Andrei Tufis, XII - B

RĂZBOIUL DE INDEPENDENŢĂ (1877-1878)

Principalul obiectiv al românilor după realizarea Unirii Principatelor era obţinerea independenţei.

Rusia se pregătea de un nou război şi la 4 aprilie 1877 a semnat o convenţie româno-ruse care
prevedea faptul că în schimbul dreptului de trecere a trupelor prin România, Rusia se obliga să respecte
„drepturile politice” şi „integritatea” țării noastre.

Armata rusă a trecut Dunărea şi s-a oprit în faţa Plevnei, un complex de fortificaţii, considerată
cheia operaţiunilor în Balcani. Primele asalturi ale ruşilor au fost respinse cu mari pierderi. Participarea
armatei române la operaţiunile militare din sudul Dunării s-a produs în urma unei telegrame a Marelui
Duce Nicolae, care solicita domnitorului Carol asistenţă militară.

La 30 august 1877, armatele româno-ruse sub comanda principelui Carol au declanşat un atac
general asupra Plevnei. Cu mari pierderi a fost cucerită reduta Griviţa I. A urmat un nou atac, la 9
noiembrie, în urma căruia a fost cucerită reduta Rahova iar la 28 noiembrie 1877, comandantul turc
Osman Paşa a fost nevoit să se predea după aproape 3 luni de asediu.

Tratatul de la Berlin a acordat independenţa României, condiţionată însă de modificarea art. 7 din
Constituţie şi de acceptarea retrocedării sudului Basarabiei către Rusia. În compensaţie, România urma să
primească Delta Dunării, Insula Şerpilor şi Dobrogea;

Astfel, ca urmare a cuceririi şi recunoaşterii internaţionale a independenţei României, a crescut

prestigiul monarhiei. În plan politic, acest lucru s-a realizat prin acordarea titlului de „Alteţă regală” în
1878 şi apoi, a celui de rege al României în 1881, lui Carol I.

Pe plan extern, obținerea independenței a oferit României posibilitatea de a desfășura o politică

externă proprie. În anul 1883 regele Carol I a semnat un tratat de alianță secret cu Austro-Ungaria, fapt
ce a însemnat aderarea țării noastre la Tripla Alianță (alianță din care făceau parte Germania, Austro-
Ungaria și Italia). Tratatul a avut un caracter defensiv și oferit țării noastre posibilitatea de a interveni în
favoarea românilor din Transilvania pe lângă Curtea de la Viena.

Sarcini de lucru:

1. Precizați o cauză a participării României la relațiile internationale din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea;

O cauză a participării României la relațiile internationale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea
este aceea că principalul obiectiv al românilor după realizarea Unirii Principatelor era obţinerea
independenţei.

2. Prezentati o actiune diplomatica desfasurată de România în cadrul Crizei Orientale din a doua
jumatate a sec . al XIX-lea.

O actiune diplomatica desfasurată de România în cadrul Crizei Orientale din a doua jumatate a sec .
al XIX-lea a fost semnarea unei convenţi româno-ruse, care prevedea faptul că, în schimbul
dreptului de trecere a trupelor prin România, Rusia se obliga să respecte „drepturile politice” şi
„integritatea” țării noastre.

1
Andrei Tufis, XII - B
3. Argumentati, printr-un fapt istoric relevant, afirmatia conform căreia România s-a implicat prin
acțiuni militare in relațiile internationale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea;

România s-a implicat prin acțiuni militare in relațiile internationale din a doua jumătate a secolului
al XIX-lea prin prisma faptului că, la 30 august 1877, armatele româno-ruse sub comanda
principelui Carol au declanşat un atac general asupra Plevnei. Cu mari pierderi a fost cucerită reduta
Griviţa I. A urmat un nou atac, la 9 noiembrie, în urma căruia a fost cucerită reduta Rahova iar la 28
noiembrie 1877, comandantul turc Osman Paşa a fost nevoit să se predea după aproape 3 luni de
asediu.

4. Prezentati o consecință a participării României la relațiile internaționale din a doua jumătate a

secolului al XIX-lea.

O consecință a participării României la relațiile internaționale din a doua jumătate a secolului al XIX-
lea este aceea că României i s-a oferit posibilitatea de a desfășura o politică externă proprie. În anul
1883 regele Carol I a semnat un tratat de alianță secret cu Austro-Ungaria, fapt ce a însemnat
aderarea țării noastre la Tripla Alianță (alianță din care făceau parte Germania, Austro-Ungaria și
Italia). Tratatul a avut un caracter defensiv și oferit țării noastre posibilitatea de a interveni în
favoarea românilor din Transilvania pe lângă Curtea de la Viena.