Sunteți pe pagina 1din 175

MAGDALENA DUMITRANA

PROFESOR ŞI ELEV
-PARTEA 1-

PROFESORUL VĂZUT PE DINĂUNTRU


ro

Editura SITECH
Craiova, 20 1 1
© 2011Autoarea
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autoarei. Orice reprodu­
cere integrală sau parţială, prin orice procedeu, a unor pagini din această lu­
crare, efectuate fără autorizaţia autoarei este ilicită şi constituie o contra­
facere. Sunt acceptate reproduceri strict rezervate utilizării sau citării justifi­
cate de interes ştiinţific, cu specificarea respectivei citări.

© 20II Autoarea
AII rights reserved. This book is protected by copyright. No part of this
book may be reproduced in any form or by any means, incIuding
photocopying or utilised any information storage and retrieval system
without written pennision from the copyright owner.

Editura SITECH din Craiova este acreditată de C.N.C.S.I.S. din cadrul Mi­
nisterului Educaţiei şi Cercetării pentru editare de carte ştiinţifică.

,-�----'-----'--"--'--"-'-"-------"-- .. - - .- _ ...._-----_._-- ._._- - _.._...

!Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


:DUMITRANA, MAGDALENA
Profesor şi elev: partea 1 Profesorul văzut pe dinăuntru
- - /
i Magdalena Dumitrana. - Craiova: Sitech, 2011
!
Bibliogr.
ISBN 978-606-11-1929-5
i
;37(498) J
Editura SITECH Craiova, România
Aleea Teatrului, nr. 2, Bloc TI, parter
TeVfax: 02511414003
E-mail: sitech@rdslink.ro

QUALlTY
Certificat Nr. J42
ISO 9001

ISBN 978-606-11-1929-5
CUPRINS

1. SCURTĂ INTRODUCERE . .. .. ..
... .. .. .. . . . . . . ..... .. . .. ..... . .
.............. ........ 7

2. CARIERA DIDACTICĂ- TNTRE TEORIE ŞI PRACTICĂ . ............ .8

3. STUDIUL - CÂTEVA ELEMENTE DE PREZENTARE ... ............. 10

4. MĂRTURII - PROFESORUL VAzUT DE PE BĂNCILE ŞCOLII .12

4.1. EXPERIENŢE ŞCOLARE PLĂCUTE . . ............................ ...... 12

4.1.1. Preşcolaritate . . ........... . .. .......... .. .. .. ...... . . .. . ... ..... ... . . ... .


.... ... 12

4.1.2. Clasele primare ............................................................... 18

4.1.3. Gimnaziu . . ... ... . . . . . .. . .. . .. ...


. .. ... ... . . . . .. . ... . . .. . ........ ... . .. ........ . 26
..

4.1.4. Liceu ............ . . ..... ...................................... ....................... 31

4.1.5. Facultate ... . ... .. . . ... ..... . . . ... ..... ..


. ....... .. . . . ... ..
... .. .. ......... .. . .r.: . . 4O

4.2. EXPERIENŢE ŞCOLARE NEPLĂCUTE . . .


.... ...... .. ............... . 41

4.2.1. Preşcolaritate . . . . .... .... .... .. ... .... .. ........ ... . . ... .
.. . . . ... ....... ....... .41

4.2.2. Clasele primare .... . .. . . . . .


.. . . . .. . .. ... .... . ...... .. .... .
. . .. . . . ....... ... . .. 44

4.2.3. Gimnaziu ............... ........ .................... ............................. . 70

4.2.4. Liceu .... . ..


. ... ............. .. . .. ......... .. ......... . .. . . . .
... ... .. .. .. ........ . ... 87

4.2.5. Facultate . . . ........ . .. ..... .... .. . . . . . . . .


... .. .. .. .. .. . . .. . . .. . .. .. .. . . . ... .. . 10S
..
4.3. INTERCULTURALITATE ŞI INCLUZIUNE ... .. . .
. .. ............ . 111
..

4.3.1. Etnie .............................................................................. 111

4.3.1.1. Preşcolaritate .......................................................... 111

4.3.1.2. Clasele primare ....................................................... 114

4.3.1.3. Gimnaziu ................................................................. 124

4.3.2. Religie........................................ .....................................

4:3.2.1. Clasele primare....................................................... 125

4.3.2.2. Gimnaziu ................................................................. 127

4.3.2.3.Facultate .................................................................. 130

4.3.4. Alte relatări legate de incluziune ................................... 130

4.3.4.1. Copii bolnavi in învăţământul de masă................... 130

4.3.4.2. Lateralitate: mâna stângă dominantă ..................... 135

4.3.4.3. Posibile tulburări de limbaj ...................................... 138

4.4. DIVERSE ..
..... .
......... .............. .. . . . . .
....... . . . .. .......... .. .
....... ....... 142

4.4.1. Şcolare .......................................................................... 143

4.4.2. Tn afara şcolii ................................................................. 159

4.5. DE DiSCUTAT .. .. .
.. . . . .... .... . .
.. ......... . . ..
. . .. .......... ... .
. ...... .. ....... 164

5. O NouA INTRODUCERE - TN LOC DE CONCLUZII . . .. . . . . . ....... 176

6
1. SCURTĂ INTRODUCERE

Această lucrare se sprijină pe o cercetare empirică, ce a durat


trei ani. Investigaţia a fost efectuată printre studenţii unei facultăţi ce
pregăteşte cadre didactice pentru învăţământul preşcolar şi primar.
Scopul principal al cercetării nu a fost unul de obţinere a unor infonna­
ţii specifice; nu am fost interesaţi nici de pregătirea profesională în
domeniul studiat, nici de aflarea unor metode şi procedee dacă nu inova­
toare, cel puţin nu foarte cunoscute şi nici de perfonnanţele în învăţare.
În cazul de faţă, scopul a fost mai degrabă unul aparţinând zonei
emoţionale dar şi unul de "trezire". A vizat experienţa personală şi ecou­
rile acestei experienţe în adultul şi profesionistul de mai târziu. Aceste
ecowi, în principal emoţional, s-au transfonnat cu prilejul acestui studiu,
în c1arificări conştiente, fapt semnalat de mulţi dintre studenţi.
Nu este totuşi, loc pentru iluzii - odată valul afectiv trecut, fie­
care va unna să ţină sau nu seama de descoperirile sale, modificându­
şi sau nu conduita didactică, în funcţie de propriile valori pe care le-a
adoptat sau construit.
Deşi este esenţial la un moment dat ca o persoană să aibă în
faţă o oglindă "aIbă" şi una ,,neagră", care să o ajute în înţelegerea cri­
teriilor corecte de evaluare a comportamentului, de foarte multe ori
rutina şi temerile vieţii de zi cu zi închid sertarul valorilor din conştiin­
ţa fiecăruia ori uită pur şi simplu să îl deschidă, în vârtejul diferitelor
modele şi presiuni sociale.
Aşadar, această lucrare nu poate fi decât ceea ce este - o ex­
punere pe cât se poate, obiectivă, a unor fapte vii, existente la un mo­
ment dat, în viaţa participanţilor la studiu. Măsura în care aceste fapte
continuă să trăiască şi să ghideze persoana, ţine de responsabilitatea
fiecărui cadru didactic, pentru că despre aceasta este vorba -de viitori
sau actuali profesori.

7
2. CARIERA DIDACTICĂ­
îNTRE TEORIE ŞI PRACTICĂ

Literatura de specialitate, în cea mai mare parte a ei, tratează


. profesorul - calităţile şi personalitatea sa, dintr-un punct de vedere
tehnic, pentru a zice astfel.
Există cercetări majore ce analizează gesturile, utilizate de
profesor în clasă; clasifică aceste gesturi, le încadrează în comunicarea
non verbală. La fel analizează şi privirea cadrului didactic: de câte ori
se uită (sau nu se uită) la un copil, la tablă; dacă cuprinde cu privirea
întreaga clasă, ori se fixează în special asupra unui singur copil (de
obicei "favoritul") şi aşa mai departe. Pare derizoriu acest tip de stu­
diu? Nicidecum! O singură atingere pe umărul copilului poate fi mult
mai încărcată de semnificaţii decât zece cuvinte. Fără îndoială, studie­
rea gesturilor şi ca rezultat, utilizarea lor în strategiile didactice de ma­
nagement al clasei, constituie elemente extrem de importante.
Dar nici cuvintele nu sunt lăsate deoparte; se nwnără întrebările
profesorului, felul în care el le pune, cui anwne le pune; în ce măsură aceste
întrebări cer răspunsuri rigide sau creative, ori nu cer de fapt, niciun răspuns.
O privire mai complexă este aruncată asupra stilurilor de pre­
dare, analizându-se efectele acestor stiluri, nu atât asupra performanţe­
lor şcolare, cât mai ales asupra comportamentului elevilor şi asupra
relaţiei stabilite între profesor şi elevi.
Un loc important în preocuparea vizând procesul instructiv­
educativ îl ocupă metodele de predare-învăţare. Acest capitol pare cel
mai prolific în cadrul tematicii ştiinţelor pedagogice. Evident, prolifici­
tatea nu este întotdeauna garantul corectitudinii şi al autenticului. De
remarcat în treacăt că, de pildă, de aici se trag absurdităţile denumite
metode interactive" care nu aparţin domeniului specific al didacticii
"
şi care, nici măcar nu sunt metode. Utilizarea termenului de ,proce­
deu', existent în pedagogia românească, ar pune la locul lor aceste ac­
tivităţi, în mare parte ,joculeţe", având cu totul alte funcţii decât cele
de predare-învăţare.
Aşadar, atunci când centrul de interes pedagogic este profeso-

8
rul, observăm că, în fapt, este vorba în primul rând de comportamentul
exterior al acestuia, de ceea ce este vizibil, de metodele utilizate, care
în ultimul timp se bazează mai degrabă pe spectacular decât pe eficien­
ţă. Centrul cerinţelor către profesor este însă cu mult mai fonnal şi mai
superficial (în învăţărnântul românesc) - este vorba de aşa-numitele
documente pe care acesta trebuie să le întocmească. Acest aspect, care
ar trebui să aibă un rol secundar (dar deloc lipsit de importanţă) în con­
textul larg al activităţii didactice, tinde să capete caracteristici birocra­
tice uriaşe. Cantitatea de documente, obligatoriu de prezentat oricărui
"superior" din ierarhia administrativă educaţională, devine criteriul
principal de apreciere a activităţii unui profesor.
Fonnalismul copleşeşte esenţa iar rezultatul este o îndepărtare
progresivă de ceea ce trebuie să fie un profesor.
Concursurile la care participă un cadru didactic de-a lungul
vieţii sale profesionale sunt şi ele dominate de un criteriu înşelător,
anume, de cantitatea de infonnaţii memorate şi reproduse. Aici nu este
loc de spirit critic, de opinii personale ori de creativitate. Se porneşte
de la premisa că ministerul/inspectoratul/directorul - fiecare separat şi
împreună, ştiu mai bine decât profesorul (ce ştiu? - totul, fără drept de
apel!), astfel că acesta nu are niciun drept la reacţie şi gândire personală.
Aceste probleme reprezintă o foarte mică parte din viaţa de
sclav a cadrului didactic. Nu trebuie să exagerăm însă cu acuzaţiile
privind factorii exteriori de constrângere. Studiul ale cărui rezultate
apar aici, nu se ocupă însă deloc, nici de zona teoretică a ped.agogiei �i nici
de cerinţele administraţiei şcolare, cu toate problemele izvorâte de aici.
Aşa cum deja s-a arătat, obiectivul a fost mai degrabă unul
" emoţional" - referinţa se face în acest caz, la profesor ca fiinţă umană
şi nu la cadrul didactic reprezentat printr-o sumă abstractă de compe­
tente educaţioaale.
Practica şcolară a demonstrat de nenumărate ori că un profesor
"bun" poate fi în acelaşi timp o persoană "rea" ori "indiferentă", ori
"
"temătoare , etc. Exact aceste aspecte sunt urmărite în lucrarea de faţă,
nu în calitate de trăsături caracteristice ale profesorului (pentru că aici
intrăm iar în teorie), ci în relaţie cu impactul pe care o anumită calitate
(umană) îl poate avea asupra preşcolarului şi şcolarului.
Interesul nostru a fost cu atât mai mare cu cât subiecţii studiu­
lui se pregăteau să devină cadre didactice. Prin asemănare sau opoziţie,
se poate spune că întârnplările personale legate de profesorii lor au
avut ca o consecinţă, nu neapărat directă, mecanică, dar în orice caz
importantă şi decizia de ordin profesional.

9
3. STUDIUL - CÂTEVA ELEMENTE
DE PREZENTARE

Preocuparea pentru temă a apărut în mod spontan. Studenţii


unei facultăţi de ştiinţe ale educaţiei, pregătind profesori pentru învă­
ţământul preşcolar şi primar, aveau în planul de învăţământ, practica
pedagogică. în anul 1 se asista Ia activităţi şi Ia lecţii; din anul II, stu­
denţii începeau şi să predea. S-au iscat astfel o serie de discuţii sponta­
ne în privinţa modului în care cadrele didactice asistate intrau (sau nu),
în relaţie cu copiii. S-a dovedit că "exemplele" negative întreceau cu
mult ca număr pe cele pozitive, "păcatul" cel mai mic fiind indiferenţa.
Copiii sau elevii erau puşi să efectueze teme lungi şi plicticoa­
se, în timp ce domnişoara, doamna au mai rar, domnul, se ocupau cu
activităţi extra-cIasă, chiar dacă rămânea, ca persoană fizică, în clasă.
Au apărut relatări privind violenţa (verbală sau fizică), discri­
minări evidente pe criterii etnice ori socio-financiare. Treptat, au început
să se trezească amintirile studenţilor privind propria lor viaţă de elevi.
Şi aşa s-a făcut că, timp de trei ani, cu prilejul lucrărilor de
seminar, 300 de studenţi au fost întrebaţi în legătură cu amintirile lor
din şcoală, în calitate de elevi. Trebuie spus că parte dintre aceşti stu­
denţi erau deja cadre didactice care îşi continuau studiile. Deoarece
discuţiile scoteau Ia iveală realităţi ce păreau pur şi simplu de necrezut,
s-a trecut Ia executarea unei sarcini organizate. Astfel, s-a dat instruc­
ţiunea ca, fiecare student să povestească în scris o experienţă din viaţa
de elev sau student, în care un profesor a avut un rol pozitiv, precum şi
o altă experienţă, în care profesorul a avut un rol negativ.
Nu s-a specificat ce anume insemna pozitiv sau negativ., lă­
sând aceasta la aprecierea studenţilor. De asemenea, ei au fost îndem­
naţi să caute amintiri cât mai timpurii (din perioada preşcolară) şi să
povestească ceea ce consideră că este semnificativ.
Pentru a se evita eventualele blocaje ale memoriei, datorită
factorului emoţional, s-a admis că întâmplările relatate pot fi ale unei
persoane apropiate, ale unei cunoştinţe, coleg.

10
Un alt element important l-a constituit anonimatul. S-a cerut
ca relatările să fie anonime deşi destul de mulţi studenţi au hotărât să
semneze. S-a adunat astfel un material de câteva sute de povestiri; unii
dintre subiecţi, prinşi de vâltoarea amintirilor, au narat mai multe în­
tâmplări, legate de profesori diferiţi.
Multe dintre relatări, mai ales cele legate în relaţie cu experi­
enţele pozitive, au avut un caracter prea general pentru a putea fi con­
siderate. Ele exprimau mai ales retrăirea unor emoţii si nu ale unor
evenimente concrete.
Foarte multe relatări au exprimat un refuz de a-şi aminti un -

"
refuz indirect manifestat prin afirmaţii generale de tipul:Profesorii ar
trebui să... nu ar trebui să ... eu, ca educatoarermvăţătoare o să am mere
grijă să ...", ş.a.m.d. Putem citi însă printre rânduri adevăratele trăiri ale
studenţilor.
Din totalul relatărilor, au fost luate în considerare numai 214,
criteriul principal fiind povestirea unui eveniment, al unui comporta­
ment concret, într-o situaţie detenninată. în confonnitate cu acest cri­
teriu, evenimentele ,,negative" sunt mult mai numeroase decât cele
"pozitive". De asemenea, se observă o concentrare mai mare asupra
perioadei şcolii primare. Amintirile din gimnaziu şi liceu sunt şi ele
numeroase, deşi ca număr, fiecare, reprezintă aproximativ jumătate din
întâmplările şcolarităţii primare.
Un segment important se referă la incluziune - modul iIycare
copiii de altă etnie şi altă religie sunt sau nu integraţi în clasă.
O altă categorie, adună sub numele de ,Diverse', experienţe
legate într-un fel sau altul de şcoală, dar şi de întâmplări din afara şco­
lii, care sunt semnificative pentru povestitor. în cele din unnă, un nu­
măr de relatări a fost grupat sub titlul de ,De discutat'. Se va vedea
despre ce este vorba.

11
4. MĂRTURII - PROFESORUL VĂZUT DE PE
BĂNcILE ŞCOLII

Iată în sistematizarea anunţată mai sus, relatările subiecţilor.

4.1. EXPERIENŢE ŞCOLARE PLĂCUTE

4.1.1. Preşcolaritate

în acest domeniu de referinţă, au fost selectate următoarele texte:

1. Deşi s-a întâmplat de prea mult timp parcă Îmi amintesc


ca şi cum s-ar fi petrecut ieri un an la grădiniţa mea preferată, nu
voi uita niciodată cele câteva momente şi care mi le amintesc cu mult
drag. Unul care pot afirma că m-a marcat destul de mult l-a repre­
zentat o activitate în echipă. O adevărată" responsabilitate defamilie ".
Doamna educatoare pe care cu siguranţă nu o voi uita nici­
odată mi-ajăcut copilăria mult mai frumoasă. Acea responsabilitate
în grup de care vorbeam a fost " misiunea imposibilă - ciorbă ". Fie­
care copil a adus câte un ingredient şi o zi întreagă am pus tot sufle­
tul noi copii pentru a face cea mai bună ciorbă.
Deşi rezultatul nu a fost atât de bun (căci la sfârşit noi trebuia
să mâncăm din ciorbă) îmi amintesc cu atâta drag prima mea " res­
ponsabilitate " dacă o pot numi aşa. Este ciudat, nu neg că îmi amin­
tesc cu mult drag de anul de la grădiniţă şi nu de cei 4 nai primari.
Multe ar fi de povestit însă asta a fost pentru mine foarte important
şi nu cred că voi uita niciodată.

2. O întâmplare frumoasă, care m-a marcat În copilărie şi


mai târziu s-a întâmplat când eram la grădiniţă la grupa mare. Deoa­
rece ştiam foarte multe poezii şi poveşti, educatoarea de la grupa
mică a rugat-o pe educatoarea grupei noastre să mă lase să stau pen-

12
tru o oră cu cei mici deoarece dumneaei trebuia să Întocmească nişte
acte urgente. In acea zi o mămică şi-a adus pentru prima dată copi­
lul la grădiniţă şi puştiul nu se mai oprea din plâns şi din sughiţat.
Nimeni nu-i intra În voie, plângea Întruna. Am intrat În clasă, m-am
aşezat pe un scaun, am luat cartea de poveşti de pe catedra educa­
toarei şi am început să mă prefac că le citesc o poveste, pe care le-o
spuneam din minte.
Puştiul cel nou, care nu-şi dăduse nici măcar fularul şi hăi­
nuţa jos, a venit, s-a aşezat jos lângă mine şi s-a oprit din plâns. L-am
ajutat să se dezbrace, el m-a luat de mână şi nu a vrut să mai plece de
lângă mine. Pentru ca el să nu mai plângă, am Început să le cânt şi să
le spun poezii celor de la grupa mică. Am fost foarte fericită când o
fetiţă mi-a spus "tovalăsa educatoale ", mă simţeam mare şi impor­
tantă. Copiii mă ascultau şi se jucau frumos, erau liniştiţi şi cuminţi,
iar eu eram În culmea fericirii.
Educatoarea de la grupa mică mi-a mulţumit, mi-a spus că e
foarte mulţumită de mine, m-a lăudat În faţa clasei mele, la educatoa­
rea mea şi mi-a spus că Într-o bună zi voifi o bună educatoare. Sper să
fi avut dreptate.

3. A u trecut mai bine de 30 de ani de când am păşit prima


dată pragul grădiniţei, Întâmplările din acea perioadă s-au pierdut
de-a lungul timpului, dar unele mi-au rămas Întipărite în merporie.
Una dintre ele m-a determinat să urăsc minciuna.
Eram în grupa mare, iar d-na (pe atunci tovarăşa) educatoa­
re ne-a dat de realizat un desen pentru ziua următoare. Am mers
acasă, dar nu am făcut desenul; am considerat că este mult mai bine
să mă joc şi mi-am zis că poate nu o să ne verifice. A doua zi când
am mers la grădiniţă, d-na ne-a cerut desenele. De teamă să nu fiu
certată ca nu mi-am făcut tema am minţit. Am spus că l-am uitat
acasă. Probabil ca d-na educatoare şi-a dat seama ca am minţit şi
m-a trimis acasă să Îl aduc. Am continuat cu minciuna. Am ieşit din
clasă, am zăbovit ceva vreme în curtea grădiniţei şi m-am Întors
spunând că părinţii mei nu sunt acasă şi nu am cheia să pot intra în
casă să Îl iau. D-na a zâmbit (şi astăzi Îmi amintesc acel zâmbet) şi
mi-a spus: Nu-i nimic, la sfârşitul programului vom merge împreună
să îl luăm; poate atunci vorfi părinţii acasă. "

13
Cu ochii plini de lacrimi şi cu inima mică, mică am recunos­
cut în sfârşit că am minţit. Cu voce blândă, d-na mi-a spus că nu este
frumos să minţi, că dacă faci asta, oamenii nu vor mai avea încrede­
re în tine şi mi-a mai spus că minciuna are picioare scurte. Nu am
înţeles eu prea bine atunci ce înseamnă asta, dar mi-am dat seama
că am greşit. Am promis în faţa colegilor şi mie însămi că nu voi mai
minţi niciodată. Iar acum la cei 37 de ani pe care îi am, pot spune că
minciuna este lucrul pe care îl detest cel mai mult.

4. Una din faptele mele rele s-a întâmplat când eram la gră­
diniţă. Era ziua de 1 martie, iar toată lumea oferea mărţişoare, unui
băiat de la mine din grupă îi plăcea de o fată şi voia să-i ofere cel
maifrumos şi cel mai mare mărţişor pe care îl avea.
Băiatului îi era ruşine şi m-a rugat pe mine să îi dau mărţi­
şorul însă mie mi-a plăcut atât de mult încât nu mai voiam să îl ofer
persoanei cui era destinat ci voiam să îl păstrez pentru mine.
Doamna educatoare care văzuse totul m-a rugat să îi înapoiez
mărţişorul, până la urmă am cedat şi {-am Înapoiat.

5. imi amintesc cu drag de anii copilăriei, de anii petrecuţi


la grădiniţă, unde am mers de la 3 ani şi unde m-am simţit ca acasă:
acolo mâncam, dormeam, mă jucam şi eram iubită de educatoarele
cele mai frumoase şi mai bune din lume, pentru că eu aşa le vedeam,
desigur, după mama mea. Imi amintesc cu multă emoţie în suflet de
cea care mi-a fost direct educa/oare şi care avea acelaşi nume ca al
meu: A ... a, care mă strângea tot timpul la pieptul ei şi care mă alinta
"
" A ... ţa .
Ceea ce m-a legat şi mai mult de sufletul ei s-a întâmplat în
momentul în care am pus o gumă de mestecat în părul unei colege,
eu considerând asta o glumă. Doamna educatoare a ştiut cum să-i
explice mamei colegei, care venise hotărâtă să-mi facă şi mie acelaşi
lucru, pentru că pe fata ei deja o tunsese. Doamna educatoare şi-a
cerut scuze în numele meu, al mamei şi i-a explicat foarte frumos,
dar cu capul plecat, ruşinată defapta mea, deoarece mama fnfuriată
i-a reproşat că nu ne-a supravegheat îndeajuns.
Fetiţa nu a fost supărată pe mine prea mult timp pentru că
doamna educatoare a reuşit să ne împace. in schimb, mama ei a con­
tinuat să se uitefoarte urât la mine.

14
Am iubit-o foarte mult pe doamna educatoare datorită faptu­
lui că a ştiut cum să rezolve acea situaţie, fără ceartă între părinţi,
dar cu asumarea aceleifapte.

6. Trecuseră câteva săptămâni bune de la începerea grădiniţei.


Dintre cele două surori gemene de 5 ani, Ana şi Miruna,
numai cu Miruna nu reuşisem să schimb decât 2-3 cuvinte. Mulţi
copii din clasă, toţi vorbăreţi, numai Miruna tace pentru toţi. Lu­
crează însă, mult prea meticulos, mult prea lent, mult prea greu. Cel
mai bine însă dansează.
incercam să o încurajez, dar ceilalţi îşi pierdeau răbdarea şi
răspundeau în locul ei, încercam să o întreb individual, răspundea
cu da sau nu. I-am pus un diagnostic, mutism electiv, considerând că
emoţionalitatea crescută o determină să nu vorbească când se ştie
ascultată de mai multe persoane.
Am încercat s-o integrez în grupuri mici, unde eraufete prie­
tenoase, tolerante. . .
A m încercat să comunic prin sora ei, să aflu mai multe des­
pre ea, să-i aflu comportamentul de acasă din relatările bunicii. . . ,
dar nicio metodă nu dădea rezultate.
Jntr-o zi, la activitatea de educaţie fizică executam exerciţii
de orientare după repere. Miruna nu reuşea să se întoarcă direct în
poziţia cerută (la fereastră, la uşă nicidecum dreapta, stânga),rCi se
învârtea în sens invers 360 de grade. Am demonstrat, am chemat în
faţa formaţiei mai mulţi copii să demonstreze, Miruna nimic.
Nici nu spunea nimic, nici nu executa corect. M-am gândit,
are 5 ani, este un copil normal şi totuşi ce nu înţelege.
Am simţit că totul este în zadar şi am răbufnit: " stai ca o
mototoală! Voiam să te învăţ să dansezi pentru serbare, dar n-am pe
cine! "
Miruna s-a dus pe scaun şi lacrimile au început să-i curgă
pe obraz, în tăcere. M-am simţit penibil, am crezut că am ratat defi­
nitiv şansa de a o scăpa de inhibiţii, m-am simţit neputincioasă.
A doua zi m-am purtat frumos cu ea, şi în fiecare zi am în­
cercat să-i acord un moment al ei, în care să interacţionăm într-un
fel. Am rugat-o pe bunica să vină mai târziu ca după ce pleacă cei­
lalţi copii să-i dedic puţin timp numai ei şi surorii ei. Am stat cât mai
mult lângă ea, am atins-o, i-am vorbit, am rezolvat lucruri împreună.

IS
A trecut un an. Nici acum Miruna nu este vorbăreaţă, dar nu mai
este inhibată, are un ritm foarte bun de lucru, este sigură pe ea şi e
un foarte bun executant.
Iar eu am învăţat un lucru. Copilul are ritm propriu, propriile
inhibiţii, iar ambiţiile noastre, ca adulfi nu contează. Ceea ce contează
este răbdarea, echilibrul, înţelepciunea şi multă, multă dragoste.
Şi totuşi răbdarea se mai termină câteodată, şi totuşi gustul
amar al nereuşitei apare frecvent.

7. Septembrie. Copiii se adună gălăgioşi în curtea şcolii.


Zumzet ca într-un stup. începe ceremonia deschiderii, apoi, doamna
educatoare îşi primeşte prichindeii în clasă. Grupa mare. Copiii se
aşează cuminţi pe scăunele. Printre ei este şi un copil nou venit.
- Cine eşti tu? Cum te cheamă? întreabă educatoarea.
- M""s, răspunde copilul sfios.
La început, copilul stă retras, dar nu după mult timp, (în ur­
mătoarele zile) se poate observa instabilitatea copilului în activităţi,
precum şi un uşor retard psihic.
.
eopm "· recIama� mereu: "u.".s a stncat""" M".s a fă acut.".,
M".s m-a bătut. " Educatoarea intervine, îl admonestează pe M".s, şi
se apropie de el să-i explice că trebuie să se poarte frumos cu cole­
gii, dar. . . copilul tresare violent şi îşi acoperă cu mânuţa ochii zi­
când: " Nu bate! Nu bate! Nu spune mamaie! Ea bate cu băţul! Doare! "
Educatoare îşi pune un semn de întrebare şi începe investi­
garea situaţiei copilului. Află că este un copil orfan, locuieşte cu mă­
tuşa (sora tatălui) care are la rândul său doi copii. Aceştia nu se
joacă cu M".s. Nu îi Iasă împreună că/ac "prostii". M. . . s este lăsat
în grija unei bunici care îl bate cu băţul pentru orice mişcare. De
aceea copilul se poartă aşa. Este violent, irascibil, loveşte pentru
orice nu îi convine. Ca acasă.
Educatoarea îl admonestează cu blândeţe atunci când gre­
şeşte, îl învaţă cum trebuie să se poarte cu cei din jur şi îl mângâie
pe căpşor. Marius îi arată vânătăile de pe trupuşorul său firav. Edu­
catoarea tresare. " Doamne, ce suferinţe trebuie să îndure un biet
copi!! "
Încet, încet, timpul trece pe nesimţite. M"s este acum mereu
aproape de doamna educatoare. Nu se mai poartă violent cu colegii
săi. Dimineaţa, când soseşte, se opreşte lângă "noua lui mămică " şi

16
Îi povesteşte dacă a mai luat bătaie acasă: "Mamaie iar bătut. Doare.
Azifost bun. "
Educatoarea îi spune să fie cuminte şi acasă, să nu îl mai
bată mamaie.
M. . . s îşi ia jucăriile şi se aşează cuminte p e scăunelu/ său.
Acum nu se mai bate cu copiii. Se joacă frumos împreună. Din când
în când, copilul spune printre jucării, cu ochii către " noua sa mămică":
" La grădiniţă bine. Nu bate. Copiiijoacă mine. " Educatoarea oftează.
Totuşi, în sufletul său, un zâmbet de copil sărman se oglindeşte şi îi
luminează faţa. " Măcar câteva ore M. . s este fericit. " Poate, cei care
.

se ocupă acum de acest copil vor reuşi să-] înţeleagă pe acest copil
necăjit.

Povestirile se grupează în funcţie de următoarele teme:


- acordarea de responsabilităţi (povestirile nr. 1 şi 2)
- educaţie morală (povestirea nr. 3)
- rezolvarea unui conflict (povestirile nr . 4 şi 5)
- relaţia cu copilul (de pe poziţia educatoarei - povestirile nr.
6 şi 7)
Dacă textele sunt citite cu atenţie, se vede că ele prezintă toa­
te, soluţii pentru probleme concrete. Primele două povestiri arată im­
portanţa pentru copil a faptului că este văzut de adult ca persoană
separată şi nu ca un individ nediferenţiat de ceilalţi. într-una ,dintre
întâmplări (nr. 2) acest lucru este evident, dar nu există ne claritate
nici în cealaltă (nr.l): copiii au avut toţi, sarcina să aducă la grădiniţă
anumite produse, darfiecare, un produs diferit de al celorlalţi.
în acest fel apare un echiJibru între o situaţie securizantă (toţi
copiii au acelaşi lucru de făcut) şi una de individualizare (produse
diferite). Această a doua situaţie, în care copilul este văzut în mod
independent de ceilalţi, are de asemenea, o rezolvare securizantă şi
încărcată emoţional: din toate produsele se prepară felul de mâncare
pe care toţi copiii îl mănâncă.
A treia povestire abordează o temă sensibilă - cea a minciu­
nii pentru evitarea pedepsei. Foarte adesea, copiii mici spun minciuni
(care nu sunt, în niciun caz, percepute ca atare de ei) din motive foar­
te diferite. Copiilor li se face proces de intenţie şi adesea ei sunt pe­
depsiţi în mod rigid, s-ar putea spune chiar, uneori în spirit fanatic.
întâmplarea narată aici este de tipul aşa da", în care educa-
"

17
toarea, cu blândeţe şi fără reproşuri, aduce copilul în situaţia de a
recunoaşte că a ascuns adevărul. Este impresionant că, un lucru atât
de mărunt, ar spune un adult, este rememorat cu atâta claritate, după
foarte mulţi ani.
Este însă o dovadă a memoriei afective care funcţionează pu­
ternic la copil, care a sedimentat o întâmplare "minoră", oferind însă
atunci, ca şi în momentul rememorării, un criteriu legat de valoarea
morală a unei acţiuni.
Următoarele două povestiri (6 şi 7) reprezintă amintiri timpu­
rii din viaţa profesională, în care tânărul cadru didactic încearcă să
rezolve situaţii dificile; greşeşte, dar până la urmă reuşeşte în ceea ce
şi-a propus.

Prima dintre aceste amintiri se referă la un copil abuzat acasă,


verbal şi fizic, al cărui comportament este· mai mult decât inadecvat în
grupa de copii. Educatoarea, deşi cedează iniţial tentaţiei de a pedepsi
conduita băieţelului, descoperă cauza dureroasă şi, din nou, prin răbdare
şi blândeţe, reuşeşte să aline cel puţin temporar, suferinţa copilului şi să
încerce o îmbunătăţire a relaţiilor acestuia cu ceilalţi copiii.
Al doilea caz, cel al gemeni lor, este unul foarte des întâlnit.
Este o relaţie tipică de dominare a unuia dintre gemeni (în acest caz,
A.) asupra celui de-al doilea (fetiţa M.). De aici şi aparentele slăbi­
ciuni ale gearnănului dominat. Relatarea este extrem de sinceră, pre­
zentând greşelile educatoarei faţă de M. dar în acelaşi timp, căutarea
şi aflarea, intuitiv, a unei căi de rezolvare a situaţiei. Nu sunt puţine
cazurile în care cadrul didactic abandonează copilul care opune rezis­
tenţă la acţiunea educaţională, dar în mod cert, aici nu a fost cazul.

4.1.2. Clasele primare

Textele selectate dintre amintirile din perioada şcolarităţii


primare se grupează după unnătoarele tematici:
- securitatea emoţională (povestirile nr. 1,2,3, 4)
- jocuri, umor (povestirile nr.5 şi 6)
- grijă şi înţelegere, valori umane (povestirile nr. 7 şi 8)
- reacţii de pe poziţia învăţătoarei (povestirile nr. 9, 10, 11)

18
lată textele:
1. Eram în clasa 1 şi era prima zi de şcoală iar eu aveam
mari emoţii. Simţeam cum tot corpul îmi tremură şi nu mă puteam
abţine de plâns, dar intrând În clasă am văzut o doamnă frumoasă
cu o privire blajină ce Îmi inspira încredere. M-a Întrebat cum mă
cheamă şi m-a strâns puternic în braţe spunându-mi că totul va fi
bine. Eu am rămas profund impresionată de vocea ei caldă, blajină
şi pe tot parcursul anului ne-a insuflat aceea Încredere în noi că ştim
şi nu trebuie să ne fie frică să răspundem chiar dacă era greşit, pen­
tru că din greşeli Învăţăm ce e bine şi ce e rău În această viaţă.

2. În această povestioară o să vă prezint ceea ce m-a deter­


minat pe mine să mă înscriu la această facultate. Încă din clasa I,
îmi iubeam foarte mult Învăţătoarea pe nume Margareta - o doamnă
frumoasă din toate punctele de vedere.
Era o femeie înaltă, cu părul brunet şi lung, cu nişte ochi că­
prui şi cu o privire blândă de care Îmi amintesc şi acum. Se purta
frumos atât cu mine cât şi cu ceilalţi colegi şi de fiecare dată când
aveam câte o nelămurire, dânsa ne explica atât de bine încât era
imposibil să nu înţelegem.
Aveam o relaţie atât de strânsă cu dânsa încât pe lângă pro­
blemele legate de şcoală Îipovesteam şi problemelefamiliale. De exem­
plu când eram în clasa a II-a mama mea a fost operată iar eu rf/ram
foarte supărată iar învăţătoarea imediat m-a văzut, şi-a dat seama că e
ceva În neregulă cu mine. Eu i-am povestit din ce cauză sunt supărată,
iar dânsa m-a încurajat spunându-mi că mama sigur se va face bine şi
că nu trebuie să-mi fac griji şi m-a îmbrăţişat. Acest lucru m-a liniştit
iar atunci i-am mărturisit că mi-aş dorifoarte mult să devin şi eu o în­
văţătoare la fel de bună ca dânsa. Doamna Margareta mi-a zis că am
mari şanse să devin Învăţătoare dacă o să învăţ bine.
La sfârşitul clasei a IV-a doamna învăţătoare a ţinut minte
acest lucru şi mi-a reamintit spunându-mi să învăţ la fel de bine şi să
ajung o Învăţătoare chiar mai bună decât dânsa. De atunci aceste
cuvinte mi-au rămas în minte.
După ce am terminat şcoala generală m-am înscris la Liceul
Pedagogic, Însă nu am intrat şi mi-a părutfoarte rău. Ca urmare am
a vut şansa să mă Înscriu la această facultate. Şi de aceea asta am şi
făcut şi mă bucur că am reuşit şi sper să reuşesc să-mi realizez visul.

19
3. Am o amintire foarte plăcută despre învăţătoarea mea,
chiar dacă am petrecut doar un an i'mpreună.
Primele trei clase le-am făcut într-o şcoală la ţară pelltru ca
mama mea a murit cu o lună înainte să încep şcoala. Pentru ca am
rămas trei fete prea mici-cinci ani, şase ani şi şapte ani, tatăl meu a
considerat că e mai bine să rămânem la ţară, ca el să se poată des­
curca cu noi şi să ne poată lăsa singure până se întorcea de la servici.
La şase ani am Început şcoala; Îmi plăcea foarte mult acolo.
Prima mea zi de şcoală, când toţi copiii erau cu mamele lor nu a fost
aşa de grea pentru că unchii mei erau învăţători şi îi aveam pe ei.
imi plăcea foarte mult la şcoală: eram prima care citea ori care
scria la tablă pentru că plângeam dacă nu era aşa. Când era să trec
în clasa a IV-a ne-am mutat la oraş.
Am fost foarte speriată, totul se schimba pentru mine. Domnul
Învăţător era înlocuit cu o învăţătoare, colegii se schimbaseră, toţi se
uitau la mine ciudat. Nu am putut să mai vorbesc cu nimeni, nu mă ridi­
cam din bancă, la ore nu mă concentram, în mintea mea erau doar anii
de la ţară, unde eram centrul atenţiei. Totul era un chin pentru mine. N­
am mai vrut să mă duc la şcoală pentru că îmi era ruşine să deschid
gura ca să nu spun o prostie, nu mai aveam încredere în mine.
Dar în scurt timp, a început iar să îmi placă să merg la şcoa­
lă, doar pentru că învăţătoarea mea nu a renunţat să aibă încredere
în mine. A avut răbdare cu mine, a aşteptat cât a fost nevoie să scot
un cuvânt, mă încuraja, mi-a spus mereu că eu pot, a făcut totul ca
eu să mă simt bine în clasă. Am avut parte de o atenţie specială, fără
a provoca totuşi, mila cuiva.
imi plăcea mult să merg la şcoală să-mi întâlnesc învăţătoa­
rea, pentru că o comparam cu mama mea. Era tânără şi frumoasă
cum era mama. Îmi vorbea calm şifrumos chiar dacă aveam greşeli şi
îmi explica până înţelegeam, până când ea era convinsă că am înţeles.
Acel an, pentru mine, a valorat cât patru.

4. Mă numesc M şi la numai 20 de ani pot spune că mă simt


împlinită din toate punctele de vedere. Cu toate că împlinirea depli­
nă o voi avea când voi fi mamă. Am un soţ minunat şi părinţi care
mă iubesc. in viaţă mi-am ales să fiu dascăI şi nu unul oarecare, ci
unul care se implică pentru ca elevii săi să înveţe ceva, meritul
revenindu-i doamnei învăţătoare din clasa Întâi.

20
Mai toţi copiii, în special fetiţele, în perioada învăţământului
primar, vor să devină dascăli însă această dorinţă la unele persistă,
la altele, nu. La mine a persistat, nu a fost numai o dorinţă de mo­
ment. Gândul că voi merge la şcoală şi va trebui să renunţ la păpuşi
pentru a lua cărţile, că voi avea anumite responsabilităţi şi că nu va
mai fi ca la grădiniţă, m-a speriat.
În prima zi de şcoală am fost impresionată de abecedarul şi flo­
rile găsite pe bancă. Apoi afost o perioadă de acomodare, am trecut la
lucruri mai serioase, cum arfi să învăţ să am grijă să-mi fac temele, să
fiu ordonată, etc. Nu era aşa de rău cum credeam, dar nu-mi plăcea.
Singura persoană care m-a făcut să îndrăgesc şcoala şi car­
tea a fost doamna învăţătoare F., care prin bunătatea, răbdarea
dânsei faţă de noi toţi, m-a atras atât de mult încât am ajuns să
spun: " Vreau să devin învăţătoare! " Prezenţa doamnei în viaţa mea
a avut un impact atât de puternic încât a trezit în mine dorinţa de a-i
urma meseria, de nici mie nu-mi venea a crede. O admiram în fieca­
re zi şi îi urmăream fiecare pas, felul cum se comporta cu noi toţi,
blândeţea cu care ne aborda, glasul cu care ne vorbea însă cel mai
mult îmi plăcea corectitudinea doamnei.
Când mă asculta, nu aveam teamă; chiar dacă uneori se în­
tâmpla să nu ştiu, dânsa nu ţipa la mine ci făcea în aşa fel încât să
mă salveze şi să nu-mi dea o notă proastă. În clasa a Il-a prinsesem
mai mult curaj, eram activă şi obţineam calificative bune. I;impul
liber îlfoloseam altfel decât ceilalţi copii. Îmi aşezam păpuşile în pat
şi începeam să predau aşa cum o vedeam pe doamna făcând în clasă
cu noi. Cu timpul, mi-am făcut un catalog, am făcut rost de o tablă,
cretă şi burete, astfel că toată casa era plină de cretă. Chiar dacă
părinţii mă certau, pe mine nu mă interesa pentru că asta simţeam să/ac.
Ajunsesem cu celor care mă întrebau: " Ce vrei să devii când
veifi mare? " să le răspund: " Imi doresc să fiu învăţătoare. "
Atât de mult mi-am îndrăgit învăţătoarea încât astăzi sunt
studentă la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei. Dacă în clasa întâi îi
eram o simplă elevă doamnei F., în curând îi voifi colegă.

5. Imi aduc şi acum aminte de o întâmplare cu haz petrecută


în clasa a II-a.
La începutul fiecărei săptămâni, doamna învăţătoare ne
aducea bomboane, drept răsplată pentru săptămâna care trecuse,

21
pentru că fusesem cuminţi, invăţasem, nu făcusem nimic ca să o su­
părăm. Într-o zi de luni, eram bucuroşi pentru că aşteptam recom­
pense. Doamna invăţătoare ne-a dat bomboanele aşteptate dar, sur­
priză! Erau ridichi infăşurate În poleială.
Ne-am amuzat foarte tare iar doamna invăţătoare ne-a spus
că azi este J aprilie, ziua păcăleli/or. De atunci, in fiecare zi de J
aprilie imi aduc aminte de anii copilăriei şi mai ales de inceputurile
vieţii de elev.

6. Bineînţeles au fost şi situaţii plăcute la şcoală, dar aş vrea


să menţionez un joc pe care-ljucam în clasele primare, îndemnaţi de
doamna învăţătoare. Acel joc consta în împărţirea copiilor În două
echipe iar în mijloc, pe un scaun pusă o căciulă. Pe rând doi copii,
unul din fiecare echipă trebuia să ia căciula şi să fugă cu ea la echi­
pa luiforă să.fie atins de celălalt. Poate pare banal, dar mie îmi plă­
cea enorm acestjoc şi mi-a rămas în amintire ca momente plăcute de
la şcoală.

7. Ora de limba română, linişte, toţi copii ascultă cu atenţie


lectura făcută aşa de frumos de doamna învăţătoare. Apoi citesc pe
rând diferiţi elevi, se discută despre sensul cuvintelor, se răspunde la
întrebări.
La un moment dat se aude un uşor sforăit. G. mi-l arată pe
colegul de bancă. Acesta avea capul pe bancă, ne-am dat seama că
dormea. Primul gest a fost să-I trezim, dar doamna învăţătoare ne-a
făcut semn să-I lăsăm în pace, apoi ne-a întrebat de ce este prefera­
bil să-I lăsăm să doarmă. Prompt M a răspuns .. ca să aibă mintea
limpede la orele următoare ". Ne-am dat şi noi seama că dacă-1 tre­
zeam atunci ar fi fost buimăcit, n-ar fi înţeles nimic din lecţia de ro­
mână şi nici din următoarele. Pe când aşa. . . .
Imediat ce-a sunat de ieşire ne-am repezit spre banca lui,
dar în vârful picioarelor. Ne-am gândit să facem o fotografie hazlie
alături de colegul nostru adormit. Până la urmă datorită găIăgiei
noastre colegul nostru s-a trezit.
Doamna învăţătoare, care nu plecase din clasă, l-a întrebat
ce i se întâmplase, la ce oră se culcase noaptea.
El a răspuns că nu a dormit toată noaptea pentru că fusese
martorul scenelor de violenţă dintre părinţi. Tatăl lor îşi bătea frec-

22
vent soţia şi copii care erau nevoiţi să plece din casă in toiul nopţii.
Întâmplarea care la inceput ni s-a părut hazlie, ascundea, de fapt, o
dramă in familie. Am inţeles de ce colegul nostru era mai lot timpul
obosit, trist, insingurat. . .

8. in şcoala primară a m simţit o mare admiraţie pentru


doamna invăţătoare. Noi elevii, o iubeam foarte mult, dar şi dânsa
pe noi. Pe mine m-a apreciat foarte mult şi mă lăuda tot timpul in
faţa colegilor. Citeam frumos, cu intonaţie, scriam frumos, eram
foarte cuminte şi ascultătoare. A crezut foarte mult in mine şi tot
timpul mă incuraja in toate, imi spunea să nu mai fiu timidă pentru
că nu mă ajută in viaţă. M-a mutat chiar, in bancă cu un colegfoarte
obraznic şi neatent la lecţii, iar asta m-a bucurat foarte mult-in pri­
mul rând pentru că îmi puteam ajuta colegul, apoi pentru faptul că
doamna invăţătoare m-a ales pe mine, drept exemplul cel mai bun
pentru colegul meu.
Eu proveneam dintr-o familie modestă, iar in clasă aveam
colegi ce dispuneau de foarte mulţi bani, dar asta nu a contat pentru
doamna invăţătoare.

9. Eleva s.L. provine dintr-o familie dezorganizată. Mama i-a


părăsit în urmă cu 3 ani, iar tatăl său se ocupa singur de ingrijirea
celor 4 copii minori cu vârste intre 2 şi J 3 ani, având un venit ,asigu­
rat doar de ajutorul social şi alocaţia copiilor.
Este un copil retras. Vorbeşte puţin, nu se joacă cu ceilalţi
copii. in pauze caută prilejul de a rămâne singură in clasă.
Într-o zi, după ultima pauză, un copil a descoperit că-i lipseşte
penarul pe care îl pusese in ghiozdan chiar la sfârşitul orei precedente.
Am inceput cercetările: să reconstitui faptele, să-i întreb pe
fiecare ce ştie şi ce afăcut in acest timp (ultima pauză).
Toate răspunsurile ne îndreptau spre S.L:. Ea era singura
care a rămas în clasă în ultima pauză. Am întrebat-o dacă ştia de
acest lucru. A negatfoarte senin, fără nicio urmă de emoţii în glas.
A doua zi am cumpărat un penar frumos colorat şi le-am
spus copiilor că intenţionam să îl dăruiesc celui care nu şi-a putut
cumpăra (un penar). (ea era singura care nu avea)
Dar pentru că s-a întâmplat acest lucru neplăcut, îl voi dărui
copilului al cărui penar a dispărut.

23
După câteva zile, s.L. a adus penarul şi l-a înapoiat colegului
său, motivând că l-a luat pentnt că dorea să aibă şi ea ca şi ceilalţi copii.
I-am dăruit penarul cumpărat de mine şi am lăudat-o că a
recunoscutfapta şi a reparat greşeala.

10. Viaţa e aşa de grea, sau poate că ne-o facem singuri, în­
cât nu îmi mai aduc aminte de când nu am mai râs. Poate e trist dar
aşa este. Când eşti copil, totul e minunat, atunci trăieşti cu adevărat,
râzi din tot sufletul.
Copilăria mea este o amintire plăcută. Îmi aduc aminte de
momentele când mă jucam cu fraţii şi cu tata, când împărţeam o na­
politană în patru, să ajungă pentru fiecare. E atât de plăcut să fii
copil! E tare greu săfii adult! Responsabilităţile toate sunt pe umerii tăi.
a amintire plăcută este aceea din ziua în care m-am dus în
vizită la primii mei elevi. Primii doi ani de învăţământ am lucrat ca
învăţătoare, într-o comună argeşeană. Copiii intrau în clasa 1. Eu le­
am fost învăţătoare în clasa întâi şi a doua. Mă iubeau tare mult dar
atunci nu-mi dădeam seama cât. În vacanţa dintre clasa a II-a şi
a III-a, eu m-am mutat în altă comună, căsătorindu-mă. Ne-am des­
părţit cu lacrimi. În luna octombrie, când ei aveau deja un alt învă­
ţător, m-am dus în vizită la ei.
Când am păşit în clasă, nu că s-au bucurat, mi-au sărit în
braţe de fericire. Pentru mine a fost un moment năucitor şi nu mi-am
dat seama că oricât ar fi de mici, copiii nu uită persoanele pe care
le-au îndrăgit. Pentru mine această amintire este foarte plăcută.

11. În una din seriile de elevi pregătiţi de mine, am avut încă


din clasa Întâi o fetiţă, aş zice " un fenomen " în sensul bun al cuvân­
tului. Era un ghemotoc de copil, dar avea o capacitate intelectuală
ce mă uimea. De obicei avea o fire veselă, comunicativă şi socială.
Avea un singur frate mai mare, iar părinţii erau nişte oameni mo­
deşti, dar se interesaufoarte mult de copii.
Între mine şi ea se legase o punte specială, de ajinitate.
Ajunsesem să-i ghicesc dinainte comportamentul în unele situaţii.
Parcă văzând-o în prima bancă mă umplea şi pe mine de energie
pozitivă. Până într-o zi când a izbucnit într-un plâns care nu se mai
sfârşea. Când s-a mai liniştit puţin mi-a spus printre lacrimi şi sus­
pine " Doamnă, eu o să plec de la această şcoală! Ce mă fac? ". La

24
Început, vorbele ei m-au şocat, dar mi-am revenit repede pentru a o
ajuta să depăşească situaţia în care se găsea. Vestea că părinţii ei se
despart şi trebuie să meargă la bunicii mamei au căzut pe capul ei ca
un trăsnet. Nu putea concepe că se va rupe de colectiv, de prietene, de
învăţătoarea ei. Am căutat s-o Încurajez, darfără un rezultat bun.
Când şi-a luat " la revedere " de la mine m-a cuprins strâns
cu mânuţele şi nu-mi mai dădea drumul. Şi acum ochii îmi sunt umezi şi
vă spun sincer că a fost cel mai trist moment din cariera mea didactică.
De atunci, la fiecare două săptămâni primesc câte o scriso­
rică de la ea. Mă consideră o a doua mamă, ne sfătuim în luarea
unei decizii, cunosc trăiri/e ei şi caut să o îmbărbătez pentru a face
faţă greutăţi/or ce i le rezervă viaţa. Acum este elevă în clasa a IX-a
la liceul B, aceeaşi elevă inteligentă, bună la suflet şi perseverentă.
Imaginea suferinţei ei, de atunci, mereu îmi vine în minte şi
nu-mi vine deloc să-i iert pe părinţii care au declanşat-o (respectiv
tatăl). Păcat este că acest lucru se întâmplă cu mulţi copii, cărora
adulţii le iau dreptul la o copilăriefericită.

Amintirile din clasele primare abundă în texte excesiv de


sentimentale, utilizând în mare măsură un limbaj de lemn, locuri co­
mune, dar au ca o caracteristică defmitorie, sinceritatea. Chiar dacă
vehiculul verbal pare (şi chiar este) arhi-uzat, conţinutul emoţional
este onest şi profund. ('
Primele patru povestiri fac parte din această categorie, deşi
ies destul de mult din banalitatea despre care s-a vorbit. Ceea ce este
de remarcat, este sentimentul securităţii afective pe care îl încearcă
şcolarul mic - adultul de acum, sentiment esenţial în dezvoltarea fi­
rească a personalităţii copilului.
Următoarele două povestiri (nr. 5 şi 6) nu au calităţi narative
deosebite dar subliniază aspecte extrem de importante pentru calitatea
educaţiei şi a persoanei care face această educaţie - jocul şi umorul.
Dacă în grădiniţă doamna educatoare mai zâmbeşte (oricum,
nu prea mult, ca să nu i se clatine "autoritatea"), în învăţământul
primar, un cadru didactic ce zâmbeşte, râde, face glume, este o apari­
ţie cu adevărat excepţională.
Regula învăţătorilor şi a învăţătoarelor, dar şi a tuturor profe­
sorilor, în general, este de a manifesta "seriozitate"; cu alte cuvinte:
buze strânse, sprâncene încruntate, faţa dură, ton ridicat, ca să se

25
audă". ca să fim drepţi, vina nu este în întregime a lor. Acestea au
"
fost însă modelele pe toată perioada şcolarităţii şi tot acestea sunt
modelele ce li se prezintă pe parcursul anilor facultăţii. Râsul pare a
fi interzis în şcoală; el pare a fi mai degrabă, caracteristica elevilor
obraznici" şi foarte adesea este echivalat cu dezinteresul, indiscipli­
"
na, batjocura. Nimic mai fals. Totuşi, câte cadre didactice au cura­
"
jul" să râdă împreună cu elevii lor? Într-adevăr, este mult mai dificil
să păstrezi o atmosferă destinsă, dar plină de respect, în relaţie cu
învăţarea. Pericolul de a "scăpa clasa din mână" este fără îndoială,
prezent. Este nevoie, pentru ca lucrurile să nu o ia razna, ca profeso­
rul să aibă o personalitate puternică şi să-şi iubească elevii; în mod
sigur, răspunsul din partea acestora va fi unul pozitiv. Desigur, pro­
fesorul trebuie să aibă la îndemână şi o multime de "trucuri" care să
îl ajute în managementul clasei.
O altă caracteristică, apreciată de foştii elevi la învăţătorii
lor, ţine de calitatea general umană a persoanei: grija, atenţia, înţele­
gerea, transmiterea indirectă a unor valori umaniste. Nimic nu mişcă
mai mult un copil, mai ales dacă se găseşte într-o situaţie dificilă,
decât un adult căruia îi pasă" de el (vezi povestirile 7 şi 8).
"
Ultimele amintiri ies puţin din regulă, fiind amintiri noi" din
"
viaţa de cadru didactic; ele avertizează asupra necesităţii de a acorda
mai multă atenţie feedback-ului emoţional (povestirea llf. 10- uimi­
rea şi bucuria cadrului didactic ce află cât de mult au ţinut la ele foş­
tii săi elevi); asupra nevoii copilului de a găsi în învăţător, nu numai
un transmiţător de informaţii, ci şi un consilier de viaţă (povestirea
nr. 11); asupra necesităţii de a rezolva situaţii delicate fără a pune la
zid pe copilul vinovat (povestirea nr. 9)

4.1.3. Gimnaziu

Amintirile plăcute din timpul gimnaziului sunt destul de pu­


ţin numeroase şi oarecum confuze. într-un fel, acest lucru se explică
prin şocul destul de mare pe care copiii îl au la trecerea din clasa a
IV-a în clasa a V-a, şoc ce se poate extinde şi în clasa a VI-a.
Apoi, interesul concentrându-se mult pe învăţătură şi pe obi­
ectivul din ce în ce mai apropiat - admiterea la liceu, este natural ca
alte preocupări să fie mai estompate.

26
Mai pot exista şi alte cauze, cum ar fi numărul mare de pro­
fesori, în funcţie de numărul materiilor de învăţare, dar probabil şi în
funcţie de fluctuaţia locală a personalului didactic.
Au fost aşadar selectate doar câteva întâmplări, ca fiind re­
prezentative. După cum se va vedea mai departe, numărul amintirilor
"negative" este însă, copleşitor. Probabil datorită aceloraşi cauze.
Acest grup selectat se poate împărţi ca tematică, în:
- ajutor în instruire (povestirile nr. 1 şi 2)
- corectitudinea notării (povestirile nr. 3 şi 4)
- relaţia cu elevii (povestirea nr. 5)
- transmiterea unor valori umaniste - caritatea (povestirea nr. 6)

Iată textele:
1. Ca orice copil, îmi amintesc cu plăcere de anii de şcoală,
de colegi, dar şi de profesori. Unii dintre aceştia au avut chiar un rol
important în evoluţia mea ulterioară.
Ştim cu toţii că din clasa a VI-a începe studiul geometriei. Pen­
tru mine, acest obiect de studiu afost neplăcut la început. Nu înţelegeam
nimic din ce îmi explica profesorul, dar nici nu solicitam ajutor. La în­
ceput, nici profesorul nu şi-a dat seama ce se întâmplă decât în urma
unui test la care rezultatele au fost dezastruoase. Cu toate acestea, pro­
fesorul nu mi-a reproşat nimic (nici măcar nu ne-a mai adus acele tes­
te), dar folosindu-se de un pretext (era navetist şi în unele zile dit;. săp­
tămână stătea câteva ore în şcoală, aşteptând mijlocul de transport) a
Înfiinţat un cerc al micilor matematicieni. Bineînţeles că m-am înscris şi
eu. Cu tact şi răbdare, profesorul mi-a desluşit tainele studierii geome­
triei. Apoi totul mi s-a părut mult mai uşor, chiarplăcut.
Rezultatele n-au Întârziat să apară. I-am mulţumit profesoru­
lui pentru modul în care a reuşit să măfacă să înţeleg geometria.

2.Dacă îmi amintesc cu drag de un profesor, acesta arfi di­


rigintele meu de la gimnaziu. Era profesor de matematică în prag de
pensionare. in clasa a V-a mi-a devenit diriginte. in ceea ce priveşte
materia, era puţin delăsător, însă ne dădea foarte mult de lucru. Sili­
(oare şi ambiţioasă cum eram, Îmi făceam toată tema (uneori şi 30
de probleme de pe o zi pe alta). După un trimestru mi-a mărturisit că
e foarte mândru de mine şi e fericit că în ultima serie are o elevă ca
mine. Mergeam la olimpiadă şi obţineam rezultate bune fără pregă-

27
tire suplimentară. Spunea că n-a ştiut că În Învăţământul primar
eram bună pentru că învăţătoarea nu pomenea de mine.
in clasa a VlII-a mi-a chemat părinţii şi i-a rugat să mă aju­
te cu pregătire suplimentară la limba română şi matematică, ca să
intru la un liceu foarte bun. Chiar ne-a recomandat pe cineva şi
culmea, nu a dorit să mă ajute contra cost.
Spunea că e păcat dacă nu ajung medic. Anii au trecut şi mă
întâlnesc acum cu fostul meu profesor care-mi spune: "Sărut mâna! ",
care mă apreciază şi este mândnl, spunând tot timpul: " Totuşi, tot
medic trebuie să ajungi! " Spune că in toţi aceşti ani, trei elevi i-au
rămas în minte, eu şi alţi doi, pe care nu-i cunosc. Mă întâlnesc cu
dânsul şi spune: "Este eleva noastră, deşteaptă fată! "
lmi amintesc de la acest profesor toate sfaturile referitoare
la învăţătură, viaţă, prietenie. Deşi aveam colegi rromi, ne trata pe
toţi la fel şi deşi iubea ordinea, disciplina, bunul simţ şi era intransi­
gent, toţi îl iubeau. Rar se mai naşte asemenea om.

3.Am făcut parte dintr-o clasă în care erau mai mulţi copii ai
cadrelor didactice şi chiar fata diriginte/ui. Îi port un deosebit res­
pect domnului diriginte care nu a făcut niciodată deosebire între
mine, copil al unor muncitori, oameni simpli; învăţam şi luam note
lafel de mari ca ale copiilor de intelectuali. El mă lăuda şi mă apre­
cia, mă încuraja. ceea ce mi-a dat un impuls să învăţ şi mai bine.
Dar când în clasa a VI-a am Întrecut pe fafa unui alt cadru didactic,
eu luând premiul /, iarfata ei premiul II, aceasta i-a luat copilul şi l-a
mutat În altă şcoală din comună.
Dirigintele meu a ştiut să facă să jiu acceptată de ceilalţi
copii. a ştiut sa mă aprecieze.
in clasa a VIl-a la geografie, ni s-a schimbat profesoara.
Aceasta a început să mă noteze cu note mai mici decât cele ale copii­
lor de intelectuali. Domnul diriginte a observat că m-am schimbat,
că parcă începuse să-mi fie teamă, să nu mai fiu eu. M-a întrebat ce
s-a întâmplat şi eu i-am spus tot. Cred că a vorbit cu profesoara res­
pectivă, pentru că atitudinea ei faţă de mine s-a schimbat. Nu a mai
făcut nicio deosebire şi am fost notată corect.

4. Am să vă spun o poveste din viaţa de elev a vărului meu, 1.


Copilul de atunci era în clasa a V-a şi nu prea se gândea ce-ar vrea

28
să profeseze când va fi mare. Aşa că, în pauze, se juca şi el, împreu­
nă cu ceilalţi colegi, de-a ce le trecea prin cap în momentul respec­
tiv. intr-una din zile, veniseră la şcoală mai mulţi copii cu pistoale
de apă şi, cum sosea pauza, ieşeau pe coridor şi se stropeau la în­
tâmplare. Nimeni n-a observat că, dintr-o clasă, ieşea cea mai exi­
gentă profesoară din şcoală (considerată aşa de copii): profesoara
de istorie. Apa dintr-un pistol a nimerit-o chiar pe faţă. Posesorul
pistolului l-a învinovăţit însă pe 1 Profesoara, furioasă, n-a mai aş­
teptat alte explicaţii şi i-a şi lipăit câteva palme lui 1 După ore, copi­
lul, supărat mai mult de nedreptatea făcută, i-a povestit plângând
mamei sale ce păţise la şcoală. La rândul ei, mama s-a mâniat pe pro­
fesoară şi, a doua zi, a mers la şcoală şi " a ocărât-o de nu s-a văzut".
Acum, lucrurile se schimbaseră cu totul, căci copilul a crezut
că profesoara în mod sigur se va răzbuna pe el, îi va da numai note
mici sau poate chiar o să-1 lase repetent! Aşa că, la istorie învăţa
mai mult ca la oricare dintre celelalte discipline. Asta s-a întâmplat
la început, pentru că, după câtva timp, a descoperit şi că profesoara
nu era răzbunătoare, dar şi cât de frumoasă şi interesantă este isto­
ria! Practic, întâmplarea cu pistolul-jucărie a scos la suprafaţă pa­
siunea ascunsă a lui 1 pentru istorie.
De atunci înainte, în catalog, în rubrica de note la disciplina
istorie, n-au mai fost alte note decât 1 0. Absolventul de gimnaziu a
luat 10, fără nicio altă pregătire, la examenul de admitere la renumi­
tul Liceu Pedagogic din C. Şi astăzi se supără foarte Iare când Cine­
va nu cunoaşte " lucruri elementare " din istoria neamului românesc,
fiindcă " de aceea fac unii ce vor cu noi, pentru că nu ne ştim isto­
ria ". Cred că are şi el dreptatea lui. . .

5 . imi aduc aminte cu drag de copilăria mea. D e clasa 1, de


privirile colegilor, de surâsul învăţătoarei, de emoţiile părinţilor,
dar şi ale mele căci credeam că lumea se sfârşeşte şi nu sunt capabi­
lă să pornesc pe acel drum nou şi plin de evenimente.
Primele zile au fost groaznice. Mă simţeam străină şi vulne­
rabilă. Aveam impresia că cerinţele sunt prea mari pentru copilul de
7 ani din mine. Dar am avut o doamnă învăţătoare extraordinară,
care m-a ajutat să evoluez, să-mi pierd din timiditate, săfiu din ce în
ce mai activa şi interesată de activităţile din clasă.

29
Mai târziu, când am trecut i'n clasa a V-a totul parcă s-a rupt
i'n mintea mea. Au apărut o serie defeţe noi şi acre, care se perindau
pe la catedră cu aere de superiori, imi vine să râd acum când mă
gândesc ce frică îmi era de toţi, mai ales de doamna dirigintă. Acum
apăruse ea în viaţa mea şi îmi displăcea total. Femeia cu părul
blond, suplă, de vreo 50 de ani ne ameţea cu limba şi literatura ro­
mână. Era complicată în exprimare, avea pretenţii mari de la mine,
mai ales căfusese diriginta mamei mele. Detestam ora ei. Până Într­
o zi când totul nu mi se mai părea a�a de complicat şt greu, când
femeia aceea suplă şi acră, mi se părea cea mai dulce. Nu-mi pot
explica de ce, nici acum după atâţia ani. Ştiu doar, că rolul ei În via­
ţa mea a fost unul pozitiv. Orele ei nu mi se mai păreau lungi şi plic­
tisitoare. Eram de-a dreptulfermecată de cultura ei şi îmi doream să
fiu ca ea. Am comunicat mult, m-a ajutat să înţeleg şi gramatica, şi
literatura. Avea în cabinet o mică bibliotecă, îmi plăcea când mă
chema şi-mi dădea câte o carte. O carte care i se părea potrivită
pentru mine. Ea alegea o carte pentru mine! Mi se părea minunat. Se
întâmpla mereu aşa, până mi-am dat seama că În fiecare pauză mă
refugiam acolo, În modestu/ el cabinet. Ce mă uimea cel mai tare era
că bariera aceea dintre noi, relaţia strictă profesor-elev, se schimba­
se enorm. Deja între 1Ioi era prietenie şi încredere. Vorbeam multe
lucruri, despre familie, despre prieteni, despre probleme. O ajutam
să corecteze lucrări. Cel mai mult mă bucur că şi acum am rămas
prietene bune. Mi-aduc aminte şi parcă am emoţii, prima lucrare la
care mi-a dat zece, Nu dădea zece oricui. Era nota pe toată coala
scrisă. Mi-aduc aminte când a adus lucrările şi m-a lăudat în faţa
tuturor. A creat din mine un exemplu pentru toţi colegii. Era foarte
mândră de mine. Mereu mă încuraja. A fost ca o mamă pentru mine.
M-a ajutat mult În tot ce am făcut. Când am dat examenul de capaci­
tate, vroiam să mă mediteze. M-a refuzat. Avea încredere în mine şi
ştia ce fel de elev sunt. A avut dreptate. Am reuşit singură. Eram ceea
ce ea crease în toţi anii,

6. In clasa a V-a, doamna dirigintă m-a rugat să mă ocup cu


strângerea ajutoarelor pentru nevoiaşi (în special pentru cei de la or­
felinate). Fiecare copil trebuia să aducă câte o jucărie sau câţiva bă­
nuţi ..pentru a-i face fericiţi pe micuţii de la orfelinat ", Pe atunci nu
ştiam că există copiifără mamă şi tată. Nu ştiam bucuria de a dărui.

30
Cu toate că nu ştiam aceste lucruri, făceam tot posibilul să
strâng cât mai multe ajutoare. Pentru că îmi plăcea să desenez am
făcut 50 de felicitări, în timp de două zile, pe care le-am vândut cu
uşurinţă copiilor din şcoli iar cu banii strânşi am cumpăratji'Ucte.
La intrarea în şcoală am pus o cutie cu donaţii. Astfel am
reuşit să strângem o sumă bunicică pentrn copilaşii nevoiaşi.
Îmi aduc aminte cu bucurie de ziua în care am oferit prima
oară o jucărie unui copilaş.
Din această întâmplare am învăţat că este " ma; ferice să dai
decât să primeşti ".

Este interesant de remarcat cât de apreciat este ajutorul pe


care un profesor i-l dă copilului în înţelegerea subiectelor de învăţat.
Acest ajutor poate fi direct (povestirea nr. 2), sau indirect, printr-un
cerc de studiu (povestirea nr. 1). Tema principală este însă una; bucu­
ria copilului că profesorului îi pasă şi se străduieşte, într-un fel sau
altul, să îl ajute şi să-I încurajeze.
Povestirea nr. 5 sumarizează dificultatea copilului de a înţe­
lege noua situaţie în care se găseşte în ciclul gimnazial: mai mulţi
profesori, înţelegerea greşită a comportamentului şi a cerinţelor aces­
tora şi în final, clarificarea.
Ultima povestire are un nucleu tematic pe care l-am întâlnit
deja - transmiterea, nu de informaţii, ci de comportamente purtă,toare
de valori -grija faţă de cei lipsiţi, caritatea, mila, bucuria dăruirii.
Perioada gimnaziului corespunde în planul dezvoltării, prea­
dolescenţei şi începutului adolescenţei - vârste la care copilul este
puternic centrat pe sine, pe imaginea sa şi ceva mai târziu, pe idealu­
rile sale. O "decentrare" valorică, ajutându-l pe copil să intre în rela­
ţie empatică cu alte fiinţe umane ori cu lumea vie în general, nu poa­
te fi decât binevenită.

4.1.4. Liceu

Să ne amintim că suntem la vârsta deplinei adolescenţe, ast­


fel că este absolut firesc ca amintirile din liceu să fie în relaţie, mai
puţin cu învăţarea propriu zisă cât mai mult cu relaţia dintre elev şi
profesor, această relaţie incluzând sau nu şi situaţii de învăţare.

31
Deşi textele sunt destul de neomogene, se poate realiza o anume
grupare, după cum urmează:
- trecerea la noul ciclu de învăţământ (povestirea nr. 1)
- relaţia de aj utor - în cadrul larg al evenimentelor zilnice, la
clasă, care cuprinde atât aj utorul propriu zis, cât şi înţelegerea situa­
ţiei elevului şi stimularea acestuia de către profesor (povestirile nr. 2,
3, 4, 5 , 6)
- modalităţi de predare (povestirile nr. 7 şi 8)
- relaţia personalizată dintre profesor şi elev (povestirea nr. I l)
- transmiterea de valori (povestirea nr. 9 şi 1 0).

Cu toate această împărţire, destul de relaxată, pe categorii,


accentul principal al rememorărilor se situează pe relaţia apropiată cu
profesorul, care reuşeşte să creeze o atmosferă emoţională pozitivă,
încredere în adult şi în ajutorul pe care acesta îl poate oferi.

Iată textele selectate:


1. Eram în primul an de liceu, plecasem de la ţară, din co­
muna mea, mă despărţisem de colegii mei şi îmi era foarte greu. Co­
legii noi de liceu, de la oraş, erau foarte aroganţi; nimeni nu vorbea
cu mine. Văzând cum se poartă, mi-am luat geanta şi am plecat. Pe
culoar m-am întâlnit cu doamna dirigintă. La întrebarea ei, i-am
explicat cum se poartă colegii cu mine. Doamna dirigintă m-a luat
deoparte şi mi-a spus că va lămuri această situaţie, iar de azi încolo
nimeni nu se va mai purta urât cu mine. Datorită doamne diriginte
nu numai că m-am întors în clasă, dar am continuat liceul. După un
timp, datorită ei, am început să mă înţeleg bine cu colegii.
Doamna dirigintă a fost şi va fi o amintire frumoasă în viaţa
mea, datorită căldurii şi încrederii pe care mi le-a dat.

2. O experienţă care m-a marcat în mod pozitiv s-a întâmplat


la liceu în clasa a Xl-a la ora de geografie. Eram numită de profe­
soara de geografie, o profesoară tânără şi înţelegătoare, să spun
lecţia. De obicei, trebuia să ies în faţa clasei, dar eu nu învăţasem,
stăteam în prima bancă şi am rămas acolo, nu am ieşit înfaţă.
in momentul când am Început să zic lecţia şi mă descurcam,
deoarece mă uitam câte puţin în caiet, colega mea de bancă, invidi­
oasă fiind, mi-a închis caietul. Doamna profesoară a observat şi n u

32
i-a plăcut ce a jăcut. Atunci mie mi-a dat nota 10, deşi am avut mij­
loc de inspiraţie şi a scos la lecţie pe colega mea ca să-i demonstreze
că nici ea nu se pregătise in ziua aceea deoarece era după o vacanţă.
imi aduc aminte tot timpul de doamna profesoară şi de ora
de geografie cu foarte multă plăcere.

3. in liceu in clasa a IX-a profesoara mea de sport era foarte


exigentă. Aceasta deşi era foarte in vârstă aproape să iasă la pensie,
putea săfacă toate exerciţiile pe care noi trebuia să le executăm.
Eu nu prea am jăcut sport in generală, iar când am venit la
liceu, auzind şi văzând cum este doamna profesoară de exigentă, m-am
speriat şi am lipsit de la toate orele de sport. Doamna profesoară, pe
la jumătatea semestrului observând că nu m-am dus la ore, m-a
chemat prin intermediul colegilor să vorbesc cu dânsa.M-am dus la
ora următoare de sport şi i-am spus doamnei profesoare că mi-afost
teamă să mă duc la ore pentru că nu puteam să fac exerciţiile.
Doamna profesoară m-a iertat şi m-a inţeles de ce nu m-am
dus la ore. După această discuţie, doamna profesoară m-a ajutat să-mi
înving teama iar eu de atunci nu am mai lipsit de la orele de sport.
Această profesoară de sport mi-a fost ca o mamă care m-a
învăţat să pot să trec peste orice obstacol in viaţă oricât de greu arfi.

4. Eram in anul 2005 când mă pregăteam pentru al dpilea


examen important din viaţa mea, bacalaureatul. Deja de la inceputul
ultimului an de liceu intraseră emoţiile in mine, îmi era teamă că nu
o să iau acel examen. Voiam şi eu de asemenea, ca toţi ceilalţi colegi
ai mei, să urmez o facultate, dar ştiind că părinţii mei nu au posibili­
tate să îmi plătească taxa, renunţasem la gândul că o să merg la
şcoală mai departe. La şcoală eram foarte tristă şi toţi profesorii
observau asta. Când mă intrebau ce am, le spuneam că nu mă simt
prea bine, până când într-o frumoasă zi de miercuri, 2 martie 2005
(de ziua mea), după sfârşitul orelor, doamna dirigintă A . G. m-a oprit
să mai stăm puţin de vorbă. M-a întrebat de ce sunt aşa de tristă şi
tăcută in ultima vreme şi i-am spus tot ce aveam pe suflet. Când a
auzit doamna dirigintă că eu nu cred că o să iau bacalaureatul, m i-a
zis aşa: "G., tu eşti o fată cuminte şi silitoare, eu am pretenţii de la
tine. O să mă ocup mai mult de tine, tu o să inveţi şi o să vezi că o să
iei bacalaureatul cu notă mare şi o să intri şi la o facultate unde o să

33
obţii un loc la fără taxă. Trebuie doar să înveţi şi totul o să fie bine.
Fii şi tu mai optimistă! "
Pot să spun că mi-au fost de mare folos aceste vorbe ale
doamnei diriginte. M-am străduit să învăţ, părinţii mei mi-au fost
alături şi m-au sprijinit Întotdeauna. Aşa am reuşit să trec cu bine
bacalaureatul, am luat o notă destul de bună şi am reuşit să intru şi
la facultate. Bineînţeles că doamna dirigintă nu m-a scăpat nicio
clipă din ochi, avea grijă mereu, înainte de bacalaureat, să treacă pe
la mine, pe la cămin (stăteam la căminul liceului) şi să-mi aducă
cărţi şi alte materiale pentru bac.
li mulţumesc foarte mult doamnei diriginte pentru că datori­
tă dânsei am ajuns la această facultate şi am trecut în anul Il cu bine.

5. Când am primit această temă am stat puţin să mă gândesc:


"Oare ce voi scrie? " Nu după mult timp mi-am adus aminte de o
întâmplare din clasa a IX-a.
Datorită faptului că timp de mulţi ani (aproximativ nouă) am
jucat volei la un nivelfoarte înalt, nu puteam merge la şcoală zi de
zi, oră de oră. Din această cauză, mulţi profesori îmi spuneau: "Ce
cauţi tu, un sportiv, la acest profil? Ce-ţi trebuie matematică­
informatică dacă faci volei?. . .Mergi la Liceul Sportiv! Noi aici, nu
avem nevoie de sportivi! "
De fiecare dată când mă întorceam dintr-un cantonament
sau dintr-o deplasare, ştiam ce " discurs " mă aştepta la şcoală.
Dar doamna H. c., profesoara mea de matematică, m-a înţe­
les. Singura din liceu.. .Intr-o zi, cam pe la sfârşitul clasei a IX-a,
proaspăt întoarsă de la un campionat de juniori, doamna profesoară
m-a chemat în cabinetul dumneaei şi mi-a spus că e foarte mândră
de mine, că respectă ceea ce fac şi în ceea ce priveşte materia dum­
neaei, va face tol posibilul să ajung la fel de bună cum eram la volei.
La Început nu am crezut că va fi posibil, însă odată cu trece­
rea timpului, am căpătat încredere în mine şi în capacitatea mea de
a face " şi sport şi şcoală ". Astfel, de fiecare dată când plecam cu
echipa, doamna profesoară îmi dădea materiale cu ceea ce urma să
le predea colegilor mei.
Şi astfel s-au scurs cei patru ani de liceu, iar eu am ajuns în
faţa bacalaureatului, unde la sfârşitul acestui examen, am obţinut
cea mai mare notă pe liceu la matematică.

34
..
. .�
Acum, când mă pregătesc să devin dascăI, îmi dau seama cât
de mult m-a ajutat doamna H. C. şi nu pentru nota obţinută la baca­
laureat, ci pentru faptul că mi-a dat încredere în mine atunci când
alţii spuneau: " Tu trebuie să te hotărăşti odată: ori şcoala asta, ori
volei! "

6.În clasa a X-a, unii profesori obişnuiau să ne dea lucrări


neanunţate din lecţia ce o aveam pentru ziua respectivă. Unul dintre
ei era şi doamna profesoară de pedagogie. Dânsa ne-a dat lucrare
dintr-o lecţie pe care eu nu o înţelesesem foarte bine. Cu toate aces­
tea, ideile pe care le-am înţeles, le-am scris cu exemple, în lucrare.
Doamna profesoară, în momentul în care mi-a corectat lucrarea, a
observat acest lucru şi şi-a dat seama ce nu am înţeles. in ziua când
ne-a adus lucrările, mi-a explicat ce nu am înţeles şi m-a încurajat
spunându-mi că pot fi un copil bun la materia pedagogie dacă îmi
dau silinţa şi dacă am curajul să întreb defiecare dată ce nu înţeleg
Această întâmplare m-a influenţat pozitiv pentru că puteam
acum să întreb cu uşurinţă pe profesori ceea ce nu înţelegeam, şi nu
numai la pedagogie.

7.Era toamnă, început de an şcolar pentru mine, acum 32 de


ani, o zi rece şi ploioasă, o zi în care trebuia să mergem la cules de
mere. . . acestea erau timpurile. ("
Eram în anul 1 la postliceală, absolvisem deja un liceu teoretic
şi nereuşita la facultate mi-a condus paşii spre această formă de învă­
ţământ, de care, drept să spun, nu eram prea încântată la început, dar...
Am plecat cu toţii, cu autobuzele, spre o staţiune pomicolă.
Vremea era din ce în ce mai rece, iar ploaia nu a contenit nicio cli­
pă; era o ploaie mocănească.
Când ne-am întors, după ce ne-am realizat norma, eram ude
până la piele, înfrigurate şi a urmat, bineînţeles, o răceală pe cinste.
Am lipsit de la şcoală două săptămâni. In tot acest timp,
domnul profesor de psihologie, dl. M., căruia îi voi purta un respect
deosebit toată viaţa, a dat o mulţime de testări colegelor. Injiorătoa­
re mi-a fost surpriza când mi-am regăsit colegele cu note foarte m ici
şi drept să spun, speriate de această materie şi mai ales de profesor.
După prima oră, după ce l-am cunoscut pe domnul profesor,
am admirat stilul lui de a preda. Totul era explicit, era o înlănţuire

35
logică a evenimentelor şi dacă erai atent la toate detaliile, plecai cu
lecţia învăţată. La sfârşit făcea o verificare, dacă am înţeles, reţinut,
ceea ce dumnealui a predat.
Pentru că-i urmăream cu multă atenţie cursurile, reuşeam să
reţin aproape totul şi putea răspunde de fiecare dată la întrebări.
Spre fericirea mea, am fost răsplătită cu note foarte bune,
note care m-au stimulat şi în continuare.
Cred că este foarte important pentru un elev, student, stilul
profesorului de a preda, de a se face înţeles, de a fi apropiat de cei
care-l ascultă.
Am îndrăgit această materie şi cunoştinţele acumulate atunci
nu s-au pierdut nici până astăzi.

8. Eram în primul an de liceu. Majoritatea profesorilor erau


pentru noi modele deosebite, foarte bine pregătiţi, dar şifoarte exigenţi.
Cu timpul, mi-a atras atenţia profesorul de geografie, care
avea o lume a sa, aparte; foarte bine pregătit, explica extraordinar,
ne fascina cu desenele sale, cu explicaţiile amănunţite. Era foarte
sobru, elegant, distins, zâmbea foarte rar. Pe cât era de atent la pre­
darea lecţiei, pe atât de exigent era când evalua cunoştinţele elevi­
lor. Tuturor ne era teamă că vom fi " ascultaţi ". Avea un stil aparte.
Eram scoşi în faţa clasei trei elevi pentru " ascultare ". Mai întâi, ca
să poţi fi ascultat, evaluat, trebuia să ai: "0 uniformă impecabilă ",
" "
" matricoIă şi " carnetul de elev . Dacă nu îndeplineai aceste trei
condiţii, nu erai evaluat, mergeai în bancă şi la următoarea evaluare
puteai obţine maximum 7.
Fiecare elev examinat primea subiectul. Te lăsa să vorbeşti, să
explici, să arăţi la hartă tot ce ştiai; apoi punea trei întrebări şi obţineai
nota. De altfel, nota erafoarte corect apreciată, mai ales dacă ştiai.
Îmi plăcea mult geografia, dar niciodată din bancă, nu pu­
teai răspunde la toate întrebările puse colegilor ascultaţi. Un coleg
care învăţa foarte mult, abia a reuşit să obţină o notă de 7.
Într-o zi, fiind bine dispus, profesorul ne-a povestit cum a
ajuns profesor de geografie: În clasa a X-a rămăsese corijent pe va­
ră, la geografie; tratase cu superficialitate această disciplină. Toată
vara a muncit pe rupte. A început să-i placă. Învăţase să înveţe logic,
cu scheme de lucru. La corijenţă, mirat, profesorul de la clasă i-a
dat nota 9, iar celălalt membru din comisie, nota 10. L-a felicitat

36
chiar. Aşa s-a hotărât să devină profesor de geografie şi a reuşit.
Ne-a explicat apoi toată ora, cum trebuie să învăţăm la geografie,
cum trebuie să lucrăm cu harta. În orele următoare ne dădea mereu
sfaturi utile şi modalităţi logice de învăţat. Deci, ne-a învăţat cum să
învăţăm logic.
Lucram cu sârguinţă oră de oră şi fiind ascultat, am reuşit
să obţin nota 1 0, probabil printre puţinii din liceu care obţinuseră 1 0
la geografie. D e atunci a m înţeles că trebuie să ştii s ă înveţi lafieca­
re obiect şi astfel, cunoştinţele rămân bine sedimentate. Mi-a folosit
toată viaţa. Şi acum mulţumesc acestui profesor chiar dacă el nu mai
este în viaţă.

9. Am să vă povestesc despre o întâmplare din timpul liceu­


lui care m-a marcat pozitiv si care a fost o adevărata lecţie pentru
mine in continuare. Era ora de dirigenţie. Domnul diriginte stătea in
fata noastră având câteva obiecte infata lui!
Când a început ora, fără sa spună un cuvânt, a luat un bor­
can mare de maioneza si a început sa-l umple cu pietre cu diametrul
de aproximativ 5 cm.
Apoi ne-a întrebat daca borcanul este plin! Am fost cu toţii
de acord ca este plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat
in borcan, scuturându-l uşor.
Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari p au
umplut spatiile ramase libere. Apoi ne-a întrebat daca borcanul este
plin! Am fost din nou de acord ca este plin! Si am ras. A luat o cutie
cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturându-l uşor. Desigur nisipul a
umplut spaţiul rămas liber.
- Acum, spuse domnul diriginte, vreau sa recunoaşteţi ca
aceasta este viaţa voastră. Si a început sa explice:
Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia si sănătatea,
lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au rămas,
viaţa voastră tot arfi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujba, casa
si maşina.
Nisipul reprezintă lucrurile mici care completează restul.
Daca puneţi in borcan mai întâi nisipul, nu mai rămâne loc pentru
pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfăşoară şi viaţa voas­
tră, daca va consumaţi timpul si energia cu lucrurile mici, nu veţi

37
avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante. Fiţi atenţi la lu­
crurile care sunt esenţiale pentrufericirea voastră.
Va rămâne mereu destul timp sa mergeţi la servici, safaceţi
curat in casa, sa daţi o petrecere sau sa duceţi gunoiul.
Aveţi grija de pietrele mari in primul rând, de lucrurile care
într-adevăr contează. .
Aceasta lecţie de dirigenţie a rămas vie in amintirea mea
pana astăzi, iar matur fiind am încercat sa ţin cont de sfaturile pri­
mite atunci iar sloganul meu in viata a fost cel care domnul diriginte
l-a prezentat atunci: Stabiliţi-vă priorităţile. restul e doar nisip.

lO.lmi amintesc cu emoţie ziua în care am păşit pentru pri­


ma data pragul Şcolii Normale din CM. Acest lucru s-a petrecut cu
peste douăzeci de ani în urmă, în timpul regimului comunist. Arhitec­
tura clădirii m-a impresionat: era cu adevărat impunătoare. imensă,
cu o curte interioară sub forma de pătrat, sobră şi elegantă în ace­
laşi timp. Sălile de clasă erau toate, foarte mari şi luminoase, totul
respira un aer de ordine şi rigurozitate. Coridoarele lungi şi reci
erau bine întreţinute, de o curăţenie fără cusur, cu pereţii ticsiţi de
tablouri ale unor personalităţi marcante din diverse domenii.
Sala noastră de clasa era situata la etajul al doilea şi era
cabinet de psihologie. Domnul diriginte era profesor de psihologie şi
pedagogie şi se numea I.M. Când l-am văzut prima data, mi-a făcut
impresia unui om dur. Era înalt, bine legat, cu chelie şi puţin par
alb. Cu trecerea timpului am început să-I cunoaştem mai bine. Era
un dascăI autentic, un adevărat profesionist, avea acea măiestrie
didactica, acel tact de a-Iface pe elev să înţeleagă lucruri nebănuite,
ca şi cum ar veni de la sine.
Venea foarte bine pregătit la lecţie, ne stimula să-i adresăm
întrebări, avea o vorbă cumpătată de parcă-şi căuta cuvintele, nimic
in plus, nimic in minus. A lături de domnul diriginte am descoperit nu
numai cunoştinţe de specialitate, ci mai ales un set de valori autenti­
ce: am descoperit ce înseamnă setea de lectura, de cunoaştere, am
descoperit frumuseţea inimaginabila a muzicii clasice (ne ducea la
concerte), am descoperitfrumuseţea muntelui şi a naturii în general,
prin numeroasele drumeţii pe care le făceam cu clasa.
Când am început sa scriu versuri, colegii m-au « pârât »
domnului diriginte. Eram acum ca intr-o familie, se ştia aproape tot

38
despre fiecare elev din clasă. La ora de dirigenţie, domnul diriginte
m-a rugat să citesc câteva din poeziile mele. Dumnealui m-a înţeles,
nu m-a respins, nu m-a tratat cu răceală sau indiferenţă A văzut sen­
sibilitatea din mine, dar şi durerea şi singurătatea copilului rupt de
familia sa şi plecat departe la şcoală. Mi-a dat încredere, m-a încu­
rajat să citesc cât mai mult, a scos la iveală din mine, încetul cu În­
cetul, tot ce era mai bun. M-a făcut să mă cunosc pe mine însămi, să
comunic, dar mai ales am învăţat de la dânsul cât de importantă este
relaţia pe care o voi stabili cu elevii mei.
Cum as putea uita pe domnul diriginte care-mi aducea cărţi­
le din biblioteca personala pe care nu le găseam la biblioteca şcolii.
Aşa i-am cunoscut pe Tolstoi, pe Dostoievski. N-as vrea sa-i creez o
imagine idilica, dar în acele vremuri, acest profesor era cu adevărat
un om de caracter. Prin lectură şi cunoaştere, eu am reuşit sa rup
lanţurile care ne încătuşau şi ne îngrădeau libertatea. ii datorez
foarte mult, devenirea mea ca om dar şi din punct de vedere profesi­
onal. increderea pe care mi-a insujlat-o m-a făcut să trec peste bari­
ere de tot felul, iar foaia alba nu este pentru mine o tortură, ci, mai
ales, un prieten şi un confident.

11. Preţuiesc mult amintirea unor oameni şi mai ales a felul


minunat în care au reuşit să-mi marcheze propria personalitate. Mă
refer la unii dintre dascălii pe care i-am avut şi în mod speyial la
profesoara de limba română din liceu.
Structură boemă, deschisă, lipsită de durităţi inutile, profe­
soara reuşea totdeauna să impună o exigenţă şi un respect al lucru­
lui bine făcut. Cu profesionalism desăvârşit a reuşit sa ne facă să
studiem foarte serios, chiar prea mult consideram noi la acea vreme.
Era neiertătoare când nu-ţi îndeplineai sarcinile; în comparaţie cu
alţi colegi din clase paralele ne simţeam chiar nedreptăţiţi şi frus­
traţi. De altfel, în primul an de liceu, eram cu toţii cam speriaţi de
aşteptările care se cereau de la noi. în aceste condiţii ne limitam la
relaţia elev conştiincios - profesor exigent şi rece.
Nu exista nimic în afară de clasă. întâlnirile ocazionale cu profe­
soara se limitau la salut. în ceea ce mă priveşte, chiar credeam că nu mă
pot număra printre elevii cărora le reţinuse ceva mai mult decât numele.
Pe fondul acesta e uşor de înţeles ce revelaţie a fost să des­
copăr un suflet minunat care avea să se dezvăluie în altă Împrejurare.

39
Intr-una din zile, Înainte de vacanţa de Crăciun, mă aflam cu
câteva colege la bucătărie, unde făceam de serviciu în acea zi (eram
la internat) şi, în timp ce spălam vasele, fredonam colinde.
Profesoara trecea pe coridor şi ne-a auzit. A venit la noi şi
ne-a propus să ne ducem cu co/indul şi la dânsa acasă. Deşi ne-a
luat pe nepregătite, am acceptat. Ne-am mobilizat toţi colegii şi în
Ajunul Crăciunului am ajuns la casa dânsei.
O primire în astfel de situaţii este uşor de anticipat, însă
momentele petrecute acolo au fost incredibile. Omul care ne aştepta
avea atâta căldură, atâta nobleţe şi naturaleţe încât la început noi
am părut derutaţi. Profesoara a rugat pe soţul dânsei să se aşeze la
pian. Şi-a luat apoi propriii copii şi a început să cânte. Din acel
moment ceva magic s-a petrecut timp de mai multe ore. Am cântat cu
toţii, ne-a povestit despre familia dânsei, am recitat poezii, ne-a vor­
bit atât de frumos despre Naşterea Domnului, lucru interzis la acea
vreme la şcoală şi mai ales ne-am dat seama cât de bine ne cunoştea
pe fiecare dintre noi. Ne-a arătat atât profesorul care era, cât mai
ales omul deosebit care se ascundea în spatele acestei imagini.
Din acel moment orele de limba română au devenit o încân­
tare pentru noi toţi. Acest lucru a fost remarcat şi de alţi profesori.
Reuşisem să avem o identitate ca grup, să facem împreună lucruri
speciale, să avem o mare încredere în noi.
In acest mod, pot recunoaşte şi după douăzeci de ani de ca­
rieră că este nevoie ca uneori să oferi şi alte prilejuri elevilor tăi
pentru ca ei să te perceapă complet şi nu numai în peisajul convenţi­
onal al sălii de clasă. Dacă nu reuşisem să le transmitem la şcoală
din căldura şi dragostea ce o avem pentru ei, să nu ezităm să facem
acest lucru în afara şcolii.

4.1.5. Facultate

Fiind vorba de studenţi ca participanţi la studiu, este firesc ca


ei să nu se fi concentrat pe activitatea prezentă; nu aveau încă detaşa­
rea şi obiectivitatea necesare, pe de-o parte, iar pe de altă parte, tre­
buie recunoscut că exista şi o anumită doză de neîncredere, izvorâtă
fără îndoială, din experienţe anterioare mai puţin fericite; se puteau
gândi, de pildă că, nu pot lăuda (critica) pe un profesor sau altul pen­
tru că ceilalţi pot auzi despre aceasta şi se pot supăra.

40
Din discuţiile de la seminarii a reieşit totuşi că există profe­
sori favoriţi: cei care nu sunt încruntaţi, autoritari, răzbunători, cei
care predau în aşa fel încât nu există nicio dificultate de a-i înţelege,
ori cei care nu se supără atunci când li se cer lămuriri; cei care înţe­
leg situaţia studenţilor navetişti ori a celor care lucrează şi îi ajută pe
aceştia; cei care nu fac diferenţa între un "sectant" şi cei aparţinând
religiei majoritare.
Ca întreg, reacţiile la un profesor sau altul sunt în primul
rând de ordin emoţional, apoi moral (profesorul corect în evaluare) şi
abia în al treilea rând de ordin intelectual.
Este evident, din nou, că în prim plan este situată relaţia
umană.

4.2. EXPERIENŢE ŞCOLARE NEPLĂCUTE

Din nefericire, dar uşor de prevăzut, amintirile care întristea­


ză sunt mai nwneroase decât cele plăcute. Nu trebuie să afirmăm
imediat că viaţa umană e mai mult tristă decât fericită ori să ne ima­
ginăm că şcoala ar fi alcătuită numai din experienţe nefericite.
Cu toate acestea, multitudinea amintirilor ,,negative", dar
mai ales conţinutul acestora, sunt mai mult decât semnificative în
ceea ce priveşte conduita multor cadre didactice, "modele" PPltru
viitoarele cadre didactice.
Ca şi până acum, textele sunt grupate în funcţie de perioada
de şcolaritate la care se referă.

4.2.1. Preşcolaritate

Cele patru povestiri reţinute dintre amintirile studenţilor, nu


pot fi clasificate după o temă clar determinată. Dar ele, toate, evocă
nedreptatea, insensibilitatea, părtinirea agresivă a cadrului didactic.
Aşa cum s-a menţionat mai înainte, au fost păstrate doar relatările
care prezentau un fir narativ evident, o acţiune concretă. Au existat
mai multe amintiri legate de vârsta preşcolară, care vorbeau de ne­
plăcerea rememorării perioadei de grădiniţă, exemplele concrete fi­
ind mai degrabă estompate. Trebuie de asemenea notat şi faptul că,

41
în materialele adunate nu au existat experienţe ale copiilor aflaţi în
cămine săptămânale. î n acest caz, fără îndoială, lucrurile ar fi stat
diferit, iar amintirile ar fi fost mult mai puternice şi mai încărcate
emoţional. Pentru majoritatea copiilor aflaţi în grădiniţe le cu pro­
gram redus ori chiar prelungit, faptul că la sfârşitul zilei ajung totuşi
acasă, are un rol compensator extrem de important.

Iată deci textele considerate:

posibilă categorie: absenta calităţii umane


1. Eram un copil crescut doar de mamă (familie monoparen­
tală) în acea perioadă, cu posibilităţi materiale reduse.
Jntr-o zi am aşteptat până colegii mei au terminat de mâncat
grisine, apoi am adunat resturile grisinelor pe care ei le-au aruncat
şi le-am mâncat cu poftă ca pe un desert delicios. Copii au început
să râdă şi să strige: " Greiere borţos, mănânci de pe jos "
Am reacţionat violent lovind cu pumnii în copii aceia. Ca
urmare, doamna educatoare şi-a înfipt mâna în părul meu şi m-a
târât până la colţul grădiniţei, pedepsindu-mă să stau cu spatele în­
tors şi mâinile la ochi. Nu mi-a curs nicio lacrimă dar nu am uitat
niciodată.

2. Cu mulţi ani în urmă, pe când eram " şoim al patriei" la


grădini(ă am trăit o experienţă nu tocmai frumoasă, dar pe care fără
să vreau mi-o amintesc ori de câte ori mă uit prin fotografii şi văd o
anumită fotografie. Aveam oră de desen şi educatoarea ne dăduse
drept temă să desenăm un fluture şi o floare.
Nu mai ştiu cât de frumoase erau desenele copiilor şi cât de
urât era al meu, în orice caz educatoarea a spus atunci că desenul
făcut de mine este cel mai urât desen pe care J -a văzut în viaţa ei şi
l-a mai pus şi la panoul cu lucruri rele. Copiii au început să râdă de
mine, eu am început să plâng, şi am fugit de la grădiniţă. Neştiind
drumul spre casă m-am rătăcit dar spre norocul meu un om din sat
m-a dus înapoi la grădiniţă.
Educatoarea m-a pedepsit, m-a pus să slau ia colţ cu mâinile
sus, eu am începuI să plâng şi mai tare şi s-o strig pe mama. Una
peste alta, în tărăboiul general a venit şi-un fotograf să ne pozeze.
Poza mea a fosi o adevărată " reuşită ": transpirată. plânsă, cu ochii

42
cât cepele. De câte ori văd acea poză mi-aduc aminte această întâm­
plare şi-mi dau seama că niciodată nu mi-a mai plăcut să desenez,
am evitat să mai fac vreun desen de teamă să nu-mi spună cineva că
este urât.

posibilă categorie: nedreptate. lasitate. linguşire


3. Eram la grupa mare la grădiniţă, când am trăit o întâmpla­
re nefericită, care cred că m-a marcat într-o oarecare măsură. Toată
grădiniţa se pregătea de o inspecţie importantă în care aveau să vină
să ne vadă cadre didactice de la şcoală şi de la alte grădiniţe. Clasa
mea avea sarcina de a pirograva mici suveniruri pentru profesori.
Pentru că aveam răbdare şi nu greşeam, educatoarea mea mi-a dat să
lucrez cea mai mare parte dintre lucruri timp de câteva zile.
Deoarece mă simţeam folositoare şi de ajutor am lucrat cu
drag micile tablouri cu toate că fumul şi mirosul de lemn ars mă de­
ranjau cumplit şi-mi înroşiseră ochii. in ziua inspecţiei, după pro­
gramul artistic şi după demonstraţia de pirogravură, oaspeţilor le­
au fost oferite micile daruri. A u fost foarte încântaţi şi au întrebat
cine le-a lucrat. În loc să spună că cea mai mare parte a lor a fost
]acută de mine, educatoarea a spus numele altui copil, care era copi­
lul primarului din sat, dar care nu lucrase nici măcar un suvenir.
Profesorii J -au felicitat şi i-au oferit o ciocolată. M-am simţit ne­
dreptăţită, am plâns mult şi chiar am zăcut de supărare în aeea zi.
Pe acel copii i-am urât atât de mult încât niciodată n-am mai vorbit
cu el.

posibilă categorie: incapacitate de solutionare a conflictului


adult-copil
4.Începe o noua zi la grupa mare cu copii de 5-6 ani, unii
mai cuminţi, alţii mai năzdrăvani. V. este un băieţel slăbuţ, cu ochii
căprui, tare năzdrăvan care nu prea sta locului niciodată. Pentru el,
scaunul are ţepi de arici şi nu poate sta pe el, pătuţul are boabe de
mazăre ca în poveste şi nu poate dormi, iar atent nu este niciodată.
Doamnele educatoare, sunt în număr de două, căci este o
grădiniţa cu program prelungit. Doamna E, este vecină cu părinţii
lui V. şi îl cam răsfaţă, în timp ce doamna S. îl ceartă şi îl pedepseşte
defiecare data când acesta greşeşte, dar nu îi explică de ce.
Acum copiii trebuie sa aşeze scăunelele în semicerc, căci doam-

43
na S. vrea să le citească o poveste. Doamna şi-a aşezat scăunelul in faţa
copiilor, iar când s-a întors spre catedră să ia cartea, V s-a strecurat în
spatele ei, nutrind un gând ascuns: s-a înveţe minte, că-i prea rea!
Când doamna educatoare s-a aşezat, în loc de scaun a simţit
duşumeaua, căci V. tocmai îi trăsese scaunul. Doamna educatoare s­
a prăbuşit în râsetele copiilor, iar V, convins că ajăcut o faptă bună,
părea în al 9-lea cer. Când a fost întrebat de ce a jăcut acest gest, V
a răspuns calm: "Fiindcă eşti rea! Mă cerţi mereu degeaba! ".
" Dar nu este adevărat! " i-a răspuns educatoarea, de fiecare
data când greşeşti, te cert! Când eşti cuminte, nu fac acest lucru.
Pentru ceea ce ai jăcut, ar trebui să te pun la colţ, dar eu aştept să
spui cuvântul magic " iartă-mă ".
Cum V. nu l-a rostit, doamna educatoare l-a trecut la colţ,
unde V. se strâmba tot timpul.

4.2.2. Clasele primare

Mărturiile sunt numeroase şi zguduitoare. Ele pornesc de la re­


latarea lipsei de tact până la părtinirea directă şi agresivă. Foarte multe
vorbesc despre violenţă în gradul cel mai înalt. este dificil de separat în
categorii acest material, datorită multitudinii aspectelor ce trebuie luate
în considerare aproape la fiecare întâmplare relatată. De aceea, trebuie
menţionat că sistematizarea are un caracter destul de general.
Astfel, se poate realiza următoarea organizare a întâmplărilor
narate:
- sentimente general negative (povestirea DT. 1 )
- pedepse colective (povestirile DT. 2 , 3, 4)
- părtinire evidentă şi uneori agresivă (povestirile DT. 5, 6, 7,
8, 9, 1 0 şi 1 1)
- lipsă de tact, lipsă de bun simţ, bădărănie (povestirile nr.
1 2, 1 3 , 14, 1 5, 1 6, 1 7, 1 8, 1 9, 20 şi 2 1 )
- comportament agresiv, violent, abuz fizic (povestirile nr.
22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 3 1 , 32, 3 3 , 34)
- incapacitate de apreciere a situaţiilor (povestirile nr. 35, 36,
37, 38, 3 9)
- răzbunare meschină, ranchiună (povestirile DT. 3 5 , 36, 37,
38, 39)
- urmări pe termen lung (DT. 43)

44
Iată textele:
1. Toamna anului J 962. Eram la vârsta la care orice copil
aşteaptă cu nerăbdare să păşească pentru prima dată pragul şcolii.
fnsoţită de mama şi luând prima dată ghiozdanul În mână am plecat
plină de emoţie spre şcoala din sat. Curtea era plină de copii şi pă­
rinţi. Acolo ne-a Întâmpinat o tânără, nu din partea locului, drăguţă,
care dădea impresia că va fi cea mai bună învăţătoare. Am Îndrăgit-o
la Început foarte mult. Timpul se scurgea, dar în fiecare zi constatam
că totul nu fusese decât o amăgire. Doamna învăţătoare părea să nu
fie prea " darnică "! Dorea ca noi să ştim totul fără ca dânsa să ne
ofere prea mult.
Acu privind în trecut, cred că măiestria şi tactul pedagogic
lipseau. Dacă la Început îmi doream să fiu ca doamna învăţătoare,
cu timpul ajunsesem să nu-mi mai doresc să merg la şcoală. Cam
greu mă Iăsam dusă de mama, după ce ducea cu mine multă muncă
de lămurire. La vârsta aceea credeam că toţi învăţătorii sunt lafel şi
dacă până atunci când cineva mă întreba " Ce vrei să tefaci când vei
fii mare " răspunsul era învăţătoare, acum nu-mi mai doream acest
lucru. Era clar că " doamna mea " mă dezamăgise. Lăsase asupra
mea şi poate a mai multor colegi de clasă o amprentă care nu ne mai
stimula prea mult în viitor.
Cred că dacă am fi continuat şi celelalte clase cu dânsa, nu
mi-aş fi împlinit visul niciodată. Făcând un bilanţ al anilor de şpoa­
Iă, clasa întâia mă înfioară. Păcat! Cefrumos arfi putut să fie.

2. fnvăţătoarea pe care o aveam era nouă în şcoală, venită


de departe. Într-o zi dânsa întârziind câteva minute şi ceilalţi colegi
făcând gălăgie, doamna s-a enervat şi ne-a tras pe fiecare de ureche.
Acest lucru parcă m-a blocat gândindu-mă, cum eu care am fost cu­
minte şi am stat în banca mea am primit aceeaşi pedeapsă ca ceilalţi?

3. Vreau să povestesc o ieşire mai violentă a doamnei învă­


ţătoare care, decât să asculte părerea tuturor elevilor mai bine ne-a
pedepsit pe toţi cu câte doua linii la palmă, pentru simplul fapt ca.
doi dintre colegii mei mutaseră una dintre bănci mai înfaţă.
Deşi, după aceea a realizat şi şi-a cerut scuze pentru greşea­
la dânsei, nu pot spune că am trecut cu uşurinţă peste moment.

45
4. Imi aduc aminte că eram elevă în clasa a fII-a şi aveam o în­
văţătoare tânără şi frnmoasă pe care o iubeam foarte mult. Fiindcă
eram un copil foarte cuminte şi deştept, domnişoara învăţătoare mă
alesese responsabilă cu disciplina, asta însemna ca atunci când dum­
neaei întârzia dimineaţa, deoarece făcea naveta, eu trebuia să am grijă
săfie linişte în clasă, ca să nu audă domnul director că suntem singuri.
Intr-una din zile, câţiva dintre colegii mei făceau gălăgie, se
bucurau că domnişoara învăţătoare a întârziat şi că ceilalţi elevi
făceau ore iar noi stăteam. Eu le spuneam să vorbească mai încet, să
nu mai facă gălăgie că o să ne audă domnul director şi o să vină la
noi să vadă ce se întâmplă, deoarece aveam sala de clasă chiar lân­
gă biroul dumnealui. Tocmai ce terminasem de spus şi domnul direc­
tor a intrat în clasă luându-ne pe fiecare la palme. După vreo zece
minute a ajuns şi domnişoara învăţătoare, rămânând uimită de liniş­
tea ce se aşternea în sala noastră. La scurt timp a venit iar domnul
director să vadă dacă mai suntem singuri. Cum a intrat pe uşă a în­
ceput să ţipe la domnişoara învăţătoare, certând-o că a întârziat, că
am pierdut o oră întreagă şi a obligat-o să ne ţină după-amiază o
oră ca să recuperăm. Dacă colegii mei nu ţipau nu se întâmplau toa­
te astea. In recreaţie m-am întâlnit pe hol cu domnul director şi mi-a
zis că pentru unul, doi suportă şi ceilalţi.
Pe mine m-a marcat întâmplarea aceasta, îmi părea rău că
fusesem bătută cu toate că eram nevinovată dar mai mult îmi părea
rău defaptul că o certase pe domnişoara învăţătoare în faţa noastră.

5. Eram in clasa a IV-a şi se apropia serbarea de an şcolar.


Zarvă mare. In clasă mai eram cu câţiva copii care obţineau note mari
pentru că părinţii lor erau prieteni buni cu învăţătoarea mea. După cal­
culul pe care îlfăcusem eu, aş fi luat premiul f alături de cei doi colegi
ai mei (prieteni cu invăţătoarea mea). Se obişnuia ca la sfârşit de an
cine lua premiul f venea cu o coroniţă din florifăcută acasă şi i-o punea
doamna învăţătoare pe cap. Mi-amfăcut şi eu o astfel de coroniţă, foar­
te bucuroasă că am să iau premiul L atât de mult aşteptat de mine. Ei,
planul de acasă nu s-a potrivit cu cel de la şcoală. Au fost strigaţi cei
doi colegi ai mei, luând premiul L iar eu premiul al II-lea. Când am
auzit, am aruncat coroniţa şi am inceput să plâng. M-a durnt enorm
acest gest al doamnei învăţătoare. Meritam locul l. M-am despărţit de
dânsa cu un suflet trist. Toată această situaţie m-a afectat.

46
6. O experienţă care m-a marcat în mod negativ a avut loc la
vârsta de 9 ani, la sfârşitul clase a III-a, când doamna învăţătoare a
făcut o nedreptate în privinţa mea.
Mă aşteptam să primesc premiul I. ca în fiecare an, dar
atunci am avut surpriza să primesc premiul al II-lea şi un elev care
avea note mai mici decât mine să primească premiul 1. Atunci
gândindu-mă bine la notele pe care le avea mi-am dat seama că
doamna învăţătoare a luat în seamă faptul că mama acelui elev era
colegă cu dânsa în aceeaşi şcoală.
Am foarte dezamăgită, am început să o urăsc foarte tare în­
cât nici nu mai voiam să merg la şcoală şi îmi doream foarte mult să
nu o mai am învăţătoare niciodată.
Din acea zi m-am schimbat, nu-mi mai doream să învăţ şi să
iau note mari, deoarece nu eram motivată de nimic, ştiam că nu res­
pectă şi îşi laudă doar " cunoştinţele ".
7. A venit şi ziua serbării. Mi-am repetat cu grijă rolul, mi­
am ales o cămăşuţă albă şi am plecat la şcoală, aşteptând să pri­
mesc premiul întâi. Totuşi nu a fost aşa. . . am avut parte de o mare
surpriză: deşi aveam media cea mai mare nu am obţinut premiul în­
tâi, ci III. Primele două premii au fost luate de fetele ale căror pă­
rinţi au adus ''ploconul'' doamnei învăţătoare. A fost un Şoc. . . O sur­
priză la care nu mă aşteptam.
('

8. in clasa I am învăţat la o şcoală de la ţară, de pe lângă ora­


şul CA. in clasa a Il-a. părinţii mei au hotărât să se mute în altă comu­
nă, în V.A., în apropierea oraşului P. Venind la o şcoală nouă, mă gân­
deam că o să întâlnesc nişte colegi buni, cu care să mă înţeleg. imi ima­
ginam că o să am, ca la şcoala de unde veneam, o învăţătoare tânără,
înţelegătoare. Dar nu a fost aşa. in prima zi de şcoală mi-am cunoscut
colegii şi învăţătorul, căci de data aceasta aveam un învăţător.
După câteva săptămâni de şcoală, învăţătorul ne-a spus că
ne dă dictare şi că notele vor fi trecute în catalog. Când ne-a adus
dictările, eu luasem nota 10 şi celelalte colege pe care învăţătorul le
favoriza pentru că îi aduceau diferite cadouri, luaseră note mai mici.
Atunci învăţătorul a spus că nu ne mai trece notele în catalog, că
poate o să ne facă media cu alte note, dar până la urmă nu a mai
ţinut cont de aceste dictări.

47
La matematică, într-un semestru, nimeni din clasă nu avea
note îndeajuns ca să ne facă media; atunci, ne-a dat note-colegilor
mei le-a dat note mari, iar mie mi-a pus două note de 6. Când am
ajuns acasă, i-am spus mamei mele şi a doua zi ea a mers cu mine la
şcoală. Când l-a întrebat pe învăţător de ce mi-a dat două note de 6
la matematică, răspunsul acestuia afost: " S-a întâmplat aşa. . . " şi nu
a putut da o explicaţie.

9. Faţă de doamna Învăţătoare am avut şi am mult respect,


având în vedere că ea a reuşit sa pună bazele educaţiei mele, alături
de părinţi; încă o mai vizitez si mă ajută de câte ori am nevoie. Dar
amintirea pe care eu o consider negativă este legată de dumneaei.
Eram clasa a II-a, când învăţam tabla înmulţirii. Era iarnă,
iar în clasă era focul făcut; în ziua respectivă doamna învăţătoare
ne-a spus că ne va verifica dacă am învăţat. Ne-a scos în faţă pe fie­
care, lângă sobă şi ne-a pus întrebări din toată tabla înmulţirii. Da­
că răspundeam la toate cele zece întrebări luam nota 10, iar pentru
fiecare răspuns greşit ni se scădea un punct. Ştiu că eu am răspuns
la toate şi am luat nota maximă, dar când a venit rândul colegei me­
le de bancă, M. (era şi rivala mea la învăţătură), ea nu a răspuns
decât la două întrebări. Cu toate acestea doamna învăţătoare nu i-a
pus nota 2, deoarece nu dorea să-i strice media. Pentru mine a fost o
dezamăgire, eu am perceput lucrul acesta ca şi cum doamna învăţă­
toare nu şi-a ţinut promisiunea. A cum îmi dau seama cât de răută­
cioasă am fost. Dacă dumneaei i-arfi dat nota 2 unei eleve bune cum
era colega mea, probabil că ar fi afectat-o foarte mult pe M. Totuşi
eu aşa am perceput această întâmplare, poate încă o mai percep - că
" doamna mea " nu s-a ţinut de cuvântul dat.

10. Eram în clasa a doua. Urmau să fie aleşi comandanţii pe


grupe, din marea mulţime a pionierilor. In urma unei riguroase ana­
lize a rezultatelor la învăţătura şi a activităţilor şcolare şi extraşco­
Iare, doamna învăţătoare a anunţat că locul de comandant al uneia
dintre cele trei grupe, putea fi ocupat de una dintre două eleve: eu şi
A. De asemenea, ne-a anunţat că s-a văzut pusă în imposibilitatea de
a desemna cert pe una dintre noi, şi că va lăsa la aprecierea clasei,
prin vot liber exprimat, numirea În mult râvnita funcţie. Nu-mi dau
seama nici acum de ce a făcut asta. Eu eram mai bună la învăţătură

48
si se ştia lucrul acesta. Ştia şi doamna, ştiau şi colegii mei, ştia şi A
şi mai ales, ştiam eu. Nu ştiu nici acum de ce nu m-a desemnat învă­
ţătoarea, pur si simplu pe baza rezultatelor. In schimb, ştiu de ce nu
m-au votat colegii. A tunci nu ştiam cum se numeşte, dar acum ştiu:
"
"popularitate iar eu, în clasa a doua, sufeream de lipsa ei. Mai
simt şi acum tabla rece de care îmi lipisem spatele. în încercarea de
a mă retrage şi a mă face mică, mică, să nu mai simt umilinţa. Cole­
gii mei nu au avut nicio vina, acesta e sistemul de valori al copiilor,
nu i-am judecat şi nu i-am învinovăţit, dar învăţătoarea?

1 J.Sunt elevă în clasa a III-a, cu rezultate foarte bune la în­


văţătură şi purtare, într-o şcoală primară din mediul rural.
Într-o zi, doamna învăţătoare ne anunţă că cei mai buni elevi
din clasă vor participa la un concurs de creaţie pe bază de compune­
re liberă. Tema: " O întâmplare hazlie ".
Suntem sfătuiţi să alcătuim fiecare o compunere pe această
temă, pe care doamna învăţătoare o va corecta şi apoi o va trimite la
şcoala coordonatoare.
Mă aşez la masa de lucru şi alcătuiesc o compunere în care
relatez o întâmplarefoarte hazlie întâmplată mie şi sorei mele mai mici.
Această lucrare este apreciată de doamna învăţătoare, însă,
spre surprinderea mea, tema compunerii este dată altei colege de
clasă. Doamna o ajută, face corecturile de rigoare şi compune1f8a
este trimisă.
Atunci in sufletul meu de copil, se petrece drama. Imi pun tot
felul de întrebări.:
Dacă subiectul ales de mine a fost bun, de ce nu am fost lă-
sată eu să-mi trimit propria creaţie?
De ce nu m-a ajutatpe mine să o corectez, să-i dauformafinală?
De ce mi-afurat subiectul?
De ce a mai ajutat-o doamna pe colega mea dacă o conside­
ră mai bună decât mine?
Răspunsul la aceste întrebări nu le-am găsit nici astăzi.
În sufletul meu îmi doream şi speram ca lucrarea colegei
mele să nu ia niciun premiu. Aşteptam cu înfrigurare rezultatele
concursului. Am răsuflat uşurată şi m-am considerat răzbunată în
ziua în care am aflat că lucrarea nu a fost premiată. Întâmplarea m-a
marcat profond şi mi-a rămas vie în minte de parcă s-arfi petrecut ieri.

49
12. O amintire nu foarte plăcută o am de prin clasa a III-a, de
pe timpul când învăţam transformările unităţilor de măsură. Sefăcea că
avusesem o lucrare de control din acest capitol deloc iubit de mine; şi
cum nu înţelesesem rostul învăţării acestor transformări nu am reuşit
nici să le învăţ, să le înţeleg şi nici să le aplic. Prin urmare am luat notă
mică. Doamna învăţătoare, în ziua următoare mi-a dat sarcină să-i
transmit mamei să apară imediat la şcoală. Aşa am jăcut. A trecut ceva
timp până a apărut la şcoală, timp în care stăteam cu sufletul la gură
gândindu-mă la ce se Întâmpla. Cele două doamne intră În clasă. Par
zâmbitoare. Deodată mama se fntristează. Învăţătoarea fi povesteşte
despre acel incident. Mă cheamă În faţa întregii clase. Le spune tuturor
ce notă obţinusem. Copiii încep a râde şi a discuta despre acest subiect.
Nici mama nu este deloc Încântată. Deja mă gândeam ce va urma când
voi ajunge acasă. În faţa celorlalţi cele două îmi aduc acuze grave: " E
leneşă ", " Are potenţial, dar nu ştiu ce se întâmplă cu ea ". Nu am mai
putut săfiu tare. Cu capul plecat am izbucnit în lacrimi.
M-au făcut de ruşine, gândeam, pentru nimic în lume nu mai
învăţ acest capitol urât!
Tare neplăcut. Niciodată nu voi uita acest moment. Până la
urmă am învăţat oarecum aceste transformări singură, jără ajutor şi
fără dificultate. Ziua următoare am trecut la alt capitol mai digera­
bil decât acesta! Ce bucurie în sufletul meu! A trecut pe moment!
Dar niciodată nu va dispărea dintre amintirile legate de ciclul primar!

H. Îmi amintesc şi astăzi cu strângere de inimă, de o întâm­


plare petrecută în primul meu an de şcoală. Jntr-o pauză câţiva co­
legi au jucat prinselea În clasă. S-au îmbrânci! şi au spart tabla. A
fost chemată doamna învăţătoare. A întrebat ce s-a întâmplat şi cine
jăcuse asta. În învălmăşeala produsa cineva a spus că am participat
şi eu la acel incident. Degeaba am spus eu cu lacrimi în ochi că nu
sunt vinovată, degeaba am rugat-o pe doamna să aibă încredere in
mine, degeaba... dânsa a crezut ce i-au spus colegii mei. A doua zi a
trebuit să venim cu părinţii la şcoală. Mamei nu îi părea rău de banii
daţi pentru paguba produsă, ci din cauza ruşinii pe care trebuia să o
îndure. Nici ea nu a avut încredere în mine. Dacă la început părea
să înţeleagă cum stau lucrurile, ajunsă la şcoală şi ascultândpovestea
spusă din gura doamnei învăţătoare, încrederea în mine a dispărut.
M-a certat defaţă cu colegii iar eu m-am simţit tare nedreptăţită.

50
După un timp, după mai multe cercetări s-a aflat adevărul;
dar răul era deja produs. Mintea mea de copil nu putea înţelege cum
cei mari care ar trebui să aibă grija de noi potface asemenea gre­
şeli. Multă vreme am trăit cu teama că nu voi maifi crezută niciodată.

14. Era o iarnă friguroasă, iar zăpada se aşternuse de ceva


vreme; vântul bătea cu putere, totul era atât de rece, precum şi gân­
dul meu la întâlnirea cu doamna învăţătoare. . . Cum vântul bătea cu
putere, zăpada scârţâia sub picioare; se apropiau sărbătorile de iar­
nă iar majoritatea gospodinelor erau în casă, ocupate cu curăţenia
şi pregătirea mesei de Crăciun. În drum spre şcoală m-am întâlnit cu
doamna învăţătoare care era o fire rece, distantă, foarte exigentă cu
noi atât în privin,ta notelor cât şi în modul nostru de comportare. Noi
eram ultima promoţie, deoarece doamna era în vârstă şi urma să se
pensioneze. În drum spre şcoală, mi-a zis să anunţ colegii şi să mer­
gem în laboratorul de biologie, deoarece era mai spaţios decât sala
noastră de curs, pentru ultimele pregătiri.
Doamna obişnuia ca în fiecare an să meargă cu noi la Bise­
rică, să susţinem un mic program de poezii şi colinde de Crăciun.
În acea zi la repetiţie, fiecare a recitat poeziile pe care le-a avut
de pregătit, apoi unna să cântam colinde; doamna obişnuia să treacă
pe lângă fiecare, ca şi acum; a spus fără să-i întrerupă pe ceilalţi copii
care cântau, să facă un pas în faţă patru fete, printre care eram şi eu;
după ce colegii au terminat de cântat, ea s-a oprit în dreptul nostrU'şi
ne-a spus pe un ton răstit: "Să văfie ruşine, nu aveţi nici cel puţin ure­
che muzicală; nu sunteţi atente nici cel puţin la colegii voştri, doar nu
vreţi să nu mergem acolo din cauza voastră;vreţi să stricaţi totul, nu?
După aceasta ne-a pus pe fiecare să recitam versurile de la
co/ind. În momentul în care ne-a pus pe fiecare să mergem în băncile
noastre, eu am început să plâng pentru că de faţă mai erau şi alţi
colegi de-ai noştri, mai mari, care asistaseră la scenă;văzând doam­
na că totuşi ştiu versurile mi-a zis să merg în grup lângă ceilalţi şi să
fiu mai atentă, daca doresc să merg alături de ei.
Cu ochii înlăcrimaţi m-am alăturat grupului, fiindu-mi tea­
mă să nu mai greşesc pentru ca doamna să nu-mi mai zică să pără­
sesc grupul. Însă Dumnezeu m-a ajutat şi am mers alături de ceilalţi
colegi, dar niciodată nu voi uita privirea rece din ochii doamnei şi
felul în care se manifestasefaţă de noi, totuşi nişte copii.

51
15. Sujletul meu de copil a fost afectat încă de la începutul
primului meu an de şcoală, deoarece învăţătoarea făcea mari dife­
renţe între elevi, iar eu, fiind prietenă foarte bună cu nepoata dânsei,
vedeam foarte multe lucruri.
in clasa a II-a, la citire, doamna învăţătoare ne punea pe rând
să citim. Când a ajuns la mine, cu un ton foarte ridicat, m-a certat şi a
râs că nu ştiam să citesc. M-a pus să stau în timpul tuturor pauzelor
pe coridor, cu o plăcuţă în mână, pe care scria: "Nu ştie să citească ".
Toţi copiii se uitau la mine şi râdeau, până şi cea mai bună
prietenă a mea.
De atunci şi până astăzi, atunci când citesc ceva tare, defaţă
cu altcineva, îmi bate inima foarte, foarte rău şi am impresia de bâl­
Mire. Când sunt singură, citesc cu voce tare, fără nicio problemă.
intotdeauna citesc înainte în gând, până să citesc cu voce tare, de
faţă cu altcineva.

16. in fiecare an pe J Martie retrăiesc acea amintire neplă­


cută cu mărţişoarele care mi-au rămas vie chiar şi acum.
Deşi nu sunt o persoană superstiţioasă, am convingerea că
ziua de J Martie este una dintre cele mai nefaste şi viaţa mea, iar
mărţişoarele Îmi poartă ghinion.
La început, când nu eram încă. . . independentă financiar,
mama era cea care se ocupa cu micile atenţii oferite doamnei Învăţă­
toare. Cum În vremea acela sortimentul de mărţişoare era destul de
sărac, materializându-se, mai ales, În jloricele şi fluturaşi din pene şi
paiete, de un prost gust răvăşitor, mama trebuia să caute îndelung
până găsea ceva cât de cât acceptabil.
Când a venit primăvara şi implicit J Martie, mama şi-a pus
la bătaie micile economii şi i-a cumpărat invăţătoarei o broşă din
argint, care înfăţişa o salamandră. Când învăţătoarea a deschis pli­
cul şi a văzut ce era Înăuntru, s-a îngălbenit lafaţă şi a zis:
- Ce glume proaste fac unii!
Reacţia ei şi-a găsit explicaţia peste câteva zile, când mama a
avut o conversaţie privată cu mama colegului meu de bancă. Aceasta i­
a destăinuit că învăţătoarea noastră este cunoscută pentru limba ei ve­
ninoasă şi apetitul ei nepotolit pentru bâifă. Drept pentru care colegii
din cancelarie au botezat-o " Vipera cu corn ", Jar salamandra noastră
putea fi interpretat-o ca şopârlă dar tot atât de bine şi ca viperă.

52
1 7. În primul nostru an - prima noastră învăţătoare era chi­
ar rea, prea exigentă în comparaţie cu vârstele noastre încă fragede.
Eu nu puteam să fac bine bastonaşele, cert, pentru care învăţătoarea
mea s-a enervat prea tare, a luat un pix cu roşu, m-a chemat la dân­
sa la catedră şi cu acel pix ce credeţi că mi-a făcut?
Mi-a făcut acest semn [ca un V] drept pe frunte. Ceilalţi co­
pii râdeau şi m-am simţit aşa penibil încât am uitat să mă spăl pe
frunte, şi am ajuns la mama acasă " desenată pe frunte ". Mama a
venit la şcoală. Cu această ocazie am aflat că învăţătoarea noastră
mai avea şi alte plângeri la a/ţi părinţi.
Prin urmare ne-a fost schimbată învăţătoarea, şi în schimbul
ei am primit o nouă învăţătoare, mai în vârstă " cu un chip de înger
şi un suflet cât pentru zece ".

18. Fiind elevă în clasa a III-a, domnul învăţător, cel care îl con­
sideram un modelpentru mine m-a dezamăgit şi mi-a lăsat un gust amar.
Deoarece de ziua dânsului de naştere i-am oferit un cadou.
În acea zi m-a scos la tablă la o problemă pe care eu nu am ştiut să
o rezolv. Domnul învăţător pentru că nu am reuşit să rezolv proble­
ma mi-a dat cadoul înapoi.
Eu consider că acest gest al dânsului nu a fost corect, eu dădu­
sem cadoul din respect şi admiraţie pentru dânsul şi nu cu alte scopuri.
De atunci totdeauna când îmi amintesc şi vorbesc de domnul
învăţător simt chiar o ură faţă de el pentru că gestul lui nu a fO,st
r
unul corect şi dreptfaţă de mine.

19. O amintire negativă pe care o am din clasele primare es­


te aceea când doamna învăţătoare a lipsit o săptămână şi noi elevii,
ne duceam în clasa unui domn învăţător şi făceam orele la grămadă,
dacă pot spune aşa, clasa noastră şi clasa dânsului Într-o singură
sală. Era un domn învăţător foarte rău, eu aşa mi-l amintesc, iar
dacă nu învăţai lecţia şi te prindea, te pedepsea cu o cărămidă uria­
şă pe care trebuia să o cari până acasă să o semneze părinţii iar a
doua zi să o aduci din nou la şcoală. După ce că era foarte grea mai
era şi ruşinea că râdeau toţi copiii că ai luat cărămida acasă.
Atât de teama îmi era de aceea cărămida dar cum se zice, de
ce iţi este teama nu scapi; într-o zi m-a prins că nu ştiu ceva şi mi-a
dat cărămida acasă. Vă puteţi imagina ce ruşine a fost pe mine
atunci? Nu pot descrie în cuvinte; în plus, ce mi-a mai făcut şi mama
acasă când m-a văzut cu cărămida. . .

S3
20. 1n viaţa de şcolar a lui T. D. s-a petrecut un eveniment
deosebit, cu rol negativ asupra dezvoltării ulterioare. Era prin clasa
a III-a, Părinţii luaseră în gazdă o tânără Învăţătoare, venită de pe
alte meleaguri, prin repartiţie. în satul lui. Oameni simpli, cu respect
pentru cei care aveau carte, nu-i cereau bani pentru casă şi masă, ci
numai să le ajute fiul la Învăţătură, atunci când are nevoie.
S-a întâmplat odată să aibă de rezolvat la matematică o proble­
mă mai dificilă. Mama, care voia ca băiatul ei să ajungă " om mare", nu a
putut să-I ajute şi l-a trimis la domnişoara învăţătoare, din camera de
alături. Ea i-a arătat cum trebuie rezolvată problema. A doua zi, când
învăţătoarea a întrebat cine a rezolvat problema, niciun elev nu a ridicat
mâna, toţi au pus capul în jos. T. D. timid, ridică mâna, mai la unnă. Pe
un ton aspru învăţătoarea i-a zis: " Las ' că ţie ţi-amjăcut-o eu! "
După oră, colegii l-au înconjurat şi au început să râdă de el,
că-iface învăţătoarea temele. Fiind aproape de şcoală, a fugit acasă
plângând şi le-a spus părinţilor. Părinţii l-au ascultat cu atenţie şi l-au
trimis î"apoi la şcoală, zicându-i: " De azi înainte, te duci la şcoală
cu cât ştii tu! " Anul următor nu au mai ţinut-o în gazdă pe tânăra
învăţătoare şi de atunci, pe nimeni altcineva. Pentru micul şcolar
învăţătorul nu a maifost cel mai drept dintre oameni şi nici cel mai bun,
iar pentru matematică copilul nu a mai depus efortul necesar depăşirii
impasului, întrucât dascălul i-a arătat că nu poate mai mult.
S-a întâmplat însă ca şi la gimnaziu să aibă la matematică
un profesor suplinitor nepăsător, care-i trata pe elevi cum credea el:
cei cu bani - erau lăudaţi, cei săraci, de regulă, sancţionaţi, blamaţi.
La o lucrare de control le-a promis elevi/or că cine face problema, le
dă nota zece şi o trece şi în catalog. El a ieşit din clasă să - şi spele
motocicleta. Spre sfârşitul orei, când a revenit s-a uitat peste lucrări.
Singurul care o făcuse era T. D. Le - a zis: " Bă, sunteţi nişte proşti!
Numai ăsta (T. D.) a făcut-o, dar nu i-o trec în catalog. "
Deşi îi plăcea matematica şi rezolva cu uşurinţă problemele de
isteţime, T. D. nu s - a mai aplecat niciodată asupra ei. A ajuns " om
mare", cum şi-au dorit părinţii lui, dar a îmbrăţişat ştiinţele umaniste.

21. Deşi a trecut o perioadă lungă de timp, îmi aduc aminte


şi acum aminte de această Întâmplare nefericită.
Eram În clasa a III-a şi doamna învăţătoare ne-a anunţat că
vom avea şedinţă cu părinţii. Când am ajulls acasă mi-am anunţat

54
părinţii, dar aceştia mi-au spus că nu pot să se ducă şi să-i transmit
doamnei învăţătoare că vor veni într-o altă zi să o caute.
A doua zi i-am spus doamnei învăţătoare că părinţii mei nu
pot să ajungă la şedinţă iar dânsa s-a supărat şi a spus că-mi va opri
la şcoală ghiozdanul până vor veni părinţii şi s-a ţinut de cuvânt.
Când am ajuns acasă, bunica m-a văzut plângând şi s-a ho­
tărât să meargă ea la acea şedinţă, iar când s-a întors acasă cu
ghiozdanul meu cu tot.
Consider că doamna învăţătoare nu a procedat bine oprindu-mi
ghiozdanul la şcoală, cred că trebuie să înţeleagă situaţia, mai ales
că nu eram una din copii ci probleme.

22. Eram elevă în clasa a III-a când în timpul unui test la


ora de matematică domnul învăţător mi-a tras o palmă pe spate,
pentru că nu aveam o poziţie corectă în bancă.
Acest lucru m-a marcat pentru totdeauna deoarece nici în
ziua de astăzi nu stau la birou când scriu. Mereu îmi fac temele în
pat, cu caietul pe picioare, într-o poziţie mai " comodă " pentru mine.
Eu consider că nu a procedat bine, mai ales pentru că am
fost lovită pe nedrept.

23. Eram în clasa a II-a şi credeam că voi avea aceeaşi


doamnă învăţătoare ca şi în clasa I-a, dar cu stupoare am realizat că
în clasă era o cu totul altă doamnă care deşi era mult mai tânărăr� u
avea acea faţă veselă, ci una posacă. Am intrat în clasă spunându-mi
că totul va fi bine. A doua zi deja treceam la lecţii, fiind ora de ma­
tematică, o materie care îmi plăcea nu-mi era frică când m-a scos la
tablă, dar din cauza emoţiilor sau a neatenţiei am greşit ceva, iar
dânsa a luat indicatorul şi a dat cu putere în tablă. 1n acel moment
am simţit cum inima îmi sare din piept şi nu ştiam de ce reacţionează
aşa. A ţipat la mine şi m-a trecut în bancă, continuând să ţ:pe la toţi
că suntem foarte slabi la învăţătură şi câte şi mai câte. Aşa proceda
cu fiecare elev, în fiecare zi astfel încât după trecerea anilor mă tre­
zesc în clasa a XII-a cu teamă de a ieşi la tablă. Deşi ştiam foarte
bine în bancă, în momentul în care trebuia să scriu şi la tablă îmi
dispărea orice gând şi nu vedeam în faţa ochilor decât acel indicator
care pocnea în tablă şi de abia într-un târziu când eram trecută în
bancă îmi reveneam la realitate.

55
24. Această întâmplare pe care o prezint în următoarele rânduri
s-a petrecut când eram m clasa a III-a. Într-o zi, domnul învăţător ne dă
temă pentru acasă, cum jăcea de obicei. A doua zi, merg la şcoală cu te­
ma rezolvată. Domnul Învăţător era În clasă, ne aştepta. După ce au venit
toţi elevii am Început lecţiile. Ne mtreabă dacă am rezolvat tema, şi ca să
se convingă ne-a controlat pe fiecare. Toţi elevii aveau tema rezolvată.
Apoi ne pune să rezolvăm singuri, în clasă o problemă. La un moment dat
am greşit problema şi am ruptfoaia din caiet, pe care aveam şi tema. Co­
legii din spatele meu au rupt şi eifoile. După J O minute vine domnul învă­
ţător să controleze dacă am rezolvat problema. Văzând că am ruptfoaia,
s-a supărat. Pe dulap păst,-a un fel de creion lung de 40 cm. Şi gros, spe­
cialpentru cei care nu erau cuminţi şi pentru cei care nu-şijăceau temele.
Ia creionul şi îl îndreaptă către cei doi, întrebându-i: " de ce aP' rupt foi­
le? Unde este tema? ". Cei doi au primit câte un creion la palmă. Apoi
ajunge şi la mine, întrebându-mă acelaşi lucru, după care zice: " ţine
palma! " Am primit şi eu câte un creion la fiecare palmă. Aceasta este
singura întâmplare unde cred că nu a procedat corect. A fost singura
"
" bătaie pe care am primit-o şi pe care nu o voi uita niciodată.

25. Eram în clasa a III-a când învăţătoarea s-a mutat la o


altă şcoală şi la clasa mea a venit o altă doamnă învăţătoare. Când
a intrat în clasă şi am văzut-o, ni s-a părut o femeie foarte blândă,
avea nişte ochi mari şi când mă privea, simţeam că este ca o a doua
mamă pentru mine. Ne-am acomodat repede cu ea, ne înţelegea şi
credeam că aşa o să fie până la sfârşitul clasei a IV-a. În apropierea
vacanţei de iarnă învăţătoarea ne-a dat nişte poezii să le învăţăm pentru
serbare. În clasă aveam o colegă mai sensibilă, avea nişte probleme de
sănătate de care învăţătoarea nu ştia. A venit şi ziua serbării. Am recitat
poezia, şi eu şi colegii mei, darfata care avea probleme de sănătate nu
a putut să mai recite, a spus că a uitat. Acolo erau toţi părinţii când
fnvăţătoarea i-a dat o palmăfetei şi a început să o jignească. Fata a
leşinat şi toată lumea a sărit din bănci speriată. Fetiţa a fost interna­
tă în spital în stare gravă, dar învăfătoarea nu a păţit nimic.
Toată lumea, ca şi directontl şcolii, a dat vina pe starea de
sănătate a fetiţei şi le-a sugerat părinţilor să nu facă scandal pentru
că nu este nicio problemă, totul o să se rezolve.
Directorul şi învăţătoarea au plătit spitalizarea şi după vacanţa
de iarnă totul a revenit la nonnal, ca şi când nimic nu s-arf; întâmplat.

S6
16. În clasa a I-a, învăţătoarea mea a murit în urma unui ac­
cident de circulaţie. In clasa II-a a venit o altă învăţătoare. Era exi­
gentă şi foarte rece faţă de noi, ba mai mult, copii mai slabi nu prea
erau luaţi în seamă şi de cele mai multe ori maltrataţi.
Dânsa nu încerca niciodată să se apropie de noi, să ne vorbeas­
că frumos. Tot timpul ridica tonul şi ne certa. Lucrul acesta m-a afectat
foarte mult deoarece eram ofire sensibilă şi m-a marcat întreaga viaţă.
Chiar şi astăzi dacă o întâlnesc pe stradă simt un fior şi mă
cuprinde teama.
Eu nu am putut niciodată să învăţ defrică. In cei 3 ani în ca­
re ne-a fost dascăI nu a făcut decât să ne terorizeze. Nu veneam la
şcoală din plăcere, veneam din obligaţie. În timpul orelor şi chiar al
pauzelor era o linişte desăvârşită în clasă. Nu aveam voie să miş­
căm, să scârţâim banca sau să facem mizerie în clasă. În pauze nu
aveam voie să ne jucăm. Din această cauză, atunci când ne preda şi
nu înţelegeam, nu aveam curajul să întreb nimic pentru că imi era
teamă de pedepsele la care eram supuşi dacă ieşeam la tablă şi nu
ştiam să rezolvăm ceea ce ne explica.
Cu copii mai slabi se purta urât. Nu incerca niciodată să se
apropie de ei, să îi ajute, să reuşească să obţină rezultate mai bune
la învăţătură.
Atitudinea aceasta a învăţătoarei m-a ]acut să mă inhib şi să
nu mai am curajul să ridic mâna şi să răspund de teamă nu mai
eram sigură că răspunsurile mele sunt bune. Această teamă şi nesi­
guranţă pe care am căpătat-o m-a urmărit şi în clasele următoare. În
clasa a VIII-a, m-am decis să devin învăţătoare.
Îmi plăceaufoarte mult copii, îmi plăcea foarte mult meseria de
învăţătoare şi îmi doreamfoarte mult să fiu o învăţătoare " adevărată ",
adică o învăţătoare total diferită de învăţătoarea pe care am avut-o.
Această experienţă pe care am trăit-o m-a marcatfoarte mult.

1 7. La începutul clasei a patra, când învăţătorul îşi luase


concediu medical din cauza unor probleme de sănătate, a fost înlo­
cuit cu o doamnă învăţătoare foarte frumoasă şi totodată foarte sim­
patică. La prima vedere, era o învăţătoare calma şi blândă cu noi,
copiii, până când, la o oră de matematică, am fost scoasă la tablă.
Eram foarte liniştită, deoarece ştiam să rezolv exerciţiul pe
care cu două zile în urmă l-am avut ca temă. Din păcate, m-am in­
curcat în calcule iar doamna învăţătoare cea "blândă şi calmă", aşa

57
cum o credeam toţi, a răbufnit. În acel moment ne-am speriat toţi de
dânsa, mai bine zis defelul fn care se purta. A ţipat la mine, chiar m-a
jignit, jăcându-mă proastă, apoi m-a ameninţat cu o notă mică, pe
care oricum nu o meritam.
Reacţia doamnei profesoare a fost una neaşteptată şi totoda­
tă, lipsită de tact pedagogic. Datoria dânsei era sa-mi explice unde
am greşit, nu sa ţipe la mine.

28. Când eram în clasa a IV-a, doamna învăţătoare ne-a


predat la ora de matematica fracţiile pe care eu nu le-am înţeles
atunci. Îmr-o zi, nu ştiu care mi-a fost norocul, m-a trecut la tablă să
scriufracţia corespunzătoare unui desen. Eu neştiind şi neînţelegând
fracţiile, nu am ştiut şi atunci mi-am luat inima în dinţi şi i-am spus
că n-am înţeles fracţiile.
Doamna învăţătoare s-a enervat şi m-a dat cu capiul de ta­
blă. În acel moment, am văzut negru in faţa ochilor şi n-am ştiut pe
unde să merg pentru a ajunge în bancă. De aici poate se înţelege de
ce nu i-am spus de la început că nu am înţeles.
Din acel mome"t nu am uitat niciodată ceea ce mi-a jăcut şi am
Început săfiu mult maifricoasă şi să nu mai spun niciodată ce gândesc.

29. Îmi amintesc că eram În clasa a doua, parcă mă vad şi acum,


ofată timidă, cu o nespusa voinţă de a învăţa şi de a nu o supăra pe Învă­
ţătoare. Fiind o fire timidă, retrasă, nu-mi plăcea să mă joc în pauze cu
colegii. preferam mai degrabă să citesc ceva. Din bancă aveam curajul sa
răspund la ore dar la tablă ieşeam numai dacă mă numea învăţătoarea.
imi erafrică probabil, că dacă greşeam, râdeau colegii de mine. !n bancă
mă simţeam mai în siguranţă; îmi plăcea să stau în prima bancă pentru
ca atunci când greşeam să nu le pot vedeafeţele.
intr-o zi, mi-am jăcut curaj şi am ieşit la tablă să rezolv o pro­
blemă la matematică. Am luat creta În mână şi cu mâna tremurândă am
început a o rezolva. Învăţătoarea nu a ţinut cont de emoţiile pe care le
aveam şi la prima greşeală a ţipat la mine. Emoţiile au devenit mai pu­
ternice şi am uitat ceea ce cerea problema, deci care era rezolvarea ei.
Cu toate că dimineaţa, înainte de a pleca la şcoală, rezolvasem aceeaşi
problemă cu mama mea, căci se pricepea la matematică, pe moment nu
mai ştiam nimic. Văzând că nu mai eram în stare să scriu şi că mă ui­
tam speriată, învăţătoarea mi-a dat o palmă foarte tarepe obraz.

58
Ţin minte că imediat după ce a ieşit învăţătoarea din clasă,
amfugit acasă şi că toată ziua aceea am plâns. Aşa obişnuiam săfac
şi când luam note mici chiar dacă părinţii nu mă certau.

30. Eram într-o oră de matematică iar doamna se chinuia să


ne explice un exerciţiu. In toată liniştea din sală se auzea mereu un
scârţâit care, evident, pe doamna mea a scos-o din sărite. A pus pe toţi
copii din ultimele bănci să se mişte ca să vadă de unde vine scârţâitul.
Banca mea scârţâia dar nu eu eram cea care se mişca mereu ci un
coleg din faţa mea, care nu a avut curajul să recunoască, iar eu am
luat cinci linii pe palmă. A . . . nu am spus că cine mişca în oră îl altoia
cu linia sau cum era înainte, cu umeraşele acelea din lemn. Altce­
va... nu mi-a plăcut niciodată de ea. Ţipa foarte tare la noi, se
înzorzonea cu tot felul de cercei, şi multe altele. Nu mi-a plăcut ca nu
recunoştea meritele niciunuia care voia să se ridice şi el puţin deasu­
pra (mă refer la note). Aşa am ajuns să urăsc învăţătoarele căci ele se
cred mai deştepte şi au nasulpe sus. Mie îmi plac educatoarele.

31. Vreme îndelungată oamenii din popor au considerat că


bătaia e ruptă din rai. De unde ajunseseră ei la această concluzie,
nu ştiu. Dar ştiu precis că pedeapsa cu bătaia era aplicată frecvent,
atât înfamilie, cât şi în şcoală, mai ales copiilor.
Tovarăşul meu învăţător avea patru tipuri de pedepse durl!­
roase pe care le aplica fără a cere sau a asculta vreo explicaţie, pin­
tru două motive: neînsuşirea cunoştinţelor şi încălcarea regulilor de
disciplină. Aceste pedepse erau: lovirea tablei cu capul (până când
aceasta se deplasa într-o parte cu trepiedul pe care se afla cu tot),
palme peste faţă, "gutui" în frunte (lovirea cu pumnul strâns în par­
tea de sus a frunţii) şi lovirea palmelor cu o riglă de lemn care avea
pe partea îngustă un fir subţire de sârmă. Cu două dintre acestea am
făcut şi eu cunoştinţă.
Eram o elevă silitoare şi nu am fost niciodată pedepsită pen­
tru lecţii nefăcute sau neştiute, într-o zi, însă, am încălcat regulile de
disciplină.
Aproape de micuţa noastră şcoală se afla magazinul mixt al
satului. Dacă te duceai cu I leu, primeai şase biscuiţi foarte gustoşi.
Aveam colegi care mergeau în recreaţia mare la magazin şi veneau
cu biscuiţii să-i mănânce în clasă. Miroseau atât de frumos! De în-

S9
dată ce am avut 1 leu în buzunar. am şi alergat la magazin. Acolo am
găsit alţi colegi care, fiind obişnuiţi să facă astfel de cumpărături, au
intrat în faţă şi şi-au cerut biscuiţii. Mie mi-a fost ruşine să trec în
faţa persoanelor adulte, aşa ce; am rămas la coadă. Timpul trecea, îl
simţeam cum se duce, dar pofta de biscuiţi era mare. Stăteam acolo
şi mă gândeam că poate n-o să păţesc nimic, având În vedere că
eram cea mai bună elevă din clasă.
N-a fost aşa. Când mi-a venit, în sfârşit, rândul, mi-am luat
biscuiţii şi am alergat Înapoi la şcoală. dar era deja prea târziu. Ora
Începuse. Cum am intrat, tovarăşul Învăţător m-a chemat În faţa cla­
sei şi am primit câte o linie la fiecare palmă şi două " gutui".
Dacă cineva nu ştie cât sunt de dureroase " gutuile", să În­
cerce să-şi dea singur una, Încet, bineînţeles. Eu, una, le simt şi
acum, după atâţia ani, durerea, În ceea ce priveşte lovirea cu rigla,
Îmi amintesc cum, cu lacrimile şiroind pe obraji, Îmi lingeam palme­
le roşii, apoi le puneam repede pe peretele de lângă bancă, pentru ca
răceala acestuia să-mi mai diminueze durerea.
Nu pot să nu mă Întreb cum de suportau unii dintre colegi
aproape zilnic asemenea pedepse? Şi cui a folosit acest comporta­
ment? Căci, în urma lor n-am văzut pe nimeni mai înţelept ca Înain­
te! Dar, dacă bătaia era ruptă din rai!?. . .

32. Eram În clasa Întâi sau a doua, n u mai ţin minte exact.
De ce? Poate că nici nu vreau să-mi amintesc. Până acum nu am
mai spus la nimeni această întâmplare neplăcută din viaţa mea de
elev. Nu le-am spus nici măcar părinţilor. Doamna învăţătoare m-a
scos la tablă. A fost un simplu exerciţiu la matematică pe care l-am
şi rezolvat de altfel. Sau aşa a�n crezut. . . . Doamna învăţătoare m-a
Întrebat: "Eşti sigură? " Eu am răspuns: liDa! "Dumneaei din nou, pe
un ton mai apăsat: "Eşti sigura? " A tunci m-am pierdut. . . . Nu mai şti­
am care e rezultatul corect. Am intrat în panică.... am început să tre­
mur. Şi ca tabloul sa fie complet, doamna m-a luat de păr şi m-a dat
cu capul de tablă. in momentul acela a început să-mi curgă sânge
din nas. Mi-am scos batista să mă şterg şi am băgat-o din nou În bu­
zunar. M-a trimis la loc. in recreaţie a venit la mine şi mi-a spus să
arunc batista, să nu o duc acasă şi să nu spun nimic părinţilor. Aşa
am şijăcut. Nu am spus nimic . . . . am iertat, dar nu am uitat.

60
33. Colega noastră Teodora era o fetiţă mai " năzdrăvană "
şi nu se lăsa până când nu răspundea tuturor provocări/or pe care le
lansau băieţii. Astfel, avea diferite probleme cu părinţii acestora.
Noi însă, fetele, ne simţeam cumva protejate de ea, deoarece ne apă­
ra de băieţi aşa cum ştia ea mai bine, adică cu pumnii şi cu picioare­
le. Jntr-o zi, mama Teodorei a fost chemată la şcoală; era foarte fu­
rioasă deoarece ştia că nu pentru fapte bune era chemată la şcoală.
După ce doamna învăţătoare i-a enumerat năzdrăvăniile Teodorei,
noi colegele am încercat să o apărăm încercând să-i explică că ea
doar răspundea provocări/or lansate de băieţi. Le-am explicat atunci
că băieţii ne înjurau, ne vorbeau urât, iar Teodora îi pedepsea în
felul ei, cum ştia ea mai bine. Vorbeam degeaba, nimeni nu ne auzea
ori mai degrabă, nu voiau să ne audă.
Aşa că mama Teodorei a trecut la corecţia pe care ulterior
am aflat că o suporta frecvent, colega noastră.
Palme şi palme care nu se mai terminau, trasă de păr, lovită
cu capul de tablă. Priveam înmărmuriţi şi nu ne venea să credem că
doamna învăţătoare nu îi lua apărarea Teodorei. Nu-mi venea să
cred ceea ce văd şi aud. Cum este posibil ca o mamă să-şi umilească
copilul în faţa colegilor săi. Nu ne venea să credem cum a " doua
noastră mamă ", adică doamna învăţătoare, să aprobe atitudinea
mamei. La şcoală vorbeam că violenţa nu trebuie folosită şi iată,
acum este de acord cu ea.
A doua zi doamna învăţătoare ne-a spus că nu va mai tolera
ca niciun părinte să vină să-şi bată copilul înfaţa colegilor. Târziu...

34. Stau şi-mi amintesc de o anumită zi cu teamă şi nesigu­


ranţă. De obicei, în clasele 1-4, învăţătoarea, chiar dacă era pauză,
stătea şi ne supraveghea, doar că într-o zi a plecat la cancelariejără
a lăsa pe cineva adult cu noi. Un băiat mai zvăpăiat a venit cu o
minge defotbal la şcoală. A început să se joace cu alţi băieţi cu min­
gea în clasă, doar că într-o clipă de neatenţie mingea a ricoşat în
geam, acesta jăcându-se zob. Speriaţi, toţi ne-am aşezat în bănci.
Când învăţătoarea s-a întors a văzut dezastrul. Aceasta ne-a luat la
întrebări cine a luat geamul. Toţi fiind speriaţi nimeni nu a recunos­
cut fapta. Atunci, învăţătoarea, cu un indicator lung şi subţire, ne-a
luat la pălmuit până când printre plânsete, jăptaşul a recunoscut.
Eu, deşi, nu eram vinovată cu nimic, în momentul când m-a pălmuit

61
la palmă la palme de 1 0 ori cu indicatorul. am leşinat. Când mi-am
revenit eram şocată de ceea ce mi se în tâmp lase. Învăţătoarea a în­
cercat să mă liniştească. dar cu toate acestea în săptămâna ce urma
părinţii m-au mutat din acea clasă.
Aceasta este una dintre întâmplările care m-a şocat pentru
mult timp de atunci.

35. Ca toate întâmpIări/e. este legat tot de doamna învăţă­


toare. În clasa a lI-a eram certată cu o colegă. Pentru a ne împăca,
la o lucrare doamna învăţătoare ne-a mutat pe amândouă în bancă
spunându-mi: " Alina ai grijă să nu copiezi după Alexandra ". Aufost
cele mai grele vorbe pe care le-am primit vreodată deoarece ştiam
că e imposibil să copiez după ea deoarece lucrarea era la mate şi
niciodată nu reuşea colega mea să fie mai bună decât mine.
Şi în ziua de azi îi aduc aminte de acea întâmplare doamnei
învăţătoare şi-i povestesc cât de mult am plâns când am ajuns acasă,
din cauza acelor cuvinte.

36. Într-una din zi/ele însorite de p rimă vară, toată ciasa a pa­
tra a ieşit pe terenul de sport cu mingea, la joacă. Jocurile se desfă­
şurau nonnal (ca între copii), dar ghinionul a şi apărut. mingea a sărit
de la mine, direct în geamul unei săli de clasă şi acesta s-a spart.
Doamna învăIătoare mi-a spus că în două zile, să înlocuiesc gea­
mul spart, iar dacă o să treacă mai mult o să mi se scadă nota la purtare.
Acest lucru m-a durut destul de tare (făcând un efort destul
de mare să înlocuiesc geamul într-un timp atât de scurt), încât de
atunci a fost " o învăţare de minte " să stau mai liniştită.

3 7. Jntâmplarea s-a petrecut acum nouăsprezece ani, când


eram elevă în clasa a lI/-a. Mi-amintesc de parcă ar fi fost ieri. . .
Aveam o clasă mare, frumoasă, luminoasă, c u foarte multe jlori aşe­
zate pe pervazul ferestrelor. Stăteam în banca a treia de la fereastră
şi o aveam colegă de bancă pe N., prietena mea. Doamna învăţătoa­
re era o femeie blândă, micuţă de statură cu faţa rotundă, ochii că­
prui veşnic umezi, cu voce caldă, păr şaten, cu câteva fire albe. Cu o
zi înainte ne anunţase că or să vină în vizită in clasa noastră mai
multe doamne Învăţătoare; avea stabilită o comisie metodică, lucru
pe care l-am Înţeles mult mai târziu.

62
A doua zi am mers la şcoală, au venit musafirii, iar doamna
învăţătoare ne-a dat să rezolvăm independent o problemă. A termi­
nat prima o colegă de clasă, a mers cu caietul la doamna şi după ce
a fost felicitată, a trecut la loc în bancă. După ea am terminat şi eu
problema şi am mers cu caietul la doamna. Am fost însă certată şi
trecută la loc pentru că nu obţinusem rezultatul pe care îl obţinuse
colega de dinainte. După mine, a mers la catedră şi colegul meu, M ,
care a fost ş i el certat. Nu n i s-a dat nicio altă explicaţie.
Am rămas în clasă şi eu şi M, în pauza care a urmat. Nu vedeam
înfaţă decât rezolvarea problemei şi nu înţelegeam unde am greşit.
Am plecat acasă. In ziua aceea nu mi-am mai făcut nicio te­
mă, nu mai aveam încredere în propriile mele forţe şi mi se părea că
nu mai ştiu nimic. Mai târziu, mi-a povestit M. că nici el nu dormise
toată noaptea şi nici nu îşi făcuse temele pentru a doua zi.
Dimineaţa următoare eram la tablă cu M ; am scris mare pe
tablă rezolvarea problemei şi am lăsat-o aşa, cu numele noastre
scrise în partea dreaptă, jos.
Când doamna învăţătoare a intrat în clasă, a citit ce scria pe
tablă, a rezolvat şi dumneaei încă o dată problema şi a obţinut ace­
laşi rezultat ca şi noi. Şi-a cerut atunci scuze. Explicaţia-colega
noastră greşise la una din operaţiile problemei iar noi fusesem jude­
caţi prin prisma greşelii ei. Nu ne-au mai încălzit cu nimic scuzele
doamnei după ce fusesem certaţi înfaţa musafirilor
Au trecut mulţi ani de atunci, dar nu am uitat. Lucrez în at�­
laşi domeniu şi m-am străduit să nu procedez niciodată aşa.

38. Acum câţiva ani, băiatul meu era în clasa a III-a. Intr-o
zi, mă duc şi eu, în calitate de părinte, să vorbesc cu doamna învăţă­
loare a copilului meu. Ea mi-a spus că este un băiat cuminte, nu-i dă
bătăi de cap, dar atât el cât şi ceilalţi copii din clasă, nu mai răs­
pund la orele de geografie şi istorie şi că are impresia că băiatul
meu nu mai învaţă. Doamna învăţătoare a rămas surprinsă auzind
că băiatul meu este ascultat de mine în fiecare zi, la fiecare materie
şi s-a întrebat, la fel ca şi mine, de ce totuşi nu răspunde.
Ajunsă acasă, mi-am întrebat băiatul ce se întâmplă şi de ce
nu vrea să răspundă. El mi-a spus că " dacă nu vorbim exact cu cu­
vintele din lecţie, doamna învăţătoare ne bate la palmă, cu linia. "
De aceea doamna învăţătoare nu mai avea cu cine să lucreze în cla-

63
să. Evident că m-am dus din nou la şcoală şi i-am explicat cu jenă,
de ce copiii nu mai " învăţau " la istorie şi geografie.

39. Jncă şi azi îmi amintesc de primele zile de şcoală. Eram


în clasa întâi. Mă duceam la şcoală puţin tristă, din cauză că mă
trezisem prea de dimineaţă. Mergeam aiene. În drum spre şcoală am
văzut un câine foarte mic, zgribulit şi ca vai de el. Mi s-a făcut milă
de el şi l-am băgat sub haină. Tremura de frig şi era rănit la un picior.
M-am întors acasă şi i-am legat picioruşul. l-am făcut un culcuş un­
de să doarmă, i-am dat să mănânce şi am plecat la şcoală În drum
spre şcoală mă gândeam: oare cine a putut safacă aşa ceva? Să lase
un biet căţel rănit la picior şi fără mâncare. . .
Jntârziasem cam o jumătate de oră. Cum am intrat în clasă,
doamna învăţătoare m-a întrebat: unde ai fost până la ora asta ? l-am
zis ca am făcut o fapta bună, dar ea nu m-a înţeles, aşa că m-a as­
cultat şi nu mai ştiam lecţia. Mi-a dat o notă mică. Dar nu am fost
prea supărată, deoarece eu ştiam că nll am greşit.
Cred ca nu voi uita niciodată aceasta amintire plăcută. De
atunci am avut grija de acel câine şi l-am numit Pufuleţ.

40. Jn prima zi de şcoală a vieţii mele am fost întâmpinată,


împreună cu ceilalţi copii, în sala de clasă, de cea care urma să ne
călăuzească paşii în învăţătură, timp de 4 ani. Era o femeie frumoa­
să, cu un chip plin de dăruire. Primele săptămâni de şcoală au fost
excelente. Jncepusem să mă îndrăgostesc de şcoală, dar şi doamna
învăţătoare mi-era foarte dragă.
Jntr-o bună zi, pe când mă aflam în pauză cu colegii mei dar şi
cu alţi colegi din altă clasă, ne jucam în curtea şcolii când dintr-o dată
a apărut un conflict între două coLege. Aflându-mă i'n apropiere, am
vrut să intervin şi să aplanez lucrurile, însă fără niciun rezultat. Mai
mult decât atât, conflictul a Luat o oarecare ampLoare, eL ajungând atât
la urechile doamnei învăţătoare cât şi la conducerea şcolii.
Am fost chemaţi imediat în clasă de doamna învăţătoare,
pentru a clarifica conflictul, însă surprinzător, am fost inclusă şi eu
în conflict, ca şi cum aş fi fost vinovată alături de celelaLte două co­
lege, deşi nu aveam nicio vină.
Imediat am fost întrebată de doamna învăţătoare despre cele
întâmpLate iar eu i-am explicat tot. Fără succes, însă.
Ziua următoare, părinţii mei au fost chemaţi la şcoală pentru
a li se spune cele Întâmplate, În final eu primind o serie de pedepse.
Acest lucru m-a durut foarte mult, nu prin pedepsele primite, ci pen­
tru că ele au fost pe nedrept.
In continuare. la şcoală lucrurile au Început să fie din ce În
ce mai neplăcute, deoarece În ochii doamnei învăţătoare nu eram
decât o mincinoasă şi o provocatoare de conflicte. Am tot încercat să
discut cu dumneaei legat de această problemă şi să-i explic cele în­
tâmplate, dar Întotdeauna am fost respinsă.

41. Imi aduc aminte că eram elevă În clasa a II-a. Eram în


recreaţie şi doi colegi se jucau în jurul dulapului din spatele clasei
cu toate că doamna Învăţătoare ne spusese să avem grijă cu dulapul.
ca să nu-i spargem geamul.
In· timp ce se jucau, unul dintre ei s-a izbit de dulap şi a căzut
geamul. Când a venit doamna învăţătoare şi a văzut, s-a supărat şi ne-a
zis să întindem mâinile pe bancă şi a început să ne lovească cu băţul
peste degete pe fiecare. Am început să plâng, eram foarte supărată de­
oarece ştiam că eram nevinovată, nici ta oră nu mai eram atentă.
Doamna învăţătoare a observat că eram supărată şi în re­
creaţie m-a chemat la catedră să-mi explice că era supărată pentru
faptul că toate relele numai la noi în clasă se întâmplau. iar la rân­
dul dumneaei era certată de către domnul director.
(
"

42. Eram la sfârşit de semestru, în generală unde aveam re­


capitulare la română, după ce s-a terminat prima lecţie, eu tot cu
mâna pe sus eram, am crezut că trebuie să mai adaug ceva. Dar eu
nefiind atentă am început să povestesc sfârşitul lecţiei abia termina­
te. Doamna profesoară s-a supărat şi mi-a dat o palmă spunându-mi
că s-a terminat lecţia, trebuia să încep următoarea lecţie, şi m-a cer­
tat că nu am fost atentă. Apoi am început să povestesc următoarea
lecţie, şi ca drept pedeapsă m-a lăsat să o povestesc pe toată.

43. Era în anul 1979. Eram învăţătoare la o şcoală din me­


diul rural. In acel an şcolar aveam clasa L o clasăformată din 21 de
elevi. După ce în trimestrul 1 copiii îşi Însuşiseră cea mai mare parte
dintre literele alfabetului, În trimestrul al II-lea, mi-a sosit un elev
nou. Era Sorin C. venit de la o şcoală din mediul rural.

65
Era un copil firav, scund şi îmbrăcat sărăcăcios. Părinţii se
despărţiseră iar el, acea fiinţă firavă, era victima aplicării unei ho­
tărârijudecătoreşti, prin care el rămăsese la mamă, iarfratele lui la
tată. Faptul că mama naturală nu avea o situaţie materială bună, l­
a făcut pe Sorin să vină într-o bună zi la tatăl său, locuind astfel îm­
preună cu fratele său.
Astfel s-a întâmplat ca el să fie elevul meu. Văzând că are
lacune în cunoştinţe, am lucrat cu el separat; în scurt timp s-a inte­
grat în colectivul de elevi iar eu eram atentă la ce se întâmplă cu el
atât la şcoală cât şi acasă, unde era supravegheat de mama vitregă
pentru că tatăl mergea la serviciu.
După terminarea clasei 1 a urmat fireşte, clasa a H-a, clasa în
care elevi/or li se preda o limbă străină. La şcoala aceea se învăţa
limba rusă pe care o preda o profesoară care îşi iubea foarte mult
disciplina. Ea dorea ca şi elevii să înveţe din pasiune. Într-o zi, la ora
de limba rusă, Sorin nu a fost atent iar profesoara l-a dat afară din
clasă. În mintea lui de copil stând lângă uşă afară, a încolţit o idee:
descoperind o gaură în uşă a început să azvârle cornete de hârtie în
clasă, spre hazul copiilor şi supărarea accentuată a profesoarei.
Aceasta a ieşit la uşă şi după ce i-a admonestat, l-a lăsat tot
afară. Fiind o zi călduţă de început de primăvară, Sorin s-a depărtat
de uşa clasei şi a plecat în pădurea din apropierea şcolii. Mergea
fără ţintă şi astfel s-a îndepărtat de şcoală şi chiar de localitatea
natală. Părinţii l-au căutat toată după-amiaza anunţând şi autorită­
ţile locale. Nu au reuşit să afle nimic în acea zi. A doua zi Sorin a
fost adus la şcoală de poliţistul din comună. Din discuţiile pe care
le-am avut cu el am aflat că se plimbase atât pe jos cât şi cu diferite
mijloace de transport. De mâncare nu dusese lipsă fiindcă oameni/or
le era milă de un copil ce se afla singur pe drumuri.
Revenit în mijlocul elevilor, a trebuit din nou să ţin seama ca So­
rin să fie apreciat la cel mai mic progres şi astfel să se simtă o persoană
importantă în colectivul clasei, în fiecare zi mama vitregă venea cu pa­
cheţelul de mâncare la pauza mare, îl supraveghea cât mânca, se interesa
de rezultatele lui şi totul părea că intrase pefăgaşul normal al lucrurilor.
N-a fost aşa. Peste puţin timp, Sorin a repetatfapta, fUgind acum de aca­
să, şi revenind după mai mult timp însoţit de organele de ordine.
A doua zi venea la şcoală şi povestea tuturor pe unde umblase
şi ce văzuse. Toate cadrele didactice de la şcoală se purtau frumos cu el
şi îi e..r:plicau că nu este bine ce face, că se expune multor pericole, că

66
pierde " firul cunoştinţelor de la şcoală", dar totul afost în zadar. Din
când în când, Sorin pleca de acasă. Prinsese drag de plimbare şi îi plă­
cea oamenii pe care-i întâlnea şi care-i ziceau: " vai, săracul copi/!"
Din cauză că plecările copilului de acasă au devenit o obiş­
nuinţă, tatăl a decis să-1 interneze pe copil într-un sanatoriu, moti­
vând că are şi probleme de sănătate care necesitau tratament o peri­
oadă mai îndelungată. Nici la sanatoriu Sorin nu a dat dovezi de
îndreptare. A fugit şi de acolo, a fost readus de organele de ordine
după care iar a fugit. În acest timp, copilul se făcuse mare şi odată
cu vârsta, intrând În contact cu persoane certate cu legea a săvârşit
mai multe fapte de furt şi a fost dus la o şcoală de reeducare.
Mai târziu, când a devenit major a continuat să Încalce legea
ajungând sa îngroaşe rândurile tineri/or aflaţi la închisoare. Când i­
am întâlnit părinţii, în urmă cu doi ani, mi-au spus că nu s-a pututface
nimic pentru Sorin. Cum termina de executat o pedeapsă şi ieşea din
închisoare, săvârşea o nouă infracţiune şi se Întorcea la închisoare.
Mă gândesc că dacă doamna profesoară de limbă rusă nu 1-
arfi dat afară de la oră, nu i-ar fi dat posibilitatea copilului să " co­
linde " singur pe câmpuri, pe drumuri şi poate soarta lui Sorin ar fi
fost azi alta.

Există mai multe relatări cu caracter general privind amintiri­


le mai puţin plăcute din perioada şcolarităţii primare.; dintre acestea,
s-a ales o singură povestire pentru a simplifica tema: bucuria priII\Oi
zile de şcoală, entuziasmul copilului la primele întâlniri cu învăţătoa­
rea şi apoi, patru ani lungi de umbră şi asprime, care au trezit respin­
gerea faţă de şcoală, chiar fuga.
Doar câteva povestiri au fost selectate pentru a exemplifica o
altă realitate, destul de larg răspândită - aceea a pedepsirii întregii
clase pentru greşeala unui singur elev. Această modalitate educaţio­
nală are o istorie foarte veche şi nu este specifică numai şcolii; ea a
fost preluată dintr-o zonă a psihologiei sociale, dar şi a juridicului,
regăsindu-se în diferite părţi ale lumii (de pildă, în China antică, cei
care văzuseră desfăşurarea unei fapte rele şi nu o raportaseră, erau
pedepsiţi aspru, alături de făptuitor). Evident, această îndelungă isto­
rie, motivată de păstrarea echilibrului social, nu constituie în niciun
fel o scuză în aplicarea aceluiaşi procedeu în şcoală, mai ales când
vorbim de violenţă şi de copii mici.

67
A da la "grămadă" pentru că te laşi cuprins de furie, pentru că
nu vrei să-ţi pierzi timpul aflând vinovatul ori pentru că aşa crezi că este
bine să faci, crezând că astfel îi împiedici pe eventualii viitori "delic­
venţi" să urmeze exemplul rău - toate acestea au o singură denumire:
descalificare. nu neapărat una profesională, ci o descalificare wnană.
Paradoxal însă, multe cadre didactice care aplică pedeapsa co­
lectivă, sunt ceea ce s-ar numi oameni cumsecade, care au convingerea
că procedează corect. în fapt, ei urmează modelul observat la propriul
lor profesor (profesori) şi consideră că este o strategie permisă.
în alte cazuri este vorba însă pur şi simplu de lipsă de stăpâ­
nire de sine (povestirea nr. 3) sau de autoritarism excesiv (povestirea
nr. 4) sau, în sr
arşit, de frică (povestirea nr. 2 în care învăţătoarea,
furioasă şi înfricoşată că găIăgia copiilor o va da de gol că a întârziat,
execută o urecheală generală; o situaţie asemănătoare, mai clară, apa­
re în povestirea nr. 4 1 ). Acest tip de comportament, aproape spontan
la multe cadre didactice, necesită o anume conştientizare din partea
acestora în ceea ce priveşte propriul autocontrol.
De asemenea, nu poate fi negat faptul că, în anumite situaţii,
bine delimitate, ar fi nevoie şi de o pedeapsă colectivă. în niciun caz
însă, aceasta nu trebuie să fie un abuz fizic.
Destul de multe întâmplări rememorate se referă la lipsa de
educaţie a cadrului didactic ( a nu aprecia un dar făcut de un copil, a da
cadoul înapoi, etc.), lipsa de tact wnan, care îşi are rădăcina în aceeaşi
lipsă de educaţie, lipsă de bun simţ, chiar bădărănie, dispreţ faţă de
copii (a-i pune să care o cărămidă, a le face un semn pe frunte, a sti­
mula batjocorirea unui copil de către colegii săi). Nu există motivaţie
pentru acest tip de comportament, care îşi are sursa, în mod evident,
într-o gândire şi atitudine distorsionate faţă de cei din jur, copii sau
adulţi, faţă de relaţiile sociale şi faţă de propria profesie. Este dificil şi
chiar inutil a face un comentariu după citirea acestor relatări.
Un alt grup de texte, din nefericire bine reprezentat între
amintirile neplăcute din şcoala primară este cel legat de violenţa pro­
fesorului faţă de copii. Zguduitoare sunt povestirile acestui al cinci­
lea grup, unele dintre ele părând ireale prin sălbăticia lor.
în povestirea nr 33 apare de pildă, un fel de complicitate între
învăţătoare şi mama fetiţei bătute. Lăsând la o parte incapacitatea de a
înţelege toate datele situaţiei, ignorarea dispreţuitoare a mărturiei celor­
lalţi copii, învăţătoarea a permis, cu satisfacţie? frică? laşitate?, ca o feti­
ţă să fie bătută bestial în clasă, în timpul orelor, de către mama acesteia.

68
Exemple de acest fel se găsesc presărate în mai multe reme­
morări, chiar dacă acestea sunt plasate în diferite categorii.
Incapacitatea de a aprecia corect situaţiile de Învăţare sau nu,
formează o categorie separată, deşi, toate conduitele abuzive prezen­
tate denotă În mod clar şi absenţa unei evaluări corecte, ori pur şi
simplu dezinteresul faţă de situaţiile în care se găsesc copiii, situaţii
în care, de cele mai multe ori, acestea au nevoie de ajutor. Ajutor
care nu vine. Dimpotrivă.
Povestirea nr.35 prezintă o nedreptate evidentă, băgată ex­
clusiv pe subiectivitatea învăţătoarei. Povestirea nr.36 prezintă lipsa
de logică a învăţătoarei, iar nr. 37 prezintă o nedreptate flagrantă ca
"
urmare a fricii învăţătoarei că nu va "ieşi bine la lecţia deschisă. Pe
de altă parte, trebuie remarcat cu obiectivitate şi satisfacţie faptul că
învăţătoarea, mai liniştită a doua zi, şi-a recunoscut greşeala şi nu a
perseverat în ea dintr-un eventual orgoliu.
O altă categorie decupată din amintiri este cea l egată de ran­
chiună şi răzbunare. Povestirea nr. 4 1 prezintă o formă "minoră" şi
inconştientă de răzbunare: Învăţătoarea îi loveşte pe copiii năzdră­
vani cu băţul peste degete, ca pedeapsă (răzbunare) în avans, pentru
"
pe
"băţul" pe care îl va primi ea de la director, ca şi pentru "beţele
care probabil i le-a administrat anterior directorul excesiv de autoritar.
Povestirea nr. 42 relatează o situaţie care, în maj oritatea
zdrobitoare a cazurilor, ar fi trecut complet neobservată - o fetită
cam neatentă, reia în răspunsul ei ceea deja fusese spus. Pentru
aceasta, primeşte rapid trei pedepse: o palmă, o ceartă zdravănă şi
obligaţia de a povesti pe loc, lecţia încă nepredată. Unde este răzbu­
narea? exact în această triplă pedeapsă. Fetita a jignit orgoliul
"
supradezvoltat al învăţătoarei; ,jignită , aceasta nu a putut să lase să
treacă această ofensă şi s-a răzbunat din plin. Evident, nu a câştigat
nimic prin acest comportament, decât frica micilor elevi şi probabil
iluzia că şi-ar fi păstrat prestigiul. Într-adevăr, doar o iluzie. ce s-ar
mai putea comenta despre calitatea umană a acestui cadru didactic?
O a treia relatare, numărul 40, desr aşoară tabloul unei ranchiune
a învăţătoarei care a început în prima zi de şcoală şi a durat 4 (patru!)
ani. Cl,lm poate suporta un copil nevinovat ca, pentru o eroare a adul­
tului, să primească pennanent acuzaţii şi să nu i se pennită, timp de
patru ani, niciun cuvânt de explicaţie? Este o situaţie extremă, incre­
dibilă, dacă nu ar fi autentică. Se pare că dreptul pe care şi criminalii
îl au, dreptul la apărare, nu se aplică şi În cazul unui copilaş de 7 ani.

69
Ultima categorie este constituită dintr-o singură relatare
(nwnăruI 43) - copilul care a devenit vagabond. Nu se poate conside­
ra în acest caz că a fost vina efectivă a învăţătoarei pentru faptul că,
un copil, dat afară din clasă pentru o năzdrăvănie, va ajunge treptat
să se piardă definitiv. Au existat o multitudine de factori în acest caz.
Cu toate acestea, pe un anume fond psihologic, într-un anume con­
text familial, gestul învăţătoarei a constituit poate, un declic şi a des­
chis o ferestruică pentru conduita viitoare a copilului.
Acest\! amintiri sunt împovărătoare; sunt copii care au suferit
nedreptăţi, abuzuri verbalei fizice din partea învăţătorilor lor. În po­
fida acestor experienţe negative, copiii, deveniţi adulţi, doresc să de­
vină învăţători, la rândul lor. Este o chestiune individuală, clarificată
în timp, dacă ei vor unna modelul propriului lor învăţător, ori îşi vor
construi o atitudine diferită.

4.2.3. Gimnaziu

Şi pentru acest ciclu de învăţământ a existat un grup destul


de mare de relatări selectate iniţial, care au fost din nou triate până s­
a ajuns la cele ce urmează;
- întâmplări legate de notare (povestirile nr. 1 -8)
- violenţă verbală (povestirile nr. 9- 1 2)
- abuz fizic (povestirile nr. 1 3- 1 6)
- incapacitate de evaluare corectă a situaţiei (povestirile nr. 17- 1 9)
- nedreptate şi ranchiună (povestirile nr. 20 - 22)
- lipsă de educaţie până la comportament subuman în relaţie
cu elevii (povestirile nr. 23 - 27)

1. În şcoala generală eram foarte bună la matematică. Eram


cea mai bună din clasă. Toţi profesorii mă ştiau. Profesorul de ma­
tematică era puţin mai ciudat, era şi mai în vârstă şi aştepta să iasă
la pensie. După ce ne-a predat numerele întregi şi operaţiile cu aces­
tea, a doua zi a scos câţiva copii la tablă să rezolve exerciţii. Nu a
ştiut nimeni pentru că nimeni nu înţelesese lecţia. M-a scos şi pe mine.
Şi bineînţeles că nu am ştiut. Ceilalţi au trecut în bănci iar eu m-am
ales cu nota 4. Singura mea notă de 4.De atunci nu am mai putut să-I
suport pentru că doar pe mine m-a notat. Nu mi s-a părut corect.

70
2. Voi relata un eveniment negative întâmplat surorii mele.
Provenind dintr-o familie cu o situaţie medie, a fost defavorizată pe
parcursul claselor V- V/II. Fiind în clasă cu băiatul profesorului de
geografie, era trecută tot timpul pe locul 2, faţă de acest băiat, oricât
de bine învăţa ea. Tot timpul era comparată cu poziţia lui socială, nu
cu ceea ce ştia acesta. TatăL lui, fiind profesor de geografie, i-a zis în
faţă sorei mele să nu aibă pretenţii prea mari, deoarece ea nu este
decât fiica unor " oameni de rând ". Cu toate că s-a simţit complexa­
tă de situaţie, nu s-a lăsat şi s-a ambiţionat şi mai mult. A făcut fa­
cultatea, predă la o şcoală unde este şi directoare, în timp ce băiatul
profului nu a reuşit lafacultate iar în prezent este morar.

3. Eram în clasa a VII-a, înainte de J 989. Invăţam bine, îmi


plăceau toate materiile, dar cel mai mult limba română, unde aveam
note de 9 şi / O. Domnul profesor era exigent, dar zic eu că era bine,
deoarece se învăţa la dânsul. Se auzise prin şcoală că pe elevii care
aveau corijenţe Îi lua acasă să-i facă curat în curte, Ia animale, să-I
ajute la treburile casnice pentru a trece clasa. Nouă nu ne venea a
crede urechilor.
TatăL meu era tractorist la fermă. Într-o zi, Ia ora de limba
română, domnul profesor m-a ridicat în picioare şi mi-a zis:
- P., să-i spui tatălui tău să vină mâine să-mi are şi mie.
Eu am rămas mută, nu am zis nici da, nici nu. Toată ziua a'lJ
fost abătută iar seara, când a venit tata acasă, i-am zis ce a spus
domnul profesor.
Tata a zis că nu se duce, deoarece se învaţă aşa domnul pro­
fesor, să-i are tata fără să-i plătească. Eu nu am zis nimic. Mi-am
văzut de lecţii până la următoarea oră de română.
Mă aşteptam la o observaţie, Ia o mustrare, aşa că m-am
aşezat în bancă, mi-am scos cărţile, caietele şi stăteam ca pe ghimpi
până a intrat domnul profesor.
Acesta a intrat repede în clasă, a trântit catalogul pe cate­
dră, a rotit ochii prin clasă şi m-a văzut pe mine în bancă:
- P. I N�a venit tatăl tău să-mi are!
In continuare m-a jignit cu câteva cuvinte pe care eu nu le
pot scrie aici şi în final mi-a zis să stau jos că am primit nota 3 la
limba română.

71
Eu am inceput să plâng şi am ieşit afară din clasă deoarece
nu mă mai puteam opri din plâns. Îmi părea rău nu numai că îmi
strica media, dar şi de gest. Nu mă ascultase, nu-mi pusese nicio în­
trebare, nota o primisem pe nedrept.
Seara acasă am spus părinţilor ce se întâmplase şi după dis­
cuţii aprinse am căzut de acord, la rugămintea mea, să nu fi zicem
nimic domnului profesor, de frică să nil mă pedepsească şi mai rău,
să se răzbune pe mine şi pe fraţii mei mai mici, care erau tot elevii
domnului profesor.
La următoarele ore de limba română m-am dus cu teamă în
suflet deşi domnul profesor se purta de parcă nu s-ar fi întâmplat
nimic. De învăţat, învăţam de frică, dar nu mai aveam atracţie pen­
tru orele de limba română.
Ulterior am aflat că domnul profesor a procedat la fel şi cu
alţi elevi.

4. M este elevă în clasa a VI-a la Liceul "JC " din P. Problema


ei se leagă de doamna profesoară de matematică. Doamna şi-a format
un grup de elevi pe care-i pregăteşte la meditaţie şi numai cu ei lucrea­
ză şi în clasă. La note este subiectivă şi M suferă din această cauză.
Trec săptămâni întregi şi ea nu este scoasă la tablă. Îşiface conştiincios
temele dar niciodată nu este apreciată. Îi este teamă de doamna. Atunci
când a vrut să răspundă la ore, i s-a răspuns: "Stai jos domnişoară că
nu ştii nimici " Sau: " Doar R. merită nota 10... "
M plânge şi suferă mult din cauza acestei profesoare.

5. În clasa a VIII-a am avut o dirigintă de limba română ca­


re făcea meditaţie acasă cu câteva colege; cu fiul doamnei ele fă­
ceau meditaţie la matematică.
La teza de limba română, două dintre fetele carefăceau medi­
taţie au luat nota 10, iar cea de-a treia, nota 4. Eu şi cu o colegă (nu
făceam meditaţie) am luat nota 4. Diriginta i-a spusfetei care luase 4 că
i-a uitat teza acasă şi că o să mai caute. Colega mea, care luase tot 7, a
văzut însă teza acelei fete pe catedră şi că luase 4. Ora următoare de
română, diriginta a venit cu altă teză şi a spus: " Ţi-am găsit teza, ai
luat nota 7. " Această lucrare o făcuseră amândouă, la meditaţie.
Pot să spun că acea colegă de nota 4, a intrat la un liceu indus­
trial, dar nu a putut face faţă. Nu mai era nimeni să îi dea note pe ne­
drept şi deoarece nu era capabilă să înveţe, nu a mai terminat liceul.

72
6. Se fntâmpla în clasa a VIII-a, la ora de limba română. Uşa s­
a deschis şi a intrat profesorul. Toţi elevii au fost ascultaţi pe rând şi
pentrufiecare unna calvarul: aveau de ales, ori nota 2 ori 5 vătraie (de
la sobă) peste degete. Toţi eram speriaţi, unii chiar plângeau. Nu a du­
rat mult, mi-a venit şi mie râHdul; inima fmi bătea ca la o vrăbiuţă, nu
mai puteam de frică. Nu am putut răspunde la întrebare, am avut de
ales; nota 2 sau bătaia; nu am vrut să stau să mă bată, mi-a dat nota 2,
m-afăcut nesimţilă şi m-a alergat prin toată clasa să mă bată. Orele de
română erau un chin şi nu mai doream să merg la şcoală.

7. Eram elevă în clasa a Vll-a la şcoala generală din comu­


na mea. Imi plăceafoarte mult biologia, deoarece aveam o profesoa­
ră deosebită din toate punctele de vedere. Era o doamnă de înălţime
medie, frumoasă, cochetă, cu un tact pedagogic extraordinar.
S-a întâmplat într-o zi de iarnă; nu mă simţeam tocmai bine
şi nu am putut să înţeleg lecţia predată. Nu am să uit niciodată; era
vorba despre inimă şi despre circulaţia sângelui în vene şi artere.
Profesoara mă iubea şi dânsa şi de câte ori cineva nu ştia să
răspundă la o întrebare, eu eram cea solicitată Aveam numai note de
zece, nici măcar un nouă şi eram mândră de acest lucru.
S-a întâmplat în acea zi nefericită, pe care nu o voi uita nicio­
dată. Un copil nu a ştiut să răspundă la întrebare. Eu am fost solicitată,
ca de obicei, dar spre surprinderea profesoarei nu am ştiut răspunsul
corect. Pentru aceasta am primit nota patru. Am plâns două zile pentrU
acest patru şi nu-mi explicam cum, doar pentru o singură întrebare, am
primit nota patru, singura notă depatru din viaţa mea.

8. In clasele a VI-a şi a VII-a descoperisem că-mi place foar­


te mult să fac sport. Jucam fotbal cu băieţii, dar şi volei, baschet.
Faţă de colegii mei, alergam cel mai repede, săream cel mai bine a
groapa de nisip şi eram agilă.
Într-o zi, după ce am participat la o fază de preselecţie de
atletism, am fost selecţionată dintr-un grup de peste 1 00 de fete, să
fac sport de peiformanţă la o şcoală sportivă din C. Dar acolo m-am
izbit de reaua voinţă a unui profesor. Mă suspecta de "pile " şi con­
sidera că nu merit acel loc. Probabil avea pe altcineva pe care-l do­
rea în locul meu. Mereu mă persecuta şi cu toată ambiţia şi cu tot
elanul meu nu am reuşit să mă lupt cu el. Îmi zicea că am mersul de

73
gâscă, mă teroriza continuu şi micile mele greşeli le amplifica. Nici­
odată nu aprecia succesul meu sportiv, care uneori îl depăşea pe cel
al grupei mele de vârstă.
Şi din acest conflict am abandonat sportul de peifonnanţă după
doi ani, iar acel profesor a rămas ca o pată neagră a existenţei mele.

9. La ora de fizică aveam un profesor în vârstă, foarte deş­


tept dar fără să poată transmite elevilor cunoştinţele sale. Pentru a
explica se folosea de expresii banale de genul " curentul curge de la
plus la minus, precum apa de la deal la vale ". Apoi intra în tenneni
specifici disciplinei pe care o preda însă avea un stil ciudat, sărea etape,
momente sau mai bine spus ne lăsa să subînţelegem ori să căutăm sin­
guri în cărţi şi uneori găseam şi înţelegeam dar de cele mai multe ori
nu. Prin stilul pe care îl avea ne-a detenninat să nu ne placă acest obi­
ect, recurgea la jigniri, la expresii spirituale din punctul dumnealui de
vedere dar de neagreat pentru noi. Doi ani am fost terorizaţi în acest
mod, iar după aceea când am avut alt profesor, acesta a rămas şocat de
câte lacune aveam şi a fost nevoit să reia materia ani/or precedenţi pen­
tru a putea merge mai departe şi de a înţelege noţiunile noi şi lecţiile din
programa şcolară corespunzătoarea anilor respectivi.

10. Îmi aduc aminte cu tristeţe că mă rugam la Dumnezeu să


nu mai ajung la şcoală în anumite zile, că Îmi era frică de profesorul
de matematică. Noi, elevii, eram nişte " animale " şi " dobitoci " în
ochii dumnealui. Nici azi nu înţeleg ce avea cu noi căci fie vorba,
matematică ştiam cu toţii. Învăţam cu toţii foarte mult, dar la ore ne
ameţea cu întrebările şi mai bine preferai să taci, decât să răspunzi
la o întrebare. Şi dacă era bine şi dacă era rău eram " analfabeţi ".
Este trist că există asemenea dascăli dar mai trist era că di­
rectorul ştia ce se întâmplă la ore şi nu lua nicio măsură.

1 1. În perioada gimnazială am trăit o experienţă care mi-a


marcat toată viaţa. Acomodarea unui elev cu prima clasă gimnazială
este o problemă sensibilă, de care nu ţin seama toţi profesorii.
Deoarece nu înţelegeam Întotdeauna explicaţiile profesoarei me­
le de matematică, iar temele erau greoaie, mâncam adesea bătaie şi eram
jigniţi. De atunci am urât matematica, m-am îndepărtat de ea şi mi s-a
părut un obstacol de nedepăşit. Pe acea profesoară o urăsc şi acum.

74
12. În clasele de gimnaziu am avut un profesor de matemati­
că dur, care folosea un ton răstit de la intrarea în clasă până la ter­
minarea orei. El considera că, numai dacă se poartă astfel, elevii vor
învăţa matematică.
De cele mai multe ori, elevii care nu învăţau teoremele erau
bătuţi cu băţul la palmă. El numea băţul "sfântuleţul ". De frică, ele­
vii învăţau teoremele pe dinafară, dar nu ştiau să le aplice, astfel că
primeau oricum bătaie. Nimeni nu înţelegea nimic din matematică şi
toate orele lui se desfăşurau în teroare.

13. Din nefericire pentru fiecare dintre noi viaţa nu este


" roz ". Ea ne supune la o serie de evenimente şi întâmplări cu carac­
ter mai mult sau mai puţin plăcut.
Mi-arfiplăcut să spun că nu am trecutprin experienţe negative
de-a lungul anilor petrecuţi în şcoală, însă acest lucru nu arfi adevărat.
Din păcate faptul negativ are legătură cu conduita profeso­
rului defizică din ciclul gimnazial care era defapt directorul şcolii.
Acesta era un om ursuz care de multe ori recurgea la violen­
ţă pentru a se face înţeles de către elevi.
La ora dânsului, în sala de clasă, toţi ne cufundam într-o li­
nişte totală, aţintind ochii asupra profesorului şi ciulind urechile.
Dar acest lucru nu se datora că domnul profesor dispunea de
strategii didactice menite să ne capteze atenţia şi să ne facă să ne simţim'
implicaţi în procesul de desfăşurare a lecţiei, ci din contră prin atitudi­
nea, comportamentul dânsului nu reuşeam decât să ne inspire teamă.
Imi aduc aminte cu o mare durere în suflet de ziua când
acest profesor m-a scos la tablă dându-mi un exerciţiu de rezolvat.
Nu acest exerciţiu era faptul pentru care eu nu-l puteam rezolva ci
frica pe care o simţeam şi care efectiv mă făcea să tremur în faţa
dânsului. Văzând că m-am blocat total acesta a considerat că pentru
a-mi revenii aveam nevoie de o palmă. Acea palmă a fost prima şi
singura pe care am primit-o din partea unui profesor. Nu vreau să
fiu răutăcioasă însă pentru mine acel domn nu se numea profesor.
Pentru toţi ora de fIZică s-a dovedit un calvar.

14. Doar ajunsesem la şcoală, iar domnul director a făcut


careu pentru a vedea cine a venit cu uniforme şi cine nu. A fost ziua
mea cu ghinion deoarece era o zi de luni, iar mama mea îmi spălase

75
uniforma cu două zile înainte darfiind vreme răcoroasă în care plo­
uase, nu s-a uscat şi am fost nevoită în final să plec într-un final aca­
să. A fost cea mai cumplită clipă în care i-am spus domnului director
de ce nu purtam uniforma dar nu m-a crezut şi bineînţeles m-a bătut
fără ca eu să fiu vinovată.
Nu aveam cum să-I fac să înţeleagă /ucrol acela şi nu cred
că trebuia să mă bată fără să fie curios dacă am sau nu dreptate sau
dacă face ceea ce este corect.

15. Am terminat clasele I-IV la şcoala din satul natal. iar in


clasa a V a m-am mutat în satul vecin la şcoala cu clasele V- VIII. în
una dintre primele zile ale anului şcolar am ieşit cu colegii de clasă
în curtea şcolii să ne jucăm alergatelea. intr-un moment de neaten­
ţie, am împins fără să vreau un coleg care a căzut şi şi-a spart oche­
larii. A început să plângă şi s-a dus la doamna dirigintă şi i-a spus.
După ce s-a terminat pauza doamna dirigintă mă aştepta în clasă.
M-a chemat la dânsa fără să mă întrebe cum s-a întâmplat, m-a pus
sa întind mâinile şi m-a bătut cu o linie până mi-a dat sângele. in
următoarea zi părinţi colegului au venit la şcoală şi m-au pus să-i
plătesc ochelarii. Nici până în prezent nu am putut să uit întâmplarea
cu doamna dirigintă când m-a pedepsitfără să asculte o explicaţie.

16. Nu mi-a fost greu să găsesc o asţfel de întâmplare pentnt că


după atâţia ani de şcoală este clar că am avut şi astfel de evenimente.
Mă opresc asupra unei întâmplări din clas a VIII a, la ora de
latină. Era iarnă şi întuneric afară, moment în care s-a oprit curen­
tul electric. in acel moment în clasă s-a făcut gălăgie, iar doamna
profesoară s-a ridicat de la catedră lovindu-mă pe mine şi pe alţi doi
colegi cu palma. Nu am murit eu din acea palmă, dar eu chiar nu
făcusem găLăgie în acel moment, doar poate că am izbucnit în râs.
Pot spune că m-a durof foarte mult nedreptatea cate mi s-a făcut,
dar oricum trebuie să trecem şi prin astfel de întâmplări.

1 7. Era un sfârşit friguros de toamnă şi perioada tezelor bă­


tea la uşă. Eram în clasa a VlII-a deşi aveam mult de învăţat pentro
aceste lucrări scrise, nu aveam deloc chef de învăţat. Atâtea formule
de învăţat la algebră iar figurile în spaţiu de la geometrie mă obse­
dau şi nu prea le înţelegeam. in ziua următoare trebuia să dau teză

76
la matematică. Nefiind stăpână pe situaţie în timpul tezei i-am făcut
un semn discret colegei din faţa mea rugând-o să-mi dea şi mie re­
zolvarea problemei de geometrie. Profesoara care ne supraveghea
atent de la catedră a observat-o pe colega mea când s-a întors să-mi
şoptească şi crezând că mă întreba ceva de la teză, a dat-o afară din
clasă, fără să-i asculte nici măcar explicaţia. Eu am rămas în conti­
nuare în clasă şi deşi eram vinovată am tăcut. Şi acum îmi amintesc
cu ruşine de această întâmplare căci colega mea, fără a fi vinovată a
fost dată afară, a primit o notă mică iar eu am tăcut ca şi cum nu s­
ar fi întâmplat nimic. Acum la 21 de ani privesc cu ruşine în urmă şi
dacă aş putea da timpul înapoi acest lucru nu s-ar mai întâmpla.

18.1n anul 2001, verişorul meu era în clasa a V-a şi în timpul


orei de matematică au fost lăsaţi singuri elevii deoarece profesorul
de această materie care era şi dirigintele clasei a V-a avea o pro­
blemă. Au fost rugaţi de către acesta să nu facă gălăgie şi să rezolve
exerciţii în linişte. Colegul verişorului meu nu scrie şi acesta l-a în­
trebat de ce nu scrie, colegul său răspunzându-i că nu-l interesează
pe el. Fiecare a avut ceva de zis şi până la urmă s-au luat la bătaie.
Din greşeală, vrând să se ferească, verişorul meu l-a trântit pe cole­
gul său care s-a lovit cu capul de calorifer, a fost transportat de ur­
genţă la spital. Verişorul meu a fost interogat de toţi profesorii, dar
mai ales de dirigintele său. El a încercat să le spună că îi pare rău li
că nu a fost rea intenţie, spunea el "joacă ca între colegi " dar de­
geaba, colegul verişorului meu s-a făcut cât de cât bine iar verişorul
meu nu a fost înţeles de nimeni şi a fost exmatriculat.

19. Eram în clasa a V-a. Toţi colegii se bucurau că după obosi­


toarele ore de limba romană, matematică, istorie şi alte discipline, urma
şi ora de relaxare, ora de educaţie fizică. Toţi se zbenguiau, alergau şi
se echipau pentru începerea orei. Nu acelaşi lucru se întâmpla şi cu
mine. Eram foarte îngrijorată de modul în care avea să se desfăşoare
ora de educaţie fizică. Fuseserăm anunţaţi că vom susţine o probă de
control la săritura în înălţime. Îngrijorarea mea nu era nejustificată,
deoarece în orele precedente, în care făcusem pregătire pentru această
proba, eu nu reuşisem să efectuez săritura în înălţime, iar domnul pro­
fesor de sport mă avertizase că dacă voi avea aceeaşi performanţă, voi
avea toate şansele să obţin o notă pe măsura acesteia.

77
Iată că sunetul clopoţelului a anunţat Începerea orelor de
curs. Toţi elevii din clasă ne-am aliniat pentru raport şi apoi, pentru
exerciţiile de Încălzire. A urmat susţinerea probei de control, în or­
dinea alfabetică. Fiecare a avut dreptul de a efectua câte trei sări­
turi, cea mai bună săritură fiind luată în considerare pentru notare.
Am aşteptat cu multă teamă momentul săriturii. Toate încercările
mele aufost nereuşite, cu toată străduinţa.
Domnul profesor a ţinut neapărat să mă avertizeze înainte
de a susţine proba, că, deşi aveam numai note mari în catalog la ce­
lelalte obiecte de studiu, avea să mă noteze obiectiv, chiar dacă îmi
strică situaţia la învăţătură.
Timorată încă din start, nu am reuşit să efectuez corect nicio
săritură, iar nota în catalog a fost 4. Din acea zi, am detestat orele de
educaţiefizică pe tot parcursul claselor gimnaziale, ba chiar şi mai târ­
ziu. Acel 4 din rubrica educaţie fizica mi-a schimbat poziţia in clasa­
mentul clasei, nereuşind să mai iau la sfârşitul anului şcolarpremiul /.
Fiind elevă la liceul pedagogic şi aflându-mă in postura de a
susţine lecţii de educaţie fizică, nu am fost deloc încântată. Am în­
cercat să fac faţă noii situaţii, aceea de propunătoare, dar fără a
uita de acea oră de educaţiefizică din clasa a V-a.
Nici ca învăţătoare nu am agreat orele de educaţie fizică şi
nici în prezent nu pot uita acea zi în care teama şi-a spus cuvântul
asupra comportamentului meu.

20. in clasa a VlII-a când am considerat că am nevoie de


pregătire suplimentară, mai ales că aşteptam un examen ce urma să­
mi decidă viitorul, tatăl meu m-a îndrumat spre un alt profesor, o
cunoştinţe despre care ştia că este foarte specializat în domeniu. Din
momentul în care s-a aflat de la colegii răutăcioşi, a început un ade­
vărat şantaj din partea profesoarei care-mi reproşa că nu merg la
meditaţie acasă la dânsa.
Notele mele de 9 şi 1 0 au scăzut şi la fiecare oră se făceau
comentarii la adresa mea. Pur şi simplu pot spune că mă teroriza.
Părinţii mei nu au luat nicio măsură, din respect şi deoarece mai era
şi rudă cu familia mea, dar un grad mai îndepărtat.
Această experienţă mi-a lăsat un gust amar, iar faţă de acea
profesoară şi astăzi am repulsie. Nota obţinută la examen m-a entu­
ziasmatfoarte mult şi m-a făcut să depăşesc situaţia.

78
21. Elevă în clasa a VIII-a, trimestrul 1. Doamna dirigintă
m-a întrebat dacă fac pregătire suplimentară. Eu am răspuns afir­
mativ deoarece nu-mi puteam imaginafaptul de a spune o minciună.
Doamna dirigintă, cu altă ocazie, m-a întrebat şi la ce profe­
sor. Eu nu am putut să-i răspund luând poziţia " mutului ".
Doamna dirigintă nu m-a ascultat niciodată la biologie ma­
teria predată de dumneaei. Mi s-a pus media 8fără să jiu examinată
cu toate că toţi anii de studiu aveam media generală medie J O. Con­
sider că a fost o faptă de răzbunare.

22.Se întâmpla în clasa a V-a şi eram obişnuiţi să participăm


la olimpiade. Toate bune şi frumoase până la faza pe judeţ, la care
aveau dreptul să participe doar elevii cu nota 9, 66. Doamna profe­
soară de limba română, ne-a luat la P., pentru că aici avea loc olim­
piada, pe toţi copiii care aveau note peste 9, 50.
Menţionez că atunci, eu la faza pe oraş aveam nota 9, 60 .

Când a fost să intrăm în sală nu au fost " locuri pentru toţi copiii cu
nota 9, 60 ", dar pentru un coleg cu 9, 50 s-a găsit loc. După ce s-au
ocupat locurile şi eu am rămas pe dinafară, a trebuit să merg la au­
tobuz. Nici nu vreau să mă mai gândesc prin ce am trecut, când toţi
colegii mei erau în sală, participând la concurs, iar eu stăteam în
autobuz cu şoferul (venisem cu autobuzul de la C.).
Toate valorile morale în care credeam atunci, nu mai aveaur,
nicio valoare, nu puteam sa accept nedreptatea care mi se făcuse.
Nu conta atât de mult că nu am avut loc, ci faptul că un coleg cu no­
tă mai mică avea dreptul să participe, iar eu nu. Îmi venea să plec,
dar nu ştiam unde să mă duc şi cu cine să vorbesc.
Când s-a terminat concursul şi au început să iasă din şcoală
elevii, fiecare în parte era întrebat cum a rezolvat cerinţele, pe când
eu nici nu existam, nu eram băgată în seamă, nu contam pentru că
nu participasem. Când m-am dus să întreb, să cer explica/ii de ce nu
am avut voie sa particip, mi s-a răspuns sec: " Vor mai exista şi alte
olimpiade ". La acest răspuns, la care sincer nu mă aşteptam, am
răspuns că: " N-o să mai merg la nicio olimpiadă, pentru că nu mai
vreau sa stau pe la uşi".
Anul următor după faza pe clasă mi s-a comunicat că pot să
me:�g mai departe, la care am răspuns simplu: " Nu, mulţumesc! ". De
atunci, elev fiind, nu mi-au mai trebuit concursuri sau olimpiade.

79
23. Eram la o şcoală generală din P., în clasa a cincea. Era I
martie. Avândprintre alte materii şi biologie cu o doamnă profesoară am
considerat ca arfi drăguţ din partea mea sa-i duc simbolic, un mărţişor.
!mi amintesc şi acum că am căutat ceva timp până să găsesc unul mai
special, ca pentru o doamnă profesoară. Din acea zi am rămas cu o păre­
re mai puţin plăcută pentru că am fostfoarte dezamăgită în momentul în
care doamna profesoară, foarte jignită de darul meu, a început să ţipe la
mine spunându-mi: "Cum ai putut să-mi aduci aşa ceva?!".
I-am spus ca am considerat ca de 1 martie asta se oferă şi că­
mi pare rău dacă mărţişorul meu ajăcut-o să se simtăjignită. Dânsa nu
înceta să-mi reproşeze că nu i-am adus flori în schimbul mărţişorului.
Am rămas profund dezamăgită de reacţia doamnei profesoare.

24. Tocmai trecusem în clasa a V-a, Încercam oarecum să ne


dezobişnuim de acel comportament cald şi înduioşător al învăţătoarei.
Toţi din clasă încercam să ne apropiem de profesori, fie
printr-un zâmbet sau o privire. Auzisem multe lucruri negative despre
profesorul de matematică însă speranţa noastră era în continuare că,
mai mici fiind, În vom înduioşa cu zâmbetele noastre. Stăteam nemiş­
caţi în bănci şi, din toată clasa, mă alege pe mine să ies la tablă. Pi­
cioarele îmi tremurau, voce nu mai aveam şi, parcă emoţiile mă cu­
prinseseră atât de tare încât nu-mi mai simţeam nici corpul. Mă între­
bam " de ce prima? ". Mi-a dictat un exerciţiu, pe care, ce-i drept, da­
că mă aflam lângă vocea şi zâmbetul cald al învăţătoarei îl rezolvam
însă lângă vocea groasă, o privire ageră ce aştepta de la mine un răs­
puns. incercam să mă concentrez şi nu puteam. in momentul acela am
văzut că un compas imens de geometrie, realizat din lemn masiv se
îndrepta spre faţa mea. M-a lovit! Peste faţă! Atunci mi-am zis " Tre­
buie să rezolv exerciţiul acesta pentru a-l face să regrete că m-a lovit
cu compasul peste faţă ". Am rezolvat exerciţiul. Şi ca drept răsplată,
profesorul a început să deseneze cu creta de la compas pe faţa mea:
mi-a jăcut mustăţi; mi-a încercuit ochii, în acest timp picioarele mele
îmi tremurau şi stăteam nemişcată, lucru care-l amuza tare mult. " Hai
treci în bancă, la ce dracu ' mai stai aici? " Lacrimile mi-au izbucnit şi
am început să plâng jără să mă mai opresc. M-am liniştit într-un final
însă cu o durere în suflet, pentru că mi-am dat seama că există per­
soane şi, mai ales profesori care nu au niciun pic de respect faţă de
elevi, şi stau la catedră pentru a lua salariu.

80
Această experienţă s-a mai repetat de câteva ori pentru că
am făcut matematica cu acest " domn " până în clasa a VII-a, deoa­
rece acesta a devenit, spre uimirea noastră, a elevilor, directorul al
acelei şcoli. Însă după 4-5 ani de conducere a şcolii, a lovit grav un
elev ce a făcut plângere, acest profesor " a fost destituit din funcţia
de profesor " însă acest lucru s-a întâmplat după mai bine de 20-25
de ani de profesorat. Acest om, după acea experienţă neplăcută, m-a
făcut nu să iubesc matematica, aşa cum ar fi trebuit să fac, ci să o
urăsc din tot sufletul meu.

25.Eram elevă în clasa a VlII-a la o şcoală generală cu cla­


sele I-X, învăţământul obligatoriu din perioada pre-decembristă, în
satul meu natal. Cu câteva luni înainte de a termina ultimul an de
gimnaziu, pe nişte fişe trebuia să ne spunem opţiunea. la ce liceu
dorea fiecare elev să meargă. Eram foarte bucuroşi şi vorbeam unul
cu altul despre ce hotărâre aveam de luat. Am optat pentru un liceu
"bun " din S. Nu mă consideram o elevă eminentă, dar pot spune că
eram o elevă bună la învăţătură. După două-trei zile însă. a urmat
dezastrul. În timpul orei de limba română a intrat în clasă tunând şi
fulgerând, directoarea. Îşi aruncase ochii pe opţiunile noastre şi noi
îndrăznisem să luăm nişte decizii .. înalte " (cum spunea dânsa). Câ­
ţiva care optasem pentru anumite licee. " nu aveam faţă " de ele. nu
eram destul de buni la carte. Uliul dintre aceştia eram şi eu. Din ser'
nin mi-a rostit numele de familie. turnând vorbe şi expresii care mai
de care. M-am ridicat în picioare în semn de respect faţă de dânsa,
dar un cuvânt de spus nu puteam avea (nu aveam voie să răspun­
dem)Nu se mai oprea: - Unde ai de gând să mergi, fată? Ăla e liceu
bun, acolo merg numai elevii buni! Simţeam cum îmi fuge pământul
de sub picioare. Oare cu ce am greşit? Eram fata unui ţăran care
mai avea trei fete. Pot spune că această persoană şi-a pus amprenta
asupra mea în mod negativ. deoarece toate iluziile mele s-au spulbe­
rat în acel moment.
Ura faţă de directoare a luat proporţii uriaşe în sufletul meu
şi deja ştiam că voi rămâne în continuare la ţară, urmând clasele a
IX-a şi a X-a. Poate destinul meu era altul acum dacă această
doamnă nu ucidea în mine acel avânt pe care îl putea avea o elevă
din clasa a VIII-a. Mă întrebam şi mă chinuiam: Cum această
doamnă. care îmi fusese profesoară de istorie în clasele a V-a şi a

81
VI-a, după aceea fusese propusă director de şcoală, mă cunoştea,
mă aprecia ca elevă, cum aşadar Îmi spulberase toate speranţele?
Nu pot da nici acum un răspuns, după atâţia ani. M-a afectat enorm
de mult momentul, dar poate că aşa a fost să fie.

26. 1 s-a întâmplat unei foste colege de-ale mele, pe când


eram în clasa a VI-a. Eram la ora de biologie şi doamna profesoară
tocmai ne dăduse un test. in timp ce noi rezolvam tema, doamna s-a
aşezat în ultima bancă, lângă acea colegă. Am terminat testul, am
pus lucrările pe catedră, apoi profesoara ne-a spus să nu plecăm din
clasă, să ne aşezăm din nou în bănci, pentru că are să ne arate ceva.
După aceea, i-a spus colegei din ultima bancă să vină în faţa clasei
şi a mai rugat pe o altă colegă să se uite în părul primeia. Aceasta s-a
uitat şi nu a putut să spună nimic, noi eram înmărmuriţi pentru că nu
ştiam ce se întâmplă, la care doamna profesoară a întrebat-o pe cea
de-a doua colegă dacă a văzut ceva; aceasta a răspuns că este ceva
ce mişcă în părul colegei, la care profesoara a spus: "Mişcă pe dra­
cu ', nu vezi că e plină de păduchi! "
Auzind aceasta, colega care stătea în spate a început să
plângă, iar profesoara: .. Plângi degeaba, în loc să plângi, mai bine
te-ai duce acasă, sau vrei să-i umpli şi pe colegii tăi? " I-a luat
ghiozdanul, i-a deschis uşa şi a gonit-o acasă strigându-i să nu se
mai întoarcă la şcoală până nu se curăţă.
După plecarea colegei ne-a controlat pe fiecare, constatând
că nu aveam nimic; ne-a spus că apii cu săpun găsim oriunde şi să
ne îngrijim dacă nu vrem să păţim ca ea.
Deşi au trecut ani, parcă şi acum, dacă închid ochii, o văd
pefosta mea colegă, plângând şi tremurând înfaţa clasei.

2 7.Mi-a fost dat să trăiesc în ciclul gimnazial o experienţă


mai puţin plăcută. Acolo unde deşi eram aceiaşi elevi, trecând în
clasa a v- a, aveam de acum mai mulţi profesori, câte unul la fiecare
materie, lucru cu care ne-a fast greu să ne obişnuim. Aveam de acum
o doamnă dirigintă mai în vârstă care, deşi ca profesoară era foarte
bună, nu a reuşit să se apropie de noi, să ne înţeleagă, să ne ajute
aşa cum făcea de obicei domnişaara învăţătoare. Abia acum mi - am
dat seama câtă deosebire era între domnişoara învăţătoare T. o. şi
doamna dirigintă G.E. Prima era caldă, apropiată de noi, cu mult

82
tact şi dăruire. cea de-a doua era distantă. nimic nu o mulţumea. nu
ne acorda consiliere în rezolvarea anumitor probleme. Deşi eram
premianta clasei. atunci când în clasa a VIII- a am discutat la ora de
dirigenţie spre ce liceu sa ne îndreptam opţiunile. m-a descumpănit
intr-un mod teribil. Eu îmi doream sa ajung la liceul " Z. G. ". la una
din secţiile defilologie. Când doamna dirigintă a auzit opţiunea mea
mi-a spus nişte cuvinte care m-au durut îngrozitor şi încă mă mai
dor: " A . . . tu nu intri nici la B . .. dar apoi la z. . . "Mi-a fost greu să
. .

îndur această umilinţă. pentru că asta a fost pentru mine. dar ştiam
de ce sunt în stare şi ştiam şi de ce spune asta. Eu nu mergeam la
pregătire în particular cu dânsa şi am avut multe de tras de aici. daI)
nimic nu m-a rănit mai mult ca acele cuvinte aruncate cu dispreţ.
Norocul meu a fost că am avut în părinţii mei. sprijinul de care
aveam nevoie. au avut încredere în forţele mele. m-au încurajat şi m­
au susţinut în dorinţa mea. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă
influenţându-mă prea tare vorbele doamnei diriginte. mi-aş fi pier­
dut încrederea în mine şi m-aşfi demoralizat?Faptul că ne privea de
undeva de sus. că nu ne considera capabili. că uneori ne jignea. s-a
răsfrânt şi asupra unui elev de etnie rromă M. pe care domnişoara
învăţătoare reuşise să-I facă să iubească şcoala. Doamna dirigintă
a reuşit însă Într-un timp relativ scurt să distrugă tot ceea ce domni­
şoara construise cu multă dragoste şi răbdare. Pe la sfârşitul clasei
a VI - a. în orice caz. în apropierea vacanţei de vară. doamna diri­
gintă ne-a dat o lecţie negativă în ceea ce priveşte toleranţa. accep­
tarea fiecărui om aşa cum este el. intr-una din zile. doamna dirigintă
a venit în clasă şi a simţit un miros puţin neplăcut. S-a adresat direct
lui M. şi a început să-I jignească într-un mod oribil. Maijăcuse lu­
crul acesta şi mai înainte. dar nu aşa de aprig cum a jăcut-o atunci.
Dacă la început noi. clasa. ne-am amuzat. la sfârşit ne-am cutremu­
rat de vorbele ei: " Te scot în ploaie. ca un câine ce eşti şi arunc o
cutie de dero pe tine. "
Toţi am considerat o mare jignire la adresa unui elev care
încerca din răsputeri sa fie şi el văzut şi tratat ca noi. ceilalţi copii.
După această întâmplare M a început să absenteze frecvent. era tot
.•

mai închis în el. tot mai trist. ajungând până la abandon în clasa a
VII-a.

83
Amintirile despre notele primite, care constituie primul grup
de texte, nu se referă efectiv la notele mici luate pe nedrept. Nucleul
lor este cu totul altul - referindu-se în fapt, la relaţia adultului cu co­
pilul. în acest context, avem nota dată ca răzbunare - dar, paradoxal,
nu este vorba de o răzbunare stimulată de un context mai larg de an­
tipatie, ci dimpotrivă: aici, profesorul îl omoară" pe cel pe care îl
"
iubeşte, pentru că l-a dezamăgit. Este cazul relatărilor nr. 1 şi 7. în
ambele cazuri este vorba de un elev apreciat de profesorul respectiv;
pe el se bazează" cadrul didactic; nu nwnai pentru a-l scoate dintr-o
"
eventuală încurcătură, atunci când are asistenţă la clasă (directorul,
inspectorul, cadre didactice, studenţi în practică), dar mai ales în pre­
darea de zi cu zi. Elevul "preferat" este cel care îi conftrmă profeso­
rului, atunci când nimeni din clasă nu înţelege, că el a predat bine, nu
a făcut nicio greşeală şi este vina elevilor că nu învaţă şi nu înţeleg.
Momentul în care acest elev rămâne tăcut pentru că de data aceasta,
predarea a fost atât de confuză încât nici el nu a înţeles, acest mo­
ment este perceput de subconştientul profesorului ca o acuzare direc­
tă. Evident, el nu îşi va asuma vina de a ft fost un prost transmiţător
de informaţii, astfel că fostul preferat trece şi el în grupul vinovaţilor.
Profesorul se simte trădat, jignit, făcut de ,,ruşine" în faţa clasei, pen­
tru faptul că a dat mai multă atenţie cuiva care ,,nu merită" .
Avem aici o relaţie tipică de iubire-ură care apare destul de
des în şcoală. Profesorul îşi alege un "favorit" dintre elevii care înva­
ţă bine şi care îşi manifestă direct sau indirect interesul faţă de mate­
ria sa. Din acest motiv, standardele pe care i le impune copilului sunt
(involuntar) mai înalte, uneori chiar prea înalte şi din această cauză,
se întâmplă ca elevul să eşueze". Fapt resimţit de profesor ca o "tră­
"
dare" , o dezamăgire, o pierdere de nereparat. Intensitatea acestor sen­
timente este direct proporţională cu gradul de orgoliu al profesorului
respectiv. Cu cât acesta se autoapreciază (justiftcat sau nu) mai mult,
cu atât dezamăgirea provocată de elevul pe care l-a "ridicat până la
el" , este mai mare. Ambele relatări evidenţiază această realitate: feti­
ţa foarte bună la matematică din relatarea nr. 1 , se alege cu nota 4,
după ce, toţi ceilalţi copii ascultaţi, eşuaseră în rezolvare. Totuşi, ea
este singura care a primit notă şi încă na foarte proastă, deoarece pro­
fesorul avusese aşteptări foarte mari de la ea, aşteptări ce nu i se con­
ftrmaseră în această situaţie. Este evident că nota 4 este în fapt, o
răzbunare de tipul: agresorul acuză victima că l-a provocat, când, în

84
mod clar, greşeala este a cadrului didactic, care ar fi putut, dacă nu ar
fi fost orbit de orgoliu, să raţioneze simplu: dacă nici măcar cea mai
bună elevă din clasă la matematică nu a putut rezolva exerciţiile, în­
seamnă că eu nu le-am predat pe înţelesul lor şi este mai bine să reiau
lecţia. Aici avem şi o altă atitudine, des întâlnită la profesori, de ti­
pul: , Eu nu pot greşi, tu eşti de vină! '
Această primă grupare de povestiri dă expresie şi altor cauze
ale unei notări părtinitoare: discriminarea între copiii cu situaţie "bu­
nă" şi ceilalţi (nr. 2); realizarea sau nu a unor interese personale (nr.
3-5); agresivitatea gratuită a cadrului didactic (nr. 6).
Următoarea categorie de relatări se referă la violenţa verbală. )
Foarte probabil există diferite cauze ale acestui abuz de tip verbal,
dar, general vorbind, este un semn clar de slăbiciune, de nesiguranţă
a agresorului. În cazul de faţă, este vorba de insecuritatea cadrului
didactic în ceea ce priveşte capacitatea sa de a preda, fie că are cu­
noştinţe solide în domeniu, fie nu. în fapt, niciuna dintre povestiri nu
acuză profesorul că nu ar şti carte, ci afirmă doar că elevii nu înţeleg
cele predate. Poate fi vorba într-adevăr, în unele povestiri, de lipsa unei
aptitudini pedagogice, pe care profesorul o intuieşte dar nu vrea să o
recwlOască. În alte cazuri, e posibil ca profesorul să fie un bun transmi­
ţător de cunoştinţe, dar lipsit de autocontrol în ceea ce priveşte compor­
tamentul verbal. În acest caz, el poate provoca un blocaj emoţional la
copii, datorită limbajului violent şi jignitor, utilizat, blocaj care, evident,
devine un obstacol şi în înţelegerea materiei de învăţat.
Totuşi, fie că este vorba de absenţa strategiilor didactice ori de
prezenţa blocajului emoţional-cognitiv, elementul de subliniat aici este
prezenţa absolut gratuită a limbajului trivial utilizat în mod frecvent de
persoana aflată în poziţic de autoritate (în acest caz, profesorul) în relaţie
cu alte persoane aflate în poziţie de subordonare. Situaţia apare în toată
gravitatea ei dacă ne amintim că vorbim aici despre copii.
De la abuzul verbal la cel fizic, distanţa este foarte mică, ast­
fel încât, următoarea categorii de relatări se referă la bătaie (povesti­
rile nr. 1 3 - 1 6). Motivele pentru care copiii primesc bătaie, sunt dife­
rite, bătaia este gradată şi ea de la o palmă până la o violenţă de nei­
maginat; lăsând însă la o parte aceste gradaţii, pare evident că agresi­
unea faţă de copil face parte din modul firesc de comportament di­
dactic al multor profesori: bătaie pentru că nu are uniformă, pentru că
cineva a pârât, mincinos sau nu, pentru că altcineva, nu se ştie cine, a

85
făcut gălăgie. Toate, motive mai mult decât minore, dar care declan­
şează instantaneu, instinctele violente ale cadrului didactic.
Se poate întâmpla ca numărul mare de copii cu probleme din
clasă, adăugat la situaţii personale tensionate, să determine o explo­
zie din partea cadrului didactic. Pot apărea situaţii complicate cărora
adultul nu le mai poate face faţă şi se descarcă, reacţionând violent.
Dar nu este vorba decât de ceva temporar şi neobişnuit pentru per­
soana respectivă. Avem relatări în care, învăţătoarea, împinsă de mâ­
nie, aplică o "pedeapsă colectivă", după care îşi cere iertare de la
copii. Este adevărat, se cerc iertare numai celor nevinovaţi în situaţia
respectivă; cât despre ceilalţi, se consideră că au meritat corecţia.
Abia în acest caz este ceva mult mai serios de discutat - este clară
concepţia că nu este de fapt nimic rău în a bate copiii atunci când
greşesc; bătaia este o pedeapsă ce face parte din normalitate. Pro­
blema este că "greşelile" le stabilesc adulţii, pentru a-şi justifica lipsa
de educaţie, de autocontrol şi violenta.
Un alt grup de amintiri se referă la incapacitatea cadrului di­
dactic de a înţelege şi evalua corect o situaţie. De aici, o ,,rezolvare"
abuzivă într-un fel sau altul. Povestirile nr. 1 7- 1 9 prezintă câteva
întâmplări care, privite la rece şi cu multă obiectivitate, nu ar trebui
să constituie o sursă de tensiuni: schimbul de cuvinte dintre copii în
timpul tezei, diferenţierea între intenţie şi întâmplare într-un conflict
(destul de grav) între copii nesupravegheaţi. reaua voinţă a unui pro­
fesor în a lua în consideraţie, nu standardul unor exerciţii fizice, ci
limita aptitudinilor psihomotrice ale unui elev. Cu alte cuvinte, avem
aici diferite forme de nedreptate cu urmări relativ importante, datori­
tă incapacităţii, grabei sau indiferentei cu care adultul rezolvă o si­
tuaţie din viaţa şcolară.
O a cincea categorie se raportează la nedreptate şi ranchiună
răzbunătoare (povestirile nr.20-22). Primele două întâmplări se referă
la o situaţie binec1.!l1oscută din păcate: profesori care îi obligă pe ele­
vii din clasele lor să facă meditatii plătite; dacă elevii refuză, aceşti
profesori se răzbună, neputând să îşi satisfacă lăcomia.
A treia povestire (nr. 22) este revoltătoare nu numai prin ne­
dreptatea uluitoare care i s-a făcut fetiţei, dar şi prin dispreţul cu care
acelaşi cadru didactic o tratează pe elevă.
Este dificil să se comenteze aceste conduite, care sunt mult
dincolo de educaţia minimă a unui cadru didactic.

86
Acest comportament este "dezvoltat" în ultimul grup de reme­
morări (povestirile nr.23-27). Dacă prima întâmplare (mărţişorul) denotă
lipsă de educaţie şi chiar bădărănie, următoarele se situează efectiv în
domeniul sub-umanului. este greu de imaginat că un om poate trata pe
un altul în maniera asemănătoare celei din povestiri; poate doar prin pla­
sarea întâmplărilor în timpurile sclaviei sau iobăgiei. Prin faptul că este
vorba de cadre didactice care tratează astfel un copil, se pune la îndoială
apartenenţa adultului la rasa umană. Nimic nu poate justifica o crimă­
ori, cele relatate se încadrează în acest concept.
Am putea face o (slabă) încercare de a considera aceste amintiri
ca pură imaginaţie. Detaliile păstrate în memorie sunt însă extrem de .1
realiste, brutale şi chiar lipsite de imaginaţie. Trăirea experienţei este
prezentă peste timp, cu şocul emoţional integral, neestompat.

4.2.4. Liceu

Categoriile mari în care au fost incluse diferitele amintiri pâ­


nă acum, se păstrează şi pentru acest ciclu şcolar. Conţinuturile cu­
nosc o oarecare diversificare, însă, atât în ceea ce priveşte conţinutul
narativ propriu-zis, cât şi motivaţia adultului de a reacţiona într-un
anume fel. Le-am considerat pe acestea ca fiind sub-categorii, în în­
cercarea de a evita un exces de detalii.

Aşadar, întâmplările au fost grupate după cum urmează:


- notare (povestirile nr. 1 -8)
- abuz verbal (povestirile nr. 9- 1 3)
- părtinire şi nedreptate flagrantă (povestirile nr. 1 4-2 1)
- atitudine rece ş i de dispreţ faţă de elevi (povestirile nr. 22- 24)
- conduita sub-umană a cadrului didactic (povestirile nr. 25 şi 26)

Iată textele:
1. Veneam de la ţară, într-un oraş necunoscut de mine până .
atunci;aveam să cunosc un colectiv nou, profesori noi, metode şi
stiluri de predare total diferite faţă de cele cunoscute de mine până
atunci. Profesoara de română, persoana în care îmi pusesem toate
speranţele şi pe care aş fi vrut să o consider model de viaţă, m-a
dezamăgit. În primul rând, eram o elevă bună şi nu a observat asta.
Poate nu am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să-i demonstrez asta,

87
sau poate era prea ocupată şi atrasă aproape lot timpul de câteva
colege, care evident o cunoşteau de ceva timp, era În plus fiicele lui
X-ulescu, etc. A fost extrem e dureros să constat că ele nu erau la fel
de bune ca mine şi totuşi o Încântau mai mult. Apoi, aceste colege
primeau zecele pentru care eu munceam câteva zile şi investeam pe
lângă muncă şi stres, suflet, ceea ce dânsa, doamna profesoară, nu a
observat niciodată. Imi pare rău că am rămas cu acest " gust amar "
În ceea ce o priveşte pe doamna profesoară, dar mă bucur nespus că
asta nu m-a făcut să-mi dispară şi pasiunea pentru literatură. Cu
siguranţă că În cariera mea nu voi proceda niciodată astfel.

2. Ca pentru orice licean asta este perioada În care Îţi cauţi


modele. Şi unde le poţi găsi cel mai uşor? in cel de la catedră.
Pentru mine, profesorul de istorie a constituit un model pen­
tru că, deşi eram În perioada de dinainte de 1989, era o persoană
care a Încercat să ne prezinte nedistorsionat evenimentele istorice.
M-am Îndrăgostit pur şi simplu de acest obiect de studiu: istoria.
lnvăţam din plăcere şi Încercam să mă perjecţionez continuu.
Bineînţeles că în anul IV am hotărât că voi urma acest drum
şi am început să mă pregătesc pentru admiterea lafacultatea de istorie.
Pentru a-mi verifica nivelul de pregătire am hotărât să merg
la olimpiada de istorie.
Reţin şi acum subiectul: " Revoluţia din 1848, continuarea pe
o treaptă superioară a celei din 1 821 ".
Rezultatul obţinut: 9, 47 m-a clasat pe locul II la faza jude­
ţeană. Am obţinut o medie foarte apropiată de cea corespunzătoare
primului loc (9, 51).
Profesorul meu s-a supăratfoarte tare pe mine (a considerat
că " . . . nu am vrot să merg la faza naţională . . . " şi de aceea nu m-am
străduit mai mult). Aşa că recompensa pentru rezultatul obţinut a fost
nota 4 în catalog la obiectul istorie. M-am simţit neîndreptăţită şi am
vrut să-I "pedepsesc " pe profesor. Deşi mai erau 2 luni până la exame­
nul de admitere la facultate, am renunţat la istorie şi am ales o altă fa­
cultate, deşi toţi apropiaţii mi-au spus că singura afectată voi fi chiar
eu, pentru că nu voi avea timp suficient pentru o pregătire temeinică.
Bineînţeles că aşa s-a Întâmplat. Nu am intrat la facultate şi
viaţa mea a urmat un alt curs. Nu voi şti niciodată dacă a fost mai
bine sau nu că am renunţat la istorie.

1111
3.Eram în primul trimestru din clasa a IX-a. A veam ora de
istorie. imi plăcea foarte mult această materie şi învăţasem toată
lecţia. Domnul profesor ne aştepta în cabinetul de istorie. Era un
profesor care se impunea în faţa elevi/oI'. A început să scoată elevii
la lecţie în faţa clasei. Vocea răsunătoare a domnului profesor mă
umplea de teamă. La un moment dat mi-am auzit numele. Eram foar­
te timidă şi nici nu ştiu cum am ajuns în faţa clasei. Mi-a pus o între­
bare, nu am ştiut să răspund ( nu pentru că nu învăţasem, ci pentru
că emoţiile nu mă lăsau să scot niciun sunet). Nu am putut rosti ni­
mic, iar profesorul mi s-a adresat foarte urât, cu dispreţ, făcându-i
pe ceilalţi colegi să râdă de mine. Am izbucnit în plâns, ceea ce l-a '
făcut pe domnul profesor să continue cu jignirile la adresa mea. Din -
momentul acela nu mi-a mai plăcut istoria. Acest lucru a avut un
impact puternic asupra mea, fiindcă examenul fusese foarte greu,
luptasem mult să ajung acolo, aveam colegi noi, eram într-un alt
oraş, locuiam la internat. in viaţa mea avuseseră loc foarte multe
schimbări şi acestea mă timoraserăfoarte mult.

4.Marea mea pasiune a fost şi va rămâne limba şi literatura


română. Eram elevă în clasa a XI-a când profesoara mea de română
ne-a spus că ea din anul acela ea se va ocupa de revista liceului, împre­
ună cu câteva colege de la mine din clasă printre care mă număram şi
eu. Eu eram cea mai bună din clasă la română, fiind şi reprezentanta
liceului la olimpiada de română. Eu eram singura dintre fete care mai
publicasem articole în revistă şi în anii anteriori şi de aceea profesoara
a spus că dacă, fetele întâmpină o problemă pot să vină să mă întrebe.
Profesoara ne-a spus că cine se va ocupa intens de această revistă şi va
obţine şi rezultate foarte bune la română, va fi numit redactor şef Ei
bine, nu afost aşa! Eu care îmi doreamfoarte mult acest lucru am înce­
put să lucrez la foarte multe materiale, m-am prezentat cu o serie de
poezii, în sfârşit cea mai mare parte din conţinutul revistei a fost reali­
zată de mine. Am fost invitaţi într-o întâlnire cu scriitorul M 1. unde
fiecare redactor şef trebuia să prezinte revista liceului său. La această
întâlnire profesoara a zis să merg eu şi cu o colegă de-a mea. Când a
trebuit să prezentăm revista noastră, profesoara mi-a zis să mă ridic eu
să vorbesc. In ziua următoare profesoara a venit la noi cu revista şi ne­
a spus, că A., colega mea cu carefusesem la intrunire a trecut-o redac­
tor şef iar pe mine redactor prim. Acest lucru nu l-am înţeles atunci şi

89
m-am supărat foarte rău, dar nu i-am spus profesoarei şi nici nu am
întrebat-o de ce colega mea şi nu eu, pentnt că nu voiam să vadă că
sujăr. Atunci mi-am spus că o să renunţ la română, că poate chiar nu
mă descurc, că poate nu ăsta este drumul meu, dar nu am putut. Mai
târziu am înţeles de ce o alesese pe ea şi nu pe mine, profesoara o sim­
patiza foarte mult pe această fată, care avea talentul " de a se da pe
lângă profesori ", pentnt că doar ea putea schimba subiectul la lucrare
dacă nu ştia, pentnt că profesoara îi dădea voie şi o lăuda tot timpul.
Deşi sufeream în tăcere am continuat să am rezultate deosebite la ro­
mână, participând în continuare la diferite concursuri de creaţie, la
olimpiadă şi la numărul următor al revistei. Iniţial am crezut că mi se
pare şi că nu doar din simpatie o alesese, dar mai târziu bănuiala mea
s-a confinnat. Profesoara noastră a rămas însărcinată şi a plecat,
întâlnindu-mă cu dumneaei pe stradă mi-a spus că şi-ar dori să aibă o
fetiţă drăguţă şi lipicioasă ca A. (colega mea). Mai târziu când a născut
am aflat că numele fetiţei era chiar numele colegei mele. Atunci mi-am
dat seama că ceea ce bănuiam eu era adevărat şi chiar dacă eu eram
prima în catalog, în ochii doamnei profesoare prima rămânea A.

5. Era11J. în clasa a X-a la liceu şi aveam o profesoară foarte


rea cu carejăceam opţional ce se numea " Analiza apei ".
Doamna noastră profesoară era mai în vârstă şi nu avea pe
nimeni pentru că îi murise şi soţul şi copilul şi fratele.
La toate orele dumneaei toată lumea se pregătea, iar în
bănci toţi tremuram de frică, iar dacă stăteai să asculţi se auzeau şi
băncile zgâlţâindu-se de tremuratul nostru (şi nu exagerez).
Şi acum îmi imaginez scena întâmplată atunci şi cred că toţi
colegii mei şi-ar putea-o readuce aminte când aş pronunţa numele
acestei profesoare.
Pe tablă era scrisă formula c/orului şi trebuia cineva să iasă
săfacă legătura cu apa să observăm câte molecule intră, câte ies.
Mai întâi ne-a întrebat cine vrea să iasă la tablă, bineînţeles că
nu a vrut nimeni. Atunci a luat catalogul şi a strigat o colegă de-a mea.
Fata a ieşit foarte speriată la tablă şi a încercat să rezolve
reacţia, dar a greşit.
Atunci profesoara s-a ridicat ca un fulger de la catedră
spunându-i " Dă tâmpito, tu nu vezi câţi ioni de clor ai? " şi a apucat­
o de umăr vrând să o lovească de tablă, noi din bancă ne-am speriat

90
şi am făcut Hi! Şi atunci profesoara s-a oprit şi nu a mai lovit-o,
Întorcându-se la catedră şi punându-i nota 2. Clopoţelul a sunat şi
ea a plecat din clasă.
Colega noastră era traumatizată, rămăsese la tablă nemişcată
deşi profesoara ieşise, noi ne-am dus toţi la ea şi am ajutat-o să se aşeze
În bancă, a izbucnit În plâns şi nu a mai putut să se oprească. Nu ştiam
ce să facem pentru că ora aceasta o avusesem de la 19-20 şi era deja
noapte, Într-unjinal am chemat-o pe mama ei şi a dus-o acasă.

6. În liceu am avut diriginte un profesor de matematică. Încă


de La repartizarea elevi/or pe clase am avut această teamă de profesor. .>
Auzisem că estefoarte dur, că tejigneşte şi dă note foarte mici.
Când venea ora de matematică parcă venea groaza. Ne scotea
la tablă şi nu ne lăsa să ne gândim deloc. Elevii ieşeau În ordine alfabe­
tică, el nu numea, trebuia să ştii ordinea. De multe ori nici nu ajungeam
la tablă că ne şi trimitea la loc, ne punea nota 2 şi ne jignea dur.
Lu orele de dirigenţie făceam tot matematică, era un coşmar
pentru noi. A cest profesor era nervos, avea diabet iar boala Îi afec­
tase sistemul nervos.
Când ştiam că trebuie să ies la tablă aveam un gol În stomac
şi o frică imensă. Ne anunţa că nu vom lua bac-ul la matematică. La
examenul de matematică am luat 9, 30. Profesorul a fost plăcut sur­
prins să vadă că la matematică toţi am luat note bune.

7. Ca elevă am dorit Întotdeauna să mă achit de sarcinile În­


credinţate şi să-mifac datoria de elev.
Am intrat în liceul pedagogic pe o poziţiefoarte bună după mai
muLte probe (cum era în urmă cu mai mulţi ani), dar nu aveam calităţi
perfecte la muzică. Am Întâlnit un profesor (ce-i dreptfoarte bine pregă­
tit) dar căruia nu i-am făcut o impresie "plăcută " la prima oră de muzi­
că. (veneam de la o şcoală de la ţară unde muzica era predată de profe­
sori de altă specialitate şi nu aveam o pregătire atât de bună).
În a doua oră din anul 1 am primit nota 4 la muzică. Din mo­
mentul acela nu am mai putut Învăţa decât defrică să nu rămân corijen­
tă. M-am străduit din ce În ce mai mult, învăţam cel mai mult la muzică,
dar când mă asculta nu reuşeam să obţin mai mult de 5 sau 6.
Ştiam metodica perfect dar nu eram notată decât cu 8 sau 9.
Pot afirma că toţi cei 5 ani de liceu au fost un chin numai şi nUl1!czi

91
datorită obiectului muzică chiar dacă examenul de bacalaureat l-am
absolvit cu nota 10.
Mă întrebam adesea " Oare un profesor trebuie să terorizeze
un elev pentru că nu-şi putea schimba prima impresie? "
Mi-am promis că voi face toate orele de muzică, atunci când
voi fi învăţătoare, chiar dacă profesorul meu nu-mi dădea şanse şi
aşa fac de atâţia ani fără să uit chinul prin care an trecut 5 ani.

8. În anul 1986 eram în anul 1 la Liceul Pedagogic. La prima


mea oră de limbă străină, doamna profesoară ne-a dat o scurtă dic­
tare în limba română. Am rămas toţi uimiţi pentru că ne aşteptam să
fie în limba pe care o preda.
Dânsa nu voia decât să vadă cum scriem. După ce a privit
atent toate dictările, a întrebat cine este D. M. M-am ridicat speriată
în picioare, crezând că am făcut vreo greşeală majoră de ortografie.
M-a Întrebat dacă pot să scriu şi mai frumos de atât. Am
răspuns afirmativ.
Doamna profesoară m-a rugat să scriu toate planşele din
cabinetul de limbi străine. Timpul pe care îl aveam la dispoziţie era
foarte scurt, deoarece urma să aibă un schimb de experienţă cu alte
două licee din ţară.
Am terminat totul în timp util şi drept răsplată dânsa mi-a
spus că pot să nu mai vin la orele sale pentru că oricum media mea
vafi 10.
Copilfiind m-am bucurat enorm de această "facilitate ", fără
să-mi dau seama cât de mult voi regreta după 90 şi mai ales în mo­
mentul când am intrat în această facultate.
Dacă înainte de 90 nu se punea un accentfoarte mare pe limbi­
le străine, astăzi este un adevărat handicap să nu cunoşti măcar una.
Regret şi acum " răsplata " profesoarei mele.

9. Eram la sfârşitul clasei a IX-a. Deoarece am prins primul


an care datele au fost introduse în calculator şi pe baza acestuia am
fost repartizaţi la liceu şi profil. Medie pentru profilul pe care mi-l
doream eu am avut, dar nu m-a sfătuit nimeni cum se completează.
Aşa că m-am hotărât să mă mut la o altă clasă.
În anul următor am mers la aceasta, numai că dirigintele de
acolo nu m-a primit " cu braţele deschise ". Tot timpul avea ceva de

92
spus la adresa mea, dar cuvintele care m-au marcat aufost: " Tufaci
meditaţii cu profesorul de cartier. Niciodată nu o să ştii matematică.
Pun pariu că nici bac-ul nu o să-I iei ".
Toate astea m-au durut foarte tare şi parcă vorbele lui mă
urmăreau în fiecare zi. Eram mereu scoasă la tablă, iar notă pri­
meam numai în momentul în care nu mă descurcam. Dar toate astea
m-au determinat să învăţ mult mai mult. Am mers la meditaţii, bine­
Înţeles la un alt profesor din liceu.
Ajunsă în clasa a XIl -a, vorbele astea le auzeam mult mai des. Nu
înţelegeam ce voia de la mine sau poate înţelegeam dar măfăceam că nu.
lată-ne în ziua bacalaureatului la matematică. Am intrat În .l
sală stăpână pe mine şi îmi doream foarte mult să-i arăt diriginte/ui
că s-a înşelat în privinţa mea şi chiar am reuşit. Nota pe care am
deţinut-o a fost a doua pe liceu, 9, 56.
Am fost foarte bucuroasă, dar mai ales împlinită când dom­
nul diriginte a venit la mine şi m-afelicitat. M-am simţit răzbunată.

10. imi amintesc că eram elevă în clasa a XII-a la Liceul Te­


oretic X şi aveam ora de filozofie. in clasă era gălăgie când a intrat
profesorul. S-a aşezat la catedră şi a început să pună absente. Apoi a
răsfoit catalogul, după care a început să numească mai mulţi elevi
din clasă, printre care şi eu, pentru a fi ascultaţi. La .ifârşitul orei a
pus note În catalog. in ziua aceea, am luat o notă mică în comparaţie
cu notele pe care le aveam.
Din cauză ce elevii nu au aşteptat liniştiţi profesorul (aşa
cum se cuvenea), acesta ne-a pedepsit punâlldu-ne întrebări mai di­
ficile la care nu am ştiut să răspundem corect.

11. Eram în clasa a XII-a, la ora de matematică. Profesorul


a scris câteva exerciţii pe tablă, noi trebuind să ne alegem câte unul,
pe care să-I rezolvăm. Eu l-am ales pe al trei/ea, l-am rezolvat mai
întâi pe caiet şi când a venit rândul să-I rezolvăm la tablă, am ridicat
mâna pentru a-l scrie eu. Profesorul s-a uitat la mine, m-a întrebat
" l-ai rezolvat tu? , iar eu am răspuns da, la care dânsul mi-a spus
"

că l-am copiat, i-am răspuns că nu, se uita în continuare la mine


zâmbind, mi-a spus că mint, şi l-a pus pe alt coleg să-I rezolve, un
coleg care avea note mai mari decât mine şi bineînţeles i-a dat nota
1 0. Erau unele exerciţii care-mi plăceau şi le rezolvam cu drag, iar

93
altele care nu mă interesau prea mult şi de aceea nu aveam note mai
mari la matematică.
Probabil nu se mulţumea domnul profesor cu ideea de a-mi
da mie un 1 0. Nu asta m-a deranjat. cifaptul că m-ajăcut mincinoa­
să şi nu m-a crezut. Mi-au dat brusc lacrimile. ţinându-mi ochii tot
timpul înspre bancă pentru a mă vedea. Eram o elevâ cuminte. nu
făceam năzbâlii. nu aveam niciun motiv să nu mă creadă şi să-mi
spună că mint. Am fost pusă într-o situaţie penibilă pentru mine -
faţă de ceilalţi colegi.

12. Viaţa mea de liceu afosl o aventură. O zi la mine începea


cu toceli inutile la diferite materii care nu fac parte din profilul pe
care l-am ales. Apoi se continu� cu prea cunoscutul drum spre liceu.
drum străbătut graţie autobuzului.
După ce coboram din autobuz mergeam frumos cu alţi con­
damnaţi spre liceu. Ajunsă apoi în faţa clădirii impunătoare. cama­
razii mei de liceu. în funcţie de toane ne băga în seamă sau rămâll
îngrijoraţi de vremea care ne plouă în cap.
În una din zile, colegul meu s-a hotărât să-mi facă ziua im­
posibilă. Înainte de ora de română. fără să-mi ceară permisiunea
mi-a luat caietul de pe bancă. furându-mi tema. Fiind primul pus să
citească. când a trebuit să citesc eu doamna profesoară a fost con­
vinsă că eu am copiat tema de la el. . . şi mi-a acordat frumoasa notă
de ,, 3 " şi ca să fie ziua cât mai urâtă m-a pus să vin cu părinţii " de
mână " la şcoală. Asta e viaţa de liceu. . . !
.

13. Eram prin clasa a XlII-a de liceu. Coordonatorul practi­


cii pedagogice ne anunţase că vom face practică la un Centru de
plasament Colegii mei - unii. copii de bani gata( vreo 5)- au mani­
festat o anumită repulsie fata de această activitate. Această repulsie
afost manifestată de/aţă cu coordonatorul care nu le-a spus absolut
nimic. Noi ceilalţi, am manifestat aceeaşi repulsie, dar faţă de com­
portamentul colegilor.
Am ajuns la centru şi, fiecare dintre noi trebuia să asiste la
câteva activităţi ale copiilor. Copiii făceau parte din mai multe " ca­
tegorii": unii rromi, alţii orfani. alţii abandonaţi "periodic ". Jiecare
dintre ei comunicând şi manifestându-se în felul lui. La asistenţă am
avut parte de anumite reacţii din partea celor cinci colegi: au co-

94
mentat pe tot parcursul lecţiei, au râs pur şi simplu de acei copii,
chiar au dat o palmă - în pauză - unuia dintre ei. Noi nu am tăcut şi
le-am reproşat într-un fel sau altul comportamentul lor, comporta­
ment care s-a repetat pe tot parcursul zilei. I-am întrebat totuşi ce au
cu aceşti copii şi au răspuns că nu-i suportă. Am încercat să le expli­
căm faptul că ei nu nicio vină, darfără niciun efect. Copiii au înce­
put să se îndepărteze chiar şi de noi, cei care ne jucam şi comunicam
în mod plăcut cu ei. Am ajuns chiar să le spunem că noi nu suntem
ca ceilalţi care râd de ei, dar nu ne mai ascultau şi se îndepărtau de noi.
Am terminat asistenţele şi am ajuns din nou la clasă. A ici ne­
am unit şi i-am spus coordonatorului ceea ce au făcut cei cinci co)
legi. Poate pare a pâră, dar nu. Am vrut să cunoaştem şi punctul de
vedere al profesorului ( avea până în 40 ani) faţă de comportamentul
colegilor. Gândindu-ne că vor urma nişte explicaţii şi teorii psiholo­
gice asupra acestui tip de comportament, am rămas extraordinar de
surprinşi pentru că nici profesorul " nu-i suporta " pe aceşti copii.
lntrebându-l " de ce? " ne-a dat un răspuns sec de genul " mai bine
nu-i mai făceau pentru că toţi vor ajunge în stradă la cerşit sau la
furat. Nimic nu vor învăţa în viaţă, oricât i-ar învăţa profesorii".
Cu un asemenea răspuns, şi câţi din ziua de azi n-ar gândi Ia
fel?, m-am lămurit ce fel de profesor ne predă nouă Pedagog ia spe­
cială, ce stil fals de împărtăşire a unor concepţii de viaţă. Toţi am
rămas cu un gust amar în urma acestei experienţe, gândindu-ne ce s e
vor alege de copiii ce vor ajunge pe mâna acestor " viitori dascăli".
Aşa cum coordonatorul a "format" pe unii aşa vorforma şi ei pe cei
ce se vor lăsa învăţaţi de " bieţii dascăli".
Partea cea mai bună din toată această experienţă este că,
după ore ne-am strâns câţiva colegi şi ne-am întors la Centrul de
plasament, unde, am reuşit să ne apropiem de copii. Am intrat în
jocurile lor, i-am aplaudat (le place foarte mult), şi i-am ascultat. ln
final acei copii au ştiut să aleagă Între " bun şi rău " - după spusele
lor " tu eşti bun "

14. 0 Întâmplare care m-a marcat în mod negativ a avut loc


in clasa a XII- a, la liceu când, nu ştiu din ce motiv, doamna profe­
soară de geografie mi-a devenit antipatică( cu toate acestea nicioda­
tă nu am dat dovada de lipsă de respect fata de dumneaei), probabil
pentru că făcea diferenţe vizibile de comportament faţă de anumiţi

95
colegi de la noi din clasă, care lipseau de multe ori de la şcoală iar
atunci când erau ascultaţi, de multe ori erau iertaţi pentru că nu în­
văţaseră sau primeau o notă care nicidecum nu reflecta realitatea
cunoştinţelor lor.
Din această cauză, am început sa chiulesc aproape săptă­
mânal de la ora de geografie (cu toate că eram cea mai buna la în­
văţătură din clasă, chiar din tot liceul), prezentându-mă la ore, spre
sfârşitul semestrului când trebuia sa acumulez note pentru a mi se
încheia media; şi de aceasta dată foarte bine pregătită, pentru că
deşi chiuleam îmi procuram ceea ce s-a predat din timp, ca sa învăţ
dacă mă întreba şi din urmă, lucru care s-a şi întâmplat în momentul
în care am fost ascultată.
Eu, nejăcând parte dintre "preferatele" doamnei profesoare,
cu toate ca mă pregătisem cu răspunsuri din toată materia, dumnea­
ei a jăcut în aşa fel încât să mă încurce, punându-mi o serie de în­
trebări şi din ceea ce eu învăţasem, dar şi în plus ceva ce nu ne pre­
dase, întrebări care nu-şi găseau răspuns nici in manual, dându-mi
după o oră de ascultare, abia nota 5.
Mi s-a incheiat media 8, dar din cauza faptului că doamna
profesoară a fost subiectivă am fost afectată pe termen lung. Ajunse­
sem la concluzia ca degeaba mă chinui sa învăţ, atâta timp cat pri­
mează "pilele"; îmi pierdusem încrederea în mine, devenisem o fire
introvertită, care se teme sa-si spună cu, , voce tare " punctul de ve­
dere, chiar daca se dovedeşte în cele din urmă că are dreptate.

15. În clasa a noua aveam o profesoară de limba franceză


foarte exigentă; într-o zi a ascultat-o pe colega mea de bancă. După
o serie de întrebări, colega mea nu a ştiut să răspundă la una dintre
ele, iar în acel moment, profesoara s-a enervat şi a început să ţipe la
ea spunându-i că nu este în stare de nimic, că e o proastă care nu
are ce căuta la şcoală. După ce colega mea a început să plângă i-a
spus să plece acasă pentru că nu are nevoie de oameni slabi care nu
ştiu nimic. De atunci colega mea a devenit mai nesigură pe ea şi nu
a mai venit prea des pe Ia ora defranceză.

16. Eram la începutul lunii decembrie, în ultimul an de liceu.


La una din orele de dirigenţie, colega mea de bancă vine cu propu­
nerea să mergem să co/indăm colegii şi profesorii. Doamna dirigintă

96
afost de acord, precum şi colegii. Hotărârea afost luată: urma ca în
seara zilei de 23 decembrie să ne întâlnim noi, elevii, cu doamna
dirigintă În faţa şcolii şi apoi să pornim În colindat. Timpul trecea cu
repeziciune şi începusem fiecare să ne gândim cum să ne întâmpi­
nam mai frumos colegii, ce colinde să cântăm domnilor profesori.
Am hotărât cu toţii să confecţionăm pentru cadrele didactice un or­
nament special de sărbători din globuleţe. beteală şi crenguţe de
brad. Un asemenea ornament unna să primească şi doamna dirigintă.
Acasă am rugat mamele să pregătească prăjituri şi suc pentru colegi.
Ce mai, abia aşteptam evenimentul! Am stabilit şi ce colinde să cântăm. )
.
lnfiecare zi rămâneam să repetăm astfel Încât să fie totul bine.
Dar. . . toate planurile s-au spulberat. . . Cu două zile Înainte de
data mult aşteptată, doamna dirigintă ne anunţă cu regret că nu ne
mai poate însoţi În colindat. Nu ne venea să credem! Cum? Şi toate
repetiţiile noastre? Toată munca pentru realizarea ornamentelor?
Pregătirile de acasă? În fine, am fost cu toţii foarte dezamăgiţi. Va­
canţa de iarnă Începuse nu tocmai plăcut pentru noi. Cineva propu­
sese să mergem fără doamna dirigintă, însă am fost atât de dezamă­
giţi încât nu am mai mers deloc.
Când am reînceput şcoala ne aşteptam cu toţii ca doamna
dirigintă să ne explice neparticiparea la colindat. însă nu a făcut-o.
Nu am înţeles nici până acum de ce. Oricum, acel moment a rămas
în memoria noastră ca unul foarte neplăcut, mai ales că era legat de
o persoană pe care o respectam cu toţii, dar ne-a dezamăgit. Am
tnţeles atunci mai mult decât oricând ce important este cuvântul dat
şi sper ca, la rându/ meu, să nu dezamăgesc.

1 7. Eram in clasa a XIl-a şi prima oră a veam matematică.


Profesoara de matematică nu era printre preferatele mele datorită
modului cum se comporta cu Iloi, elevii, şi faptului că nu era foarte
bine pregătită profesional. De multe ori nu ştia să rezolve anumite
probleme şi exerciţii şi ni le dădea ca temă pentru acasă. Dacă îna­
inte iubeam matematica, În cinci ani de liceu am ajuns să o urăsc.
Deşi mă chinuiam să rezolv temele pentru acasă şi să înţeleg expli­
caţiile profesoarei, încercam să o evit. Foarte rar ridicam mâna ca
să ies la tablă, deşi poate ştiam să rezolv acele exerciţii şi probleme.
Stăteam la cămin şi, pe vremea aceea, se făcea de serviciu la
bucătărie. Iţi venea rându/ aproximativ de două ori pe semestru.

97
Deşi nu eram de serviciu în ziua aceea, am rugat o colegă să îi spu­
nă profesoarei că sunt de serviciu la bucătărie pentru că prima oră
aveam matematică. Nu intenţionam să chiulesc toată ziua, doar la
prima oră. Colega mea mi-a respectat rugămintea şi m-a învoit la
profesoară când aceasta a făcut prezenţa. Am aşteptat să treacă
prima oră şi m-am dus la şcoală. Credeam că s-a sunat şi profesoara
a ieşit din clasă, aşa că am intrat. Dar surpriză! Profesoara mai în­
târziase puţin şi era încă în clasă. Când m-a văzut şi-a dat seama că
fusese minţită şi ne-a admonestat şi pe mine şi pe colega mea,
făcându-ne mincinoase pe amândouă. A mai spus că nu va mai ac­
cepta să ne învoim atunci când suntem de serviciu la bucătărie şi
apoi a plecat. Toţi colegii au tăbărât pe mine şi m-au certat aspru
fiindcă, din cauza mea, niciunul nu mai putea lipsi folosind această
scuză, chiar şi când era adevărată.
A doua zi profesoara m-a scos la tablă şi mi-a dat să rezolv
o problemă foarte grea. N-am ştiut să rezolv decât foarte puţin din
ea şi m-a trimis la loc, spunându-mi că am luat nota 4.
De atunci am avut o relaţie şi mai dificilă cu profesoara, co­
legii Însă m-au iertat. Norocul a fost că se apropia vacanţa mare şi
totul a fost dat uitării, în cele din urmă. Eu însă am fost marcată
mult timp de acest lucru dar cel mai mult am regretat că m-am gră­
bit în ziua aceea şi astfel mi-am dezamăgit colegii experţi în chiulit.

18.Eram proaspăt elev al Şcolii Normale din C. Ca orice bo­


boc îmi făcusem o mie de planuri privind ceea ce o să urmeze În via­
ţa mea de licean. Pentru mine, totul era nou: pentru prima oară în
viaţă plecasem de acasă, eram departe de părinţi şi de fraţi, urma să
am colegi noi, profesori noi, un loc nou unde să îmi petrec cea mai
mare parte a timpului. Eram puţin speriată dar în acelaşi timp ne­
răbdătoare să mă văd ancorată Într-o lume nouă şi plină de surprize.
Dar ceea ca ce avea să unneze şi să mi se Întâmple nu avea să
fie tocmai cum îmi imaginasem. Dacă în ceea ce priveşte noua mea lo­
cuinţă şi colegii mei totul a fost bine şi aşa cum m-am aşteptat, în ceea
ce priveşte noii mei profesori, lucrurile au stat cu totul diferit. De ce
spun asta? Eu veneam de la ţară, de la o şcoală mică, de unde învăţa­
sem că profesorii sunt cei care ajută elevii şi-i îndrumă de câte ori au
nevoie. În felul acesta învăţasem şi eu matematica şi chiar "mă îndră­
gostisem /1 de această materie. Numai că ghinionul meu a făcut ca

98
această dragoste a mea pentru matematică să se transfonne în ură. La
liceu am întâlnit un profesor care pot spune cu regret în suflet, că nu
ştia să se facă înţeles. Ba mai mult prin comportamentul lui la clasă,
prin felul de a vorbi cu elevii, ne făcea să ne dorim sa se tennine cat mai
repede acest coşmar numit ora de matematică. Îmi aduc aminte parcă şi
acum că în momentul când trebuia să ies la tablă mi-aşfi dorit să nufiu
în clasă. Ştiam că o sa trebuiască să suport din nou jignirile de ge­
nul: "Gâscă ce eşti, vacă tangentă "şi multe altele. In fiecare oră de ma­
tematică mă rugam să nu fiu eu cea care va trebui să suporte din nou
modul de a se descărca al domnului profesor. Jignirile şi modul de
comportare ale acestui profesor m-aufăcut să nu mai lucrez la matema- -'
tică şi, înfelul acesta am pierdut orice legătură cu materia mea prefera­
tă. Astfel, dintr-un om care iubea matematica am devenit persoana că­
reia nici nu-i plăcea să mai audă acest cuvânt, iar cunoştinţele mele în
acest domeniu au rămas la stadiul celor acumulate în ciclul gimnazial.

19. Prima zi de liceu. lntrasem unde îmi dorisem cel mai


mult, la unul din cele mai bune licee din oraş, secţia: filologie. Urma
să fac prima limbă-jranceza. Îmi plăcea franceza, numai că nu ştiam
peste cefel de profesoară am să dau. Prima oră afost interesantă. In
clasă a intrat o doamnă încruntată, care vorbea numai în franceză şi
toţi ne uitam la ea miraţi, gândindu-ne: Asta e o glumă, nu se poate
să ne ia chiar din prima cu franceza ei cu tot! Şi din acea zi a înce­
put chinul pentru toţi, nu numai pentru mine. Mi-aduc aminte că
uram zi/ele de marţi şi joi, pentru că atunci aveam franceză. La fie­
care oră stăteam cu o frică teribilă, pentru că fie că ştiai, fie că nu
ştiai, doamna avea un stilfoarte ciudat în a te face să te simţi ultimul
om de pe pământ. Când urma ora de franceză toţi eram în bănci chi­
ar din pauză. Aşteptam în linişte să vină profesoara. Eram paralizaţi
de frică. Atunci când intra în clasă simţeam cum îmi iese inima . din
piept. Se aşeza la catedră, cerea absenţii şi îl numea direct pe cel
care trebuia să răspundă. Când îmi auzeam numele îmi venea să
dispar. Mă ridicam uşor, să nu fac zgomot, s-arfi enervat. Cu vocea
tremurândă abia reuşeam să scot două vorbe, parcă şi acelea greşi­
te. Nu reuşeam să spun nimic bun. Încercam să o privesc în ochi, dar
mă intimida îngrozitor, mai ales când spunea: Dusă cu pluta, ca de
obicei. Nu învaţă niciodată. Staijos, patru. Ţin minte şi acum priviri­
le pline de milă ale colegilor; cam fiecare trecea prin acest .. ritual".

99
Temele noastre erau un adevărat calvar. Trebuia să facem
compuneri pompoase, la care ne asculta oral. Slavă Domnului că
inspiraţie aveam, dar când era vorba să mă asculte şi din fericire,
scoteam două-trei vorbe bunicele, îmi spunea: De unde ai copiat
dragă? Că tu nu cred că ai fost în stare să scrii aşa. Iar Îmi dădea
notă mică. In concluzie, orice ai fi făcut erai un idiot care nu era în
stare săfacăfranceză cu adevărat.
Uram franceza, uram liceul, uram tot. Dacă lipseam, dintr-un
anume motiv, însemna că am chiulit intenţionat şi ora următoare eram
ascultată. De multe ori nu îndrăzneam să lipsesc la ora ei, pentro că şti­
am ce-arfi urmat. Un mare circ în care îmi vorbea ironic şi o notă mică.
Cel mai liniştit moment al meu la ora ei era când ziua mea
pica În ziua în care aveam oră cu ea. ii duceam bomboane, îmi zicea
sec La mulţi ani! şi nu mă asculta. Sau când venea elevul de serviciu
şi ne anunţa că nu facem franceză pentru că profesoara are o pro­
blemă. Parcă nu ne venea să credem, eram atât de uşuraţi.
M-a afectat foarte mult purtarea ei asupra mea, asupra tutu­
ror. A contribuit la schimbarea personalităţii mele. Chiar şi acum,
după atâta timp când mă gândesc la cum era, mă apucă furia şi îmi
dau seama cât de slabă am fost în faţa ei. Poate de aceea făcea toate
lucrurile acelea. Azi dacă aş mai fi eleva ei, aş fi altfel. M-aş impune
şi i-aş demonstra că prima calitate a unui om, este aceea de afi uman.

20. Am fost martoră al acestei întâmplări, în care profesorul


a avut categoric un rol negativ.
in timpul unei ore, la o disciplină importantă, profesoara
surprinde o elevă cu telefonul în mână. Nu avea intenţia să vorbeas­
că şi era atentă la lecţie. Profesoara explodează (ca de multe alte
ori). Admonestarea devine alarmantă. Urmează un " discurs mora/i- .
zator " care pare că nu se mai sfârşeşte. Eleva încearcă să explice,
"
îşi cere scuze, dar " doamna o ignoră total, atât pe ea cât şi pe noi
toţi, care priveam neputincioşi şi total dezaprobator.
Profesoara se repede cu o avalanşă de observaţii care mai
de care mai nepotrivite, culminând, zic eu, cu cele legate de fiziono­
mia felei (.,De ce aifaţa asta dură? De ce nu eşti maifeminină? De
ce te uiţi aşa?) Dar ce privire arfi pulut biata fată să mai aibă: vese­
lă, mulţumită, respectuoasă?Nervozitatea profesoarei creşte şi ţi­
pând, doreşte s-o dea afară din clasă. Dar colega noastră are parcă

I OD
un moment de revenire şi îndrăzneşte să-i spună că nu are motive să
părăsească sala. Toţi am răsuflat parcă mai uşuraţi şi într-un fel,
satisfăcuţi. Am avut personal, un sentiment de empatie, gândindu-mă
dacă eu aş fi avut curajul s-o înfrunt pe profesoară.
Dar aceasta dorea cu orice preţ s-o " îngenuncheze " şi să-i
terfelească ultima fărâmă de personalitate, aşa că a schimbat tactica. l­
a cerut să rezolve nişte eurciţii pe care eleva le-a ştiut, chiar bine.
Dându-şi seama, prea târziu, că trebuie să înceteze " ata­
"
cul , profesoara (cu vechime şi titluri înalte), începe să schimbe to­
nul, să-i dea sfaturi "părinteşti ", să ne strecoare ideea că totul a fost
spre binele elevilor. Răul fusese făcut, însă. Toţi am înţeles ce trebu- )
ia, nu ce dorea dânsa.
Cazul a fost comentat, dar " doamna " continuă cu aceeaşi
atitudine, de ani buni.

21.Eram în primul semestru al clasei a IX-a. Aveam ca diri­


ginte pe profesorul de geografie. Era un profesorfoarte dur, exigent,
fapt care făcea ca toţi colegii din clasă să tremure de frică. invăţam
foarte mult la această materie, dar când ajungeam la uşa cabinetului
de geografie, aveam emoţii aşa de mari încât uitam tot ce învăţasem.
Când ne scotea la tablă, trebuia să ştim să desenăm harta tuturor
ţărilor, vecinii ţării respective, să aşezăm pe desen oraşele, râurile,
munţii, dealurile acelei ţări. Dacă se întâmpla să nu aşezăm bine un
oraş pe hartă, primeam nota 3 şi era foarte greu de recuperat. Am
rămas de atunci cu această teamă şi timp de zece ani după termina­
rea şcolii, eu îl visam pe profesorul de geografie.

22.imi amintesc de un profesor care dădea note după simpa­


tie. Dar nu simpatie după felul cum arătai ci una din punctul de ve­
dere al situaţiei financiare. Puteai tu să-ţi dai silinţa să înveţi pentru
materia pe care o preda el, tot degeaba, dacă el ştia că aparţineai
unei familii modeste. Cu cât erai mai " atentă " (în sensul cadouri­
lor), cu atât era el mai amabil cu tine la note. Dacă îl întrebai cu ce
ai greşit la lucrare de ţi-a dat nota opt sau nouă, el îţi spunea că nu
te-ai pregătit îndeajuns şi îţi dădea exemplu pe X sau Y care îşi dă
tot interesul să înveţe (adică să îifacă totfelul de cadouri).

101
23. S-a întâmplat acum câţiva ani, când eram elevă la liceu. Fi­
ind pe profil de filologie dădeam teză şi la limba franceză. Profesoara
de limbăfranceză era şi diriginta mea. Se apropia teza. fmi pusesem în
gând să învăţ pentru această teză, să iau o notă bună, pentru mine dar
şi pentru mama mea. A venit ziua tezei. Subiectele au fost pe placul meu
dar nu şi pe placul altor colegi. După două zile, doamna dirigintă ne-a
adus tezele. Luasem o notă mare, aşa cum mă aşteptasem, dar surpriza
a fost când câţiva dintre colegii mei care nu se prea pregătiseră, luase­
ră aceeaşi notă ca şi mine. Doamna dirigintă a motivat că notele sunt
pentru " încurajare ". Amfost tare dezamăgită de asta...

24. Eram fericită că intrasem la liceu, după toate problemele


de sănătate pe care le avusesem (timp de 6 luni fusesem în ghips -
piciorul drept şi bazinul). Dar aici nu am mai simţit căldura cu care
fusesem înconjurată în clasele mici. Nu îl voi uita niciodată pe profe­
sorul de educaţie fLZică din liceu, căruia i-am povestit cât de bolnavă
am fost, că fusesem operată şi nu mă vindecasem pe deplin. De ace­
ea, doctorul îi dăduse mamei scutire medicală pentru mine, pentru
orele de educaţie fizică. Nu aveam voie să alerg, să fac efort.
Profesorul nu m-a crezut, îmi spunea că tot va trebui să fac
nişte exerciţii, la saltea; nu voia să înţeleagă cât de mult suferisem.
Deşi i-am arătat scutirea, el tot ciudat mă privea.
Am suferit pentru că nu m-a crezut niciodată.

25. Când eram în clasa a Xl-a, nu am putut ajunge la o lucrare


anunţată a domnului profesor de geografie. Când a adus lucrările, el a
observat că aveam absenţă la ora respectivă şi a presupus că am chiulit.
Din ziua aceea, profesorul îmi amintea mereu de acea absenţă şi de
faptul că nu am vrut să vin la ora lui şi îmi zicea mereu că sunt un elev .
care nu îşi dă interesulfaţă de şcoală, care atunci când ştie că îl aşteap­
tă ceva greu, ocoleşteproblema, şi alte asemenea.
Acel profesor m-a descurajat şi nu m-a putut face să învăţ
niciodată la geografie, sau cel puţin, nu m-a putut face să învăţ din
plăcere, aşa cum reuşeau ceilalţi profesori.

1 02
26. Paradoxal, una dintre cele mai neplăcute amintiri din viaţa
de liceu se leagă puţin de numele unor tilani ai culturii româneşti.
Eram în clasa a X-a. pe la sfârşitul anilor 70 şi la activităţile
practice în loc să facem lucruri legate de viitoarea noastră meserie,
programa prevedea să facem într-un trimestru ore de sculptură, mai
bine zis un fel de modelaj în lut. Profesorul nostru tinerel de atunci,
un împătimit al artelor plastice realizase busturile lui Eminescu,
Enescu şi a altor artişti.
Noi elevii în loc să ne vedem de treabă am început bătaia cu
lut atingândfără să vrem şi busturi/e celor doi. .l
Pe lângă faptul că am fost pedepsiţi cu note foarte mici la
materia respectivă am fost trimişi într-o zonă din apropiere să adu­
cem lut. Nu ar fi fost nimic dacă vremea ar fi fost prielnică. Era o
ploaie rece care dădea în lapoviţă. Ne-am murdărit toţi din cap pâ­
nă-n picioare de lutul acela lipicios. Am ajuns la cămin mai mult
îngheţaţi. Nu aveam condiţii să ne spăIăm, să ne curăţăm hainele.
Plus de asta aproape toţi am răcit. Eu m-am îmbolnăvitfoarte rău. A
fost un fel de răzbunare a profesorului. Iniţial am crezut că a proce­
dat aşa pentru că am deteriorat busturile celor doi.
Dar nu a fost aşa. Cifaptul că nu eram interesaţi de acea ma­
terie. Şi pe bună dreptate. Noi ne pregăteam pentru cu totul altceva.
Nu felul cum a procedat profesorul m-a întristat foarte mult
ci modul cum m-am simţit eu (îmbolnăvindu-mă). Trebuia găsită o
altă cale de a rezolva problema şi de a aduce lut pentru activitatea
respectivă.

Aşa cum deja s-a remarcat, relatările au o complexitate mai


mare decât cea care apare prin gruparea sub o categorie sau alta. Fie­
care relatare cuprinde aspecte ale relaţiei profesor-elev şi ale atitudi­
nii implicate în relaţie; această atitudine este reflectată în notare (vezi
primul grup de relatări), în aprecierea generală a situaţiei considerate,
în conduita generală a adultului.
Apar astfel favoritismele, pe diferite considerente, ceea ce
determină cadrul didactic să pună note mai mici celorlalţi, ca să nu
poată fi întrecuţi favoriţii. (de pildă, povestirile nr. 1 şi 7)
Alteori, este vorba pur şi simplu de "strategia didactică" a
unui profesor: zdrobirea emoţională a copiilor astfel încât notele
proaste să fie ,justificate" (povestirile 6 şi 1 1 ).

1 03
Există şi specia "iubire-ură" în care profesorul, dezamăgit de
favoritul său îi pune o notă foarte mică şi astfel, generează un con­
flict care poate, a schimbat un destin (povestirea nr.2)
Notele mici sunt folosite de profesori şi ca pedeapsă - indi­
viduală sau colectivă: dacă elevii nu îl aşteaptă în linişte pe profesor,
soluţia e nwnai una: de a-i asculta la lecţie şi de a le da note proaste
(povestirea nr. 3)
O altă categorie, deja binecunoscută, este cea a abuzului ver­
bal: strigătele, jignirile de tot felul, pot bloca elevul, chiar dacă ştie
lecţia. Satisfacţia profesorului este de a-i da o notă proastă, pentru că
"
,,nu ştie". De altfel, comunicarea verbală cu conţinut jignitor apare
"
în aproape toate relatările amintirilor neplăcute.
Un alt grup de texte poartă numele de "părtinire şi nedreptate
flagrantă". De pildă, de ce un profesor îl place pe un elev şi pe un
altul nu? Bun, să spunem că este o problemă personală, dar de ce,
dacă nu îl place, trebuie să îi arate acest lucru în mod făţiş (ceea ce
înseamnă şi brutal)? Ori, de ce trebuie să îl descurajeze pe elevul ca­
"
re nu îi este în graţii, atunci când acesta îndrăzneşte să lupte pentru
"
o poziţie mai bună?
Sau, de ce un profesor, odată ce şi-a format o părere greşită
despre un elev, este incapabil (sau nu doreşte) să recunoască faptul
că a greşit şi să aibă o atitudine corectă faţă de acel elev?
Aceste întrebări şi altele încă, apar din povestirea nedreptăţi­
lor suferite.
Se poate pune întrebarea: ce este mai distrugător pentru un
adolescent - o nedreptate flagrantă sau o atitudine rece şi plină de
dispreţ? Grupul de povestiri nr. 22, 23 şi 24 se încadrează în această
din urmă atitudine. Nu trebuie să uităm că acum avem de-a face, nu
cu copii, ci cu tineri în plină dezvoltare, care îşi găsesc criteriile şi .
modelele în exterior, pentru care o atitudine de dispreţ sau de indife­
renţă (pentru a nu mai vorbi de abuzul verbal şi nedreptate) ar putea
avea efecte devastatoare.
în povestirea nr. 22 se relatează un incident "minor" - diri­
ginta organizează o mare petrecere de Crăciun la care urmau să fie
implicaţi toţi părinţii, dar şi toţi profesorii. După ce toate pregătirile
au fost făcute, profesoara le spune scurt că nu poate participa la acti­
vitatea iniţiată chiar de ea însăşi. Ceea ce poate fi de înţeles, dar, ca
totul să fie aşa cum trebuie, era nevoie de o explicaţie, de o clarifica-

104
re a situaţiei (chiar dacă ar fi fost un neadevăr). Dacă eşti în ultima
clasă de liceu şi să vezi pe diriginta ta, pe care ai respectat-o, în care
ai avut încredere şi despre care ai crezut că, în atâţia ani ţine la clasa
ei, la elevii ei, s-o vezi aşadar, arătându-ţi clar că este desprinsă total
de tine, de ultimele bucurii de elevi, asta seamănă în ochii unui ado­
lescent care tocmai termină liceul, cu o trădare. (povestirea nr. 22)
Poate că este mai uşor de îndurat dispreţul dur din povestirea
nr. 23. Sau poate nu. Ne putem întreba însă şi nu numai cu această
ocazie, ci începând chiar cu vârsta preşcolară, ce poate gândi un
adult, cum se poate el bucura, atunci când, într-o relaţie absolut ine­
gală cum este cea dintre cadrul didactic şi elev, primul îşi găseşte .l
satisfacţia vieţii în a-l zdrobi pe cel de-al doilea. Cu ce fel de perso­
nalitate avem de-a face? Fără îndoială, cu una profund dezechilibra­
tă, temându-se ca alţii să nu îi descopere slăbiciunea. De aici şi con­
duita total nedreaptă şi nejustificată.
În sÎarşit, o ultimă categorie, cuprinde doar două povestiri
selectate (nr. 25 şi 26), care relatează orice altceva dar nu o atitudine
umană. De aceea, această categorie poartă numele de ,comportament
subuman' . Dacă în povestirea nr. 25 agresorul (cadrul didactic) nu
reuşeşte pe deplin să se impună prin conduita sa aberantă, în cea de-a
doua povestire, răul este profund şi extins. Ce poate fi mai cutremu­
rător decât un cadru didactic dintr-un liceu pedagogic, care îi învaţă
pe viitorii profesori să dispreţuiască, să respingă pe copiii deprivaţi
dintr-un centru special, motivând că "mai bine nu s-ar fi născut".
Comentariile sunt de prisos în acest caz.

4.2. 5. Facultate

Iată cele câteva texte selectate dintre amintirile studenţilor:


1. in viaţa de student poţi avea parte de amintiri plăcute dar
şi neplăcute care te marchează toată viaţa. Aspectele negative le În­
tâlneşti mai ales la examene, când uni profesor poţi să-i devii simpa­
tic sau antipatic. Sunt persoane care invidiază chiar viaţa defamilie,
a lorfiind nereuşită şi parcă se răzbună pe cei care au succese.
in cazul meu când la un " examen " d-na profesoară a corec­
tat sumar lucrarea iar la verificare nu a vrut să-mi spună ce am gre­
şit, reproşându-mi faptul că soţul meu este de vină că nu a ajutat-o
la unele probleme personale. drept pentru care mă va sancţiona pe

105
mine, dându-mi o notă care nu mă reprezintă. Nu a mai comentat
nimic, spunându-mi că ne vedem la toamnă la mărire de notă.
In perioada examenelor de mărire din toamnă nu a mai dorit
să mă primească reproşându-mi " că îmi ajunge cât am, iar dacă mă
prezint îmi va da o notă şi mai mică ".
Această întâmplare a avut un efect negativ pentru mine în peri­
oada studenţiei, iar acel moment nu vreau să mi-l mai amintesc niciodată.

2. Imi este foarte greu să aştern pe hârtie o amintire neplă­


cută deşi au existat unele momente când mă simţeam uşor dezamăgi­
tă de atitudinea unui profesor, aflat la început de carieră şi care de
fiecare dată când colegii mei tineri lipseau de la cursuri, observaţiile
făcute t::u tonul ridicat şi " sprâncenele încruntate " erau îndreptate
tot asupra noastră, " a celor conştiincioşi ".

3. Viaţa de student a decurs pe parcursul acestor trei ani şi


cu rele, dar şi cu bune. Una dintre aceste experienţe negative am
trăit-o într-una din sesiuni. Deşi toate examenele au fostfIXate la ora
14, pentru a putea ajunge fără probleme cei care lucrează, la unul
dintre ele nu am putut discuta şi s-a fIXat la ora 8 de dimineaţă.
Aceasta nu ar fi fost nimic dacă distinsul domn profesor nu ar fi ve­
nit cu două ore întârziere astfel încât examenul a început mult după
ora 10. A fost un examen greu, nu atât din cauza dificultăţii subiectu­
lui şi a stresului la care am fost supuşi înainte şi În timpul examenului.
Testul nu a durat mai mult de o jumătate de oră după care ni
s-a spus să aşteptăm o oră, maxim două pentru a primi rezultatele.
Ni s-a spus " cine pleacă va avea de suferit ". Acele două ore s-au
transfonnat în trei, patru, cinci până la ora 19 când în sfârşit a înce­
put să ne strige câte unul pentru a ne lua rezultatele. Mă uitam cu .
groază la ceas pentru că în curând pleca şi ultimul mijloc de trans­
port cu care mai puteam părăsi oraşul P., pentru a merge acasă,
într-o comună învecinată. Am reuşit in cele din urmă să-mi iau rezul­
tatul (care era pozitiv) şi să ajung acasă cu bine. Cu toate acestea
acest examen mi-a lăsat un gust amar nu numai mie ci şi colegilor mei.

4. Dacă cineva mi-arfi spus la 20 de ani că voi fi studentă la


51 de ani, i-aş fi spus cu siguranţă că imaginaţia îi joacă feste şi că
ceea ce susţine este de neconceput. Asta i-aş fi spus atunci, numai că

106
iată-mă studentă la această vârstă nu prea obişnuită pentru o astfel
de îndeletnicire.
Ce m-a făcut să reiau activitatea de studiu intensiv, n-aş pu­
tea să spun exact, dar unul dintre motive a fost acela că prea nu se
mai întâmplau multe de la o vreme. Copilul meu crescuse şi venea
acasă numai la sfârşit de săptămână. Zi/ele se derulau într-o rutină
ce părea să tot continue: activitatea de învăţătoare, pregătire pentru
lecţii, prea multe ore petrecute în faţa televizorului, câte o lectură,
câte o plimbare, plictisitoarele activităţi gospodăreşti şi cam atât.
Aşa că m-am înscris la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei
)
pentru a-mi completa studiile (sunt absolventă a liceului pedagogic .
din C). De înscris afost uşor. Ce a urmat a fost mai complicat. Cum
am fost obişnuită să-mi fac datoria cu seriozitate, am mers, cu mici
excepţii, la toate cursurile, seminarele, mi-am întocmit portofoliile,
am dat lucrări şi tot ce presupune activitatea studenţească. Diminea­
ţa eram la şcoală cu elevii mei, după amiază la facultate, de cele mai
multe ori până la orele 20. Mâncam " în oraş " (glumeam între noi)
covrigi şi ce mai găseam pe la chioşcurile din zonă. Seara, când
ajungeam acasă aveam impresia că mi s-au lipit hainele de piele de
atâta stat în bancă. Mai aveam însă multe de făcut: câte ceva de
mâncare pentru mine şi soţul meu (şi el e student) şi, mai ales pregă­
tirea lecţii/or pentru ziua următoare.
Pentru cineva care avusese până atunci un program zilnic
lejer, schimbarea a fost destul de bruscă. Ochii nu mă mai ajutau ca
altădată, memoria şi celelalte procese psihice parcă nu mai funcţio­
nau aşa cum trebuie. Apoi nu era uşor să treci de la catedră în ban­
că şi asta se petrecea în fiecare zi. Dar mi-am spus că am început un
lucru, trebuie să-I şi termin. Aşa că n-am abandonat. Pe de altă par­
te era destul de interesant ce învăţam.
A sosit prima sesiune. Emoţiile eraufoarte mari pentru că de
mult timp nu mai dădusem un examen. Mi se părea că nu ştiu nimic
şi, pe măsură ce învăţam, senzaţia de neştiinţă se întărea. Nu puteam
să dorm noaptea de grijă, iar oboseala devenea şi mai apăsătoare.
Cu teama-n suflet, m-am prezentat la primul examen. Ni s-a
spus să n-avem niciun fel de cărţi sau cursuri în băIlCi, iar pe bancă
să păstrăm doar două foi pe care profesorul le-a semnat. A început
un control poliţienesc, nu cumva să avem ceva după care să copiem.

107
Ni s-au dat, în sfârşit, subiectele şi, de emoţie, nici nu le-am
putut citi. Ca să mă concentrez, îmi trebuie linişte, dar, din păcate,
cei care ne supravegheau nu erau preocupaţi de acest lucru, ci ne
admonestau permanent că ne uităm in bănci, că vrem să copiem, că
scoatemfoi gata scrise de nu ştiu unde, că ne dau afară, că. . .
Cu chiu c u vai a m început să scriu pe una dintre foi câteva
idei (sunt obişnuită să-mi schiţez mai întâi un plan pe o ciornă), dar
ni s-a atras atenţia că timpul a cam trecut şi să ne grăbim cu redac­
tarea lucrărilor.
Am început să scriu repede pe o a doua foaie, uitându-mă
din când în când pe ideile de pe prima pagină. A venit repede lângă
mine un supraveghetor, convins fiind că " mă inspiram " din obiectele
interzise. Probabil a înţeles ce-i cufoaia aceea şi nu mi-a zis nimic.
Eu însă nu am vrut să uit acel examen. Am rămas cu gustul
amar al celui bănuit pe nedrept. N-am copiat niciodată, n-aş fi în
stare de aşa ceva şi nici n-am " abilităţile " necesare. Este drept că
mulţi studenţi fac asta, dar profesorul trebuie să găsească o cale să
rezolve problema fără a-i jigni pe ceilalţi, iar în sala de examen e de
ştiut că cineva îşi poate aduna gândurile şi ideile numai în linişte.
Ce-am învăţat de aici? Să-mi respect mai mult elevii şi să în­
cerc să diminuez tensiunea examinărilor.

5.Parcă mai mult decât amintirile plăcute ne macină cele


care au avut o influenţă negativa asupra viitorului nostru. Când
eram copil nu puteam să-I înţeleg pe tatăl meu, care spunea câteoda­
tă: " Iar am visat că mă asculta la istorie. Ce coşmar! ''Atunci nu am
îndrăznit să-I întreb ce s-a întâmplat, dar nu reuşeam, cu niciun chip
să pricep, cum putea profesoara de istorie să te facă să te temi de ca,
în vis şi după atâţia ani. Mai târziu am aflat că amintirile te urmă­
resc toată viaţa dacă persoana care este implicată a fost puternic
influenţată de întâmplările petrecute. O întâmplare recentă mi-a lă­
sat un gust amar. . . Mare, foarte mare nepotrivire între persoană şi
profesie. lntâmplarea s-a petrecut la primul examen şi m-a copleşit,
pentru moment fiindcă nu mai înţelegeam nimic. Pe scurt, am primit
subiectul, I-am rezolvat în 20 de minute şi pentru că afară mă aştep­
ta soţul meu să mergem la comemorarea unui an de la moartea so­
crului meu şi ne aştepta un drum lung, am mers să predau lucrarea.
O mai făcusem şi la alte e.;mmene de la care am ieşit inaintea colegi-

108
lor mei. Dar, spre surprinderea mea profesorul mă trimite la loc fără
nicio explicaţie. Neştiind ce să cred încerc să-i spun că am o pro­
blemă( şi încerc să-i spun ce anume ), dar stupoare, profesorul se
zburleşte şi mai tare şi chiar începe să-mi strige, spre surprinderea
colegilor din sală, care nu înţelegeau ce se petrece, " că dacă nu
merg la loc, chiar voi avea o problemă ?I?I"
Mi-am reluat locul în bancă, mi-am cerut chiar şi scuze, nu
am înţeles nici acum reacţia acestui " profesor ", dar am ştiut că l­
am supărat foarte tare, din moment ce am primit nota nouă la exa­
men, deşi ştiu că lucrarea era bine întocmită.
)
Nedreptatea aceasta, ca şi altele pe care le-am mai simţit în"
aceşti trei ani m-au făcut să privesc oamenii din jur cu mai multă
suspiciune şi nu-mi place deloc astal

6.1storia nu este materia mea preferată, dar consider că tre­


buie cunoscută pentru înţelegerea prezentului, dar şi pentru activita­
tea la clasă. Aşadar, am învăţat la istorie cu toată seriozitatea, mai
ales că era prima sesiune din viaţa de student, iar domnul profesor­
dur şi pretenţios. Cultura generală şi cunoştinţele acumulate m-au
ajutat să fac o lucrare bună. Dar mare mi-a fost dezamăgirea când
am descoperit că, toţi cei care au învăţat şi au scris corect, printre
care şi eu, au luat note mici, sub prete.xtul că au copiat.
Revoltaţi, ne-am dus la domnul decan şi am cerut o examinare
orală, pentru a ne demonstra cunoştinţele. Am fost refuzaţi categoric.
Cunoştinţele de istorie nu le voi uita niciodată, dar numele
profesorului l-am şters deja din memorie.

7. Ceea ce povestesc mi s-a întâmplat când mergeam la gră­


diniţă, la practica pedagogică. Pentru a mă putea întreţine la şcoală
sunt nevoită să merg la servici, pentru că veniturile soţului meu nu
ajung nici pentru traiul necesar, zilnic.
În săptămâna în care trebuia să predau la grădiniţă, lucram
de noapte. Având o noapte foarte obositoare, nu am reuşit să fac
planul de lecţie aşa cum trebuia şi nici materialul pentru desfoşura­
rea lecţiei nu a fost suficient de bine pregătit. Din această cauză,
doamna educatoare s-a supărat foarte tare şi un timp, până la înce­
perea lecţiei pe care trebuia să o ţin, nu mi-a adresat niciun cuvânt.
După eşecul lecţiei, mi-a vorbit foarte rece şi pot spune că m-a des-

109
curajat în dorinţa mea de a deveni educatoare. De fiecare dată când
trebuie să merg la grădiniţă. Ia practică. nu merg cu drag şi pot
spune chiar că mă plictisesc şi abia aştept să plec.
in schimb. Ia practica şcolară. am o doamnă învăţătoare ca­
re mă face să îmi placă şi mai mult această meserie. pe zi ce trece.
Merg cu multă bucurie la acea şcoală. nici nu ştiu când trece timpul
şi nu pot spune cât de mult îmi place. Îmi pare rău dar nu pot spune
acelaşi lucru despre grădiniţă.

Deşi amintirile relatate sunt ale unor studenţi, în general ei s­


au " ferit" să rememoreze întâmplări din viaţa cotidiană. Nu este de
mirare ca, după experienţele negative pe care le-au trăit în perioadele
de şcolaritate anterioare să manifeste o anumită neîncredere. Cu toate
acestea, au existat câteva relatări, nu prea multe, care s-au referit la
viaţa de student. pentru a înţelege contextul în care s-au petrecut în­
tâmplările, reamintim că foarte mulţi studenţi erau navetişti - locuiau
în zone mai mult sau mai puţin îndepărtate de oraşul universitar şi
depindeau de orarul diferitelor mijloace de transport, orar care nu
prea coincidea cu cel al cursurilor.
De asemenea, mulţi studenţi lucrau pentru a-şi putea întreţine
familia, ori pe ei înşişi. între aceşti studenţi, o categorie importantă
era constituită din cadre didactice care îşi completau studiile.
în relatările selectate, chiar puţine, recunoaştem deja pro­
blemele semnalate anterior: lipsă totală de înţelegere şi de tact peda­
gogic (povestirile nr. 4 şi 6), incapacitatea de a aprecia corect o situa­
ţie concretă şi conduita autoritară abuzivă (povestirile nr. 2, 3, 5),
încercarea de profit material (povestirea nr. 1) şi orgoliul ranchiunos
(povestirea nr. 7).
Se mai pot adăuga, din relatările orale ale studenţilor, abuzul
verbal, indiferenţa sau dispreţul manifestat de câte un profesor, dis­
criminarea pe motive religioase, incapacitatea de a-şi structura şi
transmite cursul într-o manieră inteligibilă.
Aşa cum s-a observat şi cu alte prilejuri, toate aceste nemul­
ţumiri au la bază o relaţie neechilibrată între profesor şi student, ba­
zată mai ales pe autoritarism (evident, din partea cadrului didactic).

1 10
4.3. INTERCULTURALITATE ŞI INCLUZIUNE

Acest subcapitol se ocupă de două mari categorii ce intră în


conceptul larg al interculturalităţii şi consecutiv, în zona incluziunii
şcolare, domenii strâns legate între ele.
Prima categorie este cea a etniei. Din exemplele prezentate,
care nu fac parte din experienţele personale, ci din cele la care poves­
titorul a fost martor într-o calitate sau alta, vom schiţa un tablou chiar
dacă nu complet, dar în mod sigur edificator, privind atitudinile ca­
drelor didactice în raport cu copii de altă etnie decât cea română; este )
vorba de rromi, cetăţeni români, care frecventează instituţiile de în­
văţământ de stat, în limba română.
Comentariile vor lipsi în această secţiune; întâmplările narate
sunt expresive, din oricare unghi le-am privi. Cele care aduc la lumi­
nă strategii şi soluţii corecte sunt prin ele însele o sursă de idei şi de
modele de urmat. Celelalte întâmplări, care se situează in zona opusă
în ceea ce priveşte conduita cadrului didactic, sunt greu de citit dar
mai ales îngrijorătoare prin numărul şi forţa lor. Ele constituie un
semnal pentru cadrul didactic de conştientizare a diferitelor situaţii în
care poate să fie plasat-ca agent activ sau pasiv, dar şi de frână pentru
un eventual comportament neadecvat.
Povestirile sunt grupate în funcţie de ciclul de învăţământ,
după cum unnează:

4.3.1. Etnie

4.3.1.1. Preşcolaritate
1. Aş dori să vorbesc despre un caz pe care l-am întâlnit în
acest an mergând la practică, la grădiniţă. Acolo este o fetiţă care
provine dintr-o familie de rromi. Fetiţa, nu numai că este privită cu
indiferenţă şi de colegi şi de către educatoare. Indiferent ce activita­
te s-ar desfăşura, fetiţa este marginalizată, ignorată, nu este antre­
nată să participe activ la activităţile desfăşurate.
Doamna educatoare a pregătit pentru acest sfârşit de an, o
serbare, în care copiii cântau, dansau şi recitau poezii. Fetiţa prove­
nită din familia respectivă nu a fost inclusă nicăieri. Vinerea trecută,
când am fost la practică, copiii au făcut repetiţie la program, dar ea

111
a fost lăsată de-o parte. Mă uitam la fetiţă şi dansa şi ea pe margine.
Nu ştiu cum va fi acea fetiţă atunci când va creşte, ce fel de senti­
mente va avea. Va creşte sub acest semn al discriminării, va purta
această pecete mereu.

2. Un caz concret l-am întâlnit la o grădiniţă de stat din Bu­


cureşti: discriminarea unui copil rrom. Educatoarea marginalizează
acest copil doar pentru simplulfapt că s-a născut rrom. Atunci când
acesta greşeşte la rezolvarea unei fişe de lucru, de exemplu, educa­
toarea îl ceartă fără sa-; explice ce a greşit şi cum ar trebui sa pro­
cedeze pentru a îndeplini corect cerinţele. Este frecvent pedepsit,
chiar dacă acesta este un copil destul de liniştit si ascultător. Însă nu
numai copilul este cel discriminat, dar şi părinţii simt pe propria
piele ce înseamnă sa fii privit altfel decât ceilalţi. Atunci când aceş­
tia cer infonnaţii educatoarei despre comportamentul copilului,
aceasta o prezintă ca pe o fetiţă neascultătoare, care nu este atentă
la activităţi şi nu participă activ la acestea. Orice ar dori aceşti pă­
rinţi sa afle legat de grădiniţa in general, răspunsul este unul cât
mai scurt, fără prea multe explicaţii. Deşi am întrebat motivul pentru
care se poartă aşa cu aceşti oameni, educatoarea mi-a răspuns
foarte scurt şi direct: "Pentru ca sunt rromi şi toţi sunt la fel". Nu
ştiu exact ce înţelege ea prin rrom, însă cu siguranţă aceasta men­
talitate nu-i va putea fi schimbată prea uşor.

3. Tânăra educatoare primise post prin repartiţie într-un sat


din apropierea oraşului. "E bine, a gândit ea. Voi locui în oraş, voi face
naveta şi nu voi sta prea mult timp pe acolo. Doar patru ore. " însă....
După primele zile, tânăra era dezamăgită. Copiii nu erau
nici prea frumoşi, nici prea îngrijiţi şi, pe deasupra, în grupă mai
avea şi un copil ţigan care era tare negru şi urât şi foarte neastâm­
părat. " Am să-l pun eu la punct, gândi tânăra educatoare".
Copiii veneau la grădiniţă regulat, intrau în clasă şi o salu­
tau cu drag pe tânăra lor educatoare " Sărut-mâna, doamna educa­
toare". Educatoarea le răspunde cu afecţiune. . . " Bine aţi venit. " La
fel îi răspunde şi lui Laurenţiu, care încerca să se apropie de ea, ca
toţi ceilalţi copii, pentru a o atinge, dar nu uita nici măcar o dată să
adauge... "Treci la locul tău ", pentru a opri entuziasmul copilului.

1 12
In câteva săptămâni, totul era bine. Copiii parcă nu mai
erau aşa neîngrijiţ", dar, micul ţigănuş îi stătea în coaste. Şi ce dacă
era isteţ?! Şi ce dacă învăţa totul cu uşurinţă?! Tot ţigan urât şi ne­
gru era. Toţi copiii primeau ajutorul ei, fiecare venea lângă ea pen­
tru a-i mângâia. Şi, da, îi mângâia pe toţi. Pe toţi, în afară de el.
Intr-o zi, năstruşnicul ţigănuş s-a certat cu un coleg şi s-au
bătut. Cine era oare vinovat? Da, numai el, putea fi. El, băiatul ne­
gru şi urât.
- Te porţi ca la cort. Ţiganule. Am să te învăţ eu bunele ma-
niere! Bătăuşule! )
Educatoarea scrise în grabă un bileţel pe care îl prinse în
spatele copilului cu un ac: " Bătăuş ". Ţi-am pus pe spate un bilet ca
să ştie toată lumea că eşti un bătăuş.
Copilul stă trist într-un colţ. Nu mai vorbeşte şi nu se mai
joacă cu nimeni. In pauză, copii se joacă în curtea şcolii. Doar el,
stă lipit cu spatele de ziduri.
- Hai să ne jucăm, Laurenţiu, strigă copiii!
- Nu, răspunde trist, fără a se dezlipi de zid. Azi nu mă joc.
La intrare, educatoarea obsen'ă tristeţea din ochii puiului de om. Ii
scoate biletul de pe spate şi îi spune:
- Altă dată săfii cuminte!
După o perioadă, educatoarea discută cu micii ei elevi des-
pre meserii.
Entuziasmaţi, copii spun ce vor să devină când vorfi mari.
- Eu vreau să fiu aviator, spune Ştefan.
- Eu vreau săfiu inginer, spune Cristi.
- Dar tu, Laurenţiu? Tu ce ai vrea săfii?
- Eu vreau să devin poliţist.
- De ce?
- Ca să îi împuşc pe cei care îmi zic ţigan, prost şi bătăuş.
Pe toţi care râd de mine.
Educatoarea Iasă capul în jos. Puiul de om de numai 7 ani­
şori a făcut-o să înţeleagă ce mult a greşit. S-a apropiat de el şi J-a
mângâiat pe frunte. Zâmbetul a înflorit în sufletul micului ţigan, dar
şi în sufletul tinerei educatoare.
Anii au trecut. Laurenţiu a devenit şef de post în comuna sa
natală. Nu a împuşcat-o pe educatoare, o salută respectuos, aşa cum
făcea în fiecare zi la grădiniţă: II Sărut-mâna, doamna educatoare. "
-

1 13
4. Ca educatoare, am participat la o scenă nu tocmai plăcută
pentru micuţul L.
L. este un băiat liniştit, cuminte şi foarte isteţ. Este rrom. La
cei şase anişori ai lui gândeşte foarte matur, deoarece viaţa nu a fost
tocmai bună cu el. Cu toate că este curat, ingrijit, copiii din clasă
refuză să se joace cu el doar pentru că este ţigan. Când toţi copiii se
joacă cu mingea, el stă retras. L-am intrebat de ce nu se joacă cu
colegii lui iar el, cu lacrimi in ochi, mi-a spus că dacă se duce la ei,
îl vor lovi. L-am luat de mânuţă şi ne-am dus la colegii lui. Cum am
ajuns, A-ra i-a dat cu mingea in cap, iar C. a inceput să-i strige cu­
vinte urâte. L. a inceput să plângă şi a fugit în clasă. Când i-am în­
trebat de ce au făcut asta, copiii mi-au spus că aşa i-a învăţat mama
lor. Am discutat despre cele întâmplate; copiii au înţeles că au greşit
şi au mers în clasă, l-au luat pe L. de mână şi au început să se joace
împreună. L. era foartefericit, zâmbea şi ochii îi străluceau.
La prânz, când mamele celor doi copii au venit să îi ia acasă,
am încercat să discut cu ele despre L., m-am lovit de refuzul mamei
unuia dintre copii care a spus că fata ei nu se va juca cu un ţigan,
Cealaltă mamă a înţeles şi a recunoscut că băieţelul nu are nicio vină.
La insistenţele mele, copiii au început să se joace cu L., pe
care l-am văzut pentru prima oară cu adevăratfericit. Se vedea că îi
radia inima de bucurie.

4.3. 1.2. Clasele primare


S. Eram într-o tabără la 2., cu clasa mea şi cu domnul Învă­
ţător. Acolo am întâlnit un alt colectiv; printre ei se aflau şi zece
elevi de etnie rromă.
Jnvăţătorul nu ne lăsa să ne jucăm împreună, ne spunea că
sunt ţigani şi să nu ne jucăm cu ei, iar noi aşa am făcut: ne purtam
foarte urât cu ei, îijigneam, le strigam " ţiganii " etc.
La sfârşitul taberei ne simţeam mai răi, mai nesuferiţi. Mai
târziu am realizat că nu am făcut bine iar domnul învăţător nu a ştiut
cum să ne împrietenească ci mai rău ne îndepărta.

6. Mi-aduc aminte întotdeauna cu plăcere de vremea când


eram elevă în clasa întâi. O amintire mai puţin plăcută însă, nu poa­
tefi dată uitării.

1 14
Cred că era cam prin a doua săptămână de şcoală când, în
clasa noastră a mai venit un elev. Se numea T. şi era de etnie rromă.
Îmi sună şi acum în minte hulitura cu care a fost întâmpinat
la intrarea pentru prima dată În noua sa clasă: . .ăăăăăăă . . . . . "şi toţi
ne holbam la el.
Pe faţa doamnei învăţătoare se vedea clar o grimasă din ca­
re se putea citi respingerea, . . . sila. Chiar şi atunci când micul şcolar
i-a întins un buchet deflori, doamna a continuat să fie foarte distan­
tă. Nu l-a îmbrăţişat aşa cum făcuse cu fiecare dintre noi, în prima zi
de şcoală, nu l-a sărutat ca pe noi!
Prima pauză avea să fie un coşmar pentru bietul T. Toţi stri- .l
gau la el: "Ţiganul, ţiganull " iar doamna nu ne oprea. Părea preo­
cupată de nişte foi de pe catedră, dar nu pot să cred că nu ne auzea.
Am luat atunci cu toţii de bine ceea ce făceam, din moment ce nimeni
nu ne oprea. Şi ochii lui T. jucau în lacrimi.
Şi să vă mai spun ceva: florile pe care doamna le-a primit de
la T. n-au ajuns în casa dânsei. A avut dânsa grijă să o cheme pe
femeia de serviciu şi să i le dăruiască acesteia. S-a bucurat tare mult
tanti A . . . ca! Şi-atunci m-am întrebat: "Oare dacă ar şti de la cine
sunt florile, s-ar mai bucura aşa? ..

7. Am să povestesc o întâmplare nefericită la care am luat


parte acum mai bine ce J O ani, pe când eram o şcolăriţă căreia îi
plăcea să se joace cu colegii de clasă.
Era o zi friguroasă de iarnă a anului 2000; ne strânsesem
toţi elevii clasei a IV-a într-un colţ al clasei pentru a desfăşura di­
verse jocuri distractive împreună cu doamna învăţătoare. Printre
colegi aveam şi unul de etnie rromă care, datorită posibilităţilor fi­
nanciare reduse obişnuia să vină îmbrăcat în haine vechi, rupte şi
uneori murdare, fapt pentru care colegii de clasă, împreună cu
doamna învăţătoare aveau o atitudine de respingere faţă de el.
În acea zi nefericită, unul dintre băieţi i-a pus o piedică colegu­
lui rrom, în urma căruia acesta şi-afracturat braţul stâng. Ceea ce este
revoltător estefaptul că atât doamna învăţătoare cât şi colegii din clasă
s-au ferit să-i acorde primul ajutor şi îi adresau în continuare cuvinte
jignitoare, numindu-/ .. ţigan care creează tot timpul probleme ".
Văzând această nedreptate, am hotărât să fiu aceea care îl
va ajuta pe colegul rănit, astfel că împreună cu părinţii mei l-am dus
la spital pentru a primi îngrijiri medicale.

l iS
Răutatea colegilor şi a oamenilor în general, m-a făcut să
doresc să lupt din răsputeri împotriva discriminării rasiale şi a com­
portamentului jignitorfaţă de persoanele de altă etnie.

8. Când am trecut în clasa a III-a ne-a venit in clasa un co­


leg de etnie romă. Nu pot descrie momentul în care acel copil a in­
trat in clasa noastră. Domnul învăţător s-a schimbat total la faţă, a
mutat elevii din ultima bancă şi pe acel copil 1 -a aşezat singur în
ultima bancă. Nu era un copil bun la învăţătură, fapt pentru care
dascălul a considerat ca arfi un timp irosit daca ar sta sa îl mai aju­
te şi să îi mai explice şi lui lucrurile pe care nu le înţelegea.
in momentele în care el nu era în clasă, dascălul ne instruia
să nu ne apropiem, să nu ne jucăm cu el. De multe ori, dacă vedea
că am trecut peste cuvântul lui şi ne vedea jucându-ne cu el eram
pedepsiţi. Comportamentul nostru îl făcea pe acel copil să fie toată
ziua supărat, să ne întrebe mereu de ce nu vrem să ne jucăm cu el, ce
are el de nu ne lasă învăţătorul sa ne jucăm cu el.
Aici se ilustrează rolul negativ al învăţătorului care, prin
comportamentul său, ne-a întors şi pe noi împotriva acelui copil şi
care nu făcea altceva decât sa rănească enorm acel copil.

9. E toamnă. O zi ploioasă şi rece. Pe poarta şcolii intră sfioasă


o fetiţă. Este îmbrăcată sumar şi nu are umbrelă. Este c., elevă în clasa
întâi. Ceilalţi merg adăpostiţi de umbrele. O privesc cu răceală pe c.,
nu pentru că e mai sărăcuţă dar pentru că este de etnie rromă. Ea trece
timidă şi se aşează în banca din spate. Ceilalţi fac glume, se joacă, râd
cu poftă, dar pe colega lor nimeni nu o bagă în seamă.· Ea încearcă să
intre în jocul lor, dar nimeni nu o acceptă, nimeni nu se prinde de mână
cu ea. inţelege acest lucru şi se retrage într-un colţ.

10. in cătunul din satul meu există o familie de rromi. Copiii


lor nu mergeaufoarte des la şcoală atât datorită neajunsuri/or cât şi
a unei mentalităţi pe care cu greu o puteai schimba. Jncă îmi apare
în minte figura unui băieţel firav, cu ochi mari, rotunzi, cu o privire
rugătoare, încercând să-şi găsească locul cu greu printre ceilalţi
copii. Atât colegii cât şi profesorii îl acceptau cu greu în colectivul
clasei, din cauza mentalităţii: "Era copil rrom! " Oare de ce, şi
atunci ca şi acum, există această prejudecată?

1 16
Ceea ce Îmi aduc foarte bine aminte este că eu, cu prietena
mea Încercam să-I apropiem de noi: ne jucam, citeam În timpul liber.
De multe ori am fost martoră în curtea şcolii la insulte, une­
ori chiar imbrânceli pe care le primea din partea colegilor. A tât cât
reuşeam, mă duceam să calmez situaţia şi să văd ce au cu el. Mi se
"
răspundea râzând: " E copil de ţigan, tu nu vezi? Oare ce era în
sufletul lui de copil? De ce atâta răutate? Ajunsesem ca În multe si­
tuaţii să jiu privită cu dispreţ.
Pot spune că toate acestea m-au impresionat şi m-au marcat
pe toată viaţa.

11. Cu câţiva ani în urmă, şcoala din comuna unde lucrez a


organizat o excursie pentru elevii ciclului primar în oraşul P., prin­
tre punctele de interes jiind şi un spectacol la Teatrul de păpuşi.
Printre elevii care şi-au exprimat dorinţa de a merge, s-au numărat
şi câţiva copii rromi din clasa unei alte colege învăţătoare. "Doamna "
i-a asigurat că sunt bineveniţi dar din discuţiile purtate ulterior, am
"
extras următoarele: Cum să mergem cu ţiganii la teatru? Ce-ar
zice lumea? Mai bine le spunem că spectacolul se susţine În limba
engleză şi ei nu o cunosc,· ar ji mai bine să nu cheltuiască banii de­
geaba. " Zis şi jăcut.. .lnsă părinţii rromi au simţit că jiii lor sunt În­
depărtaţi de ceilalţi elevi şi au apelat la mine să le iau copiii, împre­
ună cu clasa mea. Şi am acceptat în defavoarea bunelor relaţii cu
"
" doamna . Aşadar, am ajuns cu toţii la teatru, ne-am aşezat şi am
urmărit cu atenţie spectacolul, aşa. . . divers coloraţi cum eram. Ne
pregăteam de plecare, dar cineva nu-şi primise " lecţia ". Aici a in­
tervenit providenţa, căci piesa pe care tocmai o urmărisem era după
povestea Cenuşăresei, iar actorii, foarte deschişi şi comunicativi, au
purtat o discuţie cu copiii. l-au Întrebat şi dacă vor să devină actori.
Mai ales fetiţele au fost foarte Încântate. Li s-a cerut să "joace " pe
scenă, o bucată din poveste. S-au oferit mai multe copile, iar rolul
Cenuşăresei l-a jucat, cine credeţi? Chiar o fetiţă de rromi! A jucat
atât de bine, Încât au aplaudat-o şi actorii şi sala, chiar şi " doamna " !
Cel mai plăcut (pentru mine) a fost momentul în care un actor
i-a cerutfetiţei să îi arate pe " doamna " care se ocupase de dramaturgie
împreună cu ea şi o îndrumase în acest sens; iar fetiţa, cu un zâmbet
"
larg, a arătat-o pe " doamna care nici nu voise să o ia la teatru.

1 17
12. intâmplarea de faţă a avut loc la inceputul anului şcolar
200612007. Noi, cadrele didactice din şcoala din comuna P. ne aduna­
serăm pe I septembrie în cancelaria şcolii sau în mici gmpuri pe culoa­
rele instituţiei, trăind bucuria revederii după o vacanţă binemeritată.
Povesteam cu toţii întâmplări din concediul care tocmai se terminase.
La un moment dat, larma a fost întreruptă de vocea barito­
nală a directorului şcolii care ne invita politicos, să întocmim listele
de înscriere ale elevi/or. Treabă simplă pentru cei care au avut în
grijă clase şi anul trecut şi, puţin mai grea pentru cei care îşi formau
clase pentru început de ciclu; în ceea ce mă priveşte urma să fac lis­
ta de înscriere la clasa a doua aşa că nu mi-a fost greu să întocmesc
un tabel nominal pe baza catalogului de anul trecut. În timp ce scri­
am lista respectivă a venit la mine o colegă care avusese tot clasa a
1/-a, cu un an în urmă, şi care îmi spune că trebuie să o mai adaug
pe această listă şi pe " ţiganca aia de E. " pe care ea o lăsase repe­
tentă pentru că era " o hoaţă, o proastă şi o îngălată". Trebuie men­
ţionat faptul că persoana descrisă atât de plastic de către colega
mea este o fetiţă, de etnie rromă şi care provine din Centrul de Pla­
sament P., instituţie aflată în aceeaşi incintă cu şcoala.
O cunoşteam pe fetiţă şi vedeam aproape zilnic cum era
marginalizată şi batjocorită de toţi colegii săi şi de domnişoara învăţă­
toare. Nu i-am răspuns colegei mele, dar am mers la directorol şcolii
pentru a-i cere situaţia şcolară. Aici am aflat că eleva în cauză fusese
declarată repetentă din iunie, fără a fi nevoie de o evaluare în urma
unor examene de corigentă, aşa că am înscris-o în lista clasei a 1/-a A.
Eleva a venit la şcoală la o săptămână după începerea şcolii, de­
oarece avusese nişte promisiuni de preluare în plasament familial. Neşti­
ind şi neînţelegând la vârsta ei ce înseamnă să fii declarat repetent s-a
îndreptat cu ghiozdanul în spate către fosta ei sală de clasă. Impactul a
fost puternic: învăţătoarea a dat-o afară spunându-i că nu mai are ce
căuta în clasa ei, că s-a săturat până peste cap de ea şi că este repetentă.
Nu mi-a fost dificil să aud discuţia deoarece sălile de clasă sunt apropiate
şi, dându-mi seama despre ce este vorba, am ieşit şi-·am invitat-o pe E. în
sala mea de clasă, unde am prezentat-o elevilor ca pe o nouă colegă şi i­
am întrebat cine vrea să o primească în banca sa. Surpriza a fost destul
de mare: nu mai puţin de trei elevi s-au oferit a-ifi colegi de bancă.
in următoarele zile mi-am călcat pe inimă şi-am mers la co­
lega mea să-i cer câteva date despre noua mea elevă. Mi-a zugrăvit-

l iS
o ÎI1 culori sumbre. Din punctul ei de vedere, cu acest copil nu se mai
putea face nimic: în afară de situaţia la învăţătură care era dezas­
truoasă, acel copil era foarte obraznic, fura mâncare din ghiozdane­
le colegilor şi era foarte murdară, deşi există condiţiifoarte bune in
Centrul de Plasament. După ce am cules aceste informaţii "preţioa­
se " am Încercat să văd de fapt ce se întâmplă cu acest copil. Săptă­
mânile imediat următoare am observat tot timpul comportamentul ei
În relaţia cu ceilalţi copii şi, pe nesimţite am încercat să strecor sfa­
turi şi indicaţii de comportament. Trebuie subliniatfaptul că un aliat
important În transformarea comportamentului acestui copil l-am avut
în colectivul clasei care s-a comportat În conformitate cu cerinţele mele:)
[-am descoperit şi talentul muzical pe care acest copil îl are. Astăzi, in
clasa a I/I-a, fetiţa este un membru obişnuit, normal şi firesc al colecti­
vului, nimic din ceea ce era, niciuna din peceţile cu care acest copilfU­
sese înfierat În vechiul colectiv nu mai exista, nimic din comportamentul
său nu trădează pe acea " ţigancă hoaţă şi Îngălată".
Nu pot spune că nu a fost o muncă de lungă durată, dar am
văzut la timp că acel comportament urât se datora intoleranţei şi
neacceptării celor din jur, iar satisfacţia este cu atât mai mare cu cât
acest copil se pare Îşi dă seama că a fost într-un fel sau altul salvat
de pe o pantă în care singurul sens era cel care ducea spre abis.

13. Toţi oamenii când sunt Întrebaţi susţin sus şi tare ca nu


fac discriminări şi nu sunt rasişti deşi una zic şi alta simt. Am să În­
cerc să-mi argumentez spusele printr-o Întâmplare trăita de mine
când aveam doar zece ani. Eram la începutul clasei a patra, prima zi
de şcoală. Învăţătoarea vine În clasă şi ne anunţă că vom avea o co­
legă nouă. Toată lumea era bucuroasă la Început, dar când colega
cea nouă a intrat în clasă zâmbetul le-a dispărut tuturor de pe faţă.
Era o fetiţă de etnie rromă. La început nu realizasem ce se Întâmpla­
se dar m-am dezmeticit şi mi-am dat seama. Nimeni nu o acceptă pe
fata cea nouă, nici măcar doamna Învăţătoare care era un exemplu
de urmatpentru noi, şi ea o trata cu indiferenţă.
Am mers in acea zi acasă, am discutat cu familia mea care
mi-a dat câteva sfaturi. Ei m-au rugat să fiu eu cea care face primul
pas şi să încerc să mă Împrietenesc cufata cea nouă.
Am Încercat să mă apropii de ea şi uşor, uşor am integrat-o
în grup. M-am simţit mândră de mine că le-am dat şi colegilor o lec-

1 19
ţie de viaţă şi i-am făcut să înţeleagă că toţi oamenii indiferent de
religie, sex sau naţionalitate merită o şansă de la societate.
Dezamăgirea mea cea mai mare a fost că doamna învăţătoa­
re nu a făcut nimic ca să ne facă să înţelegem situaţia ba mai mult
ne-a dat un exemplu negativ. Am înţeles că problema nu venea din
partea colegilor, ci din partea dânsei pentru că nu a avut competenţa
de a ne pregăti pentru noi provocări.

14. O persoană de care îmi amintesc cu drag defiecare dată,


şi pe care am iubit-o cu adevărat în copilărie şi faţă de care am un
respect deosebit şi astăzi, este fosta învăţătoare. Nu mulţi copii au
avut norocul să întâlnească şi să se bucure de un astfel de cadru di­
dactic şi de aceea eu mă consider norocoasă.
Pentru mine, întregul comportament, toate gesturile îmifolo­
sesc ca exemplu în viitoarea mea carieră pe care mi-am ales-o. Ceea
ce mi-a plăcut în mod deosebit şi m-a marcat, nu mă priveşte întoc­
mai pe mine, ci pe un coleg din învăţământul primar, un coleg de
etnie rromă, un băiat prietenos căruia îi făcea plăcere să colaboreze
cu colectivul clasei noastre. Capacitatea sa intelectuală nu era foar­
te dezvoltată, iarfamilia din care făcea parte era modestă şi dezinte­
resată de educarea lui. Doamna învăţătoare a avut o ambiţie deose­
bită şi în clasa l-a, pentru a-l putea promova, în timp ce nouă ne dă­
dea altceva de lucru, dânsa trecea în ultima bancă cu colegul meu şi
exersa cititul. Menţionez că, în opinia mea, nici pentru dumneaei nu
cred că era prea plăcut deoarece era un băieţel cu hainele murdare,
cu miros urât. in ciuda mediului din care făcea parte, învăţătoarea
nu l-a discriminat niciodată şi astfel am promovat în aceeaşi forma­
ţie până în clasa a IV-a.

15. in clasele I-IV, printre colegii de clasă am avut şi un elev


de etnie rromă.
Doamna învăţătoare avea un comportament pozitiv faţă de
el, în multe situaţii: când era vorba de bani pentru diferite materiale
auxiliare în clasă, reparaţii sau lucruri asemănătoare, ea îi ruga pe
ceilalţi părinţi să pună ei bani şi pentru c., deoarece acesta prove­
nea dintr-o familie numeroasă cu mulţi copii şi singurele surse de
venit erau alocaţiile copiilor. Când era vorba de rechizitele necesa­
re, punea dânsa bani şi i le cumpăra băiatului.

120
Un alt factor pozitiv În educarea lui e. de către doamna în­
văţătoare a fost că, atunci când acesta a terminat cele patru clase
primare, se descurca, cât de cât la citit, scris şi socotit. Aşa cum s-a
preocupat de restul elevi/or să Înveţe, aşa a procedat şi cu e., nejă­
când nicio diferenţă. Probabil, doar cu clasele I-IV a rămas e., pen­
tru că, În clasa a V-a nu ne-a mai fost coleg şi nici nu am mai auzit
de el, că s-arfi mutat la o altă şcoală.
Există Însă şi o parte negativă, de pe urma căreia, probabil,
e. a avut de suferit emoţional: unor elevi din clasă le-au dispărut,
Într-o pauză, mai multe pixuri şi stilouri. Elevii păgubiţi s-au dus la
doamna învăţătoare, i-au spus cele întâmplate şi că ei îl bănuiesc p�
e. Odată intrată În clasă, doamna învăţătoare l-a chemat pe e. în
faţă, la catedră şi din două mişcări l-a plesnit pe băiat cu un indica-
tor, peste mâini, Întrebându-l de ce a făcut asta şi i-a cerut să scoată
imediat pixurile. Cu lacrimi în ochi, e. a mărturisit că nu este el vi­
novatul, că nu le-a furat, dar era vinovat de un lucru: îi văzuse pe
jăptaşi dar nu spusese nimic. Doamna învăţătoare s-a dus apoi cu el
să-i găsească pe vinovaţi; s-a dovedit că fusese o farsă pusă la cale
de câţiva elevi mai mari şi că la sfârşitul orelor, bunurile aveau să
fie înapoiate. Doamna învăţătoare i-a cerut scuze lui e. pentru că l-a
acuzat fără dovezi, bazându-se doar pe bănuielile colegilor, dar l-a
pedepsit totuşi, punându-l să stea la colţ, pentru că ascunsese adevărul.
Se poate ca băiatul săfi înţeles că a greşit atunci când i-a " aco­
perit " pe ceilalţi băieţi, rău intenţionaţi, dar oare a Înţeles el de ce a fost
acuzat pe nedrept, fără dovezi, doarpentru că era de etnie rromă?

16. Deşi locuieşte într-un sat în care rromii sunt oarecum


marginalizaţi ", adică, cei mal mulţi locuiesc pe aceeaşi stradă,
"
copilul despre care e vorba nu şi-a pus niciodată întrebări. A mers la
şcoală ca şi ceilalţi copii, s-a jucat, s-a distrat, a legat prietenii cu
toţi cei de vârsta lui, nu doar cu copiii rromi; cu alte cuvinte, era
integrat perfect. Ceilalţi copii rromi mai discutau din când în când
despre faptul că sunt un pic diferiţi fală de ceilalţi copii, îşi mai au­
zea părinţii şi bunicii discutând deschis şi rostind cuvântul " ţigan ",
dar acest lucru nu l-a determinat să îşi pună vreo întrebare ori să-i
întrebe pe părinţi. Problema gravă s-a petrecut atunci când el era în
clasa a IV-a şi învăţătoarea a început să vorbească despre acest
"
" defect al lui. I-a spus că a venit momentul să afle că este ţigan, că
121
nu trebuie să fie supărat din acest motiv, că nu trebuie să se simtă
diferit de colegii lui şi să nu se simtă jignit dacă colegii lui vor mai
face glume pe seama lui, că nu este vina lui că s-a născut aşa. Învă­
ţătoarea şi-a asumat atribuţii care nu-i reveneau, lucru care a de­
ranjat-o foarte rău pe mama copilului, pentru că doar ea şi soţul ei
erau în măsură să-i vorbească şi să-i explice acest lucru. Din acel
moment, copilul a devenit retras, s-a închis în sine, fiind demoralizat
şi urândfaptul că este altfel decât colegii săi şi prietenii lui. Copilul
se gândeşte şi astăzi lafelul în care a aflat, la sentimentele neplăcute
care l-au încercat din cauza a ceea ce îi spusese învăţătoarea.

1 7. Învăţătoare fiind. cunosc bine specificul comunităţii lo­


cale şi mă străduiesc de fiecare dată să cunosc colectivul de elevi al
clasei pe care o conduc, clasa in care mai mult de jumătate din nu­
mărul de elevi sunt de etnie rromă.
Promovând respectul. inţelegerea şi toleranţa doresc sa cre­
ez un mediu adecvat de învăţare şi să combat acţiunile discriminato­
rii în şcoală. Pentru mine, toţi copiii se bucură de drepturile lor şi
nu-i tratez diferenţiat in funcţie de apartenenţa etnică sau originea
socială. Consider că mă bucur de aprecierea părinţilor elevilor mei
pentru aceasta.
Mă străduiesc sa promovez educaţia interculturală in proce­
sul de integrare a copiilor rromi şi mă bucur că nu există discrimi­
nare în rândul elevilor mei. Se joacă împreună. cântă, desenează.
colaborează la diferite activităţi, acceptă safie colegi de bancă.
Părinţii sunt deschişi şi unii chiar imi împărtăşesc unele
probleme personale. Spre surprinderea mea, într-o zi. mama unui
elev a venit la şcoală nemulţumită de locul pe care îl ocupa copilul
ei in bancă. Era coleg de bancă cu un copil de etnie rromă. un copil
care învăţa foarte bine, bine îngrijit de părinţi si un copil sociabil. I-am
vorbit despre copilul de etnie rromă caracterizandu-J aşa cum era
de fapt. A ascultat părerea mea şi totuşi m-a rugat sa-J mut pe copi­
lul ei într-o bancă cu alt copil care să nu fie de etnie rromă.
A doua zi am propus copiilor sa schimbăm locurile ca la un
joc cunoscut de ei ''pasările zboară " în care pasările, adică ei, eLevii,
să-şi aLeagă singuri "cuibul". Am tot repetat jocul până când elevul,
a cărui mamă a venit la şcoală, a rămas în bancă cu un copil care nu
era de etnie rromă. Dar. după o săptămână mama, nemulţumită a

1 22
venit la şcoală fără prea multă îndrăzneală şi mi-a spus că îi pare
rău că nu a ascultat de părerea mea, că acum copilul ei s-a împrie­
tenit cu noul coleg de bancă, dar nu e mulţumită de această priete­
nie, dorindu-şi să-şi vadă copilul din nou în bancă cu fostul coleg,
v., băiatul de etnie rromă, cu care era de altfel, prieten bun şi se
jucau şi în timpul liber.
Sperând că a primit o lecţie, i-am promis că voi propune iar
elevilor mei jocul ''pasările zboară ", şi poate V. va alege "cuibul"
alături de copilul ei.

18. Învăţasem să scriu grafisme şi chiar cuvinte înainte de )


clasa 1, dar atunci când la şcoală am trecut la scrierea propriu-zisă,
mi s-a părut că nu mai ştiam nimic, mâna îmi tremura, muşchii mâi­
nii refuzau să ţină corect instrumentul de scris. Domnişoara învăţă­
toare a sesizat asta; s-a apropiat de mine, m-a mângâiat gingaş pe
cap şi aşa mână lângă mână, am reuşit să scriu literele.
Treptat, treptat am căpătat încredere în mine, am considerat
că nu e aşa greu la şcoală, că domnişoara e " bună " şi ne iubeşte pe
toţi la fel. Ne-a îndemnat de asemenea să fim uniţi, să ne Înţelegem,
să ne ajutăm, să nu facem diferenţe Între noi. De ce spun as­
ta? . . . deoarece aveam În clasă şi un băiat de etnie rromă, M , care
provenea dintr-o familie cu mulţi copii, cu posibilităţi materiale re­
duse, ai cărui părinţi nu aveau timp să vină la scoală, să se interese­
ze de el, deoarece lucrau din greu să-şi Întreţină familia.
Domnişoara a Înţeles că M doreşte să vină la şcoală, să Înveţe,
de aceea lucra cu el, Îi cumpara din salariul său de Învăţător debutant,
caiete, pixuri, mâncare. Ne mobiliza şi pe noi să-·1 ajutăm, să discutăm
cu el, să ne jucăm În recreaţii şi cu el. Comportamentul domnişoarei şi
al nostru i-au dat Încredere lui M Se străduia " să ţină ritmul" cu noi,
cei/alţi din clasă, devenise prietenos, mai vesel, povestea din Întâmplări­
le din familie, �teptând eventuale sfaturi. El creştea odată cu noi,
bucurându-se de acee�i atenţie ca şi noi din partea domnişoarei Învă­
ţătoare, care nu a făcut vreodată diferenţe rasiale sau sociale.
Din nefericire, când a intrat În clasa a V-a, situaţia s-a
schimbat. M a fost atât de batjocorit şi jignit de unul din profesori
din cauza sărăciei şi etniei sale, Încât În clasa a V1-a nu a mai rezis­
tat şi a abandonat şcoala.

123
4.3.1.3. Gimnaziu
19. Am participat la o olimpiadă de matematică unde erau şi
copii de etnie rromă.
Mai exact, erau doi. Profesoara care ne-a asistat se compor­
ta urât cu ei, nu îi băga în seamă şi nu le explica ce trebuie să facă.
in schimb, nouă ne acorda foarte multă atenţie. Unul dintre cei doi
copii, fiind foarte bun la matematică, a rezolvat subiectele. Când a
văzut profesoara că a terminat, a început să vorbească cu el. Proba­
bil că şi-a dat seama că, indiferent de culoare, copiii pot fi la fel de
inteligenţi şi trebuie trataţi la fel.

20. O prietenă mi-a povestit o întâmplare pe care am să o


relatez în cele ce urmează.
S-a întâmplat într-o şcoală generală din oraşul P. Era în
clasa a V-a când la ea în clasă a venit un nou coleg (un băiat) de
etnie rromă. Se mutase de la o şcoală din sat, la oraş.
Acel băiat era privit de ceilalţi colegi într-un anume fel. El
era un copil cuminte, ordonat, inteligent, într-un cuvânt, un elev
normal. Colegii din clasă nu prea vorbeau cu el, nu îl integrau în
grupul lor, se purtau cu el altfel decât se purtau ei între ei. Acel copil
nu era tratat prea frumos de colegi din cauză că era de etnie rromă,
iar ceilalţi nu erau ca el.
Doamna dirigintă a clasei a observat că acel copil era mar­
ginalizat. A început să stea de vorbă cu colegii lui de clasă. Le-a ex­
plicat că toţi copiii sunt egali, că nu contează etnia din care el face
parte şi că mai important este faptul că el este un copil bun, cuminte,
un copil ca şi ei. Copiii au înţeles mesajul dirigilltei şi comportamen­
tul lorfaţă de acel coleg s-a schimbat.
Consider că mesajul transmis de acea dirigintă a ajutat şi a
avut un rol pozitiv la integrarea acelui elev în acea clasă.

4.3.1.4. Liceu
21. Aş dori să relatez un eveniment din viaţa unei colege de
liceu pe care am cunoscut-o foarte bine. lncă din clasa a IX-a aveam
o colegă de etnie rromă, pe nume D. Eu şi ceilalţi colegi ne înţele­
geam destul de bine cu ea şi niciodată nu am făcut diferenţe între ea
şi noi: era o fată inteligentă, frumoasă şi foarte ordonată. in schimb,
aveam o profesoară de biologie care de fiecare dată se lua de ea
pentru că, spunea dânsa, " nu suporta rrom ii ".

124
De multe ori o scotea la tablă şi o asculta şi deşi ştia, pentru
că D. Învăţa la fiecare oră de biologie, ştiind că o întreabă, îi dădea
de fiecare dată o notă mai mică decât merita.
Inainte de ora de biologie, D. ne spunea: "E imposibil să nu
se ia şi de data aceasta de mine " şi toată ora stătea cu frică. De fie­
care dată când auzea vorbindu-se de biologie, D. prefera să plece
ori ne zicea să schimbăm subiectul. Ca urmare, a început să urască
biologia şi tot ce are legătură cu ea, de aceea a dat la o facultate în
care să fie sigură că nu se face biologie.

4.3.2. Religie

4.3.2. 1. Clasele primare


22. Am să relatez cazul unui şcolar mic care, în urma inter­
sectării religiei părinţilor cu cea a bunicilor lui avea de suferit la
şcoală. Copilul se numeşte V.D., are 9 ani şi este în clasa a III-a.
Părinţii lui sunt creştini ortodocşi însă bunicii lui au adoptat cu
mulţi ani în urmă, o altă alternativă. V.D. este crescut şi educat de
către părinţi. Vacanţele şi timpul liber le petrece cu bunicii. Copilul
şi-a însuşit elemente din credinţa bunicilor, ceea ce a deranjatfoarte
tare pe profesoara de religie de la şcoală. Ea nu face altceva decât
să respingă întrebările la care copilul căuta un răspuns, de teamă că
alţi copii vor incepe să pună întrebări.
Părinţii lui V.D. au sta de vorbă cu profesoara, aceasta
sugerându-le să nu-l mai lase pe copi/ în tovărăşia bunici/or. Părin­
ţii i-au explicat că nu pot distruge armonia familiei şi că ei nu văd în
asta un lucru periculos; oricum, ei nu pot opri copilul să îi iubească
pe bunici. Ei i-au mai explicat că, pe măsură ce copilul va creşte, el
va deosebi ce e bine de ce e rău. În familie ei continuă datinile reli­
gioase ortodoxe pe care copi/ul le primeşte cu bucurie.
A părut că profesoara a înţeles dar, la următoarea oră de re­
ligie, profesoara i-a sugerat lui D. să meargă la biserică, deoarece îi
va mări calificativul. D. a fost Încântat de propunerea profesoarei şi
a cerut voie părinţilor să meargă la biserică. Acestora, propunerea
doamnei le-a sunat a ameninţare şi nu l-au lăsat. Bineinţeles că D. s­
a arătat tare dezamăgit că nu va mai putea primi un calificativ mare.
Părinţii au mers din nou la şcoală, apelând de data aceasta
la învăţătoarea copilului, povestindu-i situaţia acestuia. fnvăţătoa-

125
rea rămâne uimită; până atunci nu ştiuse de ce V.D. are note mici la
religie, el fiind un copil cuminte, cu note bune, apreciat pentru pre­
miile obţinute la concursurile de educaţie plastică.
Vocea blândă, caldă şi chipul învăţătoarei le-a dat părinţilor
speranţa că problema se va rezolva. lnvăţătoarea a luat legătura cu
profesoara de religie, cerându-i acesteia mai multă înţelegere. De
asemenea, i-a cerut permisiunea să asiste la câteva ore de religie.
Acest lucru a fost benefic, profesoara înţelegând că D. nu
putea să îi deruteze pe colegi, oricum aceştia nearătându-se intere­
saţi de întrebările lui.

23. Printre copiii clasei I din şcoala Z unde profesez ca învă­


ţătoare, se numără patru copii care fac parte din cultul adventist,
faţă de ceilalţi copii care sunt creştin-ortodocşi.
In vederea pregătirii serbării de Crăciun, le-am dat copiilor
poezii ca să le înveţe acasă şi am repetat câteva colinde. In timpul
acestor activităţi, unul dintre elevi s-a ridicat şi, pe un ton foarte
vehement, mi-a spus că cei patru elevi de altă religie nu ar trebui să
participe la serbare, deoarece ei nu vin la biserică, nu se împărtă­
şesc, nu merg cu colindul prin sat. in sprijinul acestui băieţel au ve­
nit şi alţi copii care au enumerat, de asemeni, diferenţele de compor­
tament religios ale familiilor adventiste.
Dintre cei patru copii adventişti, două fetiţe au început să
plângă, spunându-mi că părinţii lor le dau voie la serbare, dar nu le
permit alte activităţi desfăşurate cu ocazia sărbători/or de iarnă.
l-am ascultat pe toţi cu atenţie şi i-am lăsat să discute între
ei în speranţa că vor ajunge singuri la o concluzie pozitivă. Din pă­
cate, nu s-a întâmplat astfel.
Aşadar, am început prin a spune că oamenii sunt diferiţi şi
tocmai aceste diferenţe creează conflicte, deoarece nu toţi acceptăm
obiceiuri şi tradiţii noi, întâlnite. l-am stimulat pe copii să îmi poves­
tească despre felul în care se joacă în timpul liber cu aceşti copii
adventişti şi împreună am ajuns la concluzia că nu există nicio deo­
sebire şi toţi se joacă împreună, sunt buni tovarăşi de joacă.
Le-am amintit că Isus a spus tuturor oameni/or: " Lăsaţi copiii
să vină la Mine! "fără a preciza o anume religie, culoare ori provenien­
ţă. Am luat legătura şi cu profesoara de religie care le-a explicat şi din
alte perspective, că înfaţa lui Dumnezeu, toţi oamenii sunt lafel.

126
Se pare că cele exprimate de copii proveneau din cele auzite
în familie sau din discuţiile enoriaşilor ortodocşi. Discuţiile noastre
au dat rezultate deoarece. în zi/ele următoare, cei patru copii adven­
tişti au fost invitaţi de ceilalţi să meargă împreună la " colindeţe ".

24. in urmă cu patru ani pe scara mea s-a mutat o familie ve­
nită din Iordania, care avea o fetiţă. Datorită naţionalităţii şi religiei
musulmane, fetiţa a avut de îrifruntat multe necazuri de la cei din jur.
Nu a mers la grădiniţă pentru că nu ştia limba şi a avut me­
ditator acasă. in clasa întâi, ea era marginalizată de către copii din
cauza culorii pielii; aceştia îi spuneau că e " ţigancă " şi că miroase .1
(deşi nu era adevărat). Nicifamilia ei nu era bine văzută în bloc, din
cauza religiei şi a vestimentaţiei speciale.
Prima zi de şcoală a fost teribilă pentru fetiţă. Toţi părinţii
se uitau ciudat la ea şi la mama ei, dându-şi coate. invăţătoarea
vorbea frumos şi politicos cu toţi părinţii, dar când a ajuns la ele,
tonul s-a schimbat, devenind chiar iritat.
Atunci când copiii au trebuit să fie aşezaţi in bănci, fetiţa a
rămas la urmă, pentru că nimeni nu voia să stea în bancă cu ea.

4.3.2.2. Gimnaziu
25. Verişoara mea mi-a povestit despre un coleg al ei de
şcoală generală care nu era de religie creştin ortodoxă.
Toţi copii din clasă erau de religie ortodoxă, iar acest copil
(băiat) nu era de religia aceasta. Unul dintre profesorii lor cunoştea
acestfapt şi se purta urât cu el.
Profesontl il trata nefiresc pe acel copil, se observa că are
ceva contra lui.
Odată a râs de el în faţa clasei spunându-i că el nu este ca
ceilalţi copii. că nu este de aceeaşi religie. Copilul s-a ruşinat şi de
atunci nu se mai simţea sigur pe el la ore. Nu mai era acelaşi coleg.
Se schimbase. Era complet închis în sine.

26. incep să-mi amintesc de primii ani de şcoaIă....şi nu cu


foarte multă plăcere...
O învăţătoare care iubea mai mult titulatura de " soţia co­
mandantului de miliţie " decât pe aceea de " tovarăşa învăţătoare " şi
cum eram în vremurile acelea in care conta foarte mult să ai o rudă

127
care lucrează la miliţie, " tovarăşa " îşi permitea să facă anumite
lucruri care în niciun caz nu erau demne de un cadru didactic. . .
Aveam ş i un coleg, mititel, firav, blond şi c u nişte ochişori
verzi, frumoşi. . . Se numea C. Un copil cuminte, estul de liniştit, foar­
te manierat... într-un cuvânt, genul de copil care nu creează proble­
me. Exista totuşi o problemă... avea o altă religie care nu-i permitea
să vină sâmbăta la şcoală. Este lesne de închipuit cum era tratat
acest copil în situaţia în care nici noi, majoritarii de religie ortodo­
xă, nu aveam voie să fim prea religioşi.
Şi îmi amintesc acum lacrimile ce curgeau necontenit din
acei ochişori verzi, când " tovarăşa " trăgea cu mult sadism, cu vâr­
ful degetelor, de perciunii aceia gălbiori, întrebând cu voce stridentă
şi ton extrem de ridicat: "De ce n-ai venit dobitocule, la şcoală,
sâmbăta? Te-ai dus iar la pocăiţii tăi. . . ? Drăcuia, folosea jigniri
grave, inclusiv la adresa părinţilor lui şi cu rigla de lemn lovea cu
multă sete palmelefirave ale colegului " altfel decât noi ".
Era pedepsit aspru, i se scădea nota la purtare deşi era un
copil model, nu era notat în mod corect şi tot timpul era " luat pes'e
picior ". Orice greşeală, cât de mică pe care o făcea acest copil era
transformată într-o tragedie şi orice răspuns eronat era " răsplătit cu
replica: "Poate acolo la voi, la pocăiţi. La proştii tăi, acolo! "
Era jignit mai tot timpul, bătut, pus în situaţii jenante de ge­
nul: "Râdeţi de el, copii! "
Au trecut anii, am ajuns la gimnaziu, vremurile s-au schim­
bat, dar problemele lui C. nu s-au terminat! Căzuse regimul comu­
nist, nu se mai mergea sâmbăta la şcoală, dar se făceau ore de reli­
gie ortodoxă la şcoală. Din câte îmi amintesc, nu erau obligatorii
aceste cursuri, iar părinţii trebuiau să îşi dea acordul în scris pentru
orele de religie. Părinţii lui C au refuzat, aşa cum era de aşteptat ca
el să participe la aceste cursuri.
Dar. . . profesorul de religie era şi profesor de muzică. Pro­
blemele lui C păreau a nu se mai sfârşi. Erajignit, ameninţat şi, deşi
C ştia să cânte la orgă (învăţase asta de la pastor) şi ştia mult mai
multă teorie muzicală decât noi ceilalţi, la muzică avea note foarte
mici. Părea o situaţie fără ieşire..
În cele din urmă, părinţii lui C au găsit o soluţie destul de în­
ţeleaptă. I-au permis acestuia să frecventeze cursurile de religie or­
todoxă, fiind convinşi că principiile lui religioase nu vor fi cu nimic

1 211
afectate dacă acesta ia contact cu o altă religie. Se pare că mai de­
grabă părinţii au înţeles sensul interculturalităţii şi al respectării
diferenţelor, însă profesorul persevera în a-l jigni pe C, îl obliga să
se închine, deşi credinţa lui nu-i permitea acest lucru, să recite , Cre­
zul ', să îl pună în lot felul de situaţii jenante.
Până la urmă, salvarea lui C a venit chiar de la preotul din
oraş, care ne-a devenit profesor de religie şi care a înţeles perfect
situaţia. Orele de religie deveniseră interesante, preotul purta chiar
conversaţii pe teme biblice cu C, care ştia foarte multe versete...
foarte multe pilde. Prin aceste conversaţii interesante, preotul ne-a
făcut şi pe noi să înţelegem şi să acceptăm că există oameni cu alte )
religii decât cea ortodoxă.

27. Întâmplarea s-a petrecut într-o şcoală de la ţară din jude­


ţul A., acum trei ani. Elevii ciclului gimnazial urmau să organizeze o
serbare cu ocazia sărbătorilor de iarnă în municipiul P. Această ser­
bare era organizată de către profesoara de religie care era şi dirigin­
tă. In această clasă era şi un copil aparţinând altei doctrine religioa­
se. Problema a apărut între dirigintă şi elev într-o discuţie contradic­
torie pe teme religioase. La această discuţie diriginta a avut o ieşire
nejustificată şi a defăimat orientarea religioasă a acestui copi/.
Acest elev îşi dorea foarte mult ca împreună cu clasa şi şcoala
la care învăţa să participe la această serbare, dar diriginta a evitat
să-i ia deoarece spunea ea .. este pocăit şi are alte obiceiuri, să mear­
gă cu pocăiţii lui ". Acest copil a fost atât de afectat timp de trei zile
încât părinţii au mers la şcoala din satul vecin care şi ea organiza
serbare şi a rugat pe doamna directoare şi pe profesoara de religie
să-i primească copilul În cor. Copilul a mers la serbare cu şcoala din
satul vecin; acolo s-a Întâlnit cu colegii şi cu diriginta. Dirigintafoar­
te încruntată îi zice: .. De ce ai venit dragă, nu ţi-am spus să nu vii
pentru că eşti de altă religie? ". Elevul Îi răspunde respectuos că nu a
venit cu colegii lui ci cu colectivul de elevi de la şcoala vecină. Atunci
diriginta a Înţeles că purtarea ei afost una necuviincioasă şi şi-a cerut
iertare elevului, părinţilor dar şi colegelor de la şcoala vecină. Elevul
a iertat-o dar a intrat în scenă tot cu şcoala adoptivă.

129
4.3.1. 3. Facultate
18. Povestea este reală şi mi s-a întâmplat chiar în facultate.
Eu sunt adventistă, motiv pentru care nu pot veni Sâmbăta la cursuri
sau la examene. Zilele trecute am avut examen la una din materiile
la care am avut cursuri numai Sâmbăta. M-am pregătit intens şi nu a
fost deloc uşor să învăţ singură, tot. Zile şi nopţi nedormite, ore de
stres şi emoţii, gânduri şi rugăciuni. Până aici, nimic ieşit din comun.
De când am intrat anul acesta la "fără taxă ", unele colege
au început să mă discute pe la spate. Cu câtva zile înainte de această
sesiune, o colegă mi-a şoptit că un grup restrâns de colege " drăgu­
ţe " s-au unit împotriva mea fără ca eu să le zic ori să le fac ceva,
vreodată. S-au vorbit să se revolte dacă eu mai primesc IO la materi­
ile la care nu vin Sâmbăta. Nu am reacţionat în niciun fel, dimpotri­
vă, m-am purtat cu ele ca de obicei.
Şi chiar s-a întâmplat. Lucrarea mea a fostfoarte bună, porto­
foliul impecabil, dar lucrul acesta nu prea m-a ajutat. In loc să mise dea
nota cuvenită, mi s-a luat un punct pentru absenţe. Motivul pentru care
eu nu pot veni Sâmbăta este unul bine întemeiat Un om de bună credin­
ţă nu poate să nu ţină cont de acest lucru. În condiţiile în care eu vin zi
de zi în cursul săptămânii şi în condiţiile în care am învăţat cu toată
seriozitatea, mă consider nedreptăţită. Nu pretind că sunt o studentă de
1 0 (pentru că nimeni din grupa noastră nu este de 10), dar raportându­
mă la ceilalţi colegi, eu aşa consider, că mi s-a făcut o nedreptate. Am
fost singura căreia " i s-a luat " din notă. Un punct în minus nu este un
capăt de ţară, dar gestul m-a durut. Mi s-a zis că nu este drept faţă de
celelalte colege care vin şi sâmbăta şi că " unele colege au început să
vorbească ". Sper că acum pot dormi liniştite.

4.3.4. Alte relatări legate de incluziune

4.3.4.1. Copii bolnavi în învăţământul de masă


Acum mai mulţi ani, vizitam un centru de plasament cu pre­
şcolari; era ora prânzului şi micuţii erau deja în jurul meselor, aştep­
tând mâncarea care, după miros, se anunţa foarte bună. Foarte aproa­
pe dar într-un ungher umbrit, sub o scară, doi băieţei cu ochii plânşi,
cu feţişoare triste. Li s-a aşezat repede în faţă câte o farfurie cu ceva
neapetisant, de către o îngrijitoare care purta mânuşi de plastic. Ni­
meni nu s-a mai apropiat de ei, nu i-a mai întrebat dacă au nevoie de

1 30
ceva, dacă le place, etc. Era o fereală generală care scotea şi mai mult
în evidenţă cât de mici, neajutoraţi şi necăj iţi erau cei doi. La întreba­
rea mea, mi s-a răspuns cu mare teamă că sunt bolnavi, cu o mimică
foarte expresivă ca şi cum dacă ar fi pronunţat numele bolii s-ar fi
molipsit. Cei doi mititei erau nişte paria, o simţeau din plin deşi nu
înţelegeau de ce anume se întâmplă toate acestea. Fuseseră diagnos­
tic aţi cu HIV; singura uşurare, dacă se poate spune aşa, era că măcar
erau doi şi puteau fi împreună.
Câte s-au schimbat în ultimii ani? Nu prea multe - mentalită­
ţile, ignoranţa ori nepăsarea adulţilor care au datoria de a explica ce
.1
se întâmplă, fac multe alte victime. Cele câteva povestiri de mai jos
prezintă această situaţie, cu bune şi cu rele.

29. Un moment greu de depăşit a fost acela când am aflat că


unul dintre colegii noştri are o boală incurabilă: leucemie!
Eram În clasa a fII-a şi nu Înţelegea de ce o. lipseşte atât de
mult de la şcoală. intr-o zi doamna a venit şi ne-a spus că o. este inter­
nat într-un spital din B. pentru că suferă de o boală gravă, leucemie.
Ţin minte că fiecare dintre noi a mers acasă şi a povestit pă­
rinţilor despre cele aflate. ÎII ziua următoare În clasa noastră avea
să se dea o luptă aprigă . Erau voci care strigau: A zis mama să nu
"

mai vorbesc cu O., să nu mă mai joc cu el ca să nu iau boala! ". Co­


legul de bancă al lui 0., băiatul cu care stătea încă din clasa întâi, i-a
zis doamnei: "A zis mama să mă mutaţi! '"Nu ştiam ce să mai cred!
lvfama îmi spusese că într··adevăr este o boală foarte gravă, care
poate provoca chiar moartea, dar care nu se ia şi că o. trebuie în­
conjurat cu multă dragoste; el trebuie să simtă că îi suntem alături.
Cu toate astea, observam că sunt mai multe voci contra. Văzând lup­
ta dintre cele două tabere care răsăriseră la noi în clasă, doamna a
intervenit şi ne-a spus că vom avea un invitat la noi la oră. Era
doamna doctor a şcolii noastre. Dânsa ne-a lămurit cu privire la
boala lui o. Şi atunci am înţeles cu toţii că el nu reprezintă deloc un
pericol pentru noi.
Când s-a întors de la spital, o. a avut parte de o primire ne­
maipomenită, iar noi, colegii lui, am fost alături de el cu sufletul şi
cu tot ce am putut noi, până atunci.
Spunea că e atât de fericit când vine la şcoală şi că Dumne­
zeu l-a înconjurat numai cu oameni buni.

131
30. Am aflat că elevul D suferă de o boală incurabilă. Cu­
nosc modul de evoluţie şi transmitere a bolii. Elevul ştie şi el acest
motiv pentru care este retras şi închis în el. Nici nu mă gândesc: va
fi aşezat singur într-o bancă în spatele clasei.
Relaţia Între mine şi el este distantă. Îl ocolesc adesea. Nu-i
corectez nici măcar caietul. Nu-i încurajez nici elevii, colegii lui să
se apropie de el. Nu încurajez nici faptul de a-i împrumuta un creion
sau alt obiect. E permanent trist dar ce să fac? Să intru în conflict cu
părinţii celorlalţi copii? Mă tem şi pentru sănătatea mea. Nu pun in
balanţă faptul că eu însumi aş putea avea boala aceasta. Nu mă in­
treb nici cât de plăcută mi-ar fi această izolare. Ştiu că nu e bine ce
fac. Uneori mă cuprinde mila, dar sentimentul nu e de durată.
Dar uneori mă gândesc că e şi el un suflet de copii şi poate
are nevoie de afecţiune decât colegii lui.
Jntr-o zi l-am văzut vorbind cu un câine. Era vesel şi câinele
se gudura pe lângă el, îi lingea mâinile şi se bucura de prezenţa unui
prieten, într-un cuvânt era total transformat.
A fost prima dată când mi-a fost ruşine de mine şi de com­
portamentul meu de dascăl la catedră.

3 1. Un caz de discriminare l-am i'n tâlnit în grădiniţa unde


lucrez.
Un băieţel cu o problemă de sănătate la urechi, ce poartă un
aparat auditiv cu ajutorul căruia poată să audă puţin atunci când i
se vorbeşte aproape, tare şi rar, a fost respins de majoritatea grădi­
niţelor pe unde părinţii au încercat să-I înscrie. Aceasta deoarece
copilul, trăind poate într-o lume a lui, neauzind i'ntotdeauna ce se
întâmplă în jurul lui, se comportă i'n neconcordanţă cu regulile cla­
sei: se ridică de la masă în timpul activităţilor didactice, pleacă prin
clasă, iese din clasă fără să ceară voie, vorbeşte neîntrebat tot tim­
pul, exclamând cuvinte neînţelese, mâzgăleşte pe caietele celorlalţi
copii în câteva secunde, etc. Cu un astfel de copil trebuie foarte mul­
tă răbdare, o muncă imensă. Jn plus, trebuie ţinut tot timpul lângă
educatoare, aceasta explicându-i mereu totul, tare şi rar.
Din aceste motive, mai bine zis din comoditate, el a fost res­
pins în nenumărate rânduri de educatoarele respective, dar în final
s-au găsit şi oameni cu suflet care l-au primit la grădiniţa unde lu­
crez şi datorită cărora copilul se bucură de anii de grădiniţă şi este

1 32
foarte Încântat şi fericit că poate şi el să facă ceea ce fac şi ceilalţi
copii de vârsta lui.
Stând de vorbă într-o zi cu mama lui mi-a mărtun'sit aproape
cu lacrimi în ochi că nu reuşeşte să-I mai ţină acasă in nicio zi. Pur
şi simplu, dimineaţa când se trezeşte îi cere să-I Îmbrace şi să-I adu­
că la grădiniţă.

32. După terminarea gimnaziului, am intrat la liceul " I.M. "


din T. La scurt timp am observat că am o problemă dentară. Am
mers la doctor şi mi s-a recomandat un aparat dentar fu. A m fost
nevoită să-I port un an de zile, an În care am fost privită de colegi cu .1
dispreţ. Toţi râdeau de mine şi Îmi strigau: "Betty cea urâtă! ". Ajun­
sesem să nici nu mai zâmbesc, considerându-mă o persoană urâtă.
În schimb, le-am " zâmbit " cu notele foarte bune pe care le primeam.
Timpul a trecut, mi-am scos aparatul dentar. A meritat, de­
oarece acum am o dan tură perfectă...

33. Cunosc o persoană, care se numeşte L. şi are acum 27 de


ani. Ca să poată merge la şcoală şi să termine 8 clase, s-a confruntat
cu multe probleme. S-a născut cu o problemă la ambele picioare,
merge târşit, fără a îndoi genunchii; mai are şi o boală d e piele care
emană un miros ciudat. Familia ei este una normală, având şi posi­
bilităţi materiale. Nu a mers la grădiniţă. Educatoarea se purta
normal cu ea, dar nu a fost de ajuns. Copiii râdeau de ea şi nu o
primeau să se joace cu ei.
În clasa întâi, la şcoală, a avut aceleaşi probleme cu colegii.
A fost mutată la altă şcoală, dar a fost acelaşi lucru. Nu a reuşit să
se integreze, se simţea ignorată, respinsă; nu mai putea să înveţe şi
în clasa a treia a rămas repetentă. Din mila profesorilor a terminat
opt clase. În momentul de faţă, doar familia îi este aproape, toţi cei­
lalţi o resping.

34. Din experienţa mea de elev mi-a rămas întipărit în minte


următoarea întâmplare.
!n clasă am avut un coleg mai retras şi tăcut care provenea
dintr-o familie foarte săracă şi care mai tot timpul era batjocorit de
ceilalţi colegi. ÎI porecleau P. . . u. Într-una din zile fiind la o oră de
biologie din clasa a V-a, profesornl a întârziat, iar trei sau patru

1 33
colegi care mai tot timpul erau puşi pe fapte rele, îl necăjeau pe
P... u. fi loveau cu liniile în cap, îi aruncau coji de castane în ochi şi
se amuzau foarte tare pe seama lui.
Sărmanul băiat stătea singur în fundul clasei şi nu zicea ni­
mic, însă se uita când la unul când la altul, parcă i-ar fi rugat să-i
lase în pace. Dimpotrivă ei se îndârjeau şi mai tare. Toată clasa râ­
dea în hohote. Atunci P. . . u şi-a pierdut cumpătul; a apucat o călima­
ră cu cerneală şi a azvârlit-o cu toată puterea către unul din cei trei
colegi. Acel coleg şi-a plecat repede capul, iar călimara i-a lovit
drept în piept pe profesorul care tocmai intra în clasă.
Toţi elevii au alergat speriaţi spre locurile lor. Profesorul
îngălbenit şi supărat s-a aşezat la catedră. După ce şi-a revenit a
intrebat cine a aruncat cu călimara. Persu s-a ridicat în picioare şi a
început să povestească cu lacrimi în ochi cum colegii lui îl necăjeau
şi cum el şi-a pierdut răbdarea şi n-a mai putut suporta umilinţa.
Profesorul a zis adresându-se către cei trei elevi:
- Aţi necăjit pe un coleg care nu vă .făcea nimic; aţi batjoco­
rit pe un nenorocit; aţi bătut un neputincios, care nu este în stare să
se apere. Aţi .făcut una din faptele cele mai mişeleşti, care pot mânji
o fiinţă omenească! Sunteţi nişte nemernici!
Apoi, s-a îndreptat către P... u care stătea cu capul în jos de
ruşine, l-a luat de bărbie şi privindu-l drept în ochi i-a zis:
- Tu eşti un suflet bun!
Atunci P. . . u i-a sărit în braţe, i-a spus ceva la ureche, iar
profesorul s-a întors către clasă şi a spus:
-" Vă iert! "
Această întâmplare, deşi s-a petrecut în urmă cu câţiva ani,
imaginea mi-a rămas întipărită şi mă face să cred că parcă mai ieri
s-a întâmplat!

1 34
4.3.4.2. Lateralitate: mâna stângă dominantă
Dintotdeauna, societatea a respins, a îndepărtat ori a încercat
să schimbe o persoană care diferă de ,,normalitate" . Acest lucru este
normal în comunitate care, pentru a supravieţui, doreşte să îşi mode­
leze membrii în confonnitate cu regulile sale. Conformarea la regulă
apare la orice nivel de referinţă, aşadar şi în problema lateralităţii.
Marea majoritatea a oamenilor are mâna dreaptă dominantă. Unelte­
le, vasele, orice tip de instrument, poziţiile anumitor elemente, ca de
exemplu, plasarea yalei, a broaştei pe uşă, sunt confecţionate toate,
pentru mâna dreaptă. Nu este deci, de mirare că "stângacii" au fost
priviţi dintotdeauna cu mare circumspecţie. S-ar putea crede că as- .1
tăzi, lucrurile s-au schimbat. Credem aceasta pentru că vedem în jur
destui oameni care au mâna stângă dominantă. Desigur, în mare parte
atitudinea este alta; dar ea continuă să facă victime numeroase printre
copiii care merg la grădiniţă şi la şcoală. şi care sunt siliţi de cadrele
didactice să folosească numai mâna dreaptă. Pe de altă parte, nu sunt
puţine cazurile când părinţii încearcă să oblige cadrele didactice să
silească pe copii să abandoneze mâna stângă. Cu câţiva ani în urmă,
o studentă îmi povestea iadul prin care a trecut în perioada şcolii
primare. Până să înceapă clasa întâi, era o fetiţă obişnuită, viata era
frumoasă, iar ea, la terminarea grădiniţei, abia aştepta să înceapă
şcoala. Dar aici a aflat că ea nu este deloc precum alţi copii, fiind
plină de defecte. Pe scurt, folosea mâna stângă aşa cum alţii o folo­
seau pe cea dreaptă. S-a nimerit să aibă un învăţător tânăr, proaspăt
sosit în şcoală, plin de dorinţa de a avea cea mai bună clasă posibilă.
Ca atare, a discutat foarte serios cu părinţii fetei, semnalându-Ie defi­
cienţa gravă a fetiţei lor şi a obţinut acordul şi deplina lor cooperare
în îndreptarea acestui defect. Ca urmare, fetiţa trebuia să rămână la şcoa-
lă în fiecare zi, încă o oră cu invă,ţătoru1, timp în care acesta îi impunea
scrierea cu dreapta. Să nu uităm că acelaşi lucru îl făcea şi în timpul
programului şcolar, cel puţin o oră-două, zilnic. Acasă, fetiţa avea de
scris temele. Trebuia să le facă utilizând mâna dreaptă, dar ea le scria
repede, cu stânga, până când părinţii veneau de la serviciu. Dar, aceştia
se ţineau conştiincios de promisiunea făcută învăţătorului; văzând teme-
le scrise frumos, spuneau: "Iar ai scris cu stânga! " Îi rupeau foile şi o
puneau să scrie din nou, cu dreapta, pagini întregi de temă scrisă. Astfel
că nenorocitul de copil, îşi petrecea în faţa caietului, plângând, multe ore

13S
târzii din noapte. Dar asta nu e tot. La fiecare serbare şcolară şi la careul
de sfârşit de an, când se strigau premiile, ani de zile, directoarea nu uita
să spună, în faţa întregii şcoli:cadre didactice, părinţi şi elevi: "Şi X ar fi
meritat felicitări/ premiul 1 etc, dacă ar fi fost mai puţin leneşă şi încăpă­
ţânată, ar fi ascultat pe domnul învăţător care îi doreşte numai binele, ar
fi ascultat de părinţi, care o iubesc şi ar fi încercat să scrie cu mâna
dreaptă, ca toţi ceilalţi copii. " În clasa a IV-a, în sfârşit, eforturile comu­
ne ale adulţilor binevoitori, au dat rezultatele dorite-fetiţa scria cu dreap­
ta! A fost o mare izbândă pedagogică a eforturilor conjugate ale şcolii şi
familiei. în schimb, fetiţa, traumatizată de aceşti ani lungi de tortură de
ceartă din partea adulţilor, de râs din partea colegilor, a devenit timidă,
neîncrezătoare, a "dobândit" o depresie care s-a agravat în timp şi a dus
la mai multe tentative de sinucidere. Şi toate acestea, pe fondul dorinţei
de a-i face un bine.
Acesta nu este un caz izolat. Relatările despre aceste chinuri
la care sunt supuşi copiii cu lateralitate stângă sunt numeroase. Din
partea cadrelor didactice putem spune că este vorba de orgoliu stupid
( "Eu ştiu ce e mai bine pentru copil ! Aşa am învăţat la şcoală/liceul
pedagogic şi nu am cum să greşesc"), ignoranţă (singurele ,,noutăţi"
pe care le află sunt cele transmise pe cale orală, la diferitele perfecţi­
onări obligatorii - venite prin impunere ierarhică, se deduce de aici şi
că tot ce se spune este corect ştiinţific) sau pur şi simplu nepăsare-nu
are de ce să îşi piardă timpul cu ce crede, ce simte copilul, în ce situ­
aţie performează el mai bine, ci aplică ceea ce a învăţat/sau nu, în
perioada de formare iniţială. La aceasta se adaugă voinţa părinţilor,
mai ales în mediul rural. Multe relatări ale cadrelor didactice din gră­
diniţă vorbesc despre presiuni din partea părinţilor care cer imperativ
dezobişnuirea copilului de obiceiul prost de a folosi stânga în loc de
dreapta. Grija? Ce va spune lumea?
În cadrul studiului de faţă s-au identificat două cazuri de ti­
pul celor despre care am vorbit. Este posibil să fi fost mult mai mul­
te, dar la vârstele mici, când şcolarii sunt preocupaţi de propriile lor
eforturi în învăţarea scris-cititului, nu mai au ochi şi pentru necazuri­
le altora. Iată aşadar, cele două relatări:

136
35. in clasa 1 am avut un coleg care nu putea să scrie cu
mâna dreaptă. Nu mai văzusem copii care să scrie cu mâna stângă şi
ni se părea un handicap.
invăţătorul meu a făcut din această problemă, o problemă a
clasei şi a familiei.
Clasa 1 a fost un chin şi o teroare pentru copil. Tatăl acestu­
ia a adus o sfoară cu care dascălul lega mâna stângă a elevului,
obligându-l să scrie cu dreapta. Acasă scria frumos cu mâna stângă,
dar În clasă, mâna Îi tremura şi scria urât.
Chinurile au continuat şi În clasele următoare şi copilul a
)
reuşit să scrie cu ambele mâini, dar nu frumos. Uneori nu-şi făcea
toate temele şi spunea: "nu pot ", alteori absenta din diverse motive.
Cred că această experienţă l-a marcat pentru toată viaţa.

36. Acum 14 ani, când nu ştiam ce Înseamnă să ai sau nu vo­


caţie pentru o meserie, păşeam cu timiditate spre o nouă lume, aceea
dintr-o şcoală mare şi cu renume În oraş.
Nu ştiam pe atunci ce Înseamnă şcoala, credeam că este ca
la grădiniţă, credeam că doamna Învăţătoare este la fel de bună ca
doamna educatoare.
in prima zi de şcoală, doamna Învăţătoare ne-a pus să facem
un desen. Astfel, a observat că desenam cu mâna stângă. M-a între­
bat dacă mănânc, desenez, scriu, cu mâna stângă. Eu i-am spus că
, da ', iar dumneaei ,m-a asigurat ' că nu o să mai scriu niciodată cu
mâna stângă. Astfel, în zi/ele ce au urmat, de fiecare dată când ne
punea să desenăm ori să scriem, pentru mine era un adevărat chin.
Doamna Învăţătoare ţipa mereu la mine, mă făcea să mă simt altfel.
N-am Înţeles atunci, cum nu Înţeleg nici acum, cu ce greşeam că
scriam cu mâna stângă.
Afost o perioadă, la Începutul clasei 1, când nu voiam să mai
merg la şcoală, uram acest lucru. Mă gândeam: "De ce să mă mai
duc la şcoală, dacă doamna îmi spune că sunt handicapată? "
Spre norocul meu, părinţii au ştiut să-mi explice şi au stat de
vorbă cu mine şi mi-au spus că nu sunt handicapată ' şi că singura
diferenţă dintre mine şi colegii mei este că eu scriu cu mâna stângă,
iar ei cu cea dreaptă. Au venit şi la şcoală să vorbească cu învăţă­
toarea, însă fără vreun rezultat.

137
Atunci când am învăţat să scriem litera , A ', am fost singurul
copil din clasă căruia doamna învăţătoare nu i-a luat mânuţa să îl
ajute să scrie; am fost de asemenea, singurul copil la care a ţipat şi
pe care l-a jignit.
Colegul meu de bancă a întrebat-o: "De ce este handicapată
dacă nu îi lipseşte nicio mână, niciun picior? " Bineînţeles că nu a
ştiut să-i răspundă şifoarte furioasă i-a dat o palmă şi temă dublă în
comparaţie cu ceilalţi copii.
Cu timpul, am învăţat să desenez, să scriu cu mâna dreaptă,
însă nici până acum nu am învăţat să mănânc cu mâna dreaptă.
Când eram eleva dumneaei, nu mâncam niciodată la şcoală, de frică
să nu ţipe iar la mine, ori să îmi spună că sunt handicapată.
Acum, când am crescut, am înţeles că nu eram " handicapa­
tă " ci eram " stângace ".
Mulţi copii au amintiri plăcute şi frumoase cu învăţătoarele
lor. Când mă întâlnesc cu învăţătoarea mea, parcă aş vedea un stră­
in, o salut, dar nu ştiu de ce fac acest lucru.

4.3.4.3. Posibile tulburări de limbaj


Tulburările de limbaj sunt destul de des Întâlnite În şcoală;
marea majoritate sunt de gravitate mai mică şi copilul, cu eforturi
nebănuit de mari faţă de ceea ce ştiu adulţii, reuşeşte să depăşească
obstacolele. Trebuie precizat că aceste tulburări de limbaj însoţesc un
intelect normal dezvoltat, ori chiar o inteligenţă peste medie. În prac­
tică, aceste tulburări sunt percepute ca dificultăţi în scris, În citit ori
socotit sau în toate aceste domenii : copilului îi fug ochii peste rân­
duri, uită literele pe care abia le-a repetat, scrie literele şi cifrele in­
vers, distorsionat, le confundă În scris şi in citit, etc. Toate aceste
elemente apar la majoritatea copiilor în perioada de început a învăţă­
rii, dar ele dispar destul de repede, în timp ce dificultăţile determina­
te de tulburările de limbaj persistă şi se întind pe toată viaţa, dacă nu
se acordă un ajutor specializat. Cadrele didactice încearcă să le re­
zolve prin metodele pe care le cunosc-exerciţii cât se poate de multe;
unii copii supravieţuiesc, alţii clachează.
Un element ce ar putea fi extrem de util în abordarea acestor
dificultăţi este depistarea timpurie a tulburărilor de limbaj . Începerea
citit - scrisului din perioada preşcolară, în jurul vârstei de 4, 6-5 ani

1 38
poate oferi indicii extrem de preţioase; programul educaţional poate
începe cât mai curând, cu aj utorul specialiştilor astfel încât, ajuns în
clasele primare, copilul să îşi fi achiziţionat deja strategii adecvate
care să îl susţină în învăţare. Evident, este nevoie ca şi cadrele didac­
tice să primească o instruire specifică în acest domeniu, pentru a pu­
tea recunoaşte semnalele de alertă. Trebuie menţionat din nou că
aceşti copii au o inteligenţă normală sau chiar peste medie, deşi, din
cauza greutăţi lor în citit-scris şi matematică (dar nu numai) sunt co­
tati jos pe scala inteligenţe. Ajunge doar să reamintim un fapt bine­
cunoscut, anume că Einstein a fost dislexic. Exemplele de mai jos
oferă elemente în acest sens. )

3 7. Eram în clasa întâi, la începutul anului şcolar, la ora de


scriere. Învăţătoarea corecta temele, temă aveam de făcut o pagină
de liniuţe pe caiet. Mie nu-mi plăcea să scriu, uram să scriu. Când
vede învăţătoarea liniuţele zice: "Ce sunt, Florino, ăştia, viermi­
şori? " şi ce o mai fi zis, dar această replică mi-a rămas Întipărită
foarte bine, intr-un fel sau altul eu m-am simţit foarte rău. Pe urmă
în timpul anului, de câte ori răspundeam nu era bine; s-a făcut şi o
clasificare: deştepţi, de mijloc, proşti. Eu eram în ultima categorie;
m-am supărat şi nu am mai învăţat. imi doream să-mi spună şi mie
ce spunea la ceilalţi: că este bine sau să-ţi explic de ce nu este bine.
Uram din ce în ce mai mult şcoala deşi de abia eram în clasa Întâi;
am terminat cu media 9 şi ceva. Deştepţii nu se amestecau cu proştii,
eu eram şi timidă, iar dacă venea cineva către mine era o bucurie,
dar eu nu mă duceam. In clasa a III-a m-am operat şi colegii au
aflat; ce nu se jucau cu mine Înainte, dar acum nici atât, pe motiv că
era posibil să mă lovească; eram protejată dar eu sufeream.
Aşa au trecut ani şi eu am ajuns în clasa a V a; la prima lu­
crare deja matematică am luat 2, iar părinţii Îngrijoraţi m-au dat la
meditaţie. La meditaţie am făcut operaţii cu mulţimi şi m-a lăudat
profesoara că am prins repede, am făcut exerciţiile de la sfârşit, la
prima lucrare cu mulţimi am luat 7, profesoara ţinea cont că mergi
la meditaţie; am mers la meditaţie un an (nu mai ştiu sigur dacă un
an dar aproximativ un an), notele erau de 6- 7. Dar eu oricum uram
şcoala. Mediile erau de 5-6, iar la materiile cele ma; uşoare, 9-10.
Am ajuns pe clasa a VlII-a, am făcut meditaţie la română şi
la matematică,' la matematică nu mai era ca În clasa a V-a, era mai

139
rău, în schimb la română, profesoara era din ce în ce mai aproape
de mine, vorbea altfel cu mine, nu mai eram proasta de până acum.
Am picat simulările la română pentro că nu am mai vrot să scriu, iar
profesoara s-a arătat dezamăgită, mi-a spus că nu se aştepta ca eu
să pic pentro că ştiam, această chestie m-a bucurat când am auzit-o.
Mami erafoarte supărată că am picat şi s-a văitat pe unde a
fost, i-a spus şi unei vânzătoare de la magazinul din colţ, acesta spu­
ne că ar vrea să vină la mine să vorbim. Vine fata respectivă (elevă
de liceu) la mine îmi cere subiectele de la matematică şi încercăm să
le rezolvăm împreună, îmi explică şi eu chiar am înţeles; ne-am în­
tâlnit până la examen pe care l-am luat cu 6 şi. Am fost uimită de
nota de la română 6, 25 când eu aveam în clasă 5; la matematică am
luat 5, 1 0, de atât am ştiut.
Nu ştiu cât a contat faptul că m-am întâlnit cu fata respecti­
vă, dar i-a dat speranţe lui mami, i-a spus că nu sunt proastă, dar
degeaba pentro că mami a gândit tot ce considera ea; m-a deranjat
neîncrederea şi faptul că avea obiceiul de a mă jigni şi de a da
exemple pe altefetiţe.
Am intrat la liceul de matematică, deci tot nu am scăpat, aşa
că am chemat-o pe fata respectivă; în clasa a IX- a am avut media 9
la matematică era ceva de vis, la celelalte materii de la 5 în sus în
funcţie de cât de grele erau; doar eram proastă, am terminat cu
aproape 8. In clasele a X- a şi a Xl- a am avut 5 la matematică pen­
tro că aveam un profesor foarte dur, dar ştiam că acel 5 era pur la
celelalte materii la fel, de la 5 în sus. Pe clasa a XlI-a am terminat
cu aproape 8, media la matematică 5, 50 l-am întrebat pe domnul
profesor de ce mi-a dat 6 pe ultimul semestrol iar tot liceul, numai 5;
răspunsul a fost că nota mare mă strica, nu mai învăţam. Simulările
le-am picat, dar am avut cele mai mari note din clasă, am picat şi
bacul culmea la toate materiile scrise. Nu am mai vrot să mai dau în
toamnă dar părinţii au insistat. M-am pregătit pentro toamnă, m-am
dus şi surpriză ce nu mai credea nimeni, am luat bacul. Bucurie ma­
re,' alături de mine a fost acea elevă de liceu care fntre timp a făcut
şi ea facultatea de fizică-chimie; ea m-a învăţat matematica pe care
o ştiu nu sunt as dar ştiu; în timpul liceului m-am întâlnit mereu cu
ea, ea m-a învăţat şi din şcoala vieţii; îi sunt datoare în primul rând
pentru curajul pe care l-am prins alături de ea şi apoi pentru faptul
că m-a învăţat matematică. După ce am luat bacul am zis că nu mai

140
dau mai departe dar părinţii iar au insistaî, şi am ajuns şi la facultate
unde se pare că mă descurc, bineînţeles că am şi note mici şi am avut şi
o restanţă pe care am trecut-o. Dar aici nu mai sunt tratată ca la gene­
rală şi în liceu; amfost lăudată de o doamnă profesoară universitară nu
mi-a venit să cred şi colegele învăţătoare sunt alături de mine; bine că
şi acum urăsc şcoala pentru că nu mă descurc cum aş vrea eu şi asta
din cauza lipsurilor acumulate, încerc să remediez dar câte o dată simt
că obosesc.

38. Când spun clasa 1, în minte îmi vine un sentiment de dez­


,)
amăgire, pe care I-am trăit şi l-am ascuns până la terminarea cla­
sei. Acest "mare secret " al meu a rămas viu în memoria mea şi încă
mă mai încearcă dezamăgirea şi acum când mă gândesc. Pot să
spun, deci, că e o experienţă negativă, care se pare că m-a m arcat
din moment ce mi-o amintesc cu neplăcere, cu atât mai mult cu cât,
acum realizez care au fost cauzele dezamăgiriior m ele. A m intrat în
clasa I la şapte ani şi ceva, deoarece cu un an mai devreme fusesem
refuzată. Dezamăgită de refuz, am încercat să nu irosesc acel an şi
cu ajutorul mamei, mi-am Însuşit scris-cititul binişor. Spun binişor
deoarece aveam unele probleme la citit, cam greoi pe textele la pri­
ma vedere. Mama era însă foarte mulţumită de mine. ca toată familia
de altfel, pentru că eram foarte ambiţioasă şi dornică de a învăţa.
Am intrat în şcoală foarte încrezătoare în cunoştinţele mele,
nerăbdătoare de a mi te etala şi a mi le îmbogăţi. Debutul meu în
şcoală a fost cu dreptul, încununând aşteptările familiei mele, care
era foarte mândră de miile şi Îmi alimenta astfel ambiţia. A m termi­
nat anul "încununată de lauri "- premiul 1 cu coroniţă. Dar acest
premiu nu m-a bucurat prea tare. . . Probabil pentru că n u simţeam
că-1 merit. Mă simţeam vinovată de câte ori primeam laude, dar con­
tinuam să ţin ascuns secretul meu, care mă făcea să mă ruşinez. Lau­
dele erau pentru mine ca o bomboană amară.
Marele meu secret era că problema mea cu cititul nu se re­
zolvase, aşa cum credea toată lumea, inclusiv doamna învăţătoare.
Continuam să fiu uşor dislexică, având probleme cu cititul la prima
vedere, dar reuşeam foarte bine să ţin ascuns acest lucru. Doamna
învăţătoare arfi putut foarte uşor să-mi descopere secretul, dar nu a
făcut-o. Respectul pe care i-l port mă face să-i găsesc circumstanţe
atenuante: erau mulţi copii În clasă. mulţi dintre ei dificili, aparente-

141
le mele cunoştinţe datorate muncii intense de acasă. . .Analizând
acum, ca viitor cadru didactic, metodele doamnei mele invăţătoare,
pot să spun că nu merită circumstanţe atenuante, deoarece greşelile
dumneaei aufost majore. După ce ne-am insuşit majoritatea literelor
şi am inceput lectura textelor din manual, doamna invăţătoare a fo­
losit mereu aceeaşi schemă: ne citea lecţia ca lectură model de două
ori, apoi urmam noi, in ordinea în care eram aşezaţi în bănci. Eu,
fiind destui de înaltă, eram aşezată pe rândul de la mijloc, cred că in
banca a treia. Aşa că, până imi venea rândul să citesc auzeam textul
de peste zece ori şi, mulţumită memoriei bune, il şi reţineam, reuşind
apoi o " " lectură " model. lnvăţătoarea erafoarte mulţumită şi trecea
mai departe. Sunt sigură că mai erau colegi care aveau aceeaşi pro­
blemă ca mine, deoarece majoritatea ne-am descurcat bine in clasa
1, dar în clasa a II-a, când textele au devenit mai lungi şi am inceput
să citim pefragmente, ne-am arătat adevăratele cunoştinţe.
Aşadar, cauza problemei mele era faptul că doamna invăţă­
toare nu ştiuse să alterneze in orele de citire metodele şi procedeele
didactice. Lectura ''pe sărite" ar fi fost un procedeu care arfi ajutat­
o pe doamna învăţătoare să descopere cine ştie să citească şi cine
doar "recită" textele.
Aşa că la incheierea primului an de şcoală am trăit un sen­
timent de dezamăgire faţă de mine însămi şi mai ales, faţă de ceilalţi.
Se inţelege că ambiţia m-a pus cu .. burta pe carte " şi in timpul va­
canţei am mai exersat cititul, care s-a imbunătăţit. Însă gustul amar
al laudelor nemeritate a rămas şi mi-l amintesc şi astăzi.

4.4. DIVERSE

Gruparea de mai j os nu aparţine temei generale decât parţial.


Povestirile constituie totuşi amintirile pe care studenţii au considerat
că sunt cele mai importante din perioadele anterioare ale vieţii. Unele
se desfăşoară în perioada şcolară, deşi cadrele didactice nu sunt im­
plicate ori sunt implicate prin conduite care nu se adresează procesu­
lui de predare-învăţare propriu zis. Altele sunt pur şi simplu experi­
enţe din viaţa zilnică, ce au impresionat pe povestitor. S-a făcut o
oarecare împărţire, unele întâmplări desfăşurându-se în jurul şcolii,
pentru a spune astfel, altele fără legătură cu şcoala. În mod intenţio­
nat au fost aşezate cam Ia întâmplare, fără a se ţine cont de vârsta

142
povestitorului la timpul experienţei trăite. Se introduce astfel o varia­
tie care, alături de diversitatea povestirilor, mentine şi atenţia trează.
Toate aceste povestiri oferă informaţii mai mult decât intere­
sante, legate de viitoarele cadre didactice (unii din ei, aşa cum s-a
mai precizat, predând deja la şcoală). Ceea ce uneşte acest capitol de
celelalte este fundamentul emoţional; ceea ce contează în primul
rând, ecoul afectiv. Echilibrul sau dezechilibrul emoţional se dove­
desc încă o dată, a sta la baza unei personalităţi echilibrate. Este
exact ceea ce trebuie să fie un cadru didactic.

4.4.1. Şcolare

39. intâmplarea este autentică. A avut loc când eram la li­


ceu. 1 s-a întâmplat unui bun prieten, H., elev la un liceu sportiv. in
acest liceu erau cei mai buni, mai talentaţi sportivi. H. era titular în
echipa de volei, echipă cu rezultate remarcabile pe plan naţional. La
ora respectivă, prietenul meu, dotat cu o măiestrie sportivă deosebi­
tă, talent şi construcţie fizică remarcabile, era cel mai bun coordo­
nator de joc din echipă. Din păcate, antrenorul s-a pensionat şi a
venit un nou antrenor, din alt oraş. Echipa a avut rezultate foarte
bune, în continuare, cu noul antrenor.
intre noul antrenor şi H., relaţiile n-au fost tocmai bune. H.
era o mică vedetă şi, la antrenament, se pare că-i ştirbea din perso­
nalitate antrenorului, prea puţin experimentat, prin exerciţiile foarte
eficiente şi creative. Într-o zi, relaţiile reci dintre cei doi au ajuns la
conflict. Antrenorul credea că H. nu vrea să pună suflet la acel an­
trenament, greşise câteva pase şi atacul lui nu era eficient. Antreno­
rul l-a jignit, a strigat la el şi conflictul a degenerat, terminându-se
cu o palmă peste obraz din partea antrenorului.
1 atul s-a prăbuşit în talentatul băiat. L-a privit cu răutate, a
vrut să reaCţioneze în forţă dar s-a răzbunat pe spaliere, lovindu-le.
A fugit din sală şi de atunci nu a mai mers la antrenament.
Tatăl său, un om orgolios, l-a mutat a doua zi la un liceu te­
oretic. Contactul cu perfonnanţa sportivă a dispărut. A mai jucat
volei, dar nu în condiţii de performanţă.
Toată viaţa sa a blestemat venirea acelui antrenor, mai ales
că unii dintre colegii de echipă, al cărei lider fusese el, au ajuns în
timp voleibalişti în divizia A iar unul chiar în lotul naţional.
Şi acum, inginer fiind, regretă că n-a putut să-şi urmeze ca­
riera sportivă.

143
40. La facultate au fost mai multe Întâmplări negative: Întâl­
nirea cu noii colegi şi constatarea că suntemfoarle dezbinaţi la nivel
de grup. Fiecare avea interesele lui, simpatiile şi antipatiile lui. Nu
te puteai impune Într-un grup. Dacă nu te doreau le exc/udeau.
O Întâmplare neplăcută a fost atunci când am ţinut o oră la
practică şi o altă colegă s-a ridicat din bancă şi a intervenit la ora
ţinută de mine. Când am ieşit mi-a spus că dacă nu era ea să-mi li­
niştească elevii ora mea era compromisă. S-a lăudat foarte mult cu
orele ţinute de ea şi mi-a spus că elevii râdeau de mine. Toate aceste
remarci veninoase m-au Întristat. Mi-a părut rău că am acceptat să
vină la oră. Profesoara spusese să predăm Împreună. Ea nu a mai
vrut. Eu am întrebat-o: predai tu sau eu ? Mi-a spus - predă tu! Pen­
tru ziua respectivă nu se pregătise cu nimic. Tot ce a făcut la oră a
fost să se plimbe printre ei, să le spună să stea liniştiţi şi să-i întrebe
dacă acum sunt aşa de gălăgioşi ce-o să facă când ajung la liceu.
Când eu doream ca ei să scrie, ea îi punea să citească şi in­
vers. Am lăsat-o cu toate că ea mă punea pe mine să-i corectez dacă
greşeau fiind vorba de exerciţii Într-o limbă străină. Elevii au fost
miraţi că suntem două profesoare. Consider că nu pot preda două
practicante în acelaşi timp. Elevii nu mai ştiu pe cine să urmărească.
Nu cred că aş fi făcut asemenea comentarii la adresa altei
colege. Trebuia să ţină cont că, venisem la ei de 2 sau 3 ori. Elevii
nu ne cunoşteau bine, erau de la clasa a VI-a, foarte gălăgioşi şi
puşi pe şotii. Totuşi consider că mi-am atins scopul, am rezolvat
exerciţiile respective, le-am explicat regulile, dar toată această În­
tâmplare m-a făcut să mă îndepărtez şi mai mult de colega mea. Ea
voia să-i mulţumesc pentru intervenţia ei. Într-un târziu am făcut-o
dar aş fi preferat să stea în bancă.
Pregătindu-mă să predau la clasele 1-1 V consider că am avut
mult curaj să predau la o clasă de a IV-a unde se predă limba străi­
nă intensiv. Oricum facultatea m i-a lăsat un gust amar. Eu am lucrat
în timpul ei. Când mă duceam să împrumut cursuri în timpul semes­
trului îmi spuneau că nu au, că nu le au la ele. Dacă mă duceam În
timpul sesiunii şi ceream unei colege îmi spunea: " Până acum ce-ai
păzit? Vii în ultima zi? "

144
41. Eram la şcoală în clasele 1-8 la ţară. satul meu natal. Nu
mai mi-aduc bine aminte i'n ce clasă eram când s-a întâmplat fapta ne­
gativă. Eram la ora de fIZică. Mie nu prea mi-a plăcut fizica. In ziua
aceea În clasă profesoara ne-a dat lucrare. Stând la catedră nu ne con­
trola printre rânduri. am scos cartea să copiez. Şi ceilalţi elevi nu prea
învăţau la fizică şi ei au scos cărţile pe picioare să copieze. Era o linişte
profundă în clasă şi profesoara la catedră. şi cum bine copiam noi fru­
mos şi liniştiţi dintr-o dată cade tavanul clasei pe bănci. Ne-au căzut şi
cărţile pe jos şi pixurile din mână şi ne-a prins şi copiind. Am tras o
sperietură zdravănă parcă ar fi fost cutremur. Dar s-a încheiat cu bine
nu a lovit pe nimeni rău în cap şi s-a terminat şi ora defizică. .>

Nu am să uit aceasta niciodată această poveste parcă s-a în­


tâmplat azi.

42. Nu cred că există cineva să spună că nu a copiat la şcoa­


lă sau că nu a luat o notă mică.
Îmi amintesc că eram în clasa a Xl-a când mai erau doar 2
săptămâni până la încheierea anului şcolar şi îmi mai trebuia o notă
la biologie să-mi poată încheia media. Înaintea orei de biologie era
fizica. Aici mă aranjasem cu note bune şi ce m-am gândit eu. că ar
trebui să mai repet la biologie. Bineînţeles că m-am apucat de citit.
Eram departe cu gândul când profesoara defIZică m-a văzut şi mi-a zis:
- Domnişoară. ştii prea multă fizică de înveţi la biologie? Ia
treci la tablă.
Mi-a dat o problemă Încâlcită pe care bineînţeles nu am ştiut
să o fac şi mi-a dat nota 3.
Atunci nu am realizat prea bine gestul meu. dar când a tre­
buit să dau socoteală părinţilor m-am simţit vinovată şi mi-a fost
foarte ruşine.

43. Incă din primii mei ani de şcoală am trăit o frustrare ca­
re m-a urmărit mulţi ani după aceea. chiar şi în perioada adolescen­
ţei. Totul avea legătură cu numele meu.
Mai întâi trebuie să recunosc că acelaşi nume ca al meu -

c. . u îl mai avea şi o altă colegă de clasă. Acesta a fost şi motivul


. -

pentru care doamna învăţătoare mă numea mai des cu numele de


familie decât cu prenumele. care şi el era destul de asemănător cu al
colegei mele: A . . . . ela respectiv A . . ela.

1 45
Preluând de la învăţătoare modul de apelare şi alţi colegi
mă strigau pe numele de familie: c. . u. De aici treceau uşor în " crea­
ţă " " creţoasa " etc.
M-am plâns de câteva ori părinţilor mei. dar aceştia. oameni
de la ţară. cu un mare respect faţă de cadrul didactic în general. nu
au considerat necesar să comunice învăţătoarei acest lucru.
Astfel. ori de câte ori deranjam pe un coleg cu ceva. acesta
sfârşea prin a mă poreclea. N-am îndrăznit niciodată să ripostez su­
ficient pentru a stopa acest comportament al unor colegi iar faţă de
profesori nici vorbă.
De parcă n-ar fi fost suficient. şi prenumele meu. probabil
mai neobişnuit. era de data aceasta pocit înfel şi chip. De la A . . . . ela.
aşa cum eram în acte. profesorii îmi spuneau: A . . . . ica. A . . . . eta sau
A . . . . . nela. în modfiresc preluaseră acest prenume de la vecini şi mai
mult A . . . nica îmi spuneau. Mă simţeam tot timpul un om mare cu un
nume de bebeluş.
În mod deosebit începuse să mă deranjeze acest lucru în pe­
rioada vârstei de 12-13 ani.lmi plăcea prenumele meu aşa cum era
el. mai ales ca începusem să mai citesc şi despre personaje celebre
care purtau acelaşi prenume. Mă simţeam deosebită de câte ori ci­
neva mi-l admira şi mai ales îl pronunţa corect.
Am plecat la liceu. Acolo încă de la început m-am rupt de
cunoscuţi.. De la profesori şi până la colegi au auzit pentru prima
dată cum mă cheamă şi de atunci am încetat să maifiu A ... nica şi am
devenit singura A . . . . ela din liceu. A fost şi momentul când am scăpat
de această frustrare.
Mult mai târziu. când m-am căsătorit. am devenit N. . . u. Ori­
ce urmă de neplăcere legată şi de nume şi de prenume a dispărut.
Nu întâmplător relatez acest fapt pentru că la rândul meu.
învăţătoare fiind. am căzut în aceeaşi greşeală cu elevii mei.
Am avut o grijă deosebită să pronunţ corect numele copiilor.
Cu toate acestea am greşit şi eu faţă de o elevă căreia îi spuneam
I.. ela în loc de I.. elia.
Numai că. spre deosebire de mine. atunci demult. fetiţa mi-a
atras atenţia. Am reparat imediat eroarea. căci ce-i drept nu mai
auzisem acest prenume. Acest lucru nu m - a împiedicat să mă pro­
iectez în timp. în urmă cu peste douăzeci de ani şi să înţeleg poate şi
greşelile profesorilor mei. Ştiu acum cât de mult poate să sufere un

146
copil atunci când i se mutilează numele. Este cu certitudine o lezare
adusă fragedei personalităţi a copilului. Şi poate cea mai mare grijă
este să-i determin pe elevii mei să aibă curajul de a-şi exprima tot­
deaunafrustrările şi de a-şi apăra demnitatea.

44. in viaţa fiecărei persoane există momente care le mar­


chează negativ viaţa. Anumite întâmplări pot răni sau pot aduce vin­
decare sufletului. Dar oare ce suflet poate fi rănit mai uşor decât cel
al unui copil?
Eram în clasa a IlI- a când mi s-a întâmplat totul. Mă jucam
împreună cu colegii mei în curtea şcolii. Deodată unui coleg de-al )
meu nu i-a mai convenit ceva în joaca noastră şi dintr-o dată a înce­
put să mă lovească şi să ţipe la mine. Ca orice copil de acea vârsta i-am
reproşat ca o să-I spun mamei. Atunci el, cu naivitatea unui copil a
răspuns: Care mamă ? Nu este mama ta. Tu eşti de la orfelinat.
Aceste cuvinte mi-au fulgerat sufletul. Am început să plâng şi
m-am dus în clasă. Doamna învăţătoare m-a văzut şi m-a întrebat ce
s-a întâmplat, iar eu, cu lacrimi în ochi i-am povestit totul.
M-a luat în braţe şi mi-a spus că eu eram copil adoptat dar
că acesta este lucrul cel mai bun care se putea întâmpla în viaţa
mea, că am avut norocul să mă ia nişte oameni extraordinari pentru
care eu sunt totul.
Pentru moment nu am înţeles, am cerut explicaţii părinţilor,
le-am primit dar totul era neclar. Mai târziu am înţeles rolul impor­
tant pe care l-au avut aceşti oameni in viata mea. Bineînţeles că un
rol important în a înţelege asta l -a avut doamna învăţătoare
Cu roate acestea, clipele în care am aflat adevărul nu le-am
putut uita. Ele au fost cele mai teribile din viaţa mea de copil.

45. Eram în clasa a IV-a. Era primăvară. Toţi eram veseli,


doamna învăţătoare ne controla temele pe care le rezolvasem în cla­
să, când directoarea şcolii intră. îi spune ceva doamnei învăţătoare
şi deodată, dânsa izbucneşte în lacrimi şi iese din clasă.
Tare mult m-a marcat această întâmplare. Chipul luminos şi
vesel al doamnei învăţătoare a devenit deodată întunecat şi plin de
lacrimi. N-am înţeles nimic atunci. Doamna directoare a stat cu noi
până la sfârşitul orelor. Când am ajuns acasă, am aflat că soţul
doamnei învăţătoare a avut un accident de motocicletă şi a murit.

1 47
Toţi elevii şcolii au fost cu coroane şiflori la înmormântare.
Era mare durere în sufletul doamnei noastre învăţătoare. Când a
revenit la clasă, nu mai era aceeaşi atmosferă ca înainte, dar cât de
mici eram, am înţeles că trebuie să ne purtăm frumos, ca să n-o mai
supărăm şi noi pe doamna învăţătoare. Repede a venit vara şi noi ne
pregăteam să ne luăm rămas bun de la doamna învăţătoare. O cole­
gă de-a dumneaei m-a rugat să învăţ pentru serbare Moartea lui
Fulger, de George Coşbuc. Am promis că o învăţ şi m-am ţinut de
cuvânt, cu toate că poezia era foarte lungă. Citind-o pentru prima
dată, mi-am dat seama că această poezie se potriveşte doamnei învă­
ţătoare şi mai ales, durerii prin care trecea. N-am să uit niciodată
cum am recitat această poezie. Toată lumea plângea şi în final, am
izbucnit şi eu în lacrimi şi am alergat la doamna învăţătoare. Dânsa,
cu lacrimi în ochi, m-a îmbrăţişat şi mi-a mulţumit. Această întâm­
plare m-a marcat profund dar, fiind copil, am trecut repede peste ea,
mai ales că în toamnă mergeam la altă şcoală.

46. Cu siguranţă că toţi ne amintim cu drag de doamna invă­


ţătoare. Atunci când mă gândesc la dânsa, pefaţă imi apare un zâm­
bet din care îţi poţi da imediat seama cu cât respect, bucurie şi dra­
goste îmi amintesc eu de dânsa. Era aşa de tânără şi de frumoasă,
încât eu învăţam de drag. Era atât de caldă cu noi, elevii dânsei de
pe atunci, poate şi pentru că noi eram prima ei promoţie. Am multe
amintiri frumoase cu doamna mea invăţătoare, insă aceea care mi-a
rămas în suflet şi pe care nu o voi uita toată viaţa, o voipovesti maijos.
Intr-o dimineaţă urâtă de iarnă, eu posomorâtă, alergam spre
şcoală, pentru că întotdeauna întârziam fiindu-mi foarte greu să mă
trezesc dimineaţa. In lungul meu drum, am auzit dintr-un tufiş un sche­
lălăit stins. Fiind o mare iubitoare de animale şi atunci şi acum şi pâ- .
nă voi muri, m-am îndreptat spre tufişul cu pricina, s-ă descopăr ce se
afla acolo. Ce credeţi că era? Un ghemotoc mic, cu o blană fum urie,
cu un năsuc mic şi umed care probabil în limba lui cerea cu disperare
ajutor. Era un căţeluş care pe mine m-a fermecat pe loc, cum de altfel
mă farmecă toţi şi acum. Ce era să fac, să-I las acolo? Ei bine, am
hotărât să-I iau la şcoală cu mine cu riscul ca doamna învăţătoare să
mă dea afară din clasă şi să mă certe. Ajunsă in şcoală, deja întârzia­
sem foarte mult, am intrat in sala de clasă cu capul aplecat şi cu căţe­
luşul pitit sub geaca voluminoasă pe care mi-o cumpăraseră mare, cu

148
vreo două numere mai mari. Bineînţeles după un anumit timp, căţelu­
şul a Început a face zgomot şi l-a auzit doamna învăţătoare. În acea
clipă, inima mi s-a făcut cât un purice şi probabil mă înroşisem toată.
Spre uimirea mea, doamna învăţătoare a fost şi dânsa cucerită de
minunatul căţeluş nevinovat şi m-a pus să-ipovestesc de unde l-am luat.
După ce am povestit eu tot, ne-am continuat lecţia, iar în
pauză doamna învăţătoare m-a trimis la chioşcul din curtea şcolii
să-i cumpăr ceva de mâncare micuţului sufleţe/.
Am fost tare bucuroasa în acea zi că mi-a permis să stau la
ore cu căţeluşul şi nu am fost dată afară.
De fiecare dată când îmi amintesc acea zi, zâmbesc şi retră- .>
iesc acele frumoase clipe de pe vremea când eram copil. Acea zi a
fost norocoasă pentru mine că am descoperit ce învăţătoare cu suflet
mare am şi că am putut salva un sufleţel nevinovat.
Mulţi ani acel căţeluş pe care l-am botezat Azorel, care cu
trecerea timpului s-a transformat într-un căţel solid şi frumos, şi-a
trăit viaţa în curtea bunici/or mei la ţară şi ne-a slujit cu credinţă
toată viaţa lui, până într-o zi, când s-a întâmplat inevitabilul, lucru
care ni se va întâmpla tuturor cândva, moartea mi l-a luat!

47. Era cam prin 2002, in clasa a VI-a, când o situaţie cu


adevărat emoţionantă şi-a pus amprenta pe sufletul meu nemaipu­
tândfi ştearsă din memorie.
După un an de tensiune, de oboseală intelectuală, se apropie
vacanţa de vară şi odată cu ea şi o excursie cu toată clasa. Cu cât
zilele treceau cu atât mai mult excursia se apropia. Colegii erau ex­
trem de entuziasmaţi iar eu mă bucuram odată cu ei. Până când. . .
într-o zi mama vine la mine şi-mi spune că n u voi putea merge în
excursie din cauza situaţiei materiale nefavorabile. Văzându-mă în­
vinsă de lipsa banilor am început să plâng... Toate visele, planurile
făcute până atunci mi-erau spulberate.
A doua zi am anunţat la scoală situaţia în care mă aflam. Acum
stăteam singură într-una din băncile din colţul clasei privindu-i tristă pe
colegii mei ce-şifăceau în continuare planuri pentru excursie.
La câteva zile înainte ca excursia sa aibă loc, inima mea şi-a recă­
pătat zâmbetul şi odată cu el visele mele, dorinţele, planurile, au reînviat.
Aflându-mă acasă împreună cu mama mea, într-una din zile,
sună soneria. La uşă erau colegii mei de clasă, împreună cu doamna

1 49
mea dirigintă. Scopul lor era acela de a o convinge pe mama să-mi
permită să merg în excursie. La iniţiativa unei colege, fiecare copil În
parte a contribuit la suma ce-mi era necesară pentru a achita costul
excursiei. A fost cel mai fnimos gest pe care cineva l-a făcut pentru
mine vreodată. În momentul acela am simţit că pentru cineva contez, că
dragostea unui prieten niciodată nu va dispărea când voi avea nevoie.
Le-am mulţumit colegilor pentru ca m-au primit Între ei şi că
au făcut posibilă prezenţa mea acolo iar doamnei diriginte pentru că
a avut interesul şi puterea de a mă cunoaşte îndeaproape, de a vorbi
cu mine, cu mama şi de a mă sprijini. Nu voi uita niciodată gestul
acelor colegi şi al doamnei diriginte.

48. Îmi amintesc prima zi de şcoală a mea de parcă a fost


acum câteva clipe. Deşi în acest moment am douăzeci de ani, acea
întâmplare m-a marcat profund, de fapt mi-a marcat profund copilă­
ria. Era o zifoarte friguroasă de toamnă, era prima mea zi de şcoală
iar eu nu eram veselă ca ceilalţi copii. Tristeţea mea era cauzată de
lipsa părinţilor, deoarece tatăl meu murise când eu aveam doar doi
ani iar mama mea plecase în străinătate pentru că singură nu avea
posibilitatea să mă crească cu un salariu atât de mic pe care ii avea
în ţară. Bunicii erau singurul meu sprijin moral. Deşi ei îmi dăruiau
toată dragostea lor nu puteau niciodată să-i înlocuiască părinţii. În
dimineaţa aceea am plecat cu bunica la şcoală şi ajungând în curtea
şcolii şi văzând toţi copiii de mână cu părinţii lor nu m-am putut stă­
pâni şi am izbucnit în lacrimi. Poate că la vremea aceea eram prea
mică să realizez ce mi se întâmplă; de fapt înţelegeam că eu sunt
total diferită de ceilalţi colegi ai mei. Bunica mea şi-a dat imediat
seama de ce se întâmpla cu mine şi mi-a promis că totul vafi bine.
După ce doamna învăţătoare a făcut cunoştinţă cu noi şi cu
cei care ne însoţeau, ne-a poftit în sălile de clasă. Aici m-am despăr­
ţit de bunica şi la plecare mi-a zis să nu uit vorbele pe care o să mi
le spună şi a început sa şoptească: "când viaţa iţi oferă mere faci suc
din ele ". La vremea aceea nu am înţeles ce a vrut să spună, dar cu
timpul lucrurile au devenit clare. M-a sărutat pe frunte şi mi-a spus
să fiu mândră de mine iar apoi a plecat.
Am intrat în clasă şi am încercat să mă aşez undeva dar nu
am reuşit deoarece învăţătoarea s-a apropiat de mine, m-a luat de
mână şi m-a aşezat in prima bancă lângă o fetiţă timidă ca şi mine.

150
Trecuse o săptămână şi mergeam la şcoală cu dragoste. Învăţătoa­
rea era o fire blândă, calmă, înţelegătoare şi a încercat să mă facă
să-mi înving timiditatea şi să-mi alung tristeţea care mă apăsa mereu.
Bunica a fost impresionată de schimbarea radicală care se
petrecuse cu miile pe plan psihic, de faptul că nu mai eram tristă, nu
mai adormeam plângând, mă jucam cu alţi copii şi îmi făcusem o
groază de prieteni.
Când am terminat clasa a patra şi a trebuit sa ne despărţim
de doamna învăţătoare, toţi copiii erau trişti, dar cea care suferea
cel mai mult eram eu, deoarece devenise o persoană specială in via­
ţa mea. A observat că ceva e în neregulă cu mine, s-a apropiat şi eu -'
i-am explicat ce se întâmpla. Ea a zâmbit frumos şi m-a încurajat.
Am rămas foarte apropiată de dânsa şi dânsa de mine. Ne vizităm şi
ne bucurăm de clipele petrecute împreună.
Acum mă simt mândra că am avut norocul să cunosc o per­
soană atât de înţeleaptă, pură şi cu atâtea calităţi deosebite, calităţi
pe care rar le întâlneşti în zi/ele noastre la un învăţător.

49. La vârsta de opt ani, fiind elevă în clasa a II-a, am avut


parte de o întâmplare nefericită cu unul dintre colegi, dar datorită
domnului învăţător, am reuşit să depăşesc cu bine problema. Aveam
tot timpul câte un conflict cu un coleg. Eu nu-I suportam, dar nici el
pe mine. Era ceea ce se cheamă un copil " problemă ". Îi plăcea să
intre în totfelul de belele şi nici mintea la carte nu prea îi stătea.
In ceea ce mă privea, eu eram o fetiţă foarte liniştită, căreia
îi plăcea să stea în banca ei şi să înveţe. Dar într-o zi, inevitabilul s­
a produs. Din cauza colegului meu cu care mă certasem cu o zi în
urmă, am fost acuzată de furtul stilourilor celorlalţi colegi. Dispărea
mereu câte un stilou iar când învăţătorul ne-a controlat, două dintre
stilouri erau la mine în haina din cuier. Mi se făcuse frică şi am spus
adevărul, că nu eu le-am furat. Din fericire, domnul învăţător avea
încredere în mine. Colegul meu mai furase stilouri şi înainte iar
acum fusese văzut de un alt învăţător.
Nu am sa uit niciodată aceasta întâmplare care m-a marcat,
făcându-mă să-mi dau seama de valoarea nepreţuită a învăţătorului
meu, care a ştiut să reacţioneze într-o astfel de situaţie.

151
50. in anul 1993, la şcoala unde funcţionam, postul meu a
intrat în restrângere de activitate. După Întocmirea dosarului şi de­
punerea acestuia la inspectorat, am participat la şedinţa publică
organizată în vederea rezolvării pretransferărilor şi restrângerilor
de activitate, între timp aflasem că la şcoala din comuna P. exista un
post vacant cu viabilitate de patru ani care nu figura pe lista depusă
la inspectoratul şcolar, probabil " rezervat " pentru etapa din toamnă
pentru o absolventă din localitate. Am solicitat acest post şi, în urma
verificărilor, s-a constatat că acest post există. Aşa că am fost numit
învăţător titular la şcoala din P.
După vacanţa de vară, pe I septembrie m-am prezentat la
noul loc de muncă, unde am fost primit cu mare ostilitate şi catalo­
gat pe la colţuri drept " cu pile ", izolat chiar, deoarece nu făceam
parte din lumea lor " bună " de locuitori ai comunei P., locul meu
natalfiind în altă localitate. Am constatat clar că mentalitatea noilor
mei colegi era una de tip arian; cine îndrăznea să le calce liniştea
" cetăţii " şi, mai ales, să vină ca prooroc în " ţara " lor nu este deloc
bine venit. A fost o perioadăfoarte grea, atât de grea fncât am fost la
un pas să-mi cer detaşare la o altă şcoală. Nu aveam niciun cuvânt
de spus, iar tot ce făceam era greşit, nepotrivit sau total aiurea, deşi
îmi dădeam tot interesul ca tot ce fac să iasă bine. Singura alinare
au fost copiii. Întâmplarea sau destinul a făcut ca atunci să am o
clasă de elevi foarte bună, să mă izolez şi să mă " Închid" în munca
cu copiii şi, abia la sfârşitul clasei a IV a, ( după patru ani), să mi se
vadă adevărata valoare, să fiu văzut ca un coleg.
Astăzi mă număr printre liderii de opinie din cadrul colecti­
vului profesoral, sunt responsabilul comisiei metodice a învăţătorilor
din comuna P. şi privit ca un bun coleg deşi nu sunt din localitate.
Sunt privit şi respectat altfel, dar gustul amar al începutului în
această şcoală a rămas. Parcă şi astăzi, după 15 ani, îl mai simt şi
poate că asta m-a făcut un luptător.

51. Poate o să credeţi că-ifabulafie ceea ce povestesc, dar s-a


întâmplat cu adevărat într-o şcoală în care cândva învăţasem şi eu.
Doamna profesoară X preda una dintre limbile moderne. Pe
vremea aceea era în curs de calificare. Copiii ştiau că " doamna lor"
merge la facultate şi mai cu seamă anumiţi părinţii care speculau
orice pe seama ei; într-o comună mică. unde toli se cunosc, cineva

1 52
aflase că preafrumoasa profesoară venită de la oraş şi care se căsători­
se cu un băiat înstărit de la ţară luase la examenul de licenţă nota
5(cinci), ba mai mult, că şi la examenul de titularizare obţinuse aceeaşi
notă. De unde aflase? Probabil chiar din gura ei că nu seferea să spu­
nă vecini/or cât de mult învăţase şi cât de greu obţinuse acea notă.
Anii de şcoală au trecut, tânăra profesoară e calificată şi cu
alte cerinţe, mai exigentă cu elevii. Să fi fost marcată de acea notă
de 5? Posibil. Intr-o şedinţă cu părinţii aceştia şi-au manifestat su­
părarea privind notele mici obţinute de copii, chiar de elevii foarte
buni. O mămică şi-a exprimat nemulţumirea spunând că nota 10 e
nota profesorului şi elevul cu greu poate obţine această notă şi că )
lucrul acesta i-1 spusese şi fetiţei, dar fetiţa ei găsise o explicaţie
privind notele obţinute. Nimeni nu se gândea la ce va spune femeia,
la cum va reacţiona doamna dirigintă.. .. şi totuşi femeia nervoasă
ţinu cu tot dinadinsul să le spună ce i-a zis fiica ei: " Mami, n-ai zis
tu că nota cea mai mare o ia profesorul? Păi dacă doamna dirigintă
a luat 5 la examen, eu cum pot trece peste nota ei? De-aia ne dă nu­
mai 4. " În sală s-au auzit râsete şi comentarii. Profesoara înmărmu­
rise, roşeaţa îi cuprinse obrajii palizi şi nu-şi găsea cuvintele. Doar
ea ştia ce gândea. Un lucru era cert. . . .privirea arăta ură.
O mămică se apropie şi îi spuse încet celei care vorbise:
" Trebuia să taci, o să se răzbune! "

52. Copilăria mea nu a fost una tocmai fericită, iar momen­


tele în care am simţit plăcerea sau bucuria de-a fi copil au fost puţi­
ne, chiar prea puţine. Referitor la anii de studiu, pot spune că nu am
excelat în ale învăţăturii, am fost o eleva de nivel mediu, dar nu din
lipsă de capacitate, ci din absenţa încurajărilor sau aprecieri/or din
partea părinţilor.
Luam bătaie la şcoală, de la învăţătoare, luam bătaie acasă,
de la tatăL meu pentru că nu eram cuminte, aşa spunea el. îmi amin­
tesc că eram în clasa a doua şi învăţătoarea mi-a scris în carneţelul
de note că vorbesc în timpul orelor si distrag atenţia si celorlalţi colegi.
Tatăl meu care a vrut să demonstreze că deţine arta educării
copilului astfel încât a venit la şcoală să facă o demonstraţie, m-a
bătut în clasă în faţa colegilor până m-a umplut de sânge. Bineînţe­
les după această "bravură " m-a dus la baie să mă spăL, urmând în­
văţătoarea să mă recupereze pentru continuarea orelor.

153
o altă întâmplare de acest gen a fost în clasa a opta când m-a
bătut de mi-a spart dinţii şi mi-a înnegrit ochii, trebuia să merg cu oche­
lari de soare la şcoală şi nu aveam voie să spun nimănui ce s-a întâmplat.
Asemenea exemple vă pot da multe în anii petrecuţi ca elevă
şi copil. Sosise momentul examenului pentru prima treaptă de liceu,
eram sigură că nu o să reuşesc pentru că mi se spunea constant că
sunt incapabilă de o astfel de reuşită.
După ce am dat examenul îmi doream să mor de frica bătăii ce
mă aştepta. M-am dus cu inima strânsă să citesc rezultatele de la examene.
Am plecat plângând pentru că nu mi-am văzut numele pe lista
şi am fost convinsă că nu am promovat. Nici nu aveam curaj să merg
acasă. Ca de obicei, tatăl meu se prezenta doar la afişarea rezultate­
lor, nu şi la susţinerea mea morală, însă, spre uimirea lui şi a mea,
eram prima pe listă. Dar, ce păcat! Nu m-am putut bucura de reuşita
mea, nu am ştiut sau mai bine spus, mi s-a reprimat acest drept.
După absolvirea liceului dorinţa mea a fost să-mi continui
studiile, dar tata foarte grijuliu din pricina stării financiare, s-a gră­
bit să mă angajeze, trebuia să aduc bani acasă. Fără ştirea părinţi­
lor m-am înscris la un colegiu de institutori, am susţinut examenul şi
l-am promovat. Nu m-am putut bucura nici de această reuşită din
acelaşi motiv, trebuia să aduc bani acasă tatălui meu!

53. Eram elevă în şcoala generală, prin clasa a VI-a. Jntr-o


dimineaţă, când am ajuns în clasă, toţi colegii erau adunaţi grăma­
dă, îşi dădeau coate care mai de care şi discutau despre noul coleg.
Curioasă, am început să caut cu privirea o faţă nouă. Am zărit într-o
bancă, stând singur, un băiat cu nişte ochi mari cu care, acum îmi
dau seama, căuta parcă un copil, un coleg, un suflet care să-I ia În
seamă. Eu, care foceam parte dintr-un grup deja constituit, şi care
nu mă mai întâlnisem cu o astfel de situaţie, nu am ştiut cum să reac­
ţionez. Jllcercam să-I evit, copiam comportamentul celorlalţi copii.
Am aflat că venea dintr-un alt judeţ. că era " ţigan " şi locuia cu chi­
rie, împreună cu familia lui, într-o casă a primăriei. il vedeam ca pe
un sărac, ca pe un intrus. Casa în care locuia era în aceeaşi direcţie
cu locuinţa mea. Nu mă încânta ideea de a merge împreună spre ca­
să. Nu ştiam ce să discut cu el şi mult timp am ocolit prin altă parte.
La un moment dat, mama m-a auzit discutând cu o colegă
venită în vizită. Jmi spunea ceva legat de colegul nostru, căruia îi

1 54
spuneam " ţiganul ăla ". Atunci mama s-a oprit lângă noi şi ne-a spus
că nu trebuie judecat doar pentru că e ţigan şi că aşa cum suntem
noi oameni şi ei sunt la fel: pentru că sunt şi vecinii noştri, să încer­
căm să-i acceptăm aşa cum sunt.
Incet-incet, am încercat să respect ce mă sfătuise mama. Am
încercat să-I cunosc, am început să merg pe acelaşi drum cu el, spre
casă. După foarte puţin timp, am reuşit să îl văd ca pe un copil ca
oricare altul. Am înţeles că eram nedreaptă cu el şi că nu merita asta.

54. In anul IV de liceu m-am aflat într-un grup care a protes­


tat puţin Împotriva direcţiunii, pentru că ni se impusese un program )
draconic. Eram internişti. Grupul respectiv a mărşăluit pe aleile li­
ceului apoi, în dezordine, fluierând şi urlând, a intrat În internat.
Directorul liceului a fost şocat, a căutat să afle cine a fost
cel care ne-a mdemnat la o asemenea comportare, ne-a ameninţat cu
exmatricularea, dar nu a putut afla nimic.
A adus profesorul de pedagogie, să afle dumnealui misterul.
Acesta a zâmbit şi l-a sfătuit pe director să renunţ, deoarece grupul
nostru a urmat "psihologia gloatei ". Ne-a explicat apoi ce înseamnă
asta. Ne-am simţit tarejenaţi.
De atunci, m-amferit Întotdeauna de "psihologia gloate; " , am că­
utat să-mi rezolv singură, în mod raţional, problemele, prinforţe proprii.
Pe acel profesor de pedagogie l-aş întâlni cu plăcere, oricând!

55. Când eram mică, de grădiniţă, părinţii mă duceau vara în


vacanţe la bunici, la ţară. Aici îmi plăcea cel mai mult şi mai mult pentru
că mamaia mea îmifăcea toate poftele şi micile mele plăceri. Lângă făn­
tâna din curtea bunicilor era un zarzăr, În trunchiul căruia îşifăcea cui­
bul o pasăre. Tot timpul o urmăream, de când Începea să îşi aranjeze
cuibul, oua, clocea, apoi când se auzeau puişorii, când ea le aducea
mâncare şi le dădea să mănânce. O vedeam ciripind, parcă vorbea cu ei.
Intr-o zi, unul dintre cei trei puişori, unul probabil cel mai neas­
tâmpărat, a alunecat şi a căzut. Biata mamă era aşa de alarmată, pentru
că În apropiere se afla şi motanul Mircea. Am strigat-o pe bunica care a
venit într-un suflet să vadă ce-i. Mamaia mea a luat puişorul şi l-a pus
repede În cuib, pentru că el nu învăţase încă să zboare. Pasărea mamă nu
mai contenea cu ciripiturile, semn de mulţumire că i-am salvat puişorul.
In scurt timp, puii au învăţat să zboare şi şi-au luat zborul.

155
56. Eram în clasa a V-a. Avusesem înainte o învăţătoare pe
care o preţuisem mult, dar acum lucrurile se schimbaseră, acum
aveam câte un profesor pentru fiecare materie, evaluaţi de noi, copiii,
ca fiind buni sau răi.
În clasele mici învăţam cu plăcere la limba română. Învăţam
poeziile şi îmi plăcea să citesc cu intonaţie, textele de literatură.
Am început bine la acest obiect şi în clasa a V-a, până într-o
zi când în familia mea au apărut unele necazuri. Mă puteam concen­
tra mai puţin la ore şi rezultatele mele începuseră să nu mai fie atât
de bune. La una dintre lucrările de control la română am făcut multe
greşeli şi profesorul respectiv a păstrat lucrarea mea ultima.
Mi-a citit toate greşelile în faţa clasei, spre hazul colegilor,
ba mi se părea că se amuză şi el. Mi se părea că nu se mai termină
acea oră. Mi-a adresat cuvinte grele: delăsătoare, neatentă, etc. Din
clipa aceea am început să urăsc obiectul limba română. Îmi făceam
temele cu frică, iar când eram ascultată, mă intimidam şi greşeam.
Primeam note mici şi mi se spunea că nici pe acelea nu le merit.
Într-o zi, în clasa noastră a intrat o profesoară nouă, profe­
sorul cel vechi se transferase. Nici la ea rezultatele mele la acest
obiect nu erau prea mari până într-o zi când profesoara le-a spus să
asculte cu atenţie o compunere făcută de mine. Credeam că iar am
dat-o în bară. Am roşit toată şi am citit compunerea.
După ce am terminat, aşteptam să mi se facă reproşuri, dar
spre surprinderea mea, profesoara mi-a spus că aceasta este una
dintre cele mai frumoase compuneri pe care o scrisese un elev din
clasa dumneaei. Mi-a spus că o va publica în revista şcolii, ceea ce a
şi făcut. Am prins aripi şi am început să iubesc mult acest obiect şi
pe noua profesoară. Îi spuneam şi unele necazuri ale mele şi întot­
deauna primeam un sfat bun. Îmi face plăcere şi acum să o întâlnesc.
Am învăţat mult de la cei doi profesori şi ceea ce este bine şi ceea ce
este rău.

57. Eram în clasa a IX-a la liceu şi cu trei luni înainte de sfârşi­


tul anului am făcut ceva regretabil. Mă împrietenisem cu o colegă şi
începusem să lipsesc de la şcoală. În primele două săptămâni ne mai
duceam 2-3 zile pe la şcoală, dar după aceea, nu ne mai duceam deloc.
Mergeam prin parc şi ne plimbam, mai mergeam pe la cofetărie şi mân­
cam câte o prăjitură. Acest lucru s-a întâmplat timp de o lună.

156
Doamna dirigintă, văzând că nu ne mai duceam la şcoală,
ne-a trimis câte o scrisoare acasă, înştiinţându-i pe părinţii noştri. A
doua zi după ce a primit scrisoarea, mama a mers la şcoală şi a vor­
bit cu doamna dirigintă. Aceasta i-a explicat mamei că nu a vrut să
trimită aviz de exmatriculare, părându-i foarte rău de ce am făcut,
deoarece eram o elevă bună la învăţătură. Dânsa nu i-a spus nici
domnului director de absenţele mele. M-a ajutat foarte mult
rugându-le pe doamnele profesoare să mă lase să dau teză, deşi pe­
rioada tezelor trecuse. Cu ajutorul dânsei nu am ajuns să repet anul.
Am regretat foarte muit ceea ce făcusem dar am înţeles
aceasta numai datorită dânsei şi nu am mai făcut niciodată ceea ce )
am făcut.

58. Este povestea unui adolescent în vârstă de 14 ani, elev la


un liceu bun. Părinţii erau mândri de el si având o situaţie financia­
ră foarte bună, acestui copil i-au oferit totul. Era bine Îmbrăcat,
avea bijuterii, calculator, telefon, tehnologia fiind viaţa lui. Dar in
acelaşi timp era un elev silitor, un elev care Învăţa pentru că voia sa
realizeze ceva În viaţă prin propriile puteri, nu cu ajutorul părinţilor.
Se pregătea intens la chimie, deoarece voia să urmeze facultatea de
medicină.
La liceu, În clasa a IX-a, lua numai note mari, În afară de o
singură materie, materie la care profesorul nu dădea 1 0 pentru că
" 1 0 este nota profesorului, 1/ iar 9 nu dădea pentru că punea între­
bările in aşa fel încât să iei cel mult 8. Acest profesor considera că
niciun copil cu situaţie financiara buna nu învaţă, că toţi sunt nişte
elevi care nu au nimic în afara bani/or părinţilor, că banii i-au adus
în acel liceu. Şi acest profesor era tocmai profesorul de chimie.
Aşa s-a Întâmplat şi cu acest adolescent; oricât se pregătea,
oricât încerca să se ridice la pretenţiile profesorului, nu putea să îl
mulţumească. La început a învăţat pentru că era o materie care ii
plăcea şi pe care vroia să o aprofundeze, ştiind că îi va fi necesară
pentru examenul la medicină.
in acea clasă mai erau copii de bani gata, dar care la capitolul
" învăţătură " nu erau aşa de bine pregătiţi. La lucrări, aceşti copii îi
cereau băiatului să le spună şi lor iar el, fiind un coleg bun îi ajuta în­
totdeauna. Asta până Într-o bună zi când, în timpul unei lucrări, în mo­
mentul în care încerca să îşi ajute un coleg, a fost văzut de către profe-

1 57
sor care l-a dat afară din clasă şi l-a penalizat la notă. Din aceea zi au
început necazurile lui cu profesorul de chimie. Acesta găsea mereu cate
o problemă cu care reuşea să îl pună pe elev în dificultate. Pentru a
reuşi să se ridice la pretenţiile profesorului, adolescentul învăţa din ce
in ce mai mult, ajungând ca tot timpul liber pe care îl avea să şi-I pe­
treacă în compania manualelor de chimie. Nici nu si-a dat seama că nu
mai avea timp să vorbească sau să se întâlnească cu colegii, că nu mai
participa la nicio activitate extraşcolară, că practic, tot programul lui
se rezuma la învăţat. Din această cauză fusese numit tocilarul clasei. Se
bucurafoarte tare când îşi auzea notele, însă se întrista când auzea că i
se strigă din clasă "tocilarul"; îşi dorea foarte mult să se reintegreze În
grupul colegilor săi, să iasă cu băieţii, însă ei nu-l mai acceptau în
grupul lor pe motiv că s-a dedicat prea mult învăţatului.
Astfel, pretenţiile profesorului l-au ambiţionat atât de tare, în­
cât a considerat necesar că e mai important să îi demonstreze profeso­
rului că nu toţi copiii care provin din familii bogate sunt în acel liceu
datorită banilor părinţilor, că mulţi dintre ei chiar merită săfie acolo.
Era o zi frumoasă de mai. După o oră foarte grea, pentru că
fusese ascultat de profesorul în cauză şi îl întorsese pe toate părţile
pentru un 8, era foarte supărat, considerând că merita mai mult de­
cât acel 8 şi gândindu-se că indiferent cât va învăţa, nu îl va face pe
profesor sa ii acorde o alta notă. Merge la toaletă, îşi dă cu apă pe
faţă, se uită în oglindă, dar aude nişte voci. "Parcă sunt colegii mei "
îşi spune in gând, şi fără intenţie îi aude vorbind despre droguri,
despre cum să mai facă rost de bani ca să le cumpere şi alte planuri
de ale lor. La un moment dat deschide uşa şi le spune: "Voi nu sun­
teţi sănătoşi? O să vă îmbolnăviţi, o să muriţi!". Acum secretul lor îl
aflase tocmai toci/arul clasei. El le-a promis că nu o să spună la ni­
meni, dar eifiind îngrijoraţi că o să-i trădeze au început să-I reinte­
greze în gaşcă. Jntr-o seară la discotecă, când era la toaletă, colegii
îi pun prafuri în suc. După ce a consumat, a avut senzaţia că pluteş­
te, zboară. Era foarte fericit. Lucrul acesta s-a întâmplat de mai mul­
te ori până când, in cele din urmă, colegii i-au spus care este cauza
de se simte aşa de bine.
Vrând să fie acceptat de grupul de colegi, nici nu şi-a dat
seama când a alunecat pe drumul nemi/os al droguri/or. Acum îi
părea rău că şi-a pierdut timpul învăţând la chimie, că se transfor­
mase în " toci/arul clasei ", că profesorul "cel rău " îi stricase priete-

158
nia cu colegii. Nimic din ce voia sa realizeze nu mai conta. Totul se
rezuma la banii necesari pentru cumpărarea dozelor. La un moment
dat, părinţii au observat schimbarea: cheltuia foarte mult, era mai
tot timpul plecat, era neîngrijit, la şcoală lipsea foarte mult şi notele
erau din ce în ce mai mici şi începuseră sa lipsească lucruri din casă.
intr-o zi este prins în toaletă de un profesor, când trăgea pe
nas. Când este întrebat de ce face asta, spune că este supărat că si-a
pierdut timpul cu învăţa tu1, că şi-a pierdut prietenii şi că nu este în
stare sa facă nimic în viaţă, deoarece nu a reuşit sa facă mare lucru
nici cu chim ia. Profesorul încercă să-I liniştească, explicându-i ca
ceea ce face el nu este o soluţie. Îi cheamă pe părinţi la şcoală şi le )
propune să îl ducă la un centru de reabilitate. Dar aceasta variantă
nu este acceptată nici de adolescent, nici de părinţi.
A doua zi, profesorul vine În vizită şi îi propune tânărului să fa­
că o plimbare. Îl duce în nişte locuri unde ii putea vedea pe cei care şi­
au distrus viaţa din cauza drogurilor, pe cei care au ajuns sa stea pe
străzi din cauza praforilor, iar apoi îl duce la un centru de reabilitare
unde i se explică de către personalul calificat pericolul drogurilor şi ce
trebuie făcut pentru a scapă de dependenţa de ele. Îi sunt prezentaţi câ­
ţiva tineri care au renunţat la droguri şi după ce discută cu aceştia,
pleacă împreuna cu prq{esond. Acesta îl convinge să se interneze în
acel centru. În toată perioada care a urmat, profesorul l-a vizitatfoarte
des, l-a încurajat şi i-afost mereu aproape. in anul următor, se reînscrie
la liceu, unde avea acum un prieten de nădejde, profesorul care i-a fost
alături şi căruia i-a mulţumit tot timpul pentru ceea ce afăcut pentru el.

4.4.2. In afara şcolii

59. intr-o zi caldă, frumoasă de primăvară mama nu a mai


venit să mă ia de la grădiniţă, deoarece mă credea destul de mare
pentru a ajunge singură acasă.
Mergeam pe trotuar cu grupul de copii care mergeau în ace­
iaşi direcţie ca şi mine. Verişoara mea M , o fetiţă slăbuţă şi brunetă
mi-a interzis să mai merg cu grupul spunându-mi: " Ori înainte ori în
urmă cu mine pe drum nu mai mergi ". Eu am �scultat-o, fiind un copil
cuminte şi fricos şi de umbra mea. M-am rezemat de o poartă de cu­
loare verde şi am început să plâng. Un câine alb din curte deranjat de

159
bocetul meu a început să mă latre. Inima mea era cât un purice de
teamă. În mintea mea de copil apăreau numai gânduri negre, dacă
scapă câinele din acea curie şi mă muşcă, dacă mă găseşte întunericul
în acel loc, dacă nu va exista niciun salvator. Dar nu a fost aşa. Am
fost găsită de o vecină, Gherghina care m-a condus acasă; nu mai
puteam de bucurie, dar lacrimile şi suspinul nu mă părăseau. Aceasta
este singura amintire pe care o am de la grădiniţă, iar pe verişoara
mea M şi acum o am în imagine ca pe o verişoară foarte rea.

60. Eu sunt o persoană căreia îi plac foarte mult copii, aşa


am fost din totdeauna.
Din cauza acestei slăbiciuni pot spune că am fost păcălită de
mai multe persoane, mai mult sau mai puţin. Am să relatez în continua­
re o experienţă prin care am trecut din care nu am învăţat nimic bun.
În copilărie îmi plăcea să merg la verişoara tatălui meu pen­
tru a mă juca cu copii acesteia.
Odată ajunsă la ea, eu nu mă jucam numai cu copii ci trebu­
ia să am grijă de ei când aceasta nu era acasă.
A tunci îmi plăcea foarte mult atunci.
Verişoara tatălui meu era o persoană căreia nu-i plăcea să
facă mai nimic în gospodărie în schimb îi plăcea să dea ordine, să-şi
lovească bărbatul, să-ljignească etc.

61. A tunci mie îmi plăceau aceste lucruri, îmi plăceau atât
de mult încât seara înainte să dorm îmi imaginam cum ar fi să am şi
eu viaţa mătuşii mele. Asta voiam să fac şi eu atunci când voi creşte
cu toate că nu era deloc bine, dar atunci nu gândeam.
Pot spune că mătuşa mea a avut un rol negativ în viaţa mea de­
oarece ajunsesem s-o idolatrizez atât de mult încât o imitam întocmai.
Mai rău este că eu am fost singura care a avut de suferit din
această cauză deoarece mamei mele nu-i plăcea să mă vadă
comportându-mă astfel decât mă educase ea, dar mai ales având idei
total diferite decât cele pe care mi le implementase ea despre viaţă.
Am ajuns să nu o ajut pe mama mea, să nu mai fac ce-mi
spunea ea, ba chiar am jignit-o la un moment dat spunându-i: " M
este ca o mamă pentru mine ".
Mi-am dat seama prea târziu că-mi formasem idei total gre­
şite despre viaţă. Mai rău este că acestea au avut un impact atât de

1 60
puternic încât a durat foarte mult timp până am renunţat la ideile
formate de mine.
Pot spune că şi acum am unele idei şi-mi vin în minte scenele
în care ea se comporta cu toţi "foarte de sus ", era plină de ea însă
încerc să le dau la o parte să fiu cea care am fost la început aşa cum
m-a educat mama mea.
Sunt foarte fericită că impactul negativ asupra mea, deşi a
fost puternic, a dispărut.
De atunci merg pe premiza că în viaţă trebuie să ai propriul
eu, săfii tu însuţi şi să nu copiez pe alţii.

62. Aflându-mă Într-o zi În autobuz, am asistat la o scenă pe ca­


re nu am crezut-o posibilă vreodată. Un grup de străini, probabil arabi
după îmbrăcăminte, a fost asaltat de românii din jur. Singura vină a
străinilor a fost că vorbeau în limba lor maternă. Românii au început
să-ijignească şi să îi înjure pentru faptul că "ne-au invadat ţara ": "Ui­
te şi cioroii ăştia, nu le mai ajunge nisipul. . . au venit şi peste noi să co­
loreze autobuzul! " Am rămas uimită şi dezgustată de ce am auzit.

63. Întâmplarea s-a petrecut într-un spital, unde îl Însoţeam


pe bunicul meu. Am rămas surprinsă, cu un gust amar, când am vă­
zut cum, datorită lipsei banilor, un om de vârstă înaintată (dacă nu
mă înşel, avea 76 de ani) era urât privit, marginalizat de toţi, atât de
cei din salon cât şi de cadrele medicale.
Schimbând câteva cuvinte cu el, am aflat că acesta suferea
de o boală incurabilă, care Îi provoca multă durere: cancer. in acel
salon, din păcate, nu era singurul care suferea de această cumplită
boală, dar d�(erenţa dintre el şi ceilalţi era faptul că nu dispunea nici
măcar de o monedă, cum se exprima el. În momentul în care cadrul
medical, fie doctorul, fie asistentele medicale, intrau în salon, aces­
tui biet om nu i se acorda nici măcar o privire. Ba mai mult, cadrul
medical îl descuraja, distrugându-i iluzia că s-ar putea vindeca. Pa­
cienţilor, şi în special unuia cu poziţie socială (şi financiară) destul
de bună, i se administrau toate medicamentele necesare. El mărturi­
sea că oferise cadouri tuturor.
Celui cu situaţie precară, lipsit de apărare, nu i se adminis­
tra niciun medicament, .fiind lăsat să sufere. Acesta acuza dureri in­
suportabile de stomac. ii erau promise diferite medicamente, dar

161
acestea întârziau să apară. Neputându-se deplasa, aştepta cu nerăb­
dare sosirea medicamentelor, spera ca cineva să-i aline durerea.
Fiind un om umil de la ţară, cu puţine cunoştinţe şi cu o pensie ne­
semnificativă, ne vizitat de nimeni, acesta era total marginalizat de
către toţi.
Am chemat asistentele, pentru că acest om (de etnie rromă)
acuza dureri din ce în ce mai insuportabile. Au venit în salon, i-au
administrat o perfuzie şi i s-a spus să cumpere diferite medicamente
de care spitalul nu dispunea. La auzul veştii că trebuie să cumpere
medicamente, omul a început să plângă, spunându-le că nu are nici
măcar o monedă. Am spus că i le voi cumpăra eu. Revenind la spital,
am înmânat serul asistentei, pentru ca aceasta să îifacă o injecţie.
După mult timp, asistenta revine în vizită la omul cu poziţia
socială bună, îi face o injecţie, vorbeşte cu acesta, iar pe acel săr­
man nici măcar nu îl vedea.
I-am amintit că trebuie să-i facă injecţie şi lui; acest proce­
deu a fost realizat în mai puţin de 15 secunde, provocând bolnavului
dureri îngrozitoare.
După ce tratamentul bunicului s-a terminat, a trebuit să ple­
căm acasă, cu promisiunea că voi reveni a doua zi, să-I vizitez pe
acel sărman. După câteva zile am revenit la spital şi am primit în­
grozitoarea veste: omul murise. Sperasem până în ultima clipă ca
acesta nu va muri pe patul de spital.

64. Este o poveste adevărată care s-a întâmplat acum 48 de


ani . . .
intr-o zi de septembrie, mama mea a avut cea mai mare bu­
curie a vieţii ei: m-a născut pe mine. Un copil născut după zece ani
de căsătorie. Am fost lumina ochilor ei .. . .
Bucuria că am venit p e lume a fost umbrită de tristeţea că nu
avea lapte ca să mă hrănească. La câteva zile înainte de a mă naşte,
o ţigăncuşă frumoasă foc, pe care o chema R. . . ica, a adus pe lume
tot o fetiţă, căreia i-a pus numele de 1. . uca.
.

Aflând de necazul părinţilor mei, a venit la noi acasă şi a


asigurat-o pe mama mea că mă va hrăni ea, căci nu ducea lipsă de
lapte. Eu să sug de la un sân, fetiţa ei de la celălalt sân.
Ce gălăgie se pare că a fost din partea bunici/or mei! Cum
să.fie hrănită nepoata lor de o ţigancă? Ei nu suportau deloc ţiganii.

1 62
Niciodată nu apelau la ajutorul lor, nici nu le ofereau ajutor, atunci
când aceştia cereau.
Mama şi tata nu au avut de ales. Au ignorat comentariile
bunicilor mei şi au acceptat ca R. . ica să mă hrănească cu laptele ei.
Pe vremea aceea nu exista lapte praf Laptele de vacă nu putea fi
folosit în primele luni de viaţă ale unui nou născut. Altă femeie lehu­
ză nu mai era în acel cătun în care locuiam noi.
Ce mare tărăboi, ce certuri au fost, numai părinţii mei ştiu.
Important este că R. . ica m-a alăptat timp de 2 luni. Ce copil dolofan
ajunsesem săfiu! Iar R . . ica nu mai putea de bucurie: " Am două fete
zdravene, zău T. . ţo ! " se adresa ea înfiecare zi mamei. -'
Efortul R .. icăi nu a fost deloc uşor. Toată ziua era numai pe
drum, iar pentru noapte se mulgea, şi mama îmi dădea cu biberonul.
La 7 ani, când am mers la şcoală, mama mea a rugat-o pe
învăţătoare să stau în bancă cu I. . . uca, iar mie mi-a cerut să o ajut şi
să am grijă mereu de ea. Iar eu i-am ascultat sfatul. Mama avea gri­
jă ca în fiecare zi să apară în ghiozdănelul meu două pachete cu
mâncare: unul pentru mine şi unul pentru I. . . uca.
I. . . uca a rămas pentru mine ca o soră. Pentru că părinţii mei
nu au mai avut noroc de copii, Dumnezeu mi-a dăruit-o pe I. . . uca.
Aşa consider eu. Am ajutat-o ori de câte ori am avut posibilitate ori
mi-a cerut ajutorul.

Mama mea nu mai este în viaţă de cincisprezece ani, dar


R . ica trăieşte. Ori de câte ori ajung la casa părintească, R. . ica mă
.

întâmpină plină de bucurie iar eu mă simt foarte bine în preajma ei.


O mică sau mare parte din existenţa mea se datorează şi R .. icăi.
Ce lecţie de viaţă le-a dat R ica părinţilor mei şi în special
. .

bunici/or mei! Prin gestul ei le-a demonstrat că naţionalitatea, cu­


loarea pielii, condiţia socială, nu au nicio valoare in ceea ce priveşte
buna înţelegere şi convieţuire a omenirii. Importante sunt omenia,
bunătatea sufletească a fiecărui individ al societăţii.

65. Cu toate că aveam cam opt anişori, încă îmi aduc aminte
de necazul pe care l-a suferit colega mea de bancă, o.
Pentru că se apropia ziua de naştere a mamei sale, strânsese
nişte bănuţi. Nu avea mare lucru, însă destul să-i ia ceva semnifica­
tiv mamei sale. Până la unnă important era gestul frumos pe care-l

1 63
focea faţă de mama sa, gest pe care puţini copii îl fac, mai ales la
vârsta O. . . . ei.
Deoarece avea numai bani mărunţi, voia să-i schimbe pentru
că spunea că ea, Îi era ruşine să meargă cu acei bani la vânzătoare.
Într-o recreaţie a ieşit În curtea şcolii să se joace cu mine şi cu alte co­
lege. Acolo se afla şifratele unei colege de-a noastre, A. El avea 12 ani.
o. povestindu-ne planul său, A. a stat şi a tras cu urechea la discuţia
noastră. În momentul În care a auzit că o. nu are unde să schimbe ba­
nii, s-a oferit să o ajute el, spunându-i că are o mătuşă vânzătoare şi că­
I va ajuta. Sora sa nu ştia despre care mătuşă este vorba, dar A. i-a spus
să tacă, pentru că ea este mai mică şi nu ştie nimic. o. a avut Încredere
În el, urmând ca a doua zi, A. să-i aducă banii schimbaţi. A venit ziua
următoare, dar A. nu i-a dat niciun ban lui 0., zicându-i că nu are nicio
datorie la ea. Aceasta l-a implorat, a plâns şi s-a rugat de el cu cerul şi
cu pământul, Însă degeaba. Nu ştia ce să mai facă pentru că următoa­
rea zi era ziua cea mare, ziua mamei ei.
Spunându-mi toată intâmplarea cu A., mi s-a făcut milă de ea şi
i-am spus să stea liniştită că voi găsi eu o modalitate de a o ajuta.
Am vorbit cu colegii mei, povestindu-le toată intâmplarea cu
A. Aproape la toţi ne dădeau părinţii bani la noi pentru un corn sau
un covrig. I-am rugat pe cei care nu-şi cheltuiseră banii să renunţe
in ziua aceea la corn şi să punem mână de la mână să o ajutăm pe
o. să-i ia cadoul mult dorit mamei sale.
Colegii mei au fost de acord. Când a văzut o. ce am focut
pentru ea, ne-a mulţumit şi ne-a spus că ne va răsplăti Într-o bună zi.
Bineinţeles că noi nu focusem acest lucru pentru a primi ce­
va in schimb, ci pentru o ajuta pe colega noastră deoarece " Priete­
nul la nevoie se cunoaşte ". A sosit şi ziua cea mare, iar când a văzut
mama O' . . ei ce surprizăjrumoasă i-afocutfiica sa a fost incântată.
.

4.5. DE DISCUTAT....

Această grupare de povestiri este una specială; fiecare dintre


relatări prezintă o întâmplare cu trăsături absolut de nedorit, dar ale
cărei concluzii sunt de obicei, triumfătoare. Cu alte cuvinte, tot răul
spre bine: am suferit (pe drept sau pe nedrept), mi s-a întâmplat ceva
neplăcut, în mod continuu, pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de
timp (uneori, ani buni), dar totul a fost spre binele meu. Eu nu am

164
înţeles, dar ceilalţi, adulţii, au făcut bine că m-au chinuit şi pedepsit.
A fost numai spre binele meu. Una dintre relatări prezintă şi o concluzie
foarte clară, edificatoare pentru modul acesta de gândire defensivă: zica­
la cu bătaia ruptă din rai este adevărată. (nr. 9). Vom semnala pentru
fiecare, elementul, să zicem "discutabil", care atrage atenţia.

66. În clasele primare obişnuiam adesea să nu port panglica


albă legată peste cap. Doamna învăţătoare era foarte consecventă şi
ne Întreba tot timpul de ce nu suntem aranjate.
Într-o zi m-a chemat şi mi-a spus că sunt " dezordonată ".
Chiar a repetat acest cuvânt În felul acesta: " Ai Înţeles? Eşti o fată )
dezordonată! "
Acest lucru m-a Întristat mult gândindu-mă că eu trebuie să
fiu o elevă plină de calităţi din moment ce am fost numită " coman­
dantul unităţii de pionieri ". De atunci am luat hotărârea să-mi Înde­
plinesc cu multă sârguinţă toate sarcinile.
Am constatat că am realizat multe lucruri frumoase la desen
şi lucru manual.

Relatată de o elevă de clasa a IV-a, această amintire face un


adult să zâmbească, amuzat şi înduioşat, totodată. Dar ea este relatată
ca atare, fără distanţa necesară faţă de gânduri le unui copil, de către
un adult. Un adult care consideră în mod serios că învăţătoarea avea
dreptate să o certe. Ne putem întreba: cu adevărat, adultul crede
aceasta? Cu adevărat, copilul de atunci dă dreptate învăţătoarei? Da­
că ne uităm cu atenţie, vedem că răspunsul este ,nu ' . Fetiţa nu vrea
să accepte caracterizarea adultului, căci este "comandantul unităţii de
pionieri", cel mai înalt , grad' posibil. Este mândră de asta, mai mult,
se dovedeşte extrem de orgolioasă. Astfel încât, admonestarea învă­
ţătoarei (admonestare excesivă, având în vedere conţinutul minor al
observaţiei), este transformată într-o recomandare pentru perfecţiune;
acceptă că mai are de lucru cu ea însăşi şi, ce face? - îşi îmbunătăţeş­
te performanţele la desen şi lucru manual (l), deoarece în rest, este
,perfectă' , aşa cum i se cere unui comandant de unitate.
La cerinţele cu conţinut derizoriu, reacţia este minoră. Orgoliul
rămâne însă, ducând la neacceptarea niciunei semnalări de , defect' şi de
asemenea, generând această relatare (amintire cu conţinut minor) trăită
intens emoţional, datorită unui Eu puternic centrat pe sine.

1 65
67. in cadrul temei pe care trebuie să o prelucrez am ales ca
subiectfaptelefiului meu X elev în clasa a V-a într-o şcoală generală
din oraşul P.
Vă prezint o faptă pozitivă pe care fiul meu a săvârşit-o.
În vara acestui an, fiind în vacanţa de vară, fiul meu împre­
ună cu alţi doi colegi de şcoală care ne sunt şi vecini. au reuşit să
facă un adăpost pentru o căţeluşă şi puii ei pe care i-a găsit abando­
naţi într-un parc. FIămândă şi bolnavă, căţeluşa s-a lăsat prinsă
uşor. Copii au dus-o la medicul veterinar, i-au construit în limita
posibilităţilor un adăpost dându-le zilnic mâncare şi apă. Astfel, în­
tre copii şi animale s-a înfiripat o prietenie. Timp de 3 luni căţeluşii
împreună cu m-am lor aufost îngrijiţi cu devotament de copii.
Puşi pe picioare căţeii, am hotărât să fie preluaţi de oameni
autorizaţi pentru a fi duşi la un adăpost special amenajat pentru
animalele unde li se acordă toată atenţia şi îngrijirea medicală de
care au nevoie.
Deşi la început copii s-au împotrivit şi supăratfoarte tare, ei
au înţeles în final că locul animalelor este altundeva. După o repriză
de joacă, fiul meu încredinţează căţeluşii şi pe mama lor celor care
au venit să-i ridice. Faţa copilului radia de fericire şi de mulţumire
în acelaşi timp, dându-şi seama că a făcut o faptă bună

Avem aici relatarea unei mame, care, în rezumat, nu poate


accepta ca fiul său să aibă grijă de nişte căţei ai străzii şi ca unnare,
cheamă hingherii. Singura sa grijă a fost ca, fiul său, eliberat de o
practică neigienică, să nu sufere. De aceea inventează o poveste şi o
scuză, care să îi pună în valoare "tactul ' matern. este mândră şi se
felicită că a reuşit să pună "la locul lor" căţeii . Trebuie să înţelegem
de asemenea, că faţa radiind de mulţumire, conştiinţa împăcată că a
făcut o faptă bună, nu era a fiului său, eliberat de preocuparea nesă­
nătoasă de a iubi şi îngriji un animal; nu, este vorba de ea însăşi.

68. Un rol pozitiv în activitatea mea de elev pot spune că l-a


avut profesoara de limba franceză din anii de liceu, care, simţindu­
mă că am potenţial intelectual dar mai puţină voinţă de a învăţa, m-a
ţinut în "şah " toţi cei cinci ani pe care i-amfăcut la Liceul Pedagogic.
Pe vremea aceea, cu mintea mea de copil, nu gândeam alt­
ceva decât că are ceva cu mine, nu-i place faţa mea, dar mai târziu

1 66
am înţeles că doamna profesoară nu dorea altceva decât să-mi fruc­
tifice potenţialul intelectual.
fi mulţumesc şi astăzi că nu mi-a dat 1 0 cu uşurinţă şi am în­
văţat într-adevăr pe rupte la limba franceză.

Este aici un caz tipic de negare a injustiţiei pe care o adoles­


centă a suferit-o 5 (cinc i ! ) ani la ora de franceză. Deoarece adultul
"
"ştie mai bine , iar "mintea de copil " nu judecă, victima se înfrăţeşte
cu atacatorul, deoarece a fost spre "binele ei " . Este un model tipic de
comportament al cadrului didactic care, răsfrânt asupra elevului, vii­
tor educator, va scoate " sos ii " didactice; eleva care povesteşte va .1
socoti că este normal, în calitate de cadru didactic, să " ştie ce este
mai bine" pentru elevii săi şi să nu îi scoată din note mai mici decât
cele pe care le merită. Partea bună este că acest cadru didactic va fi
un blin subordonat, care nu îşi va permită să contrazică ideile superi­
orilor, pentru că, evident, ei ştiu mai bine. Nu avem a ne teme din
această parte de împotriviri, gândire critică şi iniţiative. Pe de altă
parte, precum se spune, viaţa e plină de surprize . . .

69. Era într-o zi, aproape de sfârşit de an. Cu o zi inainte în­


văţătorul ne spusese că ne dă dictare şi că, la câte greşeli avem atâ­
tea rigle la palmă aşa ne dă.
Ajunsă la şcoală îmi era frică de ora care trebuia să vină. A
venit învăţătorul şi văzându-ne că eram pregătiţi de dictare a înce­
put. Dictarea nu a fost grea şi nu am crezut că am greşit ceva.
Foarte sigură cli nu am greşit am ieşit fericită în pauză şi nu
mă gândeam la următoarea oră când învăţătorul ne aducea lucrările.
Lucrarea mea afost ultima iar toţi colegii mei care îşi luaseră primiseră
şi câteva rigle la palmă. Văzând că lucrarea mea e ultima, m-am gândit
că nu am nicio greşeală dar m-am înşelat. Aveam 5 greşeli. Când am
fost să-mi iau lucrarea am primit şi pedeapsa care am meritat-o.
Mi-au dat lacrimile, mi-am luat lucrarea şi am plecat în
bancă. Până la sfârşitul orelor nu am scos niciun cuvânt iar când am
ajuns acasă nici mamei mele nu i-am spus ce am dar mi-a găsit lu­
crarea şi şi-a dat seama.
De atunci când dădeam o lucrare sau făceam o temă mă ui­
tam de 3 ori peste aceasta ca să nu cumva să am vreo greşeală.

1 67
Ca şi în exemplul de mai sus, dar mai accentuat, avem aici
un caz de supunere totală, fără crâcnire. Copila acceptă pedeapsa pe
care a "meritat-o" (cât de mari pot fi greşelile care să poată fi corec­
tate doar prin bătaie cu linia la palmă), rară să gândească nicio se­
cundă, nici atunci dar nici acum, în momentul relatării, că este vorba
de pură răutate, ori, în tenneni mai actuali, de un abuz fizic. Nici
mama nu reacţionează la un asemenea comportament abuziv, ceea ce
îi întăreşte copilului convingerea că a greşit şi altă rezolvare nu este
decât linia la palmă. Evident, avem şi o parte bună - a învăţat să fie
atentă atunci când lucrează. Dacă nu ar găsi această ieşire, a binelui
său, un copil nu ar putea rezista abuzului continuu. Mai degrabă ac­
"
ceptă pedeapsa fizică (de tipul, unde dă tata creşte ) cu gândul că
"
cineva ţine la el, că adultului îi pasă de el, decât să ştie că "nimeni nu
îl iubeşte". Este o fonnă de iubire distorsionată, este adevărat, iar
pericolul este ca acest copil, ca adult, să repete asupra altora, ceea ce
a trăit el. Dar cel puţin, are satisfacţia că nu este trecut cu vederea, nu
este ignorat, iar adultul are aşteptări mari de la el.
Evident, noi am putea gândi că alta este situaţia, dar ce am
putea să-i explicăm unui copil, pentru a nu-l îndurera mai mult?

70. in anul J 973 când am fost admisă la liceul pedagogic i'n


urma unui examen lung şi obositor, mă încercau sentimente contradic­
"
torii; eram mândră că am reuşit la " cel mai bun liceu din vremea ace­
ea şi eram neliniştită că voi pleca de acasă (de la ţară la oraş).
Bucuria reuşitei îmi era umbrită şi de faptul că reuşisem
printre ultimii; la şcoala generală fusesem premiantă 1 şi nu-mi plă­
cea noua ipostază. Mi-am jurat că odată ajunsă la liceu să fiu din
nou printre primii şi am reuşit să fiu chiar prima în cei 5 ani.
Clasa a IX-a B, 36 defete; nu cunoşteam pe nimeni. După ce
doamna dirigintă s-a prezentat şi a strigat catalogul lle-a spus să ne
aşezăm în bănci. Fetele mai îndrăzneţe s-au aşezat repede în ultime­
le bănci iar eu care "pluteam " încă n-am reacţionat la fel de repede
şi am ajuns în banca a doua, rândul de la mijloc. Chiar dacă pe par­
cursul celor 5 ani am schimbat tot atâtea săli de clasă poziţionarea
în bănci s-a menţinut aceeaşi până la terminarea liceului
Clasa a IX-a B, 36 de fete necunoscute, profesori necunos­
cuţi, renumiţi şi exigenţi, program de internat, materii noi: psiholo­
gie, pedagogie (de abia le pronunţam denumirea corect).

1 68
La pedagogie profesor ne era chiar directorul liceului, om serios,
aspru chiar, cu un zâmbet pe care nu l-am desluşit niciodată, renumit
pentru nonconformismul său. Lucrare de control la pedagogie - mă pre­
gătisem, făcusem o lucrare bună, când ne-au fost aduse lucrările a mea a
fost ultima. Domnul profesor m-a chemat la catedră şi mi-a spus că lu­
crarea mea este de 10 darpentru că amfăcut o greşeală de ortografie mi­
a dat 8. Scrisesem .. de asemenea " intr-un cuvânt; cu o vocejoasă, parcă
să aud numai eu mi-a explicat că se scrie întotdeauna dezlegat şi nu se
pune virgulă - lucru pe care nu l-am uitat nici în ziua de azi.
Nu i-am purtat pică pentru că mă depunctase, am apreciat
faptul că nu m-a umilit în faţa colegelor, că deşi nu era profesor de,
limba română mi-a explicat cu uşurinţă şi răbdare un lucru elementar. .
Pe parcursul ani/or de liceu l-am apreciat pentru maniera în
care preda: ne punea să citim titlul lecţiei ce urma să fie predată şi
comenta fiecare cuvânt din titlu predând astfel lecţia.
Peste ani m-am întâlnit cu domnul profesor în cadrul unui
concurs pentru ocuparea unui post de inspector; eu eram concurentă
iar dânsulfăcea parte din comisia de examinare.
M-a recunoscut, mi-a spus pe nume şi mai mult mi-a spus
"
" A., tu erai o fată deşteaptă! - acest lucru m-a bucuratfoarte mult
mai ales pentru că venea din partea unui om foarte inteligent şi am
făcut tot ce am putut să nu-l dezamăgesc.

Avem aici o povestire cu sfiirşit fericit. Ce am putea comen­


ta? Două puncte pentru o greşeală minoră? Nu contează; a contat şi
aici este un element cu adevărat important, că eleva nu a fost j ignită
de faţă cu toţi copiii. Avem de-a face cu o fată care suferă că nu a
fost destul de iute să ocupe locul din prima bancă şi că, pe tot parcur­
sul liceului, nu a reuşit să fie decât "a doua". Dar nu e nimic; ea nu
va uita şi va obţine recompensa supremă-răzbunarea faţă de " elevele
din prima bancă'; postul de inspector şi lauda profesorului care "i-a
spus pe nume " . Să nu uităm, prin poziţia sa, fosta elevă depunctată a
ajuns într-un fel, deasupra profesorului său. Parcă este puţin cam
mult orgoliu . . .

7 1 . O întâmplare care m-a marcat în mod pozitiv a avut loc


în clasa a VI a când, pentru ora de literatură română a trebuit să
-

pregătim un fragment dintr-o poezie mai lungă. Bineînţeles că mă


pregătisem !r)arte bine, Învăţasem versurile respective pe care le şti-

1 69
am perfect. Totul a decurs bine până in momentul in care a sosit ora
de literatura română, când nu ştiu din ce motiv, domnul profesor s-a
enervatfoarte tare la un moment dat şi a început să asculte în ordine
alfabetică, după catalog.
Eu, fiind o fire foarte emotivă, aflându-mă pe la jumătatea
catalogului şi văzând cum colegii mei se pierd şi nu mai ştiu nimic,
luândfiecare nota 3 sau 4, m-am pierdut şi eu ( care eram cea mai
buna din clasă şi nu luasem niciodată o notă mai mică de 8); m-am
emoţionat atât de tare, încât am uitat un cuvânt dintr-un vers, astfel
că nu am mai ştiut nimic, iar domnul profesor m-a notat cu 3.
Supărarea mea a fost atât de mare, încât am început să
plâng, dar a devenit şi mai mare în momentul în care, colegele mele
care învăţau lafel de bine, neştiind nici ele, au primit nota 4 şi nu 3.
Îmi era teama şi defelul în care vor reacţiona părinţii mei.
De ce aceasta întâmplare m-a marcat in mod pozitiv? pentru
că nu am deznădăjduit, m-am ambiţionat foarte mult şi am învăţat
foarte bine astfel încât să-mi pot mari media la disciplina în cauză.
Ulterior, am aflat că domnul profesor m-a notat cu 3 şi nu cu
4, tocmai pentru a mă ambiţiona şi a-mi demonstra mie însămi că
sunt o fata inteligentă, capabilă să comentez un text literarfără a mă
inspira în mod obligatoriu din anumite surse(tocmai de aceea, pe
toată perioada gimnaziului, domnul profesor nu mi-a acordat nicio­
dată media I O la aceasta disciplină).Am aflat la sfârşitul ciclului
gimnazial, că domnul profesor mă considera cea mai isteaţă dintre
colegii mei. Chiar daca am primit nota trei atunci, pentru mine dom­
nul profesor a rămas aceeaşi persoană pe care am respectat-o chiar
mai mult decât înainte şi pe care îl respect şi la ora actuală, pentru
că a dat dovada de obiectivitate - aşa consider eu - şi a ştiut cum să
se facă înţeles astfel încât eu să observ ce aşteptări are de la mine.
Datorită dumnealui mi-am fixat foarte bine cunoştinţele la aceasta
disciplină. Această întâmplare m-a marcat în mod pozitiv pentru că
şi la ora actuală deţin cunoştinţe la limba şi literatura română, lucru
care m-a ajutat şi în liceu, dar şi înfacultate.

Un excelent exemplu de acceptare a agresiunii, căci nedrep­


"
tatea a fost spre "binele elevei . Bine mi-a lacut domnul profesor că
mi-a dat nota 3 şi nu 4, cwn a dat colegilor mei, pentru absolut ace­
eaşi greşeală. Bine mi-a făcut şi că, pe tot parcursul gimnaziului, nu

1 70
mi-a dat nota 1 0 (deşi nici în gând nu îndrăznesc să spun că poate nu
aş fi meritat-o).Profesorul primeşte toate laudele pentru că a dat do­
vadă de obiectivitate; în ce sens? Este absolut demn de respect pentru
că de fapt, el nu a vrut, prin acest şir de nedreptăţi, decât să îmi arate
că sunt inteligentă, ba mai mult, cea mai inteligentă din toată clasa.
Este un tip de raţionament distorsionat, bazat exclusiv pe dorinţa de a
fi plăcut de profesor, de a fi cel mai bun, de a nu fi ignorat. De aceea,
întreaga conduită a acestuia este scuzată, este iertată, nu este deloc
pusă la îndoială şi în mod firesc, prin unnările aceluiaşi raţionament
deficitar, considerată model de unnat.
-'

72. Pentru a povesti o experienţă din şcoală care m-a influ­


enţat Într-un mod pozitiv sunt nevoită să încep de la amintirea unui
alt sentiment neplăcut: nedreptatea. Celpuţin aşa simţeam eu atunci,
că sunt nedreptăţită. De-a lungul celor patru ani ai ciclului primar
am simţit mereu că doamna Învăţătoare mă nedreptăţeşte În favoa­
rea unei colege cu care eram În competiţie pentru întâietatea la în­
văţătură. Oricât de mult m-aş fi străduit la o temă sau oricât de bine
aş fi învăţat o lecţie, doamna învăţătoare nu se arăta niciodată mul­
ţumită pe deplin de mine; nici verbal şi nici prin note, făcându-mă să
cred că avea ceva personal cu mine. Acest lucru mă făcea să o urăsc
şi să mă străduiesc şi mai tare să o impresionez. De fapt, doamna
învăţătoare mă cunoştea foarte bine şi ştia că doar În felul ăsta pu­
tea să mă ambiţioneze şi să mă facă să muncesc mai mult. Mi-a do­
vedit la finalul celor patru ani din ciclul primar că nu avea nimic
împotriva mea, ba din contră, că mă considera cea mai în măsură de
a scrie şi a citi un discurs la serbarea sfârşitului de an şcolar şi de
ciclu primar. Acest lucru mi s-a părut o onoare extraordinară dar şi
o mare responsabilitate, căci mă temeam să nu o dezamăgesc pe
doamna, care în cele din urma îmi acordase încrederea ei. Cu mari
emoţii mi-am îndeplinit sarcina destul de bine şi am încheiat cei pa­
tru ani cu o altă imagine a invăţătoarei mele: nu mai era femeia pe
care nu am reuşit niciodată .să o mulţumesc şi pe care tocmai de
aceea o uram, ci o persoană care Îmi câştigase respectul.

Această relatare se înrudeşte cu cea anterioară. Amintirea este şi


mai veche, este din perioada şcolii primare. Nucleul este unul cunos­
cut-refuzul de a accepta nedreptatea, de a ştirbi ceva din atotştiinţa şi

171
atotdreptatea cadrului didactic. Dar problema principală este alta:
dorinţa de a şti că eşti remarcat, simpatizat, şi de ce nu, iubit, de per­
soana care contează cel mai mult în viaţa ta. Idealul rămâne intact şi
până la urmă, ai văzut că ai avut dreptate: patru ani de suferinţă de
copil, de amărăciune a nedreptăţii s-au şters într-o clipă, pentru
"
"onoarea de a fi citit discursul sfârşitului de ciclu primar. "ura" feti­
ţei pentru învăţătoarea ei se transformă în "respect" . Evident, în sub­
conştient, copilul şi mai târziu adultul, ştie exact despre ce a fost
vorba, dar care ar fi rostul să păstreze o amintire urâtă, care i-ar fi
scăzut respectul faţă de sine, ca persoană lipsită de calităţi?
Foarte probabil, acea învăţătoare a renunţat în final la ,,favo­
riţii" cu care oricum nu s-ar mai fi întâlnit şi a ales pentru ultimul
spectacol, copilul cu reale calităţi, fiind sigură astfel că totul se va fi
desfăşurat cu bine.
Mai rămâne o întrebare: ce ar trebui să facă acel copil, acum
adult? Să persiste în minciuna cu care s-a alinat, ori să recunoască
adevărul şi să refacă întreaga analiză?

73. imi amintesc că eram la grădiniţă, grupa mare. Eram un


copil foarte cuminte, înţelegător, respectuos, de aceea doamna edu­
catoare mă iubea foarte mult. A tunci când doamna educatoare pleca
la magazin, îmi lăsa băţul, îmi spunea să stau la catedră şi să am
grijă de colegii mei iar în timpul activităţii mă punea să-i numesc pe
colegi la diferite roluri.
Când mergeam dimineaţa cu mama la grădiniţă, doamna
educatoare mă lăuda că sunt cea mai ascultătoare şi că sunt ajutorul
dumneaei, o "doamnă " mai mică.
De mică mi-a plăcut să-mi ajut colegii, îmi plăcea enorm la
grădiniţă, când venea să mă ia plângeam să rămân cu doamna edu- .
caloare sau să vină şi doamna la noi.

Un comentariu scurt: semnul autorităţii în grădiniţă era băţul.


Ce se pate face cu un băţ la preşcolari? Şi un al doilea scurt comenta­
riu: ce fel de adult şi ce fel de cadru didactic poate fi acea persoană
care a păstrat cu mândrie amintirea băţului (şi eventual, folosirea
lui)? iată un subiect de discuţie...

172
74. Nu toate zilele se sfârşeau cu zâmbete. Mai erau şi unele,
mai triste când, cu toate că eram deja mici domnişoare, în clasa a
VIII-a, luam câte o porţie de bătaie la palmă la ora de matematică,
pentru mici greşeli pe care le făceam.
Profu ', un bărbat impunător, înalt, cu ochi albaştri, pătrun­
zători, de altfel un bun profesionist, te bătea pentru te miri ce. Teme,
greşeli la tablă, greşeli la extemporale, teze şi cine mai ştie. . .
Ştiam de la început ce n e aştepta dacă greşeam ceva. Şi to­
tuşi, noi îl iubeam, nu l-a reclamat nimeni, niciodată, e drept, nu ne
umilea niciodată ... Părinţii, acasă, nu ne luau apărarea, li se părea
normal să fim pedepsiţi dacă nu ştiam, dacă nu eram atenţi. )
În fine. . . bătaia ne-a prins bine. Am reuşit a doua la cel mai
bun liceu teoretic din P., am urmat o secţie reală şi am terminat li­
ceul cu J O la matematică.
Mulţumesc domnului profesor. . . Poate că zicala cu bătaia. . . ,
are un miez de adevăr...

Din nou, un scurt comentariu: Bătaia e ruptă din rai? C e s ă


credem despre viitorul cadru didactic care este convins de aceasta?
Ce să credem despre acest tip de raţionament: am reuşit pentru că am
fost bătut?
Fără îndoială, va încerca să aducă "raiul" şi asupra elevilor
săi. Un alt aspect, convingerea părinţilor că bătaia este un lucru nor­
mal în şcoală; şi asta se întâmpla, nu în vremurile vechi, ci doar cu
câţiva ani mai Înainte.
Ce-am putea spune despre copiii care îşi primeau zilnic băta­
ia fără să se revolte? Răspunsul se găseşte chiar în relatare. Elevele
erau la începutul adolescenţei lor ("nişte mici domnişoare") iar pro­
fesorul, înalt cu ochi albaştri. Era firesc să accepte pedeapsa, pe lân­
gă faptul că mentalitatea părinţilor şi a profesorului, deci a adulţilor
cu cea mai mare autoritate, era una care susţinea violenţa.

75. Atâtea lucruri datorez învăţătorului meu că nu se găsesc


cuvinte în toată această lume pentru a-i mulţumi pentru ceea ce a
făcut pentru mine. Dar. . . au fost şi momente În care dascălul meu,
dacă îmi permiteţi, aş putea spune că nu se comporta întocmai ca un
adevărat dascăI. Şi când spun asta mă refer direct la discriminare.
Şi o să explic această situaţie. Eu sunt de loc de la sat şi cred că toa-

1 73
tă lumea care locuieşte la oraş are părinţi, fraţi, rude, prieteni la sat
şi ştie că la ţara toată lumea se cunoaşte. Şi aici vroiam să ajung.
Părinţii mei nu au bani, nu pot să spun că sunt săraci, pur şi simplu
nu au un venit excepţional sau un serviciu care să le ofere un statut
privilegiat printre săteni. Totodată alţi colegi de-ai mei aveau părinţi
situaţi în vârful ierarhiei sociale, părinţi înstăriţi. Cred că v-aţi dat
seama despre ce este vorba: învăţătorul meu făcea multe diferenţe
din cauza acestui lucru la care nu ne-amfi aşteptat.
N-aş putea spune că dascălul meu mă sancţiona la note, ci
pur şi simplu mă descuraja foarte mult. Prin comportamentul dânsu­
lui eu devenisem un copil nesigur, fără iubire, fără iniţiative şi foarte
pesimist. Îmi amintesc parcă şi acum şi încă am acel nod în gat când
îmi amintesc cele întâmplate atunci. Eram în clasa a fII-a dacă nu
mă înşel şi îmi amintesc cum învăţătorul nostru ne-a dat ceva de re­
zolvat individual având la dispoziţie cinci-zece minute, urmând ca la
expirarea timpului fiecare copil să meargă la catedră pentru a-i fi
corectată sarcina de lucru. Şi eu nu rezolvasem bine tema, aşa că
domnul învăţător mi-a aruncat caietul.
far celorlalţi copii, mă refer aici la copii ai căror părinţi
aveau situaţie, celor care făcuseră tema bine i-a lăudat cum nu se
poate mai mult, lucru pe care nu-l făcea dascălul meu atunci când
eu făceam un lucru bun; iar pe cei care greşiseră tema nu i-a mus­
trat deloc, ba le-a mai dat şi indicaţii spre a ajunge la o rezolvare
corectă a exerciţiu lui.
Nu ştiu dacă m-am făcut înţeleasă, dar vreau să spun că nu
exagerez cu nimic în cele ce am spus. Chiar aşa s-a întâmplat şi în
felul acesta au decurs lucrurile pe parcursul celor patru ani ai şcolii
primare. După cum am mai spus, din cauza faptului că nu eram
apreciată sau cel puţin să nu fi fost descurajată, eu eram un copil '
care nu era sigur pe nimic din ceea ce ar fi putut să facă un copil
căruia îi era teamă să ridice mana pentru a-şi spune părerea sau
pentru a răspunde.
Dar ce a fost, a fost, poate că învăţătorul meu nu ar fi vrut
nici dânsul să aibă o asemenea influenţă negativă asupra personali­
tăţii mele.
Aş dori să închei aici cele ce am spus despre amintirea celor
patru ani primari, cu precizarea precum am mai spus, că îi sunt to­
tuşi recunoscătoare dascălului meu şi este normal să fie aşa pentru

174
toate lucrurile care le-am învăţat, deoarece se ştie că învăţătornl
depune o muncă titanică pentru a le deschide uşile învăţăturii elevi­
lor săi.

Dezamăgirea copilului care primeşte lovitul; în fiecare mo­


ment, timp de patru ani, din partea învăţătorului său, s-a transfonnat
în depresie, în timiditate, neîncredere în sine, sentiment de inferiori­
tate. Copilul este prea mic să poată reacţiona altfel decât în sine în­
suşi, prin amărăciune şi capul plecat. Cu toate acestea, apare nevoia
de iertare, ca prin această iertare să se poată regăsi pe sine. Chiar d�
că ultimele cuvinte, concluzia relatării, par a ţine de limbajul de lemn
(''învăţătorul depune o muncă titanică. . . ) , ele de fapt restabilesc echi­
librul între realitatea obiectivă şi trăirea emoţională, legată şi ea de
fapte obiective. A ierta pe alţii, a ierta pe sine. Greşelile pot fi îndrep­
tate iar omul se poate dezvolta dincolo de experienţele negative.
5. O NOUĂ INTRODUCERE
iN LOC DE CONCLUZII

Aşa cum s-a spus şi la începutul acestei cărţi, nu s-a urmărit


o evaluare de comportamente şi nici nu s-au tras concluzii generale
în ceea ce priveşte calitatea umană a cadrelor didactice.
Se poate spune că nu există nici măcar dovezi obiective care
să susţină afirmaţiile foştilor elevi. Nu este nimic înregistrat, nici
video, nici audio. înregistrarea este pur subiectivă, puternic Încărcată
emoţional, deci, evident supusă diferitelor distorsiuni personale.
Cu toate acestea, nu trebuie să ne ascundem; nu avem niciun
motiv să considerăm că toate relatările, bune sau rele, ar fi simplu,
rodul imaginaţiei unuia sau altuia. Fiecare dintre noi poate găsi în
ungherele memoriei, asemenea amintiri. Ţine de personalitatea fiecă­
ruia să le păstreze ori să le alunge, să trăiască cu ele ori dimpotrivă,
să nu le permită să-i defonneze opiniile şi atitudinea faţă de şcoală.
Să cearnă ceea ce a fost bun de ceea ce nu a fost.
Totuşi, cadrului didactic i se impune această discriminare -
el nu are voie să se lase dus de sentimente, de propriile trăiri, plăcute
sau neplăcute, pentru a se lăsa influenţat de ele în construirea condui­
tei sale profesionale. De aceea, cu atât mai mult i se cere o privire
luci dă şi capacitate de discriminare. Există aici şi capcana: am amin­
tiri plăcute despre un profesor, deci îi voi unna exemplul ca viitor
cadru didactic. Cu toate acestea, acel profesor este posibil să fi fost
un anti-model didactic, lucru neglijat pentru că, aşa cum judecă
mulţi, "cu mine s-a purtat frumos . . . .
"

Lucrarea de faţă se concentrează în mod declarat, asupra ca­


drelor didactice din toate ciclurile de învăţământ. Este evident şi nu­
mărul mare al amintirilor neplăcute despre profesor, faţă de cel mult
mai mic al amintirilor plăcute, pozitive. Totuşi, concluzia nu este
nicidecum că sistemul de învăţământ este aglomerat cu figuri negati­
ve aparţinând categoriei profesorale. Nu trebuie uitat că profesorii au

176
fost văzuţi prin ochii foştilor elevi şi studenţi şi probabil, multe amin­
tiri, de oricare tip, au fost distorsionate de timp şi emoţionalitate. Dar
este foarte adevărat de asemenea, că multe cadre didactice sunt efec­
tiv depăşite de numărul de copii/elevi, de problemele pe care aceştia
le aduc cu ei de acasă; se simt lipsite de soluţii în faţa copiilor cu ne­
voi speciale care sunt aruncaţi mai degrabă decât integraţi, în şcolile
de masă, pentru a nu mai vorbi de dificultăţile personale. Aşadar,
pentru a păstra echilibrul, este necesar un al doilea studiu, privind
ceea ce am putea numi, fără nici o nuanţă negativă, "copiii problemă".