Lucrare de laborator Nr.

3 CHIMIE ANALITICĂ

STUDIUL COMPARATIV AL CURBELOR

DE TITRARE A UNOR ACIZI
REACŢIA CHIMICĂ

Reacţia de titrare a unui acid tare respectiv a unui acid slab (notat în general HA) cu o bază tare se
reprezintă prin echilibrul:

H3O+ + HO- 2HOH (1)

HA + HO- A- + HOH (2)

SCOPUL LUCRĂRII

Lucrarea propune un studiu experimental comparativ al curbelor de titrare a unui acid tare, respectiv
a unui acid slab cu o bază tare din care se pot obţine informaţii utile cu privire la: cantitatea de acid
care se titrează, valoarea pH-ului la echivalenţă, variaţia pH-ului pe parcursul titrării, mărimea
saltului de pH la echivalenţă, determinarea valorilor pKa pentru acidul slab, alegerea indicatorului
într-o reacţie de titrare.

MATERIALE NECESARE
Echipamente, sticlărie de laborator
– pH-mV-metru, dotat cu electrod cu membrană de sticlă şi electrod de referinţă
Ag/AgCl sau calomel pentru determinarea pH-ului,
– spectrofometru cu fibră optică şi celulă de măsură imersibilă,
– agitator magnetic,
– biuretă,
– două pahare Berzelius de 250 mL,
– două pahare Berzelius de 100 mL
– patru baloane cotate de 50 cm3,
– două pipete de 10 cm3,
– două pahare Erlenmeyer de 250 mL.

Reactivi (denumire, cantitate-exprimată în g (pentru solide), mL (lichide) şi moli,

concentraţie (dacă e cazul), etc.
– soluţie NaOH de concentraţie 0,1 N cu factor cunoscut,
– soluţie HCl de concentraţie 0,1 N,
– soluţie acid acetic 0,1 N,
– soluţie acid oxalic 0,1 N,
– soluţie tampon cu pH 4,12 sau ftalat acid de potasiu,
– soluţie tampon cu pH 9,18 sau borax.

e-Chimie 1
Lucrare de laborator Nr. 3 CHIMIE ANALITICĂ

MOD DE LUCRU
Titrarea de neutralizare propusă în această lucrare se poate realiza în două variante experimentale:
I. Titrarea clasică
II. Titrarea instrumentală

I. Titrarea clasică se bazează pe utilizarea indicatorilor de pH pentru determinarea punctului de

echivalenţă.
Scopul acestei variante de lucru este determinarea cantităţii de acid clorhidric şi acid acetic din
probele titrate şi alegerea indicatorului optim pentru titrare. Se vor titra probe de acid clorhidric şi
acid acetic cu o soluţie de NaOH 0,1 N cu factor cunoscut.
1. Prepararea soluţiei de NaOH de concentraţie aproximativ 0,1 N
Pentru a prepara 500 cm3 soluţie de NaOH 0,1 N se cântaresc la balanţa analitică pe sticlă de ceas
2 g NaOH solid. Deoarece în timp NaOH se carbonatează (se acoperă cu un strat superficial de
carbonat de sodiu) hidroxidul de sodiu cântărit se spală o dată sau de două ori cu apă distilată, apoi
se trece cantitativ într-un balon cotat de 500 cm3. Se adaugă aproximativ jumătate din cantitatea de
apă distilată necesară şi se agită până la dizolvarea hidroxidului de sodiu, apoi se completează până
la semn cu apă distilată.
După prepararea soluţiei de hidroxid de sodiu se trece la standardizarea acesteia (stabilirea
factorului de corecţie volumetric)
2. Standardizarea soluţiei de NaOH de concentraţie aproximativ 0,1 N
Deoarece hidroxidul de sodiu nu este o substanţă etalon, nu se poate prepara o soluţie de
concentraţie exact 0,1 N, ci doar o soluţie de concentraţie aproximativ 0,1 N. În volumetrie, ca
reactiv de titrare, se folosesc numai soluţii de concentraţie exactă (sau cunoscută). Pentru a afla
concentraţia exactă a soluţiei de hidroxid de sodiu este necesar să determinăm o mărime numită
factor de corecţie volumetric (F). Factorul volumetric ne arată de câte ori soluţia preparată de noi
(soluţia reală) este mai diluată sau mai concentrată decât soluţia teoretică. Deci
Cr Vt
=
F = (3)
Ct Vr
unde: Cr = concentraţia reală a soluţiei de hidroxid de sodiu,
Ct = concentraţia teoretică a soluţiei de hidroxid de sodiu,
Vt = volum teoretic,
Vr = volum real.
Factorul unei soluţii este de obicei cuprins în intervalul: 0,9000 < F < 1,1000.
Determinarea factorului soluţiei de NaOH se face în raport cu o substanţă etalon sau cu o soluţie
etalon (de concentraţie cunoscută). Substanţele etalon sunt substanţe care îndeplinesc următoarele
condiţii:
- au masă moleculară mare pentru a nu introduce erori la cântarire,
- sunt chimic pure,
- sunt stabile în condiţiile de lucru (nu se oxidează, nu reacţionează cu solventul, nu se
carbonatează),
- au o compoziţie chimică corespunzătoare formulei chimice.
Acidul oxalic, H2C2O4·2H2O, având masa moleculară 126,066 şi echivalentul gram Eg = 63,033 g
este o substanţă etalon.
Numai din substanţele etalon se pot prepara prin cântărire la balanţa analitică soluţii de concentraţie
exactă sau soluţii etalon. Aceste soluţii au factorul F = 1,0000 (dacă nu se fac erori la prepararea
soluţiei).
Acidul oxalic se poate folosi la determinarea factorului soluţiei de hidroxid de sodiu, fie în formă
solidă, fie sub formă de soluţie de acid oxalic de concentraţie 0,1 N având factorul cunoscut.
Reacţia de titrare a unei probe de acid oxalic cu soluţie de hidroxid de sodiu este:
e-Chimie 2
Lucrare de laborator Nr. 3 CHIMIE ANALITICĂ

2NaOH + H2C2O4 Na2C2O4 + 2H2O (4)

sau
2HO– +H2C2O4 C2O42– + 2H2O (5)

2a. Standardizarea soluţiei de NaOH aproximativ 0,1 N cu acid oxalic – substanţă solidă
Dacă stabilirea factorului soluţiei de hidroxid de sodiu se face cu acid oxalic, substanţă solidă, se
calculează în primul rând cantitatea de acid oxalic ce trebuie cântărită la balanţa analitică. Aceste
calcule se fac pe baza legii echivalenţei, astfel încât proba cântărită de acid oxalic să se titreze cu 10
sau cel mult 20 mL soluţie de NaOH de concentraţie aproximativ 0,1 N . Raţionamentul este
următorul:

1000 mL soluţie NaOH 0,1N.........titrează .........0,1 echivalenţi acid oxalic (6,3033 g acid oxalic)
10 mL × Fsoluţie NaOH................................................a1 g acid oxalic

10 × 6,3033
=a1 = 0,0630 g acid oxalic (6)
1000
respectiv:

1000 mL soluţie NaOH 0,1N.........titrează .........0,1 echivalenţi acid oxalic (6,3033 g acid oxalic)
20 mL × Fsoluţie NaOH................................................a2 g acid oxalic

20 × 6,3033
=a2 = 0,1260 g acid oxalic (7)
1000

Procedură
Se cântăreşte la balanţa analitică o probă de acid oxalic (a) cuprinsă între 0,0630 – 0,1260g . Se
cântăreşte mai întîi fiola cu acid oxalic. Se pune din fiola o cantitate în paharul Erlenmeyer şi din
nou se cântăreşte fiola. Prin diferenţă se află masa (a) de acid oxalic din paharul Erlenmeyer. Proba
cântărită se dizolvă în aproximativ 50 cm3 apă distilată. Se adaugă 2-3 picături soluţie de
fenolftaleină şi apoi se titrează cu soluţia de NaOH de concentraţie aproximativ 0,1 N, până la
virajul indicatorului de la incolor la roz pal persistent cel puţin 30 secunde. Se citeşte la biuretă
volumul soluţiei de NaOH cu care s-a titrat proba (Vr) şi apoi se calculează factorul soluţiei de
NaOH ştiind că:

1000 mL soluţie NaOH 0,1 N.........titrează .........0,1 echivalenţi acid oxalic (6,3033g acid oxalic)
Vr mL × Fsoluţie NaOH................................................a g acid oxalic

1000 × a
F= (8)
Vr × 6,3033
Se fac mai multe determinări de factor şi se mediază acele valori care diferă cu mai puţin de 0,002
unităţi. Se calculează factorul mediu după relaţia
N

∑ Fi
F= i =1
(9)
N

şi acesta este factorul soluţiei de NaOH.

e-Chimie 3
Lucrare de laborator Nr. 3 CHIMIE ANALITICĂ

2b. Standardizarea soluţiei de NaOH~0,1 N cu soluţie de acid oxalic de concentraţie 0,1 N şi factor
F = 1,0000.
Se ia un volum între 5 şi10 mL soluţie acid oxalic 0,1 N şi F = 1,0000 într-un pahar Erlenmeyer.
Proba de acid oxalic măsurată exact cu biureta se diluează cu aproximativ 40 cm3 apă distilată,
spălând în acelaşi timp şi pereţi paharului cu piseta. Se adaugă 2-3 picături soluţie de fenolftaleină
şi apoi se titreză cu soluţie de NaOH, până la virajul indicatorului de la incolor la roz pal persistent
cel puţin 30 secunde. Se citeşte la biuretă volumul soluţiei de NaOH de concentraţie aproximativ
0,1 N cu care s-a titrat proba (Vr) şi apoi se calculează factorul soluţiei de NaOH pe baza
echivalenţei:

Vacid oxalic × Facid oxalic = VNaOH × FNaOH (10)

Din această relaţie se calculează factorul soluţiei de NaOH.

3. Titrări cu soluţia de NaOH 0,1 N cu factor cunoscut

3a. Determinarea conţinutului de HCl dintr-o probă de analizat
Proba de acid clorhidric (ex. 5 cm3 soluţie HCl 0,1 N) se primeşte într-un pahar Erlenmeyer. Se
diluează cu apă distilată la aproximativ 50 cm3. Se adaugă 2-3 picături soluţie de fenolftaleină şi
apoi se titreză cu soluţia de NaOH până la virajul indicatorului de la incolor la roz pal persistent. Se
citeşte volumul soluţiei de NaOH cu care s-a titrat proba şi apoi se calculează cantitatea de acid
clorhidric din proba titrată astfel:

1000 mL soluţie NaOH 0,1 N ...........titrează............0,1 echivalenţi HCl (3,65 g HCl)

Vr × FNaOH.................................................................. x g HCl

Vr × FNaOH × 3,65
x= g HCl (11)
1000

Prin generalizare se obţine:

mHCl = Vr × FNaOH × E g ,HCl × N × 10−3 (12)
unde: N = concentraţia nornală a soluţiei de NaOH.

3b. Determinarea conţinutului de CH3COOH dintr-o probă de analizat

Pentru proba de acid acetic (ex. 5 cm3 CH3COOH 0,1 N) primită în paharul Erlenmeyer se
procesează ca la punctul 3a. Se diluează cu apă distilată şi în prezenţă de fenolftaleină se titreză cu
soluţie de NaOH până la virajul indicatorului de la incolor la roz pal persistent circa 30 de secunde.
Se citeşte volumul soluţiei de NaOH cu care s-a titrat proba şi apoi se calculează cantitatea de acid
acetic din proba titrată stiind că:

1000 mL soluţie NaOH 0,1 N ...........titrează............0,1 echivalenţi CH3COOH (6 g CH3COOH)

Vr × FNaOH.................................................................. y g CH3COOH

Vr × FNaOH × 6
y= g CH3COOH (13)
1000

4. Alegerea indicatorului într-o reacţie de neutralizare

Aşa cum s-a arătat în suportul de curs, principalul criteriu necesar în alegerea şi folosirea
indicatorilor de pH pentru determinarea punctului de echivalenţă este ca domeniul de viraj al
e-Chimie 4
Lucrare de laborator Nr. 3 CHIMIE ANALITICĂ

indicatorului să fie în întregime cuprins în saltul de pH la echivalenţă. Dacă indicatorul folosit în

cazul unei titrări a fost ales în mod greşit, astfel încât el virează în afara saltului de pH la
echivalenţă, punctul de echivalenţă va fi determinat greşit şi în mod evident volumul la echivalenţă,
implicit rezultatul titrării va fi greşit.
Pentru exemplificare se vor titra aceleaşi probe de acid clorhidric şi acid acetic, după aceeaşi
procedură de lucru în prezenţa indicatorului rosu de metil (pKai = 5).
Rezultatele experimentale demonstrează că eroarea de titrare este mult mai mare în cazul titrării
acidului acetic, deoarece saltul de pH la echivalenţă este mult mai mic în cazul titrării acidului
acetic (acid slab) decât în cazul titrării acidului clorhidric (acid tare). De aceea este posibil ca virajul
indicatorului să se producă în afara saltului de pH la echivalenţă.

II. Titrarea instrumentală se bazează pe înregistrarea curbei de titrare, pH = f(V), V fiind volumul
de titrant adăugat. Din alura curbei de titrare se evaluează punctul de echivalenţă, implicit volumul
de echivalenţă.
În cazul titrarii acizilor slabi se poate determina şi constanta de aciditate (pKa). Practic se va urmări
potenţiometric titrarea unei probe de acid clorhidric (acid tare) şi a unei probe de acid acetic (acid
slab).
Realizarea practică a acestei lucrări presupune două etape:
a) Calibrarea celululei electrodului de sticlă
Pentru calibrarea celulei de măsură şi a mV-pH-metrului se procedează după cum este descris în
cele ce urmează.
Soluţia tampon cu pH 4,12 se introduce într-un pahar Berzelius uscat de 100 mL împreună cu
perechea de electrozi (electrod de măsură şi electrod de referinţă), care în prealabil a fost spălată şi
uscată. Se conectează la reţea aparatul de măsură şi se urmează procedura specifică de calibrare
pentru aparatul utilizat.
Apoi electrozii se spală, se usucă şi se introduc într-un pahar Berzelius conţinând soluţie tampon de
pH 9,18 şi se parcurge a doua etapă de calibrare.
Observaţie: în cazul în care nu se dispune de soluţii tampon gata preparate, se cântăreşte la balanţa
analitică, pe sticle de ceas, 0,1017 g ftalat acid de potasiu şi respectiv 0,1907 g borax, care se trec
apoi cantitativ fiecare în câte un balon cotat de 50 mL. După dizolvare, se aduce la semn cu apă
distilată şi se omogenizează conţinutul baloanelor.

b) Titrarea unei probe de acid tare (HCl) respectiv a unei probe de acid slab (CH3COOH)
O probă de 5 cm3 soluţie de acid clorhidric 0,1 M se introduce în balonul cotat de 50 cm3 şi se
aduce la semn cu apă distilată. Proba astfel pregătită se trece cantitativ în paharul Berzelius de
250 cm3. În această soluţie se imersează cei doi electrozi în prealabil spălaţi cu apă distilată şi uscaţi
prin tamponare cu hîrtie de filtru. Se selectează domeniul de pH = 0-14. Se porneşte agitarea şi se
notează valoarea pH-ului indicată de aparat. Se titrează adăugând volume de câte 0,2 mL soluţie de
bază. După fiecare adaos se înregistrează pH-ul.
Se reia experimentul pentru o probă de 5 cm3 soluţie de acid acetic 0,1 N care se introduce în
balonul cotat de 50 cm3, se aduce la semn cu apă distilată. Soluţia de acid acetic se transferă într-un
pahar Berzelius, se adaugă un magnet şi perechea de electrozi şi se plasează pe un agitator
magnetic. Se titrează cu volume egale (0,1 – 0,2 mL) de reactiv de titrare. După fiecare adiţie de
reactiv se porneşte agitarea timp de 20 – 30 secunde, se opreşte şi se citeşte valoarea pH-ului afişată
de aparatul de măsură şi se înregistrează în tabelul 1. Se reia adăugarea de hidroxid, agitarea şi
măsurarea pH-ului soluţiei. Se conţinuă adăugarea de reactiv de titrare până când valorile bazice ale
pH-ului nu se mai modifică după 4 adiţii succesive de hidroxid de sodiu.

e-Chimie 5
Lucrare de laborator Nr. 3 CHIMIE ANALITICĂ

Tabel 1 – Titrarea potenţiometrică* a acidului acetic/clorhidric

∆pH pH i − pH i -1 ∆ 2 pH ∆pH i − ∆pH i -1
VaNaOH 0,1 N, (mL) pH ΔV ΔpH = =
∆V Vi − Vi −1 ∆V 2 (Vi − Vi −1 )2

0 2,88 - - - -
0,25 3,26 0,25 0,38 -
0,5 3,51 0,25 0,25
0,75 3,58 0,25 0,07
.........
*Calcularea curbelor diferenţiale se recomandă în general la titrarea acizilor slabi, deoarece saltul
de pH la echivalenţă fiind mic, localizarea punctului de inflexiune poate fi uneori dificilă.

Din determinările experimentale efectuate se obţin două serii de date sub forma pH – volum de
titrant adăugat (Va). Aceste date se vor reprezenta grafic pentru a obţine curbe de titrare
potenţiometrică. Ele pot fi reprezentate în diagrame separate, dar şi în cadrul aceleiaşi diagrame
pentru comparaţie.
Din curbele de titrare potenţiometrică se pot obţine mai multe informaţii de interes analitic:
a) volumul de echivalenţă, Ve, adică volumul soluţiei de reactiv de titrare necesar
transformării cantitative a speciei chimice de analizat se calculează din curba de titrare.
Determinarea volumului la echivalenţă se poate face prin metoda grafică descrisă in figura 1 sau
folosind derivata întâi sau a doua.

Figura 1. – Curba de titrare pH - Va prelucrată prin metoda grafică

Metoda grafică constă în construirea de tangente la curba de titrare şi prin punctul de inflexiune al
curbei. Cele trei drepte se intersectează determinând un segment ale cărui capete se proiectează pe
abscisă. Jumătatea intervalului determinat de punctele V1 şi V2 reprezintă valoarea volumului la
echivalenţă (Ve).

e-Chimie 6
 Lucrare de laborator Nr. 3 CHIMIE ANALITICĂ

14

12

10

8
pH

0
0.0 4.0 8.0 12.0 16.0 20.0
V a (mL)

Figura 2. Curba experimentala de titrare a acidului acetic, 0,1 N cu NaOH, 0,1 N şi derivata
întâi (∆pH/∆V), simbolizata in albastru.

Valoarea volumului pentru care derivata întâi este maximă reprezintă volumul de echivalenţă, Ve.
Acesta se poate evalua dintr-un grafic de tipul celui din figura 2 sau numeric, folosind relaţia:

f 'i − f 'i −1
Veq = Vi + ∆V × (14)
f 'i − f 'i −1 + f 'i − f 'i +1

unde: Vi = valoarea volumului corespunzătoare celei mai mari a derivate întai calculate în tabelul 1,
∆V = incrementul de volum, mL,
pH i − pH i −1
f’i = cea mai mare valoare a derivati întâi, f 'i = ,
Vi − Vi −1
f’i−1 = valoarea derivatei întâi anterioară celei mai mari valori a derivatei întâi,
fi+1 = valoarea derivatei întâi consecutive celei mai mari valori a derivatei întâi.

Această relaţie este aplicabilă doar pentru seturi de date experimentale colectate folosind un
increment constant de volum.
Cunoscând volumul la echivalenţă se calculează cantitatea de acid clorhidric, respectiv cantitatea de
acid acetic din probele de analizat cu o relaţie de tipul relaţiei (12), unde echivalentul gram al
analitului se particularizează funcţie de proba analizată.

Este indicat să efectueze câte trei titrări succesive în fiecare caz şi să se calculeze o valoare medie a
masei de acid clorhidric, respectiv acid acetic din probele titrate. Valoarea medie a masei analitului
se calculează ca medie aritmetică a celor trei determinări în fiecare caz.

Se poate face o apreciere a calităţii analizei prin calculul erorii absolute (εa) şi a erorii relative (εr)

εa = μ – m (15)

e-Chimie 7
Lucrare de laborator Nr. 3 CHIMIE ANALITICĂ

µ−m
ε r (% ) = ⋅ 100 (16)
µ

în care: m = masa determinată experimental,

μ = masa teoretică, calculată cunoscând volumul probei şi concentraţia acesteia,
εa = eroare absolută,
εr = eroare relativă.

b) valoarea pH-ului la echivalenţă, pHe în cazul celor două titrări se poate determina din
curbele de titrare potenţiometrică a celor doi acizi. Astfel se poate constata că la titrarea unui acid
tare cu o bază tare pH-ul al echivalenţă (corespunzător volumului la echivalenţă) este neutru (pHe =
7), în timp ce la titrarea unui acid slab cu o bază tare pH-ul la echivalenţă este situat în mediu bazic
(pHe > 7), deoarece acidul slab la echivalenţă se transformă cantitativ în baza conjugată.

c) valoarea pKa pentru un acid slab care se titrează corespunde unui grad de titrare n = 50
%, disponbil din curba de titrare a acestuia. De exemplu pe parcursul titrării acidului acetic, până la
echivalenţă reacţiei de titrare este
CH3COOH + NaOH CH3COONa + H2O
În soluţie (proba care se titrează) există acid acetic netitrat încă şi acetat de sodiu format în urma
reacţiei de titrare. Cele două specii prezente în aceeaşi soluţie formează un sistem tampon. pH-ul
acestei soluţii se calculează cu relaţia cunoscută:

[baza ] [CH 3 COONa ]

pH = pK a + lg  pH = pK a + lg (17)
[acid] [CH 3 COOH]

Atunci când [CH3COONa] = [CH3COOH] relaţia (17) devine pH = pKa. Aceasta se întâmplă când
volumul de reactiv de titrare adăugat este egal cu jumătate din volumul de echivalenţă, Va = Ve/2.
Din curba de titrare se poate determina această valoare a volumului adăugat şi în mod corespunzător
valoarea pH = pKa.

Determinarea conţinutului de acid acetic din oţetul alimentar

O aplicaţie de primă utilitate a titrărilor de neutralizare constă în determinarea conţinutului de acid
acetic din diverse sortimente de oţet alimentar. În principiu o probă de oţet alimentar (3-5 mL oţet)
se diluează cu apă distilată la volum cunoscut şi se titrează cu NaOH, soluţie 0,1 N. Se recomandă
titrarea potenţiometrică, deorece probele fiind uşor colorate, este mai dificilă sesizarea virajului
culorii indicatorului. Modul de lucru şi calcularea rezultatului analizei este cel prezentat la secţiunea
II. Titrarea instrumentală.

III. Urmărirea spectrofometrică a unei titrări de neutralizare se bazează pe înregistrarea curbei de

titrare, A = f(V), V fiind volumul de titrant adăugat. Din alura curbei de titrare se evaluează punctul
de echivalenţă, implicit volumul de echivalenţă.

Evaluarea absorbanţei soluţiei implică utilizarea unui spectrofotometru dotat cu celulă imersibilă de
măsură pentru urmărirea schimbării de culoare a unui indicator pe parcursul neutralizării unei probe
de acid acetic prin titrare cu soluţia standardizată de NaOH 0,1 N. Concomitent poate fi înregistrată
şi variaţia pH-ului soluţiei titrate prin folosirea unui pH-metru echipat cu electrod de sticlă, pentru a
verifica limitele domeniului de viraj al indicatorului.

e-Chimie 8
Lucrare de laborator Nr. 3 CHIMIE ANALITICĂ

Desfăşurarea practică a acestui experiment presupune următoarele etape:

a) determinarea lungimii de undă la care indicatorul prezintă absorbanţă maximă, utilă pentru
monitorizarea progresului titrării
Se prepară o soluţie de fenolftaleină de concentraţie 0,1 % în apă distilată; 1 mL din această soluţie
şi 10 mL NaOH, soluţie 0,1 N se transferă într-un balon cotat de 100 mL, aducându-se la semn. Se
înregistrează spectrul soluţiei puternic bazice de indicator în domeniul vizibil (400 – 700 nm)
folosind un spectrofotometru cu celulă de măsură imersibilă, având drept martor o soluţie de NaOH
0,01 N. Se reprezintă grafic variaţia absorbanţei funcţie de lungimea de undă folosind pachetul
software Excel. Spectrul va fi utilizat pentru determinarea lungimii de undă la care soluţia prezintă
valoarea maximă. Aceasta va fi lungimea de undă la care se va monitoriza evoluţia reacţiei de
neutralizare.
b) analiza unei probe de acid acetic prin titrare cu NaOH, soluţie 0,1 N
Se ia o probă de 5 cm3 soluţie de acid acetic 0,1 N, care se introduce într-un balon cotat de 50 cm3,
se aduce la semn cu apă distilată. Soluţia de acid acetic se transferă într-un pahar Berzelius, se
adaugă un magnet, celula imersibilă de măsură a spectrofometrului şi perechea de electrozi pentru
monitorizarea pH−ului. Se plasează pe un agitator magnetic. Se titrează cu volume egale (0,1 – 0,2
mL) de reactiv de titrare. După fiecare adiţie de reactiv se porneşte agitarea timp de 20 – 30
secunde, se opreşte, se citesc valorile absorbanţei şi a pH-ului afişate de cele două aparate de
măsură şi se înregistrează în tabelul 2. Se reia adăugarea de hidroxid, agitarea şi măsurarea pH-ului
şi absorbanţei soluţiei. Se continuă adăugarea de reactiv de titrare până când valorile bazice ale pH-
ului, respectiv ale abosrbanţei nu se mai modifică după 10 adiţii succesive de hidroxid de sodiu.
Curba de titrare monitorizată prin schimbarea culorii indicatorului cu volumul de reactiv adăugat
prezintă o alură diferită de cele în care se urmăreşte variaţia pH-ului pe parcursul procesului. Aceste
diferenţe se datorează tipului de corelaţie dintre proprietatea monitorizată şi concentraţia analitului.
Corelaţia liniară dintre absorbanţă şi concentraţie se materializează într-o curbă de titrare de tipul
celei din figura 3. Calcularea volumului de echivalenţă prin metoda grafică presupune prelungirea
zonelor liniare ale curbei de titrare până la intersectare şi proiectarea punctului de intersecţie pe axa
OX, pentru a afla poziţia echivalenţei.

Tabel 2 – Titrarea instrumentală (spectrofotometrică/potenţiometrică) a acidului acetic

∆pH pH i − pH i -1
VaNaOH 0,1 N, (mL) A pH ΔV ΔpH =
∆V Vi − Vi −1
0,00 0,011 2,88 - - -

0,25 0,043 3,26 0,25 0,38

0,50 0,081 3,51 0,25 0,25

0,75 0,121 3,58 0,25 0,07

1,00 0,149 3,81 0,25 0,23

.........

e-Chimie 9
Lucrare de laborator Nr. 3 CHIMIE ANALITICĂ

0.9

0.8

0.7

0.6

A 0.5

0.4

0.3

0.2

0.1

0
Ve
0 2 4 6 8 10 12
V (mL)

Figura 3. Monitorizarea spectrofotometrică a titrării acidului acetic cu NaOH 0,1 N in prezenţă de

fenolftaleină

Se reprezintă şi variaţia pH-ului, folosind pentru determinarea echivalenţie fie metoda grafică, fie
metoda derivatei întâi. Se stabileşte gradul de concordanţă dintre cele metode si se recomandă una
dintre acestea pentru utilizare în analiza de rutină.

e-Chimie 10