mediu
1. Protectia calitatii apelor
- Sursele de poluanti pentru ape, concentratii si debite masice de poluanti rezultati pe faze
tehnologice si de activitate;
- Statiile si instalatiile de epurare sau de preepurare a apelor uzate proiectate, elementele de
dimensionare, randamentele de retinere a poluantilor;
- Concentratiile si debitele masice de poluanti evacuati în mediu, locul de evacuare sau
emisarul.
asemenea:
- sistemul de colectare, tratare si eliminare a levigatului (inclusiv descrierea tehnologiei si
instalatiei de tratare propuse, în cazul în care aceasta se realizeaza pe amplasament).

2. Protectia aerului
- Sursele de poluanti pentru aer, debitele, concentratiile si debitele masice de poluanti rezultati
si caracteristicile acestora pe faze tehnologice sau de activitate.
47
- Instalatiile pentru epurarea gazelor reziduale si retinerea pulberilor, pentru colectarea si
dispersia gazelor reziduale în atmosfera, elementele de dimensionare, randamentele.
- Concentratiile si debitele masice de poluanti evacuati în atmosfera.
asemenea:
- sistemul de colectare si evacuare a gazului de depozit (inclusiv modalitatea de tratare propusa
– ardere controlata, utilizare etc.).

3. Protectia împotriva zgomotului si vibratiilor
- Sursele de zgomot si de vibratii.
- Amenajarile si dotarile pentru protectia împotriva zgomotului si vibratiilor.
- Nivelul de zgomot si de vibratii la limita incintei obiectivului si la cel mai apropiat receptor
protejat.

4. Protectia împotriva radiatiilor
- Sursele de radiatii.
- Amenajarile si dotarile pentru protectia împotriva radiatiilor.
- Nivelul de radiatii la limita incintei obiectivului si la cel mai apropiat receptor protejat.

5. Protectia solului si a subsolului
- Sursele de poluanti pentru sol si subsol.
- Lucrarile si dotarile pentru protectia solului si a subsolului.

6. Protectia ecosistemelor terestre si acvatice
- Descriere a aspectelor de mediu ce vor fi probabil semnificativ afectate prin proiectul propus,
inclusiv, in special: populatia, fauna, flora, solul, apa, aerul, factorii climatici, peisajul si inter-
relatiile dintre acesti factori.
- Poluantii si activitatile ce pot afecta ecosistemele acvatice si terestre.
- Lucrarile, dotarile si masurile pentru protectia faunei si florei terestre si acvatice, a
biodiversitatii, monumentelor naturii si ariilor protejate.

48
7. Protectia asezarilor umane si a altor obiective de interes public
- Distanta fata de asezarile umane si obiectivele de interes public, respectiv investitii,
monumente istorice si de arhitectura, diverse asezaminte, zone de interes traditional etc.
- Lucrarile, dotarile si masurile pentru protectia asezarilor umane si a obiectivelor protejate
si/sau de interes public.

8. Gospodarirea deseurilor generate pe amplasament
- Tipurile si cantitatile de deseuri de orice natura rezultate.
- Modul de gospodarire a deseurilor si asigurarea conditiilor de protectie a mediului.

9. Gospodarirea substantelor toxice si periculoase
- Substantele toxice si periculoase produse, folosite, comercializate.
- Modul de gospodarire a substantelor toxice si periculoase si asigurarea conditiilor de protectie
a factorilor de mediu si a sanatatii populatiei.

IV. Lucrari de refacere/restaurare a amplasamentului
- Situatii identificate de risc potential; zonele si factorii de mediu posibil a fi afectati.
- Descrierea masurilor preconizate pentru prevenirea, reducerea si, acolo unde este posibil,
contracararea efectelor adverse semnificative asupra mediului.
- Lucrarile propuse pentru refacerea/restaurarea amplasamentului in caz de accidente si/sau la
incetarea activitatii.
asemenea:
- prevederi privind modul de constituire a “Fondului pentru închiderea depozitului de deseuri si
urmarirea acestuia post-închidere”, inclusiv pentru acoperirea partiala (a unei celule cu
capacitatea epuizata), în cazul în care proiectul prevede acest lucru;
- aspecte referitoare la planul de interventie pentru cazuri accidentale si / sau de urgenta;
- sistemul de închidere si monitoring post-închidere;
- modalitati de reabilitare si utilizare ulterioara a terenului.

V. Prevederi pentru monitorizarea mediului
49
Dotarile si masurile prevazute pentru controlul emisiilor de poluanti în mediu, supravegherea
calitatii factorilor de mediu si monitorizarea activitatilor destinate protectiei mediului.
asemenea:
- sistemul de auto-monitorizare a emisiilor si a calitatii factorilor de mediu în zona de influenta
(în conformitate cu prevederile legale în vigoare);
- modul de înregistrare si raportare a datelor de monitoring în timpul exploatarii si post-
închidere.

VI. Anexe - Piese desenate
1. Planul de încadrare în zona a obiectivului si planul de situatie cu modul de planificare a
utilizarii suprafetelor.
2. Schemele-flux pentru:
- procesul tehnologic si fazele activitatii, cu bilant cantitativ si calitativ, cu sursele de poluanti,
mod de colectare si dirijare la instalatiile de depoluare;
- procesele de retinere a poluantilor.
3. Alte piese desenate, stabilite de autoritatea teritoriala pentru protectia mediului.

Note:
I. Pentru proiectele de investitii care urmeaza a fi finantate din fonduri comunitare (ISPA,
SAPARD, etc.), parametrii instalatiilor si conditiile de functionare vor avea in vedere conditiile
de emisie/evacuare de poluanti stabilite prin legislatia UE. Se pastreaza limitele nationale, in
situatii in care acestea sunt mai restrictive decat cele stabilte de legislatia UE.

II. Pentru activitatile cuprinse in anexa nr.1A la prezenta procedura, respectiv in anexa nr. 1 la
ordonanta de Urgenta nr.34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii,
vor fi avute in vedere urmatoarele:
(1) memoriul tehnic va specifica modul cum au fost aplicate cerintelor specifice autorizarii
integrate de mediu, inclusiv cele referitoare la limitele de poluanti in raport cu aplicarea celor mai
bune tehnici disponibile.
50
(2) se vor consulta si aplica prevederile legale privind limitele de emisie a poluantilor in aer si in
apa, continute in urmatoarele acte legislative, privind:

a) Incinerarea deseurilor, conform prevederilor Hotararii de Guvern nr. 128 din 14 februarie 2002,
modificat de HG nr.268/2005;
b) Gestionarea uleiurilor uzate, conform Hotararii de Guvern nr. 235/2007;
c) Programul de actiune pentru reducerea poluarii mediului acvatic si a apelor subterane, cauzata
de evacuarea unor substante periculoase, aprobat prin Hotararea de Guvern nr. 118 din 7
februarie 2002;
d) Stabilirea unor masuri pentru limitarea emisiilor anumitor poluanti in aer proveniti din instalatii
mari de ardere, conform prevederilor legale si de la data intrarii in vigoare a acestora;
e) Reducerea emisiilor de compusi organici volatili datorate utilizarii solventilor organici in
anumite activitati si instalatii, conform prevederilor legale si de la data intrarii in vigoare a
acestora;
f) Prevenirea si reducerea poluarii mediului cu azbest, conform prevederilor legale si de la data
intrarii in vigoare a acestora.

5. AUTORIZATIA DE MEDIU
Actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, prin care
sunt stabilite conditiile si/sau parametrii de functionare al unei activitati existente sau al unei
activitati noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în functiune.
Autorizatie integrata de mediu - actul administrativ emis de autoritatea competenta pentru
protectia mediului, care acorda dreptul de a exploata în totalitate sau în parte o instalatie, în
anumite conditii, care sa garanteze ca instalatia corespunde prevederilor privind prevenirea si
controlul integrat al poluarii; autorizatia poate fi emisa pentru una sau mai multe instalatii ori
parti ale acesteia, situate pe acelasi amplasament si exploatate de acelasi operator.
Categoriile de activitati industriale pentru care este necesara o autorizatiei integrate de mediu
sunt prevazute in anexa nr.1 la OUG nr. 152/2005.

51
Procedura
 Ordinul MMGA nr. 17 98/2007 pentru aprobarea proceduriI de emitere a
autorizatiei de mediu (nu se aplica pentru obtinerea autorizatiei integrate de mediu)
 Ordinul MAPAM 818/2003 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizatiei
integrate de mediu
 Ordinul MAPAM 36/2004 privind aprobarea Ghidului tehnic general pentru
aplicarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu
Solicitarea si obtinerea autorizatiei de mediu sunt obligatorii atit pentru desfasurarea
activitatilor existente, cat si pentru inceperea activitatilor noi.
Solicitarea unei autorizatii de mediu se face cu minimum 45 de zile inainte de expirarea
unei autorizatii de mediu existente.
Autorizatia de mediu se solicita la sediul APM Braila in a carei raza se afla
amplasamentul.

Legislatie curenta
 Ordonanta de urgenta nr.195/2005 privind protectia mediului aprobata cu
modificari de Legea nr.265/2006
 Ordinul MMDD nr.1798/2004 pentru aprobarea proceduriI de emitere a
autorizatiei de mediu
 Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea si controlul
integrat al poluarii, modificata si aprobata de Legea nr.84/2006;.
 Ordinul MAPAM 818/2003 pentru aprobarea Procedurii de emitere a autorizatiei
integrate de mediu, modificata la anexa prin Ordinul MMGA nr.1158/15.11.2005;
 Ordinul MAPAM 36/2004 privind aprobarea Ghidului tehnic general pentru
aplicarea procedurii de emitere a autorizatiei integrate de mediu

Acte necesare
Lista documentelor necesare pentru eliberarea autorizatiei de mediu
Cerere, completata si stampilata
Fisa de prezentare sI declaratie (Anexa nr.2 conform modelului – Ord. MMDD nr.
1798/2007 pentru aprobarea proceduriI de emitere a autorizatiei de mediu )
52
Dovada ca a facut publica solicitarea
Piese desenate (plan de situatie, plan incadrare in zona)
Proces verbal de constatare pentru verificarea respectarii tuturor conditiilor impuse prin
acordul de mediu intocmit conform Ord. MAPM nr.860/2002 (cu modificarile si completarile
ulterioare) sau nota privind stadiul de realizare a programului de conformare existent, dupa caz
Functie de specificul activitatii ATPM poate solicita, dupa verificarea amplasamentului
si analiza documentelor depuse, informatii, acte sau documente suplimentare.

Modalitati de revizuire, transfer prelungire autorizatie de mediu

Revizuirea autorizatiei de mediu se realizeaza ori de cate ori exista o schimbare de fond a
datelor care au stat la baza emiterii ei. Titularul va informa in scris ATPM despre acest lucru, iar
ATPM va emite o autorizatie de mediu revizuita, incluzand acele date care s-au modificat, sau
va decide reluarea procedurii de emitere a unei noi autorizatii de mediu.
In situatia schimbarii titularului, denumirii sau formei juridice a societatii, cand activitatile se
desfasoara in aceleasi conditii pentru care a fost emisa autorizatia de mediu, aceasta se transfera
pentru noul titular sau pentru noua denumire a societatii. In acesta situatie nu se percep taxe sau
tarife.

Tarife pentru emiterea autorizatiei de mediu (conform prevederilor ord. MMDD
nr.1108/2007)
Valabilitate
Potrivit OUG 195/2005, modificata si completat` ulterior, valabilitatea autorizatiei este
de 10 ani, sau pentru autorizatiile de mediu emise cu program pentru conformare sunt valabile
pe toata perioada derularii programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data scadenta de
realizare a ultimei masuri din programul respectiv.

ANEXA 2
CONTINUTUL-CADRU
al Fisei de prezentare si de declaratie, necesara emiterii autorizatiei de mediu

53
1. Date generale
- Denumirea unitatii, firmei etc., adresa, telefon, fax.
- Amplasamentul.
- Profilul de activitate.
- Forma de proprietate.
- Regimul de lucru (ore/zi, zile/saptamina, zile/an).

2. Date specifice activitatii
a) Activitatea desfasurata
Se prezinta activitatea specifica desfasurata cu informatii complete, iar in cazul unei activitati
cu profil industrial se descriu procesele de fabricatie.
b) Dotari
Dotarile specifice: cladiri (cu suprafata spatiilor ocupate), utilaje, instalatii, masini, aparate
etc.
c) Bilantul de materiale
- Cantitatile de materii prime, auxiliare si combustibili, intrate in proces.
- Pierderile pe faze de fabricatie sau activitate si emisiile in mediu (inclusiv deseuri).
- Cantitatile de produse si subproduse rezultate.
Bilantul acestor materiale, care serveste si la intocmirea si revizuirea bilantului de mediu,
trebuie sa se inchida, cu eroarea acceptata de metodologia de calcul folosita.
d) Utilitati
- Modul de asigurare cu utilitati (apa, canal, energie etc.): surse, cantitati, volume.

3. Surse de poluanti si protectia factorilor de mediu
Protectia calitatii apelor
- Sursele de ape uzate si compusii acestor ape.
- Statiile si instalatiile de epurare sau de preepurare a apelor uzate, randamentele de retinere a
poluantilor, locul de evacuare (emisar, canalizare publica, canalizare, platforma industriala).
- Poluantii evacuati in mediu sau in canalizari publice ori in alte canalizari (in mg/l si kg/zi).

Protectia atmosferei
54
- Sursele si poluantii pentru aer.
- Instalatii pentru colectarea, epurarea si dispersia gazelor reziduale si a pulberilor.
- Poluantii evacuati in atmosfera (in mg/mc si g/s).

Protectia impotriva zgomotului si vibratiilor
- Sursele de zgomot si de vibratii.
- Dotarile, amenajarile si masurile de protectie impotriva zgomotului si vibratiilor.
- Nivelul de zgomot si de vibratii produs.

Protectia solului si subsolului
- Sursele posibile de poluare a solului si a subsolului.
- Masurile, dotarile si amenajarile pentru protectia solului si a subsolului.

Protectia impotriva radiatiilor
- Sursele de radiatii din activitate.
- Dotarile, amenajarile si masurile pentru protectia impotriva radiatiilor.
- Nivelul radiatiilor emise in mediu.
Protectia fondului forestier
- Situatia afectarii fondului forestier.
- Lucrarile si masurile pentru diminuarea si eliminarea impactului negativ produs asupra
vegetatiei si ecosistemelor forestiere.
Protectia ecosistemelor, biodiversitatii si ocrotirea naturii
- Sursele posibile de afectare a ecosistemelor acvatice si terestre, a monumentelor naturii, a
parcurilor nationale si a rezervatiilor naturale.
- Masurile pentru protectia ecosistemelor, biodiversitatii si pentru ocrotirea naturii, in general.
Protectia peisajului si a zonelor de interes traditional
- Modul de incadrare a obiectivului in peisaj.
- Masuri si amenajari pentru protectia peisajului si a zonelor de interes traditional.
Gestiunea deseurilor
- Sursele de deseuri, tipuri, compozitie si cantitati de deseuri rezultate.
55
- Modul de gospodarire a deseurilor: depozitare controlata, transport, tratare, refolosire,
distrugere, integrare in mediu, comercializare.
Gestiunea substantelor şi preparatelor periculoase
- Substantele si preparatelor periculoase utilizate/de\inute, cantitatile utilizate/deţinute şi
filele de securitate ale acestora.
- Modul de gospodarire, masurile, dotarile si amenajarile pentru protectia mediului.
Gestiunea ambalajelor
- Tipurile si cantitatile de ambalaje folosite.
- Modul de gospodarire a ambalajelor si masuri pentru protectia mediului.
Incadrarea in planurile de urbanism si amenajare a teritoriului
- Modul de incadrare a obiectivului in cerintele planurilor de urbanism si amenajare a
teritoriului.

Protectia asezarilor umane
- Distanta fata de asezarile umane, localitatile si populatia eventual afectata.
- Masurile, dotarile si amenajarile pentru protectia asezarilor umane.

Respectarea prevederilor conventiilor internationale la care Romania a aderat
- Amenajarile, dotarile si masurile pentru respectarea conventiilor internationale, a
reglementarilor comunitare si ale organismelor O.N.U. la care Romania a aderat.
Alte date si informatii privind protectia mediului
Se vor prezenta si alte date specifice activitatii sau solicitate de autoritatea pentru protectia
mediului, care au legatura cu protectia factorilor de mediu și planul de intervenție în caz de
poluări accidentale.
Reconstructia ecologica
- Lucrari si masuri pentru refacerea mediului deteriorat, precum si pentru mentinerea unui
ecosistem corespunzator in zona.
Monitorizarea mediului
- Dotari si masuri privind instruirea personalului, managementul exploatarii si analiza
periodica a propunerii de conformare pentru controlul emisiilor de poluanti, supravegherea
calitatii mediului si monitorizarea activitatilor de protectie a mediului.
56

MENŢIUNE:
Conţinutul fişei de prezentare şi de declaraţie ce se va întocmi şi se va prezenta la autoritatea
pentru protecţia mediului se va adapta:
- în funcţie de specificul activităţii;
- conţinutului cadru care formează obiectul acestei anexe.
6. NOUL SISTEM NATIONAL DE MONITORING INTEGRAT AL CALITATII

APELOR DIN ROMANIA
Una dintre prioritatile importante ale Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA) in
domeniul integrarii europene, in conformitate cu prevederile Acordului de Aderare a Romaniei la
Uniunea Europeana, o reprezinta implementarea noii strategii europene de monitorizare a apelor.
Implementarea strategiei europene implica modernizarea si dezvoltarea la standarde europene, a
sistemului de monitoring integrat al apelor din Romania. In cursul lunii iulie 2005, Ministerului
Mediului si Gospodaririi Apelor, prin Administratia Nationala “Apele Romane” (ANAR), a
finalizat proiectarea noului sistem national de monitoring integrat al calitatii apelor, in
conformitate cu prevederile directivelor europene. Sistemul de monitoring trebuie sa devina
operational pana la 1 ianuarie 2007, adica la aceeasi data cu statele membre, in conformitate cu
obligatiile asumate de Romania prin Acordul de Aderare.
Noul sistem de monitoring are ca obiectiv asigurarea suportului decizional in domeniul
gospodaririi integrate a apelor, prin cunoasterea la nivel national a starii apelor si a resurselor
ecologice, in conformitate cu prevederile legislatiei europene in domeniu. ANAR beneficiaza de
o retea de 41 laboratoare care realizeaza monitoringul integrat al apelor.
Prin 7231 sectiuni de monitorizare integrata, fata de cele 5999 existente in 2005, se
monitorizeaza si alte parti ale ecosistemului acvatic (in afara de apa): sedimente, alge acvatice,
pesti, moluste, alte forme de viata acvatica, in conformitate cu directivele europene.
O atentie deosebita se acorda monitorizarii substantelor prioritar periculoase care prezinta riscuri
pentru sanatatea umana si mediu, in conformitate cu prevederile Directivei 76/464/EEC.
Monitorizarea calitatii apelor se va realiza prin cele 41 de laboratoare specializate in executarea
analizelor fizico-chimice si biologice din reteaua Administratiei Nationale “Apele Romane”.
57
Sistemul national de monitoring va furniza informatii si la nivelul bazinului international al
Dunarii si Marii Negre, precum si al retelei EUROWATERNET, in baza legilor de ratificare a
conventiilor pentru protectia Dunarii si Marii Negre.
Noţiuni generale privind monitorizarea apelor subterane
Monitoringul calităţii apelor reprezintă un element de bază în orice program de

gospodărire a apelor. Aşa cum s-a arătat managementul resurselor de apă necesită informaţii cu
privire la: condiţiile de calitate a apelor de suprafaţă şi subterane la nivel naţional; unde, cum şi
de ce s-au modificat aceste condiţii în timp unde există probleme majore legate de calitatea apelor
şi care sunt cauzele apariţiei lor existenţa unor programe care lucrează efectiv pentru prevenirea
sau remedierea problemelor; respectarea standardelor şi obiectivelor de calitate.
Scopul monitoringului calităţii apelor este acela de a răspunde la aceste întrebări şi de a
asigura supravegherea întregului ciclul captare – tratare – distribuţie – utilizare – evacuare.
6.1. Monitorizarea apelor subterane
Supravegherea constă în măsurători continue, specifice, observaţii şi raportări pentru

scopuri de management al calităţii mediului şi activităţi operaţionale. Monitoringul ambiental
constă din toate formele de monitoring, inclusiv prelevarea de sedimente şi forme de viaţă,
efectuate după imediata apariţie a unor poluări în sistemul acvatic.
Monitoringul de conformare este efectuat cu scopul: îndeplinirii cerinţelor imediate legate
de calitatea mediului, statuate prin reglementări; controlului pe termen lung al calităţii apelor;
respectării standardelor privind calitatea apelor receptoare, prin testarea efluenţilor; menţinerii
calităţii apelor conform standardelor în timpul şi după construcţia unui proiect.
Monitoringul biologic constă în măsurători repetate ale parametrilor biologici, pentru
evaluarea situaţiei curente şi a modificărilor acestora, în timp. Urmărirea biologică constă în
colectarea şi analizarea unor porţiuni reprezentative ale unor comunităţi acvatice, pentru
determinarea structurii şi a funcţiunilor acestora. Monitoringul apelor este o activitate de evaluare
58
a caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale apei în relaţie cu condiţiile de sănătate umană şi
cu cele ecologice.
6.2. Scopul şi obiectivele monitorizării mediilor acvatice
Prin activitatea de monitorizare se urmăreşte comportarea ecosistemelor acvatice,
constituite din apele de suprafaţă (râuri, lacuri), apele subterane, apele din estuare, apele costiere,
comunităţile acvatice asociate şi sedimente. Mărimile măsurate în cadrul unei activităţi de
monitoring sunt de natură fizică, chimico/toxicologică, biologico/ecologică, precum şi date
asociate pentru interpretare. Activităţile de monitoring constau în: identificarea problemelor de
mediu; proiectarea şi planificarea programelor de monitoring; selectarea indicatorilor de
monitoring; stabilirea amplasărilor de puncte ale reţelei de monitoring;
6.3. Indicatori de monitorizare
Indicatorii de monitorizare se clasifică în următoarele categorii [60]: indicatori de
îndeplinire a obiectivelor de management; indicatori pentru evaluarea situaţiei prezente şi a
tendinţelor; indicatori multicriteriali de descriere a condiţiilor ecologice; indicatori de
comparabilitate a datelor.
Indicatorii de mediu (tabelul 6.1) sunt proprietăţi măsurabile care, singure sau în combinaţie,
asigură evidenţe ştiinţifice şi manageriale asupra calităţii ecosistemelor sau o evidenţă sigură
asupra tendinţelor în calitate. Indicatorii de mediu trebuie măsuraţi cu tehnologia disponibilă şi
validaţi ştiinţific, pentru evaluarea calităţii ecosistemelor şi furnizarea de informaţii utile
factorilor de decizie managerială. Astfel, trebuie realizată o gamă largă de măsurători fizice,
chimice şi biologice asupra condiţiilor şi proceselor la diferite scări. Măsurătorile indicatorilor de
mediu trebuie să conducă la date cantitative şi calitative valide care pot fi comparate la scară
temporală şi spaţială. Interpretarea măsurătorilor trebuie să se facă cu acurateţe, astfel încât să
poată fi descrise variabilitatea naturală şi efectele induse de activităţile antropice.
7. INDRUMAR PENTRU REALIZAREA UNUI PLAN DE MONITORIZARE
7.1. Stabilirea titlului.

7.2. Informatii despre obiectiv.
59
7.2.1. Denumire.
7.2.2. Localizare, telefon, fax, e-mail.
7.2.3. Descriere activitate.
7.3. Procese tehnologice, proceduri de lucru – descrierea fluxului tehnologic cu
evidentierea emisiilor poluante pentru factorii de mediu.
7.4. Inventarul poluantilor pentru:
7.4.1. Aer.
7.4.2. Apa.
7.4.3. Sol.
7.4.4. Starea sanatatii polpulatiei din zona si a lucrarilor din cadrul obiectivului.
7.5. Stabilirea punctelor de prelevare a probelor – scheme, harti.
7.6. Stabilirea substantelor monitorizate si a tipului de prelevare probe (continuu,
discontinuu – frecventa etc.).
7.7. Inventarul mijloacelor necesare preluarii probelor.
7.8. Sistemul de realizare a analizelor.
7.9. Sistemul de prelucrare a rezultatelor analizelor.
7.10. Estimarea costurilor necesare pentru realizarea monitorizarii.
7.11. Utilizarea rezultatelor monitorizarii.
7.12. Concluzii.
8. STUDIU DE CAZ. PLAN DE MONITORIZARE A EMISIILOR DIFUZE LA UN

OBIECTIV INDUSTRIAL X
60
8.1. Introducere
Planul de monitorizare constă în identificarea informaţiilor privind poluarea,
culegerea, analiza şi interpretarea a datelor disponibile puse la dispoziţie de agentul
economic analizat şi interpretarea rezultatelor măsurătorilor.
8.2. Identificarea amplasamentului şi localizarea
8.2.1. Localizare şi topografie
Obiectivul X se află amplasată pe platforma industrială a Sucursalei Y, învecinându-
se cu secţii din componenţa sucursalei.
Obiectivul X este compus din:
· teren în suprafaţă totală de 2969mp;
· clădire întocmire facturi şi birouri +grupul social;
· cabină poartă+ birou laborant;
· rampă de încărcare ;
· drumuri, alei şi platforme;
· instalaţie electrică de forţă şi iluminat;
· instalaţie electrică de forţă şi iluminat îngropată;
· reţea electrică de iluminat exterior;
· racord canalizare apă rece;
· racord canalizare apă menajeră;
· instalaţie electrică de iluminat aeriană;
· 3 rezervoare produse petroliere;
· casă de pompe.
Societatea analizată are acces la teren pe durata de funcţionare şi existenţă a
societăţii nou create.
Din punct de vedere topografic, amplasamentul Sucursalei Y se încadrează în
caracteristica generală a zonei, reprezentată de un relief de câmpie cu altitudini de
cca 140m. Situată în vecinătatea râului Prahova, la cca. 5km de malul stâng,
suprafaţa amplasamentului este netedă. Prahova curge în zonă printr-o vale mult
prea largă faţă de puterea lui de eroziune.
Amplasamentul Sucursalei Y s-a realizat pe un teren degradat (zona de
interfluviu dintre râurile Prahova şi Te1eajen).
61
8.2.2. Geologie şi hidrologie
Din punct de vedere geografic, amplasamentul este localizat în Câmpia
Ploieştilor formată din îngemănarea şi suprapunerea conurilor de dejecţie ale
râurilor Prahova şi Teleajen, la ieşirea acestora din Subcarpaţi.
Din punct de vedere geologic, se încadrează în partea nordică a Platformei
Moesice, respectiv în vecinătatea subducţiei acesteia, sub microplaca Transilvaniei.
Astfel, structura geologică a subsolului se încadrează în caracteristicile
generale ale zonei municipiului Ploieşti, alcătuită din depozite cuaternare (Halocen,
Pleistocen superior) suprapuse peste depozite mai vechi (Pleistocen mediu,
Pleistocen inferior şi Levantin).
Straturile geologice din adâncime sunt alcătuite din roci sedimentare.
Dispunerea acestora este tipică unităţilor de platformă, orizontale sau slab
monoc1inale. Spre partea superioară a scoarţei se întâlnesc pietrişuri, nisipuri şi
argile, într-o alternanţă ce tratează dispunerea sedimentelor transportate din Carpaţii
Meridionali şi zona subcarpatică.
Hidrogeologic, în zona de amplasament se identifică ape subterane, freatice
ce sunt cantonate în depozite psefito-psamitice romaniene. Aceste roci au o
porozitate ridicată şi, ca urmare, pot găzdui cantităţi mari de apă, ce se pot deplasa
cu viteze relativ mari prin interspaţiile dintre granulele minerale. Porozitate a
crescută, dispunerea straturilor, dezvoltarea spaţială mare a acestora, precum şi
topografia zonei impun o suprafaţă regulată şi cu mici variaţii spaţiale de adâncime
ale apelor subterane.
Forajele de exploatare din zonă au pus în evidenţă, la diferite adâncimi,
straturi acvifere captive între straturile argiloase impermeabile.
Apele de suprafaţă sunt reprezentate în zonă de râul Prahova situat la cca

5km nord de obiectiv şi râul Teleajen, situat la cca. 7km nord-est.
Apele de adâncime sunt exploatate în incinta sucursalei prin intermediul
forajelor săpate la adâncimi mari. Acviferul liber este alimentat în principal de apa
din precipitaţii şi cea provenită din topirea zăpezilor. Ca urmare nivelul hidrostatic
al apelor freatice suferă variaţii sezoniere, înregistrându-se adâncimi de 8-10m
62
primăvara şi toamna şi 20-22m în perioadele secetoase ale anului.
8.3. Istoricul zonei amplasamentului
Sucursala Y este amplasată în vecinătatea oraşului Z, pe platforma industrială
de sud-est, ocupând o suprafaţă de cca. 365,8ha.
Rafinăria a avut o capacitate iniţială de prelucrare de 30·0.000t ţiţei/ an şi a
fost dotată cu o instalaţie de distilare atmosferică, cracare termică şi rafinare a
produselor petroliere.
8.4. Activităţi desfăşurate în cadrul obiectivului

8.4.1. Generalităţi-angajaţi schimburi; procese tehnologice
În prezent Y asigură livrarea următoarelor produse: benzină Premium, benzină
Premium fără plumb, motorină, motorină City, benzină Super plus, benzină Euro.
Pentru primele trei produse sunt asigurate spaţii de depozitare şi livrare în cadrul
parcului de rezervoare
Rezervoarele de benzine sunt montate în cuvă de retenţie din pământ şi deci
nu sunt legate la un cămin vidanjabil care să preia eventualele scurgeri de produs
petrolier.
Celelalte produse însă, sunt depozitate în interiorul sucursalei, necesitând
pătrunderea autocisternelor pe teritoriul acesteia, fapt ce determină efectuarea unui
traseu suplimentar de cca.2km. Pentru evitarea acestei situaţii şi pentru concentrarea
livrărilor într-un singur loc, Y şi-a propus mărirea capacităţii de depozitare, pentru
noile tipuri de produse cu încă cinci rezervoare având următoarele capacităţi:
• 2 rezervoare a 1000mc fiecare pentru benzină Super plus;
· 2 rezervoare a lOOOmc fiecare pentru benzină Premium;
· 1 rezervor de 2000mc pentru motorină City.
Noile rezervoare vor fi prevăzute cu indicatoare de nivel tip RADAR ce vor fi
conectate la un sistem centralizat de urmărire şi monitorizare a activităţii rampei de
încărcare. Pentru evitarea contaminării produselor cu apă se vor monta sisteme de
scurgere automată a apei tip AGAR.
Noul parc va fi deservit de o casă de pompe cu 6 pompe având un debit de
63
250mc/oră, câte două pompe pentru fiecare tip de produs. Pompele vor fi montate pe
o platformă betonată, situată în apropierea parcului de rezervoare.
Rezervoarele vor avea capac fix şi membrană interioară pentru a se asigura
reducerea emisiilor de compuşi organici volatili. Rezervoarele de benzine vor fi
montate în cuvă de retenţie legată la un cămin vidanjabil, în timp ce restul va fi
montat în cuvă de retenţie dimensionată corespunzător normelor în vigoare, şi legat
la reţeaua de canalizare a Sucursalei Y.
Pentru pomparea produselor în rampă se vor prevede două linii noi cu Dn lOO
pentru motorină City şi benzină Super plus, dotate cu contoare masice.
Se propune înlocuirea pompelor existente cu pompe cu debit de 250mc/oră şi
modificarea braţelor de încărcare prin montarea de instalaţii de recuperare a
vaporilor astfel alese încât să emită în atmosferă COV sub 35mg/Nmc vehiculat
(valabil numai pentru benzină).
8.4.2. Stocarea materialelor-depozite de materii prime, rezervoare subterane

Benzina şi motorina constituie principalele materii prime ale societăţii
analizate.
Redăm în tabelul de mai jos modul de stocare a acestor produse.
Nr. Nr de Capacitate Capacitat

crt. Produs rezervoare de totală de
depozitare depozitare
I rezervor mc
mc
1 motorină 1 2000 2000
2 benzină Premium 1 2000 2000
fără plumb
3 Benzină Premium 2 700 1400
Rezervoarele de benzine şi motorină sunt montate în cuvă de retenţie din
pământ şi deci nu sunt legate la un cămin vidanjabil care să preia eventualele
scurgeri de produs petrolier. Rezervoarele sunt cu capac fIx.
Celelalte produse însă, sunt depozitate în interiorul sucursalei, necesitând
pătrunderea autocisternelor pe teritoriul acesteia, fapt ce determină efectuarea unui
traseu suplimentar de cca.2km.
64
8.4.3 Emisii atmosferice-emisii din procese tehnologice, alte emisii în
atmosferă
Caracteristic pentru activitatea desfăşurată în cadrul Y este faptul că sursele şi
emisiile în atmosferă reprezintă un factor de risc accentuat.
Principalele surse şi tipuri de emisii în atmosferă sunt:
• emisii de hidrocarburi volatile provenite din:
~ vaporizări la rampele de încărcare a produselor petroliere;
~ vaporizări la casa de pompe;
~ vaporizări la suprafaţa solului sau a apelor de suprafaţă a unor cantităţi de
produse petroliere provenite din scurgeri accidentale, în locurile unde s-au produs
aceste scurgen;
~ vaporizări la rezervoarele de depozitare .
~emisii de gaze de eşapament de la mijloacele auto ce tranzitează incinta;
Benzinele pentru automobile se fabrică prin amestecarea unui număr mare de
componenţi de diverse provenienţe şi calităţi, aceştia fiind de regulă benzine
obţinute în procesele de prelucrare din rafinării, dar şi compuşi oxidanţi precum
alcooli, esteri etc. În tabelul de mai jos prezentăm principalii componenţi de
amestec ai benzinelor auto şi unele caracteristici de bază.
Caracteristici principale
Componentul COR COM Gr. Lum. PVR
specifică dist. torr
aC
Benzină de RC 190-100 79-88 0,77-0.8 40-215 300-400
Benzină de CC 92-93 80-81 0,74-0,75 40-205 300-400
Alchilat 92-96 90-94 0,67-0,7 45-190 220-250
Benzină de polimerizare 97-99 82-85 0,70-0,79 200-215 250-270
Fractie izopentanică 90-92 88-90 0,62-0,66 30-50 1000-
Fractie bu tanică 93-94 90-91 0,56-0,57 -5-0 2500-
1100
Izomerizat CS-C6 82-84 80-82 0,63-0,65 30-73 820-880
2700
Benzină uşoară hidrocracare 83-84 82-83 0,64-0,66 30-80 840-860
Fractie aromatică C9+ 100-110 90-97 0,83-0,87 150-240 30-50
Rafinat 55-60 50-55 0,69-0,70 60-150 200-240
Benzină de CT 83-85 71-73 0,73-0,74 50-205 400-420
Benzină de cocsare 64-68 53-57 0,73-0,74 60-170 400-420
Metanol 112 90 0,796 64,7 240
65
Etanol 106 87 0,794 78,3 120
Alcool butilic tertiar 113 100 0,792 82,8 90
MTBE 118 101 0,746 55,3 405
TAME 112 99 0,750 86,3 75
Se impune reducerea conţinutului de benzen în benzină pentru a reduce
emisiile de benzen prin evaporare. S-a constatat că emisiile de benzen prin
evaporare sunt direct proporţionale cu conţinutul de benzen în benzine. Scăderea se
impune gradual, în funcţie de posibilităţile existente, şi vizează scăderi la valori în
domeniul 5%-1 %. În paralel se are în vedere scăderea conţinutului total de
hidrocarburi aromatice până la cca25%.
Pentru rafinării scăderea conţinutului de benzen în benzină până la 3% nu
ridică probleme majore. Se poate ajusta temperatura iniţială de distilare a materiei
prime a instalaţiei de reformare catalitică astfel încât să se reducă prezenţa
precursorilor benzenului (cic1ohexan, parafine C6). Reduceri sub 3% ale
conţinutului de benzen devin dificile, necesitând procedee specifice precum
alchilarea benzenului la aromatice substituite, separarea benzenului, modificarea
componenţilor de amestec prin creşterea ponderii celor cu un conţinut redus de
benzen sau fără benzen.
Cerinţele impuse de Clean Air Act în privinţa benzinelor sunt:
>- benzen maxim 1 % volum;
>- hidrocarburi aromatice maxim 25% volum;
>- plumb lipsă;
>- aditivi cu un conţinut de SO de 2% pentru menţinerea calităţii şi
diminuarea emisiilor poluante.
Ca urmare a îmbunătăţirii formulei de preparare a benzinei se vor reduce
"substanţele toxice" din aer corespunzând următoarelor substanţe chimice: benzen,
1,3 butadienă, compuşi organici policic1ici, acetaldehidă şi formaldehidă.
Activităţile desfăşurate în cadrul societăţii analizate, generează poluanţi
atmosferici specifici.
A. Surse fixe de combustie-emisii difuze
Emisii dehidrocarburi volatile.
Emisiile difuze apar din:
66
-fluxurile tehnologice ca urmare a unor neetanşeităţi ale utilajelor statice şi
dinamice, şi/ sau scăpări accidentale;
-perioadele de încărcare-descărcare a benzinelor şi motorinelor
-imperfecţiunii etanşeităţii flanşelor conductelor; supape presiune/ siguranţă,
scurgeri necontrolate, stocare şi manipulare;
Poluanţii care se emit difuz datorită activităţii desfăşurate în cadrul DLPPMTA
sunt: COV-uri (LC3 - CIO nearomatice, benzen, toluen, xileni, fenoH, hidrocarburi
aromatice, metanol, anhidridă maleică, oxid etilenă, tetraetil Pb, H2S, CO, N02,
S02 şi pulberi.
Aceşti poluanţi din emisiile difuze sunt evaluaţi atât calitativ cât ŞI cantitativ
ca poluanţi în imisii atât la locurile de muncă din spaţii deschise, cât şi în
perimetrul uzinal şi imediata vecinătate a incintei.
Rampa de încărcare auto a produselor petroliere

a)Pierderi prin picurare
Pierderea de benzină dintr-un corp de pompă nu este permisă într-o instalaţie
bine întreţinută.
Pentru a stabili pericolul unei asemenea posibilităţi, luăm exemplul unei
scurgeri de benzină de 4,5 l/h, care se evaporă complet, şi produc 0,93 mc de
vapori puri, echivalentul a 60,5 mc de amestec inflamabil aer - vapori.
Evaporarea completă durează destul timp, depinzând de natura mediului şi de
viteza vântului. S-a constatat că pierderea prin picurare a benzinei, în cantităţi mai
mici de 4,5 1 jh şi în prezenţa vântului, este insignifiantă.
b)Pierderi prin scurgeri petroliere
O cantitate de 11 de benzină deversată pe o suprafaţă de ciment generează
vapori detectaţi de la o înălţime de până la 30cm. Atunci când viteza vântului este
de 3,2 km jh norul de vapori se mişcă, concentraţia la înălţimi de peste 30 cm fiind
atât de mică încât nu poate fi detectată (mai mică de 5% L.I.E.)
Casa pompelor.
Instalaţia casei de pompe este montată pe platformă betonată acoperită cu o
copertină din tablă. Ventilaţia este naturală. Pompele şi conductele sunt legate la
67
centura de împământare a depozitului, continuitate a între flanşe asigurându-se prin
punţi echipotenţiale.
Claviatura casei de pompe se află amplasată pe platformă betonată. Ea este
formată din conducte de 2" fiecare, prevăzute cu roţi de distribuţie, permiţând
astfel vehicularea produselor fără a exista pericolul de contaminare.
Vaporizări la suprafaţă în cazul pierderilor accidentale

Pierderile la suprafaţa solului sau a apelor de suprafaţă sunt însoţite de
vaporizarea unor cantităţi de produse petroliere, care depinde de o serie de factori
greu de cuantificat, precum:
cantitate a totală de produs petrolier împrăştiat pe sol sau în apă;
condiţii meteorologice;
caracteristicile fizico - chimice ale produsului;
caracteristicile locale ale suprafeţei (sol sau apă de suprafaţă).
Se poate spune că, pentru fiecare mc de benzină evaporată se formează 220
mc. de vapori (la 15° C şi 10 1 ,3kPa), care se dispersează în atmosferă.
Parcul de rezervoare
Parcul de rezervoare din cadrul Y A este format din 4 rezervoare cu capac fix
pentru produse petroliere (benzine şi motorine).
Principala cauză a pierderilor la depozitarea produselor petroliere o reprezintă
fenomenul de evaporare a compuşilor uşori şi trecerea vaporilor formaţi în
atmosferă (CQV). La depozitarea în rezervoare a produselor petroliere, sunt
considerate, în principiu, următoarele categorii de pierderi:
a) pierderi prin respiraţie:
b)pierderi prin staţionare;
c) pierderi la umplere;
d)pierderi la golire;
e) pierderi prin umectare;
f) pierderi prin evaporare.
a) Pierderi prin respiraţie
Pierderile prin respiraţie sunt constituite din vaporii de produs
68
petrolier care ies din rezervor datorită următoarelor cauze:
-dilatarea termică a vaporilor existenţi deasupra produsului depozitat, ca
rezultat al variaţiei temperaturii pe parcursul celor 24 de ore ale unei zile (variaţie
diurnă a temperaturii);
-dilatare a volumului de vapori datorită variaţiilor de presiune atmosferică;
-creşterea cantităţii de vapori prin evaporare suplimentară fără modificarea
nivelului de lichid.
b) Pierderi prin staţionare
Sunt considerate pierderi prin staţionare în rezervor, acele pierderi care se
produc din alte cauze decât respiraţia şi includ pierderile de vapori prin capace
deschise, ventile, armături (supapă de respiraţie, indicator de nivel, etc.), gură de
vizitare, îmbinări neetanşe, iar în cazul rezervoarelor cu capac plutitor, prin
imperfecţiunea modului de etanşare a capacului faţă de manta.
c) Pierderi la umplere
Aceste pierderi se produc prin evacuarea în atmosferă, din rezervor a
vaporilor de produs, la ridicarea nivelului de lichid în timpul operaţiei de umplere
datorită depăşirii presiunii la care a fost calibrată supapa de respiraţie, de presiunea
creată în interiorul rezervorului. De la acest tip de pierderi sunt exceptate
rezervoarele cu capac plutitor sau membrană interioară.
d) Pierderi prin golire
Pe parcursul operaţiei de golire a produsului, în rezervor pătrunde aer
proaspăt. Când evaporarea produsului rămas în rezervor în aerul proaspăt intrat
ajunge la echilibru, volumul de vapori poate depăşi spaţiul de vapori şi se produce
evacuarea acestora în atmosferă.
Pierderile la golire nu se produc în cazurile rezervoarelor cu capac plutitor.
Cuantumul pierderilor la umplere a şi golirea rezervoarelor depinde de
frecvenţa umplerilor deoarece procesul de saturare a spaţiului de vapori se
desfăşoară în timp.
e) Pierderi prin umectare
69
Sunt specifice rezervoarelor cu capac plutitor când lichidul care umectează
mantaua rezervorului se evaporă la golirea produsului, respectiv la coborârea
capacului fiind expus atmosferei exterioare. Aceste pierderi, cantitativ, sunt foarte
mici.
f) Pierderi prin evaporare
Sunt reprezentate de vaporii care ies din rezervor datorită vaporizării
produsului în condiţii de temperatură şi presiune atmosferică. Aceste pierderi se
întâlnesc mai des la rezervoarele cu capac plutitor deoarece căldura este transmisă
lichidului direct prin capac, iar sub acesta nu există spaţiu pentru reţinerea vaporilor
formaţi.
Datorită pericolului mare pe care-l reprezintă compuşii organici volatili,
instalaţiile sunt etanşe şi nu au provocat până acum probleme.
Instalaţia de încărcare auto a depăşit numărul de ore de funcţionare, şi nu mai
corespunde normelor europene, neavând instalaţie de recuperare a vaporilor. Y şi-a
propus să modernizeze actuala rampă auto.
Emisiile de compuşi organici volatili (COV) din rezervoarele de stocare a
produselor petroliere au fost determinate cu ajutorul aparatelor de măsură din
dotarea firmei, aparate ce au aprobare de model.
B. Surse mobile de combustie
Transportul, în general, este o sursă majoră de emisii de monoxid de carbon,
hidrocarburi şi oxizi de azot. Sursa mobilă principală a acestor emisii este motorul
de autovehicul cu benzină şi cu motorină.
Pentru a lua în considerare controlul emisiilor, factorii de emisie sunt
prezentaţi anual şi sunt bazaţi pe standard. Factorii de emisie sunt considerati la o
pornire rece.
Motoarele Diesel sunt poluante conform aceloraşi mecanisme menţionate:
~ evaporare;
~ gaze de eşapament;
~ ridicarea prafului.
Volatilitate a mică a motorinei şi sistemul închis de injecţie elimină emisiile
prin evaporare. Gazele de eşapament ale motoarelor diesel au aceleaşi caracteristici
70
ca şi cele de la motoarele cu benzină. Particulele din gazele de eşapament se
prezintă sub două forme: fum negru şi fum alb. Fumul alb este emis la pornirile
reci, iar fumul negru este emis în condiţii de croazieră. Emisiile de bioxid de sulf
depind de compoziţia combustibilului (motorină), care în general conţine de 10 ori
mai mult sulf decât benzina.
Pentru că la motoarele diesel operează o combustie mai completă şi folosesc
combustibili mai puţin volatili, emisiile de hidrocarburi şi CO sunt relativ mai
scăzute
Toate maşinile care vin la aprovizionat marfă au licenţă de transport şi, deci,
au reviziile tehnice efectuate la zi, cu încadrarea în normele stabilite de R.A.R.
pentru emisiile de noxe.
Nivelul emisiilor
Aprecierea gradului de poluare datorat emisiilor difuze rezultate din
activităţile desfăşurate de societate s-a făcut prin comparaţie cu concentraţiile
maxime admise şi reglementările normativelor în vigoare.
Determinările pentru aer s-au efectuat cu analizatorul portabil de gaze
MiniWarn - cu aprobarea de model RO 239/97 - dotat cu 3 senzori inteligenţi pentru
măsurarea concentraţiilor de noxe, cu analizatorul de compuşi organici volatili
MultiPID ce funcţionează pe principiul fotoionizării ŞI cu pompa aspiratoare
ACCURO dotată cu tuburi colorimetrice precalibrate.
Facem precizarea că toată aparatura este de provenienţă germana, are certificat
de calitate ISO 9001, are certificare TUV şi certificat eliberat de INSEMEX
PETROŞANI pentru a lucra în medii explozive.
Poluanţii gazoşi măsuraţi au fost C6H6, Benzine, toluen, HC, SOx,
NOx, CO. Măsurătorile s-au efectuat în conformitate cu prevederile STAS
12574/87 şi Ordinului 462/1993 al M.A.P.P.M. Beneficiarul ne-a asigurat că la data
efectuării determinărilor desfăşura un flux tehnologic normal pentru această
perioadă a anului.
În tabelul de mai jos sunt prezentate rezultatele determinărilor:
NOXA-mg/mc
71
Locul măsurătorii benzine benzen toluen HC SOx CO NOx
în aer în aer în aer în aer
Rampa de încărcare
sus pe cisternă
485 34 105 474
462 30 98 420
- postul 1
440 33 116 487
- postul 2
Laboratorul 560 38 118 412 2 9 1,4
de analize poarta 1
În incintă 380 21 112 280 3,0 7,4 1,32
Sus pe rezervorul
de încărcare-
784 42 92 530 - -
depozitare benzină -
Casa de pom pe 308 9 63 189 - - -

Măsurătorile s-au efectuat între orele 12-14 în trei zile diferite.
Rezultatele reprezintă media măsurătorilor de scurtă durată. S-a urmărit să se
măsoare noxele în condiţii meteo diferite atât în zile însorite cu temperaturi
atmosferice peste 350C cât şi în zile cu umiditate ridicată şi plafonul de nori jos.
Aşa după cum se poate observa se constată depăşiri la toate noxele
măsurate. Unitatea şi-a propus modernizarea actualului amplasament prin
înlocuirea tuturor utilajelor cu utilaje noi care să corespundă prevederilor impuse
de UE privind protecţia atmosferei şi îndeosebi pentru satisfacerea cerinţelor
impuse în Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 1103/2002. în ceea
ce priveşte compuşii organici volatili.
8.4.4. Alimentarea cu apă, efluenţi tehnologici şi menajeri, sistemul de

canalizare al apelor pluviale
Y nu are reţea proprie de alimentare cu apă deoarece nu foloseşte apă decât
pentru incendiu şi în scop menajer. Apele menajere sunt colectate în reţeaua de ape
menajere de pe platforma Y.
8.4.5 Producerea şi eliminarea deşeurilor
În cadrul societăţii analizate deşeuri sunt considerate:
72
· şlamurile de la curăţarea rezervoarelor de depozitare care sunt situate în
batalurile Sucursalei Y;
· resturile menajere care sunt depozitate în pubele închise şi sunt ridicate
periodic de societatea de salubrizare.
8.4.6 Alimentarea cu energie electrică
Energia electrică este furnizată de Y conform contractului prezentat în anexă,
ea fiind utilizată pentru acţionarea motoarelor electrice ale pompelor,
compresoarelor, ventilatoarelor şi pentru iluminat. Cablurile de forţă sunt amplasate
în subteran, fără să afecteze buna funcţionare a utilajelor.
8.4.7 Protecţia şi igiena muncii

Personalul ce lucrează în societate este dotat anual cu echipament individual
de protecţie, conform Normativului aprobat. Instructajul este efectuat lunar de către
responsabilul cu protecţia muncii şi, după caz, înaintea intervenţiilor apărute
accidental în procesul de producţie.
8.4.8 Prevenirea şi stingerea incendiilor
Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor unitate a a prevăzut următoarele
măsuri:
· dotarea cu aparatură specială PSI;
· îndepărtarea obiectivelor de potenţialele surse de incendii şi explozii, în cazul
de faţă încă din faza de proiectare.
Organizarea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor se realizează în
conformitate cu legislatia in vigoare in acest domeniusi cu prevederile specifice pe
linie PSI e1aborate de către Y.
Benzina fiind un lichid inflamabil, ea prezintă risc de aprindere ŞI explozie
când este expusă la căldură şi flacără. Vaporii pot ajunge la sursa de aprindere şi se
pot aprinde instantaneu.
Prezentăm în tabelul de mai jos caracteristicile inflamabile ale benzinei:
Fişa de periculozitate a benzinei AUTO
Temperatura de inflamare (oC) -42
Temperatura de autoaprindere 225 - 370
73
(oC)
Puterea calorifică inf., (caljkg) 10600
Limitele de explozie, % voi
Inferioară 1,4
Superioară 2.6
Grupa de explozie HA
CMA, mg jm3 700
Toxicitatea Caracter narcotic, producând
sufocare la inhalarea de vapori
Agenţii de stingere Spumă chimică j Spumă
aeromecanică
Pulberi stingătoare j Gaze inerte j
Haloni
Aspect fizic Lichid volatil, incolor

Masa moleculară 115
Temperatura medie molară de 114
fierbere (oC)
Densitatea relativă la 20°C 0,75
Densitatea vaporilor (kg/Nm3) 4,0
Factorul de caracterizare 11,9
Continutul de: carbon % gr. 85,7
hidrogen % gr. 14,2
sulf % gr 0,1
Temperatura pseudocritică (0C) 295
Presiunea pseudocritică (bar) 30
Căldura specifică lichid (kcal jkg°C) 0,5
Valoarea medie 0- 100°C (inf.)
Căldura specifică vapori (kcalj kg°C) 0,6
Valoarea medie 200 - 400°C (inf.)
Căldura latentă de vaporizare 70
(kcal/kg)
Conducerea societăţii are următoarele obligaţii:

-să numească prin decizie un responsabil cu activitatea aparare impotriva
incendiilor;
74
-să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare
privind apărarea împotriva incendiilor în unitatea pe care o conduce; acestea fiind
actualizate şi aduse la cunoştinţa salariaţilor ori de câte ori apar modificări;
-să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitate şi să
justifice autorităţilor competente că măsurile de apărare împotriva incendiilor sunt
corelate cu natura şi nivelul riscurilor;
-să obţină avizele şi autorizaţiile de prevenire şi stingere a incendiilor
prevăzute de lege;
-să întocmească şi să actualizeze permanent lista substanţelor periculoase
clasificate conform legii utilizate în activitatea sa, sub orice formă, cu menţiuni
privind proprietăţile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le
prezintă pentru sănătate şi mediu, metode de prim ajutor, substanţe pentru stingere,
neutralizare sau decontaminare;
-să elaboreze instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor ŞI sa stabilească
sarcinile ce revin salariaţilor pe fiecare loc de muncă; să verifice ca atât salariaţii
cât şi persoanele din exterior, pe terenul cărora se află fie sonda de extracţie fie
conductele de aducţiune, să cunoască şi să respecte instrucţiunile necesare privind
măsurile de apărare împotriva incendiilor;
-să stabilească un număr de persoane cu atribuţii privind punerea în aplicare,
controlul şi supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
-să asigure mijloacele tehnice corespunzătoare şi personalul necesar
intervenţiei în caz de incendiu, precum şi condiţiile de pregătire a acestora, corelate
cu natura riscurilor de incendiu, profilul activităţii şi mărimea unităţii;
-să asigure întocmirea planurilor de intervenţie şi condiţiile în care acestea să
fie operative în orice moment;
-să asigure contractele, înţelegerile, convenţiile şi planurile necesare corelării
în caz de incendiu a acţiunilor forţelor şi mijloacelor proprii cu cele ale unităţilor
de pompieri civili sau militari şi cu alte servicii de urgenţă ce pot fi solicitate în
ajutor; să permită accesul formaţiei de pompieri civili sau militari în câmpurile de
sonde în scop de recunoaştere, instruire, antrenament;
-să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie organizate în
75
unitate;
-să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţia forţelor chemate în ajutor
mijloacele tehnice, echipamentele de protecţie individuală, substanţele chimice de
stingere ce sunt specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea
obiectivului, precum şi medicamentele şi antidotul necesar primului ajutor;
-să aloce fondurile necesare realizării măsurilor de apărare împotriva
incendiilor şi să asigure la cerere plata cheltuielilor efectuate de alte persoane fizice
sau juridice care au intervenit pentru stingerea incendiilor în unitate;
-să stabilească şi să transmită către utilizatori produsele rezultate din
activităţile unităţii către terţi, regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor
specifice acestora, corelate cu riscurile previzibile la utilizare, transport, depozitare,
etc;
-sa asigure dotarea cu mijloace de primă intervenţie a autovehiculelor
proprietatea unităţii;
-să emită talon PSI care atestă existenţa şi funcţionarea stingătoarelor, a
instalaţiilor de alimentare cu combustibil şi energie electrică, pentru autovehiculele
care transportă persoane sau produse periculoase sau inflamabile,
Fiecare salariat, indiferent de natura angajării, are din punct de vedere al
apărării împotriva incendiilor următoarele obligaţii principale:
-să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor aduse la
cunoştinţa sub orice formă de conducătorul unităţii sau de persoana desemnată de
acesta;
-sa utilizeze potrivit instrucţiunilor primite substanţele periculoase, utilajele,
maşinile, aparatura şi echipamentul de lucru;
-sa nu efectueze modificări nepermise ale mijloacelor tehnice de protecţie
sau de intervenţie împotriva incendiilor;
-să comunice imediat şefului ierarhic orice situaţie pe care este îndreptăţit să
o considere un pericol de incendiu precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele
de protecţie sau de intervenţie împotriva incendiilor;
-să coopereze cu salariaţii desemnaţi de conducere pentru realizarea
măsurilor de apărare împotriva incendiilor;
76
-la terminarea programului de lucru să controleze şi să elimine toate
elementele care pot provoca incendii, iar ultimul care părăseşte locul de muncă să
controleze dacă nu au rămas aparate electrice sub tensiune, robinete de gaz sau apă
deschise şi orice sursă care ar putea provoca incendii;
-în caz de incendii să cunoască sistemul de alarmare, locul unde se află
mijloacele de primă intervenţie, şi cum trebuie să acţioneze pentru stingerea
acestora;
-să nu admită accesul persoanelor neautorizate sau neînsoţite de către şeful
ierarhic în zona în care îşi desfăşoară activitatea;
-să intervină operativ la orice început de incendiu;
-să menţină ordinea şi curăţenia la locul de muncă.
Se interzice:
-folosirea în stare defectă a instalaţiilor şi consumatorilor de energie de orice
fel, precum şi a instalaţiilor de orice fel uzate sau improvizate;
-suspendarea corpurilor de iluminat direct în conductele de alimentare cu
energie electrică;
-folosirea unor legături provizorii prin introducerea cablurilor electrice în
priză fără ştecher;
-executarea reparaţiilor sau întreţinerii instalaţiilor electrice cu personal
necalificat sau neautorizat;
-utilizarea focului deschis în alte zone decât cele stabilite de către şeful
ierarhic, în concordanţă cu procesul de muncă;
-executarea de lucrări cu foc deschis fără permis de lucru cu foc, emis şi
avizat de către serviciile specializate;
-fumatul şi intrarea cu ţigări, brichete, chibrituri sau orice alte mijloace care
pot provoca flacără sau scântei pe teritoriul staţiilor de uscare.
În toate locurile cu pericol de incendiu sau explozie vor fi afişate atenţionări
asupra pericolului conform legislatiei in vigoare.
Este interzisă folosirea îmbrăcămintei, lenjeriei şi a altor obiecte din fire sau
mase plastice sau sintetice, precum şi a încălţămintei care produce scântei prin
lovire sau frecare, capabile să aprindă vaporii inflamabili.
77
8.4.9 Zgomotul şi vibraţiile
Conform STAS 10009/1988 - Limitele admisibile pentru incinte industriale -
nivelul de zgomot echivalent maxim admis la limita incintei este 65dBA.
Determinările de zgomot au fost efectuate la limita incintei pe latura sudică a
rampei, la 10m de rampa de încărcare. Pe durata măsurători s-a desfăşurat un
program de funcţionare normal. Determinarea s-a efectuat conform STAS 10009-
88.
Redăm în tabelul de mai jos rezultatul măsurătorii:
Locul determinării Valoarea Valoarea normată conf.

măsurată STAS 10009-88
-dB- -dB-
latura sudică 64,8 65

Se poate observa că nivelul de zgomot tinde să atingă valoarea normată.
8.4.10 Securitatea zonei
Obiectivul luat în studiu se află în incinta Sucursalei Y, deci nu se pune
problema securizării zonei, aceasta fiind păzită de personal specializat.
8.5. Calitatea solului

8.5.1. Efecte potenţiale ale activităţii
Principalele activităţi umane, desfăşurate pe suprafeţe întinse, având
consecinţe negative asupra factorilor de mediu sunt datorate în special industriei,
agriculturii şi transporturilor.
Efectele pe care le au produse petroliere conţinute în sol asupra plantelor nu
au fost suficient studiate.
În literatura de specialitate se fac referiri calitative, la poluările date de
concentraţii de produs petrolier care depăşesc pragurile de intervenţie de 500
mg/kg substanţă uscată, în cazul folosinţelor sensibile şi de 2000 mg/kg substanţă
uscată, în cazul folosinţelor mai puţin sensibile.
78
În aceste cazuri se produce asfixierea rădăcinilor plantelor ŞI se favorizează
procesele de reducere, efect accentuat şi de caracterul hidrofob al hidrocarburilor.
Sub aspect chimic, prezenţa hidrocarburilor pe sol şi în sol conduce la:
-modificarea raportului C/N inf1uenţând activitatea microbiologică şi
dereglând procesul de asimilare al azotului de către plante; dezechilibrarea sub
aspect cantitativ şi calitativ a materiei orgamce accesibilă plantelor;
-perturbarea activităţii microbiene cu scăderea apreciabilă a fertilităţii solului
şi subsolului.
Variaţiile de nivel ale pânzei freatice, respectiv ridicarea nivelului acesteia şi
aducerea la suprafaţă a peliculei de produs petrolier, până în zona rădăcinilor
plantelor, limitează dezvoltarea culturilor.
Hidrocarburile uşoare cantonate în sol dispar lent, sub acţiunea fenomenelor
naturale ca: evaporare, fotooxidare, dizolvare sau biodegradare.
Caracteristica principală a poluării cauzate de rafinării şi combinate
petrochimice constă în aceea că sursa de poluare este activă, de cele mai multe ori,
pe o perioadă scurtă de timp, însă are o intensitate importantă, agentul poluant fiind
constituit de regulă din frac ţii petroliere înguste.
Arealul din zona Sucursalei Y se caracterizează atât printr-o poluare
remanentă datorată poluării istorice, cât şi printr-o poluare activă datorate în special
lipsei de investiţii majore şi a unei tehnologii învechite, fapt ce face ca frontul de
poluare din subsol să avanseze anual către direcţia sud. Este foarte dificil de
delimitat şi de cuantificat cât din totalul de poluare a solului revine activităţii
analizate, dat fiind faptul ca rampa auto s-a desprins relativ recent din Sucursala Y.
În prezent Y asigură livrarea următoarelor produse: benzină Premium,
benzină Premium fără plumb, motorină, motorină City, benzină Super plus, benzină
Euro. Pentru primele trei produse sunt asigurate spaţii de depozitare şi livrare în
cadrul parcului de rezervoare aferent rampei de încărcare existentă la Y, după cum
urmeaza:
Rezervoarele de benzine şi motorină sunt montate în cuvă de retenţie din
pământ şi deci nu sunt legate la un cămin vidanjabil care să preia eventualele
scurgeri de produs petrolier.
79
8.5.2. Efecte potenţiale ale activităţilor învecinate
Activitatea obiectivului luat în studiu este puternic influenţată de activitatea
desfăşurată pe platforma Y dat fiind faptul că pe această platformă solul şi primul
acvifer este puternic poluat cu produs petrolier. Aerul atmosferic este de asemenea
infestat cu hidrogen sulfurat rezultat de la procesarea ţiţeiului.
8.6. Concluzii şi recomandări

8.6.1. Rezumatul aspectelor de neconformare
În urma evaluării obiectivului din punct de vedere al problemelor de protecţia
mediului, prin intermediul prezentului bilanţ de mediu a rezultat o serie de concluzii
generate de funcţionarea obiectivului:
Toate rezervoarele din dotare sunt cu capac fix şi fără recuperatoare de
compuşi organici volatili.
Rezervoarele nu sunt montate în cuvă de retenţie betonate legate la un
separator de produs petrolier care să poată prelua eventualele scurgeri de produs
petrolier care s-ar putea deversa în cazul unei avarii.
Rampa de încărcare nu are alimentatoare cu recuperatoare de compuşi
organici volatili. Nu sunt evidenţe cu măsurătorile de COV-uri conform Ordinului
MAPM nr.1103/2002.
9. POSIBILITĂŢI DE EVALUARE GLOBALĂ A IMPACTULUI POLUĂRII

ASUPRA CALITĂŢII ECOSISTEMELOR
80
Pe plan mondial s-au înregistrat diferite încercări de evaluare a stării mediului sub forma
unor indicatori sintetici care se referă însă de cele mai multe ori la un singur factor de mediu, de
exemplu: cantitatea de poluanţi evacuată în aer exprimată prin indicele de clor sau poluarea cu
metale grele a solului exprimată prin echivalentul de zinc.
În cele ce urmează se prezintă o încercare de elaborare a unei metode de apreciere a stării
de sănătate sau de protecţie a mediului şi de exprimare cantitativă a acestei stări cu ajutorul unui
indicator rezultat dintr-un raport între valoarea la un moment dat a unor indicatori de mediu
consideraţi specifici pentru factorii de mediu analizaţi.
Metoda ce se supune atenţiei presupune parcurgerea a mai multor etape de aprecieri
sintetice bazate pe indicatori de calitate posibili să reflecte o stare generală a unuia din factorii de
mediu analizaţi şi apoi corelarea acestora printr-o metodă grafică.
Astfel, se propune încadrarea calităţii la un moment dat a fiecărui factor de mediu într-o
scară de bonitate, cu acordarea unor note care să exprime apropierea, respectiv depărtarea de
starea ideală.
Scara de bonitate este exprimată prin note de la 1 la 10, 10 reprezentând starea naturală
neafectată de activitate umană, iar nota 1 reprezintă o situaţie ireversibilă şi deosebit de gravă de
deteriorare a factorului de mediu analizat.
În general, se consideră că este posibilă aprecierea mediului dintr-o anumită zonă şi la un
moment dat prin:
 calitatea aerului;
 calitatea apei;
 calitatea solului;
 starea de sănătate a populaţiei;
 deficitul de specii de plante şi animale înregistrat.
Fiecare din aceşti factori se pot caracteriza prin câţiva indicatori de calitate reprezentativi
pentru aprecierea gradului de poluare şi pentru care există stabilite limite admisibile. În funcţie de
înscrierea în limitele normate se acordă notă de bonitate.
În cele ce urmează se exemplifică modul de acordare a notei de bonitate în cazul factorilor
de mediu enumeraţi.
Tabelul1 : Scară de bonitare pentru râuri

81
Notă de Categorii de apă Substanţe organice Amoniu Oxigen dizolvat
bonitare Consum chimic CCO-Mn mg NH4/l mg O2/l
de oxigen şi mg O2/l
mangan
10 Apă potabilă sub 2,5 0 concentraţia de
saturaţie
9 Categoria I(a) 2,5-5 sub 0,5 80-90% din
concentraţia de
saturaţie
8 Categoria I(b) 5-10 0,5-1 peste 6
7 Categoria II 10-15 1-3 5-6
6 Categoria III(a) 15-20 3-5 4,5-5
5 Categoria III(b) 20-25 5-10 4-3,5
4 Degradat nivel 1 25-50 10-20 sub 3,5
3 Degradat nivel 2 50-100 20-50 sub 3
2 Apă uzată nivel 1 100-500 50-100 sub 2
1 Apă uzată nivel 2 peste 500 peste 100 sub 1
Tabelul 2: Scară de bonitare pentru lacuri

Notă de bonitare Categoria de apă Biomasă Saturaţie minimă în
fitoplanctonică în oxigen
zona lotică (%)
(mg/l)
10 Apă potabilă 0 100
9 Oligotrof -Nivelul 1 sub1 90
8 Oligotrof -Nivelul 2 1-5 80
7 Oligotrof -Nivelul 3 5-10 70
6 Mezotrof -Nivelul 1 10-15 70-50
5 Mezotrof -Nivelul 2 15-20 50-30
4 Eutrof-Nivelul 1 20-50 30-20
3 Eutrof-Nivelul 2 50-100 10-20
2 Politrof - Nivelul 1 100-200 sub 10
1 Politrof-Nivelul2 peste 200 0
82
Tabelul 3: Scară de bonitare pentru aer
Notă de Tip de aer Concentraţia Efecte asupra populaţiei Depuneri Efecte asupra vegetaţiei ,
bonitare SOx (μg/m3) pulberi vizibilităţii şi materialelor
(μg/m3)
10 Aer având calitatea 0 Starea de sănătate naturală a 0 Stare naturală de
naturală populaţiei echilibru
9 Aer curat–Nivel 1 0-20 Fără efecte sub 50 Fără efecte
8 Aer curat-Nivel 2 20-50 Fără efecte decelabile cauzistic 50-100 Fără efecte decelabile
cauzistic
7 Aer afectat–Nivel 1 Creşterea mortalităţii prin Afectarea plantelor,
50-200 bronşită şi cancer pulmonar şi 100-160 căderea parţială a
creşterea bolilor respiratorii la frunzelor
copii
6 Aer afectat-Nivel 2 Frecvenţă crescută a bolilor Afectarea cronică pentru
200-500 respiratorii şi pulmonare cu 160-350 plante moderat pînă la
internări în spital sever
5 Aer poluat–Nivel 1 Mortalitate crescută cu Vizibilitate redusă până
500-1000 accentuarea simptomelor la cei 350-750 la 6-8 km
cu boli pulmonare
4 Aer poluat–Nivel 2 1000-3000 Creşterea ratei zilnice de 750-1000 Coroziunea oţelului
mortalitate
3 Aer degradat–Nivel 1 3000-5000 Creşterea gravă a ratei zilnice 1000-5000 Efecte nocive asupra
de mortalitate vegetaţiei
2 Aer degradat–Nivel 2 Efecte letale la durate medii de Efecte nocive asupra
5000-10000 expunere 5000-10000 plantelor, păşunilor şi
ierburilor
1 Aer irespirabil peste 10000 Efecte letale la durate scurte de peste 10000 Instalare peisaj selenar
expunere
83
Tabelul 4: Indici de poluare funcţie de conţinutul de metale grele din sol (mg-kg)
Notă de Cu Zn Pb Co Ni Mn Cr3 Cd
bonitare
10 0-20 0-100 0-20 0-15 0-20 0-900 0-30 0-1
9 20-40 100-150 20-40 15-20 20-30 900- 30-50 1-2
1100
8 40-70 150-200 40-70 20-25 30-40 1100- 50-70 2-2,5
1300
7 70-100 200-300 70-100 25-30 40-50 1300- 70-100 2,5-3
1500
6 100-150 300-500 100-150 30-50 50-75 1500- 100- 3-5
1800 150
5 150-200 500-700 150-300 50-75 75-100 1800- 150- 5-7
2100 200
4 200-300 700-1000 300-500 75-100 100- 2100- 200- 7-10
150 2400 300
3 300-400 1000- 500- 100- 150- 2400- 300- 10-
1500 1000 200 300 2700 400 20
2 400-500 1500- 1000- 200- 300- 2700- 400- 20-
2000 2000 300 500 3000 500 30
1 500 2000 2000 300 500 3000 500 30
Tabelul 5: Nota de bonitare funcţie de conţinutul de fluor, reziduuri petroliere şi pesticide

organoclorurate din sol
Nota de Fluor Reziduu petrolier Pesticide organoclorurate
bonitare (mg/kg) % din sol (mg/kg)
10 0-50 0-0,1 0-0,01
9 50-100 0,1-0,2 0,01-0,05
8 100-150 0,2-0,3 0,05-0,07
7 150-200 0,3-0,5 0,07-0,1
6 200-300 0,5-0,7 0,1-0,3
5 300-400 0,7-0,9 0,3-0,5
4 400-500 0,9-1,0 0,5-1,0
3 500-750 1,0-3,0 1,0-5,0
2 750-1000 3,0-5,0 5,0-10,0
1 1000 5,0 10,0
84
Tabelul 6: Starea de sănătate a populaţiei
Notă privind Risc de Tări Speranţa de Ţări Notă
sănătatea mortalitate la viaţă peste 60
populaţiei adulţi (15-60 de ani, (%)
de ani), (%)
10 10 Japonia Peste 95 SUA Tord Kjellström – Linda
9 10-13 Suedia 90-95 Ţări dezvoltate Rosenstock
8 13-15 - 70-90 The role of enviromental
7 15-20 Chile 60-70 Ţări din America, and ocupational hazards
6 20-25 - 50-60 Europa şi zona in the adult health
Mediteraneană transition
5 25-30 Egipt 30-50 Ţări în curs de World health statistics
4 30-35 - 20-30 dezvoltare vol 43/no 390
3 25-40 - 15-20 Ţări din Asia de
2 40-50 India 10-15 sud-est
1 peste 50 - sub 10 Africa
Notele de bonitate obţinute pentru fiecare factor de mediu în zona analizată serveşte la
realizarea grafică a unei diagrame, ca o metodă de simulare a efectului sinergic. Figura geometrică este
un triunghi echilateral când se analizează trei factori de mediu, un pătrat când vorbim de patru factori
de mediu, un pentagon regulat când se au în vedere cinci factori de mediu.
Starea ideală este reprezentată grafic printr-o formă geometrică regulată cu razele egale între
ele şi având valoarea a 10 unităţi de bonitate.
Pe aceste raze se fixează valorile ce exprimă starea reală şi se obţine o figură geometrică
neregulată, cu o suprafaţă mai mică, înscrisă în figura geometrică regulată a stării ideale.
Indicele stării de poluare globală a unui ecosistem – IPG – rezultă din raportul între suprafaţa
reprezentând starea ideală, Si, şi suprafaţa reprezentând starea reală, Sr.
Si
I PG 
Sr
Se constată posibilitatea unei scări de la 1 la 6 pentru indicele poluării globale a mediului, după
cum urmează:
 i = 1 – mediu natural neafectat de activitatea umană;
 1 < i < 2 – mediu supus efectului activităţii umane în limite admisibile;
 2 < i < 3 – mediu supus efectului activităţii umane, provocând stare de disconfort formelor de
viaţă;
 3 < i < 4 – mediu afectat de activitatea umană, producând tulburări formelor de viaţă;
85
 4 < i < 6 – mediu grav afectat de activitatea umană, periculos formelor de viaţă;
 i > 6 – mediu degradat, impropriu formelor de viaţă.
Avantajele metodei constau în faptul că:

 oferă o imagine globală a stării de sănătate a mediului, a calităţii acestuia, la un moment
dat;
 permite compararea între ele a unor zone diferite cu condiţia ca acestea să poată fi
analizate pe baza aceloraşi indicatori;
 permite compararea stării unei zone în diferite momente în timp, oferind posibilitatea
urmăririi evoluţiei atât a calităţii diferiţilor factori de mediu cât şi a calităţii globale a
mediului în zona respectivă.
Dezavantajul metodei constă în nota de subiectivitate generată de încadrarea pe scara de
bonitate şi care depinde în primul rând de experienţa şi exigenţa analizatorului, de posibilitatea
aprecierii limitelor pentru toţi indicatorii ce caracterizează mediul la un moment dat şi a ponderii în
determinarea stării generale de calitate a mediului.
Aplicaţia 1.
Se presupun valori ale notelor de bonitate pentru 3 factori de mediu:

Nb1 = MO = 7 - pentru aer;
Nb2 = NO = 8 - pentru apă;
Nb3 = PO = 4 - pentru sol;
Se întocmeşte graficul pentru starea ideală şi se amplasează valorile notelor de bonitate alese
pentru cei 3 factori de mediu, pe raze, obţinându-se o figură neregulată cu suprafaţa mai mică, înscrisă
în figura geometrică regulată a stării ideale, ca în figura 1.
Pentru starea ideala se considera pentru toţi cei trei factori de mediu notele de bonitate cu
valoarea 10. Aceasta nota situându-se în vârfurile triunghiului echilateral format.
Se calculează indicele poluării globale – I PG, ca raport între aria suprafeţei stării ideale a
mediului şi aria suprafeţei stării reale a mediului.
Triunghiul ABC este echilateral, şi se calculează aria suprafeţei ţinând seama de relaţia
l  h BC  AD
S ABC   ; unde l = BC = latura Δ ABC; h = AD = înălţimea Δ ABC.
2 2
86
3
Dacă AO = 10, atunci AD = 15, iar din relaţia h = l , rezultă l = 10 3.
2
Rezultă aria suprafeţei ABC: SABC = 75 3.
Aria suprafeţei reale, pentru triunghiul MNP se determina prin însumarera ariilor suprafeţelor
triunghiurilor MON, NOP, POM.
MT  NO
Aria ΔMON: SMON = ; NO = , MT ┴ NO → MT = MO sin60
2
MO  NO  sin 60
SMON =
2
NO  PO  sin 60 PO  MO  sin 60
Astfel, pentru SNOP = , SMOP =
2 2
MO  NO  NO  PO  PO  MO
SMNP = SMON + SNOP + SMOP = sin60
2
SMNP = 29 3
S ABC
IPG = = 2,58
S MNP
A Aer
120 60 T
0 P
N
B C
Apa Sol
Figura 1. Diagrama reprezentării grafice a stării reale a mediului comparativ cu

starea ideală a mediului (pentru trei factori de mediu).
Aplicaţia 2.
87
În cazul în care pentru calculul indicelui de poluare globală se iau în considerare notele de
bonitate pentru patru factori de mediu se calculează astfel:
Nb1 = MF = 7 - pentru aer;
Nb2 = NF = 8 - pentru apă;
Nb3 = OF = 5 - pentru sol;
Nb4 = PF = 9 - pentru starea de sănătate a populaţiei.
Aria suprafeţei stării ideale, este aria unui pătrat: S ABCD = AB2 = l2 = 200, latura l = AB se
determina din Δdr ABC, unde ipotenuza AC = 20;
Aria suprafeţei stării reale: SMNOP = SMFN + SNFO+SOFP+SPFM
MF  NF
SMFN = = 28
2
NF  OF
SNFO = = = 20
2
OF  PF
SOFP = = 22,5
2
MF  PF
SPFM = = 31,5
2
SMNOP = 102
S ABCD
IPG = = 1,96
S MNOP
A D
Aer Sănătate
M P populaţie
B C
Apă Sol
Figura 2. Diagrama reprezentării grafice a stării reale a mediului comparativ cu
starea ideală a mediului (pentru patru factori de mediu).
88
Bibliografie
1. Ionescu, C. ş. a., Poluare şi Protecţia Mediului în Petrol şi Petrochimie, Editura Briliant,

Bucureşti, 1999.
2. Sadgrove, k., Ghidul Ecologic al Managerilor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998.
3. Rojanski, V. ş.a., Protecţia şi Ingineria Mediului, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
4. Ioanesei, N., Marinescu, D., Depozitarea, Transportul şi Gestionarea Produselor Petroliere,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
5. Apostolescu, N., Chiriac, R., Procesul Arderii în Motorul cu Ardere Internă, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1998.
6. Atlas Geografic General, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974.
7. Mircea Duţu, Dreptul Mediului (Vol. I şi II), Editura Economică, Bucureşti 1998.
8. Pătraşcu C., Management – Aplicaţii ale Cercetării Operaţionale, UPG, Ploieşti, 1994.
9. Cogolniceanu Al., Energie, Economie, Ecologie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998.
10. **** - Colecţia Buletinelor de informare anuale „Managementul Mediului”, Editura
Infoterra – Bucureşti.
11. Colecţia Revistei „Protecţia Mediului”, Editura Infoterra – Bucureşti.
12. Eve Riser Roberts, Remediation of Petroleum Contaminated Soils, Lewis Publishers,
London, 1998.
13. Mănescu, S. , ş.a. Chimia sanitară a mediului, Editura medicală, Bucureşti, 1994.
14. Revoil, G., Asigurarea calităţii în laboratoarele de analiză şi încercări, Editura Tehnică,
Bucureşti,1997.
15. Ozunu, Al., Elemente de hazard şi risc în industrii poluante, Editura Accent, Cluj – Napoca,
2000.
16. Apostol T., Îndrumar de aplicare a metodelor de evaluare a impactului asupra mediului pe
baza analizei ciclului de viaţă, Editura AGIR, Bucureşti, 2000.
17. Apostol , T., Strategia şi legislaţia României de protecţie a mediului, Editura AGIR,
Bucureşti, 2000.
18. Botzan, M., Cercetarea mediului într-o regiune a Europei Unite, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 1998.
19. Ungureanu M., Tehnologii curate, Editura AGIR, Bucureşti,2000.
20. Tumanov, S., Calitatea aerului, Editura Tehnică, Bucureşti, 1989.
21. Vişan , S., ş.a., Mediul înconjurător - Poluare şi Protecţie, Editura Economică, Bucureşti,
2000.
89
22. Chiriţă , C., Ecopedologie cu baze de pedologie generală, Editura Ceres, Bucureşti, 1974.
23. Stănică – Ezeanu, D., Neacşu P., Sisteme Ecologice, Editura Universal Cartfil, Ploieşti,
1998.
24. Nicolaescu, Ana , Ecologie în energetica – Pentru uzul studenţilor, Timişoara, Universitatea
Tehnică, 1995. (PLO II 29829).
25. Gore, Al, Pământul în cumpănă – ecologia şi spiritul uman, Bucureşti, editura Tehnică, 1995
(PLO III 19636).
26. Dăneţ, Andrei, Florin – Environmental pollution monitoring, Bucharest, 2005, ISBN 973-0-
03917-8.
27. Dăneţ, Andrei, Florin; Cheregi, Mihaela, Carmen; Badea, Mihaela– Environmental pollution
monitoring, Bucharest, 2005, ISBN 973-0-03916-X.
28. * * * * Legea Protecţiei Mediului, Nr. 137/1995.
29. * * * * Ordinul MAPPM, Nr. 184/1997.
30. * * * * Ordinul MAPPM, Nr. 756/1997.
31. * * * * Ordinul MAPPM, Nr. 462/1993.
32. * * * * Ordinul MAPPM, Nr. 125/1996, Monitorul Oficial Nr. 73/1996.
33. * * * * NTPA – 001 – HG 730/97 – Indicatori Apă Uzată Poluată.
34. * * * * Ordinul MAPPM, Nr. 756/1997 – Reglementări Privind Evaluarea Poluării
Mediului.
35. www.mmediu.ro.
36. www.anpm.ro.
90

Suport Curs MFM

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs MFM

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

1. Ce este monitorizarea factorilor de mediu ?

1.1. Definiţii ale monitorizării factorilor de mediu :

1.Monitorizarea - sistem de supraveghere şi control a stării mediului ambiant

Scopul în care se folosesc datele produse de sistemul de monitoring:

• Definirea la nivel naţional a unor obiective şi strategii,

Ingineria mediului abordează in aceeaşi măsură:

Practica internaţională în domeniul protecţiei mediului nu are o vechime mai mare de 25 – 30

1. Componenta legislativă conţine legi cadru şi legi specifice domeniilor de activitate.

Inceputul oricarei activitati de protectie a mediului dintr-o tara se face cu organizarea si

Monitoringul mediului: reprezinta un ansamblu de operatiuni privind supravegherea,

Ca instrument al activitatii manageriale in domeniul mediului, monitoringul trebuie sa

SMIR – SISTEMUL DE MONITORING INTEGRAT AL ROMÂNIEI – reprezinta un

Recoltare; Măsurare; Analiză; Asigurare calitate date

Baza de date; Procesare; Analiză statistică; Evaluare

Strategie; Decizie; Prognoză; Legislaţie, Evaluare

Structura SMIR are la baza:

Monitorizare integrată a apelor: reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători

UTILIZAREA DURABILĂ – „Folosirea resurselor naturale într-un mod şi o rată care să nu

Zonă - parte a teritoriului naţional, delimitată in scopul evaluării şi gestionării calităţii

Captura de date - inseamnă raportul dintre perioada de timp in care instrumentul de

Compuşi organici volatili nemetanici(COVnm) - inseamnă toţi compuşii organici, alţii

Măsurători in puncte fixe - inseamnă măsurătorile efectuate in conformitate cu prevederile

Măsurători indicative - inseamnă măsurători efectuate cu ajutorul unor metode alternative ce

Modelarea calităţii aerului - inseamnă utilizarea de reprezentări matematice ale proceselor

Obiective de calitate a datelor - inseamnă criterii pentru stabilirea acurateţei măsurătorilor şi

Obiectiv pe termen lung - inseamnă o concentraţie de ozon in atmosferă pană la care,

Prag superior de evaluare - inseamnă, in procesul de evaluare, nivelul prevăzut in Anexa I

Rezoluţie spaţială - inseamnă distribuţia geografică şi densitatea informaţiilor şi/sau a

Substanţe precursoare ale ozonului - inseamnă substanţele care contribuie, in prezenta

Tehnici de modelare inseamnă diferite abordări matematice de reprezentare a proceselor

Actiuni întreprinse la nivel international

ACTIUNI ÎNTREPRINSE LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

1972 - Summit-ul de la Paris a evidentiat necesitatea acordarii unei atenţii deosebite

1.2. Care este scopul monitorizării factorilor de mediu ?

1.3. Cine realizează monitorizarea ?

Substanţe poluante relevante pentru a fi luate în considerare la stabilirea valorilor-limită

Stabilirea compuşilor poluanţi supuşi monitorizării se face în funcţie de:

Nivelul emisiilor poluante depinde şi de sistemele de diminuare cu care sunt dotate

1.5. Când se monitorizează factorii de mediu ?

1.6. Tipuri de obiective monitorizate:

c) Procese cu funcţionare relativ stabilă cu emisii de scurtă durată şi intensitate ridicată

D) Atmosfera în marile aglomerări urbane

1.7. Cum se exprimă rezultatele monitorizării

- Document tehnic – cu rumătoarea structură orientativă:

1.8. Cum se utilizează rezultatele monitorizării factorilor de mediu?

a. Măsuri coercitive asupra poluatorului (amenzi, decizia de oprire a activităţii până la

Abordarea sistematica a problemei mediului înconjurător s-a realizat la:

În România în 1973 s-a înfiinţat: ,, Consiliul Naţional Pentru Protecţia Mediului

I.1. Sistemul global de monitoring al mediului (SGMM)

II.2. Monitoringul de fond global integrat (Integrated Global Background Monitoring -

Mijloace de realizare a obiectivelor IGBM

Date ce trebuie obţinute într-o staţie de monitoring de fond al mediului

Factori de mediu Date de bază Date opţionale Frecvenţa observaţiilor

Sistemele naţionale românesti GEMS – RO şi IGBM – RO

Resursele naturale de apă sunt împărţite în 3 grupe

Activitatea în fluxul internaţional rapid se face în 65 secţiuni de control, rezultatele

GEMS – RO şi IGBM – RO PENTRU FACTORUL DE MEDIU AER

Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (MMDD) coordonează activitatea

Subsistemul Naţional GEMS – RO şi IGBM – RO, pentru sol.

Subsistemul se află în coordonarea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, respectiv

Centrul de Evaluare a Calitatii Aerului:

EFECTELE LOR ASUPRA SANATATII

Serviciul Laborator Aer