Dl.

ELENA-LUMINIŢA SIDENCO
MASAJUL ÎN KINETOTERAPIE
MASAJUL TERAPEUTIC CLASIC TEHNICI DE MASAJ REFLEX
TEHNICI COMPLEMENTARE
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României SIDENCO, ELENA -
LUMINIŢA
Masajul în kinetoterapie: mesajul terapeutic clasic, tehni ci de masaj reflex,
tehnici complementare / Elena-Luminiţa Sidenco. -Bucureşti, Editura
Fundaţiei România de Mâine. 2002
320 p.;20,5 cm
Bibliogr.
ISBN 973-582-673-9 6 1 5 .82
© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2003 ISBN 973-582-673-9
Redactor: Adela DEAC Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan
BARON
Bun de tipar: 24.01.2003; Coli tipar: 20 Format: 16/61x86
Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine Splaiul Independenţei
nr.313. Bucureşti, sector 6, Oficiul Poştal 83 Telefon 410 43 80: Fax 410 51
62 www. SpiruHaret.ro
l^IVFRSITATKA SPfRl HARFT
Dl \ I FNA-LIMIMTA SinFNCO
MASAJUL IN KINETOTERAPIE
MASAJUL TERAPEUTIC CLASIC TEHNICI
DE MASAJ REFLEX
TEHNICI COMPLEMENTARE
EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2003
CUPRINS
Introducere
11
Partea I
MASAJUL MEDICAL CLASIC - GENERALITĂŢI
1.1. Definirea masajului clasic - metodologia generală ......................
1.2. Manevrele fundamentale ale masajului clasic ............................
1.3. Acţiunea fiziologică a masajului ...........................................
1.4. Principalele proprietăţi fiziologice ale masajului clasic .................
1.5. Mecanismele de acţiune ale masajului clasic .............................
1.6. Relaţia masajului clasic cu kinetoterapia şi reeducarea motorie........
L7. Principalele manevre ale masajului clasic - descriere metodologiei de
aplicare ..........................................................................
1.8. Efectele fiziologice ale manevrelor de masaj - detalierea pentru fiecare manevră
................................................................
1.9. Mane\rele sedativ-decontracturante şi miorelaxante - mecanismele efectului sedati\-
deconlracturant al fiecărei manevre ...................
1.10. Manevrele excitant-tonifiante - mecanismele efectului excitant-tonifiant al fiecărei manevre
.................................................
1.11. Manevrele cu efect reflex - mecanisme ....................................
15 16 19 20 21 21
22
26
31
32 33
Partea a Il-a
MASAJUL MEDICAL CLASIC PE REGIUNI
II. I. Masajul regiunii cervicale .................................................. 37
II.I.I. Masajul regiunii cervicale - completări metodologice ......... 40
11.2. Masajul feţei şi al pielii capului ........................................... 43
11.3. Masajul regiunii dorsale .................................................... 45
11.4. Masajul toracelui anteroiateral ................................................. 48
11.5. Masajul regiunii lombare ................................................... 52
11.6. Masajul regiunii pelviene .................................................. 54
11.7. Masajul abdomenului ....................................................... 55
11.8. Masajul memhnilui "superior ................................................... 57
11.8.1. Masajul regiunii scapulare .......................................... 57
11.8.2. Masajul braţului ...................................................... 58
11.8.3. Masajul cotului ....................................................... 59
11.8.4. Masajul antebraţului .................................................... 59
11.8.5. Masajul mâinii şi pumnului ........................................ 60
11.9. Masajul membrului inferior .................................................... 62
11.9.1. Masajul coapsei .......................................................... 63
11.9.2. Masajul genunchiului ................................................ 64
11.9.3. Masajul gambei .......................................................... 65
11.9.4. Masajul gleznei ....................................................... 67
11.9.5. Masajul piciorului ....................................................... 68
Partea a IlI-a DRENAJUL LIMFATIC
III. 1. Anatomia limfaticelor ............................................... 73
111.2. Metodologia drenajului limfatic manual ................................ 81
111.3. Modalităţi de execuţie a manevrelor de drenaj ......................... 82
111.4. Drenajul manual al ganglionilor limfatici ................................... 85
111.4.1. Drenajul limfatic manual al capului şi gâtului ................. 85
111.4.1.1. Gâtul şi capul-desfăşurare ............................ 89
111.4.1.2. Faţa şi capul - destaşurare ............................. 91
111.4.2. Drenajul limfatic manual al membrului superior................... %
111.4.2.1. Membrul superior - destaşurare....................... 98
III.4.3 Drenajul limfatic manual al membrului inferior ............... 101
III.4.3.1. Membrul inferior - desfăşurare ....................... 103
111.4.4. Drenajul limfatic manual al peretelui anterior al toracelui
şi al sânului ............................................................. 107
III.4.4.1. Drenajul peretelui anterior al toracelui şi al sânului
-destaşurare ............................................. 108
111.4.5. Drenajul limfatic manual al peretelui abdominal .............. 1 1 0
in.4.5.1. Drenajul abdomenului - desfăşurare ................. 1 1 0
111.4.6. Drenajul limtălic manual al tegumentelor feţei posterioare
a tmnchiului şi ale regiunii lombare ................................. 1 1 2
111.4.6 . 1 . Drenajul spatelui - destaşurare ....................... 1 1 3
111.4.6.2. Drenajul limfatic manual al regiunii fesiere . 1 1 5
111.4.7. Drenajul limfatic manual general al corpului ...................... 1 1 6
III.4.7 . 1 . Derularea inlănţuiti\ a manevrelor de drenaj ......... 1 1 6
111.4.8.Concluzii asupra metodologiei drenajului limfatic................. 1 1 7
Partea a IV-a
MASAJUL REFLEX ŞI ALTE METODE DE TERAPIE MANUALĂ
REFLEXĂ
(capitol realizat cu participarea asist. univ. dr. Gilda Mologhianu)
IV. 1 . Metamenil şi organizarea metamerică ....................................... 123
IV.2. Organizarea reflexă ............................................................ 124
IV.3. Interpretaiea zonelor dureroase .............................................. 128
rV .4. Studiul analitic al diferitelor metode ......................................... 130
IV.4.1. Masaje reflexe ......................................................... 130
IV.4.1.1. Masaje superficiale ........................................ 130
IV.4.1.1.1. Masajul ţesutului conjunctiv
(Bindegewebsmassage). după Dicke ....... 131
IV.4.1.1.2. Masajul ţesutului conjuncfiv
(Bindegewebsmassage). după Teirich-Leube ... 135 IV.4.1.1.3. Masajul zonelor reflexe,
după von Puttkamer ........................... 138
IV.4.1.2. Masajele mixte .............................................. 141
IV.4.1.2. 1 . Masajul zonelor reflexe, după Kohlrausch .. 141
IV.4.1.2.2. Masajele segmentare („Segment Massage") 145
IV.4.1.2.3. Masajul punctual şi al plexurilor ............ 149
IV.4.1.2.4. Masajul chinezesc ............................. 150
IV.4.1.3. Masajele particulare şi localizate ......................... 151
IV.4.1.3.1. Masajul periostal după Vogler ............ 152
I V.4.1.3.2. Masajul punctelor nervoase, după Comelius 156
IV.4.1.3.3. Masajul reflex al lui Wetterwald ............ 160
IV.4.1 .3.4. Terapia zonală a lui Fitzgerald şi masajul
reflex plantar ................................. 163
IV.4.2. Metode reflexe mioarticulare ....................................... 167
IV.4.2.1. Metoda întinderilor manuale .............................. 168
IV.4.2.2. Metoda lui Mezieres ....................................... 169
IV.4.2.3. Manipulările vertebrale şi articulare ..................... 171
I V.4.2.4. Reflexologia articulară cu efect antalgic ................ 171
IV.4.3. Metode diverse ....................................................... 172
IV.4.3.1. Spondiloterapia lui Adams sau tehnica reflexă
vertebrală ................................................... 172
IV A4. Tehnici speciale ....................................................... 176
IV.4.4.1. Masajul transversal profund .............................. 176
IV.4.4.2. Masajul manipulativ al lui Terrier ........................ 182
IV.4.4.3. Metoda lui Rabe ........................................... 183
IV.4.4.4. Metoda lui Bugnet ........................................ 184
IV.4.4.5. Metoda lui Grossi .......................................... 185
IV.4.4.6. Tehnica ..califomiana * - ..fascia-terapia" ............... 187
IV.4.4.7. Presoterapia intermitenta ............. 188
IV.4.4.8. Cnomasajul ................................................. 188
1\'.4.5. Modalităţi de aplicare a diverselor tehnici reflexe ................. 188
1 V.4.5.1. Diferenţierea modalităţilor de aplicaţie .................. 189
IV.4.5.2. Aspecte clinice ............................................. 195
Partea a V-a
REFLEXOTERAPIA-NOŢIUNI FUNDAMENTALE TEORETICE Ş I
PRACTICE
V. 1. Principiile reflexologiei ........................................................ 219
V.2. Tehnicile de bază ale retlexoterapiei .......................................... 222
V.3. înţelegerea sistemelor organismului din punctul de vedere
al reflexoterapiei ................................................................. 225
V.4. Metodologia de reflexoterapie pe aparate şi sisteme ........................ 226
V.4.1. Sistemul digestiv ....................................................... 226
V.4.1.1. Sistemul digestiv şi reflexologia .......................... 227
V.4.2. Sistemul de reproducere .............................................. 229
V.4.2.1. Anatomia masculină ....................................... 229
V.4.2.2. Anatomia feminină ......................................... 229
V.4.2.3. Reflexologia ca ajutor pentru fertilitate ........... 231
V.4.3. Sistemul respirator .................................................... 231
V.4.3.1. Mecanismele respiraţiei.............................. 232
V.4.3.2. Vorbirea ..................................................... 232
V.4.4. Sistemul circulator...................................................... 234
V.4.4.1. Staictura inimii .............................................. 234
V.4.4.2. Circulaţia sângelui .......................................... 235
V.4.5. Sistemul limfatic ........................................................ 235
V.4.5.1. Cum lucrează vasele limfatice ............................. 236
V.4.6. Sistemul endocrin ...................................................... 236
V.4.7. Sistemul scheletic - aparatul locomotor ............................. 239
V.4.7.1. Efectele uzurii asupra scheletului ......................... 241
V.4.8. Creierul şi aria facială ................................................. 242
V.4.9. Sistemul musculai- ..................................................... 245
V.4.10. Plexul solar (solear) ............................................... 246
V.4.11. Aparatul urinai" ....................................................... 247
V.5. Tratamentul tălpii piciorului ................................................... 248
V.5.1. Exerciţiile de relaxare a tălpii piciorului ............................. 249
V.5.2. Şedinţa de bază pentru talpa piciorului .............................. 250
V.6. Tratamentul mâinilor ........................................................... 254
V.6.1. Exerciţiile de relaxare a mâinii ....................................... 255
V.6.2. Şedinţa de bază pentru palmă ........................................ 256
2- Aparatul Trwato' 3. Inima
4 SiMermil limfatic
5 Sistemul endocrin .......
^ Niemul nen os central
\ -remul locomoror - ^-heleti'
\ ~ '^ Aparatul urina
Suterimclc psihosi^matice
INTRODUCERE
Masajul reprezintă im domeniu deosebit de complex, care a suferit permanent
modificări şi imbunCmniri, in funcţie de diversele şcoli, de cronologia Ion de zonele
geografice în care s-a dezvoltat, de bagajul etnografic şi cultural la care a putut fi
racordat, in fioicţie de nenumăraţi factori, dintre care cei biologici şi fiziologici,
imeori şi rasiali au fost predominanţi.
Masajul reprezintă un domeniu terapeutic important in recuperarea medicală,
kinetoterapie şi medicina sportivă.
încercăm ca, inti'e mecanismul logicii şi metodică, să prezentăm principalele tehnici
de masaj clasic, reflex şi cele mai importante tehnici complementare, in speranţa de a
crea un instJimient util de ti'atament specialiştilor noştii kinetoterapeuţi.
recuperaţionişti, medici sportivi, ca şi pentru cei care aplică zilnic aceste tehnici,
mascurii.
Aşteptăm sugestiile cititorilor noştri pentru a îmbunătăţi conţinutul şi aplicaţiile
lucrării de faţă.
Autoarea

Partea I
MASAJUL MKDICAL CLASIC Generalităţi
1 DEFINIREA MASAJULUI CLASIC - METODOLOGIA GENERALA -
Masajul medical clasic este definit ca o serie de manevre manuale variate,
aplicate sistematic pe suprafaţa organismului în scop terapeutic. Mai poate
fi considerat ca o suită de prelucrări mecanice manuale desfăşurate la
suprafaţa organismului, care se succed într-o anumită ordine. în funcţie de
regiune, scopul terapeutic şi starea generală şi locală a organismului.
Persoana care efectuează masajul trebuie să aibă o ţinută adecvată, o stare
pennanentă de igienă ireproşabilă şi un comportament adecvat situaţiei
sale.
Mobilierul necesar desfăşurării masajului clasic este reprezentat. în primul
rând- de un pat accesibil pe ambele părţi, dotat cu perne şi rezemători.
necesare inducerii şi menţinerii anumitor poziţii şi, mai ales, în scopul
relaxării pacientului. Dimensiunile standard ale patului sunt 195 cm
(lungimea) / 72-75 cm (lăţimea) / 60-65 cm (înălţimea). Se mai foloseşte un
scaun fară spetează sau spetează scurtă, pentru abordarea pacientului din
poziţia aşezat, precum şi taburete.
Camera în care se desfăşoară şedinţa de masaj trebuie să fie luminoasă,
bine aerisită şi să se menţină temperatura constantă, în jurul valorii de 2(fC.
Pentru efectuarea manevrelor de masaj clasic, se foloseşte, de regulă,
pudra de talc sau uneori diverse unguente; trebuie ca mascurul să nu aibă
mâna rece şi umedă.
De regulă, masajul clasic se aplică o dată pe zi. uneori în funcţie de caz, de
două ori pe zi sau o dată la două zile. De preferinţă, momentul cel mai
propice aplicării masajului este dimineaţa. Durata unei şedinţe depinde de
regiunea abordată, \ariind între 5-20 minute: de regulă, masajul general
durează în medie între 20-30 minute. Durata totală a seriei de tratament
variază în funcţie de caz, de la 2 la 4-6 săptămâni sau, uneon mai mult.
Ca ordine de abordai'c, manevrele se încep în juml regiunii bolnave,
apropiindu-ne încet de aceasta. De asemenea, se începe cu regiunile
periferice, apoi se abordează trunchiul.
Manevrele fundamentale ale masajului clasic sunt: netezirea (effleurajul).
frământatul (petrisajul). baterea, fricţiunea, vibraţia.
Netezirea (effleurajul) este manevra de introducere sau întrerupere, şi, de
asemeni, este manevra de legătură între celelalte manevre. Ea poate fi
definită ca atingere apăsată, sau alunecare apăsată, care are drept rol
insensibilizarea planurilor superficiale, permiţând presiuni pe planurile
profunde. Rolul fundamental al manevrei este cel sedativ. Manevra se
execută, de regulă, centripet sau paralel cu fibrele musculare, prin trăsături
lungi. line. care depăşesc regiunea dureroasă. Există o variantă a manevrei
de neteziie, „masajul-pieptene", aplicat cu degetele îndoite. Deci. mane\ ra
recunoaşte mai multe \ ariante:
• netezirea centripetă;
• netezirea circulară:
• netezirea paralelă cu fibrele musculare.
In funcţie de zona abordată şi de momentul aplicării sale în cadrul şedinţei
de masaj, poate fl de mai multe tipuri:
netezire longitudinală, cu două variante:
varianta „împins'' sau <• varianta „tras"
netezirea transversală
netezirea ovaiaiă. .
Frământatul (petrisajul) este o manexră care presupune compresiuni la
nivelul zonei abordate, ca o stoarcere întreruptă. Petrisajul propriu-zis,
aplicat pe mase voluminoase, presupune prinderea masei nuisculare şi
deplasarea ei transversal, asociat cu torsiune. Atunci când se aplică pe
suprafeţe mici (ex. pe eminenţa hipotenară) sau pe peretele abdominal,
frământarea se poate face şi prin ciupire. La nivelul membrelor,
frământarea poate prezenta variante, cum sunt: 16
• mângăluirea (masaJLil-vârtej), efectuată cu ambele mâini:
• compresiunile-brăţară, succesiv la nivelul segmentelor membrelor,
ascendent;
• geluirea - care imită mişcarea de rindea.
După foiţa exercitată, manevra poate fi profundă sau superficială, în funcţie de
nivelul ia care se înregistrează efectele majore ale procedurii:
• petrisajul profund - poate fi, după ritm: lent, mediu sau rapid, şi prezintă mai
multe tipuri:
• petrisajul profund transversal;
• petrisajul profund longitudinal;
• petrisajul profund de rulaj;
• ciupirea - manevră alternativă.
La nivelul membrelor se pot aplica variante speciale: <• mângăluirea
(manevra „vârtej");
• geluirea; compresiunile-brăţară.
• petrisajul superficial - prezintă şi el mai multe tipuri:
• palparea rulată Wetterwald:
• petrisajul superficial de torsiune;
• petrisajul superficial prin ciupire;
• (variantă) petrisajul-fricţiune (Morice).
După unii autori (Ster ş.a.). există şi o altă manevră fundamentală de masaj,
intermediară între netezire şi frământare, mai apropiată netezirii, presiunea .
Manevra poate fi:
• Presiune glisată - cu două tipuri:
• presiunea glisată digitală:
• presiunea glisată longitudinală - care prezintă două variante:
• varianta „împins^' (în sabot); varianta „tras" (în raclaj). A nu se uita că între
manevre sunt necesare netezirile ..de rapel".
• Presiune statică - care prezintă şi ea două tipuri:
• presiunea statică simplă:
• presiunea statică pentru întoarcerea venoasă - care are două vai*iante:
• varianta longitudinală („tampon de sugativă"); < • varianta etajată. De
reţinut, ca variantă a presiunii statice, masajul reflex „de apel".
Baterea (percuţia) este manevra aplicată atunci când urmărim efecte puternic
excitante, realizate pe suprafeţe mari. Manevra prezintă mai multe variante:
• cu palma întinsă, uşor îndoită;
• cu partea cubitală a mâinilor;
• cu dosul mâinilor;
• cu pulpa degetelor;
• cu pumnul incomplet închis. Modalităţile de efectuare a manevrei sunt:
• percuţiile în haşururi - cu variantă: manevra amortizată;
• percuţiile „în ventuză";
• tapotajele.
Fricţiunea este manevra la care mâna se deplasează o dată cu tegumentul, p e
parcursul efectuării manevrei, până la limita elasticităţii hipodermului, spre
deosebire de netezire, la caie tegumentul nu se deplasează o dată cu mâna, ci
mâna se deplasează deasupra, tară antrenarea tegumentului. Fricţiunea
presupune manevre de netezire asociate cu compresiune ale straturilor, de la
cele superficiale la cele profunde subiacente. Manex rele se execută cu vârful
degetelor, mişcările realizate fiind:
• longitudinale - la nivelul membrelor;
• circulare - pe suprafeţe mai mari;
• spirale - la nivelul spaţiilor articulare.
După modalitatea de execuţie, tipurile de fricţiuni sunt:
• fricţiuni cu patru degete;
• fricţiuni cu policele - cu două variante: <• circular-elipsoidă;
• rectilinie;
• fricţiuni cu mâinile.
Cauza care determină aceste efecte, în primul rând locale şi apoi generale, este
influenţa dezvoltată de masaj asupra pielii, bogat vascularizată şi bogat
inervată - prezenţa exterorecepîorilor şi a propriorecepîorUor (în muşchi,
tendoane şi ligamente) declanşează reflexe regionale şi la distanţă. Cele mai
importante mecanisme care sunt activate de manevrele de masaj sunt
mecanismele reflexe, de la nivelul extero- sau / şi proprioreceptorilor, care
ajung la nivelul sistemului nervos central, declanşând mai ales efecte generale,
dar şi efecte locale.
Datorită acţiunii la nivelul zonelor de proiecţie viscerală (Head). manevrele de
masaj pot acţiona în sensul ameliorârii funcţiei umii organ, suferind (mecanism
reflex).
Manevrele masajului clasic pot activa şi reflexe neurovegetaîive, mai ales
vasculare, care participă la dezvoltarea efectelor regionale şi la distanţă. Acest
tip de mecanism este datorat faptului că pielea conţine peste 25% din
cantitatea totală de sânge a organismului uman: acţionând asupra pielii,
masajul poate influenţa circulaţia superficială, şi, ulterior, profundă
declanşând mecanismele vasculare care explică efectele regionale şi la distanţă
obţinute.
Un alt mecanism implicat în dezvoltarea efectelor locale şi generale este
fonnarea, în cursul desfăşurării manevrelor de masaj, de produse metabolice,
care trec în circulaţia generală şi acţionează, de cele mai multe ori, la distanţă.
De exemplu, substanţe din grupa histaminei acţionează ca vasodilatatoare
capilare, sau substanţele asemănătoare colinei stimulează peristalti smul
abdominal.
De primă importanţă rămâne însă efectul mecanic asupra lichidelor interstiţiale,
pe care manevrele de masaj le dezvoltă, realizând o acţiune puternic rezorbtivâ.
14. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE ALE MASAJULUI
CLASIC
Proprietatea de a induce efectul anal getic se exprimă atât local, mai ales
superficial, cât şi la distanţă (prin activarea zonelor retle.xe Head).
Proprietatea de a determina efect decontracturanî. sau dimpotrivă, efect stimulant,
reprezintă o proprietate imponantă a masajului clasic, care în practică face din
masaj o tehnică de pregătire a altor proceduri, în primul rând a kinetoterapiei,
sau fundamentează folosirea masajului în scopuri terapeutice diferite. 20
Datorită activării circulaţiei aileriale şi \enolimtatice. prin manevrele de masaj
clasic se obţine un important efect trofic asupra structurilor tratate.
în acest cadru, activ area circulaţiei în toate sectoarele creşte nivelul
metabolismului bazai şi activează eliminarea deşeurilor (atât prin accelerarea
fluxului v enolimfatic, cât şi prin antrenarea celulelor grase).
Trebuie subliniată actjimea generala reflexă a manevTelor de masaj clasic, atât
asupra aparatului circulator, cât şi asupra celui respirator.
Toate aceste proprietăţi conduc. în tlnal. la acţiunea psihologică benefică a
manevrelor masajului clasic, care induc subiectului o stare iienerală de bine. i
15 MECANISMELE DE ACŢIUNE ALE MASAJULUI
CLASIC
Principalul mecanism de acţiune al masajului clasic este de excitare a
receptorilor cutanaţi, care declanşează pe cale reflexă efecte locale, regionale şi
generale.
Un alt mecanism este de activare a receptorilor vasculari, cu declanşarea unor
reflexe neuro-vegetative. care detemiină şi ele efecte locale, regionale şi
generale.
Masajul clasic detennină, prin manevrele sale. eliberarea de metaboliţi activi care
acţionează local, declanşând efectele locale specifice, şi ulterior efectele la
distanţă - histamină. substanţe asemănătoare colinei ş.a.
In plus. manevrele de masaj acţionează asupra lichidelor interstiţiale prin
mecanism mecanic - rezorbtiv direct.
16 RELAŢIA MASAJULUI CLASIC CU KINETOTERAPIA ŞI
REEDUCAREA MOTORIE
Manevrele masajului clasic au capacitatea de a pregăti musculatura pentru
kinetoterapie: pentru musculatura hipotonă se indică masajul excitant, pentru
cea hipeilonă masajul sedativ.
Manevrele de masaj asigură mcâhirea localei a regiunii, datorită activării
circulaţiei locale.
Datorită activării receptorilor cutanaţi şi prin hiperemia activă dezvoltată,
manevrele masajului clasic au capacitatea de a induce un puternic efect
onalgetic, important pentru masaj, ca procedură de pregătire a programului
kinetic de recuperare.
Manevrele masajului clasic au importantă acţiune mecanica, combătând
aderenţele şi retracturile. Acţiunea mecanică combinată cu activarea circulaţiei
determină scăderea edemelor, deci fundamentează efectul resorbtiv al
manevrelor de masaj clasic.
Trebuie subliniat din nou fapttil că orice şedinţă de masaj este urmată
obligatoriu de mobilizarea articulaţiilor vecine.
17 PRINCIPALELE MANEVRE ALE MASAJULUI CLASIC - Descrierea
metodologiei de aplicare -
înainte de a analiza prescripţia şi secvenţialitatea manevrelor de masaj, în
sensul unui program terapeutic determinat, prin examinarea pacientului,
trebuie să facem o descriere a diverselor tehnici de masaj, aplicabile diferitelor
părţi ale corpului.
Netezirea (efleurajul) > variante:
• centripeta:
• circulara:
• paralela cu fibrele musculară: tipuri:
• longifuclinalâ
a. împins;
b. tras;
• transversala:
• oval ard
Ca definiţie, netezirea (etleiirajul) este atingerea apăsată, sau alunecarea
apăsată, exercitată pe suprafaţa tegumentară de tratat. Este
manevra de introducere şi întrerupere, intercalata intre celelalte manevre Se
poate exercita centripet sau paralel cu fibrele musculare, prin trăsături lungi
line. care depăşesc regiunea dureroasă. Rolul acestei manevre este de a
inscnsibili/ii planurile supertlciale. pemiiţând presiuni mai accen luate pc
planunic profunde. Pnncipalul efect al manevrei este cel sedativ. Manevra
recunoaşte şi varianta ..masajul-pieptene". cu degetele indoite.
Presiunea
• variante: glisanfă
• tipuri:
• digitala:
• lon^i/uc/inalâ
a. împins {în sabot):
b. tras (în raclaj).
Obs.: între manevre = netezirea „de rapeV^ 0^ statica
• tipuri:
• simpla:
• pentru circulaţia de întoarcere:
a. longiludinalâ (tâmpim de susiativăi:
b. transversala etajată: variantă masajul reflex ..de apel'.
Frământarea (petrisajul)
• variante: profundă
• după ritm:
a. lent:
b. mediu:
c. rapid:
• tipuri:
a. traiisversal:
b. longitudinal:
c. de rulaj:
d. ciupire (alternativ)
• la nivelul membrelor:
a. mângtlluirea Ifrclmântarea .. vârtej "A
b. geluirea:
c. compresiunile /;; bruţanl ^ superficiala
• tipuri:
a. palparea rulata Wetterwald:
b. petrisajul superficial de torsiune:
c. petrisajul superficial prin ciupire, variantă = petrisajul-fricţiune (Morice).
Frământarea este manevra masaj ului clasic care recunoaşte următoarele
posibilităţi:
a. compresiuni (ca o stoarcere întreruptă), care Ia nivelul
membrelor pot avea variante:
- mângăluirea (masajul-vârtej), executată cu ambele mâini;
- compresiunile „în brăţară";
- geluirea (mişcarea de rindea);
b. petrisajul propriu-zis. care se exercită pe mase musculare
voluminoase, presupune prinderea masei musculare şi deplasarea
transversală, asociată cu torsiunea acesteia;
c. ciupirea. care se exercită fie pe suprafeţe mici (ex. eminenţa
hipotenară), tle pe peretele abdominal; trebuie ca manevra să nu provoace
durere.
Fricţiunile *> tipuri:
• cu patru degete:
• cu policele: • variante:
a. circulară-elipsoiclală:
b. rectilinie:
• cu mâinile.
Spre deosebire de netezire, fricţiunea presupune ca mâna să se deplaseze o dată
cu tegumentul, până la limita laxităţii hipodermice. Dacă netezirea se asociază
cu compresie, acţiunea se exercită asupra straturilor superficiale şi profunde
subiacente. Dacă manevra se execută cu vârful degetelor, mişcările pot fi:
a. longitudinale - la nivelul membrelor;
b. circulare - pe suprafeţe mai mari:
c. spirale - la nivelul spaţiilor aiticulare.
Vibraţiile
tipuri:
• superficiale;
• profunde;
• variante:
• vibraţii asociate cu neteziri + presiuni:
• vibraţii cu frecvenţă mare, care scade treptat acţiune circulatorie.
Vibraţiile reprezintă manevra care presupune tremurături rapide transmise
tegumentului printr-o succesiune de presiuni-relaxări. fară ca mâna să se
desprindă de tegument. Mişcarea se execută din pumn sau cot. manevra
putându-se realiza cu policele. cu două sau trei degete. Dacă se execută pe
suprafeţe mari. manevra se poate realiza cu toată palma: în acest caz. manevra
poate fi mai puternică, dacă dorim să se transmită organelor interne ca o
..tremurătură" (scuturătură).
Percuţiile (baterea) modalităţi:
• haşururi variantă = manevra amortizată:
• b ă t ă i i n ventuză
• tapotajele.
Percuţiile se indică atunci când urmărim efecte puternic excitante, pe suprafeţe
mari. Variantele manex rei sunt:
a. cu palma întinsă, uşor îndoită:
b. cu paitea cubitală a mâinii;
c. cu dosul mâinilor;
d. cu pulpa degetelor;
e. cu pumnul incomplet închis.
Dacă manevrele se execută cu blândeţe, s-a constatat că reacţiile organismului
sunt stimulate, în vreme ce acţiunea energică a manevrelor de masaj inhibă
reacţiile organismului. De regulă, este necesară o viteză mijlocie de execuţie,
deoarece manevrele prea lente sunt greu de suportat. Indiferent de conţinut,
şedinţa de masaj începe şi se termină cu netezire. Orice tip de masaj va fi
obligatoriu urmat de mobilizarea articulaţiilor vecine (până la limita durerii),
tipurile de mobilizări fiind. în ordine:
a. mobilizarea pasivă - lentă, progresivă;
b. mobilizarea activă - în ordinea celei pasive;
c. mobilizarea activă cu opoziţie.
Acţiunea fiziologică a masajului se exprimă atât local, cât şi general: > local:
sedativ - în principal, pe durerile de tip nevralgic, muscular,
aiticulai";
hiperemiant;
rezorbtiv;
general:
stimularea funcţiei circulatorii; stimularea funcţiei respiratorii; creşterea
metabolismului bazai; stimularea stării generale a pacientukii.
18 EFECTELE FIZIOLOGICE ALE MANEVRELOR
DE MASAJ - detaliere pentru fiecare manevră -
Netezirea, definită ca atingerea sau alunecarea apăsată asupra tegumentului
regiunii de tratat, reprezintă manevra de introducere şi de legătură între
celelalte manevre ale masajului clasic. Principalele efecte fiziologice ale
netezirii sunt următoarele:
• vasodilataţia - se obţine prin mai multe mecanisme activate în cursul
efectuării manevrei de netezire:
• scăderea reflexă a vasoconstricţiei anterioare iniţierii manevrei;
• stimularea fibrelor vasodilatatoare;
• activarea pseudoreflexului de axon;
• insensibilizarea planurilor superficiale - datorată activării receptorilor
cutanaţi, excitaţi în cursul derulării manevrei; datorită acestui mecanism se
obţine efectul sedativ:
• scăderea presiunii tisulare - datorită stimulării circulaţiei veno-limfatice:
• creşterea excitabilităţii musculare - se constată întâi o scădere, apoi o
creştere a excitabilităţii musculare pe parcursul derulării manevrei;
• din punct de vedere psihic, inducerea relaxării.
Pentru a induce aceste efecte fiziologice, netezirea trebuie să se execute
continuu, să fie repetată, să se realizeze cu o presiune constantă şi la un ritm
mediu de execuţie.
Presiunile se execută, de regulă. în sensuri opuse. în cerc complet.
Vom analiza separat efectele fiziologice ale celor două tipuri de presiuni.
Presiunile glisante (alunecate) se realizează lent. regulat, cu presiune
constantă, de regulă la un ritm de 12 mişcări pe minut. Intre manevre se
intercalează manevra de netezire ..de rapel". Principalele efecte fiziolo gice ale
presiunilor alunecate sunt:
• efectul sedativ - manevra înlătură oboseala resimţită de subiect:
• creşte temperatura locală - şi prin aceasta creşte binomul cromotennic local
(înroşirea şi încălzirea pielii la locul aplicării);
• creşterea presiunii tisulare;
• facilitează răspunsul muscular la stimulare - se constată scăderea cronaxiei la
nivelul grupelor musculare interesate în cursul manevrei;
• creşte excitabilitatea nervoasă - se constată scăderea reobazei la nivelul
structurilor interferate de manevră;
• vasodilataţie locală (mecanisme asemănătoare celorlalte manevre);
• reprezintă o manevră de drenaj - activează schimburile între sânge şi
substratul tisular interesat de procedură, şi s-a constatat că, în acelaşi context
de drenaj, accentuează diureza.
Presiunile statice se realizează fără alunecare, prin repetări regulate, manevra
fiind progresivă - apoi menţinută - apoi regresivă. Principalele efecte
fiziologice ale presiunilor statice sunt:
• creşterea circulaţiei de întoarcere;
• efectul sedativ, datorat la rândul său:
• acţiunii decongestive asupra structurilor;
• compresiei nervoase;
• efectul decontracturant - antispastic.
Sub acţiunea presiunilor, s-a constatat că se produc modificări chimice, ionice
şi nervoase la nivelul structurilor tisulare interesate, care se exprimă, în primul
rând, prin modificarea structural-compoziţională a substanţei fundamentale
conjunctive.
Frământarea, care reprezintă, practic, ridicarea şi deplasarea planurilor,
presupune o acţiune combinată de presiune + torsiune + alungire la limita
elasticităţii structurilor tisulare implicate. In funcţie de profunzimea manevrei,
efectele fiziologice obţinute sunt diferite.
Frământarea profunda se exercită predominant asupra structurilor musculare.
Manevra trebuie să respecte mai multe reguli de desfăşurare:
• progresia manevrei se face prin alunecare;
• repetarea manevrei trebuie să fie regulată, ritmică;
• ritmul de execuţie a manevrei trebuie să fie mediu;
• manevra este centripetă;
• manevra se execută pe toată lungimea membrului - depăşeşte zona propriu-
zisă de tratat.
Principalele efecte fiziologice ale fi-ământării profunde sunt:
• efectul mecanic;
• creşterea presiunii tisulare - datorată vasodilataţiei active arteriolare.
declanşate de manevră; creşterea circulaţiei de întoarcere;
ameliorarea nutriţiei regionale - prin ameliorarea circulaţiei arteriolare şi
venoase de întoarcere (vezi mai sus);
• creşterea excitabilităţii musculare - scade cronaxia grupelor musculare
interesate:
• echilibrarea tonusului muscular (aceleaşi grupe musculare):
• eliberarea de substanţe necesare contracţiei - glicogen, acetilcolină
ş.a.:
• din punct de \edere subiectiv, manevra este agreabilă pentm subiect.
Frâmânfarca superficiala se exercită predominant asupra pielii şi ţesutului
subcutanat. Ea asigură mobilizarea pielii. în scopul:
• eliminării deşeurilor sau supraîncărcării tisulare (inclusiv grase):
• mobilizarea structurilor, care anlrcnedizai.
creşterea elasticităţii structurilor implicate: ^ creşterea rezistenţei fibrei
musculare: r creşterea mobilităţii structurilor. Principalele efecte fiziologice
ale frământării supertlciale sunt:
• creşterea circulaţiei - prin vasodilataţie cutanată, datorată acţiunii histaminei
reflexului de axon: rezultatele creşterii locale a circulaţiei sunt:
• creşterea metabolismului:
• eliminarea deşeurilor:
• efectul de decongestie profundă:
• modificarea consistenţei substanţei fundamentale (nxKlificarea stării
coloidale) - realizată prin eliminarea de enziine şi coenzime (ex.
hialuronidaza). datorită acţiunii directe a manevrei de frământare:
• efectul analgetic - determinat prin decompresia temiinaţiunilor nervoase
supeificiale (rezultat al asuplizării tegumentului):
• efectul reflex visceral - prin antrenarea sistemului nervos vegetativ;
• efectul trofic cutanat - expnniat predominant asupra cicatncilor (inclusiv
postcombustionale).
Fricţiunile presupun mobilizarea straturilor tisulare între ele. până la limita
elasticităţii. Manevra necesită, pentru o execuţi e corectă, stabilizarea
segmentului (zonei) de tratat şi aplicarea unei contrapresiuni. Pentru a -şi
atinge scopul terapeutic, manevra trebuie repetată şi prelungită; manev ra
trebuie să fie profundă şi precisă.
Principalele efecte fiziologice ale fricţiunilor sunt:
• vasodilataţia locală - care antrenează şi creşterea temperaturii în
profunzime
• efectul mecanic - care detennină:
• dezagregarea sau fragmentarea produşilor patologici (tibrină,
grăsimi etc):
• acţiunea defibrozantă determină asuplizarea tisul ară:
• întinderea (asuplizarea) musculotendinoasă;
• acţiunea nervoasă a manevrei se exprimă:
• profund - inclusiv direct asupra organelor sau plexurilor
nervoase (ex. plexul solar) - efect de echilibrare neuro-vegetativă;
• superficial (prin acţiunea pe puncte reflexogene) - ulterior
antrenarea mecanismelor reflexe profunde;
• efectul analgetic - calmant în zona de tratat şi asupra subiectului.
în general.
Vibraţiile sunt tremurături transmise ţesuturilor, tară a pierde contactul cu
tegumentul. Frecvenţa v ibraţiilor variază în funcţie de modul de realizare:
manual. între 5-10 vibraţii pe secundă, cu aparate între 40-50 vibraţii pe
secundă. Amplitudinea vibraţiilor este între 1-3 mm. Vibraţiile plane (pe
suprafeţe mai mari) au efect calmant. în timp ce vibraţiile punctate sunt
stimulante. O dată cu scăderea fi*ecvenţei creşte amplitudinea vibraţiei,
obţinându-se:
• efectul calmant;
• efectul decontracturant;
• efectul de drenaj local.
Scăderea treptată a frecvenţei v ibraţiilor determină activarea circulaţie i.
Principalele efecte fiziologice ale vibraţiilor sunt: vasoconstricţia periferică;
(prin mecanism retlex) creşterea tensiunii arteriale şi scăderea aiurii
ventriculare - în sensul regularizării riunului cardiac: scăderea excitabilităţii
sistemului nervos, atât motor, cât şi senzitiv; (prin mecanism retlex) creşterea
secreţiilor digestive (glande salivare, stomac, ficat -colecist);
• efectul decontracturant;
• manevra înlătură oboseala - induce destinderea subiectului;
• efectul calmant.
Percuţiile reprezintă o manevră care impune repetarea. Efectul obţinut depinde
de ritmul şi foiţa aplicaţiei. In fmal, manevra are rol stimulant. Este
contraindicată, în cazul contracturilor sau a spasticităţii.
Principalele efecte fiziologice ale percuţiilor sunt:
• vasodilataţia cutanată - care determină creşterea temperaturii şi
accentuarea coloraţiei: uneori se însoţeşte de o reacţie limfatică, care poate
merge până la edem:
• creşterea excitabilităţii nenoase;
• creşterea excitabilităţii musculare - datorită:
• scăderii cronaxiei +
• stimulării proprioceptive:
• deci, creşterea tonusului muscular;
• acţiunea reflexă viscerală (prin activarea mecanismului nervos
vegetativ).
19. MANEVRELE SEDATIV-DECONTRACTURANTE
ŞI MIORELAXANTE - mecanismele efectului sedativ-decontracturant al
fiecărei
manevre -
Netezirea - efectul sedativ se realizează prin:
• insensibilizarea planurilor superficiale;
• scăderea presiunii tisulare. Presiunile (mai ales statice) - efectul sedativ se
realizează prin:
• acţiunea decongestivă;
• acţiunea de compresie nervoasă, la care se adaugă;
• efectul decontracturant-spastic. Frământarea (superficială) - efectul sedativ
se realizează prin:
• modificarea consistenţei substanţei fundamentale, de unde
decurge şi
• efectul analgetic - decompresia terminaţiunilor nervoase
superficiale.
Fricţiunile superficiale - realizează:
• efect analgetic-calmant cu mecanism reflex profund;
• efect mecanic -
a. efect defibrozant-asuplizant;
b. efect de întindere muşchi-tendon. Vibraţiile - efectul sedativ se realizează
prin:
• scăderea excitabilităţii motorii + senzitive a sistemului nervos;
• efect decontracturant;
• înlătură oboseala - efect calmant (destindere).
110 MANEVRELE EXCITANTE-TONIFLVNTE - mecanismele efectului
excitant-tonifiant al fiecărei manevre-
Netezirea (mai accentuată - ca ritm) - efectul excitant-tonifiant se realizează
prin:
• creşterea excitabilităţii musculare (excitabilitatea întâi scade,
apoi creşte).
Presiunile glisante (alunecate) - efectul excitant-tonifiant se realizează prin:
• creşterea presiunii tisulare;
• facilitarea răspunsului muscular (scade cronaxia);
• creşte excitabilitatea nei'voasă (scade reobaza);
• efectul de drenaj - stimularea schimburilor - efect trofic. Obs.: netezirea
(accentuată) + presiunile glisante - pot fi folosite ca
pregătire pentru următoarele manevre.
Frământarea profundă (acţionează pe muşchi) - efectul excitant-tonizant se
realizează prin:
• efect mecanic - cresc:
• elasticitatea +
• rezistenţa +
• mobilitatea fibrei musculare;
• creşte presiunea tisulară;
• ameliorarea nutriţiei - prin:
• asodilataţie activă arteriolară +
• creşterea circulaţiei de întoarcere;
creşte excitabilitatea musculară (scade cronaxia). echilibraiea tonusului
muscular; eliberarea de substanţe necesare contracţiei - glicogen. acetilcolină.
Percuţiile - efectul excitant-tonizant se realizează prin: creşterea excitabilităţii
nenoase: creşterea excitabilităţii musculare - prin:
• scăderea cronaxiei +
• stimulare proprioceptivă: creşterea tonusului muscular.
1 1 1 MANE\ RELE CU EFECT REFLEX - mecanisme -
Frământarea superficială - efectul reflex visceral prin:
• sistemul nervos-vegetativ astxiat cu:
• creşterea circulaţiei - efect reflex de decongestie profundă;
• decompresia tenninaţiilor nervoase superficiale - efect
analgetic. Fricţiunile - prin:
• acţiunea reflexă superficială (pe punctele reflexogene)
antrenează mecanisme reflexe profunde:
• vasodilataţia locală — creşterea temperaturii in profunzime. Vibraţiile - prin
mecanism reflex influenţează
• tensiunea arterială + alura ventriculară (regulariz area aiurii
venmculare) asociate cu:
• scăderea excitabilităţii sistemului nervos motor + senzitiv. Percuţiile -
acţiune reflexă viscerală - prin sistemul nervos
vegetativ.
înainte de a analiza prescripţia şi secvenţialitatea manevrelor de masaj, în
sensul unui program terapeutic determinat prin examinarea pacientului, trebuie
să facem o descriere a diverselor tehnici de masaj, aplicabile diverselor părţi
ale corpului. Se va ţine cont de această descriere regională, pentru că impactul
masajului nu este acelaşi în toate părţile corpului: masajul nu are aceeaşi
valoare terapeutică la nivelul cotului faţă de regiunea cervicală. Din acest
punct de vedere, mai importantă va fi valoarea cantitativă a masajului faţă de
patologia căreia i se adresează procedurile de masokinetoterapie.
IV MASAJUL REGIUNII CERVICALE
Numai din motive pur didactice am optat pentm prezentarea unui capitol
separat, consacrat regiunii cervicale. Rolul acestei zone este de fapt de legături
multiple, de aşa-zisă „articulaţie" vitală:
între eu-ul subiectului şi lumea exterioară, funcţionarea celor mai multe
mijloace de informare asupra mediului înconjurător (auz. miros, şi mai ales
văz) şi ale mijloacelor de expresie este dependentă de mobilitatea cervicală şi
o influenţează retroactiv
între gândire şi acţiune, cu transmiterea de-a lungul axei medulare a
comenzilor care declanşează acţiunea, precum şi întoarcerea informaţiei pe
căile centripete a\c feed-back-u]u\:
între emoţie şi statică: atitudinea capului are o simbolică importantă,
spontană, care se i^egăseşte adesea în simptomatologia patologiei de tratat:
înti-e pei-sonalitatea relaţională şi personalitatea \egetativă a subiectului.
Manşonul muscular al cefei, pe care masajul încearcă să -1 rearmonizeze,
protejează traheea, esofagul, un mănunchi arterio-venos important şi o reţea de
conexiuni neuro-vegetative, care de\ in importante în orice manevră manuală,
deci inclusiv în cursul masajului.
Acest rol de intersecţie al segmentului cervical nu trebuie uitat nici un moment
de mascurul care abordează zona: membrul superior, pielea păroasă a capului
şi faţa. coloana dorsală pot fl zone interesate în suferinţa
de tratat şi neglijarea lor poate conduce la eşec terapeutic.Dacă se adaugă
acestor interdependenţe complexitatea structurilor anatomic e locale (mai mult
musculare decât osteo-articulare). rolul regiunii cervicale în nonnalizarea
tonusului şi. frecxent. impactul emoţional al simptomelor, sarcina maseumlui
nu este de loc uşoară.De fapt. ceafa dureroasă şi/sau înţepenită creează o stare
de agitaţie dominantă. Terapeutul \a persevera in abordarea şi tratarea
corespunzătoare a acestei zone. atât de diferită, obiectiv şi subiectiv, faţă de
zona dorsală. La acest nivel, pacientul se inamiează de la început contra unei
agresiuni, izolând ca într-o armură, zona sensibilă, slabă, prin contracturi de
apărare reflexe. Din multiplele etiologii. nu ne întâlnim practic niciodată cu
cervicalgii la care reţeaua de contracturi reflexe supraadăugate să nu complice
tabloul mecanic, făcând uneori gâtul de neatins, chiar şi în repaus.
TEHNICA
Masajul în decubit
Priza ..în gutieră". când greutatea capului se lasă pe antebraţul mascurului,
este foarte sigură pentru pacient. Capul se poate afla relaxat în afara mesei de
masaj, sau rămâne sub greutatea proprie în sprijin pe masă (în cel de-al doilea
caz. mascurul se simte mai puţin în confort şi manevrele sale îşi pot pierde
fluiditatea în derularea lor longitudinală). Avantaje: această instalare permite
contactul vizual reciproc, posibilitatea tracţiunilor şi a mobilizărilor asociate
masajului. Pacientul poate respira liber. Accesul la regiunea scapulară. la faţă
şi la pielea păroasă a capului, este optim. Inconveniente: spatele, cu excepţia
zonei de tranziţie C7-D1, nu poate tl abordat comod. Trecerea de la poziţia
aşezată în decubit necesită uneori susţinerea capului, cum ar fi la sfârşitul
şedinţei de masaj. Manev rele de palpare-rulare. efectuate pe planul cutanat,
necesită torsiunea mâinilor, foarte incomodă pentru maseur._______
In imersie
Masajul cefei nu se poate practica decât din momentul în care pacientul este
asigurat suficient faţă de mediul lichid (apă dulce sau sărată la 34 -36 ). Spre
deosebire de instalarea în decubit pe masă, această instalare permite un bun
acces la zona dorsală.
Utilizarea hidromasajului in imersie poate fi de două feluri:
di^ziiiv de jet maDevxat cu mâna de maseun
jet fix: in acest caz. este vorfoa de mişcări actixe ale trunchiului care prezintă
jetului de apă zona sau zonele de masaL
Masigul in pmcubit i deaitnt antskM' \
Instalarea trebuie să se facă in sensul unui confort maxim. Nu putem a\ ea
stereotipuri pacientul \a fi inxitat să compare instalarea cu şi iară pernă, plasată
sub zona abdomino-peh ină şi sub coapse. Din acest punct de \edere. subiectul
masat işi \a ghida maseurul. Dacă examinarea anterioară a arătat o atitudine
antalgică de torsiune, aceasta \a fi respectată şi pacientul se \a sprijini pe masă cu
obrazul corespunzător rotaţiei cervicale irniolore. Orice terxlinţă «corectixă"
trebuie interzisă, dacă creează disconfort sau poziţia neutră a capului care
creează disconfort la nivelul nasului determinând o jenă respiratorie. Acest
aspect se rmiediază prin utilizarea unui suport al capului goliL sau cu o p^nă in
s^nilimă. care orientează sprijinul pe tot contimil fiimţii. Dacă jena persistă, este
imperios necesar să se găsească o ahă instalare pentm masaj. Avamaje: în {nmul
rând. accesul foarte bun al maiie\Teks~ care ^ung la ni\ elul zonelor scapulară.
cerv icală posterioară şi dorsală. Luoul planului cutanat (maiie\Tele \Ven^\vakl)
al acestei zone este sinqrfu pentra maseur. ca şi clhajul planurilor, superficial de
cel proftind. huromeniente: comunicarea \ izuală (..ochi in ochT) este
imposibilă, şi de aici controlul mai puţin precis al mane\Telor. Posibilitatea de
mobilizare asociată masajului este foarte redusă, doar unele tracţiuni axiale,
ceaia fiind în rectitudine.
Mastgul m laterocubt (decubit lat^ I
Se întâmplă destul de frecvent ca decubitul de o singură parte, dreaptă sau
stângă, să fie bine toleraL în acest caz. maseuml acţionează plasându-se in taţa
pacientului şi uşor aplecat deasupra acestuia. După reacţiile percepute, capul
pacienmlui se sprijină pe o pemă sau pe mâna tasq»]tuhii. Avantaje-, tolwanţa
bună fâlă de instalare: posibilitatea de asociere a unor mobilizări la manevrele de
masaj (flexia laterală şi rotaţia). Inconxraiente: controlul vizual destul de precar,
un oarecare inoxiv^ii^ pentm maseur. care diq)are doar utilizând fonnula
preconizată de B. Dolto: pacienml in decubit lateral pe un plan destul de
jos, în aşa fel încât, capul aflat în afara mesei să se sprijine pe genunchii
maseurului aşezat. ___
Masajul în poziţie aşezată
în faza hiperalgică, această poziţie reprezintă soluţia, dacă nu am găsit alta.
Pacientul aşezat cu faţa la masa de masaj, cu capul sprijinit pe ureche, nu -şi
poate decontractura total musculatura paravertebrală şi scapulară, coloana
rămânând parţial încărcată. Controlul vizual nu exist^ poziţia maseurului este
obositoare şi puţin favorabilă pentru mult^ manevre. Formula trebuie adoptată
doar ca ultimă alegere. Mult mai bogată, din punctul de vedere al resurselor
tehnice, este poziţia aşezată cMj fruntea sprijinită pe sternul maseurului - vezi
poziţia aşezată activă alegerea acestor poziţii este, deci. detemiinată de
problemele apărute în sensul apropierii de atitudini funcţionale, în perspectiv a
reeducării.
Masajul sub tracţiune cenicală mecanică
Deoarece tracţiunea cervicală este efectuată asupra unui pacient în poziţie
..aşezaf \ masajul cefei, al spatelui şi al umerilor se poate practica drept
adjuvant. în scopul facilitării decontracturării subiectului. Este \orba de
netezire lentă, de frământare uşoară a cefei şi a trapezului, tară alte
pailicularităţi tehnice decât cele evidente, de a nu antrena nici o mobilizare
articulară care. în acest context, putând a\ea un răsunet supărător. Poate fi
favorabil să se asocieze manevrelor manuale sugestionarea auditivă, repetată.
O altă soluţie terapeutică constă în ataşarea aparatului de tracţiune cervicală la
talia maseurului. Această formulă se exprimă printr-o modalitate de tracţiune
dinamică, orientabilă. dozabilă, şi terapeutul se regăseşte în condiţii similare
masajului cu pacientul în decubit. pe care l-am descris mai sus, ca posibilităţi
superioare, din punct de vedere terapeutic. Indiferent care ar fi tehnica
masoterapeutică aleasă sau impusă de circumstanţe, zona de contact între mâna
maseurului şi regiunea cervicală trebuie, obligatoriu, „lărgită" (întinsă) la
maximum. Toate prizele ..punctate" (punctifonne). reduse doar la pulpele
degetelor, declanşează un reflex de apărare necontrolabil.
11.1.1. MASAJUL REGIUNII CERVICALE - COMPLETĂRI
METODOLOGICE
Noţiunea dominantă este diversitatea regiunii dorsale. între C7 şi T|o, mai ales.
Chiar dacă există un substrat de distrofic vertebrală de
creştere, sau de o pel\ ispondilită, de o spondilaitroză dorsală, cu semne
radiologice evidente, maseurul nu trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca la
segmentul cervical. Osteoporozele majore, marile cifoscolioze distrofice cu
curbură toracică importantă solicită mai multă atenţie, dar în aceste cazuri
masajul se prescrie mai rai. Segmentul dorsal inferior (Tn -L|) este mai
\ulnerabii, participarea sa funcţională corelându-se cu zona de trecere dorso-
lombară: el trebuie masat în aceleaşi condiţii, ca şi segmentul subjacent. Zona
dorsală este, de asemeni, un sector rău perceput al coipului: sărăcia aferentelor
proprioceptive justifică apelativul de „zonă ingratape care i 1-a dat Sambuc\.
Dovadă, lipsa de diferenţiere a punctelor dureroase spontane, pe caie pacientul
le poate preciza la examinare. Din fericire pentru precizia manevrelor, pielea,
datorită aderenţelor şi infiltratelor compensează această lacună . Sărăcia se
exprimă şi din punctul de vedere muscular, în contrast cu volumul şi relieful
maselor musculare sacro-iliace. Stările de blocaj multisegmentar, pe care le
întâlnim foarte frecvent la acest nivel şi strategia terapeutică va fi opusă celei
folosite la nivel cervical: contracturile dureroase nu cedează cel mai adesea
decât după ameliorarea redorilor articulare - în măsura în care sunt
ameliorabile: chiar uşoare, tehnicile decontracturante masoterapice pot fi
contraindicate pe un teren de osteoporoză evoluată, de unde importanţa
cunoaşterii de către maseur a aspectului radiologie al regiunii dorsale a
pacientului pe care îl tratează. Trebuie menţionat, ca elemente susceptibile să
influenţeze alegerea modalităţilor tehnice, prezenţa durerilor iradiat e, de
origine viscerală (pleura, cordul, colecistul). Tratamentul la distanţă al acestor
algii nu este rezei'vat doar masajului reflex, numeroşi pacienţi suferind de
angină pectorală sau de litiază biliară, reacţionând foarte bine şi adesea foarte
precoce la tehnici de palpare-rulare aplicate pe zonele „de apucare'\ abordate
de maseur. Superficiale sau profunde, manevrele de masaj al spatelui pot fi
efectuate într-un sens indiferent, ţinând cont de distribuţia generoasă a
colectoarelor limfatice.______.________ ___________ ...
TEHNICA
Decubitul anterior (procubitusul).

Ceafa
- netezirea + presiunile alunecate frământarea profundă tridigitală + geluirea +
fricţiunea (la cei cu ţesut adipos dezvoltat ) + vibraţia +/ -baterea.
Obsenaţii anatomice: Regiunea suboccipitală prezintă ţesut celular subcutanat
strâns şi dens. cu aspect trabecular. care nu pennite mobilitatea pielii. Mai jos.
pielea este mai mobilă. La nivel suboccipital se atlă şi emergenţa extracraniană
a nervului Amold. Musculatura cefei se prezintă pe trei planuri - trapezul şi
muşchii profunzi ai gâtului.
Ohsenaţii tehnice: Poziţia - subiectul aşezat, cu capul şi braţele sprijinite pe
speteaza scaunului.
TEHNICA - totdeauna de sus în jos:
• netezire + frământare (marginea anterioară a trapezului) +/- geluire;
• fricţiunea (capul se fixează cu o mână, manevra se execută cu cealaltă mână.
cât mai profund cu degetele);
• +/- \ ibraţia / baterea (numai la cei cu adipos dezvoltat): se încheie cu mişcări
pasive şi active ale coloanei cervicale. TEHNICA s e adaptează scopului şi
patologiei:
• In nevralgia Arnold se practică netezirea lungă şi cu răbdare, pentru
„anestezierea" zonei.
• In cazul unui lipom. se aplică presiunea cu cele două police. lentă, progresivă.
în toate sensurile.
Indicaţii ale masajului în regiunea cervicală: afecţiuni reumatismale (mai ales
spondiloza cei'vicală +/- complicaţii), afecţiuni musculare & contracturi (ex.
torticolis posterior), traumatisme, lipoame; indicat pentru efectul de înlăturare
a congestiei cerebrale.
Gâtul
- netezirea (mai ales masajul estetic) + vibraţia = activarea circulaţiei -ex. în
guşa tiroidiană;
- netezirea + frământarea stemocleidomastoidianului - ex. în torticolis,
nevralgii.
Obsenuiţii anatomice: Gâtul prezintă trei regiuni topogi*afice: > regiunea
suprahioidiană -
• care pre/inta in profun/ime organe fragile (glanda subiraxitart
ganglioni limfatici, vasele faciale);
• această regiune benetlciază doar de masaj estetic supertlcial \K stratul
hipcxiermic (Încărcat cu grăsime) pe muşchiul pielosul gâtului;
• pentru evitarea guşei - masaj de la linia mediană spre lateral oblic in sus;
regiunea subhioidiană:
• intre furculiţa stemalâ. hioid si c<irpul muşchiului sterncxrleidomastoidian;
• pielea este mobilă - masajul este tot superficial estetic:
• pc părţile laterale ale laringelui se află: arterele canHidi primitive, nervii vagi.
venele jugulare inteme - în această zonă sc practică netezirea (e\. indicaţie:
paralizia nervului laringiai supenor);
• pentru guşa tiroidiană - netezirea ^ vibraţia tiroidei activaa^a circulaţiei bogate
a tiroidei hipertrofiate:
regiunea stemocleidomastoidiană (laterală)
• netezirea frământarea (pe muşchiul stennKleidomastoidian relaxat);
• indicaţii: toticolis (sau alte contracturi) (iiclc/iic • hainanlare) nevralgii
superficiale (mai ales netezirea).
II 2 M A S A J l L F E Ţ E I SI A L I M E L I I ( A P l L I I
Adesea, această zonă se considera domeniul rezerva! esteticienilor, şi totuşi,
masajul feţei şi al zonei păroase a capului răspunde unor indicaţii teraixnitice
reale, care pot satisface un obiectiv:
sedativ: cicatrici, nevralgii (exemplu nevralgia de ingenKMi).
decontracturant: ticuri, partea indemnă in paraliziile faciale periferice,
nevralgii;
reparator si funcţional: cicatrici posttraumatice, arsuri.
Masajul feţei şi al pielii păroase a capului poate avea un obiectiv local sau se
înscrie în perspectiva tratamentului proiecţiilor la distanţă ale unui proces
patologic cervical în cazul cefaleelor, migrenelor etc. Privind zona de tratat,
masajul trebuie cel mai adesea să se întindă de la nive lul feţei până la gât. la
nivelul cefei, uneori la nivelul umerilor sau la partea superioară a toracelui,
aceasta pentru a ţine cont de structurile de drenaj şi de intricarea fasciilor.
în spatele acestor necesităţi se regăseşte, fară îndoială, o preocupar e estetică, pe
care ne propunem să o reconsiderăm. Nivel al expresiei, al identităţii, al
comunicării, faţa este „o vitrina' al cărei aspect poate determina tonalitatea
relaţiilor interpersonale.
Investigarea psihoafectivă a tot ceea ce se raportează la fa ţă explică şi violenţa
unor reacţii tonicoemoţionale consecutive masării feţei. Terapeutul este adesea
surprins de aceste reacţii, şi nu ştie întotdeauna ce trebuie să facă pentru a fi
mai de folos pacientului.
TEHNICA
Dimensiunea psihoemoţională a afecţiunilor feţei justifică grija pentru un
control vizual constant şi atent. Instalarea optimă este cea în decubit dorsal,
asigurându-se astfel un abord global. Precizia reclamată de gesturile
terapeutice sugerează ca mascurul să fie aşezat în spatele capului p acientului.
Dozajul în intensitate al manevrelor ţine cont de fragilitatea cunoscută a
tegumentelor şi vaselor. Numai manevrele statice (presiunile simple sau
vibrate) pot atinge o anumită intensitate, adaptată reacţiei | pacientului. în ceea
ce priveşte manevrele alunecate, presiunea va fi foarte slabă, respectând
elasticitatea pielii, exceptând bărbia şi maseterii. O piele subţire, denutrită, nu
tolerează decât fricţiuni locale, tară deplasarea pulpelor degetelor.
Durata masajului depinde de natura şi de starea pielii, extrem de variabile de la
un pacient la altul. Observarea atentă a subiectului permite adaptarea
permanentă a masajului la aceste date particulare. în afara indicaţiilor
dermatologice, este o excepţie depăşirea duratei de 8-10 minute pentru un
masaj facial.
Masajul pielii păroase a capului se practică în tratamentul alopeciilor, al
cefaleelor şi migrenelor, legate de suferinţe ale segmentului cervical sau
consecutive fracturilor cutiei craniene. Mobilizarea pielii păroase a capului
poate f1 tăcută direct, prin presiuni pulpare simetrice, cu tendinţă la apropiere
pe linia mediană, sau prin intermediul tracţiunilor 44
asupra pielii. în ambele cazuri, alunecarea pielii in sensul explorării palpatorii
trebuie să tle iudolorâ. E. Lehnert i\ezi masajul ..califomian") acordă o mare
imponanţă masajului craniului, arătând că manevrele efectuate la inceput in
sensul plierii indolore de apropiere, fac ca după câteva minute să fie posibilă
mobilizarea notabilă a aponevrozei epicraniene. în sensul care la î nceput era
dureros pentru pacient. Dozarea
Nu se pune aici problema fragilităţii, limita de intensitate fiind dictată de
reacţiile pacientului. Presiunile pulpare apropiate simetric, decalate, fricţiunile
circulare se efectuează pe parcursul a 10-12 minute până la scăderea durerii.
Cât priveşte mobilizarea pielii păroase a capului, se face prin intenriediul
părului, este de dorit să alterneze in zonele tratate, şi este necesar să se
schimbe frecvent prizele pentru limitarea reacţiilor aleice.
Faţa
Masaj terapeutic sau estetic - manevre: mai ales presiunile Obsenatii anatomice'.
Fata este boiiat inervată. boeat vascularizată si are numeroase glande anexe -
în resiunea frunţii domină slandele sudoripare. in rest domină glandele
sebacee. Inervaţia feţei este complexă:
• inerv aţia motorie - nen ul facial:
• inenaţia senzitivă este realizată din trei surse:
• Nerv ul lacrimal - ramură din nen ul oftalmic:
• Nerv ul bucal - ramură din nen ul maxilar inferior:
• Buchetul suborbital - ramun din nerviil maxilai" superior.
Capul în întregime
ceafa - Iruntea (netezirea +/- \ibraţiile) - scalpul (geluirea uşoară cu deiietele -
- fricţiunile - la tlnal: netezire)
V MASAJUL REGIUNII DORSALE
Elementul definitor care domină această zonă este diversitatea, în mod deosebit,
intre C7 şi TIO. în principal. Chiar dacă există un substrat de distrofic i -
aiiidiană de creştere, spondilită anchilozantă, spondilodiscartroză
activată dorsal, cu amprente radiologice evidente, mascurul nu trebuie să fie la
fel de precaut ca în cazul segmentului cervical. Osteoporozele majore, marile
cifoscolioze distrofice cu curbură toracică reclamă mai multă atenţie - dar
masajul în aceste cazuri este mult mai rar prescris. Segmentul dorsal inferior
(Tl 1-Ll) este mai vulnerabil, datorită participării sale funcţionale la joncţiunea
dorso-lombară: acest sector trebuie masat în aceleaşi condiţii ca şi segmentul
subiacent.
Zona dorsală este. de asemeni, zona cea mai rău percepută a corpului. Sărăcia
aferentelor proprioceptive justifică denumirea de ..zona in grată", pe care i-a
dat-o Sambucy. Drept dovadă, lipseşte diferenţierea netă a punctelor dureroase
spontane, pe care pacientul le poate defini. Din fericire pentru precizia
manevrelor, pielea prin aderenţa sa largă şi infiltraţiile sale compensează
această lacună.
Sărăcirea deopotrivă şi în plan muscular, contrastează cu volumul şi relieful
maselor musculare sacro-lombare: este mai delicat de masat un spate slab şi
denutrit - mai ales dacă coloana vertebrală se prezintă la acest nivel foarte
sinuoasă - decât cel al unui obez sau al unui subiect musculos. Stările de
blocaj, mulţisegmentar, se întâlnesc la acest nivel destul de frecvent, şi
strategia terapeutică va fi aici opusă celei convenite la nivel cei*vical:
contracturile dureroase nu cedează cel mai ade sea decât după ameliorarea
redorilor articulare - în măsura în care acestea sunt ameliorabile, bineînţeles:
chiar aplicate cu blândeţe, tehnicile de asuplizare masoterapică descrise mai
sus sunt inoportune pe un teren osteoporotic avansat, de unde interesu l de a
cunoaşte aspectul radiologie al zonei dorsale de masat.
TEHNICA
• Decubit ventral este poziţia de ales. datorită posibilităţilor evidente de acces.
Este de dorit un oarecare grad de extensie (sprijinul capului destul de sus), cu
condiţia de a fi confortabilă instalarea pacientului. Se va diminua astfel
tensiunea mecanică a elementelor posterioare asupra cărora va acţiona masajul.
Se pierde relaţia ..ochi în ochi'"" dintre subiect şi maseur. dar aceasta este cu
mult mai puţin prejudiciată. în cazul masajului cefei, pe care pacientul îl
aşteaptă ca pe o binefacere. Efectuate asupra planului cutanat sau asupra
maselor musculare, manevrele pot trezi aici energie: o înroşire intensă. în
general. însoţită de o senzaţie de încălzire, precedă, aproape
întotdeauna asuplizarea: tară a face din acestea criteriile unui masaj ,.reuşif \
trebuie subliniat totuşi acest aspect practic. De altfel trebuie precizat că
masajul dorsal nu reprezintă în secvenţa clinică decât momentul în care
manevrele de masaj se extind pe toată faţa posterioară a trunchiului.
• Decubit lateral oferă mai puţină stabilitate decât formula precedentă. Masajul
spatelui se prezintă. în acest caz. ca un factor decontracturant şi analgetic pe
parcursul pauzei dintre exerciţiile kinetice. Trebuie to tuşi să menţionăm
alegerea specifică a decubitului lateral pentru masajul dorsal la pacienţii
dispneici incomodaţi de decubitul \entral: chiar cu preţul unei oboseli mai mari
din partea mascurului, această poziţie se consideră a ti preferabilă poziţiei
..aşezat.
• Decubit dorsal - această alegere poate fi ilogică pentru masajul dorsal. Dollo
1-a utilizat cu rezultat în următoarea formulă: pacientul, cu gambele
încrucişate. îşi sprijină spatele pe antebraţul mascurului, plasat p eipendicular
pe coloana vertebrală (un sprijin bun sub cap uşurează intreaga aşezare, atât
pentru pacient, cât şi pentru maseur). Pacientul este inv itat să ruleze pe masă
antebraţul inteipus. ca pe un creion pe un plan dur. In acelaşi timp. cu un efect
de asuplizare articulară, se obţine şi un efect de stimulare proprioceptivă.
modulată prin acţiunea mascurului, care îşi trage sau îşi împinge antebraţul,
modificându-i oblicitatea.
• Poziţia aşezat urmăreşte aceleaşi obiective, ca şi cele fonnulate la masaj ul
segmentului cervical. Alegerea acestei poziţii este indicată pentru secvenţe
masoterapice scurte, mai puţin dacă masajul este integrat, alternativ sau
simultan, cu stimularea manuală a reflexului miotatic. ca în cazul tehnicilor
folosite de Dolto sau Rabe.
• In imersie, masajul are valoarea unei faze sedative între două episoade active.
Manevrele, presiunile alunecate, profunde ascendente sau descendente, se
însoţesc de împingere verticală efectuată de eminenţele tenare în sensul
extensiei dorsale, de exemplu, în cazurile răsunetului dureros al suferinţei la
nivel lombar.
T o r a c e l e (anterior) - masajul pe regiuni: <• regiunea stemalâ + pectorala
netezirea + frământarea profundă transversală tridigiîală &
geluirea ^ vibraţiile ^ baterea (numai la bărbaţi) + fricţiunile +/-
(uneori) presiuni alunecate
poale extinde >i la toracele poilcnor. Pentru pKicn(ii o6c/i. u practică cu mult
mai puţin, are efectul de eliberare a jocubi costal dwui-o cuirasă adipoasă, cu
tendinţă la c\oluţic sprt fihiuiit, afectând ^«r complianţa toracică, ca o
îmbrăcăminte prea «imlă i a anxioH. frecvenţa manifestărilor paratonice care
afectca/i mu^ublura kwBcici explică impactul sedati\ al masajului
• Masajul i/i dembii dorsal Accesul la fcţdc litmlă >i antcnoarl tkt
»(>racclui c^c cvccicnt din aceasta P'^/'^'c, c .i . '^u' psKientiilui
• rianul supvrjuial
intinw sau punctiforme, zonele adipc^se se decelau* U patpart. m contrast cu
planul osteivmuscular subiacent in ceea ce pnxrşlr infiltratele l(K:ale, cele mai
des întâlnite sunt
linia de inserţie comună a marelui oblic >i a marelui dinţai pc taţi
laterală a toracelui, de la coasta a 5 -a la a lO-a.
|xr traiectul cartilajului comun care prtlunpe|lc cxtrcm^iw
anterioară a coastek^ interioare:
marele pectoral, in vecinătatea inserţiilor stemak ^sm humcrak
anomalia la aici aspectul mnlulilor foarte scmiNli la
între pulpele degetck>r;
zona submamelonară Dacă primele două delennir^n cedca/â. in general, şedinţe,
celelalte sunt mult mai tenace, >i chiar dacă localii detennină fragilitate,
intensitatea reacţiilor dureroase Imilead mascurului.
Justificarea şi re/ultatelc masajului asupra cicatncikv toracice suni cunoscute,
respectând n)etixloli>gia şi indicaţiile cicaincik all| kKali/ări. In ceea ce pnve>te
sechelele dupi mamedomic. vntkM^subliniată fragilitatea
tcgumentekM'iagnrNiunea chirurgicală, radiolerapu accentuată de contextul
psihi>M >matic (sentimentul de mutilare, ftioi ^ rtxidivăK canr indică prudenţă
maximă.
caieva
nu
nanul muscuiar Muşchiul subclaxKular este inaccesibil
iicul pcctam m f man (m>blemc clinice I n practică, grupckr musculare x i /alc HM
marr^ pectiMal.
manrk dinţat >i inlerv)so>ii Sublmaem interr^ul in aMpkorra (alunginra)
marelui pectvxal b numcrvişi subiecţi v â r >4nici >j
masajul asuplizează „corzile" pectorale, care se formează ca nişte bride în
pailea superioară a toracelui - acest masaj nu presupune nici un risc de
tendinită. legată de exerciţiile de posturare sau de întinderile autopasive. şi
determină o senzaţie de bine. apreciată de pacient.
<• Planul osteoarticular
Se aplică aici manevre de modelaj toracic, care ţin. în acelaşi timp. de masaj şi
de mobilizarea pasivă.
Se ştie că articulaţiile (joncţiunile) costocondrale şi condro -stemale pot
prezenta o importantă susceptibilitate la tulburări funcţionale. Sin dromul
Tietze impune chiar abţinerea de la masaj, căci reacţiile pot fi chiar
defavorabile.
Decubit lateral - La pacienţii operaţi pe cale de abord laterală. I decubitul
controlateral este poziţia de ales pentru masajul cicatricei şi ^ a întreg
hemitoracelui. după cea 12 zile de la intervenţie. Decubitul lateral pe
convexitatea dorsală poate, de asemeni, să corespundă la pacientul scoliotic
sau pleuretic, cu posibilitatea de a deschide hemitoracele concav, cu
stimularea digitală exercitată pe spaţiile intercostale. Stabilitatea şi confortul
poziţiei sunt mai mici faţă de poziţia precedentă.
• Poziţia aşezat - Din perspectiva stimulării respiraţiei, devine valoroasă
efectuarea unei ..fricţiuni în evantai" a spaţiilor intercostale. executată ne
durata extensiei dorsale. "
S p a t e l e şi r e g i u n e a l o m b o s a c r a t ă
netezirea:
a. circulară:
b. completă în 5 timpi:
ceafa + trapez superior;
trapez mijlociu + trapez inferior;
maiele dorsal;
pe flancuri;
lombosacrat;
presiunile alunecate: a. complete;
h. spmo-Kmibare inversate:
ascendent;
paralel cu iliacele;
efect calmant, decongestiv a. kmibare transversale
• pentru coloană - variante:
a. cu dosul degetelor (pieptene);
b. cu marginea cubitală a mâinii - elongaţie:
frământările profunde:
trapez;
• marele dorsal şi geluirea:
musculatura para\eilehrală:
fricţiunile + \ ibraţiile + baterea ^ pentru spaţiile interco<;tale masajul se încheie
cu mişcări pasive active
OhsenHiţii anatomice. Pielea regiunii este relativ grmsâ. fund mobilă pe coaste şi
fixată pe linia mediană Planurile profunde (musculare) ale regiunii sunt patioi:
• trapez + marele dorsal;
• romboid + pătratul lombar;
• micii dinţaţi;
• muşchii spinali - distincţi la nivel dorsal, masă comună in regiunea
lombo-sacrată. Poziţia subiectului - decubit ventral + braţe în abducţie Metoda:
• netezire (în sus) ^ presmne şi netezire ..pieptene" ^ frământare, geluirea +
(spaţiile intercostale) fricţiuni, vibraţii + baterea:
• spaţiile intercostale - netezire + presiune, geluire + hncţiuni ^ vibraţii:
• regiunea lombosacrată - netezirea (regiunii fesiere, în sus şi lateral)
frământarea, geluirea (de la coloană spre lateral) + fricţiuni (creasta iliacă) +
vibraţii + mişcări pasive şi active - programul după tipul de patologie:
scolkve - de panea con\ exă; cifoscoliozâ - cvnitra curtwii:
hîperlordozâ - din decubit dorsal, ex^iţii de dekxdozare.
• nevralgii intetcosTole = netezire* W- presiuni alunecate, geluire,
tncţiuni) - \ibraţii blânde regulate:
• lv>niK>>ciatk:ă - - contracturi = netezire uşoară lungă \ibraţii
blânde regulate - restul manevrelor pentru zooa fesiera >.vn>iliacă:
• noduli miogeloDci = fricţiuni «cu policele sau cu două deg?ete) ^
\ihratii - între ele neteziri
11.5- MAS VU L REGllMl LOMBARE
Numai din noodve didactice st :â separat tehnicile specifice
regiunii lombare şi cele reteritoare Li regiunea pelviană. Practica terapeutică
impune explorarea şi tratarea conjugată a acestor două sectcvve tlincţiooale
i^edisociabile. Frecvenţa prescripţiilor şi impvvtanţa nvisajului în contextul
tratamentului de recuperare se \vc detalia în oxitinuare.
• Dtcmbk Ttnoul - Aceasta este poziţia de ales^ cea mai frec\ent utilizată. Se poate
inteqpune o pamă intre masa de masaj şi regiifliea abdomino-pehinâ a
pacientului: această aşezare poate fi contraindicata imui obez. tmei temei
insărcinate. sau unui pacient cu insuficienţă respiratorie cu tocace bkvat, care
are doar respiraţie diafr^n^ticâ. Xtotnlizarea unui infiltrat lombosacrat este
adesea muh âicilitată pe un pacient întins pe plan p4at. Criteriul oM^Mrtuhâ
as»ajrii trebuie sâ influenţeze decizia. Este, de regula, indicată piasaytea unei
perne sub coapse, ridicarea platanului mobil al mesei, cu uşoara sa^/aţie de
întindere la nivelul genunchiului şi a membnitui inferior. în seoeral.
<• Masajul planului cutanat, aponevrotic şi muscular
Acest tip de masaj se justifică prin aderenţele constatate la multe cazuri. Pe un
segment sănătos, clivajul între planurile cutanat şi aponevrotic este posibil,
fapt ilustrat de existenţa pliului cutanat. Suferinţa segmentului lombar, a
coxofemuralelor, uneori a viscerelor micului bazin, dau naştere unor proiecţii
cutanate sub fomia unor infiltrate celulare algice care traduc un contlict
profund. S-ar părea, că în anumite cazuri, infiltratul perpetuează conf lictul,
chiar şi după dispariţia factorului declanşator. Eliminarea acestui marcaj este,
din această cauză, un obiectiv important, adesea dificil şi chiar puţin dureros la
început.
• Decubitul lateral - Se adoptă în caz de intoleranţă faţă de poziţia anterioară.
Alegerea pârlii de sprijin răspunde criteriilor de toleranţă şi de confort (în cazul
discopatiilor, este tolerat frecvent, un singur decubit lateral, drept sau stâng).
în caz de disconfort al şoldului liber, este bine să se inteipună o pemă între
genunchi. Manevrele de mobilizare cutanată şi aponexrotică, identice celor
descrise mai sus. sunt posibile cu preţul unui confoit diminuat pentru maseur.
Este vorba, esenţialmente, de un masaj muscular care se practică din această
poziţie. Experienţa arată că muşchii paraveitebrali controlaterali
sprijinului se relaxează adesea mai bine în această poziţie, care poate
răspunde, de asemeni, unui program mixt de masaj -mobil izare-contractie
musculară.
• Poziţia aşezat - Ea este cel mai frecvent inconfortabilă pentru pacient, şi nu
permite relaxarea completă a muşchilor paravertebrali. Cercetarea efectelor
exclusiv reflexogene ale „Bindegewebsmassage" nu elimină această poziţie,
rezultatele putând fl dovedite şi în decubit ventral.
Masajul profund al jgheaburilor vertebrale, cu ajutoml unui police, în
secvenţialitate alternantă cu stimularea microajustărior posturale prin
împingeri pe aponevrozele transverse (Dolto), pare una din justificările în
alegerea poziţiei aşezate.
• Poziţia genupectorală - De asemenea, grefată pe o postură cifozantă sau un
exerciţiu activ, masajul din această poziţie vizează alungirea aponevrizelor
musculaturii lombare.
Decubit dorsal - Masajul ia forma unei proceduri decontracturante musculare,
asociat sau nu unei basculări pasive a bazinului, unnărind decontracturarea-
relaxai'ea.
U.6. MASAJUL REGIUNII PELVINE
Aşezarea şi alegerea tehnicilor răspunde polarizării - pe şold sau pe segmentul
lombar - al tratamentului.
• Decubit ventral - Accesul bun la feţele posterioare şi laterale, stabilitatea
pacientului fac din această poziţie alegerea de bază pentru masajul pelvin.
Modalităţile de aşezare sunt identice celor descrise la masajul regiunii
lombare.
<• Masajul planurilor cutanat şi aponevrotic
Este interesant de observat că infiltratele celular^ algice exprimă mai frecvent
un conflict lombar decât o problemă legată de şold: proiecţia acestora se va
face mai jos. la nivelul coapsei şi chiar a genunchiului. Masajul acestei zone
impune maseurului să lucreze cu o priza largă pentru a evita echimozele: pensă
între pulpele degetelor al 2-lea, al 3-lea. al 4-lea şi al 5-lea de o parte, şi podul
palmei de cealaltă parte: sau între podurile palmelor ambelor mâini. Cu aceste
prize, se realizează pliuri rulate care se propagă de la margine a osoasă a
bazinului spre marele trohanter. urmând fibrele în evantai ale fesierului.
Nodulii, zonele indurate vor tl „malaxate" energic între police şi pulpa
celorlalte degete, cu excepţia celor situate imediat sub creasta iliacă (..nodulii
Copeman"). care necesită manevre mult mai prudente, putând detemiina reacţii
foarte dureroase.
<• Masajul muscular
Frecventa îngroşare a stratului adipos impune adesea o priză digitală foarte
profundă şi presiuni puternice. Suprapunerea celor două mâini, folosirea
pumnului sau cotului permit accesul la muşchii peritrohanterieni.
V Masajul urnelor de inserţie
Rq)rczintă aportul cel mai bogat la tehnicilor de masaj, ia nivelul punctelor
dureroase care permanentizează inhibiţia reflexă a muşchilor responsabili de
oriostatism şi de cinetica bazinului. .Ateciare# obturatorilor şi a piramidalului la
pacientul candidat la coxartroA: inhibarea lor la pacientul operat (osteotomie.
artroplastie). degerierescenţa lor în coxartrozele avaasate sunt tot atâtea
argumente pledând in favxwea tehnicilor vizând normalizarea activităţii
receptorilor tendinoşi ^ Kgamentari.
• Decubit lateral - .Aceasta poziţie poate fi adoptată pentru un pacient cane nu
suportă decubitul ventral, sau la care masajul se insera inir-^ secvenţă sau
alternează cu conuacţii musculare şi mobilizare. Poziţia pune in adducţie coapsa
opusă sprijinului. In caz de durere, esi. eficientă o pemă mare şi groasă intre
gambe.
• Decubit dorsal - Masajul unui operat recent nu permite poziţiile anterioare.
Se impune în plus plasarea unei perne sub genuiKhi. in fski df flf xnm duraos.
II.7 NUSAJLL ABIX)MEM LLI
Practicarea sa este considerată clasică, datând din perioada in care masajul era
privit mai mult din perspectiva igienică decât terapeutic*: Astăzi, cu siguranţă
este cu mult mai puţin prescris, din păcate, mai ales pentru vârstnici, la care
poate deveni cu adevărat util. Cel mai adesea se prescTie pentru efectele
viscerale - probleme legate de cicatrici post-laparotomie. probleme de
dinamică viscerală etc. Acţiunea masajului asupra ptozelor şi anomaliilor
secretorii se exercită mai ales prin intermediul netezirii (effleuraj) efectuat
pe zonele de hipoestezie cutanată la peretele abdominal ( v e z i tehnica Grossi).
Impactul asupra constipaţiei este xtm sigur in formele atone decât î n cele
spastice. în cazul bradikineziilor \eziculare. tehnica se bazează pe triada:
mar>evre c u efect mecank - drenaj portal - manev re reflexe pc dermatomul
corespunzător.
Masajul abdominal de apel. urmărind facilitarea circulaţiei de întoarcere, atât
venoasă. cât şi limfatică, işi păstrează actualitatea şi astăzi.
A b d o m e n u l ' urmirim cele 9 cadrane + cek 2 plexuri nrrviiase:
•:• pfexunir nen^xise.
0- pit \ul M>lar - n>l vasomiMor visceral (epigastic profund)

masaj blând - reglare tonus \ascular (tensiune arterială, ritm cardiac)

contractilitatea & funcţia organelor intcnu masajul sedati\-calmant nete/iri
vibraţii Unc; masaj energic vasoconstricţie viscerală
masajul stimulant ^ frâmăntări ^ fricţiuni + \ibraţii energice 0- plexul
lii|x>ţ:astric - profund poKin, greu de abordat prin masaj,
• nuLsajul de perete:
• sedativ = netezire (ovalară-cliptică / ascendentă, lentă) vibraţii fine;
• stimulant nctc/irc circulară profundă + presiuni alunecate ovalare
(regularizarea presiunii sanguine intraabdominale) + frământare profundă ( ^ -
ciupiri) + fricţiuni
(in sens orar) ^ vibraţii energice; _
mo
sajul visceral:
masajul profund global = presiuni alunecate (propulsarea masei intestinale) -t-
frământare + baterea (intensitate în creştere)—scade staza + scade atonia
intestinală + creşte pensialtismul:
iriantă ^ brasajul abdominal (din tlanc în Hanc); masajul pe organe ~ iniţierea =
netezirea + frământări laterale (de perete):
• sistemul port - presiuni alunecate (din diverse direcţii spre hilul ficatului, tot
mai profunde);
• ficatul - masajul pneumatic (indirect pe ficat) - cu ambele mâini (stânga spate
dreapta faţă) = netezire frământare + presiuni vibraţie (respiraţie de tip
abdominal);
• stomac = netezire + presiuni alunecate profunde + frământare - fricţiuni
(subiectul în decubit lateral stâng)
. i >p - inlărirea musculaturii creşterea secreţiei + accelerarea evacuării:
• intestinul subţire = netezire circulară + frământare periombilicală + presiuni
în cerc complet + baterea (haşurarea);
• colon = presiuni alunecate succesive (colon descendent-transvers-ascendent)
+ fricţiuni (din inspir profund) + frământare + vibraţii + batere;
• vezica urinară:
percuţii (deschidere reflexă - vezica neurogenă);
presiuni statice (micţiune incompletă).
118 MASAJUL MEMBRULUI SUPERIOR
118 1 MASAJUL REGIUNII SCAPUIARE
Durerea, şi secundar tulburările trofice, constituie motivaţiile cele mai
frecvente pentru masajul umărului. Suspendarea omoplatului de segmentul
cervical, subordonarea jocului omoplatului integrităţii planului de alunecare
scapulo-serato-toracic sunt datele biomecanice, pe care trebuie să le pună în
evidenţă explorarea palpatorie - şi. eventual, manevrele terapeutice.
Mobilitatea deosebită a umărului sugerează adoptarea de poziţii şi tehnici de
lucru, care să favorizeze asocierea manevrelor sedative cu mobilizarea
membmlui superior.
TEHNICA
• Masajul în decubit dorsal
Oferă confortul propice relaxării musculare, permiţând mobilizarea pasivă.
Posturarea (tratamentul umărului îngheţat) este. de asemeni, posibilă în aceste
condiţii, scapula fiind imobilizată de o chingă reflectată pe gamba
contralaterală.
• Masajul în decubit ventral
Se poate impune, dacă durerea este e.xclusiv posterioară (muşchii angular,
subspinos). sau dacă deficitul scapularului se leagă de o problemă cervico -
dorsală. Reeducarea musculo-articulară poate fl astfel blocată de prezenţa unor
contracturi dureroase la nivelul muşchilor trapezi. Poziţia membru lui superior
va fl aleasă în funcţie de toleranţă şi
de accesibilitatea pe care o oferă faţă de zonele tratate: braţul de -a lungul
corpului, braţul atârnat în afara mesei (cu o pernă mică plasată între faţa
anterioară a braţului şi marginea mesei va face ca poziţia să nu fie
inconfoitabilă). Staza venoasă sau/şi limfatică contraindică această ultimă
poziţie, atât pentru masaj, cât şi pentru reeducare,
• Masajul în decubit lateral
Braţul pacientului înconjură cotul maseurului. Această poziţie se justifică în
funcţie de posibilităţile de mobilizare sub tracţiune axială (decoaptare
articulară), pe care le oferă. ^_
• Poziţia aşezata
Utilizarea masajului în secvenţe alternative cu contracţia musculară conferă o
poziţie de lucru comodă, cu condiţia unei fixări bune a trunchiului. Poziţia
aşezată transversal pe scaun, cu flancul opus în spriji pe spătarul scau nului,
poate fl o soluţie bună.
U m ă r u l - zona deltoidiană + scapulară *** niciodată zona axilară
tipuri de masaj:
^ frământarea profundă cu stoarcere + geluire:
> mişcarea ,.de roată dinţată" - cu palma circular / în spirală;
> fricţiunea antero-latero-posterioară (mai ales pentru capsula art. scapulo-
humerale în caz de capsulită) - orizontal / vertical / circulai'.
II.8.2. MASAJUL BRAŢULUI
Masajul maselor musculare ale lojelor anterioară şi posterioară -presiuni
alunecate profunde şi frământarea prin torsiune - poate fl executat din orice
poziţie. Nu prezintă nici o dificultate deosebită.
Masajul edemului braţului trebuie efectuat în poziiie decUxă, umărul fixat pe
masă, braţul şi antebraţul membrului de tratat în continuitate şi la zenit
(pumnul la zenit). Dacă masajul este cuprins într-un program de recuperare a
muşchilor periscapulari (marele dinţat, marele pectoral), se poate solicita
pacientului să-şi împingă braţul vertical, trecând prin inelul format de cele
două mâini ale terapeutului. 58__
B r a ţ u l - masaj centripet tipuri de masaj:
netezire + presiuni alunecate / statice + frământare r uşoară tracţiune axială
relaxare musculară; > variante:
masaj ascendent bimanual;
mângăluirea,
rotaţia —> stimulează circulaţia.
batere;
n .8.3. MASAJUL COTULUI
S-a păstrat multă vreme un tabu care interzicea masajul cotului, datorită
riscului calcifierii posttraumatice periarticulare: studiul comparativ al acestei
complicaţii iatrogene într-o populaţie de traumatizaţi şi operaţi la cot, copii şi
adulţi, nu par să existe nici o diferenţa statistică în frecvenţa de apariţie, fie că
pacienţii au fost masaţi, fie că nu. Este necesar să se respecte fl*agilitatea
locală, şi, de asemeni, să se respecte stmcturile din pliul brahio -antebrahial,
asemeni celor din axilă, spaţiul popliteu, pliurile inghinale; din acest punct de
vedere, cotul nu prezintă nici o interdicţie specială.
La operaţi, o grijă cu totul particulară trebuie acordată asuplizării cicatncilor. a
căror evoluţie fibroasă limitează libertatea funcţională a cotului.
Cel mai adesea „maladia inseiţiilor" motivează la acest nivel masajul.
Tehnicile de fricţiune transversală profundă reprezintă particularitatea, putân d
fl efectuate de pacientul însuşi.
C o t u l - masaj centripet
netezire + presiuni alunecate / statice longitudinale + frământarea + fricţiunile
paraolecraniene / capsulare + vibraţiile;
la final, mişcări pasive + active.
U.8.4. MASAJUL ANTEBRA ŢULUI
Indicaţiile musculare sunt îndeosebi manifestările mialgice şi
crampele/spasmele musculare legate de suprasarcina mecanică sau de un teren
hiperexcitabil neuromuscular (crampa scriitomlui). Din punct de
59 vedere tehnic, se folosesc presiuni locale statice, efect uate cel mai adesea
cu cele două mâini plasate în brăţară, malaxând masele musculare alternativ,
tară deplasarea lor longitudinală.
Indicaţiile circulatorii respectă tehnica deja prezentată legat de edemele
membrului superior.
A n t e b r a ţ u l - masaj centripet: netezire uni / bimanuală + presiuni +
frământare & stoarcere + presiuni ,.în brăţară" + bateri.
n.8.5. MASAJUL MÂIMI Şl PUMNULUI
Fomuila clasică, care reduce mâna la un organ de prehensiune, presupune
riscul unei atitudini mecaniciste a maseurului în f aţa deficitelor reeducabile ale
mâinii traumatizate. Acest punct de vedere clasic umiăreşte. în primul rând.
parametrii obiectivi ca mobilitatea articulară şi forţa musculară, antrenând un
rezultat care nu-1 va satisface pe pacient, indiferent de progresele
cuantificabile realizate: îi va hpsi calitatea tactilă, tară de care mâna rămâne
„oarbainaptă pentru funcţia sa de infomiaţie. Aici. mai mult ca altundeva, a
face este subordonat lui a simii. Pielea restului coipului este mult mai adesea
atinsă decât să atingă activ ea însăşi, aşa cum observa filosoful Jean Brun.
această senzaţie constituind tactul Numai mâna este organul autentic al
tactului, adaptându-şi extemporaneu activitatea motorie în funcţie de
informaţiile senzitive, creând prin aceasta o nouă senzaţie, depăşind-o pe cea
dintâi. In acest rol de „informator", mâna este singurul organ senzitiv caie nu
trebuie fixat pe scheletul axial, putându-se deplasa în căutarea infomiaţiei.
Se ştie că aria specifică de proiecţie corticală a mâinii este remarcabi l de
întinsă. Tubiana a desenat o hartă foarte semnificativă a învelişului cutanat al
mâinii: pe faţa dorsală, pielea este fină şi elastică, pretându -se la mişcări de
flexie ale degetelor şi ale pumnului. Pe faţa palmară, unde este mai groasă,
pielea este întărită de prezenţa perniţelor flbro-adipoase ale eminenţelor
susceptibile să se adapteze obiectelor apucate. Sensibilitatea (mai puţin cea
tennică) la acest nivel este mult mai dezvoltată decât pe faţa dorsală,
favorizând acuitatea palpatorie şi adaptarea precisă a forţei de apucare la
datele fiecărei acţiuni. în cea mai mare parte a activităţilor vieţii cotidiene,
prehensiunea nu depinde decât secundar de forţa musculaturii motorii a
degetelor. Mobilitatea (în flexie) 60 s-a dovedit mai importantă, dar aceasta ar
fi inoperantă, tară sensibilitatea pielii care joacă rolul detemiinant.
Aceste constatări trebuie să orienteze acţiunea mascurului în tratamentul
mâinilor posttraumatice sau postchirurgicale, pe baza următoarelor priorităţi:
mâna trebuie să fie anodină:
edemul feţei dorsale a mâinii face imposibilă funcţionalitatea flexorilor
degetelor;
cicatricele transversale ale dosului mâinii, fibrozele „în stea"
postcombustionale au acelaşi impact asupra prehensiunii;
aderenţele planului superficial la aponevrozele palmare, cicatricile la nivelul
eminenţelor tenară sau hipotenară, sau al pulpelor digitale antrenează limitarea
mobilităţii.
Masajul nu accelerează prin el însuşi prizele cilindrice, dar acţiunea sa
mecanică asupra edemului local, asupra aderenţelor tlbroase care încarcerează
tenninaţiile nervoase, va contribui pe plan psihologic la îndepăiiarea tendinţei
de rejet a mâinii momentan neutilizabilă. Este oportun. în aceste situaţii, să
sugerăm pacientului sâ-şi traducă senzaţiile pe măsura derulării masajului:
astfel, se va stabili existenţa, mai mult sau mai puţin contestată senzitiv şi
funcţional, al acestui segment al coipului care este mâna traumatizată.
TEHNICA
<• Mâna posttraumatică, operată, arsă
Precizia reclamată de manevre impune cel mai a desea un masaj efectuat cu
pulpele degetelor de către maseur. Masa musculară slabă a segmentului tratat
impune terapeutului să fixeze cu o mână segmentul pe care îl masează cu mâna
cealaltă. In ciuda acestei stabilizări, o componentă a mobilizării segmenta re,
mai mult sau mai puţin extinsă, se asociază constant acţiunii tegumentare. Cel
mai adesea acest element dinamic, declanşând aferente proprioceptive, cu
punct de plecare musculo-tendinos. ligamentar, aponevrotic, se încadrează în
programul terapeutic, fiind controlat de maseur.
Marea bogăţie a acestei tehnici terapeutice este, din păcate, intraductibilă în
imagini: raportul \olumetric între suprafaţa masată şi
volumele implicate, caracterul adesea microcinetic al mobiliză rilor provocate
nu poate tl surprinsă în imagini.
• Mâna neurologică
in atingerile centrale cu hipertonie piramidală, masajul mâinii poate accentua
spasticitatea. chiar dacă este bine localizat asupra muşchilor antagonişti celor
spastici: necesitatea tlxării mâinii masate poate declanşa o reacţie spastică, la
nivelul prizei asupra acesteia. In atingerile periferice, singurul scop al
masajului mâinii este acela de a contribui la troficitate pe parcursul procesului
de reinervare - a cărei viteză nu va fi influenţată de masaj.
<• Mâna reumatismală
în PR, durerea şi jena funcţională la nivelul mâinilor fac pacientul să solicite
adesea masajul de la care acestea aşteaptă o îmbunătăţire a mobilităţii. în fapt.
reacţiile nefavorabile pot tl, uneori, mai important e decât efectele pozitive,
chiar dacă se adoptă tehnici terapeutice extrem de blânde şi prudente.
Pumnul - masaj cu policele:
netezire + presiuni „în brăţară" + ti*icţiuni
Degetele şi mâna
masarea spaţiilor interosoase & mobilizările tendoanelor
netezire + presiuni alunecate + frământarea profundă (bidigital - pe faţa
palmară) + ciupire (eminenţe) + fricţiuni (spaţiile interosoase)
la final, mobilizări
II9 MASAJUL MEMBRULUI INFERIOR
• In general: presiuni alunecate + frământări profunde (bimanual / prin
răsucire).
• Manevre speciale:
Radou - fricţiune pe pliu ridicat:
KamgritY- fricţiune cu faţa dorsală a pumnului.
Fesier
netezire + presiuni alunecate + frământarea (plan cu plan. până in profunzime)
(mai ales in obezitate) + vibraţii.
manevre speciale Articulaţia coxofemuralâ
\ ibraţii + batere şi mişcări pasive şi active;
abord;
a. la inseilia muşchiului croitor (pe partea sa internă);
b. între trohanter - tuberozitatea ischiatică.
II.9 1 MASAJUL COAPSEI
In atingerile traumatice şi degenerative ale şoldului şi ale genunchiului, ca şi in
urma intenenţiilor chirurgicale, se observă, de regulă, o hipotrofie musculară,
adesea importantă Hipotrofia cvadricepsului este. pe bună dreptate, reputată, in
mod deosebit, ca precoce şi masivă. Durerea limitând exerciţiul activ, tace ca
masajul să dev ină factorul de pregătire a terenului pentru recuperarea
funcţională. La traumatismele de genunchi, aderenţele muşchiului crural in
partea inferioară a diafizei femurale sau/şi la capsula articulară constituie un
factor redutabil de limitare a ilexiei. in condiţiile in care pi^sturile izolate nu pot
fl folosite (riscul rupturii brutale a aderenţelor, insoţindu-se de sângerare. la
rândul său. generatoare de llbroză). Fibrozii supra-rotuliană, care însoţeşte
artrozele femuro-palelare sau femuro-tibiale blocând jocul aparatului extensor.
poate beneficia şi ea de masajul pârtii inferioare :i coapsei. Contracturile, mai
ales ale adductorilor şi cvadricepsului constituie o altă indicaţie clasică pentru
masaj. Pe plan circulatoi insuficienţa venoasă benellciază de un masaj extins. în
general precedat de un masaj de apel. efectuat la nivelul abdomenului. Existenţa
ulcerelor varicoase nu constituie o contraindicaţie. dar se contraindică toate
manev rele prea apăsate, chiar şi pe varice. Fata internă a coapsei p<.)ate H
masată viguros, dar evitând prizele pulpare prea apăsate. Durerea la nivelul
triunghiului Scarpa poate evoca o hemie femurală: dacă durerea se calmează
prin flexia pasiva a coapsei pe bazin, în timp ce flexia activa o accentuează, este
obligatoriu să se renunţe la masaj şi să se solicite consultul medical.
TEHNICA
Decubit dorsal - Este poziţia de bază. eventual completată de aşezarea in
declivitate a membrului inferior. în funcţie de indicaţiile legate de circulaţie.
<• Masajul planului superficial
Infiltratul subcutanat poate să aibă doar implicaţii estetice, atunci când se află
pe părţile superioară şi mijlocie ale coapsei: în apropierea genunchiului, poate,
dimpotrivă, să antreneze un prejudiciu funcţional.
•î* Masajul m uscular
Presupune continuitate pe toată lungimea traiectului muscular. In funcţie de
situaţia clinică, poate fi necesar, de ex.. masajul unui biceps femural de la
insertia sa ischiatică (originea) (tehnică expusă aici împreună cu masajul
pelvin) până la capătul său de pe peroneu (inserţia).
Din perspectiva facilitării neuro-musculare. frământarea transversală,
manevrele de desprindere a coipului muscular de pe planul subiacent dau cele
mai bune rezultate.
Decubit ventral - oferă un control mai precis al manevrelor: se adresează
muşchilor feţei posterioare a coapsei. Hiperextensia genunchiului se va evita,
punând gamba în uşoară flexie. sprijinind genunchiul pe o pernă sau pe umărul
maseurului.
C o a p s a - *** nu triunghiul Scarpa
netezire + frământare (torsiune, mângăluire) + vibraţii + batere
119.2. MASAJUL GENUNCHIULUI
Durerea şi redorile. mecanice sau funcţionale, care afectează articulaţiile
femuro-tibială. femuro-patelară şi peroneo-tibială constituie indicaţiile
dominante ale masajului în această zonă. Accesibilitatea numeroaselor
elemente importante ale acestei articulaţii atât de complexe permite o
tehnologie locală mai bogată decât cea folosită la articulaţia coxo -femurală.
Obiectivele potenţiale ale masajului sunt elementele reflexogene care pot fi
atinse prin manevrele manuale: tendonul şi
ligamentul cvadricipital. tendoanele bicepsului şi ale muşchilor „labei de
gâscă'", fascia lata, ligamentele laterale intern şi extern, aripioarele rotuliene.
expansiunile vaştilor. Posterior, cresta poplitee nu trebuie să constituie o
regiune tabu: Viei & Harichaux au demonstrat că masajul, cu condiţia să nu fie
agresiv, ar putea şi ar trebui să se încadreze într-un program de acţiune
circulatorie. Prezenţa unei hidaiiroze moderate nu contraindică masajul, dar
este bine să se respecte flexumul antalgic spontan în decubit dorsal, cu ajutorul
unei perne.
TEHNICA
Masajul în decubit dorsal - Se realizează în trei planuri.
<• Planul superficial (tegumente, aponevroze)
Este foarte frecventă instalarea la acest nivel a infiltratelor, paniculozelor etc.
cu afectarea alunecării a numeroase elemente tendi-noase şi ligamentare care
înconjură aparatul extensor al genunchiului.
<• Planul capsulO'ligamentar
• Planul tendinos
Hidromasajul
Algoneurodistrofiile (distrofiile simpatice reflexe) ale genunchiului pot deveni
de nepalpat, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Reacţia bună
pe care o au aceste cazuri la folosirea apei de mare caldă, indică folosirea
hidromasajului sub formă de duş subacval cu apă de mare: masajul de apel pe
coapsă, trecerile blânde şi la distanţă într-un ritm monoton, în jurul
genunchiului (presiuni de cea 1 kg, timp de 10 minute). Această tehnică poate
fi aleasă şi în cazul hidartrozei. cu rezuhate excelente.
G e n u n c h i u l - *** nu spaţiul popliteu
netezire + fricţiuni (mai ales pe fundurile de sac) mişcări pasive şi active
II.9.3. MASAJUL GAMBEI
Numeroase indicaţii se referă la deficitul circulaţiei de întoarcere şi trebuie
avut în vedere şi impactul important al unui edem de gambă as upra jocului
tricepsului sural şi, mai ales, asupra flexorilor şi
extensorilor piciorului. Pentru toate aceste indicaţii, masajul este necesar să se
întindă pe toată lungimea membrului inferior, fără a se uita piciorul.
Manevrele încep aproape de rădăcina membrului inferior, pentru a interesa
gradat zone din ce în ce mai distale (vezi drenajul limfatic). Nu trebuie să se
aştepte un efect de lungă durată al acestui tratament, ci doar unul simptomatic:
el va aduce câteva ore de confort, şi se poate integra în programul de
recuperare funcţională. Tradiţional, se execută folosind continuu cele două
mâini plasate ..în brăţară", aceste manevre cu scop circulator, mereu lente,
câştigă în eficienţă, dacă se introduce un inîenal de repaus de 10 secunde. între
două pasaje succesive.
Mai compatibile cu tehnicile pur locale, leziunile aparatului musculo -tendinos
pot reprezenta şi ele indicaţii pentru masaj: rupturile partiale ale tendonului lui
Achile care determină frecvent aderenţe, care afectează extrem de mult
alunecarea structurilor locale foarte complexe (aponevroza intramusculară a
tricepsului). Aceste aderenţe pot fl asuplizate prin masaj. în secvenţe
alternative cu exerciţiile active. în categoria entorselor ligamentului lateral
extern al gleznei, se găseşte adesea şi asocierea cu lezarea peronierilor laterali
şi a tendoanelor lor. leziuni care întreţin o inhibiţie neuromotorie, la rândul ei.
factor de recidivă.
TEHNICA
Masajul în decubit dorsal - Presupune trei nivele de abord.
<• Masajul superficial
Infiltratele se localizează mai ales pe partea superointemă a gambei, la nivelul
gemenului intern; le găsim, de asemeni. înjumătăţea inferioară a segmentului
gambier. mai ales pe faţa internă. Nu trebuie căutate la acest nivel efecte
spectaculoase pe seama unor manevre prea energice, căci fragilitatea vasculară
este reală şi durerea la acest nivel poate fl foarte vie.
Masajul musculotendinos
Combate contracturile fasciculare, redând libertatea fibrelor musculare (prinse
de ex., într-un hematom, sau altă fonnaţiune compresivă).
• Programul circulator
în afara masajului manual, presoterapia - care utilizează un manşon pneumatic,
care comprimă ritmic segmentul gambier. poate, de asemeni, să fie folosită în
astfel de cazuri. Masajul manual este superior „masajului pneumatic", mai ales
ţinând cont de reacţiile dureroase care însoţesc deficitele circulaţiei venoase.
Folosirea ţxKiţiilor declive aK membrului inferior este eficientă asupra
tulburărilor predominant venoase, faţă de cele limfatice.
Asocierea masajului cu mişcările respiratorii (accentuând depresia intratoracicâ
care conduce inspiraţia) rămâne un adjuvant util.
Hidromasajul - utilizând un jet de apă cu temperatura variind intre 15 şi 35°C
(durata afuziunii reci de 3-4 ori mai lungă decât cea cu apă călduţă) are o acţiune
benefică, relativ trecătoare, dar reală.
Gamba
netezire ^ frământare (mângăluire) (posterior - stoarcere ciupire) + vibraţii +
batere
vanante: antenor / lateral (peronierii) / postenor
II.9.4. MASAJUL GLEZNEI
Structurile anatomice vizate sunt esenţialmente ligamentare. cu o largă
preponderenţă pentru fasciculul anterior al ligamentului lateral extern. In sechelele
după entorse tibio-tarsiene apar, uneori, multe luni sau mulţi ani după
traumatism, persistenţa unei dureri provocate d. palparea marginii antero-
inferioare a maleolei peroniere. Mai rar, inserţia astragaliană a aceluiaşi fascicul
este şi ea dureroasă- fapt relevat de masaj Jn cazul antecedentelor traumatice
întinse, explorarea globală a inserţiilor maleolare trebuie să determine topografia
masajului. Nu este ieşit din comun ca şi fasciculele peroneo-calcanean şi sau
peroneo-astragalian posterior să sufere în egală măsură.
TEHNICA
Tehnica cel mai des folosită la acest nivel este masajul transversal profund
Cvriax. asociat cât mai precoce posibil, cu contracţiile isometrice ak muşchilor
stabilizatori ai gleznei.
Existenţa edemului gleznei impune folosirea masajului circular global al
membrului inferior, şi sugerează adesea folosirea hidromasajului cu jet de apă.
gambele fiind imersate.
Glezna
netezire + presiuni + fricţiuni & mişcări pasive şi active
11.9.5. MASAJUL PICIORULUI
Piciorul constituie o zonă particulară a organismului uman. bogată în reacţii
reflexe de toate tipurile. Obiectivele terapeutice ale masajului pot fl multiple
la acest nivel.
<• Aparatul locomotor
Se ştie că nou-născutul prezintă - tranzitoriu - un mers reflex, dacă este pus în
sprijin plantar. La nivelul piciorului se găseşte „starterul" a numeroase scheme
motorii şi statice ale poziţiei ortostatice umane: în art roplastiile totale de şold,
după desfiinţarea artrodezelor, schema uitată a pasului posterior nu se
regăseşte - şi nu se păstrează - timp îndelungat decât o dată cu reprogramarea
neuro-musculară a halucelui. indiferent de starea muşchilor extensori ai
şoldului. Şi masajul va juca, în reeducarea senzitivă a primei raze digitale a
piciorului, un rol esenţial. Este vorba de locul masajului piciorului în
traumatologie şi în chirurgia membrului inferior, ca pregătire a recuperării: aşa
cum arată Dolto. muşchii lungi, care vin din zona gambei, sunt, din punct de
vedere funcţional, mai voliţionali, în vreme ce muşchii intrinseci - cei pe care
masajul îi va stimula - sunt răspunzători de cibernetica piciomlui, fiind capabili
de aiito-ajustarea caracteristică echilibrului static şi dinamic reflex (dotarea lor
cu fusuri neuromusculare este de altfel, după Dolto, superioară muşchilor de
origine gambieră).
Acest fapt important se regăseşte în reumatologie, unde. de asemeni, trebuie să
fie respectată o abordare prudentă a piciorului. în patologii, cum ar fi
poliaitrita reumatoidă, ţinând cont de posibilele reacţii inflamatorii. La
coxartrozici, dimpotrivă, masajul ante-piciorului facilitează întreţinerea - sau
recuperarea, în caz de artroplastie totală - a pasului posterior. Pentru
persoanele vârstnice, sau la subiecţii de toate vârstele, care au fost sedentare
timp îndelungat, masajul piciorului are efect uneori spectaculos prin
reactivarea coordonărilor musculare care şi dinamic, şi la mers. devenite
anlenor incerte.
în perspectiva detentei, eliberarea prin masaj şi mobilizarea tuturor elementelor
(in mod obişnuit „încarcerate" in incălţăminte) dau o senzaţie de relaxare,
adesea surprinzătoare pentru omul modem. înclinat să considere piciorul un
segment depărtat al corpului, cu atribuţii marginale
• C inulatia de întoarcere
Aceasta se dovedeşte a fl şi ea facilitată de efectele in acelaşi timp mecanice, dar
şi reflexe ale masajului la nivelul ..tălpii venoase" a lui Lejars. Dolto sugerează,
din această perspectivă, eficienţa presiunilor alunecate profunde şi a
frământărilor locale pe perniţa marginală externă a tălpii. Harichaux şi Viei.
folosind determinările Doppler. au infirmat dogma clasică, confbmi căreia
manevrele alunecate ar trebui orientate de la degete spre talon: este exact invers,
masajul proximo-distal al feţei plantare, care s-a dovedit cel mai eficace pentru
accelerarea întoarceni venoase. Aceste două precizări tehnice reunesc localizarea
topografică şi secvenţa cronologică de aplicare in derularea pasului piciorului pe
sol. care oferă un masaj ..autogen". cu condiţia mersului cu piciorul gol
in ceea ce priveşte ritnml manevrelor, experienţele lui Harichaux şi Viei
demonstrează superioritatea manevrelor lente, separate de o pauză de 10 secunde,
faţă de presiunile alunecate clasice, aplicate prin intenuediul mişcărilor
alternative ale celor două mâini, fără intercalarea de pauze.
• AUe efecte neurovegetative
Mai ales la nivelul tractului digestiv, dau valoare sporită masajului. Dovadă,
bogăţia cartografică a piciorului în materie de acupunctura şi reflexoterapii
diverse. Maseurul poate fi dezonentat de complexitatea datelor (topografie
simetrică în acupunctura, lateralizată asimetric in diverse tehnici de
reflexoterapie, neconcordanţa punctelor de stimulare in diverse sisteme ş.a.).
Semnalăm amploarea reacţiilor neurovegetative consecutive masajului profund
al pulpei halucelui stâng: până la stări dc prostmtie reacţie ^iibcatartrică ş.a.
TEHNICA
Particularizarea foarte profundă a tehnicilor de retlexoterapie nu perm ite aici
detalierea. Vom reveni la capitolul corespunzător.
Această lucrare nu tratează nici masajul cardiac pe îorace deschis, nici masajul
ginecologic, a căror practică este rezervată specialiştilor din domeniile
respective.
l . Limfaticele membrului superior
Limfaticele membrului superior se împart în superficiale ~ plasate în derm şi în
ţesutul celular subcutanat de deasupra apone\ rozelor, şi în profimde - plasate
dedesubt.
Reţeaua colectoarelor superficiale - repartizată armonios la suprafaţa fiecărui
membru şi. în acelaşi timp. cea mai densă la ni \ elul degetelor şi la suprafaţa
palmară a mâinii. Astfel se explică frecx enţa mai mare a edemelor feţei
dorsale ale mâinii. în raport cu faţa palmară. Colectoarele interosoase
anterioare şi posterioare (ultimele satelite ale reţelei sanguine, urcă pe
antebraţ, apoi pe braţ. colectând limfa adusă prin capilare). Drenajul se \a
realiza. în principal, pe faţa anterointemă a antebraţului şi braţului, trecând
prin ganglionii supra-epitrohleeni. Colectorii se reunesc in tlnal in regiunea
axilară,
Două colectoare radiale profunde la nivelul pumnului mâinii, care însoţesc
artera radială şi se anastomozează la plică cotului. Există, de asemem. două
radiale cubitale profunde care urcă de-a lungul vaselor cubitale până la plică
cotului. Colectoarele interosoase anterioare şi posterioare (ultimele perforează
membrana interosoasă) se unesc cu celelalte colectoare la nivelul plicii comlui.
Din aceste colectoare ale antebraţului, se nasc 2 sau 3 colectoare humerale.
Acestea se pot reuni in treimea mijlocie a braţului, cu una sau două ramuri ale
ganglionilor epitrohleeni şi cu câte\ a ramuri musculare.
Obsen-aţie: Aceste ramuri constimie. tară îndoială, o cale de supleere
(altemati\ă). în cazul întreruperii reţelei limfatice - de ex. in cazul rezecţiei
limfatice din mastectomii. Aceste căi pot creşte numeric, anume, căile
preexistente netuncţionale de\in funcţionale. în caz de necesitate. O altă
ipoteză susţine că sensul fluxului limfatic poate fi
inversat şi poate tl trecut din reţeaua profundă în cea superficială pentru
degajarea reţelei profunde.
2. Ganglionii limfatici ai membrului superior
O Ganglionii superficiali.
a. Supraepitrohleenii - 2-3 cm deasupra epitrohleei. Vasele eferente reîntâlnesc
reţeaua limfaticelor profunde. în timp ce ganglionii humerali se orientează spre
calea superficială.
b. Ganglionii stratului deltopectoral
O Ganglionii profunzi - se pot afla de-a lungul arterei radiale,
cubitale. interosoase şi humerale O Ganglionii axilari - Majoritatea acestora sunt
sub-aponevrotici
(deci profunzi). Puţine limfatice ale membrului superior nu
converg spre ganglionii axilari. Se găsesc aici grupul humeral.
toracic, scapular. central, subclavicular. Toate vasele colectoare limfatice ale
membrului superior (superficiale sau profunde) ajung la grupul humeral.
Colectoarele cele mai externe ale braţului pot scurtcircuita grupul humeral şi
comunică direct cu gi'upul sub- sau supraclavicular. Grupul humeral numără 5-
7 ganglioni în zona posteroextemă a axilei. Vasele eferente ale grupului
humeral se varsă:
1. în grupul central;
2. în grupul subclavicular.
Grupul toracic sau mamar extern ( subgrupul superior şi subgrupul inferior)
cuprinde 5-7 ganglioni lipiţi pe peretele toracic al coastelor de la a 2 -a la a 6-a.
Ei drenează o mare paile a limfaticelor sânului, ale peretelui antero -lateral al
toracelui, ale tegumentelor şi muşchilor peretelui abdominal supra -ombilical.
Grupul scapular cuprinde 5-10 ganglioni aflaţi de-a lungul venei scapulare
inferioare, până la vărsarea acesteia în v ena axilară. Ei drenează tegumentele
şi muşchii peretelui toracic posterior şi ai părţii postero -laterale de la baza
gâtului. Limfa se varsă apoi în ganglionii humerali.
Grupul central numără 4-6 ganglioni. El primeşte colectoarele limfatice venind
de la sân (cu grupul toracic). El este inclus în grăsimea din partea medie a
axilei. îşi trimite eferenţele spre grupul subclavicular.
Grupul subclavicular cuprinde 6-12 ganglioni; el ocupă vârful piramidei
axilare deasupra mivului pectoral. El primeşte vasele eferente ale altor grupuri,
trunchiul supertlcial interdeltopectoral şi ccolectoarele supertlciale ale glandei
mamare.
Sistematizarea teritoriilor de drenaj ale fiecărui sediu ganglionar nu are decât
un interes practic minor, tlindcă există multiple anastomoze.
Obsenxiîie: Limfaticele pielii şi ale sânului merg direct în releul retrocla \ icular
pe faţa anterointemă.
Examinarea ganglionilor axiiari - Pacientul este aşezat cu braţul în antepulsie la
cea 30"^, cotul flectat, mâna în sprijin pe omoplatul practicianului. Mâna
homolaterală a practicianului fixează umărul pacientului, în timp ce degetele
celeilalte mâini explorează piramida axilară. Ţesuturile moi \or fi deprimate
fie spre cutia toracică, fie către extremitatea proximală a humerusului .
3. Umfaticele membrului inferior
Ele cuprind:
1. Colectoarele supertlciale satelite ale safenei inteme - mergând spre
colectoarele inghinale;
2. Colectoarele supertlciale ale safenei exteme - mergând spre ganglionii
limfatici poplitei;
3. Colectoarele regiunii fesiere.
Obsenxttie: Limfaticele sunt mai numeroase la picior, decât la gambă şi la
coapsă. La picior, sunt mai numeroase pe faţa plantară, decât pe faţa dorsală.
Există o a.xă medio-posterioară de drenaj limfatic puţin dez\ oltată. din care
pleacă numeroase ramuri circumflexe care se întâlnesc cu tmnchiurile venoase
superficiale antero-inteme principale, pe care le însoţesc până la releul
inghinal.
4. Colectoaiele profunde - se împail în:
a. cele care urmează vasele (sau principale);
b. cele numite căi accesorii. Căile principale:
a. care urmăresc artera nutritivă a osului;
b. ale membranei interosoase;
c. care urmează arterele plantare;
d. care însoţesc anastomoza dintre artera pedioasă şi artera plantară externă:
e. care însoţesc artera tibială anterioară
f. sateliţele arterei tibiale posterioare, care se varsă în ganglionul popliteu cel
mai extern.
Limfaticele satelite vaselor femurale cresc numeric pe măsură ce cresc
colateralele. Cele mai multe se întâlnesc cu ganglionii inghinali, altele le
înconjură şi se varsă în ganglionii iliaci extemi.
Căile accesorii:
a. limfaticele satelite ale arterei obturatorii, care se varsă în grupul intern al
ganglionilor iliaci extemi:
b. limfaticele satelite ale arterei sciatice, care se varsă în ganglionii iliaci
interni;
c. limfaticele satelite ale arterei fesiere, care pot ajunge în ganglionii limfatici
şi în cei ai arterei iliace comune.
Obsenxiiii:
1. Aceste căi accesorii sunt căi posibile de deriv aţie în limfedeme.
2. Comunicaţiile există între circulaţia superficială şi circulaţia
profundă.___.
4. Ganglionii limfatici ai membrului inferior
O Ganglionii inghinali se împart în superficiali şi profunzi. Ganglionii profunzi
sunt mai puţin numeroşi: 1-3 (4-5 după alţi autori). Ei sunt legaţi de grupul
intern al ganglionilor iliaci. Jackson a dovedit că, colecţiile limfatice ale
coapsei pot atinge şi ganglionii limfatici iliaci, fară să treacă prin ganglionii
inghinali. Examinarea ganglionilor inghinali - Pacientul este în decubit
dorsal, genunchii semiflectaţi în sprijin pe o pernă.
Ganglionii poplitei - Sub aponev roză. între safena extemă şi nerv ul sciatic
popliteu extern se află grupul ganglionilor profunzi.
Un ganglion izolat s-ar putea afla. după unii autori, deasupra aponevrozei şi
deci mai superficial, dar legat de ganglionii mai profunzi.
Ganglionul safen extern primeşte colectoarele satelite ale venei safene externe,
provenind de la treimea posterioară a marginii externe
a piciorului, de la partea externă a călcâiului şi de la faţa posterioară a gambe i.
Examenul ganglionilor poplitei: Pacientul se află în decubit ventral, genunchiul
flectat pasiv la 60°. Pulpa falangelor distale ale degetelor explorează creasta
poplitee.
O Ganglionul tibial anterior - La nivelul membranei interosoase, deci chiar sub-
aponevrotic. Unii autori cred că este vorba de un nodul întrerupător, aşa cum
se găsesc numeroşi de-a lungul colectoarelor şi care nu se poate numi
ganglion. Alţii că este o formaţiune „progresivă", care va fi mai mare la
descendenţi, deci creşte de la o generaţie la alta. __
Remarci generale:
1. Ganglionii întrerupători pot lipsi complet. Aceştia nu par a juca un rol
important în drenajul limfatic.
2. Mult mai grct\'e sunt, în consecinţă:
a. anomalia reprezentată prin absenţa unuia sau mai multor colectoare. Chiar
dacă condiţiile sunt normale, funcţia de drenaj poate fi depăşită. Lijnfedemul
este greu de tratat: fazele repausului cu membrul în poziţie declivă reprezintă o
măsură profilactică, cum este şi folosirea contenţiei elastice, alături de
drenajul manual;
b. prezenţa unui număr suficient de colectoare, dar de calibru inferior
normalului. Limfedemul poate să nu apară decât foarte târziu, de exemplu, în
urma unui traumatism. Pacientul îşi poate aminti că avea gleznele mai groase
seara uneori, fară a atinge proporţiile unui adevărat edem. La ridicarea
membrului, edemul se resoarbe întotdeauna. Contenţia elastică se recomandă
alături de drenajul manual;
c. prezenţa varicelor limfatice. Această anomalie este un obstacol evident în
evacuarea normală a limfei. Repausul în poziţie declivă şi contenţia elastică
ajută mult manevrele manuale ale drenajului;
d. hipoplazia vaselor limfatice. Aceasta poate fi combătută eficace prin drenaj
manual. Ne referim la una dintre caracteristicile esenţiale ale drenajului
manual, care constă în redarea unei
acti\ ităţi normale sau măcar în depăşirea acestor condiţii de către iiniiafea
limfatică (unitatea funcţională limfatică = limfangiom: spaţiu cuprins între două
\alve). Credem că această proprietate a masajului este un factor detemiinant în
Uatamentul limfedemului.
3. Comunicaţiile (comunicantele) limfovenoase au fost puse în e\ idenţă de
numeroşi autori.
Cea mai importantă este xărsarea canalului toracic în \ena subclaxie.
Numeroase ipoteze au fost emise pentru a explica această particularitate, ca şi
funcţionalitatea prin prea-plin. pe care l-ar putea juca comunicaţiile
(comunicantele).
în altă ordine de idei. comunicantele nu ar intra în funcţie decât în caz de ne \
oie. în anumite condiţii experimentale sau patologice.
4. Pe baza acestor date. putem presupune că. creşterea presiunii edemului, deci şi
creşterea presiunii în interiorul vasului limfatic este susceptibilă să deschidă
comunicantele. Se crede, deasemeni. că actul chirurgical constă în cre area
artificială de comunicante între limfatice şi \ene. Trecerea in\ersă. adică
trecerea sângelui venos în vasul limfatic, antrenează coa^ulaica. ______
5. Ganglionii iliaci şi lomboaortici
Lanţurile iliace constituie releul obligatoriu prin care limfa, \enind de la
membrele inferioare se varsă în canalul toracic. Tehnicile manuale nu ar a \ea.
tară îndoială, mare incidenţă la acest nivel datorită profunzimii localizării
acestor căi limfatice. Ganglionii iliaci se împart în trei lanţuri:
lanţul extern: aflat pe marginea extemă a arterelor iliace. primitivă şi extemă.
axând tendinţa să se insinueze între psoas şi arteră:
lanţul mijlociu: este plasat înăuntrul arterei iliace extenie. pe faţa anterointemă
a venei. Se continuă în spatele arterei iliace primitixe:
lanţul intern: se naşte în spatele părtii interne a arcadei crurale şi se continuă
de-a lungul arterei iliace inteme.
Lanţurile iliace primesc şi trunchiurile care drenează majoritatea viscerelor
pelvine.
Lanţurile ganglionare lomboaortice se împart în patru grupe care prelungesc
lanţurile ilio-pel\ine.
Din plexul lomboaortic se desprind două trunchiuri lombare care. după un
traiect sinuos retrovascular, depăşesc orificiul aortic cu diafi^gm. în spatele
aortei. Reunirea lor supra- sau subdiaft-agmatic fomiează canalul toracic. Dacă
confluentul este subdiafragmatic. el primeşte trunchiul limfatic intestinal care
drenează chilul absorbit la nivelul intestinului subţire. Cisterna lui Pecquet
marchează originea canalului toracic.
6. Limfaticele capului şi ale gâtului
Cercul ganglionarpericenical cuprinde:
grupul occipital profund - situat sub unghiul postero-superior al muşchiului
stemocleidomastoidian şi pe ţesutul flbrotendinos, care acoperă linia occipitală
superioară între inserţiile stemocleidomas-toidianului şi trapezului, primeşte
limfaticele din porţiunea occipitală a pielii păroase a capului. Vasele eferente
se varsă în canalele profunde ale stemocleidomastoidianului către crestele
retroclaviculare: grupul mastoidian - situat la capătul proximal al
stemocleidomastoidianului. primeşte limfaticele feţei posterioare ale
pavilionului urechii şi a teritoriului parietal al pielii păroase a capului: vasele
eferente întâlnesc eferentele grupului parotidian. apoi coboară pe marginea
anterioară;
grupul parotidian - care se subdivide în trei grupe, gmpul supertlcial şi
preauricular. grupul sub-aponevrotic şi ganglionii intraglandulari. Acest grup
primeşte limfa din regiunile temporală şi frontală a pielii păroase a capului, de
la pleoape, de la rădăcina nasului, de la urechea externă;
grupul submaxilar profund - plasat pe marginea inferioară a mandibulei şi
obrazului primeşte limfa de la pleoapa inferioară, de la nas. de la obraz, de la
buze. de la gingii şi de la planşeul bucal: grupul submentonier - care este fie
profund, fie superficial, plasat între cele două pani ale muşchiului digastric.
primeşte limfa de la menton. de la buza inferioară, de la partea mediană a
gingiei inferioare, de la planşeul bucal şi de la vârful lim bii.
O Grupele laterale profimde ale gâtului sau lanţul ganglionar sub-
stemomastoidian profund, plasat de la mastoidă până la baza gâtului.
Grupid cervical profimdjiixta-visceral cuprinde:
a. eanslionii retrofanneieni;
b. ganglionii prelanngieni;
c. ganglionii pretraheali;
d. eanelionii lanţului recurential.
O Vasele limfatice ale capului şi gâtului merg la ganglionii sub-stemomastoidieni.
De la aceştia pleacă vasele eferente care se reunesc de fiecare parte într -un
trunchi comun, trunchiul jugular Acesta se varsă în dreapta, în unghiul
confluenţei venelor jugulară internă şi subclavie drepte: în stânga. în canalul
toracic, puţin deasupra vărsării acestuia în subclavie.
7. Limfaticele fetei anterioare a trunchiului
O Limfaticele feţei anterioare a toracelui (pieptul) - Pieptul este drenat pe cale
anterointemă. fară să treacă prin piramida axilară. direct prin ganglionii aflaţi
deasupra articulaţiilor condrostemale. Aceste căi eferente se îndreaptă spre
zona retroclaviculară.
Limfaticele regiunii medio-abdominale şi supraombilicale se îndreaptă şi spre
releele ganglinare mamare inteme.
Aceste căi se îndreaptă apoi, de regulă. în canalul toracic.
Calea anteroextemă trimite colectori spre ganglionii mamari extemi inferiori.
Limfa este apoi evacuată prin piramida axilară.
O Limfaticele abdominale - Limfaticele peretelui abdominal se îndreaptă, sub
linia medio-abdominală subombilicală spre grupele ganglionare inghinale
corespunzătoare, adică grupele superointemă şi superoextemă.
Aceste relee ganglionare tnmit, la rândul lor, limfa în profunzime prin căi
eferente care se varsă în lanţurile ganglionare lomboaortice.
8. Limfaticele feţei posterioare a trunchiului
Limfaticele feţei posterioare a trunchiului se repartizează în două teritorii
distincte, delimitate printr-o linie, mai mult sau mai puţin orizontală, care
trece deasupra v ertebrelor dorsale de la a 10-a la a 12-a. 80
Fata posterioară a toracelui este drenată spre ganglionii axiiari şi mai precis,
spre gnapele subscapulai-e homolaterale.
Colectoarele regiunii modiodorsale se îndreaptă spre plică axilară
homolaterală.
Se pare că nu există posibilitatea transferului controlateral al limfei, de pe o
paile pe alta.
Linifatice/e părţii inferioare a spatelui (regiunea lombară până la vertebrele
dorsale a 11-a sau a 12-a) drenează limfa spre lanţurile ganglionare inghinale.
Regiunea mediodorsală inferioară este drenată spre plică inghinală
homolaterală. Colectoarele limfatice posterioare devin laterale, pentru a
înainta pe faţa antero-laterală a abdomenului spre grupul ganglionar inghinal
superoextem.
III 2 METODOLOGIA DRENAJULUI LIMFATIC MANUAL
Drenajul limfatic asigură drenarea lichidelor excedentare care scaldă celulele,
menţinând. în acelaşi timp. echilibrul hidnc al spaţiilor interstiţiale, şi
evacuarea deşeurilor provenind din metabolismul celular. La evacuarea acestor
lichide interstiţiale participă două procese total distincte.
Primul proces este o captare realizată de o reţea de capilare limfatice. Captarea
este consecinţa creşterii locale a presiunii tisu lare; cu cât va fi mai mare
presiunea, cu atât va fi mai mult preluată de capilarele limfatice.
Al doilea proces constă în evacuarea, departe de zona infiltrată, a substanţelor
preluate în capilarele limfatice. Acest transport al limfei aflată în vase se
realizează prin precolectoare către colectoare.
Cele două procese, foarte diferite unul de altul, trebuie facilitate prin tehnici
apropiate drenajului manual.
Pentru a răspunde exigenţelor de captare şi evacuare, urmează descrierea
modalităţilor de executare a manevrelor necesare. Captarea se realizează chiar
la nivelul infiltraţiei. Evacuarea reprezintă transferul de lichide captate la
distanţă de zona de captare.
1U.3. MODALITĂŢILE DE EXECUŢIE A ^L^.NEVRELOR DE DRENAJ
Manevra de captare sau de resorbţie
Mâna se află în contact cu pielea prin marginea cubitală a degetului al 5 -lea.
Degetele imprimă succesi\ o presiune. în acelaşi timp antrenând o mişcare
circulară a pumnului. Pumnul mâinii participă şi el la dezvoltarea presiunii.
Manevra realizează o creştere a presiunii tisulare şi orientarea apăsărilor care
determină evacuarea. Presiunea trebuie, deci. orientată in sensul drenajului
fiziologic. Umărul execută mişcări de abducţie şi adducţie ale braţului.
Presiunea se instalează pe durata abducţiei. Experienţele pe animale au dovedit
valoarea acestei manevre.
Manevra de evacuare sau de apel
Mâna este în contact cu pielea prin marginea radială a indexului. Contactul
marginii cubitale a mâinii se întrerupe. Degetele se derulează de la index la
inelar, luând contact cu pielea care este întinsă în sens proximal. pe parcursul
acestei manevre. Presiunea se instalează pe măsura abducţiei braţului.
Manevra realizează o aspiraţie şi o împingere a limfei din colectoare.
Experienţele la om. pe parcursul limfografiilor. au ev idenţiat efectul de
impingere.
Experienţele pe animal. în laborator, ne-au dovedit efectul de aspiraţie realizat
prin această tehnică, la nivelul colectoarelor. Mişcările umărului, ca şi cele ale
colului, sunt ample. Pumnul se fiectează pentru a evita transmiterea unor
presiuni puternice. Deplasarea degetelor este redusă. Mişcările se efectuează
cu blândeţe sub fomia unei atingeri uşoare apăsate. ._ ^ _^__
Manevre specifice de drenaj
Cercurile cu degetele (fară police}
Cercurile cu degetele sunt mişcări circulare concentrice realizate apăsând uşor
pielea şi deplasând-o faţă de planul profund. Pielea antrenează ţesuturile moi
subiacente printr-o întindere blândă, prelungită şi ritmată, pentru a facilita
resorbţia la nivelul capilarelor.
Presiunea realizată pe parcursul acestor manevre este uşoară şi progresivă. Ea
se realizează după un gradient de presiune la care valoarea maximă nu
depăşeşte 40 tori. Aceste cercuri cu degetele se efectuează de mai multe ori
consecutiv în acelaşi loc. Mâna se deplasează fară a freca. Orientarea fazelor
succesive ale presiunii şi depresiunii urmează sensul drenajului limfatic
fiziologic. Mişcarea se caracterizează printr-un „du-te-vino" de abducţie şi
adducţie a umărului, cu cotul flectat, realizând la nivelul mâinii o suc cesiune
de pronaţii şi supinaţii.
Cercurile cu police
Policele. ca şi celelalte degete, poate participa la manevre specifice de drenaj.
Mobilitatea sa deosebită îi pennite să cuprindă reliefurile pentru a le apăsa
ulterior. Presiunile crescătoare şi descrescătoare sunt orientate în sensul
drenajului local. Manevrele circulare în jurul unui pivot metacaipofalangian
sunt combinate cu rotaţia axială a policelui.
Mişcarea combinată
Mişcarea combinată reprezintă asocierea cercurilor cu degetele, cu cercurile cu
policele. In vreme ce degetele efectuează mişcările descrise mai sus (cercurile
cu degetele), policele finalizează mişcarea circulară descrisă (cercurile cu
policele) în sens opus sau în acelaşi sens. cu mişcarea celorlalte degete.
Trebuie evitată ciupirea pielii între police şi celelalte degete, deoarece
cercurile de mişcare combinată se execută în sensuri opuse. Manevra de drenaj
seamănă cu petrisajul.
Circumducţia pumnului pennite căuşului mâinii să efectueze presiuni şi
depresiuni succesive pe zona infiltrată. Această succesiune lentă presupune o
manevră la 2-3 secunde şi facilitează resorbţia şi derularea drenajului. O
presiune intermitentă este preferabilă unei presiuni constante, fiind vorba de
favorizarea preluării de lichid interstiţial de către cap ilare.
Presiunile in brăţară
„Presiunile în brăţară" se justifică, dacă zona de tratat poate fi înconjurată de
una sau de cele două mâini. Dacă, ..presiunile în brăţara' se aplică din aproape
în aproape, de la proximal către distal. presiunea propriu -zisă merge din
amonte în aval. în sensul facilitării resorbţiei la nivelul capilarelor sau
limfaticelor. Mâinile înconjură segmentul de drenat şi presiunile sunt
intennitentc. adicâ ta/a de presiune unnea/â fazei de relaxare.
Remarcă: Cercurile cu degetele, cercurile cu [x>licele. niişcârile combinate şi
presiunile in brăţara po\ tl executate in două feluri diferite.
NUuie\rele se pot executa: 1. Pe o regiune sănătoasă, neintlltrată, in scopul de
apel pe zona infiltrată sau de evacuare a limfei aflată in colecto arele sau în
precolectoarele limfatice. Acest efect de apel a fost evidenţiat in vivn după
experimente pe animal. Drenajul de apel trebuie aplicat in aval de regiunea
considerată. De exemplu, se poate efectua în afara zonei de control. Manevra
începe prin contactul radial al degetelor şi se tennină prin contactul marginii
cubitale. Experienţa a arătat că, de la primele manevre, limta (vizualizată
experimental cu un colorant) progresează prin salturi succesive pe măsura
mişcărilor de apel. Curentul venos primeşte şi el doze de colorant care umplu
tot lumenul vasului in momentul manevrelor. Drenajul de apel realizează
golirea zonei infiltrate şi debitul limfatic devine considerabil mai rapid.
Tratând hip.xlennite intlamatoni acute cu ajutorul drenajului limfat ic de apel.
s-au realizat următoarele observaţii subiective:
a) furnicături în regiunea unde este localiz^^t procesul inflamator:
b) scăderea durerii.
Observaţiile obiective se limitează la: a) măsurarea unei scăderi rapide a
temperaturii regiunii intlamate (măsurători tennometrice şi lermograflce):
bl înregistrarea fotografică a scăderii coloraţiei pielii.
Manevra de apel realizează dubla funcţie de a atrage limfa distală şi de
evacuare a limfei care se atlă în colectoare.
l imfa este aspirată în aval. X'iteza de curgere este accelerată. S-a evidenţiat o
dilataţie considerabilă a vasului colector limtâtic al cărui calibru devine mai
mare decât al \enei. în cursul drenajului limfatic de apel (fără ca vasul să fie
manipulat, deoarece manevra se aplică la distanţă).
Este firesc să se înceapă drenajul la nivelul releului ganglionar. aflat in aval de
regiunea infiltrată. Presiunea exercitată de mână participă la deschiderea de căi
mai numeroase penim evacuarea
limfei. Colectoare limfatice goale de limtâ, adică colabate. se deschid, devin
funcţionale pentru că mâna aduce, prin presiuni uşoare, cantităţi mai mari de
lichid resorbit. Este important să se înţeleagă că presiunea orientată numai în
sensul de evacuare deschide căi de drenaj mai numeroase.
2. Pe o regiune infiltrată - Scopul unnănt este resorbţia sau captarea. Manevra
urmăreşte să faciliteze reluarea lichidului interstiţial. pnn capilarele limfatice
sau sanguine. Mâinile practicianului se aplică direct pe infiltraţie.
Manevrele nu produc frecăn sau ciupiri. Presiunea creşte şi descreşte progresiv
pe parcursul derulării mâinii. Netezirea la nivelul capilarelor sanguine şi
limfatice neofonnate determină creşterea permeabilităţii membranei lor şi. în
consecinţă, pierderea lichidului resorbit. Manevrele de netezire se contraindică
ori de câte ori suspectăm existenţa unei neoformaţiuni \asculare.
III 4 DRENAJUL MANUAL AL GANGLIONILOR
LIMFATICI
Drenajul manual al ganglionilor limfatici se efectuează c u la fel de multă
blândeţe şi prudenţă, ca şi cel al căilor limfatice.
Mâna intră în contact cu pielea prin index. Mâna se aşează pe pielea
pacientului, o depnmă şi o tesionează în sens proximal. Degetele sunt
peipendiculare pe direcţia de evacuare a ganglionilor, adică a vaselor aferente.
Cele două mâini pot realiza mişcarea, fară a fl vorba de creşterea presiunii.
Cele două mâini pot „acoperi" o suprafaţă mai mare: se pare că unii terapeuţi
exercită presiune cu mâna de deasupra: Mâna aflată în contact cu pielea
amortizează presiunea.
III .4 1 DRESAJUL LIMFATIC MANUAL AL CAPULUI ŞI GÂTULUI
Pacientul este aşezat, uşor înclinat în spate.
Drenajul limfatic manual al gâtului
Drenajul limfatic manual al gâtului precede drenajul capului şi al feţei, pentru
că faţa şi capul sunt în poziţie distală, în raport cu gâtul pe traiectul căilor de
evacuare a limfei.
Drenajul gâtului începe prin cercuri cu degetele care detennină presiuni
succesive la nivelul crestelor retroclaviculare. Degetele terapeuuilui execută
cercuri pe căile de evacuare prestemocleidomastoidiene. până la inserţia
mastoidiană muşchiului. Cercurile ce degetele unnează. apoi. un traiect
paralel, pe toată suprafaţa muşchiului stemocleidomastoidian. Drenajul se
continuă de-a lungul marginii posterioare a muşchiului stemocleidomastoidian.
Masele laterale ale gâtului abundă de colectoare şi de ganglioni, şi sunt
drenate spre evacuarea retro-cla\iculară. Din aproape în aproape cercurile cu
degetele se deplasează până la ganglionii mastoidieni.
Ceafa este drenată lateral spre exterior, prin cercuri succesive de la creasta
retroclaviculară şi se termină pe linia medionucală. Drenajul continuă până la
inserţia craniană a trapezului. Aceleaşi manevre se realizează deplasând
cercurile cu degetele de la 5 la 1.
Drenajul limfatic manual al feţei pe regiuni
Drenajul limfatic al feţei începe prin drenajul ganglionilor submaxilari. pre -
auriculari şi submentonieri. aflaţi între cele două părţi ale muşchiului
digastric.
Cercurile uşoare cu vărful degetelor părăsesc releele ganglionare. orientându-
se spre teritoriile distale cele mai apropiate.
Drenajul unghiului maxilar va preceda drenajul vârfului bărbiei, deoarece
colectoarele ganglionilor submentonieri se varsă (un anumit număr dintre ei)
în ganglionii submaxilari (vezi schema generală de drenaj).
I. Drenajul tegumentelor sferei bucale se realizează prin drenajul vârfului
bărbiei, cu vârful index-ului şi medius-ului (cercuri cu degetele). Manevrele
drenează limfa de la nivelul buzei inferioare până la ganglionii submentoni eri
şi aferentele lor la ganglionii submaxilari.
De la comisurile buzelor, colectoarele se orientează spre ev acuarea
submaxilară. De aici. cercurile cu \ ârful dei^etului drenează buza superioară
spre căile de evacuare citate mai sus. Drenajul se continuă , evacuând limfa
prin căile sub-maxilare spre
colectoarele presternocleidomastoidiene. Drenajul se termină prin drenarea
gâtului pre creasta retroclax iculară.
Drenajul obrajilor, pleoapei interioare şi al nasului - Colectoarele limfatice ale
obrajilor, pleoapei inferioare şi nasului se varsă în ganglionii submaxilari,
pentiu cea mai mare paite din ei. Unii ar merge la releul ganglionar pre -
auricular. Vasele eferente se angajează apoi pe calea retromaxilară spre
ganglionii lanţurilor sternocleido-mastoidiene. Altele ar trece prin ganglionii
buccinatori, înainte să întâlnească ganglionii submaxilari. Există, deci. mai
multe căi de exploatare.
Drenajul de apel începe la ganglionii submaxilai'i. Cercurile cui degetele (în
general inelarul, medius-ul şi index-ul) împing limfa sprcj aceste relee.
Degetele se deplasează din aproape în aproape sprei pomeţi, drenând toată
zona unghiului mandibulei. Urmează drenajul| releului ganglionar preauricular
şi al căilor aferente de la pleoapa inferioară până la pomeţi.
Cercurile cu degetele drenează şi ganglionii buccinatori. înainte de a se angaja
spre colectoaiele aiipilor nasului, unde cercurile cu degetele se limitează la
mişcările efectuate cu două degete. Manevrele avansează spre rădăcina
nasului: cercurile cu degetele sunt efectuate cu vârful unuia sau a două degete.
Depresiunea aflată la confluenţa rădăcinii nasului este drenată prin cercuri
realizate cu ajutoml vârfului medius-ului. Maseuml va trebui să evite să apese
globul ocular pe parcursul acestei manevre.
Pleoapa inferioară este drenată pe calea de apel în două direcţii diferite, una
către releul preauricular şi cealaltă spre obraz şi ganglionii submaxilail
Drenajul aripilor nasului se execută prin intermediul falangei distale a
policelor. Deplasarea cercurilor cu policele (asemănătoare cercurilor cu
degetele) se face de la xârful spre rădăcina nasului, presiunile sunt orientate în
sensul de evacuaie a limfei. Toate manev rele se execută în ordinea prezentată
şi apoi în ordine inversă.
Drenajul obrajilor, pleoapei inferioare şi al nasului se încheie, deci, la nivelul
ganglionilor submaxilari şi, mai precis, la confluenţa colectoarelor efectoare
ale acestor ganglioni cu releele stemocleido-mastoidiene.
3. Drenajul frunţii, arcadei sprâncenoase şi pleoapei superioare -Colectoarele
limfatice care drenează aceste teritorii se orientează toate spre releul pre -
auricular.
Apelul se realizează, deci. la nivelul acestui releu prin manevre blânde ale
celei de-a doua falange a medius-ului (vezi manevrele de drenaj ale obrajilor,
pomeţilor şi nasului).
Aceste cercuri cu degetele se deplasează apoi pe tâmple, apoi spre pleoapa
superioară şi regiunea frontală externă. Cercurile cu degetele se limitează la
manevre ale medius-ului pe pleoapa superioară, foarte superficiale, fară a se
împiedica de globul cxular.
Arcada sprâncenoasă este drenată prin cercuri combinate cu policele şi index -
ul. deplasându-se de la extremitatea laterală spre rădăcina nasului şi înapoi,
presiunile fiind orientate spre vărsarea preauriculară.
Drenajul frunţii este realizat prin cercuri cu degetele, cu ajutorul a trei sau
patru degete. Mâinile se deplasează de la tâmple către regiunea mediofrontală.
Manevrele de retur. în sens invers prezentării de mai sus, încheie drenajul
acestei regiuni.
Drenajul Ibnfatic manual general al feţei
Drenajul limfatic manual al feţei se realizează executând toate manevrele
prezentate, regiune cu regiune (cu excepţia drenajului cefei).
Manev rele încep deci. la nivelul crestei retroclav iculare. avansează de -a
lungul muşchiului stemocleidomastoidian spre ganglionii mastoidieni.
Drenajul ganglionilor submaxilari şi submentonieri se realizează apoi. cu
pulpa degetelor orientată în sus.
Urmează drenajul releului ganglionar pre-auricular. Drenajul manual al
gâtului, până la ganglionii perimetrului cervical, se realizează de mai multe ori
la rând, în sens de „du-te - vino": deci, degetele se deplasează de la creasta
retroclaviculară spre releele ganglionare, apoi revin prin cercuri succesive spre
punctul de pornire retro-clavicuUu". Drenajul gâtului constituie drenajul
limfatic manual de apel pentru faţă.
Drenajul tegumentelor unghiului maxilaailui, a ganglionilor buccinatori şi a
mentonului precede drenajul buzelor, al obrajilor şi al tâmplelor. Drenajul feţei
continuă cu aripile nasului, pleoapele, arcada sprâncenoasă şi fruntea.
Mascurul face aceleaşi manevre, deplasând 88 degetele în sens invers, de la
zonele cele mai depărtate spre releele ganglionare ale perimetrului cervical
(pre-auriculari. submaxilari şi submentonieri). Manevrele ,.du-te" reprezintă
apelul asupra regiunii de drenat. Manevra ..vino" întoarce limfa, din aproape în
aproape, către gât. Manevrele de întoarcere vor fi mult mai numeroase decât
cele care constituie apelul. Drenajul gâtului, ca atare, nu se va executa decât
de două sau trei ori pe parcursul unei şedinţe de tratament al feţei.
III 4 I I CATUL ŞI CAPUL - DESFĂŞURARE
• Pompajul ganglionilor retroclaviculari
Această manevră se va face de 7 ori bilateral. Maseurul se va afia pe partea
dreaptă a pacientului, gamba stângă înainte, genunchiul uşor flectat. degetele
mâinilor în spatele claviculelor subiectului: degetele vor fi verticale (pumnii
uşor flectaţi, degetele făcând un unghi de 90° cu metacaipienele).
Această priză va fi fermă şi elastică. Bustul mascurului va imprima o mişcare
de flexie. înainte de fiecare dată când se va executa o presiune -pompare pe
ganglioni, şi se va sprijini pe gamba stângă, care se va flecta pe măsura
apăsării.
Durata presiunii va fi de cea 2 secunde şi timpul de relaxare -repaus tot de 2
secunde.
După unii autori, trebuie să se deplaseze degetele în spatele claviculelor şi să
se plimbe pe întreg câmpul ganglionar.
Gâtul
O Pompajul lanţului ganglionar al sternocleidomastoidienilor - lanţul
jugal (intern şi extem) O Pompajul lanţului cei-vical transvers O Pompajul
lanţului Nervului spinal O Pompajul ganglionilor occipitali
Aceste pompaje se vor face plecând de la baza gâtului: maseurul se \a aşeza
(tot pe partea dreaptă a subiectului) în faţa acestuia, cu cele două mâini pe
partea dreaptă, policele în sus. al 5-lea deget şi marginea cubitală în jos.
Fiecare mâna se \a plasa de o parte şi de aka a şânriui (pornind dc ^ haza ucesnita)
şi \<ir webkâ să urce gradaL până la baza craniuiui în spa:t. si sub maxilam]
infenor in &ţi:
^ Inmerca: presiuni snnuhaDe lente şi gradate pe corpii nKişchilo:
sternockidocnasiciîdkni (panea mtenoarâ i
Traiectul: miiniie unităresc paitea mijlcoe a muşchiuhiL ape
jr^iând desîasoarâ in jurul găuilui pe care îl cuprind între
palme, degetele în spaîe. ^ Final: niaseurul aie braţele întinse, niidniJe acoperă
comple.
ponea inakă a gatuhiî la nhelu] ganglionilor superiori as
lanţurilor sîemocleidomasioidiene. şi la nrv^hd părdî posierioas-c
a gaittlionilor oc4npiîali, ^ Repetări: această niai>e\Tâ se >a efectua de 3 ori âcsu^
'mjos._____
Partea aHterîoari
Practicianul se \a aşeza la capiii SLd>iecîului (in spiiek im) şi \a începe niane\Tek
cu prficek.
^ iniţîerca: de o pane. baza gâtolui de cealahâ porte, traheea şi lamuJ
sleroocleklomasioidian. Braţele praaicianului sunt afxoapc complet idmse.
Policele suni peipendicoiare pe gâr cu un sprijin ski^lu pe marginea radială a
policelui un^ia spre capul subiectului. Presiunea \a fi dirijată spre în jos <spre
ganglioni: reîroclaxicularii. \a fi uşoara şi de diimâ 1-2 secunde itcn^iia nu
trebuie să se albească în îoi acesi intervali
^ Traiectul: policele urcă laîeraL de o parte şi de aha a traheei,
^ Final: o dală ce policele este sus. după o ukimă presiune, mâinile coboară
direct la punctul de plecare (baza gâtului V
^ Repetări: această mane\Tă de drenaj (JDu-te" sau apel) se \a face de 3 ori
(cursixă pentru a fi sigur că to^e zonele traAersaie de vase limfatice au putut fi
drenate i.
Această manevră este aceeaşi cu cea de drenaj dar ea începe in momentul în care
se termină cele 3 manex re „du-te" de drena.)-
întoarcerea începe, deci, în partea de sus a cefei, policele pornesc paralel din
acest punct superior şi coboară gradat spre baza gâtului, efectuând aceleaşi
presiuni, în acelaşi ritm - de sus în jos.
O dată ajunşi la bază, policele urcă direct sus pentru reluarea manevrei de 3
ori.
Repetări: vor fi în medie 3 mişcări „du-te'73 mişcări „vino'' (retur), în funcţie
de mărimea zonei de tratat.
Partea laterală a cefei
Practicianul va imprima cu blândeţe, de o parte, o mişcare de rotaţie a capului
subiectului şi va lucra pe traiectul lateral al lanţului ganglionar al
sternocleidomastoidienilor, lanţul spinal şi cervical transvers. Apoi, când va
termina o parte, va face acelaşi lucru pe partea cealaltă.
> Drenajul: manevre, presiune, direcţie, frecvenţă, identice celor de la partea
anterioară a gâtului.
> întoarcerea: manevre, presiune, direcţie, frecvenţă, identice celor de la
partea anterioară.
O Indicaţiile drenajului specific al cefei:
ridurile gâtului
îmbătrânirea ţesuturilor
întărirea mijloacelor de apărare din sfera ORL
III.4 1 2 FAŢA ŞI CAPUL - DESFĂŞURARE
Faţa
Drenajul feţei şi al capului va începe prin pompajul mai multor grupe
ganglionaie.
• Pompajul
O Ganglionii mastoidieni primesc limfa de la pavilion ul urechii şi de la pielea
păroasă (zona parietală). Practicianul este tot aşezat în spatele subiectului, va
aşeza indexul şi mediusul de fiecare parte pe mastoidele subiectului (în spatele
urechii) şi va imprima 3 presiuni-pompaje spre în jos (ganglionii
retroclaviculari).
O Ganglionii occipitali primesc limfa de la pielea păroasă. Aceeaşi poziţie a
practicianului. Pentru a lucra în mod special pielea păroasă.
va fl bine să se facă un pompaj specific al acestor ganglioni. în spatele
mastoidelor. pe marginea occipitală. Degetele \or face o presiune în jos.
Ganglionii submaxilari şi submentonieri primesc limfa de la pleoapa
inferioară, nas. obraz. buze. Practicianul pune degetele flectate în spatele
mandibulei, pornind de la unghiul acesteia spre menton. exer citând presiuni
dirijate spre părţile laterale ale cefei - 3 ori. Ganglionii parotidieni primesc
limfa de la pleoape, rădăcina nasului, ureche, pomeţii obrajilor, zonele
temporale şi frontale. Practicianul îşi aşează palmele pe capul subiectului,
policele pe frunte, indexul şi mediusul înaintea urechii şi celelalte degete în
spatele urechii, de ambele păili. Practicianul exercită presiuni cu indexul şi
mediusul dirijate spre urechi de 3 ori.
<• Drenajul feţei
Se va împărţi faţa în două zone de fiecare parte, separate de o linie trasată din
colţul intern al ochiului la unghiul mandibulei. Paitea separată de această linie
va fi drenată spre ganglionii submaxilari şi submentonieri.
Partea extemă va fi drenată spre ganglionii parotidieni. O Mentonui -
Pi*acticianul plasat tot în spatele subiectului.
r- Iniţierea: începe prin drenajul mentonului. Cei doi indexi paraleli pe
menton \ or fi uşor depărtaţi şi aşezaţi pe partea inferioară a mentonului.
unghiile privind capul subiectului. Presiunea va fi uşoară şi dirijată spre în jos
(ganglionii submentonieri). Traiect: urcă gradat spre buza inferioară pe aceeaşi
bandă. > Repetări: 3 mişcăridu-te".
întoarcerea (returul): 3 mişcări de retur de la buza inferioară, până la partea
inferioară a mentonului.
Aceleaşi manevre de drenaj / întoarcere se \or face pe benzi care se depărtează
progresiv până la colţurile externe ale buzelor.
O Regiunea bucală - Conturul buzelor: se lucrează cu pulpa indexului, din
partea maxilară spre regiunea subnazală. r- Drenaj / întoarcere (retur): 3
mişcări ..du-te" / 3 retur.
Drenajul obrajilor - pleoapa inferioară - nasul
Lucrează de aceeaşi paite. capul subiectului întors pe o parte, practicianul va
folosi pulpa indexului sau a policelui, presiunile vor fi dirijate spre ganglionii
submaxilaii.
> Iniţierea: partea extemă şi laterală a mentonului.
> Traiectul: se urcă pe benzi de-a lungul aripilor nasului, pe obraz, pe pomeţi.
> Drenaj / retur: 3 mişcări drenaj / 3 retur şi apoi pe celălalt obraz.
O Drenajul conturului ochilor se lucrează homolateral, faţa în aceeaşi poziţie ca
precedenta.
> Iniţierea: zona parotidiană, zona preauriculară, înaintea urechilor, spre
unghiul intern al ochiului. Se lucrează prin atingeri uşoare dirijate spre
ganghonii parotidieni.
> Drenaj / retur: 3 mişcări drenaj / 3 mişcări retur - apoi de cealaltă paile.
O Drenajul pleoapelor - Practicianul aşează degetele (fară police), făcând o
cupă deasupra conturului ochilor, peste pleoape şi realizează o presiune
bilaterală uşoară şi scurtă spre exterior, manevră care pennite captarea limfei
de la nivelul pleoapelor şi dirijarea ei spre ganglionii parotidieni - manevra se
repetă în această formă de 2-3 ori.
O Drenajul sprâncenelor se lucrează bilateral, realizându-se prin pensa police-
index,
> Iniţierea - la extremitatea extemă a sprâncenei.
> Traiectul - spre extremitatea internă a sprâncenei. Ciupirea uşoară, dirijată
spre ganglionii parotidieni (spre exterior).
O Drenajul frunţii şi a zonei temporale - capul subiectului în poziţie dreaptă.
> Iniţierea - fie homolateral, fie bilateral cu cei doi indecşi de-a lungul zonei
preauriculare.
> Traiectul - indecşii urcă gi*adat spre centrul frunţii, în prelungirea
superioară a bazei nasului (între cele două sprâncene), direcţia şi presiunile
fiind orientate spre părtile laterale exteme ale frunţii, spre ganglionii
parotidieni.
> Alte posibilităţi - lucrul pe benzi longitudinale şi paralele la nivelul frunţii
cu pulpa policelui sau a indexului.
> Drenaj / retur - 3 drenaj / 3 retur.
Nfano rele fin^ile ale cirenajiiliii feţei O «JVIanevra îngeniliir' se adresea/ă
capturii de limfa de la nivelul contunilui periferic al feţei şi al frunţii, pe care o
dirijează spre zonele ganglionare. Practicianul îşi aşează mâinile bine închise
deasupra feţei subiectului, cele două police fiind flectate uşor în sprijin la
rădăcina nasului
^ Iniţierea: cele două mâini se ridică, palmele privesc Jn jos şi
eminenţele tenare vin în sprijin pe frunte - la rădăcina părului
(pumnul flectat la 90°). ^ Traiect - în continuare, cu marginile cubitale (degetul
al 5-lca) se
execută o întindere, urmărind conturul feţei, dirijând spre exterior
limfa.
AVjungând la nivelul mentonului- cele doua mâini sunt în contact şi palmele
privesc spre capul subiectului, policele se flectează din nou şi îşi reiau pi^/iţia
iniţială la rădăcina nasului. Această manevră de întindere, se execută cu supleţe
şi armonizat, şi trebuie sâ fie resimţită ca agreabilă de către pacient.
Manevra poate H executată de 4-5 ori.
O Acoperişul îngerului - Altă manevră fmală, având aceeaşi utilitate, ca şi
precedenta. Mâinile sunt reunite, palmele faţă în faţă se depărtează, fomiând un
unghi de 45^^, acoperind zona nasului şi a obrajilor.
^ Iniţierea - de deasupra nasului.
^ Traiectul - se alunecă uşor spre regiunea parotidiană şi maxilară a feţei.
Această manevră trebuie repetată de 4-5 ori.
Pom|)ajele finale ale feţei şi cefei
Aceste pompaje se vor face în acelaşi fel ca la începutul şedinţei, dar in ordine
inversă: Paiotidiem ( 3 on)
- Masloidiem (3 on)
- SubnuLukui (3 ori) Submentonieri (3 on)
- StenK)cleidoniastt>idieni (3 ori)
- Transverşi ( 3 o r i ) 94
- Spinali (3 ori)
- Occipitali (3 ori)
- Retroclaviculari (3ori)
O Indicaţiile drenajului feţei:
netezirea pielii; riduri;
pungi sub ochi; cearcăne: umflături; uscaiea pielii.
Pielea păroasă a capului
Pentru acest drenaj special, este nevoie să se facă manevrele complete pentru
ceafa. Subiectul poate fi aşezat sau semiculcat şi apoi se realizează manevrele
următoare pe pielea păroasă uscată:
1. Pompajul ganglionilor mastoidieni (3 ori).
2. Pompajul ganglionilor parotidieni (3 ori).
împărţirea zonelor de drenaj ale pielii păroase a capului: O Partea posterioară:
Iniţierea - de la ganglionii occipitali până la vertex. 0^ Traiectul - se
lucrează pe bandă cu partea radială a policelui, presiuni dirijate spre ganglionii
occipitali. 3 mişcări drenaj / 3 retur.
O Partea posterolaterală - lucru pe benzi:
Iniţierea-de la ganglionii occipitali şi mastoidieni. ^ Traiectul - spre pailea
posterosuperioară laterală a craniului. 3 drenaj / 3 retur. O Partea laterală -
lucru pe bandă: r- Iniţierea - ganglionii parotidieni.
Traiectul - spre zona mediană din partea superioară a craniului. 3 drenaj / 3
retur. O Partea anterioară şi frontală - lucru pe bandă: 0^ Iniţierea -
ganglionii parotidieni
^ Traiectul - spre zona mediană şi antero-superioară a craniului. 3 drenaj / 3
retur.

Manevrele finale
Pompajele:
ganglionii pai'otidieni (3 ori);
ganglionii mastoidieni (3 ori);
ganglionii occipitali (3 ori);
ganglionii spinali (3 ori);
ganglionii stemocleidomastoidieni (3 ori);
ganglionii lanţului cervical transvers (3 ori);
ganglionii retroclaviculaii (7 ori). Repausul subiectului câteva minute.
Indicaţii:
producerea în exces de sebum. care obstruează foliculii piloşi,
status seboreic;
mâtreaţă;
căderea părului;
păr casant, fară luciu, despicat:
cefalee- migrenă. Frecvenţa de 3 drenaj / 3 retur reprezintă o frecvenţă medie
de repetare a manevrelor, numărul repetărilor adaptându-se după caz. Pentru
regiunile .,sensibile'\ repetările pot fi de 7-8 până la 10 pe aceeaşi zonă.
in.4.2. DRENAJUL LIMFATIC MANUAL AL MEMBRULUI SUPERIOR
Pacientul se află în decubit dorsal, membrul superior în abducţie şi în poziţie
declivă.
Drenajul manual al membrului superior trebuie să înceapă la nivelul
ganglionilor piramidei axilare.
Apelul nu se poate realiza dincolo de releele ganglionare. Totuşi, partea
proximală a vărsării traiectului limfatic în circulaţia venoasă permite ipoteza
că. în cazul drenajului braţului nu este inutilă drenarea căilor limfatice
terminale, aflate la nivelul crestei retroclaviculare. De aceea, se folosesc, în
primul rând, manevrele circulare cu degetele, presiunea dirijată spre spaţiul
centromediastinal. Mai multe serii de 4-5 cercuri vor ajuta golirea marilor
colectoare limfatice.
Drenajul de apel propriu-zis începe la ganglionii axilari, degetele fiind plasate
pe grupul central. Piesiunile sunt orientate spre ganglionii
SLibclaxicuIari. Drenajul căii anatomotice scurtcircuitând ganglionii axiiari se
realizează cu ajutorul mişcărilor policelui, la început ca manevră de apel, apoi
de întoarcere, în acelaşi timp cu cealaltă mână, care face drenajul ganglionilor
humerali. Cele două mâini cuprind rădăcina braţului.
Manevrele în brăţară readuc limfa de-a lungul colectoarelor supeificiale spre
ganglionii humerali, adică presiunea este transversală, în raport cu braţul.
Cercurile cu degetele, cu cele două mâini, se deplasează spre cot. Policele
exercită presiuni mai profunde, înainte de a acţiona asupra colectoarelor
profunde ale venei humerale.
Presiunea policelor este axilară. în timp ce a celorlalte degete este transversală
pe rădăcina braţului, apoi devenind mai oblică, pe măsură ce mâinile se
deplasează spre cot.
Drenajul ganglionilor supra-epitrohleeni, cu vâri'ul degetelor, trimite limfa pe
două direcţii: una superficială spre ganglionii humerali, alta profundă către
colectoarele humerale profunde. Policele se opresc sub pliul cotului, cu scopul
de a influenţa colectoarele radiale şi cubitale anterioare cu omologii lor
posteriori care se varsă pe faţa anterioară, după ce au tra\ ersat membrane
interosoasă.
Mâinile progresează prin manevre combinate, police şi degete, spre pumn.
Presiunile sunt orientate, pe de o parte, spre releele ganglionare supra -
epitrohleene, şi. pe de altă parte, spre colectoarele profunde.
Faţa extemă a cotului şi antebraţul sunt drenate spre faţa extemă a braţului şi
spre pliul cotului. La nivelul pumnului, manevrele combinate se limitează la
mişcări ale vârfului degetelor şi policelor de-a lungul colectoarelor radiale şi
cubitale anterioare şi posterioare.
Drenajul mâinii începe prin drenajul eminenţelor tenară şi hipotenară. cu
ajutorul cercurilor cu policele, presiunea readucând limfa spre evacuările
radiale şi cubitale. Palma este drenată cu ajutorul cercurilor cu policele pân ă la
articulaţiile metacarpofalangiene. Degetele se drenează prin cercuri combinate
cu vârful degetelor şi policele de-a lungul maselor laterale.
Manevrele aplicate asupra membrului superior, de la rădăcina braţului până la
degete, sunt executate la început sub fonnă de manevre de apel şi apoi sub
fomiă de manevre de întoarcere, de la degete până la rădăcina braţului.
Drenajul se temiină prin drenajul ganglionilor axiiari.
I I I 4 2 I MEMBRI L SI PFRIOR - HESF \Şl RARE
Membrul superior
Drenajul limfatic al membrului superior se realizează împreună cu cel al
bustului, ţinând cont de relaţiile specifice pe care le au cu căile de evacuiu*e
temiinale.
Subiectul stă întins sau aşezat, practicianul stă în picioare, aproape de
membrul de tratat.
O Pompajul ganglionilor retroclaviculari (7 ori). O Pompajul cisternei lui
Pecquet (7 ori).
Practicianul se va afla pe panea dreaptă a subiectului. pri \indu-l din unghiul
format de coaste, sub apendicele xifoid. îşi \a plasa mâna dreaptă apăsată, cu
policele orientat în sus. Cu eminenţa hipotenară \a executa o presiune uşoară,
sincronizată cu ritmul cardiac şi respirator, această mane \ ră având loc la
sfârşitul expiraţiei. Această mişcare de presiune se va efectua de 7 ori.
O Pompajul ganglionilor axilari - acest gmp ganglion^u poate fi descompus în
trei păili - triunghiul axilar:
a. un punct pe muşchiul dorsal (3 ori);
b. un punct pe muşchiul pectoral (3 ori):
c. un punct în profunzimea axilei. punctul gmpului central (3 ori). Presiunile
se vor exercita cu pulpa indexurilor şi mediusurilor spre
ganglionii retroclaviculari. braţul subiectului fiind depărtat - 3 ori pe fiecaie
punct
Drenajul braţului O Faţa internă
Iniţierea: din plică axilară.
Traiectul: pe faţa internă până la cot (epitrohlee).
Repetări: 3 mişcări de drenaj.
Cu mâna în contact pe faţa intemă. se execută mişcări zise ..de deschidere a
cutiei": o presiune - relaxare ritmată, care începe de la mâna aplicată pe braţ.
antebraţul practicianului aproape paralel celui al subiectului, apoi o mişcare
combinată a pumnului şi umărului, pentru a ajunge la finalul mişcării la
unnătoarea situaţie: mâna este îndreptată în sus, pumnul flectat, cotul coborât.
Acest exerciţiu se va repeta la un ritm de 1 -3 secunde. r întoarcerea -
returul feţei interne: de la epitrohiee până la ganglionii axiiari - 3 mişcări de
retur.
O Faţa externă
Drenajul umărului pând la cot (epicondih
Manevre identice, dar cu orientarea intemă a presiunii (spre ganglionii axiiari).
Drenajul umărului până la cot (epicondil) - 3 ori.
întoarcerea - de la epicondil până la umăr (regiunea deltoidiană). Manevre
identice - 3 ori.
O Faţa anterioară şi posterioară - Brăţara: practicianul blochează membrul
superior al subiectului, punând mâna sub axila stângă şi orientând degetele:
police-index drept şi stâng cu spaţiul interfalangian în brăţară cât mai aproape
de partea superioară a braţului, şi execută o mişcare de presiune gradată
dirijată în sus (ganglionii axiiari) şi coborând spre cot. Exerciţiul se va
executa: 3 ori drenaj - 3 ori întoaicere (retur).
Antebraţul
O Pompajul ganglionilor la nivelul cotului - epitrohieenii. Aceştia se află pe
marginea intemă a cotului (înaintea epitrohieei). 3 repetări orientate spre în sus
(spre axilaii).
Drenajul antebraţului O Faţa internă
^ Iniţierea: faţa intemă a cotului.
^ Traiectul: până la marginea intemă a pumnului, mâna face aceleaşi manevre
ca la braţ. i
O Faţa externă
^ Iniţierea: de la faţa extemă a cotului (epicondil).
^ Traiectul: până la marginea externă a pumnului.
Practicianul va face o mişcare spre interior şi spre în sus (ganglionii
epitrohleeni).
o Manevra ,^ndwîch'' - Manevre bilaterale ale celor doiiâ mâini, care execută
simultan presiuni de o parte şi de alta a antebraţului. ^ întoarcerea: de la
pumn la cot.
^ Repetări: 3 mişcări de drenaj / 3 mişcări de întoarcere (retur). O Faţa
anterioară şi posterioară - Brăţara: 3 mişcări drenaj / 3 mişcări de retur.
P u m n u l şi m â n a
O Pompajul - zonei anterioare a pumnului la nivelul de sub pliul de flexie.
Presiunile cu policele vor fi dirijate spre în sus.
O Drenajul zonei palmare - Se va face cu cele două police. ^ Iniţierea:
eminenţa tenară şi hipotenară.
^ Traiectul: până la articulaţiile metacarpofalangiene. Presiunile de drenaj vor
fi uşor apăsate, indexurile şi celelalte degete flind aşezate pe faţa dorsală a
mâinii. In acelaşi timp cu presiunea, se va face o deschidere a palmei dirijată
în sus.
r Repetări: 3 ori.
întoarcerea (returul): din zona metacarpofalangiană la pliul de flexie al
pumnului. Repetări: 3 ori. O Drenajul zonei dorsale
^ Drenajul: manevre identice.
^ întoarcerea (retuml): manevre identice.
D e g e t e l e - Ele sunt drenate prin:
r Iniţirea: de la extremitatea proximală.
> Traiect: de la extremitatea proximală la extremitatea distală.
Feţele superioare şi inferioare - simultan practicianul îşi a utiliza policele şi
indexul, şi \a executa presiuni dirijate spre pumn;
 Feţele laterale - traiect identic şi aceleaşi prize, de la extremitatea proximală
spre extremitatea distală;
^ Repetări: 3 mişcări de drenaj;
întoarcerea: de la extremitatea distală la extremitatea proximală; r Repetări:
3 mişcări de retur.
100
<• Manevre finale
1. retuml mâinii;
2. pompajul pliului pumnului;
3. returul antebraţului (sandwich);
4. pompajul epitrohleenilor;
5. returul braţului (sandwich);
6. pompajul axilarilor (3 ori dorsali - 3 ori pectorali - 3 ori humerali).
1II.4 .3. DRENAJUL LIMFATIC MANUAL AL MEMBRULUI INFERIOR
Pacientul se află în decubit dorsal membrul inferior uşor ridicat. Nici un relief
dur nu trebuie să împiedice circulaţia de întoarcere.
Drenajul limfatic manual al membrului inferior începe cu drenajul ganglionilor
inghinali.
Una sau ambele mâini, aşezate în contact cu pielea la început la nivelul
ganglionilor superiori. întorc limfa spre lanţurile iliace profunde. După câteva
manevre lente şi blânde, repetate de mai multe ori pe loc, aceleaşi manevre
sunt efectuate la nivelul grupelor ganglionare inferioare.
Mâinile cuprind apoi rădăcina coapsei, pentru a realiza manevrele în brăţară.
Presiunile întorc limfa spre grupele ganglionare corespunzătoare. Presiunea
transversală la începutul manevrelor devine oblică spre în sus. pe măsura
deplasării mâinilor spre genunchi.
Faţa anterointemă a coapsei este drenată de colectoare superficiale orientate pe
traiectul venei safene inteme.
Calea cea mai importantă este reprezentată de colectoarele satelite ale safenei
inteme. Se constată, în urma limfografiilor membrelor inferioare, faptul că,
colectoarele cresc numeric de la faţa dorsală a piciorului până la rădăcina
coapsei. Pentru un singur colector la nivelul piciorului, se regăsesc 3 -4 pe faţa
intemă a genunchiului. Vor ajunge o duzină la grupul ganglionar inferior al
triunghiului lui Scarpa. Această cale importantă va fi exploatată de terapeut
care adună spre ea limfa din întregul membm inferior.
Presiunile eşalonate pe toată lungimea coapsei urmăresc să adune limfa spre
calea principală. Presiunile sunt transversale la rădăcina coapsei şi apoi tot mai
oblice, pe măsură ce coboară spre extremitatea distală a coapsei.
Drenajul genunchiului începe cu drenajul ganglionilor poplitei Vârfurile
degetelor pătrund în spaţiul popliteu. transversal faţă de axs coapsei. Degetele
sunt perpendiculare pe colectoarele eferente.
Fata intemă a genunchiului este drenată la nivelul te^umenteloI care a coperă
tendoanele de inserţie ale muşchilor labei de gâscă, prin mişcări care izolează
regiunea între vârfurile degetelor. întoarcerea temiină manevra. Drenajul
inserţiei patelare a muşchiului cvadriceps se realizează prin manevre
combinate ale policelui şi vârfului degetelor unei mâini: presiunile sunt
orientate spre faţa anterointemă a coapsei.
Faţa extemă a genunchiului este drenată prin cercuri cu degetele spre faţa
anterioară şi intemă a coapsei, unde căile de evacuare se îndreaptă spre
ganglionii inghinali inferiori. Partea proximală a gambei este drenată prin
cercuri cu degetele direct în profunzime spre ganglionii poplitei. sau indirect,
pe cale anastomotică spre colectoarele venei safene inteme.
Gamba este drenată în continuare cu două mâini, prin manevre combinate,
policele plasate pe faţa anterioară a acesteia. Presiunile policelor orientează
limfa spre faţa anterointemă a gambei. Manevrele de apel sunt urmate de
manevre de întoarcere.
Glezna este drenată pe cale pre- şi retromaleolară.
Degetele. în contact cu pielea prin ultimele falange, de fiecare parte a
tendonului lui Abile. întorc limfa de-a lungul tendonului spre gambă. Policele
se aşează pe faţa dorsală a gleznei. Ele întorc limfa spre colectoarele dorsale.
Mărimea unghiului police-degete scade: contactul degetelor se împarte pe
toate falangele, ultimele falange sunt aşezate pe masele laterale ale plantei
piciorului. Presiunile orienteză progresiunea limfei spre regiunile retro - şi pre-
maleolare. Cercurile cu police (policele se încrucişează) se termină la nivelul
articulaţiilor metatarsofalangiene. Degetele sunt drenate în acelaşi fel, ca şi
degetele de la mână.
Manevrele de apel executate de la rădăcina coapsei până la degetele piciomlui
sunt uiTnate de manevre de întoarcere, aplicate degete lor spre rădăcina
coapsei.
Drenajul limfatic manual al membrului inferior se temiină prin dienajul
ganglionilor inghinali.
inA3-1 - MEMBRUL INFERIOR - DESFĂŞURARE <• Faţa anterioară
O Pompajul ganglionilor inghinali şi femurali profunzi -
Practicianul îşi aşează degetele pe zona ganglionară inghinală. întâi inferioară,
apoi mijlocie, apoi superioară, aplicând o presiune orientată spre în jos
(ganglionii femurali profunzi).
> Repetări: 3 ori.
Apoi se orientează spre pliul inghinal al subiectului. Işi aşează mâinile pe zona
superioară a adductorilor şi exercită o presiune orientată spre în sus.
> Repetări: 3 ori.
Drenajul coapsei Faţa internă
> Iniţierea - ca şi pentru braţ. practicianul îşi aşează mâna dreaptă în contact
intim cu tegumentele feţei interne a coapsei, în partea sa superioară.
Traiect: se deplasează tăcând manevrele de la braţ (manevrele de „deschidere a
cutiei"), până la genunchi (faţa intemă). Presiunea dirijată spre ganglionii
femurali profunzi - 3 ori.
> întoarcerea (retur): de la faţa intemă a genunchiului spre ganghonii femurali
profunzi, presiunile orientate în sus - 3 ori.
Faţa externă
> Iniţierea: manevrele de „deschidere a cutiei", care încep în partea
superoextemă a coapsei.
de-a lungul feţei exteme. până la Presiunea orientată spre
ganglionii
> Traiect: mâna va cobori genunchi (faţa extemă). inghinali.
Repetări: 3 ori.
> întoarcerea. De la faţa extemă a genunchiului la partea superoextemă a
coapsei. Presiuni orientate spre în sus (ganglioiiii inghinali).
> Repetări: 3 ori.
Faţa anterioară a coapsei • Manevra lingură
^ Iniţiere: identică cu cea de la abdomen, dar exercitată pe coapsă, pomind din
zona inghinală.
> Repetări: 3 ori.
^ Traiect: de la rădăcina coapsei deasupra genunchiului, presiut orientată spre
ganglionii inghinali.
^ întoarcerea: de la genunchi la rădăcina coapsei, presiur orientată spre
ganglionii inghinali - 3 ori.
• Manevra brăţară ţ/M
^ Drenaj: practicianul aşează policele şi indexul drept. h\ depărtate, pe coapsa
subiectului în partea sa superioară realizează o presiune în brăţară spre zona
inghinală, până |a genunchi - 3 ori. a
Drenajul genunchiului O Pompajul ganglionilor poplitei
Sunt localizaţi sub genunchi, i n spaţiul popliteu. Cele două mâini î practicianului
acoperă genunchiul şi degetele se aşează sub aces exercitând o presiune orientată
în sus - 3 ori.
O Drenajul feţei interne a genunchiului - se lucrează cu cele do police.
^ Drenaj: de la marginea inferioară a genunchiului la margin
intemă a rotulei. Presiunile orientate spre în sus. ^ Repetări: 3 ori.
^ Întoarcerea: de la marginea intemă a rotulei la margin^
inferioară a genunchiului. Presiunile orientate spre in jos. ^ Repetări: 3 ori.
Drenajul feţei externe a genunchiului - Practicianul se aşează | partea stângă a
subiectului, jşi aşează cele două police în acelaşi t ca î n cazul feţei inteme.
Manevrele de drenaj şi de întoarcere su identice feţei inteme.
<• Drenajul gambei
O Pompajul ganglionilor tibiaii anteriori - Se va face la acest niv
simultan cu drenajul gambei. O Faţa internă a gambei
^ Drenaj: de la genunchi la maleola intemă. Manevra „deschidere a cutiei"
(ca şi la faţa intemă a coapsei), presiui orientate spre ganglionii poplitei, în sus,
înăuntru şi în spate repetări: 3 ori.
^ întoarcerea: de la maleola intemă la genunchi. Presiuni orientai spre în sus,
înăuntru şi în spate - repetări: 3 ori.
o Faţa externă a gambei
> Drenaj: de la genunchi la maleola extemă. Manevrele de
deschidere a cutiei, presiuni dirijate spre ganghonii poplitei, în
sus, înăuntru şi în spate - repetări: 3 ori. ^ întoarcerea: de la maleola extemă
la genunchi. Presiunile dirijate
spre ganglionii poplitei, în sus, înăuntru şi în spate - repetări: 3
ori.
• Manevra brăţară - Genunchiul subiectului este flectat, picioml se sprijină pe
masă pe talpă, practicianul se poate aşeza uşor pe picior pentm a -1 bloca.
• Manevra sandwich - Mâinile sunt aşezate de o parte şi de alta a gambei, în
partea sa superioară, pentru manevra de drenaj şi coboară până la maleole.
Repetări: 3 ori.
Întoarcerea: se va face de la maleole spre genunchi. Presiunile sunt orientate
spre în sus. Repetări: 3 ori.
<• Drenajul piciorului
O Regiunea premaleolară şi laterală internă a piciorului
r Drenaj: se va face prin atingeri uşoare cu indexul şi mediusul, presiuni le
fiind orientate spre înapoi şi în sus, spre faţa posterioară a gambei, în direcţia
ganglionilor poplitei. Aceste manevre se vor face până la articulaţia
metatarsofalangiană a primului deget (poUcele).
> Repetări: 3 ori.
'r- întoarcerea: de la această articulaţie la regiunea submaleolară
intemă, presiunea orientată spre înapoi şi înăuntru. ^ Repetări: 3 ori. O
Regiunea premaleolară şi laterală externă a piciorului -Manevrele de drenaj
şi întoarcere (retur) identice celor de pe faţa intemă
^ Drenaj: se va face plecând de la articulaţia tibio-tarsiană. Practicianul va
folosi ambele mâini, cele două police pe dosul piciorului şi celelalte degete pe
plantă (talpă), exercitând prin această priză femiă opresiune spre genunchi, de
la gleznă la degete.
^ Repetări: 3 ori.
^ întoarcerea: de la degete la gleznă. Presiunile orientate
genunchi. ^ Repetări: 3 ori.
Drenajul degetelor - practicianul \a face in acelaşi fel (ace mane\re). ca in cazul
desetelor de la mână.
Mane>Te finale - întoarcerea
1. remml piciomlui - 3 ori;
2. returul în sandwich al gambei - 3 ori; pompajul ganghonilor popUtei - 3 ori;
întoarcerea în sandwich a coapsei - 3 ori: pompajul ganghonilor femurali
profunzi - 3 ori: pompajul ganghonilor inghinaU - 3 ori.
Practicianul se \a aşeza pe panea opusă şi \a executa acelaşi li pentru membml
inferior opus.
Faţa posterioară a m e m b r u l u i inferior - Subiectul se \a aşez: îi decubit
\entral şi practicianul \a face umiătoarele manevre: Drenajul coapsei
^ Drenaj şi întoarcere (retur): manevra „in brăţară" şi ..in lingu
la nivelul coapsei, ca şi pentru faţa anterioară. ^ Repetări: 3 drenaj 3 retur.
Pompajul ganglionilor poplitei - spre în sus (ganghonii femui li profunzi).
Piciorul. \'a fl uşor de lucrat picioml cu genunchiul flectat. piciorul aşezat pe
pieptul practicianului, care din această poziţie face aceleaşi manevre, ca în
cazul feţei anterioare.
Manevre fmale de retur - membrul întins:
1. întoarcerea în sandwich a gambei, piciomlui până la genunch 3 ori:
2. pompajul ganghonilor poplitei - 3 ori:
3. întoarcerea în sandwich la nivelul coapsei, genunchiului sp pliul fesier - 3
ori.
Apoi practicianul se va aşeza de cealaltă paite pentru drenajul membrului
opus. .
O ObsenHitie: Drenajul membrului inferior se practică mereu cu drenajul
prealabil al abdomenului. Cele două membre trebuie drenate, pe faţa anterioară
şi faţa posterioară. favorizând resorbţia edemelor. In cazul unui edem al
membrului inferior, este nevoie să se dreneze timp de 4 -5 şedinţe membrul
opus. pentru a obţine o reacţie de apel care să favorizeze resorbţia
limfedemului. Bineînţeles, numărul repetărilor manevrelor de drenaj şi de
retur. \a tl mult mai important. în cazul tulburărilor specifice (celulita, edemej
hematoame. gleznă umflată ş.a.) - 3 ori. O Drenajul şi întoarcerea^ambd în
sandwich - 3 ori.
III.4.4. DRENAJUL LIMFATIC MANUAL AL PERETELUI ANTERIOR AL
TORACELUI ŞI AL SÂNULUI
Pacientul este în decubit dorsal, cu braţele în uşoară abducţie.
Drenajul limfatic manual al peretelui anterior al toracelui şi al sânului începe
prin drenajul trunchiurilor limfatice care se varsă în circulaţia sanguină la
nivelul unghiului venos. Urmează drenajul ganglionilor axilaii.
Degetele se afundă cu blândeţe în plică axilară. Cercurile cu degetele
propulsează limfa de la grupul central profund către grupul sub-j cla\ icular.
inaccesibil degetelor. Grupul ganglionar humeral nu pnmeşte limfa din aceste
regiuni.
Mâinile se deplasează spre ganglionii maman e.xtemi. limfa este împinsă de la
ganglionii mamari spre ganglionii centrali. Maseurul drenează astfel şi
ganglionii subscapulari care. prin numeroase conexiuni interganglionaie
primesc limfa de la peretele anterior al toracelui.
Drenajul de apel astfel încheiat la nivelul ganglionilor axiiari, mâinile se
deplasează spre regiunile cele mai apropiate de relee, adică spre sân sau spre
baza peretelui toracic. Sânul este drenat prin două colectoare importante care -
şi deversează conţinutul în ganglionii mamari externi şi centrali.
Policele sau ultimele falange ale degetelor (mâinile înconjurând relieful
sânului) descriu cercuri concentrice de la releele ganglionare către areolă în
scop de apel
o cale de evacuare intemă aduce direct limfa spre ganglionii subclav iculari.
tară să treacă prin releele axilare. De aici policele sau ultimele falange, prin
aceeaşi tehnică de apel. împrumută această cale intemă de la marginea
claviculară până la areolă. Fracţiunea sub-areolară a sânului este drenată de
ganglionii mamari extemi (inferiori).
Peretele anterior al toracelui este drenat, în mare parte, spre ganglionii mamari
extemi inferiori. De aici, cercurile cu degetele sunt executate în vecinătatea
imediată a ganglionilor. Apelul se realizează din aproape în aproape. Mâinile
se deplasează spre baza peretelui toracic, spre abdomen .
Peretele abdomenului este drenat pe două direcţii globale, de care trebuie să se
ţină cont. Regiunea supraombilicală este drenată spre plicile axilare. în timp ce
regiunea sub- şi periombilicală este drenată spre ganglionii inghinali
homolaterali.
Peretele anterior al toracelui este drenat pe calea homolaterală. adică la nivelul
regiunii mediotoracice sunt localizate capilarele care culeg limfa şi o
evacuează în direcţii diametral opuse. Puţine vase traversează această zonă.
Manevrele se limitează la cercuri cu degetele, aproape de releele ganglionare.
şi devin rapid manevre combinate, deoarece suprafaţa de drenaj este mai
întinsă.
Drenajul peretelui anterior al toracelui se tennină realizând aceleaşi manevre
ca cele de mai sus, dar prin tehnica de întoarcere, de la regiunea
supraombilicală până la ganglionii axilari care sunt drenaţi ultimii.
III.4.4 1 DRENAJUL PERETELUI ANTERIOR A L TORACELUI ŞI A L
SÂNULUI - DESFĂŞURARE
Bustul
Pompajul ganglionilor mamari
a. ganglionii mamari superiori (extemi) - de la partea extemă pe orizontala
care trece prin mamelon;
ganglionii mamari mijlocii - uşor dedesubt, la două laturi de deget;
ganglionii mamari inferiori - pe o linie oblică la 45°, trecând prin partea
infero-laterală a mamelonului. Aceste pompaje se vor face f oarte blând, cu
pulpa degetelor, presiunea fiind dirijată spre ganglionii axilari. 3 ori fiecare.
o Drenajul
> Drenajul - prealabil al pâilii costo-laterale al pliurilor axilare, până la partea
intero-lateralâ a grilajului costal, cu palma.
>^ RetunjI: identic.
> Repetări: 3 mişcări de drenaj / 3 mişcări de retur.
• Drenajul sânului - Practicianul se va aşeza de partea opusă sânului de tratat.
^ Iniţierea: va începe manevrele, punând cele două police cât mai aproape de
regiunea suprapectorală. aproape de regiunea axilară.
^ Traiect: drenajul se va face în bandă, policele paralele cu sternul, ele \or urca
gradat până la partea medio-sternală. din aproape în aproape, până la partea
inferioară a sânului. Presiunea va fi dirijată spre exterior (faţa lateral ă a
grilajului costal).
^ Repetări: 3 mişcări de drenaj.
^ întoarcerea (returul): din partea mediostemală până la marginea laterală a
grilajului costal. 3 mişcări de retur pe bandă.
•> Zona inferolaterală a grilajului costal - Practicianul se va afia de
aceeaşi parte cu sânul de tratat. O Drenajul
^ Iniţierea: de la ganglionii mamari inferiori.
Traiect: până la marginea inferioară a coastelor. Se lucrează pe
benzi în exantai. cu cele două police. presiunea fiind dirijată spre
ganglionul mamar inferior.
Repetări: 3 ori. O întoarcerea
Iniţierea: din partea inferioară a grilajului costal spre ganglionul
mamar inferior. ^ Repetări: 3 ori.
Sandwich pe partea laterală a bustului - 3 drenaj / 3 retur.
• Final
1. pompajul ganglionilor mamari inferiori, mijlocii şi superiori;
2. pompajul axilar.
Se va trece apoi la partea opusă:
membrul superior; sânul.
Se va termina manevra printr-un pompaj al cisternei lui Pecquet (7ori) şi al
ganglionilor retroclaviculari (7 ori).
Obsenxiiie: Atenţie la un edem al braţului; va trebui mereu să se înceapă (3-4
şedinţe) cu manevrele pe partea opusă, înainte de a tace un apel eliberator.
III 4 5. DRENAJUL LIMFA TIC MANUAL AL PERETELUI
ABDOMINAL
Pacientul este în decubit dorsal.
Drenajul peretelui abdominal începe prin drenajul ganglionilor inghinali.
Presiunea, blândă şi prelungită, este orientată spre profunzime, adică către
lanţurile iliace. Mâna sau ambele mâini se aşează deasupra ganglionilor,
degetele peipendiculare pe căile de evacuare.
Manevrele asupra ganglionilor sunt urmate de cercuri cu degetele sau de
cercuri cu policele. Mâinile se deplasează spre regiunea ombilicală şi
realizează manevre de apel pe tot peretele abdominal. Presiunile întorc limfa
spre releele ganglionare inghinale.
Paliile laterale ale abdomenului sunt drenate oblic, spre interior şi în jos, spre
ganglionii inghinali superoextemi, în timp ce partea medioabdominală este
drenată spre ganglionii inghinali superointemi.
întoarcerea care urmează manevrei de apel este specifică regiunii
periombilicale. Pliul cutanat se realizează între ultimele falange ale degetelor
şi police. degetele se aplatizează de la auricular către index, relaxând pliul
cutanat. Presiunea realizată prin întoarcere este. evident, orientată spre releul
inghinal.
Manevrele degetelor sau policelui se repetă de la regiunea ombilicală până la
releul ganglionar, rulând limfa din aproape în aproape. Drenajul peretelui
abdominal se încheie prin drenajul ganglionilor inghinali.
1114 5 1 D R E N A J U L ABDOMENULUI - DESFÂŞUR.\RE O Pompajul
ganglionilor - 7 ori. O Pompajul cisternei lui Pecquet - 7 ori.
Pompajul ganglionilor lomboiliaci - 3 ori. Practicianul se va plasa în faţă.
înaintea spinei iliace anterosuperioare, îşi plasează degetele celor două mâini
pe regiunea paramediană şi realizează spre în jos (spre picioare) trei presiuni
blânde. Apoi, de partea opusă.
Drenajul abdomenului - Va începe pe portiunea stângă a colonului descendent,
spre a nu contraveni fiziologia intestinală. Practicianul se plasează la dreapta
subiectului. El trasează o linie de la ombilic spre extremitatea stângă a
abdomenului, determinând Punctul Stâng Superior. Manevre:
> Iniţierea: se plasează mâna dreaptă prin cel de-al 5-lea deget (marginea
cubitală) pe Punctul Stâng Superior, apoi se aşează mâna pe această primă
zonă şi se exercită o presiune orientată spre Punctul Median (cisterna lui
Pecquet).
> Traiect: descendent de la Punctul Stâng Superior spre P\inctul Stâng
Inferior, antebraţul practicianului se va afla paralel cu marginea extemă a
abdomenului. Practicianul, pe măsură ce manevra coboară, se va retrage în
acelaşi timp.
> Repetări: 3 ori.
> întoarcerea (în această porţiune) - de la Punctul Stâng Inferior către Punctul
Stâng Superior, presiunea orientată spre Punctul Median (Pecquet) - 3 cri.
O Drenajul Punctului Median şi al Punctului Stâng Superior
De la cistema lui Pecquet spre Punctul Stâng Superior poziţionarea şi
presiunile sunt identice aplicate de mâna dreaptă spre Punctul Stâng Superior -
3 ori.
> Intoarcera: identică cu manevrele precedente, presiunile dirijate spre cistema
lui Pecquet - 3 ori.
O Drenajul Pecquet şi al Punctului Drept Inferior - Practicianul, începând cu
această manevră va schimba mâna (va folosi mâna stângă).
> Iniţierea: va face aceleaşi manevre, ca şi pentru partea precedentă.
> Traiect: va coborî zona dreaptă a abdomenului până la Punctul Drept
(presiuni orientate spre Pecquet) - 3 ori.
Întoarcerea: de la Punctul Drept spre Pecquet - niancs re identice - presiuni
dirijate spre Pecquet - 3 ori.
întoarcerea tlnală: de la Punctul Drept la Punctul Stâng Inferior. Traiect: in
potcoavă, cu schimbarea mâinii la n i v e l u l cisternei l u i Pecquet.
Repetări: 3 mişcări dc retur._^_, .,.......
Drenajul pârtii mediane a abilnmenului - Practiciiuiul, tot în
dreapta subiectului, va folosi mâna dreaptă - „manevra lingurii"
Iniţierea: cisterna l u i Pecquet. Mâna se va aşeza, policele spre capul subiectului
şi se va ridica pe marginea cubitală a celui de-al 5-lea deget, exercitând o
presiune orientată spre Pecquet.
^ Traiect: până la marginea inferioară a abdomenului. Repetări. 3 ori.
^ Triunghiul: manevră v ibratoric spre Pecquet - 3 ori.
Pompaje tlnale:
1. pompajul lomboiliac - 3 ori;
2. pompajul cisternei lui Pecquet - 7 ori;
3. pompajul ganglionilor retroclaviculari - 7 ori.
4 6 D R K S A J I L LIMFATICMAM AL AL TFGl ME\TFL()R FFŢFI
POSTLRIOARF \ TRl XCIIIl l  I Şl ALE REGII Ml LOMBARE
f \ i c i e n t u l se a f l ă î n decubit ventral.
O Drenajul regiunii posterioare a trunchiului se realizează spre releele inghinale,
î n t i m p ce limfa regiunii lombare este evacuată spre releul inghinal. Este vorba,
deci, de un drena î n două direcţii opuse, c u m am constatat la faţa anterioară a
trunchiului.
Drenajul limfatic manual a l tegumentelor feţei posterioare a t r u n c h i u l u i
începe deci de la n i v e l u l ganglionilor a x i l a r i şi, mai precis, de la n i v e l u l
ganglionilor subscapulari. Presiunea este orientată spre vârt'ul piramidei axilare.
După câteva manevre repetate pe ganglioni, m â i n i l e părăsesc plică axilară.
Cercurile cu policele sunt limitate la regiunea dorsală preaxilară.
Cât de rapid posibil degetele însoţesc mişcările policelor în manevre
combinate de apel Cele două mâini se depărtează una de alta: una se îndreaptă
spre regiunea scapulară şi la baza cefei, cealaltă spre regiunea lombară.
Mâinile împing limfa spre releul axilar homolateral
Tegumentele spatelui sunt drenate spre ganglionii corespunzători. Se regăsesc
cele două direcţii opuse de drenaj în regiunea medio-dorsală similare celor
descrise în regiunea anterioară a toracelui şi abdomenului. Manevrele de apel
sunt urmate de manevre de întoarcere aproape de plică axilară.
Drenajul se încheie prin manevre de drenaj al ganglionilor.
O Drenajul limfatic manual al regiunii lombare
Pacientul în decubit ventral. Drenajul limfatic manual al regiunii lombare
începe prin drenajul ganglionilor inghinali.
Mâinile sunt orientate cu palmele în sus. Cercurile cu policele urmează
drenajului ganglionilor inghinali. Cercurile se efectuează pe masele laterale ale
regiunii lombare. Când suprafaţa drenată o permite, cercurile cu policele sunt
înlocuite de mişcări combinate ale policelor şi degetelor. Presiunile sunt
orientate spre releul inghinal.
Regiunea mediolombară este drenată spre ganglionii homolaterali. Policele
sunt paralele cu linia medio-dorsală şi realizează întoarcerea limfei, „stoca tă"
între degetele şi policele mâinilor, spre releul inghinal
Manevrele de apel sunt urmate de mişcări de întoarcere. Drenajul limfatic
manual al regiunii lombare se încheie prin drenajul ganglionilor inghinali.
O Remarca: Este inutil, atunci când este vorba de drenajul limfatic, trecând prin
releul ganglionar inghinal să se dreneze sistematic fosa retro -claviculară.
Există la acel nivel un anumit număr de colectoare şi de relee ganglionare între
regiunea de tratat şi fosa retroclaviculară: este inutil să s e urmărească
influenţarea acestei regiuni destul de distală prin drenaj direct.
m.4.6 1 DRENAJUL SPATELUI - DESFĂŞURARE
Spatele va şi fi împărţit în 3 nivele: 1. nivelul superior - separat printr-o linie
care va trece prin cei doi umeri;
2. nivelul intemiediar - printr-o linie care va trece prin vertebra a 12-a
toracală:
3. nivelul inferior - de la vertebra a 12-a dorsală la pliul fesier inferior.
• Pompajul ganglionilor retroclaviculari
Pompajul ganglionilor axilari - Acest pompaj se realizează cu practicianul la
capul subiectului, în picioare, cu mâinile în pliurile axilare, exercitând o
tracţiune şi o presiune în sus şi înainte - 3 ori.
Drenajul nivelului superior - Practicianul se va afla în dreapta
subiectului: el va face manevrele bilaterale prin d ouă pense formate
între police şi index, bilateral.
Drenajul: de la zonea scapulară extemă a trapezului până la vertebra a 4 -a
cervicală, presiunea orientată spre exterior (spre ganglionii axilari).
> Repetări: 3 ori.
^ întoarcerea: de la vertebra a 4-a la extremitatea scapulară a trapezului,
presiunile orientate spre exterior. Repetări: 3 ori.
Drenajul nivelului intermediar
Drenajul jumătăţii opuse practicianului - mergând de la spinoasele vertebrale
până la extremitatea externă a grilajului costal, între vertebrele a 7-a cervicală
şi a 12-a toracală.
Drenajul lateral - de la grilajul costal axilar la extremitatea inferioară a
grilajului costal - 3 drenaj / 3 retur.
r Drenaj: practicianul se atlă pe partea opusă zonei de lucru şi ya folosi cele
două police (ca la sân), trasând benzi ale zonei externe (zona pre -ganglionară)
spre spinoasele vertebrale, între a 7-a cervicală şi a 12-a toracală. Presiunile
orientate spre exterior. Repetări: 3 ori.
^ Întoarcerea: de la vertebre spre exterior, prin benzi a le policelor:
între a 4-a cer\ icală şi a 2-a toracală;
între a 12-a dorsală şi a 7-a cervicală. Presiunile orientate spre exterior.
Practicianul se va plasa apoi pe partea opusă şi va face aceleaşi manevre
pentru jumătatea de spate nedrenată.
• Drenajul nivelului inferior
O Drenaj bilateral pe pănile laterale şi inferioare ale regiunii lombare, spre
ganglionii inghinali. Practicianul se va întoaice spre picioarele subiectului.
Repetări - 3 ori.
O Drenajul primei jumătăţi - de la \ertebra a 12-atoracală la pliul fesier inferior
(cu excepţia zonei în potcoavă - sacrococcigiană). Drenaj şi retur - manevre
identice celor pentru nivelul intermediar. Presiunile orientate spre exterior.
<• Drenajul zonei î n potcoavă (sacrococcigiană) - din partea inferioară a pliului
interfesier.
> Drenaj special: se va face cu cele două indexuri. Presiunile în scară, dirijate
în jos.
> Repetări: 3 ori.
• Manevre finale:
1. întoarcerea laterală - pe benzi, până la ganglionii axiiari ( 3 retur):
2. pompajul ganglionilor axiiari ( 3 ori );
3. pompajul ganglionilor retroclaviculari ( 7 ori ).
Obsen-aiie: Drenajul spatelui are mereu indicaţie pentru relaxare şi inducerea
unei stări de bine. cu excepţia cazurilor cu fracturi de coaste, ca şi pentru
stările postoperatorii la care ajută resorbţia edemelor. Drenajul limfatic al
regiunii fesiere ajută resorbţia zonelor celulitice. Este nevoie să se facă multe
repetări pe aceste zone. pentru a obţine rezultate bune. Drenajul zonei în
potcoa\ă (sacrococcigiene) ajută resorbţia. în cazul hemoroizilor sau a altor
tulburări circulatorii în sfera anală
III 4 6 2 DRENAJUL LIMFATIC MANUAL AL REGIUNII FESIERE
Pacientul fiind în decubit ventral drenajul limfatic manual al regiunii începe la
nivelul ganglionilor inghinali. Cercurile cu policele drenează apoi feţele
exteme ale feselor. Când este posibil mişcările combinate se aplică pe fesa
propriu-zisă.
Trebuie să se ţină cont de faptul că 2/3 externe ale fesei sunt drenate pe cale
extemă spre ganglionii inghinali. în timp ce 1/3 intemă a fesei este drenată pe
cale intemă spre grupul ganglionar inghinal superointem.
Când cercurile cu policele sau ultmiele falange ale degetelor împing limfa 1 /3
inteme a fesei spre faţa intemă a fesei şi la rădăcina coapsei, se consideră
încheiat „masajul de apel". Manevrele de apel sunt urmate de manevre de
întoarcere. Drenajul limfatic manual al regiunii fesiere se încheie cu drenajul
grupelor superioare ale gangliomlor inghinali.
III 4 7 DRENAJUL LIMFA TIC MANUAL GENERAL
AL CORPULUI
Pacientul este întins pe spate, trunchiul uşor redresat. Drenajul limfatic manual
general al corpului începe prin manevre uşoare la nivelul foselor
retrcxlaviculare (10-15 cercuri cu degetele).
IJmiează manevrele de drenaj ale pieptului şi membrelor superioare care
începe la nivelul ganglionilor axilari. Manevrele de drenaj ale capului şi
gâtului pot preceda, uneori, drenaiul pieptului şi al membrelor superioare.
Mişcările de drenaj asupra ganglionilor inghinali realizează un apel nu numai
pe colectoarele peretelui abdominal, ci şi asupra limfaticelor membrelor
inferioare. Acestea vor tl drenate imediat după drenajul peretelui abdominal.
(Membrele inferioare sunt uşor ridicate în raport cu bazinul, aşezând perne sub
gambe).
Drenajul limfatic manual general al corpului se încheie prin manevre pe faţa
posterioară a trunchiului, pacientul tlind culcat pe burtă (decubit ventral).
Durata totală a drenajului limfatic manual general nu trebuie să depăşească trei
sferturi de oră. Este recomandabil ca pacientul să rămână în re paus câteva
minute după drenajul manual.
1 1 1 4 7 1 DERl LAREA ÎNLÂNŢUITÂ A MANEVRELOR
DE DRENAJ
O Drenajul limfatic al feţei se face mereu împreună cu cel al gâtului. O
Dienajul limfatic al membiTilui superior se face mereu bilateral
împreună cu toracele anterior (bustul / pieptul). O Drenajul abdomenului se
poale face singur.
o Drenajul limfatic al membrelor inferioare se face bilateral (faţa anterioară şi
posterioară) şi mereu, cu drenajul prealabil al abdomenului.
O Spatele şi regiunea fesieră se drenează cu abdomenul în anumite cazuri.
I I I 4 8 CONCLUZII ASUPRA METODOLOGIEI DRENAJULUI
LIMFATIC
• Drenajul ganglionilor limfatici
Ganglionii limfatici sunt localizaţi în regiuni bine defmite ale corpului, fiind
în general grupaţi în ..relee". Mărimea lor variază între un bob de orez şi o
măslină. Fonna lor este ovală.
O Definire: drenajul ganglionilor urmăreşte golirea conţinutului lor prin
presiuni repetate, lente şi de intensitate slabă.
TEHNICA mâna este culcată pe releul ganglionar. degetele sunt
peipendiculare pe vasele eferente. Degetele. în extensie pasivă, trag pielea şi
ganglionii subiacenţi. în timp ce presiunea uşoară asigură evacuarea limfei.
Ritmul manevrelor este de 2-3 la 1 0 secunde. ..Buzunarele" de limfa
reprezentate de ganglioni se golesc foarte lent. Mişcarea lentă şi uşoară a
mâinii se repetă de cea 12 ori pe flecare gnjp ganglionar.
• Drenajul „de apel" (asupra colectoarelor)
Colectoarele limfatice însoţesc. în general, reţeaua venoasă. Ele sunt adesea
numeroase. Rolul lor este acela de a drena limfa. în prealabil recoltată de
capilare. Colectoarele limfatice ale membrelor se varsă în releele ganglionare.
O Definire: drenajul de apel se realizează pe colectoarele de evacuare, în aval de
regiunea de drenat. Scopul acestei manevre este ac ela de a goli colectoarele,
realizând ..o aspiraţie" la nivelul regiunii de drenaj. TEHNICA mişcarea
mâinii relaxate umiăreşte mişcarea de circumducţie a umărului. Presiunea
uşoară se instalează şi creşte, apoi scade şi se anulează. Trebuie reţinut că.
contactul mâinii cu corpul pacientului începe întotdeauna proximal şi se
tennină distal, pe parcursul fiecărei manevre de apel.
o Poziţia mâinilor: degetele sunt perpendiculai'e pe vasele limfatice pe care le
stimulează prin presiune.
O Intensitatea presiunii: presiunea urmăreşte să stimuleze limfaticele superficiale
hipodermice. Presiunea degetelor trebuie să fie resimţită la nivel subcutanat,
adică ea trebuie să rămână uşoară. Măsurătorile ne -au arătat că presiunea nu
trebuie să depăşească 40-50 mm Hg.
O Ritmul manevrelor: influenţa manevrelor a fost pusă în evidenţă în cursul
limfografiilor realizate la om. Manevrele trebuie să se realizeze foarte lent, la
un ritm de ± 3 manevre la fiecare 10 secunde. Circulaţia limfatică foarte lentă
este considerabil activată prin aceste manevre.
O Repetarea manevrelor: experienţele au dovedit că sunt necesare repetări de mai
multe ori pe acelaşi loc, înainte de a deplasa mâinile. Este necesar uneori să se
repete manevra de 2, 3 sau 4 ori pentru a deplasa coloana de limta. De preferat
este repetarea de 4-5 ori a manevrei pe acelaşi loc înaintea deplasării mâinii.
Stimularea colectoarelor începe de la rădăcina membrelor (după ce s -au drenat
releele ganglionare) şi mâinile se deplasează apoi progresiv spre regiunea de
drenat.
• Drenajul de „resorbţie'^
Drenajul de „resorbţie" nu se practică decât în cazul edemelor. Edemul
periferic invadează ţesuturile care se află între denn şi fascia superficială
(fascia musculară). Efectele tehnicii de drenaj limfatic manual de „resorbţ ie"
au fost dovedite experimental. Lichidul excedentar este ..împins" progresiv din
spaţiul interstiţial spre capilarele limfatice, prin care limfa va fi încet orientată
spre colectoare.
Definire: drenajul limfatic de resorbţie se realizează la nivelul zon elor
infiltrate. Această manevră face să treacă lichidele interstiţiale în capilarele
limfatice. Acestea transportă apoi limfa către colectoare. Descriere: manevra de
resorbţie succede imediat manevrelor de apel, la limitele fracţiunilor în aval
ale edemului şi ale regiunilor neinfiltrate. Mâna relaxată unnează manevrele
induse de circumducţia umărului. Presiunea exercitată în timpul manevrei
începe distal şi se încheie proximal. Presiunea, în timpul manevrei, se
orientează spre colectoare. Dacă edemul este important, este
118 convenabil să fie „fragmentai pe parcursul manevrelor de resorbţie, adică
să tle drenat progresiv, din aproape în aproape, până când tot edemul se va
drena. O Poziţia mâinilor: mâinile înglobează edemul în totalitate. Dacă acest
luciTi nu este posibil, trebuie înglobat în totalitate fragmentul de edem pe care
dorim să-l drenăm. Presiunea este orientată spre colectoare. Manevrele trebuie
să fie lente. Se pare că faza cea mai importantă a manevrei este relaxarea
presiunii. în momentul în care capilarele şi-au redobândit calibrul iniţial. Nu
trebuie deci să minimalizăm această fază a relaxării presiunii. Dacă presiunea
propulsează limfa capilarelor către colectoare, relaxarea permite capilarelor să
se umple din nou. Succesiunea manevrelor se face într-un ritm de ± 3 manevre
la fiecare 10 secunde.
•> Indicaţii generale:
faza iniţială de tratament în toate formele de edem de origine venoasă.
cardiacă sau limfatică- cu excepţia edemului elefantiazic congenital în care nu
există căi limfatice, şi nu pot fi deci stimulate: tratamentul proceselor
inflamatorii cu nivel proteic înalt; perioada pre - şi postoperatorie la implantul
grefelor cutanate: tratamentul leziunilor cutanate: drenajul limfatic manual al
pielii şi ţesuturilor subcutanate accelerează procesul de regenerare: tratamentul
tulburărilor trofice distale ale membrelor, consecutive insuficienţelor arteriale
sau venoase. Drenajul limfatic are. în acelaşi timp. un efect relaxant. Ritmul
lent
al manevrei, asociat blândeţii execuţiei, creează condiţiile relaxării fizice
şi psihice a pacientului.
<• Contraindicaţii generale: se limitează, mai ales. la procesele infecţioase
grave, ca şi la recidivele metastatice care reprezintă contraindicaţia cea mai
clară. în acest moment.
Sfaturi practice
Durata medie a unei şedinţe de drenaj limfatic variază după nivelul de
execuţie: între 25 minute (faţa) - 40 minute (membre), până la 2 ore şi 30
minute - drenajul limfatic general. _
IV 1 METAMERUL ŞI ORGANIZAREA METAMERICĂ
în toate metodele retlexoterapice. elementul de bază rămâne metamerul sau
metamerele corespunzătoare regiunii sau organelor interesate. Trebuie mereu
să se ţină cont de elementul iniţiator şi de răspunsul posibil sau dorit, tară să se
uite că toate structurile sunt intim legate în metamer. Structurile somatice şi
viscerale pot interfera unele cu altele, şi antrena reacţii neaşteptate sau
nedorite.
Metamerul tipic este organizat în jurul unui segment de măduvă a spinării, el
însuşi definit de emergenţa rădăcinilor ventrale şi dorsale drepte ş i stângi.
Toate structurile anatomice dependente de acest segment spinal fac parte din
metamer. Astfel, vom găsi un dermatom corespunzător la piele, un miotom
(muşchi), un sclerotom (oase şi articulaţii), un angiotom (vase), un viscerotom
(viscere). Limitele elementelor somatice ale metamemlui sunt bine definite, în
vreme ce elementele \iscerale sunt. în general, mai puţin precizate. Neurotomul
cuprinde ansamblul structurilor nervoase cerebrospinale şi autonome; trebuie
precizat că inervaţia parasimpatică (transmetamerică) se află în parte la
originea alinierii defectuase, a viscerotomului.
Această organizare metamerică. structură de bază a embrionului, se regăseşte
foarte bine în regiunea dorsală şi regiunea toracică a adultu lui. Din contră, ea
se modifică la nivelul membrelor, fiind de aceea nevoie de o cunoaştere
perfectă a dispoziţiei radiculare senzitive, motorii şi autonome, pentru
aplicarea corectă a metodelor reflexoterapice.
Elementele indispensabile pentm aplicarea masajelor reflexe sunt: demiatomul.
miotomul. angiotomul şi viscerotomul.
Diferenţele în cartografierea demiatoamelor nu reprezintă decât traducerea
zonelor de acoperire periferică a teritoriilor rădăcinilor spinale. Aşa cum a
dovedit experimental Shen*ington. trebuie secţionate trei rădăcini succesive,
pentru a obţine un teritoriu de anestezie completă. în sens invers, putem spune
că o rădăcină dorsală şi deci un segment spinal
primeşte fibre din demiatoamele supra- şi subiacente. De aceea, preferăm o
reprezentare care să traducă limitele extreme ale acestor teritorii, după datele
clinice.
Cât priveşte miotoamele şi angiotoamele. teritoriile lor sunt şi mai puţin
precise, cel puţin pentru unii dintre noi. Limitele indicate sunt teritoriile
maximale descrise la om, în urma studiilor deficitelor traumatologice şi a
disecţiilor de fineţe pe cadavru. Variaţiile nu sunt foarte importante. In ceea ce
priveşte viscerotoamele. studiile s-au realizat pomind de la schema anatomică
a omului, de la experimentul animal şi de la observaţia clinică. în acest caz,
limitele sunt mult mai puţin precise; constanţa zonelor reflexogene şi a
durerilor referite de la anumite viscere a pennis descrierea de zone de extensie
senzitivă şi a pemiis precizarea mai bună a anumitor limite.
IV.2. ORGANIZAREA REFLEXĂ
Reflexul cuprinde un gmp constant de stmcturi: receptoml -neuronul aferent
(sau sezitiv) - releul unic sau multiplu la nivelul centrilor nervoşi - neuronul
eferent (sau motor) - efectorul. După numărul sinapselor, reflexul va fl ma i
complex şi răspunsul va putea fl modulat în detrimentul specificităţii sau
rapidităţii sale.
Este posibil să se scurteze sau să se suprime o portiune nervoasă a acestui
reflex, fie receptor-neuron aferent, fie neuron eferent-efector. Această
particularitate pemiite lărgirea cadrului reflexului pur nen os la cel de reflex
neuroumoral sau neurohomional, sau permite inversarea reflexului
umoronervos; de exemplu, modificările compoziţiei chimice a sângelui
stimulează arm postrema, putând determina răspunsuri refie.xe nervoase, cum
ar fi vomismentele.
Receptorii şi efectorii pot fi somatici sau viscerali, şi astfel se pot fonna bucle
reflexe somato-viscerale sau viscerosomatice, numite uneori
cutimusculoviscerale sau visceromusculocutanate. Indiferent de care a r fi.
sinapsa rămâne elementul primordial ale cărei proprietăţi vor condiţiona
caracteristicile reflexelor.
Proprietăţile sinapselor spinale
Cunoaşterea lor este indispensabilă înţelegerii modului de funcţionare
a diferitelor reflexe şi deci a diferitelor tehnici de retlexoterapie. O
întârzierea sinaptică
Trecerea impulsului ner\os printr-o sinapsă, sau întârzierea sinoptică este de
ordinul 0,5 - 1 m sec. în sistemul nervos central al mamiferelor. Numărul
sinapselor de-a lungul unei căi nervoase va putea deci fi estimat prin
întârzierea răspunsului retlex polisinaptic. O Convergenta, divergenţa, calea
fmală comună
Un singur motoneuron primeşte aferente foaile variate şi foarte numeroase,
estimându-se la cea 40.000 numărul contactelor sinaptice ale unui motoneuron
spinal la om. La acest motoneuron converg deci eferenţele. Dimpotrivă, un
singur axon emerge de la acest neuron şi reprezintă elementul de bază al căii
fmale comune. In sens invers, un singur neuron eferent poate avea contacte
sinaptice cu mai mulţi motoneuroni. şi vorbim atunci de fenomenul de
divergenţă. O Facilitarea, ocluzia, nivelul subliminar
LIovd a arătat că motoneuronii sunt grupaţi în pool-un care primesc aferente
specifice, dar că unele dintre acestea primesc aferent e specifice pentru două.
sau mai multe pool-v\x\. Acest grup ar putea. deci. răspunde în anumite
condiţii, la unui sau altul dintre pool-xxn. Acest grupaj de neuroni se numeşte
nivel (ciucur) subliminar: după intensitatea, durata şi momentul stimulării,
răspunsul său \ a putea varia. Pentru o stimulare rapidă şi slabă, a lui ..a", va
răspunde singur grupul A; şi la fel pentru stimularea lui ..b". Dimpotrivă, o
stimulare, de asemeni, scurtă şi slabă, dar simultană a lui „a" şi „b" detemiină
un răspuns A+B+C, pool-\\\ C, nivelul subliminar, va fi deci sediul unei
facilitări. Dacă stimularea este puternică în ,.a". se obţine un răspuns maximal
A+C. antrenând deci activarea pool-\x\\x\ C; se va întâmpla la fel pentru
stimularea „b"; dar stimularea foile a+b va determina un răspuns slab. tară
participarea nivelului subliminar, care devine, în acest caz. sediul unei ocluzii.
Facilitarea şi ocluzia sunt, deci, fenomene antinomice. In ceea ce priveşte
masajul retlex. putem întrevedea de aici importanţa tipului de stim ulare şi a
intensităţii sale, pentru a pune. funcţie sau nu nivelul sub liminar.
o Facilitarea şi inhibiţia în sisteme monosinaptice
Aceste proprietăţi vor inteiAcni în sinergiile şi antagonismele musculare.
Fiecare dintre /?oo/-urile de motoneuroni destinaţi unuia dintre capetele
bicepsului primeşte eferente IA de la doi nervi motori. Acest dispozitiv
pennite înţelegerea faptului că stimularea fibrelor IA de către un singur nerv va
facilita muşchii sinergici.
în mod invers, stimularea acestor fibre IA va antrena o inhibiţie a
motoneuronilor antagonista cu o întârziere de 0.5 m sec. corespunzând eludării
unei sinapse suplimentare, acesta fiind principiul inervaţiei reciproce enunţat
de Sherrington.
Inhibiţia diferă de ocluzie. în sensul că nu este vorba de funcţionarea
anterioară a neuronului în cauză, ci de prezenţa eferenţelor inhibitorii, atunci
când ocluzia corespunde perioadei refractare a anumitor neuroni deja activaţi
de eferente excitatorii. O Facilitarea şi inhibiţia în sisteme polisinaptice
în aceste sisteme răspunsul este mai complex şi de mai lungă durată.
Multiplicarea releelor antrenează o dispersie temporală şi deci un efect de
facilitaie sau de activare mai lung.
Lanţurile neuronale multiple cresc varietăţile de răspuns ca fonnă. intensitat e.
întârziere şi durată. Lanţurile închise sau recurente, constituind o variantă
specială esenţială, permit fenomenul de retroacţiune sau feed-back. Această
retroacţiune poate fi negativă, dacă ultimul neuron este inhibitor, sau pozitivă,
dacă este excitator.
Reflexele mosinaptice şi polisinaptice
Reflexul elementar monosinaptic este elementul cel mai simplu la care
răspunsul va fi mereu identic. La om nu-l regăsim decât în reflexul miotatic.
Pretutindeni, unul sau mai mulţi intemeuroni se intercalează într e neuronul
aferent şi neuronul eferent. realizând un reflex polisinaptic. După numărul
sinapselor, răspunsul său va pierde \iteză. dar \ a putea fl modulat.
Folosirea unuia sau a altui tip de reflex în metodele terapeutice antrenează
anumite limite pentru tehnică. Astfel va fi inutil să se repete mai mult de 4 -10
ori o manevră care antrenează un reflex miotatic.
Prezenţa intemeuronilor intersegmentari şi comisurali va pennite obţinerea
unor răspunsuri heterotopice (intersegmentare şi controlaterale). în ciud a
complicaţiei circuitelor nervoase şi a varietăţii răspunsurilor. 126
aceste acţiuni reflexe rămân elementar homotopice (homosegmentare) sau
heterotopice. adică în cadrul centrilor primari spinali şi al nucleilor nei^ilor
cranieni, în relaţie directă cu sistemul nervos periferic.
Reflexele suprasegmentare
Reflexele suprasegmentare, adesea denumite supraspinoase, ceea ce elimină
nucleii nervilor cranieni. fac să intei-vină obligatoriu centrii primai! de origine
ai neuronilor periferici.
Răspunsurile sunt cu mult mai complexe: astfel, ele pot fl mai bine adaptate,
dar sunt mai difuze, mai puţin rapide şi mai puţin specifice. Găsim şi un
oarecare număr de răspunsuri neuroumorale şi neurohoimonale.
Datorită acestui etaj suprasegmentar se produce cea mai mare pa rte a reacţiilor
generale consecutive şedinţelor de terapie manuală reflexă. Cât despre
reflexele condiţionate. în ciuda importanţei şi valorii lor în viaţa cotidiană, ele
nu participă decât indirect în aceste metode terapeutice.
Reflexele patologice
In domeniul reflexoterapiei, reflexul patologic poate fi semnalul de alamiă.
direct sau indirect, dar el poate fi. de asemeni, elementul vizibil, de mică
importanţă patologică prin el însuşi, dar relevând o tulburare profundă şi
ascunsă.
Din punct de vedere general, semnalul de apel va fi cutanat şi/sau muscular,
din punct de vedere somatic, cel mai adesea cu o participare vasculară, şi
mono- sau poliorganic. din punct de vedere visceral.
Astfel. Head a descris semnele reflexe viscerocutanate şi MacKenzie reflex ele
visceromusculare. Pe lângă acest sistem fundamental, evantaiul s -a lărgit şi se
ştie actualmente că oricare structură a metamerului poate acţiona asupra
oricărei alteia. Astfel, există reflexe visceroviscerale şi somato -somatice
alături de sistemul original viscerosomatic.
In plus, Kohiraush. de exemplu, crede că modificările tisulare corespund unei
reacţii refiexe şi că, printr-un proces dcfeed-back negativ, ele întreţin ulterior
tulburările care detemiină durerile viscerale. în sfârşit, modificările t isulare de
origine reflexă nu dispar întotdeauna după vindecarea tulburării care le -a
declanşat; se poate. deci. concluziona că o tulburare reflexă persistentă. în
raport cu un organ, ar putea întreţine o tulburare funcţională, tară să fie în
contact cu organul.
Aceasta se poate explica prin câmpurile de iritaţie ale lui Hansen şi Schliack,
care pot fi puse în paralel cu organizarea nivelelor (ciucurilor) subliminare ale
lui Lloyd.
Reflexe monosinaptice Reflexe polisinaptice
Reflexul miotatic (sau reflexul Reflex exteroceptiv (sau heteroreflex
proprioceptiv al lui Sherrington, sau Hoffmann)
autoreflexul lui Hoffmann)
0 durata reflexului scurtă, indiferent 0 durata reflexului mai mare, depinde
de intensitatea de excitaţie de intensitatea de excitaţie

0 puţin importantă sumaţia 0 importanţa sumaţiei temporale care

temporală, atunci când ea există se poate întinde pe mai multe secunde

0 acţiune segmentară şi homolaterală 0 acţiune plurisegmentară şi adesea

bilaterală
0 oboseşte greu 0 oboseşte rapid

0 se adaptează greu 0 se adaptează rapid

0 cel mai adesea involuntar 0 perceput conştient de cele mai

(inconştient) multe ori
0 prag de excitaţie mai scăzut 0 prag de excitaţie ridicat

0 subordonat formei de excitaţie în 0 efectul reflexului depinde mult mai

limita în care aceasta variază puţin de natura excitaţiei

IV 3 INTERPRETAREA ZONELOR D L REROASE

Zona dureroasă prezintă un interes dublu pentru masajul reflex şi pentru
diversele metode de reflexoterapie. având o valoare semiologică cu implicaţie
în diagnostic, şi un interes terapeutic reprezentând sediul acţiunii terapeutice.
Clasificarea durerilor O Durerea spontana şi durerea provocată
Această primă diferenţiere este esenţială pentru terapeut, deoarece, în primul
caz, pacientul va semnala durerea, în timp ce în cazul durerii provocate
terapeutul trebuie să o facă să apară printr -o manevră oarecare: presiune,
netezire, palpare-rulare etc.
Durerea spontană este supraliminară prin definiţie, dimpotrivă, durerea
provocată este infraliminară şi apare prin asocierea unei stimulări, în mod
nomial ne-nociceptivă. care pennite atingerea pragului de excitaţie şi deci face
să apară semnalul dureros. O Durerea locală, la distanţă, referită
Chiar dacă durerea este spontană sau provocată, trebuie să se precizeze
originea ei.
Durerea locală sau locoregională nu prezintă dificultăţi majore, chiar dacă
precizarea structurii sau a structurilor interesate nu este întotdeauna evidentă.
Dar, în toate cazurile, trebuie să putem diferenţia o durere la distanţă de o
durere referită.
Durerea la distanţă are originea la nivelul unei rădăcini sau trunchi nervos,
adică leziunea cauzală irită anumite dendrite ale fibrelor aferente, dând
subiectului impresia unei dureri localizate într -un teritoriu cutanat
corespunzător, care poate fi uneori foarte depărtat: aşa se întâmplă şi atunci
când un conflict disco-radicular antrenează o durere la distanţă în spaţiul
popliteu. pe faţa laterală a gambei, la nivelul piciorului etc.
Durerea referită va pune mereu în funcţiune un circuit nevraxial şi importanţa
sa este majoră în tehnicile de reflexoterapie. Stimularea unui nerv visceral, a
unui nerv somatic va putea declanşa o durere referită în orice teritoriu al
metamerului. De exemplu, o atingere vasculară va antrena o stimulare a
segmentului medulai- T7, unde converg alte fibre aferente somatice. Acest
segment transmite la etajele superioare, prin tractul spinotalamic, influxurile
nociceptive. Astfel, cu o oarecare stimulare viscerală, subiectul va putea
resimţi o durere în teritoriul ramurii dorsale sau al ramurii anterolaterale a
celui de-al 7-lea nerv toracic. O cauză viscerală poate detennină o durere
somatică, şi invers.
Alte efecte spontane şi provocate, la distanţă şi referite
Aceleaşi mecanisme pot explica şi alte efecte, pe lângă durere. Se pot întâlni
reacţii vasculare, dermice, musculare etc. De exemplu, un
dermatografism mai intens apare în dermatomul afectat, sau masajul
superficial antialgic poate provoca o contractură reflexă. Aceste efecte sunt
uneori puţin evidente, şi, în general, puţin utilizate, cu excepţia câtorva tehnici
folosite în masajele reflexe.
Puncte maximale
Acest termen, propus de Head, este frecvent folosit pentru a indica o zonă de
rezistenţă foarte înaltă şi/sau mult mai dureroasă. Aceste puncte au o mare
valoare semiologică şi terapeutică. In funcţie de metodă, aceste puncte se
folosesc la început sau la sfârşit, se stimulează uşor. foarte intens, sau de loc.
Ele corespund adesea unor reliefuri osoase sau musculare, zonelor prin c are
fasciile sunt traversate de diverşi nervi, sau corespund unor dureri locale, la
distanţă sau referite. Kohlraush le dă definiţia unnătoare: benzi în sensul
longitudinal al muşchilor, lungi de câţiva centimetri şi înguste cât un fir de
pai. Acestea pot atinge grosimea unui creion. Aceste zone corespund ..sforilor"
descrise în masajul din medicina tradiţională chineză.
Aceste puncte, baza a numeroase tehnici, trebuie căutate mereu cu
minuţiozitate şi interpretate în cadrul organizării nervoase a indi \ idului.
IV A STUDIUL ANALITIC AL DIFERITELOR METODE
Putem tl tentaţi să clasificăm diferitele metode în funcţie de locul lor de
aplicaţie: pielea şi ţesutul conjunctiv; muşchiul, osul. periostul şi articulaţiile;
sau după efectul obţinut local sau la distanţă. în realitate, multe tehnici
folosesc mai multe planuri de acţiune şi au. în acelaşi timp, efecte locale şi la
distanţă. De asemenea, este preferabil să clasificăm aceste tehnici în masaje
reflexe şi mixte, metode reflexe mioarticulare şi metode diverse f olosind
parţial / mai puţin mecanisme reflexe.
IV 4.1. MASAJE REFLEXE
IV 4. I I MASAJE SUPERFICIALE
Metodele au în comun acelaşi teritoriu de acţiune: pielea în ansamblul său. Se
poate preciza şi că direcţia masajelor unnăreşte cel mai adesea liniile cutana te
de chvaj (linia lui Langer, a lui Simon sau a lui
Berniinghofty care indică direcţia tensiunii elastice a pielii şi care s -ar datora
distribuţiei particulare a fasciculelor conjunctive.
IV.4.1.1.1. MASAJUL ŢESUTULUI CONJUNCTIV
(BINDEGEWEBSMASAGE), DUPÂ DICKE
Această metodă este caracterizată prin acţiunea sa reflexă la distanţă, pornind
de la întinderi progresive. în timp şi spaţiu, ale ţesutului conjunctiv. Doar
lucrul asupra dermatomului permite influenţarea ansamblului de stmcturi ale
metamerului. Efectul este, deci, întotdeauna homotopic. dar el poate deveni
heterotopic. Anamneză şi examinarea vizuală permit determinarea zonelor
afectate; palparea superficială şi profundă precizează tensiunile. împăstările şi
punctele dureroase, indispensabile pentru alegerea zonelor de tratat şi a
tehnicilor cele mai indicate.
TEHNICĂ
Tehnica se caracterizează prin utilizarea a două degete (medius şi inelar),
precizia traseului de întindere, lentoarea mişcărilor, repetarea manevrei şi
adaptarea la reacţia tisulară a subiectului.
Dermul: mâna aplicată, presiune uşoară, tracţiune lungă şi puţin
intensă.
Ţesutul sub-cutanat: degetele perpendiculare, apăsând prin marginea lor
radială, tracţiuni mai puţin lungi şi mai apăsate. Ţesutul profund: degete
peipendiculare. apăsând prin marginea lor cubitală. tracţiuni intense, scurte,
tăioase.
Metoda nu interesează decât ţesutul conjunctiv lax superficial şi, în particular,
acela al dermatoamelor din metamerele neafectate sau desensibilizate de o
acţiune la distanţă care face să dispară punctele maxime. Trebuie evitate
ţesuturile edemaţiate corespunzând stadiului acut. dermatografismul şi senzaţia
de „tăietură". Subiectul poate fi aşezat sau culcat (decubit lateral, ventral sau
dorsal); se începe mereu prin construirea bazei lombosa crate. la care putem
adăuga celelalte zone; întinderile pe faţa ventrală (regiunea pectorală şi
abdominală) vor completa această secvenţă.
Durata unei şedinţe creşte progresiv de la 15 la 30 minute, şi ea este urmată de
un repaus obligatoriu de o jumătate de oră. Nu trebuie să depăşim 20 de
şedinţe.
EFECTE, INDICAŢII Şl CONTRAINDICAŢII
Această metodă va antrena efecte loco-regionale. mai ales de tip
parasimpaticomimetic. în cursul masajului sacrat. şi mai ales de tip
simpaticomimetic, în cursul masajului ventral; cât despre efectele generale, ele
se vor manifesta, mai ales ca o descărcare-relaxare.
Contraindicaţiile sunt mai ales afecţiunile acute: cât priveşte indicaţiile, ele
sunt destul de largi şi variate: pregătire şi reeducare, efectul sedativ local sa u
general, dureri excluzând ca etiologic infecţiile, tulburări vasculare şi trofice,
tulburări funcţionale ale diverselor aparate.
Bazată pe simptomele reflexe algice inerente oricărei disfuncţii şi pe
cercetarea iniţială a metamerelor atinse şi a punctelor maxime, tehnica lui
Elisabeth Dicke dă o atenţie cu totul particulară ţesutului conjunctiv lax:
constatând prevalenta perturbărilor la acest nivel în cazurile acute, actuale sau
recente şi un răspuns global, adică al întregului metamer. ca urmare a
întinderii strict dermice. Ea adaugă o noţiune, cu totul personală la acea \reme.
a posibilităţii de acţiune la distanţă: constatând agravarea durerii la ni \elul
punctelor maxime, ea le tratează pe acestea la început şi reacţiile neg ative
consecutive sau prea violente ale pacientului, fie imediat fîe după şedinţă; ea a
întreprins un tratament iniţial în afara acestor regiuni şi a obţinut astfel
rezultate rapide, dar reacţii nefavorabile din partea pacientului şi t^ră recidivă
a tulburărilor. Acest lucru la distanţă, antrenând o desensibilizare a
metamerelor atinse şi dispariţia punctelor maxime, permite deci tratarea
acestor zone desensibilizate. tară pericolul reacţiei de feed-back sau a
..Uansferului reflexelor", despre care vorbea Dalicho. Acest U-atament
specific va elimina tensiunile tisulare încă subsistente şi va elibera complet
toată zona. După detenta dermică, întinderile se vor adresa ţesutului
subcutanat. Autoarea nu foloseşte întinderea stratului fascial (ţesutul
conjunctiv organizat) decât în cazuri foarte precise, unde se întâlnesc stimuli
foaite puternici, ca în cazul tratamentului amenoreelor. de exemplu. La acesta
se adaugă noţiuni de precizie ale traiectului de întindere, a lentorii şi repetării
manevrei- ale sensibilităţii tactile acutizate, precedând răspunsul ţesutului:
crisparea (încordarea) sau detenta (relaxarea), ceea ce permite o adaptare
constantă a întinderii la reacţia tisulară şi. în acelaşi timp, la reacţia
subiectului.
Pauza este obligatorie după flecare şedinţă şi numănil şcdiriţelor nu va depăşi
niciodată 20. Durata şedinţelor a tl dc 15-20 minute, pentru primele, de 30
minute, ultenor. Tratamentul este Întotdeauna progresiv, atât în timp. cât şi în
spaţiu, şi dozajul, fapt extrem de impimant. este strict indi\iduali/iu. permiţând
o interpretare prognostică continuă şi exactă a reacţiei imediate şi ulterioare a
fiecărui pacient.
O altă caracteristică a tratamentului, după Dicke. este aşa -numita ..construcţie
de ba/ă"': adică, lucrul iniţial al regiunilor sacrată şi lombară, întotdeauna
bilateral, exceptând cazul când una din păili este atinsă, ca in cazul unei
sciatici, de exemplu, când urmează întinderi, zise echilibrate, care se fac pe
faţa anterioară a corpului, pe pectorali şi pe abdcMuen. Aceste întinde ri
echilibrante au ca scop supnmarea de la începui, a tensiunilor reflexe, care s -ar
putea produce în aceste regiuni, ca urmare a lucrului exclusiv al regiunii
posterioare a corpului, aşa cum a experimentat Dicke. Această construcţie de
bază se face o dată sau de două ori pe şedinţă, ca tratament unic. până se
obţine detenta (relaxarea) generală a pacientului. Efectele primelor şedinţe,
adică relaxarea, calmarea durerilor, chiar la distanţă tală de câmpul de
aplicaţie şi recuperarea stării de bine. se pot explica prin predominanţa
reacţiilor vagale obţinute (OUensmeier & Schiiack). care favorizează
reechilibrarea stării neuro\egetative şi deci a reacţiilor postagresixe adecvate
(Selve & Laborit). Lucrul iniţial şi aceste efecte terapeutice permit tratamentul
crizelor acute: în astm. nevrite. migiene, de exemplu.
întinderea ţesutului conjunctix lax se obţine plasând două degete, mediusul şi
inelarul, pe piele şi după o deplasare a ţesutului până la extensibilitatea
maximală, se dezvoltă mişcarea, urmărind un traseu precis, cu ajutorul unei
abducţii a cotului, până atinge cea mai mare elasticitate posibilă:
pentru întinderea dennului. se pun degetele pe faţa palmară, mâna pe suprafaţa
palmară, paralel cu planul dermic: se lucrează numai cu pulpele celor două
degete. Se va obţine o întindere largă, lungă şi de intensitate slabă:
pentru întinderea ţesutului subcutanat, trebuie redresate uşor degetele şi se
foloseşte marginea radialâ a acestora. Întinderea va tl mai puţin largă şi mai
intensă; cazul stinuddrii foarte intense, căutarea anumitor manevre, ca în situaţia
amenoreelor, de exemplu, se va folosi marginea cubitală a
degetelor. întinderea va fi, în aceste condiţii, foarte intensă, foarte scurtă şi
tăioasă.
întinderile se evită când ţesutul este tumefiat, semn al unei stări acute, sau
dacă pacientul prezintă după întindere o senzaţie dureroasă sau dezagreabilă.
Dermatografismul corespunde, după Dicke. unei atingeri a metamerului.
atingere cu atât mai importantă, cu cât dermatografismul este mai elevat, şi
obligă la revizuirea examenului zonal iniţial. întinderea ţesutului conjunctiv
lax. după Dicke. nu poate determina senzaţia de tăiere, care semnifică
atingerea metamerului sau o intensitate prea mare a manevrei de întindere.
Tratamentul se face din poziţie aşezată, decubit lateral ventral sau dorsal:
aceasta depinde de starea pacientului, adică de suferinţa sa. de fatigabilitate.
de tensiunea arterială. Toate durerile vertebrale, tulburările la nivelul
şoldurilor se tratează în decubit lateral sau \entral. membrele inferioaie în
decubit dorsal. Tratamentul se face progresiv, în diferite etape, sau
..succesiuni"(serii). care se adaugă construcţiei de bază, pe măsura instalării
detentei tisulare.
In sens cranial (ascendent), vom avea succesiunea I - lucrul regiunii toracice
inferioare, posterioare şi anterioare, până la nivelul celei de -a opta vertebre
toracice succesiunea a Il-a - lucrul regiunii toracice superioare, pornind de la a
opta vertebră toracică, până la ni\ elul celei de-a şaptea vertebre cervicale şi
cuprinzând, urmărind afectarea, regiunea posterioară. pe cele două părţi sau pe
o singură parte, regiunile scapulare şi axilare şi regiunea anterioară; şi. în
sfârşit, succesiunea a lll-a - care cuprinde lucrul la nivelul cefei. Succesiunile
11 şi 111 sunt foarte importante în tratamentul tulburărilor membrului
superior, inenat, pomind de la nivelul vertebrelor toracice superioare şi
cervicale; ti-atamentul membmlui superior este adesea accesor, ameliorarea
venind, în mod esenţial, de la lucrul pe aceste metamere. în tulburările
membrului inferior. ineiTat, pomind de la metamerele lombare şi sacrate.
întreaga atenţie a terapeutului este reţinută de construcţia de bază: după
ameliorarea obiectivă şi subiectivă, se avansează spre niv elul afectării,
eliberând apoi regiunea trohanteriană şi coapsa, apoi genunchiul, gamba şi la
sfârşit piciorul.
IV.4.1.1.2. MASAJUL ŢESUTULUI CONJUNCTIV
(BINDEGEWEBSMASSAGE). DUPÂ TEIRICH-LEUBE
Teirich-Leube a dezvoltat o tehnică profundă bazată pe întinde ri intense, care
se adresează fasciilor şi marginilor aponevrotice ale muşchilor sau inseiliilor
acestora. TEHNICA sa, deci, se adresează, în principal, ţesutului conjunctiv
organizat, ale cărui tensiuni corespund tulburărilor cronice sau funcţionale
cronice. Metoda rezervă tehnica superficială („tehnica cutanată") cazurilor
acute şi copiilor.
Pentru ca întinderea să fie eficace, adică să provoace un răspuns retlex
vegetativ vagal. trebuie să declanşeze obligatoriu o senzaţie clară de ruptură.
Nici până astăzi nu există o explicaţie ştiinţifică care să justifice această
necesitate. Reacţiile de iritaţie de la suprafaţa coipului, cum ar fi durerea cu
caracter de împunsătură, de înţepătură, contractară musculară, şi la nivelul
organelor inteme, cum ar fi dispneea, opresiunea precordială, tulburările
abdominale, tensiunea craniană etc, provocate cel mai adesea de o manevră
greşită, apar ti-ecvent, mai ales la începutul tratamentului şi trebuie
menţionate permanent de către pacient, pentru că, dacă acestea nu dis par
spontan, este necesar să fie eliminate prin măsuri speciale, denumite „reacţii
de rupere".
O altă caracteristică a acestei tehnici este apariţia obligatorie a unei reacţii de
demiografism, a cărei intensitate şi durată vor fi proporţionale cu tensiunea
tisulară: nu este neobişnuit ca o reacţie uilicariană (dermatografie elevata) să
persiste 12-36 ore după şedinţă. Acest demiatografism este pentru autor
consecinţa reflex, pozitivă a unui proces metabolic declanşat în ţesut în urnia
masajului.
Toate reacţiile cutanate şi organice, care nu sunt absolut previzibile, trebuie să
dispară pe parcursul şedinţelor, o dată cu ameliorarea tensiunii tisulare.
Oboseala, reacţie nomială de altfel de la primele şedinţe de masaj reflex, nu
implică un repaus imediat după şedinţă. Totuşi, este indicat repausul 2-3 ore
după şedinţă.
Succesiunea întinderilor şi tracţiunilor nu urmează în nici un caz o schemă
fixă. aceasta depinzând doar de metamerele afectate: şedinţa poate începe
unilateral la nivelul superior al tmnchiului sau la nivelul inferior al acestuia, şi
nu urmăreşte nici o progresivitate în timp sau spaţiu. Toate zonele sunt tratate
din prima şedinţă, iar regiunile sacrată şi
lombară (construcţia de bază) nu sunt luate în considerare. în mod deosebit, ca
în tehnicile lui Kohirausch sau Dicke. cu excepţia ..tehnicii cutanate", care nu
se foloseşte după Teirich-Leube decât numai în cazurile acute.
Actualmente, se manifestă la discipolii acestei tehnici o tendinţă clară spre un
dozaj mai moderat: şedinţa începe de novo. cu regiunile sacrată şi lombară,
rămânând mereu unilaterală. Masajul de tip ..masaj-rulaj" se regăseşte adesea
în primele 2-3 şedinţe, dar se adresează, după unii autori, maselor musculare.
TEHNICA profundă, rămâne tehnica preferată şi scopul de atins cel mai rapid
posibil, dar nu se practică la unii pacienţi, pe parcursul primelor aplicaţii,
decât pe partea neafectată. în cazul crizelor acute, şedinţa se suprimă. Autorii
moderni insistă asupra unei acţiuni globale a tratamentului şi pe
imposibilitatea unui efect pur local, corelat cu patologia pacientului.
Cercetarea zonelor şi evaluarea tensiunii tisulare rămân singurele criterii care
pemiit elaborarea tratamentului; astăzi se insistă pe tehnica cea mai adecvata
reacţiei tisulare şi zonelor de tratat.
TEHNICA cutanată se practică cu marginea cubitală a degetelor al 3 -
lea şi al 4-lea.
Ţesutul întins unnează liniile cutanate (liniile de clivaj) şi senzaţia de ruptura
apare imediat. Se vorbeşte astăzi de ,.un baleiaj" digital. • TEHNICA
profundă presupune:
A întinderea stratului fascial - liniile lungi în fascii se tennină la limita de
extensibilitate tisulară printr-o tracţiune, zisă terapeutică, care declanşează o
senzaţie netă de ruptură. Această întindere este denumită „linie trasă".
> Tracţiunea fascia/ă - degetele sunt plasate perpendicular pe marginile
muşchilor sau fasciilor, asemănător unui ac de injecţie (Teirich -Leube) şi
realizează imediat o tracţiune terapeutică, care este corelată cu o senzaţie
foarte puternică de ruptură. Această ultimă tehnică se foloseşte şi în „reacţiile
de rupere".
Deci, această metodă se caracterizează printr-o acţiune mai proftmdă şi mai
putemică (siipraliminară), interesând ţesutul conjunctiv organizat şi antrenând
o „senzaţie de ruptură (tăietură)". Se observă efecte lo cale, homotopice şi
generale.
TEHNICA
Tehnica variază în funcţie de stratul de tratat şi de efectul unnărit.
> Tehnica superficială (cutanată): cu marginea cubitală a mediusului şi a
inelarului. întindere-tensionare de-a Ingul liniilor cutanate. Acest baleiaj
digital poate fi făcut la începutul tratamentului pentru pregătirea tehnicii
profunde, sau în timpul întregului tratament la subiecţii cu fragilitate sau
sensibili.
> Masaj-rulaj: este o mobilizare a maselor musculare contracturate. pentru a se
obţine o relaxare completă înaintea începerii tehnicii profunde. Nu se foloseşte
decât pe parcursul a 3-4 şedinţe.
> Tehnica profundă: este manevra caracteristică metodei care trebuie instituită
cât mai repede posibil: ea pennite obţinerea ..senzaţiei de ruptură" , pură şi
clară. Pot fi folosite două modalităţi:
întinderea tensionată, lungă. în stratul fascial al regiunii de tratat şi care
detennină întotdeauna o senzaţie de ruptură;
întinderea scurtă (punctul aponevrotic. tracţiunea fascială), care realizează o
tracţiune pe marginea unui muşchi sau a inserţiilor acestuia.
Manevrele se efectuează cât mai aproape posibil de zona de tratat şi în funcţie
de reacţiile tisulare. Şedinţa debutează. în general. în regiunea lombo -sacrată.
dar unilateral, şi se continuă prin întinderi şi tracţiuni pe toate metamerele
afectate. Nu pare indispensabil de unnărit o secvenţialitate riguroasă, dar
trebuie să se ajungă cât mai rapid posibil Ia tehnica profundă.
Pacientul poate fi aşezat sau culcat. Reacţiile nu apar decât după 2 -3 ore. adică
atunci când are loc repausul.
EFECTE. INDICAŢII ŞI CONTRAINDICAŢII
Ca şi pentru metoda Dicke. această metodă este contraindicată în toate
afecţiunile acute. In plus. având în vedere intensitatea multor manevre, nu este
indicată la copii sau la subiecţii cu fragilitate.
Efectele locale sunt caracterizate de un dermatografism uneori intens,
ajungând până la o reacţie urticariană. a cărei intensitate şi durată sunt
proporţionale cu tensiunea tisulară. Reacţiile generale sunt de tip vagal.
Această metodă este indicată pentm afecţiunile cronice şi tulburările
funcţionale ne-acute.
IV.4.1.1 .3. MASAJUL ZONELOR (REFLEXE) DUPĂ VON PUTTKAMER
BAZE TEORETICE
Experienţele lui von Puttkamer se referă la lucrările lui Head. Mackenzie.
Hansen, Dittmar şi von Staa. ca şi la cele ale lui Soulie de Morant.
Autorul îşi fundamentează terapia pe reflexul cutivisceral şi pe. fapt foarte
important pentm el, pe reflexul viscerovisceral: organele inteme, aflate în
acelaşi teritoriu metameric. ca şi viscerul atins, p ot fi iritate simultan sau
consecutiv, cu o ritmicitate periodică. Pentru Hansen. ca şi pentru noi ceilalţi,
de altfel, reflexul viscerovisceral nu se produce exclusiv în teritoriul
metameric al viscemlui afectat, ci foarte adesea dintr-o zonă în alta. Von
Puttkamer vorbeşte, de ex.. de metamerul T7 ca teritoriu de influenţă a
cordului, a \ezicii biliare, a intestinului, a stomacului, a pulmonului şi a
oxarului. Se apropie, deci. şi el de ipoteza lui Hansen. cel puţin în acest
exemplu. Tratamentul său va ţine cont de atingerea primară, de suprapunerea
metamerică şi de consecinţele visceroviscerale ale acesteia.
Von Puttkamer preconizează fricţiunea ca mane \ră de bază. realizată cu
policele, unul sau mai multe degete, sau chiar cu palma sau cu pumnul. Pentru
..a atinge în timp scurt efecte maxime", autorul îşi concentrează acţiunea
numai pe faţa dorsală a coipului: întâi, pe partea afectată în ansamblu, apoi pe
metamerul în cauză şi apoi 30-45 minute de tratament, pe punctul sau punctele
maxime. Nu se adresează nici capului, nici mem brelor. Aceste caracteristici
tehnice se bazează doar pe un câştig de timp.
Autorul obţine rezultatele cele mai bune lucrând /;/ acelaşi timp regiunile sau
punctele controlaterale: autorul nu explică această-particularitate a metodei
sale decât prin experienţele practice desfăşurate pe pacienţi - presiunile
exercitate pe semitendinosul drept antrenează o contracţie a fesierilor de partea
stângă. Această contractură dispare prin presiunea gastrocnemianul ui drept.
Prin fricţiuni simultane, cu o mână pe semitendinos sau pe gastrocnemianul
drept şi cu cealaltă mână pe fesierii drepţi, autorul obţine dispariţia mult mai
rapidă a contracturilor. O
contractură foarte puternică a gastrocnemianului drept, reziste ntă la manevră, a
dispărut aproape instantaneu, printr-o fricţiune uşoară simultana a
gastrocnemianului drept şi a fesiemlui stâng. Autoail resăseste această
corelaţie: el foloseşte adesea:
fricţiuni simultane pe Ti^-Lj, de o parte, şi TT-TQ ,de cealaltă parte:
T4-T5 ,de o parte, şi Ti:-L| .de cealaltă parte:
sau
C4 de o parte şi T: de cealaltă parte. Dozajul este foarte important, dar
depinde de reacţiile subiectului. După acest autor, un masaj uşor poate produce
o reacţie puternică, la fel de bine ca un masaj intens: de aceea, el indică o
intensitate slabă, pentm a obţine cele mai bune rezultate. \'on Puttkamer insistă
pe fapttil că fricţiuni extt*em de uşoare şi lente dau ..rezultate stupetlante".
chiar şi în cazul hipertensiunilor musculare. Manevrele vo r fi mereu uşoare în
cazurile pacienţilor cu tulburări cardiace, astm. ulcer gastric şi în metamerele
afectate, pentm a ev ita agravarea stării pacientului. Autoail lucrează aproape
mereu zona lombosacrată. căci la nivelul metamerelor T11 -T12 şi LI se
grupează proiecţiile zonelor intestinale, hepatică, stomacală, renală, vezicală.
genitală şi chiar cardiacă: tensiunile tisulare apar aici în cazul acestor afectări,
de regulă, in profunzime şi tratamentul lor este cel mai adesea intens. Automl
stabileşte o paralelă între zonele lui Head. Hansen şi Dicke. corelaţiile
organice cu medicina chineză, punctele chinezeşti şi spondiloterapia lui
Adams. şi în acest sens îşi adaptează tratamentul.
Exemple:
- In bolile cardiace Tratează şi zonele intestinului subţire şi pulmonului.
punctele Schochong şi Shenmen.
In spasmele coronariene, adaugă percuţiile pe vertebra a 11 -a toracică.
In dilataţia cardiacă, adaugă percuţiile pe vertebra a 7 -a cerv icală.
- In bolile de stomac Tratează şi zonele hepatică, duodenală şi intestinală.
Adaugă percuţiile pe vertebra a 11-a toracică, pentru a obţine o reacţie de
dilatare, de relaxare, percuţii pe vertebra a 3-a lombară. pentm a obţine
contracţie, tonifiere.
- în tidburârile intestinale
Stabileşte corelaţia între intestinul gros şi ficat, şi între intestinul
subţire, inimă, splină şi pancreas.
Tonifică prin percuţia primelor trei vertebre lombare.
Rela.\ează percutând a 11-a vertebră toracică.
- In titlbnrârile vezicii biliare Corelaţia cu stomacul.
Pentru a provoca contracţie, percuta \ertebra a 3-a lombară. Pentru a pro\ oca
relaxare, percuta vertebra a 11 -a toracică.
- //; tulburările ficatului Corelaţia va fi cu splina şi cu pancreasul.
- /;/ tulburările respiratorii
Corespondenţa cu punctele chinezeşti: Fei-iu la nivelul celei de-a 3-a vertebre
toracice.
Pentru tuse: punctul Fong-menn - la nivelul vertebrei a 2-a toracică. Pentru
rinofaringită: se stabileşte o corelaţie cu colonul.
- In tulburările vezicii
In atonie, percuta vertebra a 4-a şi a 5-a lombară şi prima sacrată. In anurie.
percuţia \ertebrei a 10-a toracică.
- In tulburările genitale feminine
Tratează în acelaşi timp şi zona hepatică şi adaugă percuţii pentru:
ovare: pe vertebra a 5-a lombară
amenoree: pe vertebra a 9-a toracică Dă un punct chinezesc la nivelul \ertebrei
a 5-a toracică.
- /// tulburările endocrine Pentru Basedow: percuţia pe \ ertebra a 7-a cer\ icală.
Pentru suprarenale: percuţia pe \ ertebra a 2-a cerv icală. Pentru paratiroide:
percuţia pe \ ertebra a 6-a cerv icală. Pentru tiroidă: un punct chinezesc - Jenn-
lng.
Pentru hipofiză: percuţia pe vertebra a 7-a cerv icală.
Autorul include deci. în tratamentul său cu fricţiuni pe metamerele afectate,
corespunzătoare organului în cauză, zonele organelor corelate, punctele
chinezeşti şi percuţiile vertebrelor.
TEHNICA
Manevra elementară este o fricţiune, adesea foarte uşoară, realizată de police.
mai multe degete, podul palmei sau pumn.
Autorul foloseşte numai faţa dorsală a trunchiului, eliminând capul şi
membrele din motiv de timp. Localizarea masajului este foarte adesea
lombosacrată: în plus. înaintea tratamentului de ansamblu al părtii afectate şi
al metamerelor în cauză, el practică masajul zonelor controlaterale .
INDICAŢII
Acestea sunt tulburările funcţionale ale diferitelor aparate, care constituie cele
mai bune indicaţii.
IV.4.1.2. NL\SAJE MIXTE
Metodele grupate în această categorie folosesc mai multe structuri ale
aceluiaşi metaiiier. pentru a obţine efecte reflexe.
IV.4.1.2.1. MASAJUL ZONELOR REFLEXE. DUPÂ KOHLRAUSCH
B.AZE TEORETICE
Kohlrausch a constatat că. în general, simptomele reflexe apărute în unna unei
tulburări organice încetează să mai existe la 2 -8 săptămâni după dispariţia
simptomelor clinice specifice bolii şi că. dacă zona (metamerul afectat)
persistă, ea va detemiina iritaţia latentă a organelor implicate (zona mută).
Astfel se explică, după Kohlrausch. frecvenţa tulburărilor funcţionale cronice.
Manifestarea cea mai frecventă în miotomul corespunzător este hipertonia-
hiperalgia, care se prezintă numai sub fomia punctelor maxima. Trebuie
amintit faptul că în demiatom sensibilizarea se extinde, în general, pe tot sau
aproape tot teritoriul afectat, dar cu o concentrare circumscrisă anumitor
puncte din zona demiică (punctele maxima Head). Punctele maxima musculare
se prezintă sub fomiă de bride longitudinale,
cu o lungime de câţiva centimetri şi o lăţime variind între ..un f\v de pai şi un
creion". Muşchiul poate fi contractat pe toată lungimea sa şi la nivel maxim,
dar numai fibra hiperalgică va necesita un tratament. Kohirausch foloseşte
secuse ritmice uşoare şi fricţiuni uşoare pentru decontracturarea fascicolelor
musculare, şi vibraţia mamialu, pentru punctele maxima musculare.
Intr-o zonă musculară pot apare şi infiltrate sau induraţii, numite de
Kohirausch „miogeloze". de la dimensiunea minimă a unui punct până la
mărimea unei nuci. foaite dureroase la presiune şi care par să corespundă unei
tulburări a metabolismului, având ca sediu chiar fibra musculară hipertonică.
Miogelozele sunt tratate prin fricţiuni puternice, foarte hiperemiante. care
provoacă după Kohirausch. o ..re-metabolizare" tisulară. Această localizare
unică în muşchi este contestată de Vogler, pentru care aceleaşi perturbări se
pot întâlni în toate ţesuturile şi chiar, în mod deosebit. în ţesutul subcutanat.
Chiar dacă a fost interesat, în mod special, de miotom. Kohirausch include în
tratamentul prin metoda sa şi masajul ţesutului conjunctiv şi cel al periostului.
Kohirausch începe tratamentul la nivelul stratului tisulai-, unde domină
transformările reflexe. Manevrele sale, dermice. subcutanate sau musculare,
vor fi cu atât mai uşoare, cu cât tensiunile sau contracturile sunt mai puternice.
El păstrează tehnica periostală pentru cazurile la care. după ameliorarea
stratului conjunctiv şi a celui muscular, persistă dureri neurovegetative -
această precizare a fost confirmată de Schuitz.
Fie că este vorba de întindere, de presiune, de fricţiune sau de vibraţie,
manevra preconizată va fi mereu de intensitate medie şi cu atât mai
superficială, cu cât tensiunea tisulară este mai importantă.
In ceea ce priveşte masajul ţesutului conjunctiv, efectul de întindere va fl cu
atât mai intens, cu cât va fi executat mai lent. întinderile tangenţia le se repetă
până la dispariţia tensiunilor. Marginea inferioară a metamemlui afectat este
mai important de tratat decât maiginea superioa ră. In principiu, manevrele
urmează modalităţile Bindegewebsmassage a lui Dicke. dar spre deosebire de
acesta, chiar de la prima şedinţă include o parte, dacă nu chiar toate
metamerele afectate. în cazurile acute, totuşi, punctele maxima dermice nu vor
fi tratate decât după 2-3 şedinţe.
Senzaţia netă de ruptură (preconizată de Teiricu-Leube) nu este de dorit să se
obţină, durerea este bine să rămână ..agi*eabila * pentru pacient. Pentru
Kohlrausch nu este vorba decât de ..a căuta prin întindere, să se realizeze o
deplasare suplă a ţesutului înaintea degetului care trage".
Vibraţiile. întotdeauna nianuale şi executate cu extremă fineţe, aphcate pe
zonele de hipertonie-hiperalgie (puncte maxima musculare) pemiit inhibarea
reflexului patologic cauzal, şi aceasta uneori spectaculos, cum ar fi în tuşea de
origine traheală sau bronşică. în criza de astm. în durerile de stomac. î n cadrul
unei crize biliare sau al tulburărilor cardiace neuro \ egetative. de exemplu.
Reacţiile nocive apărute în timpul şedinţelor sunt calmate imediat prin
manevre speciale, zise ..calmante". Reacţiile după şedinţe pot fi violente:
dureri, febră, vasoconstricţie periferică, frisoane, depresia fizică şi psihică.
Pacientul \a fi deci avertizat, iar la subiecţii foarte sensibili durata şedinţelor
trebuie scuitată. Aceste reacţii un semnifica faptul că stimularea şi -a atins
scopul, adică s-a obţinut au răspuns neurovegetativ pozhiv. Uneori, este
necesară prescrierea unui analgetic sau antipiretic. De amplitudinea acestor
reacţii va depinde intensitatea şedinţei umiătoare.
.Această metodă uneşte masajul reflex al ţesutului conjunctiv, cel al muşchilor şi cel
periostal. după Vogler. Această metodă foloseşte, deci. demiatomul, miotomul şi
sclerotomul. pentru a obţine efecte locale, homotopice şi heterotopice printr-o stimulare
liminară. TEHNICA \ariază după ţesutul interesat. Semiologia musculară a acestei metode
distinge hipertonii. miogeloze şi puncte maximale.
TEHNICA
Ca şi pentru cea mai mare parte a celorlalte masaje reflexe, se folosesc
mediusul şi inelarul, pentru întinderi lente caracteristice metodei. Dacă se
caută o anumită adâncime, aceasta trebuie păstrată toată durata întinderii, fară
să o întrerupă: dacă apare o rezistenţă, se lasă degetul până când dispare
rezistenţa, pentru a permite continuarea tratamentului.
Ţesutul conjunctiv: se foloseşte o întindere lentă, practicată după liniile de
clivaj cutanate. Pielea trebuie să se deplaseze cu elasticitate sub înaintea
degetelor pe parcursul întregii tracţiuni lente.
Ţesutul muscular tehnica se caracterizează prin schimbări de presiune ritmate.
In cazul miogelozelon trebuie să se folosească masajul circula r: este
întotdeauna dureros, deci durata va fi scurtă (1 minut), şi înainte de a -1
practica trebuie să solicităm pacientului să se relaxeze. In cazul hipertoniei se
utilizează vibraţia. Aceasta se practică cu 2-3 degete timp de 5, 10. uneori. 20
minute. Dacă suprafaţa de tratat este mare. trebuie să se folosească uleiul.
Degetele trebuie să rămână în contact permanent cu fibrele musculaie de tratat.
La nivelul punctelor maxime se folosesc fricţiunile.
Periostul se foloseşte presiunea care se utilizează pentru tratamentul zonelor
periostale (vezi mai jos masajul zonelor periostale. după Vogler). Folosim
această tehnică în cazul durerilor neurovegetative reziduale.
Secvenţa de tratament este destul de precisă: trebuie să se înceapă prin
tratamentul zonei apropiate de rădăcina afectată. înaintea zonei periferice;
trebuie tratat de la regiunea caudală către craniu; trebuie mers de la superficial
către profunzime. Se începe. în general, cu regiunea lombo -sacrată. ca în cazul
tehnicii Dicke: dar di contră, de la prima şedinţă se tratează tot metamerul
atins. Punctele maximale dennice nu se tratează decât după 2 -3 şedinţe.
Nu trebuie niciodată să se trateze transversal o zonă. pentru a evita reacţiile
nocive. De asemeni, trebuie evitat senzaţiile de ..tăietură": paci entul trebuie să
resimtă o ..durere agi-eabilă". Dacă apare o reacţie nocivă, trebuie
reechilibrată imediat prin manevre calmante, inclusiv reluaiea manevrelor de
început, cu „constiuirea" bazei lombo-sacrate.
Şedinţa durează cel puţin 30 minute. Ea începe prin lucrul preliminai' pentru
„construirea" bazei, 5-15 minute. întinderile vor avea o durată medie de 30
secunde, dar \or dezvolta o rezistenţă de 5-10 minute. Repausul după şedinţă
nu este necesar. Tratamentul cuprinde 4-6 şedinţe, în cazul tulburărilor
funcţionale, dar poate atinge 25 şedinţe. în afecţiunile cronice.
EFECTELE, INDICAŢIILE Şl CONTRAINDICAŢIILE Masajul zonelor
reflexe, după Kohlraush. se aplică nu numai pe ţesuturile implicate în masaj,
dar, de asemeni, şi pentru organe la distanţă, şi, în mod special, are efect
asupra reflexului neurovegetativ perturbator sau
indirect (tuse de iritaţie, spasme ale căilor biliare etc). La 2 -7 ore după şedinţă
poate apare o reacţie cu durere, febră, vasoconstricţie periferică, frison,
scăderea capacităţii fizice şi psihice Contraindicaţiile sunt stările acute şi
inflamatoare.
In afara indicaţiilor somatice axiale şi apendiculare, se remarcă diferitele
tulburări funcţionale.
IV.4.1.2.2. MASAJELE SEGMENTARE („SEGMENT MASSAGE")
IV.4.1.2.2.1. MASAJUL SEGMENTAR AL LUI GLÂSER - DALICHO
ŞI AL LUI KIBLER
BAZE TEORETICE
Autorii acestei tehnici urmăresc un tratament global al tuturor transfomiărilor
reflexe, la oricare nivel tisular s-ar afla acestea, printr-un masaj adecvat
fiecărui ţesut şi care tratează. în consecinţă, unul după altul dermul. ţesutul
subcutanat, ţesutul conjunctiv organizat, muşchiul şi periostul
Dalicho remarcă faptul că masajul izolat al ţesutului conjunctiv, al muşchiului
sau periostului. este imposibil, pentru că în fiecare caz, receptorii cutan aţi sunt
cei interesaţi.
Autorul insistă asupra faptului că tot organismul trebuie tratat, nu doar
punctele maxima: netratându-le decât pe acestea, rezultatul ai- putea fl mai
rapid, dar nu atât de durabil, căci după părerea autorului - s-ar şterge durerea,
dar nu s-ar elimina toate celelalte simptome care antrenează reflexe secundare,
pentru că focarul de iritaţie persistă.
In ciuda altor păreri, Dalicho nu consideră optimală şi pozitivă o metodă
bazată pe dozajul maximal al excitaţiei, căci pe lângă perico lul dispersiei
simptomelor dureroase, dispariţia punctelor maxima nu determină un rezultat
definitiv şi nu împiedică recidiva.
Dozajul este foarte important şi rezultatele, pozitive sau negative, depind de
acesta. Efectul de stimulare este condiţionat de doi factori:
posibilitatea de reacţie a organismului stimulat;
intensitatea excitantului. Cel de-al doilea factor depinde de primul.
Pragul de reacţie a pacientului se apreciază în funcţie de vârstă, tipul vegetativ
(simpaticoton sau vagoton) şi ar depinde de orar. Intensitatea stimulării
depinde de cantitatea receptorilor atinşi, de forţa maseurului. de durata
masajului şi de tehnica folosită. Şi aici intervine orarul. Autorii reduc acestea
într-o formulă:
Reacţia la şedinţă =
Intensitate + spaţiu + tehnică + orar Posibilitatea de reacţie a pacientului
Dar rezultatul tlnal va depinde. în plus. de numărul de şedinţe şi de intervalul
dintre şedinţe. Şedinţele se fac de 2-3 ori pe săptămână, până la dispariţia
completă a transformărilor tisulare reflexe. In acest moment, încă cinci şedinţe
suplimentare declanşează reapariţia simptomelor reflexe şi a tulburărilor
primare. Această noţiune se regăseşte la Dicke. care limitează numărul de
şedinţe (douăzeci).
Durata unei şedinţe este. în medie, de 20 minute: stimulăr ile de intensitate
mare justifică şedinţe mai scuite. Manevrele nu pot să provoace
dermatografism foarte puternic cu umflătură. Dalicho se opune unei asemenea
reacţii. Teirich-Leube o apreciază.
Punctele maxima vor fl atinse foaite uşor. După cercetarea me tamerelor atinse
(zone). Glăser şi Dalicho preconizează să înceapă masajul de la rădăcinile
metamerice. adică aproape de coloana vertebrală: acest mod de abordare
determină de cele mai multe ori dispariţia transformărilor în părtile laterale ale
metamerului.
Se acţionează întâi asupra metamerelor din partea inferioară a spatelui, deci
regiunile sacrată şi lombară, foarte minuţios. Numai după relaxarea acestora se
vor lucra regiunile superioare. Se elimină întâi tensiunile superficiale, adică
dermice. apoi tensiunile aflate în profunzime. Manevrele se orientează spre
coloana vertebrală (manevre centripete) şi sunt de preferat celor în sens invers
(manevre centrifuge): calea reflexă se orientează de la piele spre măduva
spinării: este deci normal să se urmărească acelaşi drum în derularea tehnicii.
Toracele, de exemplu, este tratat, plecând de la stern, de -a lungul spaţiilor
intercostale. spre şi până la coloana vertebrală.
Membrele inferioare şi superioare vor fl mereu tratate de la distal spre
proximal. dar la început, dacă este vorba de membrul inferior, se lucrează
coapsa, apoi gamba şi ulterior piciorul. Dacă este vorba de membrul su perior,
se lucrează braţul, apoi antebraţul şi la sfârşit mâna.
In ceea ce priveşte punctele maxima, ar fi preferabil să fie t ratate din primele
şedinţe, dar acest lucru se face în funcţie de starea pacientului şi de reacţiile
acestuia.
Schematic, tratamentul începe cu regiunea posterioară a corpului, în decubit
ventral prin manevre, foarte specifice, în teritoriul metameric radi cular: de la
sacrum spre ceafa, mobilizând ţesuturile, spre şi în jurul fiecărei vertebre şi
de-a lungul apoflzelor spinoase, cu cele două police, pulpa indexului şi a
mediusului, sau chiar cu eminenţele tenare. Vor fi tratate apoi zonele
periscapulare, şi prima parte a tratamentului se încheie cu tlbraţii tine ale
musculaturii spatelui. Se adaugă apoi tratamentul bazinului, tot din decubit
ventral, începând cu sacrul: neteziri şi fricţiuni, mereu de jos în sus, şi unnate
de manevre speciale aproape şi în jurul vertebrelor lombare. Tratamentul
continuă în poziţia aşezat, printr-un masaj al fesierilor, prin fricţiuni şi vibraţii
de-a lungul crestelor iliace şi prin fricţiuni lateromediale ale spinelor iliace,
apoi prin mişcări circulare, uşor apăsate, ale pulpei celor patru degete,
unnărind marginile anterioare şi posterioare ale bazinului, ligamentul inghinal,
până la sacru, urmate de neteziri profunde în aceeaşi direcţie. Tensiunile
pelvine se relaxează prin vibraţii fine. şi prin secuse ritmice, bimanuale. la
nivelul bazinului, care încheie tratamentul acestei regiuni.
Şedinţa continuă cu tratamentul toracelui: neteziri şi fi -icţiuni uşoare ale
sternului, mereu de jos în sus, ale spaţiilor intercostale, începând de la stern şi
încheind la coloana toracică şi ale zonelor axilare până sub pectorali. Masajul
regiunilor periscapulare continuă, dar, de această dată, din poziţie aşezată.
Vibraţiile musculaturii toracelui şi o manevră respiratorie, adică presiuni
bimanuale ale cutiei toracice, în expiraţie cu relaxa rea bruscă în momentul
inspirului. încheie tratamentul toracelui, care se continuă cu cel al cefei:
masajul regiunii radiculare a metamerelor cervicale şi a trapezului. Dacă
tratamentul acestei ultime zone nu detennină reacţii, se tratează
stemocleidoinastoidienii şi, cu foarte multă grijă, interstiţiile musculare dintre
aceştia şi trapez. Nu se tratează (masează) niciodată partea lor extemă, în
raport cu plexul brahial. In continuare, se trece la fricţiuni ale marginii
suboccipitale şi ale occiputului şi la mobilizarea pielii frunţii, precum şi a
întregii regiuni a scalpului (pielea păroasă); tratamentul se încheie întotdeauna
cu neteziri uşoare pe pleoapele închise, aceasta pentru a evita reacţiile
consecutive tratamentului cefei.
in afara a 2-3 manevre, această tehnică de masaj este clasică, dar adaptabilă la
diversele manifestări reflexe, cu scopul de a acţiona la nivelul fiecărui ţesut.
în ceea ce priveşte patologia membrelor. Glăser şi Dalicho le consideră
datorate. în primul rând. tensiunilor reflexe musculare. Membrele ar fl tratate
după ce se temiină tratamentul spatelui în întregime, prin fricţiuni care să
mobilizeze pielea, prin mici mişcări circulare şi vibraţii.
Tulburările care pot apare în urma tratamentului şi localizate la nivelul
ţesuturilor sau a organelor indemne la început, se datorează. în viziunea
autorilor, conexiunilor nervoase ale diverselor circuite funcţionale, care în
urma unei tehnici greşite sau datorită neadaptării intensităţii manevrelor la
posibilităţile de reacţie ale pacientului, determină dureri şi tensiuni tisulare,
care apar în metamerele iniţial sănătoase. Aceste efecte nefaste sunt descrise
de autori sub termenul de ..Reflexverchiebungen". adică transfer de reflexe.
Aceste decalaje de refie.xe. declanşate în cea mai mare parte a timpului prin
activarea punctelor sau zonelor specifice, descrise de Dalicho. în flecare din
planurile de tratament ale diverselor afecţiuni, pot. în unele cazuri, să fie
inhibate de manevre adecvate.
Am constatat că aceste zone sunt. în general, puncte maxima, descrise de toţi
autorii.
Ohsen-alii generale asupra niusajclor segmcniare
Tratamentul se adresează tuturor straturilor: demi, ţesut celular subcutanat ţesut conjunctiv
organizat, muşchi şi periost. unnând secvenţa supertlcial-profund. Trebuie tratat tot corpul şi
să nu se limiteze la punctele maximale, şi nu trebuie să se atingă o excitaţie maximală. Din
punctul dc \edere al efectului reflex, această metodă rămâne homotopică, tratamentul
întregului corp având un efect general. într-o anumită măsură, această metodă se apropie de
terapia zonală a lui Fit/gerald.
TEHNICA
Terapeutul mobilizează ţesuturile cu policele. mediusul şi indexul, sau
eminenţa tenară.
Manevrele se clasifică în vibraţie, netezire, fi'icţiune şi secuse ritmice. Ele
sunt liminare şi nu trebuie niciodată să antreneze dureri vii sau dermatografism
important.
Manevrele sunt întotdeauna centripete, dar secvenţa este centrifugă, adică
trebuie să începem cu zona apropiată rădăcinii şi să se trateze succe siv pentru
membre: centura, segmentele proximale către distale. In mod obişnuit,
tratamentul începe cu regiunea lombo-sacrată. apoi înaintează în direcţia
cranială. şi de fiecare dată interesează planurile succesive, de la superficial
către profunzime. Şedinţa se termină prin manevre blânde la nixelul regiunilor
cervico-cefalică şi palpebrale. Durata unei şedinţe este de 20 -30 minute. Un
tratament cuprinde 20 şedinţe. în ritmul de 2-3 şedinţe pe săptămână.
EFECTE. INDICAŢII Şl CONTRAINDICAŢII
Această metodă are efecte locale şi segmentare, autorii estimând că nu se poate
ajunge la un organ, dacă metamerele corespunzătoare nu prezintă semne
reflexe. Putem observa uneori reacţii reflexe secundare anormale: ele se
datorează cel mai adesea manevrelor prea intense pe punctele maximale, care
nu trebuie decât netezite.
IV.4.1.2.3. MASAJUL PUNCTUAL Şl AL PLEXURILOR
Derivat din acupunctura chinezească, din Shiatsu şi Tsubo japoneze, din
masajul energetic indian, din chacras-urile tibetane şi din masajele reflexe,
această metodă sincretică se poate detlni ca o acţiune masoterapică pe un
punct, pe o zonă sau pe un traseu cutanat linear, dureros spontan sau la
presiune digitală.
TEHNICA
Foloseşte, în general, extremitatea degetelor, dar poate tl şi eminenţa tenară.
Autorul propune manevre calmante şi excitante, orientale şi occidentale.
Manevrele calmante sunt ungerea cu ulei (gumă), presiunea progresivă,
palparea-rularea blândă, lustruirea rotativă antiorară chinezească, realizată cu
pulpa degetului, presiunea-relaxarea japoneză, presiunea globală pe un plex.
efectuată încet şi în profunzime, cu mai multe degete sau cu po dul palmei.
întinderea lentă şi profundă.
Pentru manevrele excitante sau stimulante, putem folosi palparea -rularea
viguroasă, percuţia, ciupirea. deslipirea. lustruirea rotativă orară chinezească,
realizată cu unghia, întinderea rapidă efectuată cu unghia. Se pot folosi şi
vibraţiile.
A l licii N cu A>na de tratat: pentrxi a^i
p«lp«m nilarca este indicata: pentru zonele para\ertebrak\ inlindcrile fcnsh
pentru teritoriile spinale, dezlipirea: si pentru plc\uri
mancMTle de prr^hmeHVcompresuine (relaxare).
I F. INDICAŢII Şl CONTRAINDICAŢII
Această metodi sintetică grupează aproape toate efectele, indicaţule ^1
contraindKaţiile diverselor metode din care derivă.
IV 4.1.2.4 MASAJUL CHINEZESC
Masajul chinezesc nu este un masaj reUex, ca şi concepţie terapeutică, dar este o
aplicaţie pe substrat a acestor mecanisme de acţiune. Ea copil, masajul punctelor
de acupunctura înkKuicşte implantarea acelor, el constituie, în acest caz, o
metixlă de aplicare a aciipimcturii de domeniu medical. Masajul chinezesc la
adult are indicaţii preferenţiale, după o tehnică diferită de acupunctura şi de
moxibustie.
Dacă efectele pot să se explice prin mecanisme rcHexe, ca in alte metixie de
reflexoterapie, aplicaţia practică a metodei cere o bună cunoaştere a construcţiei
conceptuale a omului în medicina tradiţională chinezească. Starea de bi>ală
determină apariţia unui de/echilibru in acest ansamblu microcosmic. Originea
acestuia pi>ate fi extemă (climat, traumatism) sau intemă (respiraţie,
alimentaţie, psihic). Nu este vorba de o K>ală care trebuie tratată, ci este vorba
de un bi>lnav, care prezintă un anumit număr de perturbaţii. Iratamentul se va
face pe puncte sau pe traiecte lineare, care leagă aceste puncte într-o reţea
complexă cu i>nentare mai n)ult axială decât transversală.
TEHNICA
TchnKa depinde de aspectul funcţional al sistemului canalar. in fapt, în aceste
canale, sau meridiane, circulă „energie" şi „sânge", care pot fi în exces
(plenitudine) sau în deficit (gol), sau care pot stagna.
Masajul va trebui să fie tonifiant şi stimulant, în caz de gol. calmant. în caz de
plenitudine, şi să activeze circulaţia, în caz de stagnare.
Tonifierea se \a face cu faţa dorsală a mâinii sau a degetelor unghia degetul fiind
perpendicular. Presiunea trebuie să fie progresivă
de la sLipralaţâ spre protiinzinie. intensitlcând presiunea şi ritmul. Masajul
trebuie să t'ie scurt şi în sensul circulaţiei meridianului.
Pentru dispersie, se utilizează pulpa degetului sau faţa palmară a mâinii;
degetul este paralel la piele. Apăsarea, importantă la început, scade progresiv.
Masajul este lent. lung. în sens invers meridianului.
In caz de stagnare, masajul este lent. lung şi apăsat in direcţie centripetă.
Manex rele îmbracă trei aspecte diferite: punctul de acupunctura poate 11
stimulat de manevrele următoare: presiune-rotaţie. apăsare-rela.xare.
compresiune, percuţie, prindere-ciupire-lorsiune;
dacă este un meridian care trebuie tratat, trebuie efectuată o presiune, care se
deplasează lent de-a lungul traiectului: se pot realiza fricţiuni şi frecări, un
rulou după direcţia meridianului, sau chiar se poate sesiza direcţia
meridianului şi trage de-a lungul acestuia: manex rele masajului chinezesc şi
manipulaţiile mioarticulare efectuate cu mâinile sau picioarele, care nu diferă
mult de manipulaţiile articulare şi de reflexologia articulară.
EFECTE. INDICAŢII Şl CONTRAINDICAŢII
Masajul chinezesc se aplică mai ales pe straturile externe ale indix idului.
adică pe elementele somatice care se opun v iscerelor profunde.
Contraindicaţiile sunt afecţiunile acute şi infecţioase. dar în acelaşi timp
stările de oboseală, de astenie. ..vidurile energetice", pentru că principiul
medicinii tradiţionale chineze este sâ utilizeze resursele individului pentru a
învinge agenţii patogeni. Masajul chinezesc trebuie să tle c onsiderat ca o
terapie complementară acupuncturii. Ţinând cont că principiul medicinii
tradiţionale chinezeşti este de a trata bolnavii şi nu bolile, este foarte greu de
precizat indicaţiile tehnicii, după concepţia nosologică occidentală. Putem
enumera: patologia osteomioarticulară, patologia traumatică benignă, cefaleele
de origine cer\ icală. unele sindroame neurologice şi neurovasculare. unele
sindroame funcţionale abdominale şi toracice.
IV .4 1 3 MASAJE PARTICULARE ŞI LOCALIZATE
Sub acest titlu sunt grupate anumite tehnici care cunosc sau au cunoscut o
anumită modă. dar ale căror principii au influenţat sau au determinat apariţia
metodelor actuale.
___ 151 fV 4.1 3.1. MASAJIL PERIOSTAL DUPÂ VOGLER
BAZE TEORETICE
Tratamentul exercită o excitaţie, care. pe de o parte, ar influenţa chiar
structura osului şi, pe de altă parte, ar stimula nervii senzitivi şi vegetativi ai
metamerului. antrenând astfel o regularizare funcţională in tot metamenil. şi,
în consecinţă, o regularizare funcţională a viscemlui coresp unzător.
In cazurile acute. Vogler vorbeşte de un fenomen de ..blocaj", care înseamnă
pentru el dispariţia durerii primare prin intermediul durerii secundare,
provocate la nivelul periostului şi alături de teritoriul nevralgic. S -ar obţine
astfel o ..deviaţie" sau o „dispersie" a iritaţiilor primare.
Pimctele tratate nu sunt obligatoriu dureroase, periostul poate prezenta chiar şi
el zone de „distrofie", care determină teritorii de „predilecţie", la nivelul
coastelor, a apofizelor transverse sau a crestelor iliace. La aceste nivele se pot
simţi depresiuni, neregularităţi, proeminenţe sau zone de ramolisment elastic,
semne legate de trotlcitatea generală şi alterată în metamerul corespunzător
viscemlui afectat.
Masajul constă în presiuni executate cu extremitatea mediusului sau policelui,
articulaţiile degetelor şi pumnului tlind uşor tlectate, sau cu întreaga falangă a
2-a a indexului şi mediusului - presiunea va tl exercitată cu capătul primei
falange.
Presiunea, foarte uşoară la început, creşte progresiv, c a forţă, până se simte
rezistenţa osului, dar nu va depăşi niciodată senzaţia de „durere agreabilă".
Presiunea se însoţeşte de o mişcare circulară lentă, foarte mică, abia
perceptibilă, tară să tle o rotaţie a degetului sau o mişcare perforantă: mişcarea
scade apoi şi se va opri cu diminuarea continuă a presiunii. Trebuie alese
suprafeţele osoase neacoperite de mase musculare şi trebuie îndepărtate cât
mai mult posibil ţesuturile moi. pentru a atinge cât mai direct osul. Se vor
evita emergentele nervoase şi atingerea lor, pentru a nu exacerba o nevrită sau
o nevralgie. Nu se va lucra niciodată pe apotlzele spinoase, pe rotulă, pe
claviculă sau pe craniu.
Dacă punctul de tratat reacţionează prea violent, se tratează întâi suprafaţa
osoasă din vecinătate şi nu ne vom apropia decât progresiv de punctul dureros.
Fiecare punct este masat 2-5 minute, umiărind efectul obţinut şi rezistenţa
pacientului la durere. La început acest tratament \a antrena o creştere a durerii
după şedinţă, presiunea provocând o uşoară per iostită. ulterior, pe măsură ce
se repetă şedinţele, punctele de\ in din ce în ce mai puţin sensibile: în final, ele
de\in insensibile şi se observă foarte clar o creştere a rezistenţei osoase.
Această metodă, integrată în tehnica Kohlrausch. acţionează di rect asupra
structurii osoase şi indirect asupra sistemului nervos vegetativ şi cerebro -
spinal al metamerului. antrenând o regularizare funcţională a ansamblului
metamerului, inclusiv viscerele.
Pentru Vogler. există zone de predilecţie mai muh distrofice decât dureroase.
Acestea sunt coastele, crestele iliace, apofizele transverse ale vertebrelor. Se
pot simţi la acest nivel depresiuni, neregularităţi, proeminenţe, ramolismente
elastice. Punctele de tratat nu sunt obligatoriu dureroase şi nu corespund
întotdeauna punctelor maximale sau altor puncte nevralgice.
Tehnica se bazează pe declanşarea de efecte reflexe la distanţă, pornind de la
manevre executate pe anumite puncte ale periostului. Prin excitaţii dozate ale
sistemului neuro-v egetativ. se obţin efecte antalgice, probate în dureri având
ca origine ulcere gastrice, colici hepatice sau nefretice. pusee inflamatorii de
origine reumatismală. Se discută şi un efect favorabil în evoluţia
algoneurodistrofiei - clasica ..osteoporoză a lui Slideck". S-a putut verifica
acest efect, pe care Vogler îl explică prin stimularea metabolismului local al
periostului. a cărui activitate persistă până la o V ârstă înaintată.
TEHNICA
Se execută mai ales presiuni. Se foloseşte, cel mai adesea, pulpa degetului
mijlociu sau a policelui. sau chiar extremitatea distală a celei de -a 2-a falange
a indexului sau mediusului. degetul fiind flectat.
Presiunea, la început slabă, creşte progresiv pentru a atinge percepţia
rezistenţei osului, fară a depăşi nivelul ..durerii agreabile". O dată obţinut
contactul, se înlocuieşte presiunea, cu o mişcare circulară lentă, minimă.
Trebuie întotdeauna să se aştepte contactul osos, direct, dacă osul este
superficial, depărtând păiţile moi. dacă este profund.
Trebuie evitate emergentele nervoase şi trunchiurile nervoase, pentru a nu
exacerba nevralgiile: în plus. în această tehnică nu trebuie lucrate apofizele
spinoase, craniul, rotula şi clavicula.
Dacă punctul reacţionează prea violent, trebuie să ne apropiem de el progiesiv.
Practic, tehnica este punctuala, folosind ca suprafeţe de acţiune: articulaţia
interfalangiană proximală a degetului al 2-lea sau al 3-lea; a 2-a falangă a
indexului culcată;
pulpa degetului al 2-lea întărită de cea a degetului al 3-lea: pulpele lipite ale
degetelor al 2-lea şi al 3-lea: pulpa policelui.
Există o analogie completă cu tehnica masajului transversal profund (Cyriax),
din acest punct de vedere.
Natura manevrelor
Presiuni punctuale ritmate, realizate pe suprafeţe osoase accesibile. Pomind de
la punctul tratat, aceste manevre se dezvoltă în evantai, îndepărtând ţesutul
superficial la limita zonei masate, tară ca niciodată degetul să alunece pe piele.
Presiunile şi depresiunile alternative au o intensitate care creşte, până atinge
nivelul de toleranţă.
Acesta o dată atins, manevrele descriu mişcări circulare foarte lente, mereu la
nivelul loco dolenti. având o presiune care va scade până la simplul contact.
Mai multe puncte dureroase pot fi astfel tratate alternativ. La finalul acestei
şedinţe, se face un masaj al ţesutului supraiacent. de tipul presiunilor alunecate
profunde, şi urmărind să mobilizeze părtile moi învecinate. în funcţie de
durere, şedinţa durează 20-30 de minute.
Alegerea punctelor de tratat
Autorul se referă la necesitatea unui inventar prealabil foarte amănunţit al
zonelor periostale palpabile. Problema este să se poată diferenţia, în cursul
palpării periostului subcutanat, durerea ..normală" de cea care este patologică,
acest lucru neputându-se realiza decât prin practică. Autorul a postulat o
regulă care constă în evitarea punctelor de emergenţă nervoasă (spre deosebire
de Knapp), şi. bineînţeles, a trunchiurilor venoase şi arteriale. 154
Aceste manevre se practică şi pe anumite interlinii articulare (articulaţia
condrostemală în angina pectorală, capsulele articulaţiilor interapofizare
posterioare vertebrale, în colicile hepatice sau nefretice). Vogler recomandă e \
itarea aplicării acestor manevre: pe apofizele spinoase;
pe cutia craniană, cu excepţia liniei curbe occipitale posterioare; la rotulă; la
claviculă.
Reacţiile pacientului
Se semnalează, la început, o hipersensibilitate, care poate persista câteva ore
după şedinţă. Această reacţie diferă semnificativ faţă de cea observată pe
parcursul aplicării tehnicii Cvriax (masajul transversal profund) pe leziunile
capsulo-ligamentare vechi (cronice).
Pentru a face durerea tolerabilă, se recomandă maseurului să facă un „du -te -
vino", alternând manevrele între diferitele puncte tratate pe parcursul aceleiaşi
şedinţe. De-a lungul şedinţelor, durerea locală scade progresiv. în timp ce se
manifestă efectele la distanţă, urmărite prin U-atament.
IV.4.1 .3. 1.1. MASAJUL COLONULUI - O FORMA SPECIALA DE MASAJ
TIP VOGLER
Se practică în scopul „trezirW acfiritaţii tonice a fibrelor netede, care asigură
peristaltismul. Constipaţiile atone, bradikineziile veziculare reprezintă
indicaţiile tipice.
In paralel. Vogler postulează o acţiune stimulantă asupra diferitelor secreţii la
nixelul aparatului digestiv, şi un efect difuz, nespecific. .,eutonizaf -
normalizant asupra manifestărilor spasmotice la nivelul colonului. în ulcerele
duodenale. Efecte benefice ar putea fl observate şi asupra respiraţiei,
circulaţiei sanguine, migrenei etc.
TEHNICA
Tehnica constă în călcarea " lentă şi profundă prin ultimele patm degete,
realizată în sensul tranzitului intestinal. în timpul expiraţiei. In ordinea în care
se abordează:
ZI - la nivelul polului inferior al cecului. în fosa iliacă dreaptă;
Z2 - la nivelul joncţiunii colon ascendent - rebord inferior al
hemitoracelui drept (extremitatea colonului transvers);
Z3 - simetric cu 2 faţă de axa mediană a corpului; Z4 - zona inferioară a
colonului descendent, în fosa iliacă stângă: Z5 - zona sigmoidiană. de-a lungul
părţii inferioare a marginii exteme a marelui drept abdominal.
Şedinţa, cu o durată de 30 minute în fiecare zi, se termină prin netezirea
generală a peretelui abdominal.
EFFCTE. INDICAŢII. CONTRAINDICAŢII
Această metodă se adresează, în primul rând. tulburărilor osoase şi articulare,
osteoporozei algice posttraumatice (Siidek). şi, indirect, viscerelor din
metamerele corespunzătoare. %
Vogler foloseşte această tehnică de masaj în:
durerile din ulcerul gastric, angina pectorală, colica biliară şi, mai ales, în
prevenirea acestora;
atrotla osoasă însoţite de tulburări viscerale şi care intervine în patogenie;
stadiile reziduale de pleurezie, emfizem; infiltraţiile după pneumonie:
aderenţe:
boli reumatismale, în afara intlamaţiilor acute, articulare acute, febră şi
tumefacţii periarticulare;
reeducarea posttraumatică şi postchirurgicală, mai ales în cazul
algoneodistrofiei.
Trebuie precizat că ..zonele sau punctele" tratate de Vogler nu corespund în
nici un fel corpusculilor tendinoşi Golgi, şi că apăsarea acestora din umiă,
practicată de unii. în scopul de a inhiba contracturile, nu se a seamănă în nici
un fel cu masajul periostului.
IV.4.1.3.2. MASAJUL PUNCTELOR NERVOASE. DUPÂ CORNELIUS
BAZE TEORETICE
Prin puncte nervoase (TMervenpunkte), Comelius înţelege puncte sensibile la
presiune. Aceste puncte se găsesc pe traiectele fibrelor nervoa se, centripete
sau centrifuge, dar punctele centripete deţin rolul principal, din punct de
vedere diagnostic şi terapeutic.
Aceste puncte se descoperă la nivelul dermului. al musculaturii, al
articulaţiilor, în fibra nervoasă şi chiar în viscere.
Condiţia obligatorie, pentru a tl considerate ..puncte nervoase" de către
Cornelius, este ca ele să reacţioneze la un stimul de intensitate slabă,
nenociceptiv prin el însuşi. Trebuie avut în \edere tle intensitatea sensibilităţii
locale la nivelul acestor puncte, fie reacţia generală pe care o pot provoca
aceste puncte pentm organism: un punct nervos izolat poate declanşa reacţii
algice foarte puternice, dar localizate. în timp ce un punct dureros poate avea
urmări în regiunile cele mai depărtate ale coipului.
Autorul împarte aceste puncte nervoase în trei gmpe:
1. cele cu reacţie nociceptivă locală sau în vecinătatea imediată:
2. cele a căror reacţie iradiază de-a lungul aceluiaşi trunchi nervos, sau în
Jumătatea homolaterală a capului sau a trunchiului, sau într-un singur membm;
3. cele cu reacţie heterolaterală.
Cât priveşte intensitatea sensibilităţii, aceasta poate fi uşoară, medie sau mare.
Situaţia punctelor nervoase corespunde datelor anatomice cunoscute, dar
trunchiul nervos pe care se află un punct nu trebuie obligatoriu să tle şi el
iritat. Pornind de la un punct sensibil, se poate declanşa o reacţie în lanţ. dar în
circuit închis, care adună iritaţia pe punctul de origine. Există puncte izolate şi
altele aglomerate, iradiind în vecinătatea lor apropiată. Dacă există puncte în
zonele lui Head. acestea se manifestă cu iritaţia zonei şi dispar de îndată ce
zona Head se „resoarbe".
Punctele nei-voase se atlă mai ales:
în regmnile cicatriciale;
acolo unde elementul nerx^os este superficial şi deci expus U-aumatismelor;
sau deasupra ţesuturilor osoase sau conjunctive.
Ele corespund adesea punctelor specifice unor nevralgii: de ex. nevralgiile
intercostale. durerile anginoase ş.a.
Valoarea punctelor neiToase. ca şi tipul lor şi intensit atea, este variată. Dacă
punctele cresc numeric şi ca intensitate, ele antrenează stări de rău: dureri de
cap. dureri reumatice, crampe, slăbiciuni musculare, tulburări motorii,
secretorii. neurovegetative: stările de rău sunt. pentru Comelius. indubitabil la
originea tulburărilor ner\ oase. de tip nevroză sau depresie.
Comelius a găsit până la o sută de puncte sensibile pentru un singur caz: aceste
puncte sunt întotdeauna individuale. El descrie o anumită
legătură între aceste puncte. Această relaţie între punctele nervoase se explică,
pentru auton printr-un fenomen de dispersie. Dacă. de ex., o durere la presiune
este declanşată la umăr, iritaţia nu este doar retransmisă la creier, dan datorită
„omniprezenţei sistemului nervos", semnalele ajung Ia alte fib re nervoase.
Este remarcabil că aceste noţiuni, care explică astăzi fenomene, cum ar fl
sumaţia, facilitarea şi stresul, datează de pe vremea lui Comelius. încă de la
începutul secolului XX.
Fiecare punct nervos este consecinţa unui obstacol mecanic la niv elul fibrei
nervoase. Acest obstacol este, la rândul său. consecinţa mecanică a unei
leziuni tisulare anterioare: inflamaţie. fractură, „deşirare". cu sau fară revărsat
sanguin sau seros. antrenând o compresie cronică de origine conjunctivă, o
cicatrice conjunctivă sau chiar o constricţie a fibrei nervoase, prin ţesut
conjunctiv, dar care nu devine patologică decât în momentul în care este
interesat un număr suficient de mare de fibre. Astfel născut, punctul nervos,
prin iritaţie locală, el acţionează la nivelul fibrelor motoare sau secretorii, sau
dacă obstacolul se află la nivelul fibrelor senzitive, acţionează prin
retransmisia iritaţiei la sistemul nervos central şi de aici. la fibrele centrifuge.
In afara leziunii tisulare, ca punct de plecare pentm for marea „punctului
nervos", sunt implicate toate maladiile sistemice, guta, diabetul, ateroscleroza,
o intoxicaţie sau o boală infecţioasă. toate afectările care pot interesa acest
locus minor resisîenîiae. care va reacţiona prin durere la cea mai mică stimulare
spontană sau provocată. Tratamentul constă în:
tratarea tulburărilor care predispun la fomiarea acestor puncte:
întărirea posibilităţilor de reacţie a organismului la aceşti stimuli:
suprimai'ea punctelor nervoase. Nu se poate nega valoarea altor trat amente,
dar se insistă pe folosirea unui mijloc mecanic, pentru eliminarea acestor
manifestări de origine „pur mecanică", acest mijloc fiind masajul manual al
punctelor nervoase.
Se foloseşte pulpa degetului al 2-lea sau al 3-lea, cu articulaţia
metacarpofalangiană flectată la un unghi de 120"*. Dacă punctul este foarte
profund, este necesară folosirea policelui. Căutarea punctelor cere o mare
sensibilitate tactilă. Mişcarea degetului constă în „du-te - vino" şi mi vibraţii.
Se caută şi se tratează întâi punctele aflate la nivelul pielii, căci ele corespund
tulburărilor cele luai grave (regăsim această noţiune la Dicke). apoi cele de la
nivelul musculaturii. în cazurile cronice, punctele sunt indurate.
Reacţiile se vor urmări din aproape în aproape, căci ele se pot declanşa brusc.
Intensitatea presiunii nu va creşte decât o dată cu scăderea sensibilităţii.
Numărul şedinţelor depinde de ..cantitatea"' de puncte prezente. Se lucrează
flecare punct, până la dispariţia sa completă. Şedinţa nu poate însă depăşi 30
minute. Dacă punctele sunt prea numeroase, se insensibilizează cele mai
dureroase, celelalte flind masate mai scuii. pentru a evita reacţia lor după
şedinţă şi vor fl insensibilizate la şedinţa umiătoare. Şedinţele se vor face de
3-6 ori pe săptămână, până la dispariţia completă a tuturor acestor puncte, ceea
ce poate însemna de la 8 zile la 5 luni, sau chiar mai mult.
Primele şedinţe vor fl mai uşoare, ţinând cont de reacţiile posibile ale
pacientului, reacţii care pot fl foarte \iolente. putând să accentueze durerea şi
tulburările.
Perimetrul în care iradiază durerea provocată prin masaj este. la rândul său.
considerat ca punct nervos şi flecare reacţie algică. consecinţă a masajului,
indică un nou punct nei-vos. Se produce, deci. o reacţie de sensibilizare în
lanţ. aşa cum am menţionat mai sus. Dacă reacţiile sunt prea v iolente. urmare
a însumării efectelor, trebuie înlocuită presiunea cu netezirea, primul principiu
al lui Comelius flind acela de a controla permanent reacţi ile pacientului.
Insistăm pe faptul că Comelius a amintit de acţiunea pur mecanică a masajului,
prin tehnica sa: explicaţia exprimă nivelul de înţelegere de la începutul
secolului XX.
Aşadar, punctele nervoase trebuie să reacţioneze la un stimul nedureros. şi să
antreneze o reacţie nociceptivă locală, o reacţie de -a lungul trunchiului nervos
în membrul de partea homolaterală. precum şi o reacţie contralaterală.
Numărul punctelor este variabil. Aceste puncte pot corespunde zonelor
cicatriciale, elementelor nervoase superficiale, sau sunt localizate supraiacent
ţesutului osos sau ţesutului conjunctiv organizai.
TEHNICA
Masajul este efectuat cu pulpa digitală a indexului sau a mediusului. după o
mişcare de dus-întors. intensitatea presiunii nu va creşte decât o dată cu
scăderea sensibilităţii.
Se găsesc şi se tratează întâi punctele cutanate corespunzătoare tulburărilor
cele mai grave, apoi punctele musculare. Reacţia algică la masaj traduce
apariţia unui punct nou. Dacă reacţiile sunt prea puternice, trebuie în locuit
masajul cu netezirea. Trebuie lucrat un punct până la dispariţia sa; dar şedinţa
nu trebuie să depăşească 30 minute.
EFECTE. INDICAŢII CONTRAINDICAŢII
Efectele sunt locale, homotopice sau heterotopice; indicaţiile sunt
reprezentate, în primul rând, de algiile şi tulburările funcţionale, care
antrenează, după Comelius (1908). nevroze şi depresii.
IV.4.1.3.3. MASAJUL REFLEX AL LUI WETTERWALD
BAZE TEORETICE
Pentru Wettenvald. punctele nervoase ale lui Comelius rămân fixe. Situaţia lor
va fi invariabilă, chiar dacă numărul lor este inconstant de la un pacient Ia
altul.
Acţiunea terapeutică, considerată de Comelius pur mecanică, devine la
Wettei"\vald o acţiune reflexă: pe calea centripetă, acţiunea frământării
flletelor nei*voase se repercutează asupra centrilor bulbari. Această acţiune
are ca şi caracteristic faptul că împrumută calea nervului bolnaw aşa cum în
tehnica lui Bonnier - centroterapia nazală - asupra centrului bolnav se
acţionează prin intermediul unui filet nervos sănătos'. diferenţă importantă
menţionată de Leprince.
Se obţine ..maximum de durere şi de vindecare", detaşând piele, şi nu
muşchiul de pe planul subiacent şi frământând uşor. Pentru Wetterwald. este
mai mult decât probabil că flletele cutanate (ramificaţii microscopice) sunt
atinse de o nevrită interstiţială. leziune analoagă celulitei. adică un edem al
ţesutului celular, a cărui origine o reprezintă o tulburare de nutriţie. Această
etiologic ar putea explica frecvenţa nevralgiilor la artritici.
în urma rezultatelor terapeutice, autorul concluzionează că nu există puncte
dureroase intramusculare profunde şi că toate nevralgiile,
inclusiv sciatica şi toate nevritele importante, sunt nevralgii şi nevrite
intramucoase şi intracutanate.
In lucrarea sa Topografia nevralgiilor, autorul notează punctele dureroase cu
numele nervilor pe traiectul cărora se află şi cel al afecţiunilor
corespunzătoare; de ex.. nevralgiile se prezintă sub formă de cefalee, nn'grenă
oftalmică, vertij sau nevralgie de trigemen, mergând ca substrat nenos la
nervul oftalmic şi la nervul frontal, având ca topografie bosa frontală şi pielea
sprâncenoasă: în aceste regiuni se va aplica U'atamentul manual. Pentru
nevralgiile dispeptice sau datorate unui ulcer, la care nen^ii afectaţi sunt. după
Wettei*vvald. a 12-a pereche de nervi toracici şi ramura sa perforantă
anterioară, durerea cutanată se va localiza în epigastru, pe linia care pleacă de
la apendicele xifoid până la ombilic. Torticolisul apărut printr -o nevrită a
plexului cervical superficial va fi tratat prin masaj ul cutanat al regiunii
cai'otidiene.
Deci, acest autor utilizează punctele Iui Comelius. dar pentru reacţiile refle.xe.
în plus. el a arătat că majoritatea acestor „puncte nevralgice" sunt localizate pe
trunchiurile nervoase bolnave şi au o amplasare fixă. După Leprince, ele ar
corespunde, cel mai adesea, punctelor chinezeşti.
Foarte larg cunoscută sub denumirea de ..tehnica de palpare -rulare". această
modalitate de masaj se adresează exclusiv pielii, acolo unde aceasta prezintă
tulburări de tip infiltraţii şi aderenţe, adesea asociate în tabloul complex al
ţesutului „celulitic". Nu este vorba de o tehnică minoră. Pielea nu este doar
ţesutul de înveliş, la care este redusă uneori, ea reprezintă locul de proiecţie a
organelor subiacente, apropiate sau depărtate, ea putând exprima eventuala
dezorganizare a acestora. Pielea este. de asemenea, capabilă să vehiculeze
acţiunea terapeutică pe calea proceselor biochimice şi neurologice implicate.
Trebuie să reamintim că pielea este derivată din ectoderm. care dă. în acelaşi
timp. cea mai mare parte a aparatului glandular şi a sistemului nervos central.
TEHNICA
Trebuie detaşată, depărtată pielea, şi nu muşchiul, de pe planul subiacent, şi
trebuie frământat pliul cutanat. După autor, maximul de durere dă maximum de
vindecare.
Secvenţa masoterapică cuprinde patru timpi:
- formarea pliului - eventual, urmată, dacă reacţiile pacientului o permit, de o
tracţiune axială, urmărind să depărteze pielea de planurile subiacente (mai ales
în zona lombară): alunecarea laterala - a două foiţe ale pliului una pe alta,
asociată cu o strivire de intensitate variabilă; torsiunea pliului;
rularea progresiva - pulpele degetelor al 2-lea, al 3-lea, al 4-lea adună pliul
pielii spre police, tăcând să progreseze cu 1-2 cm un fel de val cutanat.
Toată zona infiltrată sau/şi aderentă este astfel tratată în mai multe reprize,
până se obţine o înroşire evidentă a pielii (acest lucru apare de regulă în 3 -5
minute).
Alegerea direcţiei manevre/or
Schema de orientare şi deplasare a valului cutanat est e subordonată evaluării
iniţiale. Uneori, este evident că pielea nu acceptă, cel puţin la începutul
şedinţei, să fie deplasată decât într-un singur sens, astfel că mobilizarea în
sens opus declanşează dureri insuportabile. Pentru maseur, noţiunea de
„acroşaj" cutanat este o realitate clinică, confirmată de reacţia pacientului. La
fel de certă este evoluţia consistenţei zonei infiltrate în cursul şedinţei,
pemiiţând deci să se efectueze rulajul pliului cutanat în direcţii noi.
Modularea intensităţii
Mai mult decât forta globală a manevrei, presiunea unitarei a prizei
condiţionează toleranţa sau eventualele leziuni tisulare - echimoze sau alte
„pete", uneori rezistente.
Autorul aminteşte mereu posibilitatea efectuării primelor manevre de
mobilizare a ţesutului cutanat, folosind suprafeţe mari. a căror utilizare este, în
acelaşi timp, mai puţin traumatizantă pentru pacient, şi, în acelaşi timp, mai
puţin obositor pentru maseur. Progresia pe parcursul şedinţei sau a
tratamentului se face spre prizele din ce în ce mai punctiforme, a căror acţiune
este mai specifică şi aportul informaţional mai bogat.
EFECTE, INDICAŢII. CONTRAINDICAŢII
Wetterwald foloseşte această metodă pentru algiile reumatismale şi diverse
tulburări funcţionale.
Mailor al reacţiei histaniinergice locale, inroşirea reprezintă inteipretarea
pozitivă, ea traducând eliberarea substanţelor algogene blocate la nivelul
demiatomului.
Evoluţia infiltratelor şi aderenţelor tratate prin tehnica lui Wetten \ald este
toarte variabilă: ceea ce masăm noi la nivelul toracelui (zona
interscapulovertebrală. de la T4 la T9. sau pe faţa laterală a peretelui. în relaţie
cu insertia comunăă a oblicului mare şi a dinţatului anterior) dispar sau se
ameliorează, de regulă. în 4-5 şedinţe de masaj. Intlltratul submamelonar
rezistă mai mult timp. în timp ce localizările cruropeKine şi crurale joase (faţa
intemă a genunchiului) rezistă manevrelor de palpare-rulare. ca şi altor tehnici
terapeutice.
Se pare că zonele lacunare ale corpului, unde circulaţia este mai puţin activă şi
unde se acumulează deşeuri organice, reprezintă regiunile cele mai
nefavorabile pentm acest tip de masaj.
Etiologia pare să conteze şi ea: intlltratul de reacţie la un conflict mecanic
recent aie un prognostic mai bun decât intlltratul rezultat dintr -o tulburare
metabolică sistemică.
IV.4.1.3.4. TERAPIA ZONALA A LUI FITZGERALD Şl MASAJUL
REFLEX PLANTAR
Terapia zonală a lui Fitzgerald se bazează pe repetarea secvenţelor
longitudinale şi transversale în diferite regiuni ale corpului. Masajul reflex
plantar, care derivă din această tehnică, s-a dezvoltat şi pare să se
răspândească mai mult la ora actuală.
Această repetare a reprezentării secvenţiale a organelor se aseamănă diferitelor
microsisteme de acupunctura specializată. în ceea ce priveşte terapia manual ă,
numai piciorul rămâne un organ utilizabil de kinetoterapeut sau podolog.
1V.4.1.3.4.1. MASAJUL REFLEX PIANTAR - INGHAM, MARQUARDT
BAZE TEORETICE
Această metodă a fost descoperită la începutul secolului de W.F.Fitzgerald.
reluată şi aprofundată de E.lngham. şi modernizată de H.Marquardt şi Faure-
Alderson, ultimii tlind consideraţi promotorii actuali ai metodei.
Zonele anormale la nivelul picioarelor, atunci când sunt vizibile, palpabile sau
dureroase la presiune, pot avea ca origine:
1. ( n surmenaj fimcţiomil momentan al orgamdai corespondent.
Exemplu: zonă a ficatului, după o masă prea bogată în lipide: zonă a ochilor,
după o călătorie foarte lungă cu maşina.
2. O suprasarcina organică latentă, negativă, din punct de vedere clinic, şi
desemnată de Marquardt ca ..semn premonitof \
3. ( ) tulburare fimcţională de organ corespondent.
4. Suferinţă organică a organului corespondent.
Noţiunea de ..zonă" nu trebuie înţeleasă aici în sensul folosit de Dicke.
Kohirausch. Head sau Mackenzie. adică, ca o relaţie re flexă între viscer şi
periferie, nici ca în acupunctura meridianele de energie, ci doar ca proiecţie, o
reflectare a totalităţii corpului pe o altă suprafaţă, de unde denumirea de
„reflex total", dată de Ingham acestei terapii.
Fitzgerald împarte corpul în 10 zone corporale, verticale, mergând de la cap
spre mâini şi traversând trunchiul până la picioare. Pentru realizarea unei
localizări mai precise a organelor la nivelul picioarelor, s -au adăugat din 1970.
3 zone corporale orizontale, a căror demarcare foarte precisă se situează
anatomic:
la nivelul marginilor superioare ale omoplaţilor (capul şi organele cel^ icale -
gâtul), cu corespondenţe în toată regiunea degetelor; la nivelul marginii
inferioare a toracelui (organele din torace şi abdomenul superior) , cu
corespondenţă în regiunea metatarsiană; la nivelul planşeuluî pelvin (organele
abdominale şi bazinul), cu corespondenţă în regiunea cuprinsă între linia
articulară a lui Lisfranc şi partea superioară a maleolelor. Dispoziţia reflexă a
fiecărui organ dintr-o zonă corporală se regăseşte în zona corespunzătoare a
piciorului, nu numai pe faţa plantară, dar şi pe feţele dorsală şi laterală, cele
două picioare constituind o unitate.
în ultimii ani. s-au putut stabili, după Marquardt, zone reflexe la nivelul
picioarelor, corespunzând nervilor motori, plexurilor şi nervilor trigemen şi
facial, ceea ce implică posibilitatea unui tratament mai raflnat. mai subtil, care
include influenţarea tulburărilor energetice din teritoriul cerebro -spinal.
Metoda lui Ingham constă în abordarea piciorului prin mişcări circulare, tară
întindere tisulară, realizată cu ajutorul marginii radiale a celor două police şi
prin presiuni foarte profunde şi de mai multe minute pe punctele dureroase.
Această tehnică destul de greu de suportat de către 164
pacient şi care declanşează reacţii tbaite puternice, a fost modificată de
Marquardt: se foloseşte numai pulpa policelui (sau a degetelor pentru faţa
dorsală a piciorului), mişcarea constând într-un ..du-te - vino" ritmic, mereu
tară întinderea ţesutului, cu flexia-extensia alternativă a ultimei falange.
Presiunile pe punctele dureroase se limitează la câteva secunde. De notat că
intensitatea presiunii şi ritmul de lucru sunt adaptate la starea de reacţie a
pacientului. Este. de asemenea, important ca. în trecere de la o zonă la alta. în
derularea tratamentului, mâna să se deplaseze mereu înainte, niciodată în
reculuri.
In cazurile de dureri acute, cum ar fl nevrite. colici, dureri de dinţi, se menţine
o presiune uşoară, tară mişcare ..du-te - vino", pe punctele corespunzătoare ale
piciorului. Această presiune, menţinută câteva secunde, va diminua durerea
locală, adică punctul tratat, ceea ce va pemiite o creştere a presiunii până la
limita acceptabilă pentru pacient, şi va antrena, după câte xa minute, dispariţia
spontană a durerii organice.
Numărul şedinţelor. în medie 10-12 şedinţe, depinde de o reacţie pozitivă a
pacientului. Repausul după şedinţe este indispensabil.
Tratamentul începe printr-o luare de contact generală a celor două picioare,
prin intermediul unei neteziri, care permite aprecierea stării pielii, temperatura
piciorului şi tonusul tisular. Faure-Alderson adaugă şi o mobilizare completă a
piciorului. începe apoi examinarea celor două picioare prin palparea tuturor
zonelor. Prima şedinţă poate. deci. dura între 40-50 minute: în cursul acesteia
trebuie să obţinem o imagine obiectivă a stării generale a piciorului, indiferent
de diagnosticul iniţial.
Se respectă, de preferinţă, umiătorul plan. atât de examinare (prima şedinţă),
cât şi de tratament (metoda după Marquardt şi după Ingham. Faure -Alderson):
IV.4.1.3.4.1.1. METODA DUPÂ MARQUARDt
\ ) zonele capului, la nivelul celor două picioare: regiunile temporală şi frontală,
vertex. apoi ochii, urechile, sinusurile şi dinţii:
2 ) zonele coloanei vertebrale, pe marginile inteme ale celor două picioare, de la
regiunea cervicală spre sacrum. Apoi, umerii pe faţa dorsală a picioarelor:
- umărul drept corespunde, de asemenea, ficatului şi vezicii biliare
- umărul stâng corespunde inimii şi circulaţiei
3 ) organele urinare. în sensul rinichi-vezică sau vezică-rinichi:
4) organele digestive - începând cu stomacul pentm a temiina cu rectul. Apoi,
ficatul şi vezica biliara pe faţa plantară, apoi pe faţa dorsală:
5 ) zonele cailor respiratorii ~ nas. faringe. bronhii şi pulmoni.
urmate de diafragmă şi plexul solar: ultimele două corespund unei
aceleiaşi zone şi la acelaşi nivel, şi vor fi influenţate prin presiuni realizate
în momentul inspimlui;
6) inima - pe faţa plantară; circulaţia - pe faţa dorsală:
7 ) organele limfatice - la nivelul capului şi al gâtului, apoi zona
axilară (zonele umerilor) şi la sfârşit regiunea inghinală:
5 ) splina, urmată de glandele endocrine, începând cu hipofiza, apoi succesiv
tiroida, pancreasul, suprarenalele, ovarele sau tes ticulele şi întreaga zonei
genitala, pentru a sfârşi cu glandele mamare.
Această primă şedinţă, ca şi în toate celelalte metode, se termină prin câteva
neteziri tranchilizante. Pe parcursul şedinţelor următoare, se vor aborda
preferenţial zonele care sunt sau rămân încă dureroase.
IV.4.1.3.4.1.2. METODA DUPÂ INGHAM, FAURE-ALDERSON
Planul de tratament prezintă câteva variante: l)după zonele capului şi coloanei
vertebrale;
2) se lucrează hipofiză şi tiroida, apoi vezica şi rinichiul şi aici totdeauna în
sensul vezică-rinichi, şi, bineînţeles, întotdeauna altemativ dieapta - stânga;
3) urmează glandele endocrine apoi organele respiratorii şi digestive ale zonei
orizontale II, apoi III;
4) după rect. se lucrează zona nenilor sciatici:
5) şi apoi faţa dorsală a picioarelor, unde se trec în revistă pulmonii, glandele
mamare, caile limfatice - mergând pentiu ultimele de la maleole spre degetele
picioaielor.
Lucrul se termină la nivelul regiunii zonale a tulburărilor cronice, de-a lungul
tendonului calcanean, pentru a reveni la tălpi, pentru plexurile solare cu
presiuni în inspiraţie, manevre foarte relaxante, atât după Ingham. cât şi după
Marquardt.
Ingham vorbeşte şi de un tratament al zonelor aflate la baza occiputului,
deasupra atlasului şi care se întind până la mastoide, unde se disting trei benzi
orizontale, corespunzând, de jos în sus, sistemului 166 nervos central, sistemului
simpatic şi sistemului parasvnpahcşi cm concentrează, in vi/iunea autorilor,
simptomele zonelor corporale
Masajul 7x>nclor reflexe ale picioarelor nu repre/mtâ un tratament simptomatic,
ci un tratament cauzal: toate zonele anormale wnt tnMe alegerea lor depinzând,
totuşi, de semiologia individuală. vÎTihilă ^ palpabilă.
TKHNICA masajului reflex plantar
ydinţa începe printr-o netezire generală a piciomlui. uneori urmată d<
mobilizarea diverselor articulaţii (tehnica Faure-Alderson).
Manevrele de baz^ sunt mişcările circulare, presiunile pn>hinde dt lungă durată
(mai multe minute) pe punctele dureroase. Această tehnică greu de suportat, a
fost modificată: se fac mişcări de <fc»-intors ntmK:e o pulpa degetului, fără a
trage, cu flexia-extensia alternativă a celei de-a 2-falange şi presiune limitată la
câteva secunde
Mâna trebuie mereu să se deplasew dupi o secvenţă proximală. Presiunea lixală
este la început uşoară pe punctele ceea ce dinnnuea/ă durerea l(x:ală. permiţând
creşterea ullcrMHt . presiunii, singura mcxJalitate de acţiune la distanţă.
Secvenţa de lucm este mereu aceeaşi: se lucrează drpetel* piciomlui, apoi cele
cinci zone axiale, mergând dc la margine medioproximală la marginea
laterodistală şi la faţa dorsală a pKKirukjt
\\A 2 M I T O D I KFH FM M I O K H I I H l A R t
Tehnicile manuale reflexe grupate in acest capitol pot fi oncntal<
mai i-cpede spre muşchi, sau dimp^^tnvâ. spre r^rticulatu dar ar H mul pn\T
didacticistă o clasificare pe această ba/^i
tehnicile care utilizează muşchiul sunt de dixiă tipuri: unef acţionând diivci
asupra corpurilor muşchilor, a tendoanelar inserţiilor acestora, altele care p^n fi
considerate ca neum-mit^.cnl'ţrf folosind mişcările |Xîsno sau active mIc
muvchili^r nentr i
acliune ivllexă.
In primul grup se găsesc tehnici ftwie apri>piate sau tntricale ai metixlele
cutanate ( v e z i anteriori dar se ptM diferenţia parţial >j alt. tehnici de imsaj
muscular. în nxid special, numeroaNe melude clajoc^ folosesc şi puiKtele ma v i u K
mu '=;o' ' i 'v î n wver^Tele <necTfve \ tratament. în al doilea grup. se găsesc
metodele lui Brunstrom. Kabat şi reflexele posmrale. care insă, nu fac obiectul
acestei lucrări.
\'om incerca să reaşezăm aceste metode în contextul lor neurologic, pentrii a
înţelege mai bine locul pe care î) ocupă.
Principalele legi implicate în mecanismele acestor tehnici sunt consecinţa directă
a enunţurilor lui Sherrington:
inversiunea reciprocă: agonistul se relaxează simultan cu contracţia
antagonisuilui:
inducţia succesivă: după contracţia unui grup muscular, grupul antagoniştilor este
facilitat.
Metoda lui Bobath foloseşte posmrile inhibitorii refie.xe; metoda lui Kabaz şi alte
tehnici derivate, acţionând asupra cuplului agonist / antagonist se referă la
inversiunea reciprocă şi la inducţia succesivă. Anumite reflexe posturale se opun
legilor lui Sherrington. fixând articulaţia prin contracţie simultană a agoniştilor
şi antagoniştilor.
Metoda lui Mezieres. bazată pe posturi. înainte de a atinge atitudinea perfectă,
foloseşte sistemul proprioceptiv de inhibiţie, declanşat de activ area organelor
neurotendinoase pe parcursul întinderii tendonului şi. pentru cel puţin o parte,
intră în metodele neunomusculare.
Stimularea proprioceptivă a muşchilor piciorului şi ai gambei, realizată prin
modificarea punctelor de sprijin plantar, datorită susţinătoarelor plantare
stimulante (în colţ), este folosită de unii pentru a influenţa statica rahidiană prin
mecanism reflex. Principiul acestei tehnici este interesant şi ar putea orteza
cazurile la care reflexele posmrale suni subutilizate: aplicarea corectă este insă
dificilă.
I\ .4. 2 .1. METODA ÎNTINDERILOR .\L\NTALE
Scopul acestei metode este acela de a recupera cât mai repede posibil
amplitudinea normală a mişcărilor articulare, activă mai muh decât pasivă, şi
deci. de a obţine o alungire normală a structurilor musculo-tendinoase şi
aponevrotice.
TEHNICA
întinderi pasive se fac prin presiune manuală, pentru a atinge sediul dureros, in
acel moment atitudinea este menţinută- sau terapeutul face
mici secuse musculare ritmice, adesea mai uşor de suportat de pacient. Se
poate folosi şi gi-eutatea proprie sau greutăţi suplimentare. întinderi active:
alături de reeducarea musculară analitică clasică, se foloseşte metoda lui
Kabat, după secvenţa următoare: contracţie izometrică (statică) a agoniştilor -
relaxare - contracţie izotonică (dinamică) a antagoniştilor-etc, la nivel mono-
sau pluriarticular.
INDICAŢII Şl CONTRAINDICAŢII
Invers faţă de masajele reflexe, această tehnică rămâne esenţial homotopică şi
somatică. Ea se adresează:
fcontracturilor musculare, prin imobilizare prelungită, dezechilibru dinamic
(paralizia agoniştilor. spasticitatea antagoniştilor): afectă rile structurale ale
tendoanelor, ligamentelor şi capsulelor H articulare;
aderenţelor ţesuturilor periarticulare. tendoanelor şi tecilor lor; 1 cicatricilor.
IV.4.2.2 METODA LUI MEZIERES
Prin posturi, această metodă are ca scop restabilirea unei atitudini ideale, adică
principiul este de a atinge perfecţiunea fomiei. recuperarea funcţiei decurgând
automat.
Substratul teoretic al tehnicii este unnătorul: muşchii dorsali se comportă ca un
muşchi unic. mereu hipertonie şi prea scurt, de unde enunţul următoare lor legi:
1. prima lege - toată acţiunea localizată, elongaţia sau scurtarea, provoacă
scurtarea de ansamblu a musculaturii dorsale:
2. a Il-a lege - opoziţia la această scurtare provoacă automat latero -flexie şi
rotaţii:
3. a IlI-a lege - rotaţia membrelor inferioare se realizează întotdeauna
înăuntru:
4. a IV-a lege - elongaţia (întinderea), detorsionarea (relaxarea), durerea şi
întreg efortul implică un blocaj diafragmatic imediat în inspiraţie.
Pornind de la aceste constatări. F. Mezieres şi -a stabilit tehnica posturilor cai'e
se opune cel mai adesea principiilor clasice.
Principiile tehnicii:
Hipertonia şi contractură musculaturii dorsale şi nu greutatea, sunt singurele
responsabile de tasări. dismortisme şi disfuncţionalităţi. Trebuie, deci. să se
realizeze o alungire (elongaţie) a musculaturii dorsale, a diafragmului şi a
psoasului.
Redoarea articulară este consecinţa redorii musculare, deci sistemelor
musculare trebuie să se adreseze terapia, mai repede decât sistemelor
articulare.
Toată acţiunea localizată agravează dismorfismul (sau starea morbidă), este
deci necesară acţiunea asupra tensiunii ansamblului corporal, împiedicând
blocajul inspirator.
 Această tensiune trebuie să se realizeze în atitudine riguros corectă a tuturor
segmentelor corporale: trebuie. în mod deosebit, să se împiedice rotaţia intemă
a membrelor interioare.
Blocajul diafragmatic în inspiraţie este o compensaţie, care se opune alungirii
musculaturii posterioare şi corecţiei morfologice. Timpul major al respiraţiei
este, deci. expiraţia, care trebuie executată pe alungirea musculaturii dorsale şi
deci pe corecţia cea mai strictă a atitudinii.
Pentru alungirea lanţului muscular poliarticular dorsal şi obţinerea atitudinii
corecte, trebuie:
1. să obţină o contracţie izometrică prelungită a acestui sistem:
2. să alinieze vârfurile convexităţilor posterioare ale rahisului (occiput,
scapula, sacmm);
3. să obţină o expiraţie profundă şi prelungită:
4. să realizeze o linia toracoabdominală să fie perfect dreaptă de la mamelon la
pubis;
5. să suprime rotaţia internă a membrelor inferioare.
Terapeutica, indiferent de caz. trebuie să deroteze şi delordozeze.
INDICAŢII
Toate tulburările de statică vertebrală şi ale aparatului locomotor, indiferent de
origine: această metodă este. în particular, foarte eficientă, la toţi subiecţii cu
musculatură slabă (neantrenată) prezentând tulburări „funcţionale", adică
apărute pe parcursul anumitor mişcări sau în cursul menţinerii prelungite a
unei atitudini.
IVA2.3. MAMPl LÂRILE \ ERTEBRALE ŞI ARTICULARE
Manipulările \ertebrale şi articulare au un efect local e\ident. dar ^le pot a\ea
un răsunet pe diferite structuri somatice sau viscerale ale iceluiaşi metamer.
Ele ar putea. deci. să se integreze în capitolul ;ehnicilor manuale reflexe. Dar
dezvoltarea lor şi a tehnicii specifice, (ustifică un studiu separat aprofundat,
neîncadrându-se în tematica lucrării loastre.
IV.4.2.4 REFLEXOLOGL\ ARTICULARA CU EFECT ANTALGIC
Scopul acestei metode este acela de a stimula la maximum mecano-receptorii
pentru inhibarea mesajelor nociceptive. Densitatea receptorilor fiind deosebit
de mare la nivelul articulaţiilor, pare interesantă executarea manevrelor pe
regiunile articulare şi periaiticulare.
TEHNICA
Toate manevrele sunt apăsate şi caută să stimuleze un număr cât mai mare de
mecano-receptori.
Presiunile sunt puternic marcate, folosind cele două mâini sau podul palmei.
Se mai poate folosi pulpa policelui. plasată între index şi medius. sau vârful.
Trebuie mobilizate articulaţiile intervertebrale posterioare.
Terapeutul se poate servi şi de taloane, mergând de -a lungul coloanei
vertebrale, pentru mobilizarea articulaţiilor intei-vertebrale posterioare şi
costovertebrale.
Pacientul trebuie să aibă o poziţie relaxată, pentm a se obţine un m aximum de
eficienţă. Pentru rahis. pacientul va trebui să îngenuncheze în faţa unui podium
de 40 cm înălţime, pe care să-şi aşeze trunchiul. Nu există o secvenţial itate
precisă.
Aceste mişcări interesează articulaţiile, dar stimulează si mecanoreceptorii
intramusculari.
în afara coloanei, această tehnică se poate aplica la articulaţiile membrelor: în
acest caz se realizează mobilizări pasive repetate şi prelungite, mai multe
minute, şi presiuni periarticulare şi musculare, care trebuie să atinuă sediul
dureros.
INDICAŢII ŞI CONTRAINDICAŢI!
Trebuie să elimine durerile prea intense şi cauzele mecanice evidente.
Această metodă, cu scop antalgic. este indicată în lombalgiile cronice, în
durerile reumatismale în sens larg, în orice tip de disconfort.
IV . 4 .3. METODE DIVERSE
Numeroase metode acţionează prin mecanisme reflexe, dar ies din cadrul
terapiilor manuale reflexe, deoarece agentul stimulant nu este manual. Se
poate cita reflexoterapia lombară, neural-terapia. mezoterapia. endoretlexia
nazală etc. şi. pentru o imagine de ansamblu, reflexoterapia liniiuală. ureterală.
\ iscerală etc.
Dimpotrivă, de mai mulţi ani. diferite metode. deri\ate mai mult sau mai puţin
direct din artele marţiale orientale (mai ales Japoneze), se dezvoltă în ţările
occidentale, flind încadrate uneori într-un sistem global: masajele digitale.
Shiatsu şi Tsubo. Kuatsu antalgice şi de reanimare. în unele aspecte, acestea
pot fl considerate ca reflexoterapie articulară sau asemănătoare
spondiloterapiei lui Adams.
TEHNICA este apropiată masajului chinez: ea utilizează punctele, dureroase
sau nu. şi traseele lineare corespunzând adesea teritoriilor cutanate sau
tendino-musculare ale meridianelor de acupunctura: mane\rele caută adesea să
urmeze şanţurile intermusculare mai repede decât reliefur ile.
Putem face aceeaşi constatare, ca şi pentru masajul chinez, adică, dacă
mecanismul de acţiune se explică, în general, prin circuite nervoase, aplicaţia
tehnică nu ţine cont de organizarea nervoasă, în sensul cel mai larg al
termenului. Cât pri\eşte tehnicile indiene, masajul plexurilor este un exemplu
care nu se poate încadra în grupul metodelor reflexe: poate fl considerat ca
element de abordare şi pregătire.
IV . 4 .3.1. SFONDILOTERXFIA LI I .\DAMS SAL TEHNICA REFLEXĂ
VERTEBRALĂ
Spondiloterapia lui Adams este o terapie reflexă, care a cunoscut o mare modă
la începutul secolului XX. şi care încă se mai practică. Principiul său este de a
stimula centrii spinali, prin percuţia apoflzelor spinoase ale vertebrelor
corespunzătoare. 172
Stimularea se face fie prin percuţia spinoasei, care are un efect mai rapid, fie
prin presiunea laterospinală. care dă o reacţie mai durabilă. Primele se
realizează cu extremitatea indexului sau a mediusului strâns în ciocan sau cu
capul primei falange a aceluiaşi deget, după ce s-au flectat cele două falange
distale. Presiunile efectuate cu pulpa degetului nu trebuie să depăşească două
minute. Alegerea vertebrelor de stimulat corespunde foarte bine centrilor
cerebrospinali şi autonomi, ca şi indicaţiilor.
Semiologie
In afara semnelor clasice obişnuite, aceste metode folosesc un număr de semne
comune sau specifice, care sunt indispensabile cunoaşterii şi recunoaşterii
diagnosticului, pentru a preciza indicaţia metodei şi a realiza corect
tratamentuf
Durerile
In majoritatea cazurilor trebuie căutate zonele dureroase spontane şi
provocate. Aceste zone pot fi punctuale, superficiale sau profunde (puncte
maxime. în special), sau lineare. Pentru Kohlrausch. trebuie reţinute numai
semnele dureroase.
Semnele vizuale
Observai'ea pacientului pennite de Ia început precizarea unui anumit număr de
semne, sau de variaţii locale care au valoare localizatoare. Astfel, culoarea
pielii, vascularizaţia. relieful cu pliurile, depresiunile, umflăturile, retracţiile.
Trebuie căutate aceste semne în poziţiile în picioare, aşezat şi culcat. Acest
semne indică teritoriile afectate, mai ales la nivelul tmnchiului.
Semnele palpatorii
Palparea permite aprecierea structurii (texturii) supeifîciale a pielii,
elasticitatea sa şi temperatura (piele rece sau caldă), şi prin progresiunea
palpării, permite aprecierea tensiunii cutanate. împăstările. o infiltraţie „moale
sau dură"\ induraţii, hipotonie sau hipertonie. mase rotunde sau alungite.
Aceste mase pot fi subcutanate, când sunt rotunjite: dacă corespund planului
muscular, percepţia unei mase alungite este semnul unei hipertonii, a unui
fascicul musculai" acestea sunt echivalentele „sforilor chinezeşti".
Dimpotrivă, percepţia unei mase rotunjite într-un muşchi reprezintă o zonă de
miogeloză: aceasta se caracterizează prin durere la presiune,
uneori fulgurantă- consistenţa sa nu variază (nu creşte la presiune), putând t1
înconjurată de hipertonie. Palparea-rularea permit definirea unui număr de
dureri provocate, demialgiile reflexe. Ele au întotdeauna o valoare metamerică.
fie somatică, fie viscerală.
Pentm Vogler. semnele osteoperiostale nu sunt obligatoriu dureroase şi pot să
se prezinte ca depresiuni, neregularităţi, şanţuri şi ramolismente elastice.
Semnele reflexe
Acestea pot fi spontane sau provocate, dar în orice caz, ele semnalează
atingerea unui segment spinal corespunzător.
Se caută. în primul rând. reflexele pilo-motorii şi sudorale. Dermograflsmul.
cuprins şi el în acest cadru, are valoare localizatoare a teritoriului afecta t, dar
trebuie ţinut cont de variaţiile locale, mai mult decât de intensitatea
răspunsului în valoare absolută.
Gmpaiea tuturor acestor semne pemiite precizarea metamemlui sau
metamerelor afectate, adică a „zonei" de tratat.
COMPARAŢII. INDICAŢII. CONTRAINDICAŢII, ALEGEREA METODEI
Aceste metode se pot compara după principii, tehnici şi indicaţii.
 Principiul
Aşa cum am văzut în analiza diverselor metode, teritoriul de acţiune permite
deja divizarea metodelor. în metode:
> Superficiale (sau cutanate):
> Mixte (cutanate şi musculare): Piofunde (osteomusculare).
Dar diversitatea lor vine din divergenţa sau nu între stimulare şi efectul
terapeutic.
r- Unele metode caută să rămână locale, homolaterale şi
homosegmentare;
altele, mergând puţin mai departe, sunt homotopice. adică folosesc stimularea
homo- şi contralaterală.: ^ şi în sfârşit, ultimele sunt heterotopice.
determinând un efect la distantă.
TEHNICA
Variaţiile sunt încă mai mari în acest domeniu. In ceea ce priveşte manevrele,
pentru a obţine un efect calmant, relaxant, dispersant, se foloseşte pulpa
degetului, mâna fiind paralelă cu pielea; presiunea este uşoară, punctul sau
linia este largă şi se deplasează lent.
Invers, pentru a obţine un efect stimulant, excitant, tonifiant, degetul este
perpendicular pe piele: se foloseşte mai repede marginea cubitală sau unghia;
punctul este precis; linia este scurtă, rapidă şi la presiune puternică.
în afara acestor elemente, care se regăsesc în mai multe tehnici, există
manevre specifice unor metode sau anumitor teritorii, care sunt indicate în
studiul analitic.
Intensitatea manevrei pare un element foarte variabil căci. în unele tehnici, ea
nu trebuie niciodată să declanşeze durere. în timp ce pentru altele trebuie să ne
aşteptăm la o durere intensă, şi se pot întâlni toate situaţiile intennediare.
Contează, de asemeni, şi secvenţa manevrelor. In anumite metode, nu se
tratează decât segmentele afectate, în alte metode acestea se exclud, cel puţin
în primele şedinţe, şi în ultimele metode trebuie mereu să umiezi aceeaşi
secvenţă, indiferent care sunt segmentele afectate (construcţia bazei
lombosacrate. direcţia caudocranială. manevră centripetă şi progresiune
centrifugă pentru membre etc.)
Tratamentul punctelor maxime este abordat foaile diferit. Ele sunt excluse de
tratament - de exemplu, la metodele Dicke, în timp ce în altele reprezintă
elementul de bază şi unic al tratamentului - de exemplu, la Comelius şi
Wettenvald.
Unele metode caută sau evită alte semne. De exemplu, trebuie obţinută
senzaţia de ruptură (tăietură) şi demiogi*afism.
Efectele terapeutice
Efectele terapeutice pot fi locale, de tipul detentei tisulare, hipertermie, cu rol
eutrofic pentru ţesuturi; dar adesea efecte comparabile se produc la distanţă.
INDICAŢII Şl CONTRAINDICAŢII
Acestea variază după autori; dar, în general, aceste tehnici se adresează,
esenţialmente. afecţiunilor care se manifestă prin semne reflexe.
Durerile, cu excepţia durerilor supraacute, infecţioase şi inflamatorii
reprezintă o bună indicaţie.
Mai este vorba de tulburările funcţionale de tip spasme, crampe dezechilibre.
Aceste metexie pot să se adreseze la fel de bine organelor somatice, cât şi
organelor viscerale.
Alegerea metodei
In funcţie de caracteristicile fundamentale ale fiecărei metode alegerea nu se
poate face decât ţinând cont de pacient, de patologie şi d. terapeut.
Vârsta subiectului, sensibilitatea sa şi preferinţele pot intra în discuţie alături
de natura patologiei de tratat. Dar terapeutul trebuie să -şi cunoască foarte bine
şi posibilităţile şi preferinţele proprii. Nu există o metodă specifică pentru un
tip de maladie sau de pacient, terapeutul trebuie să aleagă şi să ofere metoda
cea mai adecvată pacientului. în funcţie d. tabloul clinic al suferinţei. Dacă
specializarea împinsă la extrem permite folosirea superioară a posibilităţilor
imei metode, ea prezintă adesea, în sens invers, imposibilitatea de a propune o
soluţie de schimbare, car. p<'>ate tl mai bine adaptată.
IV.4.4. T E H N I C I SPECIALE IV 4 4 1 MASAJUL TRANSVERSAL
PROFUND
Coditlcată de J. Cyriax, această tehnică de masaj se caracterizează pnn forma
foarte punctuală a manevrelor realizate. Această tehnică sc adresează electiv
manifestărilor dureroase posttraumatice ale aparatelor musculotendinos şi
capsuloligamentar. In paralel cu efectul antalgic. sc poate constata (de ex., în
entorsele vechi tibio-tarsiene) rearmonizarea funcţională, prin îndepărtarea
eferenţelor proprioceptive, iniţial perturbatoare, prin mesaje ntKiceptive.
Cvriax explică efectul sedativ al masajului transversal profund a supra
structurilor tendinoase tratate printr-un prcKes hiperemiant: creşterea
circulaţiei locale ar accentua eliminarea de substanţă activă („pain substance".
descrisă de Levvis), responsabilă de cronicizarea durerii locale. Autori, cum ar
tl Sebbag, fac apel la aceleaşi mecanisme eliberare şi „spălare"" a
substanţelor algogene la ni\elul zoneloi
dermalomerice, mecanisme pe care se sprijină această tehnică de masaj, foarte
diferită de cea a lui Cyriax.
Cât despre impactul muscular, Cyriax atribuie mas ajului profund capacitatea
de a desface aderenţele, care nu se vor reface, dacă masajul transversal
profund va fi urmat de mobilizâri active: „fricţiunea transversală profundă poate
fi rezumată la capacitatea de a creşte mobilitatea, aşa cum nici întindere a
pasivă, nici chiar exerciţiile active nu pot să determine" (Cyriax).
• Principalele indicaţii
Patologia capsulo-Iigamentarâ: entorsele recurente; sechelele după entorse;
sechelele după capsulite în stadiul cronic (..rece").
Patologia teudiuoasă: tendinite de surmenaj sau posttraumatice; tendinose;
tenosinovite.
în patologia tendinoasă şi ligamentară, se constată indicaţii identice celor ale
infiltraţiilor cu produse steroidiene.
Patologia musculară: Sechele postruptură musculară.
• Contraindicaţii
Aîtrite septice, posttraumatice, psoriazice, gutoase, lupus eritematos,
spondilită anchilozantă. boala Reiter; Calcificări periarticulare sau musculare;
Bursite;
în general, toate procesele inflamatoaie importante.
• Principiile fundamentale, după Cyriax
Aplicarea masajului transversal profund pretinde respectarea a numeroase
exigenţe:
o cioioaştere precisă a sediului leziunii - Reperarea centrului durerii provocate
ghidează cel mai adesea acţiunea mascurului, dar unele dureri pot difuza şi
încurcă aspectul clinic.
Degeiul mascurului şi pielea pacientului sunt una - Pulpa antrenează tegumentele,
tară a freca pe ele. Ţinând cont de presiunea mare care caracterizează aceste
manevre, ignorarea acestor principii poate antrena apariţia tlictenelor.
Folosirea de creme, unguente etc. nu este indicată, în măsura în care aceste
produse favorizează alunecarea degetelor pe piele.
Fricţiunea trebuie să fie perpendiculară pe fibrele structurii tratate -„O fricţiune
longitudinală nu deplasează decât sângele şi limfa, în timp ce fricţiunea
transversală mobilizează ţesutul însuşi" (Cyriax), Deci, dacă suprasarcina
răspunzătoare de leziune se exercită în sens longitudinal, fricţiunea
transversală este curativă. Aşadar, în derularea secvenţei curative, maseurul
trebuie să aibă reprezentarea clară a orientării în spaţiu a tlbrelor care se pot
mobiliza. Chiar efectuată in situ, o presiune prea oblică a degetelor va difuza
efectul mecanic pe alte ţesuturi decât cele vizate.
Amplitudinea mişcării de „du-te - xino^^trebuie să fie suficientă -pentru ca efectul
de mobilizare transversală a structurii tratate să tle asigurat. De asemenea,
reprezentarea spaţială a ţintei patologice ghidează gestul mascurului.
Prqfiiuzimea manevrei ttrbitie să atingă elementul afectat - La nivelul tendoanelor
epitrohleene sau a ligamentului lateral extem al articulaţiei tibiotarsiene
aplicaţia este uşoară. Când este vorba de marele trohanter sau de marea
tuberozitate a feţei inferioare a calcaneului, este mai dificil.
Instalarea (aşezarea) pacientului trebuie să permită gradul de tensiune sau relaxare
cerut de ţesutul tratat - Tendoanele şi ligamentele sunt puse în tensiune în timpul
masajului transvers, în timp ce muşchii sunt puşi în poziţie de relaxare (vezi
Modalităţi tehnice).
In cazul tenosinovitelor, tensiunea prealabilă a tendonului în teaca sa este
indispensabilă, şi permite ea singură ca manevra să ajungă pe faţa profundă a
tendonului.
• Modalităţi tehnice
Suprafeţele active ale mcnnii maseurului
Pentru a obţine un efect punctual şi precis, mascurul foloseşte suprafeţe
reduse. După zona de tratat, va utiliza:
> Pulpa indexului. întărită prin sprijinul mediusului pe faţa dorsală a falangei a
3-a a indexului; Pulpa mediusului. întărită de index;
Aceleaşi degete, a căror acţiune este întărită de o priză strânsă; Pulpele
degetelor al 2-lea şi al 3-lea. sau ale degetelor 2, 3 şi 4; Faţa dorsală a falangei
a 2-a a indexului:
> Faţa dorsală a articulaţiei interfalangiene proximale a indexului. Oboseala
maseurului poate impune schimbarea prizei în timpul
şedinţei, tară afectarea eficienţei terapeutice.
Ritimd
Troisier preconizează un ritm rapid pentru aceste manevre de ..du -te - vino".
Experimentarea sistematică a manevrelor efectuate la viteze diferite nu evocă
nici o diferenţă semnificativă între efectele terapeutice. Mascurul se poate deci
orienta după criteriul celei mai bune toleranţe a pacientului.
Durata
> Asupra leziunilor tendinoase sau ligamentare recente (afectările musculare
sunt excluse) - numai 1-3 minute, eventual precedate de o netezire prelungită
(15 minute).
> Asupra leziunilor cronice (vechi) masajul transversal profund va fi aplicat
10-15 minute.
Frecventa
De 2 sau 3 ori pe săptămână. Şedinţele zilnice au un efect prea agresiv pe
stmcturile tratate.
Dozajul
Numărul şi intensitatea şedinţelor, precocitatea reeducării depind de reacţiile
pacientului. Există un profil - tip al acestor reacţii: .....
'tr în timpul şedinţei, durerea locală creşte, de obicei, la început, timp de 2 -3

minute. Ea scade semnificativ apoi la nivelul sediului iniţial, până la dispariţia

totală uneori. O durere care nu încetează să crească pe parcursul şedinţei reprezintă
un semnal de oprire: o smulgere periostală trecută neobservată, o leziune
tendinoasă mai gravă mascată motivează întreruperea tratamentului, până la o
nouă evaluare medicală; în cursul tratamentului, tabloul clinic obişnuit este,
după ştergerea durerii pe parcursul şedinţei, de reapariţie progresivă a
suferinţei locale, segmentul de tratat rămânând în repaus, dar în general la un
nivel inferior faţă de nivelul de dinaintea tratamentului. Scăderea graduală a
sensibilităţii locale pe parcursul şedinţelor confirmă exoluţia bună a
tratamentului, dispariţia totală putând fl aşteptată după 2 -4 săptămâni.
^ Revenirea durerii la acelaşi nivel intime şedinţe obligă oprirea tratamentului după a
3-a sau a 4-a încercare. Este inutilă insistenţa: dacă masajul transversal profund
este eficient, acest lucru se obsenxi foarte repede.
• Conduita specifică a tratamentului şi progresia
• Leziunile ligamentare recente
Începutul tratamentului poate fi imediat consecutiv leziunii, de îndată ce s -a
stabilit un diagnostic sigur de benignitate.
TEHNICA
O Tehnica de bază
• Netezire regională anesteziantă a zonei lezate - 10-20 minute.
• Apoi masajul transversal profund pe ligament - 1 -3 minute.
• Aplicaţie de ghiaţă. la sfârşitul şedinţei - 20-30 minute. O A 2-a săptămână:
se suprimă netezirea şi crioterapia:
• Intensificarea masajului transversal profund - aplicaţii prelungite de fricţiuni
transversale.
• Fizioterapie complementară - ultrasunet, radiaţii electromagnetice.
• încep contracţiile izontetrice ale muşchilor susceptibili să întărească prin
tendoanele lor ligamentul lezat. ) A 3-a săptămâml: după caz. activitate cu
încărcare, cu stimularea proprioceptivă. integrarea articulaţiei lezate în
schemele motorii globale, unnare a tonifierii musculare. Masajul transversal
profund se practică până la dispariţia totală a durerii.
La nivelul membrului inferior, se remarcă faptul că entorsele în intecedente
antrenează o alterare a infomiaţiei proprioceptive. în timpul mei activităţi
globale, subiectul evită solicitările ligamentului care a fost ezat. producând
scheme motorii modificate, care tind să se :)ermanentizeze. ..Lichidarea"
sechelei dureroase pregăteşte revenirea la in comportament cinetic noimal.
Leziunile ligamentare vechi Progresia tratamentului este identică precedentei,
dar începutul :orespunde stadiului al 11-lea de afectare, cel cronic.
Tabloul clinic arată tulburări lesate de entorse vechi, uneori de ma i nulţi ani.
cu persistenţa unui punct dureros la palpare. şi inhibarea inumitor scheme
motorii.
Tabloul clinic în întregime poate fi amehorat.
Leziunile musculare
Doar după o punere în repaus, cel mai adesea de 3 săptămâni, este posibil să
începem masajul transversal profund.
în acest stadiu, jocul muscular este afectat, pe de o parte, de existenţa
aderenţelor care împiedică alunecarea fibrelor între ele. şi. pe de altă parte, de
o schemă neuro-motorie de mişcare partial tlincţională după accident şi paiţi al
consei*vată. Cvriax insistă asupra faptului că nici întinderea pasivă şi nici
contracţia musculară nu pol îndepărta acest handicap.
Studierea sectorului lezat (consistenţă, durere provocată) pennite maseurului
să localizeze manevrele, efectuate cu pulpele degetelor, transversal pe corpul
muscular relaxat prin poziţionarea pacientului. Durata este de cea 12 minute,
sub rezerva reacţiilor dureroase.
La acest nivel, de la începutul tratamentului, contracţiile musculare intense,
voluntare sau provocate prin faradizare, sunt indicate la finalul şedinţei.
Trebuie respectată cu stricteţe. în derularea exerciţiilor di reeducare,
următoarea secvenţă: exerciţii analitice - apoi globale -mişcare ghidată -
mişcare liberă. In cazurile de fragilitate musculară importan tă, prima secvenţă
de exerciţiu activ după masajul transversal profund poate tl executată sub
formă de contracţie, evocată prin iradierea impulsului.
IV 4.4.2 MASAJUL MANIPULATFV AL LUI TERRIER
Această tehnică prezintă asemănări semnificative cu tehnica lu i Rabe: pentru
un observator exterior al relaţiei terapeutice, aspectul de mobilizare pasiva
apare dominant.
O analiză de tinete arată că una din mâinile terapeutului păstrează un contact
constant şi precis, acţionând asupra părţii corpului care trebuie tr atată, dar
acest contact este fix. pulpele digitale nu se deplasează pe piele. Această
tehnică se adresează tuturor elementelor aparatului musculo -tendinos, şi se
aplică pentru leziuni, distonii şi disfuncţii de origine reumatismală sau
traumatică.
Terrier şi Benz motivează alegerea mobilizării pasive, folosită ca vector al
masajului, prin posibihtatea efectelor mecanice mai selective decât în cazul
mobilizării active, mereu supusă schemelor psihomotorii globale şi frecvent
parazitată de durere. Este. de asemeni, sigur că, mobilizarea segmentară
activează eferentele proprioceptive la nivelul receptorilor periarticulari
(capsulă, ligamente), care sunt stimulaţi mai puţin direct prin masaj, la un
pacient cu anumite articulaţii imobile (şold. coloană), mai puţi n accesibile la
palpare. Alternanţa tracţiunilor pentru decoaptarea articulară şi de
compresiune axială răspunde necesităţii de ehberare a jocului articular.
TEHNICA
Contactul manual cu corpul pacientului este esenţialmente pulpar. Benz
subliniază necesitatea unei palpări exploratoare continui, care asigură un bun
dozaj al manevrelor. Obiectivele sunt, în general, punctuale - „nodulii"
miogelotici, tendoanele, zonele de inseilie periostale etc -, suprafaţa de acţiune
limitată - apare aici o alta analogie cu „masajul de profunzime al lui Cyriax.
Uneori, se
foloseşte marginea radială sau cubitală a mâinii, a articulaţiei
metacaipofalangiană a indexului. Mai rar, este indicată o priză în brăţară.
Pulpele nu se deplasează pe piele, mobilizarea segmentului tratat „prezintă"
pulpelor digitale zona de tratat.
Priza mobilizatoare trebuie să fie cât mai largă posibil, fară să dea senzaţia de
pierdere a contactului şi tară să traumatizeze tegumentele prin eforturi de
tracţiune (vezi şi tehnica Rabe). Mişcările sunt imprimate segmentului prin
oscilaţii globale ale corpului maseurului, al cărui echilibru foarte bun
condiţionează sentimentul de securitate al pacientului. Această formulă este, în
acelaşi timp, şi o garanţie a economiei gestuale pentru terapeut. Ritmul este
regulat, până la pragul monotoniei. Dacă pacientul are tendinţa de a însoţi
activ manevrele terapeutului, acesta poate „rupe" ritmul pentru a obţine
decontracţia (relaxarea) pacientului. La nivelul unei articulaţii dureroase şi/sau
cu redoare. masajul manipulator se adresează electiv musculaturii profunde.,
predominant tonici, şi care reprezintă sediul ..ciberneticii posturale". analizată
de Dolto: pentru umăr interesează mai ales muşchii coifului rotatorilor, pentru
şold - pelvitrohanterienii. psoasiliacul şi pectineul, pentru genunchi -
popliteul. pentru coloană - spinotransversul etc; aceştia sunt aceiaşi muşchi
profunzi care intră în cercul vicios contractură -durere - redoare. pe care îl
obserxăm în- tabloul periartritelor, şi ameliorarea clinică consta tată pe
parcursul şedinţelor de reeducare funcţională beneficiază de masajul de acest
tip.
IV 4 4 3 METODA LUI RABE
TEHNICA de terapie manuală a lui R. Rabe este mai mult decât o simplă
tehnică de masaj, dar importanţa contactului manual cu pacientul face ca
tehnica să-şi găsească locul în acest capitol. Ca tehnologie însă. este bine de
înţeles că intervenţia manuală a maseurului nu se limitează doar la subiecţii
pasivi şi imobili.
Dacă Bugnet asociază masajul contracţiei musculare, Rabe îl cuplează cu
mobilizarea elementelor osteo-articulare, cu întinderea fasciilor, în perspectiva
stimulării influxurilor miotatice. Argumentul justificativ este acela că, în
afecţiunile dureroase ale aparatului locomotor,
pacientul dezvoltă „pattern-uri'" de mişcare de eschivare, ocolind schemele
inotorii normale şi ajungând la o activitate inadecvată. Mobilizarea pasivă. în
primul rând intenţia, va reactiva neuronii inactivi, redând pacientului sensul
corect de mişcare al segmentelor lezate.
TEHNICA
Rabe valorifică căutarea sentimentului de securitate al pacientului: unele
secvenţe interesând trunchiul sunt efectuate pe covor, sau pe mese joase şi late.
tip Bobath. pentru a elimina frica de cădere. In acelaşi sens. prizele se
caracterizează prin amploarea contactului corporal între terapeut şi pacient, şi
prin precizia acţiunilor care pregătesc şedinţa propriu -zisă. Manipulările
segmentare sau tracţiunile pe fascii sunt efectuate rapid, anticipând reflexul de
apărare al pacientului.
Masajul segmentar şi mobilizarea sunt realizate întotdeauna sub tracţiune. Mâna
activă trebuie să se adapteze morfologiei suprafeţei tratate. Dacă reacţiile sunt
dureroase, terapeutul va trata alternati\ mai multe zone. tactică pe care o
regăsim şi la Vogler. Mai mult decât în cazul masajului pacien tului imobilizat,
este nevoie să se ţină cont de particularităţile fiecărui caz în paile. să se caute
senzaţia proprie a gestului eficace, astfel încât pacientul sâ participe el însuşi la
acţiune şi să se ţină cont de reacţiile lui.
IV . 4 . 4 4 METODA LUI BUGNET
Această tehnică a fost aplicată de creatoarea ei. o flzioterapeută olandeză, în
recuperarea deficitelor motorii legate de o paralizie periferică. TEHNICA se
caracterizează prin asocierea în sensul aceleiaşi secvenţe terapeutice, a unei
stitnulâri exogene, datorată unei acţiuni manuale viguroase, cu o contracţie
musculara voluntară. Intervenţia mascurului determină o întărire a eferenţelor
proprioceptive ale efectorului tratat. Accentuarea influxurilor centripete astfel
declanşate reprezintă o modalitate de activare a reflexului miotatic - „stretch-
reflex" dar diferit faţă de ceea ce se întâmplă în tehnica lui Rabe. receptorii
periarticulari nu sunt solicitaţi, nu presupune deloc sau foarte puţin deplasarea
segmentelor osoase.
Câmpul de aplicaţie iniţial al acestei tehnici a fost cel al tulburărilor
musculaturii striate. între 1-3 la testarea de forţă musculară. Experienţa a
arătat că tehnica are efect în deficitele musculare posttraumatice,
postchirurgicale şi reumatologice (degenerescente musculare legat e de aitroze
avansate la nivelul segmentelor portante).
TEHNICA
Mascurul efectuează o priză „apucată", transversală. în rapoit cu corpul
muşchiului plasat în poziţie de relaxare. El depărtează corpul muşchiului de
patul diafizar sau de planul osos subiacent, şi îi aplică o torsiune care alungeşte
fibrele, solicitând, în acelaşi timp, baro-receptorii şi fusurile neuromusculare.
Intensitatea manevrei trebuie să fie la limita durerii. Prin stimulare orală scurtă
şi puternică (vezi Kabat). pacientul este invitat să încerce să-şi scape corpul
muşchiului din priza manuală.
După un repaus de câteva secunde, exerciţiul se repetă, de 12 ori la o cadenţă
lentă, urmărind starea de oboseală a subiectului.
Sunt recunoscute ca ..tehnici speciale de masaj" şi unele metode descrise în
capitolele anterioare, asupra cărora nu ne vom mai opri*.
• Drenajul limfatic manual (vezi anterior - Partea a IJI-a. Drenajul limfatic)
Drenajul limfatic manual, ca şi alte tehnici, a fost aplicat într -un mod empiric.
E. Vodder a folosit acest masaj pentru drenajul limfei în estetică. în timp.
experienţele au doxedit valoarea acestei tehnici. Metodologia drenajului
limfatic a fost detaliată la capitolul respectiv (vezi anterior).
• TEHNICA lui Wetterwald (vezi anterior - IV.4.13.3. Masajul reflex al lui
Wettemakl)
• TEHNICA lui Vogler (vezi anterior - IVA.1.3.1. Masajul periostal după Vogler)
IV.4.4.5. METODA LUI GROSSI
Se referă la o tehnică reflexoterapică, în care un stimul excitator, exercitat pe
suprafaţa cutanată a peretelui abdominal acţionează la distanţă pe musculatura
netedă a stomacului şi a intestinului.
Această tehnică se adresează predilect ptozelor gastrice şi colicilor, ca şi
tulburărilor activităţii secretorii consecutive acestora.
pasaj asupra fiecărei zone. apoi repetă de mai multe ori manevrele pe
sectoarele care se dovedesc cele mai reacţionale.
La începutul tratamentului, se poate ca mascurul să nu audă nimic După câteva
şedinţe, zgomotele devin mai puternice, mai ample, fiind mărturii ale unei
funcţiuni mai bune a organului, confirmată clinic.
Trebuie obligatoriu, să se evite orice alt tip de masai local, superficial sau
profund, inaintea şedinţei de retlexoterapie. aceste manevre prealabile putând
influenţa reflexele viscerale, stimulându-le anarhic.
Durata nu trebuie să depăşească 20-25 minute, pentru a nu declanşa spasme
dureroase în teritoriul visceral solicitat, in acelaşi scop. se va evita practicarea
masajului, când stomacul este gol. Se recomandă să se bea un pahar cu apă
înaintea şedinţei.
Frecvenţa optimă este cea cotidiană, respectând un orar tlx.
Grossi semnalează o singură contraindicaţie: existenţa unei tumori neoplazice.
IV 4 4 6 TEHNICA „CALIEORMANÂ^^ - „FASCIA-TFRAPIA '
Exotismul, alături de interesul acordat tratamentului fasciilor, au facilitat
dezvoltarea unor tehnici speciale, incă din anii '50. Ca şi tehnica lui Rabe.
tehnica Iui Lehner (S"' Monica - California) depăşeşte cadrul convenţional al
masajului. înglobând secvenţe manuale sau alterne:
mobilizxjrea şi întinderea fasciilor: apc^ievrozele de înveliş muscular,
septurile intramusculare. expansiunile fibroase care leagă, de o parte şi alta, o
articulaţie de muşchii care aparţin segmentelor vecine; regăsim conceptul
structurilor in spirală a lui Kabat. lanţurile musculo-aponevrotice ale lui Van
Daele-Dobbclecr. pnncipule tehnicilor miotensive;
eventuale contracţii izometrice. în sensul ..ţine - relaxează"; corecţie posturală.
care se realizeazxă sp<Mitan. Frapează, din punctul de vedere al maseumlui,
angajamentul corporal complet - mâini, antebraţe, braţe, umeri, torace, şolduri
- in realizarea manev relor „corp la Ci>rp".
Unnărind scdarca şi detent:u tehnica lui lehner se caracterizează printr -o
concepţie foarte glohiilista a ci^rpului (mereu exammat in totalitatea sa, înainte
de a căuta mcxlalităţile de intervenţie), o Jurata notabilă a
niane\relor de intindei"e (20-30 secunde). i-espectai*ea reacţiilor dui-eroase.
într-un climat în care e necesara inteipretai*ea reacţiilor fizice, dai* şi a celor
psiho-afecti\ e. în cadiiil cărora se înscriu şi tensiunile u-atate.
înaintea tehnicii lui Lehner. tehnica Idei Ro\i [rolfing - ul) se baza. şi ea. pe
punerea în tensiune a fasciilor, dar se pare că execuţia mai agresivă a restrâns
spectrul clinic al aplicaţiilor.
IV 4 4 7 PRESOTER\PIA LMERMITENTÂ
Această tehnică face pane din arsenalul massokinetoterapeutic. adresându -se
pacienţilor suferind de stază xenoasă sau de limfedem: acţiunea mascurului se
reduce doar la aplicarea unei tehnici prescrise (reglarea presiunii, fazele,
durata aplicaţiei) şi la controlul funcţionării mecanice, dacă se foloseşte un
aparat (aparatele de \ ibromasaj).
IV . 4 . 4 8 CRIOMASAJl L
Termenul de ..masaj cu ghiaţă" este inadecxat. Această tehnică se bazează pe
un m^cmism feed-back de mare fineţe, care conferă masajului particularităţile şi
eficacitatea caracteristice. .Acest tip de masaj a fost consacrat în ti'atamentul
escarelor. Fricţiunea cu ajutorul gheţii. pe marginile escarei timp de 5 -10
minute, determină: analgezic de suprafaţă:
\asoconstricţie rapidă, urmată de un efect de ..rebond". m artor tlind înroşirea
locală a suprafeţelor tratate.
Creşterea semnificativă a circulaţiei sanguine conduce la efecte trofice,
cunoscute şi de lungă durată. Frecxenţa aplicaţiilor trebuie să tle de mai multe
ori pe zi.
Blasexic foloseşte un recipient cilindric cu perete dublu, penuii a e\ita
contactul mâinii mascurului cu ghiaţa. cubul de ghiaţă fiind plasat în interiorul
acestui dispozitix. Astfel, prin ameliorarea toleranţei faţă de contac tul direct
ghiaţă-piele. durata aplicaţiei poate să crească până la 20 minute. Un alt
avantaj îl poate constimi absenţa umidităţii zonei cutanate astfel ti -atate.
I\ . 4 .5. MODALITĂŢI DE APLICARE A D I I ERSELOR TEHMCI REFLEXE
Aplicaţii in loco dolenti
Masajul punctelor nenoase al lui Comelius
Masajul reflex al lui Wettenvald
Masajul zonelor lui Head şi al lui von Puukawcr • Masajul periostului. dupâ Vogler
Masajul segmentar al lui Glâser-Dalicho şi al lui Kihicr
Masajul reflex al teşitului conjimctir şi al musculaturii -Kohlrausch
Masajul ţesutului conjunctiv (BmdegcMchsmassage} Tcirich-Leube
Aplicaţii la distanţa
Masajul reflex plantar Ingham. Marquardt
Bindegewebsmassage - Metoda Dicke
1V4 5 1 DIFERENŢIEREA MODALITĂŢILOR DE APLICAŢIE
Este interesant de constatat că toţi autorii, chiar dacă pornesc din acelaş i punct
reprezentat de reflexul viscerocutanat. ajung la tehnici diferite pentru a atinge
acelaşi scop: acela de a întrerupe cercul vicios intrametameric. care întreţine
procesul patologic. Aceste tehnici se bazează deci pe reflexul cuti -organic. dar
unnăresc: fie o acţiune direct metamerică
Wettei-wald
Von Puttkamer
Glăser-Dalicho
Vogler
Kohbausch
Teinch-Leube
fie o acţiune întâi generală, prin căutarea unei reechilibrări neurovegetative.
umiată doar de o acţiune mai specifică şi metamerică
Dicke.
Astfel. în acest prim grup. trebuie să diferenţiem: tratamentul direct şi unic al
metamerelor atinse
Wetterwald
Vogler
Teirich-Leube
Un alt element de comparaţie se poate regăsi în telul de a trata sau nu
punctelemaxima^' { d G intensitate maximă):
Comelius se lucrează numai punctele zise dureroase; se obţine astfel o reacţie
în lanţ, fiecare punct tratat provocând apariţia unui nou punct;
Von Puttkamer - nu se tratează punctele maxima decât după 30-45
minute de tratament, dar acest lucm de la primele şedinţe:
Vogler se vorbeşte de un fenomen de derivaţie, care constă în tratarea
din afară a punctului acut dureros; pentru Vogler, ca şi pentru von
Puttkamer, masajul direct şi intens al zonelor maximale nu provoacă
decât o durere locală, dar nici o neplăcere cu caracter general pentru
pacient;
Dalicho - pentru acesta, faptul de a trata punctele maxima pentm a le suprima
nu ridică decât durerea, dar nu elimină celelalte simptome reflexe şi nu
împiedică în nici un caz recidiva;
Kohlrausch nu face restricţie decât pentru cazurile acute; punctele maxima nu
vor fl tratate decât după două sau trei şedinţe; Teirich-Leube include
obligatoriu în tratament punctele maxima de la prima şedinţă: acest lucru nu
este valabil la unii dintre elevii săi. care au devenit mai prude nţi;
Dicke exclude obligatoriu punctele maxima din toate şedinţele şi nu le tratează
decât după desensibilizarea lor completă, obţinută prin lucru la distanţă.
Toate aceste metode iau în consideraţie reacţiile pacientului:
fie consecutiv aplicării tehnicii, modificând manevrele pe parcursul
şedinţelor următoare, dacă reacţiile pacientului au fost prea v iolente:
von Puttkamer, Vogler, Kohlrausch, Teirich-Leube, Ingham;
fie de la început: Comelius, Dalicho, Dicke, Marquardt.
Doar o singură tehnică, aceea a lui Teirich-Leube. caută sistematic senzaţia de
„tăietură'"(ruptură) prin întinderi, senzaţie care, după această autoare, ar fi
„rezultanta pozitivă a unei reacţii neuro-vegetative''.
Menţionăm că unii autori (Dalicho şi Teirich-Leube) vorbesc de posibilitatea
efectelor secundare nedorite: dureri, contracturi şi chiar agravarea stării
pacientului, care ar fi datorate „decalajelor reflexelor", provocate de
manevrele aplicate pe anumite zone sau puncte. Aceste zone sunt de evitat
pentru Dalicho (ca şi pentru Dicke). Anumite manevre
adecvate permit, oricum, eliminarea acestor reacţii negative. Teirich -Leube nu
ia în consideraţie aceste puncte la prima abordare, va utiliza frecvent
manevrele de derivaţie, care sunt utile diferenţierii întinderilor „de echilibrare "
faţă de cele „de derivaţie"* ale lui Dicke, folosite de la început şi intercalate din
oficiu, după fiecare progresie a tratamentului. Dicke, tratând şi cazurile acute -
cum ar fi crizele de astm, colicile nefretice, de exemplu - utilizează şi
întinderile „ruperea crizei", care au particularitatea de a fi excesiv de lente şi
excesiv de uşoare, aplicate pe zona atinsă şi provocând un efect anesteziant
(vezi lucrările lui Wall şi Melzack).
Pentru Gross din Ziirich (1969). reacţiile în timpul şi după masajul reflex
depind de tehnica folosită şi de experienţa practicianului: acelaşi pacient poate
reacţiona diferit la un acelaşi masaj, dar e.xecutat de alt maseur mai puţin
expert sau experimentat. în acest caz, spune el. iritaţia punctelor nervoase şi a
fibrelor care conduc durerea poate juca un rol important, în acelaşi fel în care
reacţia dureroasă poate bloca întregul efect al masajului reflex şi poate
produce nu o reacţie de \ asodilataţie. ci o reacţie de vasoconstricţie. Pentru el,
eşecurile se datorează unui dozaj greşit şi unei aplicări defectuoase a
manevrelor: „Masajul reflex trebuie să tle început într -o manieră blândă şi
dozajul presiunii digitale trebuie adaptat individualizat la flecare pacient,
presiunea nu trebuie să crească decât puţin câte puţin, de la o şedinţă la alta.
urmărind reacţia obiectivă la nivelul tisular şi reacţia subiectivă a pacientului
trataf
Indicaţiile generale variază, după diferiţi autori:
pentm Dalicho, indicaţiile le reprezintă bolile sau tulburările care se
manifestă prin simptome reflexe şi algice, care răspund cel mai bine
acestei tehnici reflexe: există o posibilitate de acţiune asupra unui
organ, chiar fară să apară transformări tisulare \ izibile: căci, după
Novinsky, citat de Dalicho. metamerele pot fi perturbate la un nivel
subliminar şi deci pot să nu se manifeste vizibil sau palpabil:
pentru Dittmar, Sperling (1954), Kibler şi Kohirausch^ luciul unui
metamer, unde nu apare nici o transformare tisulară reflexă, este fară
utilitate;
Kibler adaugă şi faptul că nu se poate influenţa un organ afectat, dacă
metamerele cărora le apaiţine nu prezintă nici un simptom reflex:
o diferenţă de apreciere a fost notată o dată cu apariţia simptomelor reflexe:
dacă pentru Kibler şi Dalicho tot circuitul funcţional metameric este atins în
acelaşi timp cu organul in cauză. Kohlrausch arată că simptomele reflexe nu
\or apare la periferie decât după afectarea viscerului:
pentru Teirich-Leube, nu este important decăt segmentul atms; aici. ca şi la
Dicke, intervine noţiunea de zonă diagnostică şi de zonă mută: o zonă mută
semnifică adesea o predispoziţie morbidă a organului corespondent, pentru
Teinch-Leube. tratamentul unei asemenea zone nu o va face neapărat să
dispară: pentru Dicke toată tensionarea (întinderea) ţesutului conjunctiv lax, cu
funcţiile acestuia, va influenţa starea generală a subiectului, realizând
reechilibrarea neurovegetativă: există deci. pentru autoare, o acţiune posibilă
asupra intregului organism, pornind dc la metamerele neafectate şi o
predispoziţie poate influenţată, pomind din zona mută.
In sfârşit, dacă printre efectele terapeutice putem mdica la cea mai mare parte
dmtre autori;
detenta tisulară (relaxarea tisulară, efect antispastic) - Kohlrausch insistă
aproape numai pe aceasta;
puternică hiperemie - antrenează consecutiv o ameliorare locală şi
generală a circulaţiei sanguine, detenninând o regenerare tisulară
(Dalicho-Vogler. Dicke);
renutrifia tuturor ţesuturilor - Dicke:
reechilibrarea neuro-vegetativă - Dicke, Wolff;
reacţie vegetativă vagotonică - Teiricb-Leube:
excitaţie a sistemului vegetativ - Vogler;
efecte umorale, hormonale > / antialgice.
Trebuie să se insiste asupra efectului specific al metodei Dicke. detenta
generală şi globală, care ne-a pennis să includem între indicatori, tulburările
neuropsihice.
Pentm a încheia acest capitol, pezentăm punctul de vedere al lui Korr (1Q67)
privind scopul unei terapii şi impactul ei in schimbarea echilibmlui factorilor
nervoşi. în sensul furnizării circumstanţelor optimale pentru prixesele nonnale
de reparaţie şi de apărare a corpului. Nu trebuie, spune el. să ne concentrăm
atifnţia asupra iritaţiei. asupra leziunii primare, ci asupra sistemului nervos,
asupra părţii sistemului nervos care. în fiecare caz-, organizează procesul de
îmbolnăv ire şi de v indecare.
Schemă comparativa
-----:-:-:-:-._'-Vfj^^
tntemOatea
Snhliminarâ liminarâ supraliminară
Dicke Dalicho Teirich-Leube
Dittmar Von Puttkamer Ingham
Marquardt Comelius Kibler
Kohirausch
Dermografkmut
-
Nu se urmăreşte Se urmăreşte
Dicke Teirich-Leube
Dalicho
Acţiunea asupra punctelor maxima
NU DA
Dicke Teirich-Leube
Dalicho Von Puttkamer cu anumite restricţii
Vogler cu anumite restricţii
Kohirausch cu anumite restricţii
Reacţii: obserim^
De la început Consecutiv
Comelius Von Puttkamer
Dalicho Vogler
Dicke Kohirausch
Mai-quardt Teirich-Leube
Insham
iniţiaiâ în regiunm k/mbosaeratâ
Am
DA NU
Von Puttkamer Wetten\ald
Kohirausch Teirich-Leube
Dalicho Vogler
Dicke
:;::iX'>:-s-''------v--y:--v.-,--.vNv--.-.,--.--. -
Repaus după şedinţă
DA NU
Dicke Teirich-Leube
Marquaidt Dalicho
Kohirausch
Wetterwald
Von Puttkamer
higham
Vogler

IV.4.5.2. ASPECTE CLINICE Observaţii diagnostice

Ansamblul metamerelor atinse pe parcursul unei tulburări somatice sau
viscerale poartă numele de „zonă".
O zonă nu este e.xpresia unor dureri viscerale şi, asemeni lui Hansen (1962) şi
Jarricot (1971). s-a avansat ideea că întreaga tulburare funcţională se
manifestă la periferia corpului, indiferent dacă această tulburare este cronică
sau acută, indoloră sau chiar clinic negativă, şi în sfârşit fie viscerală,
vasculară, articulară, fie de alt tip.
Putem găsi o zonă fară corespondenţă cu tulburarea actuală a pacientului. O
anumită zonă, zisă mută, va indica fie o predispoziţie la nivelul viscerului
corespondent, fie o iritare latentă, anterioară sau posterioară afectării
viscerului. Se disting astfel:
zonă diagnostică, care corespunde protocolului medical (tabloului clinic);
zonă mută, fară corespondenţă aparentă, dar foarte adesea legată de patologia
actuală. Zona mută este foarte importantă în tratament şi trebuie, în general,
considerată ca zonă primară.
Exemple:
Migrena: zona diagnostică - capul; zona mută - ficatul Cervicalgia: zona
diagnostică - gâtul (ceafa); zona mută - inima Varicele: zona diagnostică-
venele; zona mută-ficatul.
Căutarea zonei se va face la început vizuaL adică fară nici o intervenţie
manuală, fară a perturba, anihila sau exacerba aspectul spontan, care
impresionează un ochi exersat, şi care exprimă un dezechilibru sau o suferinţă
organică.
Pentru pacienţii imobilizaţi la pat, se va începe examinarea culcat, apoi în
poziţie aşezat. In ambulator, pacientul se va examina întâi aşezat, apoi în
decubit.
Examinarea începe cu aspectul feţei, la acest nivel fiind căutate toate
simptomele reflexe vizibile: lărgirea fantei palpebrale; strălucirea sau
proeminarea globilor oculari;
apoi iniinderea \a tl mai pa^^tîjndă, atinge ţesutul subcutanat: piele nu se mai
deplasează inaintea degetelor, in mod normal, in \alur suple, ci formând pliuri
tine sau placarde indurate: degetele rămâi agăţate in piele la ni\elul induraţii lor
dacă intr-un metamer afecta incercâm să ridicam un pliu dermic, perpendicular
pe baza sa d^ implantare, cu policele şi inde\-uL pielea se despnnde cu greutate
pacientul descrie o senzaţie surdă, dezagreabilă de presiune: pe parcursul unei
întinderi protlinde, pacientul poate descrie o senzaţie de zgârietura sau de
ruptură, tăietură. I Căutarea punctelor de maxunâ intensitate ţ punctele
maxima) se face Jupă ce s-a delimitat zona şi constă;
tle, inir-o presiune uşoară, dacă suferinţa este acută, penoru a nu declanşa o
reacţie brutali cum ar tl durerea, in cazul ulcerului, spasmele \asculare, intr-o
suferinţă coronananâ. \ărsătunle, intr-o afectare colecistică etc:
tle, printr-o palpare-rulare foarte tină a dermului: trebuie început la 2 cm mai
jos de punctul dermic de testat. Pacientul \a descrie o durere \ie, înţepătoare şi
strict limitată la punctele ma.\ima.
Palparea şi manevra palpare-rulare pot declanşa o hiperhidroza segmentară,
care fără a tl pro\ocată. se \ critică foarte greu, cu excepţia cazurilor acute.
in continuare, pacientul este aşezat in decubit dorsal sau \enO^ ceea ce permite
relaxarea musculară necesară căutării zonelor MacktJ: (mioloamele) >i a
punctelor dureroase periastale.
Hiperalgia unui miotom se descoperă cel mai uşor prin percuţie pacientul descrie
o durere surdă, cu caracter de tăietură sau înţepătură.
PuTKtele maxima apar in acest caz. mai repede sub formă de bride longitudinale
foarte subţiri, exprimând o hipertonie circumscrisă, care se poate palpa prin
fricţiuni cu degetele plasate perpendicular pe suprafaţa muşchiului şi
declanşând, de regulă, o durere acută.
Kohlrausch prezintă o transformare organică a miotomului pe care o descrie sub
genericul de .jniogeloză" şi care apare sub forma unei infiltraţii fibroase, a cărei
localizare predilectă ar tl pe marginea muşchiului sau intr-o regiune slab
vascularizată. Aceste zone de miogeloză sunt palpabile, nu-şi schimbă consistenţa
la presiune şi declanşează, de obicei, o durere iradiată.
Punctele dureroase de la nivelul periostului se caută cu pulpa unui deget plasat
perpendicular pe os, cu musculatura bine relaxată şi după depărtarea
ţesuturilor moi: ele se află în depresiuni îngroşate sau subţiate ale osului.
După definirea zonelor şi punctelor maxima, va fi valoroasă confirmarea
diagnosticului, prin găsirea dermalgiilor reflexe, definite de Jarrico t(1969).
Semiologie şi indicaţii
Zonele şi punctele maxima se referă la metamerizarea lui Hansen -Schliack
(1962-1965) şi la experienţele ulterioare ale altor autori.
Hiperalgia superficială, tensiunea tisulară şi punctele maxima corespund
deimatoamelor; contracturile musculare, hipertonia circumscrisă şi hiperalgia
profundă corespund miotoamelor.
Pentru organele pereche, manifestările reflexe şi algice se vor dezvolta pe
partea organului afectat. Hiperalgia va fi spontană, în patologiile grave sau
acute.
Simptomele reflexe care se manifestă la nivelul feţei, fenomenele vasomotorii,
pilomotorii. sudorale, reflexele viscero-viscerale (vărsăturile, meteorismul
abdominal, constipaţia, diareea, blocajul renal etc), pe care la întâlnim în
aproape toate visceropatiile şi care au o foarte mare valoare diagnostică nu vor
fi prezentate aici: spontaneitatea şi intensitatea lor variază, fiind determinată
numai de gravitatea patologiei.
I a tn â n i 1
• Zone:
C3-C4;
T2 la T9 feţele anterioară şi posterioară.
• Punctele maxima:
T3, pe faţa posterioară a corpului.
In aceste metamere se vor manifesta:
• Hiperalgia superficială (zonele Iui Head):
> de la T2 la T9: spontană - în faza acută; provocată - cel mai adesea;
dia
0^ la T3: durerea accentuată (concentrată) = punct maxima, situat de o parte şi
de alta a coloanei, la jumătatea distanţei intre omoplat şi cea de -a treia
vertebră toracică:
^ la C3-C4: la nivelul muşchilor trapezi:
^ la C4: deasupra şi dedesubtul claviculei:
^ la T2: pe stern la nivelul unghmlui stemal.
Tensiunea tisulara (zonele lui Head):
^ de la T2 la T12: paravertebral - în cazurile cronice: astm, bronşită:
de la T2 la T6 : retracţia sau tumefierea în tot spaţiul cuprins intre scapule.
tumefierea marginilor laterale ale scapulelor; ^ la C4: tume fierea în jurul
celei de-a 7-a vertebre cervicale;
la T8-T9: la nivelul unghiului respirator: unghiul astfel numit de Kohlrausch
se afiă între primele două vertebre lombare şi rebordul costal, vârful acestui
unghi fiind a 12-a vertebră toracică:
de la T2 la T4 : la nivelul stemului; ^ la C4: sub clavicule.
Contracturile musculare (zonele lui Mackenzie):
la C3-C4 la T2-T9
miotoamele "implicate
în consecinţă: un torace rigid, cu spaţiile intercostale retractate, un iafragm
blocat, o expansiune toracică scăzută, bilaterală sau omolaterală, umiând unei
afectări la niv elul unui sau a ambilor plămâni. ' asimetrie în atitudinea
pacientului, după o afectare acută şi unilaterală, a într -o pneumonie, de
exemplu.
> Hipertoniile şi hiperalgiile profunde: ^ C3: la mvelul trapezului;
^ C4: bridă largă la nivelul celui de-al 2-lea spaţiu intercostal. faţa anterioară:
> brida de la a 6-a sau a 7-a vertebră toracică spre mijlocul marginii mediale a
omoplatului: semnalată de Kohlrausch în astm;
^ Kohirausch dă încă un mic teritoriu hipertonie de 2cm lungime.
aflat în spaţiul al 5-lea intercostaK în spatele omoplatului; > Glăser-Dalicho
indică. în plus, induraţii la nivelul toracelui
lateral - de la al 6-lea la al 9-lea spaţiu intercostal.
Indicaţii:
bronşita cronică;
bronşectazia;
astmul;
crizele de astm - la Dicke; emtlzemul;
sechelele de pneumonie, de pleurită.
Inima
<• Zonele - la stânga:
C3-C4;
T1-T8 feţele anterioară şi posterioară;
+ C8 în coronarite. Punctele maxima:
C5: punctul ulnar, aflat pe marginea laterală a scapulei, sub spina scapulei
stângi;
T2: unghiul superoniedial al omoplatului stâng;
T2: pe pectoralul stâng;
T6: la vârful cordului.
La aceste nivele vom găsi: • Hiperalgia superficială:
^ la nivelul C3-C4: la nivelul trapezului stâng: > de la Tl la T8: mai putemică
în tulburările coronariene: durerea spontană corespunde aceluiaşi teritoriu,
plecând din spatele sternului şi iradiind spre umărul stâng, cotul şi braţul
stâng, uneori şi la dreapta: această durere iradiată spre dreapta este, după
Hansen, un semn de decompensare. ca şi alte complicaţii, cum ar fi hiperalgia
la frig, foarte caracteristică: ^ punctele maxima sunt dureroase spontan sau la
palpare.
Tensiunea tisulară:
> de la T2 la T6: îngroşarea sau retracturarea puternică de -a lungul;
> întregii margini spinale a omoplatului: status specific în coronarite; tensiune
de la vertebra cervicală a 7-a, până la unghiul superomedial al scapulei: status
specific în miocardită; îngroşarea toracică laterală până la crestele axilare;
> la nivelul T8: întregul rebord subcostal stâng;
> de la T3 la T8: anterior - pe marginea stemală şi sub claviculă.
Contracturile musculare:
C3-C4 T2-T8 miotoamele implicate
-l- asimetria în atitudinea pacientului.
<• Hipertoniile şi hiperalgiile profunde:
> fibrele romboidului la nivelul celei de-a 3-a şi a 4-a vertebre toracice: bridă
de 5-6 cm lungime şi de 0,5 cm lăţime;
> la nivelul spaţiului al 3-lea şi al 4-lea intercostal (omoplatul în abducţie);
> în partea laterală şi în partea anterioară a toracelui.
Indicării:
tulburări coronariene;
tulburări funcţionale, neuro-vegetative şi spasme vasculare; după tratamentul
miocarditelor, endocarditei, infarctului; tratamentul post -chirurgical -
coronarite; stenoza cardiacă.
In examinarea diagnostică, este foarte important de căutat cu precizie o
asociaţie patologică foarte frecventă a pancreasului; zonele car diacă şi
pancreatică se suprapun în partea postero-inferioară a toracelui.
Ficatul - căile biliare - vezica biliară
Zone: la dreapta:
C3-C4;
T6-T10 feţele anterioară şi posterioară. Puncte maxima:
T8: partea inferioară a vertebrei a 12-a dorsală:
<• Hipertoniile >/ Itiperalgiile profunde:
> la nivelul TQ: bridă subţire în grosimea oblicului mic sub rebordul costal, la
joncţiunea cu linia medioclav iculară (Kohlrausch);
> la nivelul T2: acest punct confirmă prezenţa zonei hepatice: se află adesea
sub scapulă. fiind necesar de posturat în abducţie, punând mâna dreaptă a
pacientului pe umărul stâng:
> la nivelul TIO: Dicke semnalează încă un punct reflex de hiperalgie
profundă, numit ..punctul Porte", aflat pe marginea laterală a dreptului
abdominal la nivelul ombilicului.
Indicaţii:
tulburări funcţionale ale vezicii biliare; diskinezii ale căilor biliare:
insuficienţe hepatice şi biliare; litiază biliară:
după tratamente pentru icter, hepatită infecţioasă sau de alte etiologii, şi după
colecistectomie.
Stomacul
<• Zonele: la stânga: - C3-C4;
T5-T9 feţele anterioară şi posterioară. •> Punctele maxima:
T7: punctul lui Boas, la nivelul vertebrelor dorsale a 10 -a, a 11-a;
T6: la vârful scapulei: un punct aflat între omoplat şi a 8 -a vertebră dorsală,
corespunzând plexului solar;
C5: punctul ulnar. Faţa anterioară: la T7: Hansen dă şi un punct la stânga
liniei xifoombilicale. adică, în parte, la nivelul dermalgiei ref lexe a plexului
solar a lui Jarricot.
în aceste metamere vom găsi:
•I* Hiperalgia superficială:
^ de la T5 la 19: provocată:
^ la nivelul T7: durere spontană foarte frecventă: durere la palpare
- foarte intensă;
203
> la ni\elul C5: presiunea pe acest punct declanşează dureri de stomac şi
greţuri:
^ la ni\elul C4: la marginea superioară a trapezului.
<• Tensiunea tisulară:
r- de la T5 la T9: anterior şi posterior: putemică retracţie de flecare parte a
coloanei vertebrale, care se întinde de 4-5 vertebre cu maximum de tensiune la
nivelul vertebrei a 12-a dorsală sau prima lombară:
> la nixelul T8 : putemică retracţie a rebordului subcostal stâng interior:
intre TI2-LI : pe marginea superioară stângă a sacrului ^ creasta iliacă.
In cazurile acute, tumetâcţiile tisulare \or t1 moi. în cazurile cronice \or tl
indurate.
•> Contracturile musculare:
^ între C3-C4: "1 miotoamele ^ de la T5 la T9: [ indicate:
^ între T7-T8: contractură izolată dureroasă în partea superev laterală a
muşchiului drept abdominal stâng.
Hipertoniile >/ hiperalgiile profunde:
^ bridă para\ei1ebrală coborând la stânga de la ni\elul \ertebrei a 9-a dorsală,
de-a lungul a 5 cm. corespunzând tensiunii tisulare menţionate mai sus:
^ între T7-T8: punct dureros la presiune. în boala ulceroasă, la stânga liniei
xitbombilicală.
Indicaţii:
tulburări funcţionale: gastrită acută şi cronică; boală ulceroasă: spasm al
caidiei; atom ie. ptoză; disfuncţii postoperatorii; aerofagie;
complexul simptomatic gastro-cardiac al lui Roemheld: hernia hiatală.
204
Duodenul
<• Zonele: la dreapta:
C3-C4;
T6-T10 feţele anterioară şi posterioară. •> Punctele maxima:
T8: în partea superioară a vertebrei a 12-a dorsală;
T6-T7: tumefiere între scapulă şi vertebrele dorsale a 8-a şi a 9-a.
în aceste metamere vom găsi: <• Hiperalgia superficială:
> de la T6 la TIO: mai ales în metamerele T6, T7, T8;
> înte T9-T10: punct hiperalgie - la dreapta, aproape de ombilic;
punctele maxima sunt dureroase, spontan sau la palpai *e.
<• Tensiunea tisulară:
> de la T6 la TIO: pe faţa posterioară + pe faţa anterioară, palpabil mai ales pe
marginea superioară a zonei, trecând prin apendicele xifoidian.
<• Contracturile musculare:
^ între C3-C4: foarte rare;
> de la T6 la TIO : miotoamele implicate.
<• Hipertoniile şi hiperalgiile profunde:
> bride fine pe faţa posterioară, la nivelul celei de-a 9-a şi a 10-a vertebre
dorsale, oblice spre în jos;
> hipertonie şi retracţie în partea superioară a muşchiului drept abdominal
drept, la dreapta.
Indicaţii:
tulburări funcţionale;
duodenită;
boală ulceroasă
Pancreasul
Zonele: la stânga:
C3-C4;
T5-T9 feţele anterioară şi posterioară.
Punctele maxima: T8: pe marginea vertebrei a 12-a dorsală.
în aceste metamere vom iiăsi:
Hiperalgia superficială:
> de la T7 la T9: striuri fine oblice spre în jos, pomind de la vertebra a 10 -a
dorsală;
punctul maxima este dureros, spontan sau la palpare.
• Tensiunea tisulară:
> de la T7 la T9: fine striuri oblice spre în jos, pomind de la a 10 -a, a 11 -a şi a
12-a vertebră dorsală.
•> Contracturile musculare:
între C3-C4: miotoamele
de la T7 la T9: J implicate .
întotdeauna palpabile. în cazul participării funcţionale a pancreasului în cursul
tulburărilor hepatobiliare sau al colopatiilor.
Imlicatii:
tulburări funcţionale ale digestiei;
pancreatita cronică;
diabetul.
Intestinele
Zonele:
C3-C4;
Intestinul subţire: T8 la TIO; Colonul: TIO la Tl2; LI la L4: faţa posterioară LI
la L2: faţa anterioară f de partea afectată S3
Punctele maxima
jejunul: T8-T9, la stânga primei vertebre lombaie; ileonul: T9-T10, la dreapta
\ertebrei a 2-a lombară;
cecul
TIO. la dreapta, uşor sub \ertebra
colonul ascendent: J a 2-a lombară; colonul tiansvers: Tl 1, la stânga ultimelor
vertebre lombare;
colonul descendent: T12, la stânga, în partea superioară a sacrului;
 sigmoidul - rectul: S2-S4, la stânga, în partea inferioară a sacrului şi la nivelul
coccisului.
aceste metamere vom găsi:
Hiperalgia superficială:
punctele maxima sunt dureroase, spontan sau la palpare:
> de la T6 la TIO: pentru intestinul subţire;
> de la TIO la LI: la dreapta pentm colonul ascendent; la stânga, pentru
colonul descendent; hiperalgia prevalează în tulburările intestinului subţire;
Tensiunea tisulară:
> striuri între a 12-a vertebră dorsală şi a 5-a vertebră lombară;
> ţesut retractat pe sacru şi pe marginile acestuia;
> retracţie în fosele iliace;
> unghiul cuprins între creasta iliacă şi ultimele două vertebre lombai -e este
puternic tensionat;
> pe feţele laterale ale coapselor.
Contracturile musculare:
> care prevalează în tulburările spastice ale colonului;
> între C3-C4: - I miotoamele
> de la T9 la L4: indicate;
> puternică contractură a adductorilor coapsei, la nivelul inserţiei lor
superioare şi a rotatorilor laterali (extemi).
Indicaţii:
enterocolite; enterite cronice; jej unite - ileite; aerocolie - colopatii;
constipaţie;
tratament post-operator.
miotoamele implicate ;
asimetrie în atitudinea pacientului.
Indicaţii:
colicile nefretice (Dicke - Dalicho - Hendrickx); htiazele renale (Helmrich -
Hendrickx); nefrita cronică; nefroza;
disfuncţiile renale post-operatorii; după tratamentul nefritelor şi pielitelor;
hipertensiunea arterială de origine renală.
Vezica urinară
•> Zonele: bilateral:
T10 la T12: feţele anterioară şi posterioară;
L1-L2 : paravertebral;
L4-L5 : faţa posterioară;
S1 la S5 : faţa posterioară. <• Punctele maxima:
T4: bilateral - faţa posterioară;
T12: deasupra simfizei pubiene.
In aceste metamere vom găsi:
Hiperalgia superficială:
punctele maxima sunt dureroase, spontan sau la palpare;
> TIO la L2 : feţele posterioară şi anterioară;
mai evidente deasupra simfizei pubiene.
• Tensiunea tisulară:
> la nivelul T12 : faţa anterioară; între T12 şi L2: faţa posterioară;
între S3-S4: retractură de formă cilindrică, aflată la vârful sacrului;
de la L4 la S3: tensiune pe toată lungimea feţei posterioare a membrelor
inferioare.
^ miotoamele implicate.
Contracturile musculare:
T101aT12^
L1-L2
L4-L5 - S1-S5
Indicaţii: după tratamentul pentru cistită; cistite cronice; tulburări funcţionale:
paralizie;
atonie, anurie, poliurie: enuresis:
disfuncţii postoperatorii;
insuficienţă sfmcteriană după operaţii asupra prostatei,
Organele genitale
<• Zonele:
T101aT12:
LllaL4;
SllaSS.
• Punctele maxima:
LI: la ni\elul sacrului, uşor mai jos ca spina iliacă posterosuperioară.
In aceste metamere vom găsi: Hiperalgia superficială:
punctele maxima pot tl dureroase, spontan sau la palpare;
> de la TIO la L3 : pe partea ovarului afectat, sau bilateral într-o afectare a
uterului:
> de la TI2 la LI : pe faţa anterioară uni- sau bilateral.
• Tensiunea tisulară:
> TI2 la L3: tumefierea sau retracţia în pailea superioară a sacrului, marginile
sacrului sunt indurate;
> TI2 la LI: tensiune la ni\elul bazinului, faţa anterioară: deasupra simtlzei
pubiene şi de-a lungul marginii anterioare a osului iliac.
Contracturile musculare:
r- care pre\alea/ă in cazAil tulburărilor menstruale:

T101aT12:
LI la L4: >- miotoamele implicate.
SllaS5:
Indicaţii:
tulburări menstruale, dureri menstruale: amenoree secundară, hipoplazie de
uter; menopauză;
tratamente postoperatorii şi post-inflamatorii: aderenţe postoperatorii sau post-
inflamatorii: în cursul naşterii;
lactaţie insuficientă sau inexistentă; prostatită;
postoperator - prostată. Arterele - venele
Zonele:
membrele inferioare: - T101aT12;
LllaL5;
 SllaS5; membrele superioare:
C31aC8;
TllaTS.
O în tulburările arteriale, este cu atât mai mult indispensabilă căutarea
sistematică a unei zone coronariene, pancreatice (hiperlipidemie -diabet),
duodenală (ulcer) sau renală (uremie - litiază). Masajul reflex nu trebuie să se
limiteze la acţiunea asupra zonei „arteriale"', dar trebuie să acţioneze în acelaşi
timp asupra factorilor asociaţi, „arteriopatia membrelor inferioare, nefiind
altceva decât expresia locală a unei suferinţe generale, ateromatoza" (Cloarec.
1977).
O în tulburările venoase, se decelează în 80% din cazuri o zonă hepatică.
Starea tisulara:
O în tulburările arteriale ale membrelor inferioare: ţesuturile sunt puternic
tensionate la nivelul muşchilor fesieri, care sunt retractaţi pe toată porţiunea
lor trohanteriană, şi la nivelul bandeletei ilio-tibiale;
O în afectarea membrelor superioare: se regăseşte această putemică tensiune
paravertebrală pe toată înălţimea coloanei vertebrale, între scapule (T2 la T6)
şi la nivelul regiunii cervicale (C3 la C5):
O în tulburările venoase: ţesuturile sunt îngroşate, în general moi şi sensibile:
sacrul prezintă o îngroşare indurată şi fosele iliace o induraţie longitudinală în
paitea lor mijlocie la nivelul găurii ischiatice, la dreapta sau la stânga,
urmărind gamba afectată; hiperalgie la nivelul sacro-iliacelor.
Indicaţii: arteriopatiile obliterante; ateroscleroza;
angiospasme, claudicaţia intermitentă;
maladia Raynaud;
tulburările trofice după paralizie:
varicele, stările varicoase, hemoroizii;
ulcerele arteriale şi varicoase;
după tratamentul pentru flebite şi trombotlebite;
staze limfatice.
Capul
<• Zonele:
C3-C4;
T2-T6; - S2-S3;
•> Punctele maxima:
T2: bilateral, la jumătatea distanţei dintre unghiul superoniedial al scapulei şi
a 2-a vertebră dorsală; aceste puncte se află adesea pe faţa anterioară .
In aceste metamere vom găsi:
212
*> Hiperalgia superficială:
punctele maxima sunt sensibile, spontan sau la palpare:
> la nivelul C3-C4: "1
> de la T2 la T6 : W la palpare.
> la nivelul S2-S3 :
<• Tensiunea tisulara:
la nivelul C3-C4: tumefierea deasupra vertebrei a 7-a cervicale;
> de la T2 la T6: retracţia între scapule;
> la nivelul S2-S3: tumefierea sau retractură la nivelul treimii inferioaie a
sacmlui.
<• Hipertoniile şi hiperalgiile profunde:
> C3-C4: bride care se întind de la vertebra cervicală a 7-a spre muşchii
trapezi;
> T2 la T6: miotoamele implicate.
Indicaţii:
cefalee posttraumatică; migrenă;
hemiplegie prin accident vascular cerebral; paralizie facială; rinita de fân;
rinita şi sinuzita cronică; alergiile şi tulburările oculare. Pentru tratarea
hipertensiunii arteriale este importantă aflarea etiologici sale: o suferinţă în
zona renală sau cardiacă, printre altele.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru migrenă: zonele hepatică, intestinală,
ginecologică, de exemplu.
S i s t e mu l mi o a t r o ki n e t i c ( o s o s , a r t i c u l a r ş i mu s c u l a r )
<• Zonele corespund aici segmentelor afectate: membre inferioare, superioare,
coloană vertebrală.
> Membrele inferioare:
delaT91aT12;
LllaL5;
SllaS5,
> Metamerele sacrate şi lombare sunt afectate. _________ 213
• Se pot găsi simptome reflexe în metamerele superioare, ca urmare a unei
mobilităţi diminuate, a unei sarcini incorect repartizată sau prea mare. a unei
statici defectuoase. consecuti\ă unei tulburări primare.
> Membrele superioare:
delaC21aC8;
TllaT3-4.
> Metamerele cen icale şi toracice superioare sunt afectate.
<• Se pot găsi simptome reflexe până la nivelul sacrului. în cazurile cronice
sau vechi.
> Tmnchiul:
C3-C4 sau
T21aT12sau
LllaL4.
<* Simptomele reflexe vor predomina aproape de coloana \ ertebrală.
în aceste metamere afectate \ om găsi:
• Hiperalgia superficiala:
• Teusiimea tisulara:
• Contracturile musculare:
• Hipertoniile şi hiperalgiile profimde.
Indicaţii:
Toate cazurile ortopedice, posttraumatice şi reumatismale, mai ales:
tratamentele pre- şi postchirurgicale; fracturile, sindromul algoneurodistrofic;
luxaţia. entorsa recidi\ antă: aderenţele, cicatricile şi anchiloza; contractură
prin imobilizare; dezechilibre statice: pregătirea pentru reeducare: epiflzita \
ertebrală de creştere, epicondilita:
artroze, coxartroze. periartrite, reumatisme articulare acut sau cronic,
spondilită anchilozantă: reumatisme abarticulare; discopatii, lumbago; sechele
de rahitism.
Sistemul nervos
Zonele: corespund segmentelor în cauză: r- Braţul:
• C2 la C8
T1-T4 ^ Gamba:
T91aT12
LllaL5
SllaS3 ^ Trunchiul:
• T21aT12
LllaL4
<• Punctele maxmia:
Braţul: C5
Gamba: sciatic T12 şi L3
în toate aceste cazuri, ca şi în cele menţionate la capitolul „Sistemul osos.
articular şi muscular", se obţin dispariţia simptomelor reflexe şi diu*eroase, o
facilitare a procesului de vindecare sau de consolidare (în cazul fracturilor, de
exemplu). pre\enirea agravării sau apariţia tulburărilor (ca în cazul
algoneurodistrollei) şi o reeducare-recupcrare funcţională a locomoţiei şi a
staticii generale, facilitată şi mai rapidă. In leuconexraxită. maladia Parkinson
şi maladia Liule. se pot ameliora anumite simptome clinice.
în plus. privind indicaţiile comune tuturor formelor de masaj retlex. trebuie să
mai adăuizăm:
• Tratwnentul bolilor infantile, studiai şi experimentat, mai ales de ^Volff (incă din
1950). printre altele:
paralizia plexului brahial;
anemia infantilă:
rahitismul - de la prima copilărie şi tardiv:
diabetul;
stenoza pi lorică;
maladia cel iacă Heubner-Herter;
maladia lui Hirschspi-ung, megacolon congenital;
tulburări de nutriţie: dispepsie, gastroenterită malignă, distrotle infantilă,
atrepsie;
enuresis;
miotonia congenitală sau maladia Oppenheim:
meningita cerebrospinală epidemică: după tratamentul paraliziilor;
• encefalita acută şi encefalita epidemică letargică: după trata mentul propriu-
zis;
paralizia cerebrală:
distrotlile musculare progresive şi neurogene:
acrodinia infantilă sau boala Selter-Feer;
spasmofilia;
 coreea minoră.
Tratamentul stărilor acute: crize de astm, colici nefretice, litiaza renală şi
biliară, sciatica acută, herniile de disc, posibil pomind de la tehnica
subliminară şi „la distanţă" a lui Dicke. Tratamentul tulburărilor nevrotice şi
psihosomatice (Schliack 1968, Wekmann 1974, Hendrickx 1979): sau o
reflexoterapie manuală clernucă, inducând relaxarea generală care permite
exersarea stării „vigilă rela.xată" (= creşterea undelor cerebrale de ritm alfa) şi
pregătirea condiţiilor pentru o terapie ulterioară, prin dinamică mentală sau de
desensibilizare sistematică.
Indicaţiile sunt: insomniile;
distoniile neurovegetative generalizate;
nevrozele obsesive;
angoasele şi fobiile;
starea depresivă reacţională;
tulburările psihosomatice, mai bine descrise de Laborit (1979) ca tulburări
„comportamentaloorganice", sau „maladiile prin inhibiţie comportamentală''.

Partea a V-a
REFLEXOTERAPIA - noţiuni fundamentale
teoretice şi practice
V.l PRINCIPIILE REFLEXOLOGIEI
Reflexologia se bazează pe prezenţa a zece zone de energie Ia nivelul
organismului uman. Aceste zone sunt longitudinale, ascensionând de la baza
corpului - piciorul - până la \enex. Această împărţire energetică a fost
descoperită la sfârşitul secolului al XlX-lea de doctorul american William
Fitzgerald. specialist otorinolaringolog. Lucrând în spitale din Paris. Viena şi
Londra. Fitzgerald a descoperit că poate diminua durerea într -o anumită parte
a corpului unui pacient apăsând în altă parte. Şi-a perfecţionat tehnica în\ăţând
că. prin aplicarea unei presiuni asupra degetelor, folosind o bandă elastică pe
falanga mijlocie a fiecărui deget şi o mică clamă elastică pe fiecare \ârf. poate
produce efecte locale anestezice la ni\ elul braţului, cefei, ochiului, urechii şi
feţei.
Cele zece zone energetice
Cum procedăm. instincti\. când a\em o durere de cap sau de stomac? Frec\ent
punem mâna pe zona dureroasă pentru a obţine o oarecare uşurare a durerii.
Este \orba de un instinct primar, toţi folosim presiunea pentru uşurarea
simptomelor.
Cele zece zone sunt aranjate în cinci perechi, numerotate de la 1 la 5 . de
fiecare parte a corpului. Zona 1 urcă prin degetul mare în ambele părţi, apoi pe
linia mediană a corpului. înăuntrul membrelor inferioare, a membrelor
superioare. în zona mediană a corpului şi prin zona coloanei \ertebrale. Orice
..desperechere" energetică produsă la acest nixel poate afecta orice organ sau
funcţie. înăuntrul acestei zone. Deoarece atât de multe părţi \itale ale
organismului se află aici - nasul. gura. gâml coloana vertebrală, orsanele
sexuale - zona 1 este. în mod normal, dc departe cea mai sensibilă la nixelul
piciorului unui subiect. Prin simpla acti\are a reflexelor spinale la nixelul
piciorului, este posibilă scăderea ni\ elului manifestărilor fizice neplăcute, atât
timp cât trunchiurile
nervoase fonnează zona de la nivelul coloanei vertebrale, prin a cărei activare
se stimulează funcţionalitatea întregului organism uman.
Zona cuprinde zona organismului de la nivelul index-ului la cel de-al doilea
deget de la picior, şi astfel putem trasa, de-a lungul organismului, zonele,
împărţindu-l în zece „felii".
Această metodă de a împărţi organismul în canale energetice, sau meridiane,
este similară principiilor acupuncturii şi acupresurii. Aplicarea reflexologiei
nu face ca meridianele să se accentueze şi nici ca punctele de pe meridiane să
fie identificate sau numărate. Activarea apare pe harta organismului, care ne
arată că fiecare zonă sau organ al corpului este reflectat la nivelul tălpii şi al
degetelor piciorului, precum şi la nivelul palmelor şi al degetelor mâinii. Altă
diferenţă importantă între reflexologie şi acupresopunctură sau faţă de alte
terapii bazate pe tratarea meridianelor, se leagă de tehnicile care activează
degetul mare şi celelalte degete, folosite pentru relaxarea punctelor reflexe la
nivelul tălpii şi a mâinii.
Harta electrica
Hiroshi Motoyama, un medic şi vindecător japonez, a studiat zonele şi
meridianele de acupresopunctură şi a „cartografia^ electric meridianele
obţinute, pe care le-a denumit seiketsu. la nivelul degetelor de la mâini şi de la
picioare. Pentm interpretarea rezultatelor, Motoyama a modificat aparatura
pentru a detecta blocajele energetice, prin măsurarea schimbărilor în
impulsurile electrice la nivelul capetelor meridianelor, şi astfel a putut tl
capabil să diagnostice o boală înainte de manifestările sale clinice. Acest
aspect este similar celui prin care un practicant al reflexoterapiei este capabil
să elibereze tensiunea, depozitele pseudogi'anulare de la capătul meridianului,
la nivelul mâinilor sau picioarelor, ceea ce corespunde unor funcţii şi organe
diferite ale organismului.
Lucrările lui Motoyama au probat ceea ce vindecătorii ştiau de secole: când un
punct de pe meridian este blocat, nivelul energetic este scăzut sau
supraîncărcat şi se dezvoltă congestii la locul respectiv. După un timp, această
congestie se poate manifesta ea însăşi clinic, ca o boală a unei părţi a
organismului sau organ. Dacă, pe de altă parte, blocajul este compensat prin
reflexoterapie, şi este obţinut din nou echilibrul şi funcţionalitatea nomială a
organismului, procesul de auto-vindecare poate începe şi simptomatologia
alături de durere vor dispare.
Multe, dacă nu chiar toate, posibilităţile de vindecare prin tehnici alternative
se bazează pe principiul simplu al eliberării nivelelor energetice blocate,
pentru pregătirea procesului de vindecare. Probabil că atunci când cercetările
medicale vor avansa, lumea medicală va descoperi ceea ce vindecătorii au ştiut
dintotdeauna.
Reperele la nivelul mâinilor şi picioarelor
Pentru înţelegerea reflexologiei, este esenţială studierea reperelor la nivelul
picioarelor (tălpilor) şi mâinilor (palmelor). Aceste linii împart, în mod
simplu, tălpile şi palmele în sectoare, şi prin aceasta, împărţim indirect
organismul în arii. Reţinem că în reflexologie tălpile, în mod deosebit,
reprezintă „oglinda" absolută a organismului.
Linia diafragmului la nivelul piciorului se află chiar sub metatarsiene. Este
uşor să o găseşti, pentru că culoarea pielii la nivelul acestei linii este mai
închisă decât dedesubt. La nivelul palmelor, linia diafi*agmului este la cea 2,5
cm sub articulaţia indexului mâinii.
La nivelul tălpii, linia taliei se află în mijlocul piciorului (tălpii). Aceasta
poate fi identificată, alunecând cu indexul de-a lungul marginii exteme a tălpii,
până găsim o mică proeminenţă osoasă - şanţul metatarsian. De la acest şanţ,
se trasează linia transversal pe talpă. Aceasta indică aria taliei persoanei pe
care o vom trata. Dacă avem o persoană cu talie joasă, şanţul va fi ma i jos la
nivelul tălpii; dacă persoana are o talie înaltă, şanţul va fi mai sus la nivelul
tălpii. La nivelul palmei, se caută linia taliei la nivelul la care policele se
articulează cu restul palmei.
Linia pelvină este localizată la nivelul tălpii, la baza călcâiului: se poate găsi
punând degetele arătătoare (cele două degete index) pe cele două maleole,
extemă şi intemă, ale gleznei şi trasând o linie între acestea. La nivelul palmei,
bazinul osos începe la nivelul părţii moi, cămoase a „pemiţei" policelu i, la cea
2,5 cm mai jos de pumn.
Pentru a găsi linia ligamentului, la nivelul tălpii se împinge halucele înapoi şi
chiar între şanţurile primului şi celui de-a doilea deget se va simţi un ligament
vertical tensionat şi elastic. La nivelul palmei, linia li gamentară se va găsi
pomind dintre al doilea şi al treilea deget.
Linia umărului, la care se face referire ca la o linie secundară, se află numai la
nivelul tălpii, şi se află localizată chiar sub baza degetelor.
Talpa: o oglinda a organismului
Dacă studiem harta tălpii piciorului, apare foarte repede e\ ident că talpa este
oglinda organismului. Acest lucru este cu atât mai evident atunci când ne-am
familiarizat cu reperele din diagrama tălpii.
Se consideră că talpa dreaptă conduce jumătatea dreaptă a corpului, şi cea
stângă jumătatea stângă a corpului. Dacă aducem cele două tălpi alături. a\em un
plan complet al intregului organism, cu cele două haluce reprezentând capul şi
părţile laterale ale tălpilor, reflectând exterioml organismului - umerii,
genunchii, şi şoldurile, de exemplu.
L'nele aspecte externe ale tălpii pot avea o mare semnificaţie. O bătătură, de
exemplu, poate reflecta adesea o afectare a cefei, şi o sensibilitate la nivelul cefei
se reflectă în puncte, să zicem, la nivelul tălpii drepte, putând fi semnificative
pentru o bătătură pe aceeaşi parte. O proeminenţă a pielii întărite pe marginea
laterală a tălpii, în linie cu punctele de reflectare a umerilor, identifică adesea
afectări ale umerilor.
Este greu să conduci şedinţa de retlexoterapie, daca excluzi unele zone din cauza
intăriturilor, calozităţilor şi zonele de piele întărită ceea ce încurajează pacienţii
să încerce să-şi trateze tălpile cu mai multă atenţie. Este bine spus că durerile la
picioare se reflectă la nivelul feţei, ceea ce este întru-totul adev arat.
V.: TEHNICILE DE BAZĂ ALE REFLE\OTER_\PIEI
Folosirea corectă a policelui şi indexului pe parcursul tratamentului reflexologie
este esenţială pentru obţinerea celor mai bune rezultate posibile. Punctele retlexe
sunt mici şi sunt in număr de mii la nivelul tălpilor şi palmelor. Deci, nu vor
trebui omise puncte, fiecare mişcare a policelui şi indexului trebuie să fie precisă
şi să respecte o logică Imaginea este analoagă unei clasice perniţe de ace plină cu
ace cu gămălie, aşezate cu mici spaţii între ele. iar policele şi indexul trebuie să
apese pe capul fiecărui ac cu gămălie, pe rând.
Direcţia de mişcare a policelui şi indexului este întotdeauna înainte, niciodată
înapoi: şi se ev ită mişcările circulare şi orice tip de tehnică cu alunecare. Alt
aspect de reţinut este acela de a nu folosi niciodată, chiar vârful degetului in
cursul tratamentului reflexologie. Se foloseşte partea moale a (perniţa) degetului
- altfel unghia poate înţepa pielea tălpii sau a_ palmei subiectului, sau proprie
dacă reflexoterapia se foloseşte ca auto-terapie, ceea ce poate deveni neplăcut
sau dureros. La practicieni de reflexoterapie se interzic unghiile lungi!
Una dintre cele mai obişnuite întrebări puse de cei ce învaţă tehnicile
reflexologiei este: „Cât de intensă trebuie să f1e presiunea pe care o aplic?"
Acest lucru este, de cele mai multe ori intuitiv. Dacă se lucrează pe propriile
palme, de exemplu, este greu de imaginat să se aplice o presiune prea mare.
atâta timp cât mâinile pot face faţă la acţiuni de foiţă. Dar ca orientare, când se
lucrează asupra tălpilor unui subiect, care sunt mult mai sensibile decât
palmele, niciodată nu trebuie folosită o presiune prea intensă. Durează un timp
până la atingerea nivelului necesar de foilă şi control al police lui şi indexului,
impus în tratamentul reflexologie. Dacă se dezvoltă tehnicile de bază. se poate
învăţa gradual cum să se aplice o presiune uşoară, sau una intensă, cum să faci
ca tratamentul să fie plăcut şi eficient pentru pacient.
Dintre principiile de bază. cele mai impoilante sunt: punctele reflexe sunt mici
şi de aceea mişcările policelui sau indexului trebuie să fie mici şi ordonate:
mişcările sunt întotdeauna înainte, niciodată înapoi; se folosesc părtile moi ale
degetelor, pulpele degetelor, nu vârfurile, pentru a preveni zgârierea sau
înţeparea cu unghiile policelui sau indexului: presiunea trebuie să fie fermă,
dar nu atât de puternică pentru a produce disconfort sau durere.
Puteţi fl tentaţi să aplicaţi ulei sau cremă pe palmele sau tălpile paci entului
înaintea tratamentului. Unii autori interzic acest lucru: pielea alunecoasă face
imposibil contactul corespunzător cu punctele reflexe, de abordat şi tratat.
Procedurile fundamentale de lucru
Când se lucrează asupra punctelor reflexe ale tălpii sau asupra propriei palme,
trebuie să nu uităm că flecare punct individual este mic. Trebuie lucrat încet şi
minuţios, în ordine, pentru a obţine o acoperire sistematică a unei anumite
zone de tratat. O dată ce s-a învăţat această tehnică, se cheamă că se poate
deprinde adevărata artă a reflexoterapiei.
Lucrând palmele şi tălpile
Dacă lucrând palmele se realizează o tehnică de auto -tratament. veţi avea.
pentru un timp. o singură mână liberă. Aceasta va realiza un tratament mult
mai limitat, decât dacă ar lucra pe talpa altei persoane. Se foloseşte o mişcare
de „căţărare" asupra palmei, lucrând într-o tehnică în zig-zag. Se lucrează în
sus degetele cu policele. apoi se întoarce mâna şi se lucrează în jos de la baza
degetelor spre pumn, folosind indexul.
Dacă se lucrează talpa dreaptă a pacientului, se susţine în mâna stângă a
practicianului şi se foloseşte policele drept pentru tratament, începând de la
capătul medial al tălpii. Atâta timp cât potrivim policele drept la talpa dreaptă
sau policele stâng la talpa stângă, înseamnă că începem corect şedinţa de
reflexoterapie.
Susţinerea mâinii
Pentru a lucra pe propriile palme, se aşează mâna de tratat pe o pemă mică în
poală şi se susţine cu cealaltă mână. Dacă se contactează un punct reflex, se
lucrează în mod deosebit pe şi în jurul acelei zone. Se acordă cea 10 minute
lucrului asupra fiecărei palme.
Susţinerea tălpii
Se aşează pacientul într-un scaun/fotoliu rectiliniu sau pe o canapea. Pentru a
lucra talpa piciorului şi anumite zone până la „golul piciorului" (zon a cea mai
înaltă a bolţii longitudinale inteme), se susţine vârful piciorului. Pentru a lucra
zona de sub „golul piciomlui'\ se susţine călcâiul.
Agăţarea şi rotaţia
Diferit faţă de „căţărare", mişcarea înainte a policelui sau a indexului - există
alte două tehnici - „agăţarea" şi „rotaţia" -. dar care se folosesc numai dacă
este nevoie de o stimulare suplimentară. Există trei arii la nivelul cărora se pot
folosi aceste tehnici. In primul rând. se poate folosi rotaţia asupra punctului
reflex al rinichiului, care poate fi inflamat printr-un aport excesiv de cafeina,
coloranţi alimentari sau aditivi alimentari. In al doilea rând, rotaţia poate fi, de
asemeni, aplicată pe punctele reflexe ochi-ureche. în sfârşit, agăţarea poate fl
folosită asupra punctului reflex al valvei ileocecale, pentru a ajuta
funcţionalitatea intestinală.
Agăţarea: punctul reflex al valvei ileocecale se află numai pe talpa dreaptă sau
palma dreaptă, localizat la capătul lateral aproape de linia pelvină. Se apasă în
jos pe această linie, aplicând presiunea cu policele stâng. Apoi, se trage
policele înapoi, astfel ca el să descrie o formă de cârlig de undiţă.
Rotaţia: pentru a folosi tehnica rotaţiei, se aşează pulpa policelui pe punctul
reflex vizat şi se rotează talpa sau palma în jurul policelui. Se menţine
presiunea policelui asupra punctului câteva secunde, pentru a obţine un
beneficiu maxim.

V.3 ÎNŢELEGEREA SISTEMELOR ORGANISMULUI - din punctul de vedere

al reflexoterapiei -
Acest capitol îşi propune să facă o introducere în metodolo gia luciului cu
organismul, modul în care vor fi abordate cele mai importante organe şi părţi
ale corpului, şi modul în care aceste structuri organice se leagă de
reflexologie. Aşa cum s-a mai arătat, talpa oglindeşte perfect organismul
uman. Talpa are canale de legătură cu toate sistemele organismului.
înţelegerea acestor lucruri tăcând ca reflexologia să inceapă să capete propriul
său conţinut.
Maniera de bază
Doctorii din vechime aveau puţine explicaţii de oferit pacienţilor, referitoare la
tipurile de remedii vegetale pe care le-au folosit tămăduitorii generaţii de-a
rândul. Prin comparaţie cu aceste remedii, relatix recent s -au realizat primele
medicamente manufacturizate - tablete antialgice blânde, sticle cu siropuri de
tuse. laxatixe. şi variate ..frecţii" pentru durerile articulare şi contracturile
musculare.
Până recent. în activitatea manuală a existat regula folosirii unui decoct
utilizat pentru rezultatele obţinute în entorse şi contracturi, cunoscut sub
numele de ..uleiul calului" - o mixtură din perişor, camfor, ienupăr şi parafină
lichidă. Numele acestui preparat derivă din faptul că, la început, se folosea în
tratamentul cailor care şchiopătau. Oricum, medicii trebuie să rămână cu
pacienţii pe parcursul „curei de vindecare", în mod deosebit în cazurile de
pneumonie, bronşită sau febră reumatică. In consecinţă, medicii tind să fie
judecaţi mai mult după manevra iniţială - liniştirea psihică şi confortul pe care
îl pot aduce pacienţilor lor - decât după abilitatea de a efectua un anumit
tratament.
In zilele noastre, acest tip de comunicare şi de îngrijire „unu -la-unu" s-a
pierdut în mare măsură, datorită necesităţii de a trata tot mai mulţi pacienţi. Şi
o dată cu sporirea populaţiei vârstnice, medicii au din ce în ce mai puţin timp
pentru a-şi trata pacienţii, cu atât mai puţin să-i asiste pe paicursul „curei de
vindecare". Aici intervine beneficiul reflexoterapiei, pentru pacienţi de toate
vârstele. Beneficiul de o oră de reconfoitare, de tratament de relaxare,
săptămânal, o oră de completă nedisturbare. reprezintă un câştig real în
condiţiile v ieţii modeme.
învăţarea prin boală
Boala reprezintă o parte integrantă din condiţia umană. Nu există nici o
posibilitate de a o elimina din viaţa noastră. Umanitatea a evoluat prin sănătate
şi boală, şi noi am învăţat din amândouă.
Viziunea holistică a însănătoşirii organismului este reprezentată ca un sistem
energetic dinamic, într-o constantă stare de schimbare. Fiinţele umane sunt
mai mult decât organismele lor. Fiecare reprezintă un echilibru între aspec tele
mentale, fizice şi spirituale, care sunt integrate şi afectate direct de factorii de
mediu şi sociali. Cauzele bolilor au rădăcini mult mai îndepărtate decât
majoritatea simptomelor externe prezentate. Trăind într -o perioadă a
specializării, fiecare parte a organismului este explorată şi tratată, ca fiind
separată de restul coipului.
In medicina tradiţională, medicamentele, fizioterapia, şi ca ultimă soluţie,
tratamentul chirurgical, reprezintă câteva din soluţiile terapeutice folosite
pentru ameliorarea durerii şi disconfortului. Scopul reflexologiei este de a
atinge aceleaşi rezultate, în final cu mai bună receptiv itate din partea
pacientului, prin relaxarea acestuia şi ameliorarea tensiunii lui nei -voase.
Reflexologia se află tot mai mult în situaţia de a-şi pierde statutul de terapie de
margine, şi de a se extinde, pentru ca în umiătorii ani să fle integrată în
departamentele de medicină fizică ale mai multor spitale de renume.
V 4 METODOLOGIA DE REFLEXOTERAPIE PE APARATE ŞI SISTEME
V 4 I SISTEMUL DIGESTIV
Reflexologia şi-a dovedit eficienţa, în mod deosebit, în tratamentul multor
situaţii comune, datorate dezechilibrelor les^ate de sistemul digestiv. Datorită
funcţiilor sale, tractul digestiv este deosebit de reactiv la tipurile de alimente
şi băuturi pe care le ingerăm, şi în plus este foarte prompt deranjat, în situaţiile
de stress individuale.
Sistemul digestiv cuprinde, din punctul de vedere al reflexologiei: cavitatea
bucală, ficatul, vezica biliară, stomacul, pancreasul, valva ileocecală. colo nul
ascendent, colonul transvers. colonul descendent, intestinul subţire şi
sigmoidul.
Stomacul se află în abdomenul superior până la linia costală inferioară.
Stomacul acţionează ca un rezervor pentru mâncare. Când este gol. seamănă cu
un balon dezumflat; când este plin. cele 35 de milioane de glande din pereţii
săi secretă cea 3.51 de suc gastric (mai ales acid clorhidric) pe zi. capabil să
pregătească hrana pentm a trece in duoden.
Ficatul este cel mai mare organ al corpului şi. la adult, cântăreşte într e 1.2 şi
1.8 kg. El se află pe partea dreaptă a abdomenului superio: unde este protejat
de coaste. L'na din substanţele esenţiale produse de ficat este bila. care este
depozitată în vezica biliară. Sămrile biliare scad grăsimile şi. prin aceasta,
ajută la absorbţia grăsimilor alimentare şi a vitammelor liposolubile.
Pancreasul are o lungime de cea 15 cm şi se află în spatele stomacului şi în
faţa coloanei vertebrale. Pancreasul realizează două funcţii importante:
controlează glicemia, principalul material energetic celular: şi produce
insulina, care regularizează glicemia.
Intestinele sunt sediul unor procese complexe de procesare a alimentelor, totul
desfaşurându-se într-un tub lung şi flexibil. Funcţia intestinelor este de a face
alimentele să treacă din stomac către organism, într-o fomiă acceptabilă pentru
acesta. Prima parte a tractului intestinal este reprezentată de intestinul subţire,
duodenul de cea 25 cm lungime, jejunul de cea 2.4 m. şi ileonul de cea 3.6 m
lungime. L miează intestinul gros. care este mai larg decât intestinul subţire,
dar este mai scurt ca acesta - numai cea 1.5 m lungime totală. Intestinul gros
este împărţit în colonul ascendent, transvers. descendent şi sigmoid.
Orice material pe care intestmele nu l-au putut prelucra, cum ar fi fioră
bacteriană distrusă- mucus lubrifiant, ca şi materiale dure. fibroase care nu pot
fi absorbite, trec ca atare prin anus şi părăsesc organismul.
V.4.1.1 SISTEMl L DICESTIX îsl REFLEXOLOGIA
Sistemul digestiv este complex. Activităţile sale pot fl sinte tizate în ingestia.
mestecarea şi prelucrarea alimentelor, care sunt convertite în componente
solubile în stomac şi componentele nutritive sunt extrase în intestine. Toate
substanţele care nu pot tl digerate sunt eliminate ca materii fecale. Multe
dmtre aceste procese pot fi afectate de stres sau tensiuni nervoase, şi astfel
reflexologia are un succes deosebit în ameliorarea acestor probleme, cum ar tl
în cazul sindromului colonului
227 iritabil, diverticulitelor. constipaţiei. şi în cazul afectării funcţio nalităţii
generale a stomacului.
> Activarea ficatului şi a vezicii biliare
Pentru a trata aceasta zona, se sprijină piciorul drept cu mâna stâfigă a terapeutului
şi se foloseşte policele drept care lucrează de la marginea mediala la cea laterala a
piciorului bolta longitudinala interna şi liniile mediane ale plantei. Se schimba mâna
de sprijin şi se utilizează policele stâng, pentru a lucra înapoi de la marginea laterala
spre cea mediala a piciorului (tălpii).
> Activarea stomacului şi pancreasului
Se sprijină piciorul stâng cu mâna dreapta şi se foloseşte policele stâng, lucrând pe
punctele reflexe ale stomacului şi pancreasului, de la marginea mediala spre cea
laterala. Se schimbă mâna de sprijin, şi apoi se foloseşte policele drept care
acţionează asupra punctelor rejiexe, de la marginea laterală către cea laterală.
> Activarea valvei ileocecale
Pentru a trata această zonă, se sprijină piciorul drept pe faţa posterioară a călcâiului
cu mâna dreaptă. Apoi, se aşează policele stâng pe linia plantară a călcâiului şi se
foloseşte tehnica agăţării şi desprinderii asupra punctelor reflexe implicate,
> Activarea colonului ascendent, transvers şi a intestinului subţire
Se sprijină piciond drept cu mâna stângă a terapeutului şi se foloseşte policele drept,
pentru a acţiona pe întreaga zonă de la originea bolţii plantare interne până la
călcâi. Se lucrează de la marginea medială spre cea laterală. Apoi, se schimbă mâna
de sprijin şi se foloseşte policele stâng, care lucrează zona de la marginea laterală la
cea medială.
>^ Activarea colonului transvers, descendent şi sigmoid şi a intestinului
subţire
Sprijinind la bază piciorul stâng cu mâna dreaptă, terapeutul foloseşte policele stâng
pe toată zona de la marginea medială către cea laterală. Se schimbă mâna de sprijin
şi se foloseşte policele drept care lucrează zona incă o dată, de la marginea laterală
către cea medială.
V 4.2. SISTEMUL DE REPRODUCERE
Reflexologia s-a dovedit a avea succes în reglarea hormonală, legată atât de
sistemul reproductiv masculin, cât şi de cel feminin. Reflexologia are. de
exemplu, un efect direct în normalizarea funcţiei uterului şi ovarelor în
perioada menstrei. iar la bărbat. în menţinerea funcţionalităţii fiziologice a
prostatei şi testicolelor.
Datorită diferenţelor organice fundamentale între sistemele reproductive
masculin şi feminin, datele se vor prezenta în două părţi. Multe puncte reflexe
sunt totuşi comune la ambele se.xe. comparativ sau echivalent altor organe.
V.4.2.1 ANATOMIA MASCULINĂ
Sistemul reproductix mascuhn cuprinde cele două testicole. canalele eferente.
care fac joncţiunea cu flecare testicol spre canalele deferente, care. la rândul
lor. se continuă cu uretra. care străbate zona centrală a prostatei. Vezicula
seminală acţionează ca un organ de stocare a spemiei mat ure. Prostata este o
glandă care înconjură prima parte a uretrei şi baza vezicii urinare, şi secreţiile
sale ajută la menţinerea activă a spermei. Penisul, pe lângă a fi organul
reproducător masculin, are şi funcţia de excreţie urinară, din vezica urinară în
afara organismului.
Testicolele au două funcţii: producerea a cea 50 milioane spennatozoizi în
fiecare zi şi producerea hormonului testosteron. Acest honnon răspunde de
dezvoltarea caracterelor sexuale secundare masculine. Acestea includ creşterea
părului pubian şi facial, agresivitatea, masa musculară importantă şi îngroşarea
vocii.
V.4.2.2. ANATOMIA FEMININĂ
în afara producerii unui ovul matur, sau celulă-ou. în fiecare lună, sistemul
reproductiv feminin trebuie să asigure nutriţia şi protecţia pentru un ovul
fertilizat, până când acesta se dezvoltă treptat, ajungând în faza de fat la
temien. la sfârşitul perioadei de sarcină. Deasupra vaginului, aflat în spatele
vezicii urinare şi înaintea rectului, se află uterul. Uterul este ancorat în situsul
său prin mai multe ligamente şi muşchi legaţi, pe de o parte, de planşeul
pelvin, şi, pe de altă parte, de pereţii pelvisului. Acest
Fiecare etapă a ciclului menstrual este controlată de o serie lexă de secreţii
hormonale. Rărirea, sau chiar absenţa penoadekir dc ră pol fl remltatul
dezechilibrelor hormonale datorate afcctAnlor IBt^^^ "^tJ stress*ului.
funcţionalitatea corectă a sistemului reproductiv al sexe. masculin şi feminin, este
atât de susceptibilă la stress sau >e. reflexologia poate fi de mare ajutor. I^
femeie, menstruatia ^ »pn complet, dacă nivelele de stress devin prea inalte. şi la
hărt>a* Iţii similare se înregistrează imposibilitatea menţinerii unei erecţii
cupluri care au întâmpinat dificultăţi in conceperea unui copil, au iţat reuşita
concepţiei după cursuri extensive de reflexologie. ^ Acti\ area ov arelor /
testicolelor
V sphjimi piciorul drepi cu mâfta dreapta a terapetaului ^ d indexul stâng, se
acţionează asupra ariei indicate pe o Imn
de 2-3 ori. Se sprijină piciorul stâfig cu mâna stânga a utului. se foloseşte indexul
drept jxmtru a Itkrra zona ca nu^ mt. de 2-3 on
^ Activarea uterului / prostatei ^e sfvi/inâ piciond drept cu mâna stâttgâ şi,
folosind nuiexid Jrepi eazâ ztma in linie dreaptă Se re/wto aceasta manevra de 2*3
liPh) piciorul stâng cu mâna dreapta a terapeutului şi se foloseşti. I stâng
ori

f K 'nfru a activa zomr ca mai înainte r>in nnn \c repeta ) manevră de 2-3
ori
^ .\cti\area trompelor uterine / canalelor deferente
V spriţmă marginea plantară a picioridui drept lîMiSiMKl in ( \ 7 ao
sfyrijini /v ambele fyolice. se lucrează injurii. . , - tmtehixn
hfi cu ifhk 'xui şi cel de-al nvilea deget, impreunâ dc 2-3 ^astă secwnţă /v
i

piciorul stâng
\4 3 Sisn:\li L R E S P I R A H ) R
Sistemul respirator realizează respiraţia şi apro\ izionea/ă tuiu lele organismului
cu oxigenul de care acestea au neNi>ic pentn ^tivmarea factonlor nuuitivi în
energie. Organele-vheie în accM
proces sunt plămânii - doi „saci" spongioşi, care ocupă cea mai mare parte din
cavitatea toracică.
Aerul respirat pe nas sau pe gură este, în primul rând, încălzit şi umidifiat o
dată cu trecerea prin conductele nazal şi faringian - care este o parte a tubului
digestiv, aflat între gură şi esofag. Aerul continuă să coboare prin tra hee şi
laringe, cu excepţia situaţiilor în care conductul aerian este momentan închis
de epiglotă, când ne înecăm. Apoi traheea se divide în două bronhii principale,
care conduc aerul în cei doi plămâni.
în interiorul plămânilor, fiecare bronhie se împarte în tuburi tot mai mici, până
la nivel de bronhiole, care, la rândul lor, se tennină în sacii alveolari. Priviţi
mai de aproape, fiecare sac alveolar este compus din spaţii înguste, numite
alveole, ai căror pereţi conţin reţeaua capilară. Prin pereţii aces tor capilare se
efectuează schimburile de gaze, cu trecerea oxigenului în curentul sanguin şi a
bioxidului de carbon din sânge în sacii alveolari.
V.4.3.1. MECANISMELE RESPIRAŢIEI
Lucrând simultan, diafragma - muşchi lat, atlat la baza cutiei toracice şi a
pulmonilor, şi muşchii intercostali - care mobilizează coastele în sus şi în jos,
antrenează umplerea şi golirea de aer a pulmonilor. în timpul inspirului,
coastele se mişcă în sus şi în afară, iar diafragma coboară, alungind cutia
toracică. Astfel, creşte capacitatea toracică şi aerul este aspirat în interiorul
plămânilor prin căile aeriene superioare, de la nas sau gură, până la plămâni.
Când expirăm, se petrece fenomenul invers: coastele se mişcă în jos şi înăuntru
şi diafragma se deplasează în sus. Aceasta are un etect de „conti-acţie" a cutiei
toracice, care forţează aerul, conţinând CO2 şi alte produse reziduale, să se
deplaseze în sus prin căile aeriene şi să părăsească organismul, pe nas sau pe
gură.
V.4.3.2. VORBIREA
Un alt aspect important al funcţiei aparatului respirator îl constituie implicarea
sa în abilitatea omului de a scoate sunete, de a vocaliza şi de a vorbi, calităţi
datorate unor structuri anatomice speciale, localizate pe tractul aerian uman.
Coloana aemlui expirat din pulmoni trece prin laringe, cunoscut şi sub
denumirea de „cutia vocală". Laringele este
porţiunea superioară adaptată a traheei. protejat de cartilajul tiroidian. care
formează reperul anatomic \ izibil. denumit „mărul lui Adam".
Cele două benzi de ţesut elastic, corzile \ocale, fonnează un „\*" îngust,
deschizând laringele. Când vorbim, corzile vocale se tensionează şi astfel se
limitează deschiderea laringelui. Aerul expirat determină deci vibraţiile
corzilor vocale şi astfel se produc sunetele, la fel ca în cazul coardelor unei
chitare sau ale unei \iori ale căror sunete depind de lungimea şi de tensionarea
lor. Nu numai lungimea coardelor \ocale determină caracteristicile sunetelor.
Sunetele variază şi datorită diverselor poziţii ale limbii, buzelor sau dinţilor.
Cavitatea nazală poate schimba şi ea calitatea sunetului produs, dând rezonanţă
vocii.
• Respiraţia şi digestia
Stilul de viaţă actual, care include factorii dietetici şi, în general, starea
precară a mediului în care trăim, are un impact dezastruos asupra aparatului
respirator. Reflexologia a fost aplicată cu succes. în aceste condiţii, în
infecţiile căilor respiratorii superioare, bronşite, emtlzem pulmonar şi astm.
Chiar dacă. cel puţin la început, este greu de acceptai, unele probleme ale
aparatului respirator sunt adesea legate de digestie, şi se impune să obţinem
ameliorarea întâi a acestora, activând punctele refie.xe conectate cu apaiatul
digestiv.
Este evident faptul că. introducând o serie prea largă de alimente mult prea
timpuriu în alimentaţia copilului, unele pot declanşa probleme respiratorii,
chiar de la vârste foarte mici. Obiceiul de a hrăni copilul sub 6 săptămâni pe
bază de cereale cu conţinut ridicat de proteine şi produse lactate, de ex.. poate
determina un stress pentru apaiatul digestiv imatur al copilului şi conduce la
episoade de infecţie, atât la nivelul căilor respiratorii superioare, cât şi a celor
inferioare. Aceste infecţii pot începe ca otite medii. în primele două luni de
viaţă, unnând constant catarul. Dacă acesta persistă, copilul poate prezenta
simptomatologia unei bronşite cu fenomene bronhospastice. Este important ca
toate produsele baziUe pe lactate şi cerealele din faină de grâu să se
înlocuiască din dieta copiilor afectaţi, pentru a crea condiţii de recuperare a
aparatului digestiv. Această schimbare de dietă, asociată cu frecvente şedinţe
de reflexoterapie. detenuină adesea rezultate foarte bune.
• Astmul
Astmul este o condiţie patologică cu evoluţie adesea agravantă, în unele
circumstanţe pereclitând chiar viaţa pacientului. Dar acţionând asupra funcţiei
pulmonare şi ajutând. în mod deosebit, la ameliorarea anxietăţii, ca şi a
contracturilor asociate cu tulburările de aliniament ale e xtremităţilor, mulţi
pacienţi au constatat o îmbunătăţire remarcabilă a stării lor de sănătate, în
general. Mai ales copiii, se pare că răspund bine la tratamentul prin
reflexoterapie, crizele acestora devin tot mai puţin frecvente şi mai puţin
severe. In unele cazuri, evoluţia bolii s-a oprit.
> Activarea pulmonului / sânului
Pornind cu fata plantara, se sprijină piciorul drept cu mâna stângă a terapeutului, şi
se lucrează pe zona de tratctt foarte de la haza liniei diafragmului, până la nivelul
liniei articulaţiilor metatarsofalangiene. Pe faţa dorsală, terapeutul face pumn mâna
stângă şi îl presează în mijlocul tălpii piciorului drept al pacientului. Se foloseşte
indexul drept, care acţionează în jos de-a lungul şanţurilor piciorului. Se repetă toate
aceste etape şi la piciorul stâng.
V.4.4. SISTEMUL CIRCULATOR
Angina pectorală şi celelalte condiţii patologice la nivel cardiac răspund bine
la reflexologie. Cele mai importante beneficii ale acestei terapii sunt de a ajuta
funcţia musculară cardiacă, îmbunătăţind condiţiile circulatorii sanguine şi
reacţia neurală, ca şi de a ajuta starea generală, scă zând nivelul de stress.
Inima este asociată cu partea stângă a corpului şi de aceea punctele reflexe se
vor găsi predominant la nivelul piciomlui stâng.
V.4.4. 1. STRUCTURA INIMII
Inima, organul central al sistemului circulator, este un organ -pompă muscular.
Bătând continuu mai mult de 100000 ori pe zi. inima răspunde de circulaţia
sângelui la fiecare celulă din coip. Inima este împăilită în două jumătăţi,
fiecare cu câte un atriu cu perete subţire şi un ventricul cu perete gros.
Camerele fiecărei părţi ale inimii sunt separate prin valve care controlează
fluxul san^uin dintre ele. Sânuele \enos intră în inimă
coloanei \ertebrale în zona cutiei toracice, fiind favorabil să se activeze
punctul reflex corespunzător acestei părţi a coloanei.
Sistemul limfatic al organismului şi sistemul circulator sunt strâns
interconectate. Sistemul limfatic constă într-o reţea de \ase de dimensiuni
diferite, distribuite în întregul organism. Funcţia acestora este de a capta orice
fluid care trece din \ asele sanguine în ţesuturi şi apoi să-l readucă în tluxul
sanguin. Odată captat, acest fluid se numeşte plasmă - o substanţă sărată slab
colorată, asemănătoare plasmei sanguine, dar conţinând mai puţine proteine.
Altă funcţie importantă a sistemului este cea de filtrare şi reţinere a bacteriilor
şi a altor substanţe care pot fi dăunătoare organismului.
Aşa cum am arătat relativ la sistemul circulator, presiunea sanguină forţează
trecerea sângelui oxigenat prin peretele fin al capilarelor, pentru a hrăni
celulele din ţesuturile înconjurătoare. Cea mai mare parte din acest lichid se va
întoarce înapoi în capilare: restul va fi colectat de reţeaua vaselor limfatice.
V.4.5.1 CUM LUCREAZĂ VASELE LLMFATICE
Sistemul limfatic trebuie gândit ca o reţea complicată de canale de aducţiune.
conducte şi afluenţi. Toate aceste canale conduc limfa de la nu meroase vase
mici spre câteva canale mai mari. Cel mai mare dintre toate este duetul toracic,
care merge ascendent de-a lungul organismului, chiar în faţa coloanei
vertebrale. Din duetul toracic, limfa drenează înapoi în reţeaua sanguină
aproape de umărul stâng. Alt vas limfatic major este duetul limfatic drept, care
merge ascendent prin braţul drept şi umăr. Din acest vas. limtâ drenează înapoi
în torentul sanguin aproape de umărul drept.
Periodic, se pot observa ..umflături" în diverse părţi ale organis mului, cel mai
adesea la gât, axile sau plică inghinală. în aceste cazuri, se tumefiază
ganglionii limfatici, atunci când celulele albe se aglomerează pentru apărare
contra substanţelor toxice, inclusiv bacterii. Poate că cele mai cunoscute
structuri ganglionare limfatice sunt amigdalele palatine.
V.4 6. SISTEMUL E\DOCRL\
Văzând că atât de multe secreţii honnonale au efect direct sau indirect asupra
stării mentale sau emoţionale de bine. beneficiile reflexologiei în tratamentul
glandelor endocrine pot fi deosebit de mari. Reflexologia pare a avea efectul
de regularizare şi echilibrare a secreţiilor honnonale - fie că^
acestea sunt hipo sau hipersecretate - şi, astfel, are mare succes în tratamentul
ambelor tipuri de suferinţe şi în toate sindroamele asociate.
Glandele endocrine sunt denumite şi glande cu secreţie intemă, deoarece
secreţiile lor hormonale trec direct în sânge. Fiecare dintre aceşti hormoni se
comportă ca un mesager chimic. ..confecţionaf" de o anumită glandă, cu un
scop specific de a influenţa unele părţi ale organismului, creş terea sau
metabolismul.
Glandele care constituie sistemul endocrin sunt hipofiza, tiroida, paratiroidele.
suprarenalele şi insulele lui Langerhans - aflate în pancreas epifiza, cele două
ovare la femeie şi cele două testicole la bărbat. O Glanda hipofiză şi
hipotalamusul
Glanda hipofiză şi hipotalamusul par a acţiona împreună, ca o singură unitate
funcţională. Hipotalamusul nu este, de fapt. considerat glandă endocrină, ci
parte a creierului. El are. totuşi, o acţiune directă şi de control asupra
hipofizei, care. la rândul ei. regularizează activitatea majorităţii celoHalte
glande endocrine ale organismului, lată de ce ne referim la hipotalamus ca la
un „dirijor'' al sistemului. Hipofiza se află la baza creierului. între ochi şi în
spatele nasului, fiind protejată de o structură osoasă arcuită putemic. numită
şaua turcească. O Glanda epifiză (pineală)
Glanda pineală este o structură brun-roşcată mică. de cea 1 cm lungime. Este
localizată în creierul anterior şi este conectată cu creierul, printr -un scurt
pedicul conţinând nervi, mulţi dintre aceştia terminându-se în hipotalamus.
Hormonul secretat de epifiză este melatonina şi există astăzi multe dovezi care
sugerează că glanda epifiză are influenţă directă asupra stărilor nervoase şi
comportamentul. O Glanda tiroidă
Această glandă, care încorporează de altfel şi paratiroidele. este responsabilă
de creşterea omului şi de activitate, de metabolism, şi de extragerea iodului din
plasma sanguină. Tiroida are mare influenţă în starea noastră mentală de bine.
Glanda tiroidă secretă, de asemeni, hormonul tiroxină. o scădere a acestuia
putând conduce la tendinţe nevrotice severe, la unele persoane.
O Insulele lui Langerhans
Celulele care formează insulele lui Langerhans se găsesc distribuite neregulat
în mănunchiuri în întreg pancreasul. Secreţiile homionale de la
237 aceste mănunchiuri celulare trec direct în venele pancreasului şi de aici se
distribuie direct în întregul organism. Funcţia-cheie a insulelor lui Langerhans
este producţia de glucagon şi insulina, doi hormoni responsabili de controlul
nivelului glucozei în tluxul sanguin. O Glanda epifiză şi comportamentul
Studii recente prezentate de psihologi şi psihiatri au evidenţiat legătura
aparentă între glanda epifiză şi nervul optic. Subiecţii studiilor-localnici din
nordul îndepărtat al Groenlandei - au ajuns în atenţia cercetătorilor, datorită
unor scheme comportamentale ciudate, inclusiv psihoze maniaco -depresive,
isterie, şi. în cazuri extreme, paralizii isterice, care implică piederea
funcţională a unuia sau mai multor membre. Cum aceste probleme de
comportament apăreau numai pe parcursul iernii, speculaţia privind lungile
perioade de crepuscul sau întuneric specifice nordului Groenlandei a deschis
subiectul prin care acestea ar fi cauza tulburărilor din această perioadă a
anului.
In ordinea testării acestei observaţii, tratamentul de rutină cu radiaţii
ultraviolete a fost administiat pe suprafaţa viscerocraniului. corespunzător
poziţiei glandei epiflze, pentru flecare subiect testat. Dup ă şedinţe zilnice de
20 minute pe o perioadă de o lună. aproape 90% dintre cei cu probleme
implicând tulburări de comportament au prezentat o recuperare completă. Se
consideră astăzi că lumina ultravioletă transmisă prin nervul optic are un
oarecare efect corector scurt, al cărui mecanism este încă inexplicabil, asupra
glandei epifize şi. astfel, asupra restului creierului.
Mulţi oameni în medii de izolare extremă, în care sunt supuşi unei reduceri
dramatice a radiaţiilor ultraviolete pe parcursul iernii, s unt familiarizaţi cu
sindromul de „tulburare afectivă sezonieră". Simptomele includ adesea
câştigul de greutate, letargia mentală şi fizică, şi depresia. Ar putea fi vorba de
o reducere a luminii solare, care determină o creştere a numărului internărilor
în spitalele psihiatrice în timpul lunilor de toamnă şi de iarnă. De aceea, nu
este suiprinzător faptul de a găsi o mare sensibilitate în aria halucelui la aceste
persoane suferind de depresie, anxietate, şi alte condiţii legate de stres.
^ Tulburările legate de stress
Stress-iil şi sistemul endocrin sunt strâns asociate. De altfel, principalele condiţii
patologice, care pot fi compensate cel mai bine prin reflexologie, sunt tensiunea şi
tulburările legate de stress. Punctele
reflexe pe care trebuie să Ie activăm pentru sistemul endocrin sunt identice la ambele
picioare.
> Activarea tiroidei şi a gâtului
5*^ sprijină piciorul drept cu mâna stângă şi se foloseşte policele drept care lucrează
aria de la nivelul articulaiiilor primelor tivi degete de la picior. Se lucrează de-a
lungul acestei arii de 2-3 ori. Se .sprijină piciorul stâng cu mâna dreaptă şi se
foloseşte policele stâng care acţionează de-a lungul aceleiaşi zone pe acest picior. Se
repetă această manevră de 2-3 ori.
> Activarea hipofizei, a hipotalamusului şi a epifizei
Se sprijină piciorul drept cu mâna stâfigă a maseurului şi se foloseşte policele drept,
pentru a acţiona asupra primei jumătăţi a halucelui. Se repetă manevra de 2-3 ori. Se
sprijină piciorul stâng cu mâna dreaptă şi se foloseşte policele stâng, pentru a acţiona
asupra primei jumătăţi a halucelui. Se repetă manevra de 2-3 ori. _____
V.4.7. SISTEMUL SCHELETIC - APARATUL LOCOMOTOR
Tulburările la nivel lombar sunt cauza mai multor zile de muncă pierdute decât
virozele comune din anotimpul rece. Toate tipurile de dureri lombare („low
back pain"), inclusiv sciatica, lumbago, leziunile de disc, şi contracturile
musculare, pot răspunde rapid la şedinţele de reflexoterapie. atâta timp cât
această formă unică de tratament scade durerea musculară şi normalizează
funcţionalitatea coloanei vertebrale.
O Structura fundamentală
Scheletul uman are trei funcţii importante: pentru a asigura un suport: pentru a
proteja organele inteme: şi, cu ajutorul grupelor musculare specializate, pentru
a asigura mişcările organismului. Cele 206 oase care alcătuiesc scheletul pot fi
împăiţite în două gi'upe importante. Acestea sunt cunoscute ca grupul axial şi
cel apendicular. Sunt surprinzător de mici diferenţe între aspectul scheletului
feminin şi masculin, cu excepţia, cum de fapt ne-am şi aşteptat, ca oasele
masculine să fie mai mari şi mai grele decât cele corespunzătoare feminine.
Scheletul axial cuprinde craniul, coloana vertebrală şi cuşca toracică, care dau
scheletului axial rolul său de suport, pe care scheletul apendicular al
membrelor se articulează prin centura pelviană şi scapulo -humerală. Centura
pelviană este mult mai grea şi mai puternică decât cea scapulo -
239 hunieralâ. Acest lucru esle necesar, deoarece pelvisul are de suportat
întieaga greutate a trenului superior al organismului.
Scheletul este constiuit cu diferite feluri de oase: oase lungi, ca femurul care
leagă şoldul de genunchi, şi de humerus, care leagă umărul de cot; oase scuite,
cum ai- fi falangele degetelor de la mâini sau de la picioare: oase late,
repezentate de craniu, scapula; şi oase neregulate triunghiulare, cum ar tl
xeitebrele care se află la coloana vertebrală.
O Vertebrele şi coastele
Coloana vertebrală este principial asemănătoare cu un număr de mosoare de
aţă înşirate pe lungimea unei fi'ânghii. Coloana este extrem de flexibilă, fiind
capabilă să se rotească, să se aplece în spate, înainte, la stânga şi la dreapta.
Pentru a-şi atinge gradul de flexibilitate, coloana are o construcţie complicată
la nivelul grupurilor de vertebre: 7 vertebre cervicale, 12 vertebre dorsale, 5
vertebre lombare, 5 vertebre sacrate şi 4 veitebre care formează coccis -ul - un
vestigiu al „cozii".
Vertebrele lombare sunt mult mai groase şi mai puternice decât cele toracice,
datorită greutăţii suplimentare a regiunii lombare pe care trebuie să o suporte -
de fapt, întreaga greutate a trenului superior a organismului este suportată de
această regiune a coloanei vertebrale. Vertebrele toracice sunt mai fine şi au o
densitate mai mică decât cea a vertebrelor lombare, atâta timp cât ele au un rol
mai mic de Jucat în susţinerea greutăţii şi sunt mai mult concepute pentru a
susţine structurile cutiei toracice. Vertebrele cervicale sunt şi mai fine şi mai
subţiri, atâta timp cât ele au de suportat numai greutatea craniului. Se găsesc
două vertebre supraspecializate la nivelul cel mai înalt al coloanei - atlas şi
axis. Axis permite capului să se rotească, în timp ce atlas permite capului să se
mişte în sus şi în Jos (aprobare, să salute, să aprobe etc).
Toracele cuprinde cele 12 perechi de coaste, caie sunt articulate cu vertebrele
toracice. Primele 10 dintre aceste perechi se articulează prin caililaje cu
steniul cai*e este un os vertical aflat în mijkxuil pieptului, în timp ce, cele
două perechi inferioare de coaste rămân nearticulate, sau „libere".
O Oasele
Toate oasele au un strat extern dens şi o structură intemă spongioasă. Acest tip
de configuraţie face osul, în acelaşi timp. puternic şi uşor. Oasele depozitează
în plus calciu şi fosfor. Suprafeţele articulare ale
240__—
oaselor sunt acoperite cu canilaj. pentru a obţine alunecarea necesară
articulaţiilor. Oasele nu furnizează nervi proprii, vasele sanguine intră în ele
prin canalul nutritiv. în scopul de a hrăni. în primul rând. partea ce ntrală
spongioasă a osului.
Creşterea este datorată. în general, tuturor oaselor, dar este mai evidentă la
oasele lungi. Toate oasele sunt formate pe matrice de cartilaj, care se osifică
pe parcursul primilor ani de viaţă. Singura excepţie de la această re gulă este
clav icula - osul care leagă centura scapulară de partea superioară a toracelui
osos - şi unele părti ale craniului.
O Discurile intervertebrale - coloana vertebrală
Mobilitatea vertebrelor este datorată faptului că suprafaţa fiecăreia este
acoperită cu cartilaj şi spaţiul creat intei-vertebral este umplut cu un disc gros
de cartilaj fibros. cu un centru fonnat dintr-un ţesut moale, gelatinos. Aceste
discuri intervertebrale acţionează pentru coloana vertebrală ca nişte structuri
care absorb şocurile. Mişcările între vertebrele indiv iduale. cu excepţia atlas
şi axis. sunt mici. dar efectul combinat este considerabil, când se ia în
considerare coloana în întreeime.
Cea mai mare parte din fiexia şi extensia scheletului axial se face la nivelul
regiunilor cervicală şi lombară ale coloanei vertebrale: aplecarea în plan oblic
este la bază o funcţie a regiunii toracice: şi rotaţia implică întreaga coloană
vertebrală. Rezultatul tuturor acestor tipuri diferite de mişcare este acela că
discurile tind să se uzeze de-a lungul anilor şi dev in ca nişte ..pişcoturi"
subţiate.
V 4 7 .1 EFECTELE UZURII ASUPRA SCHELETULUI
Există limite asupra modului in care reflexologia poate ajuta in tulburările
degenerative ale coloanei vertebrale, dar in general, ea poate cel puţin să ofere un
confort, reducând durerea şi rigiditatea. Datorită mişcării constante a articulaţiilor,
aceste zone vertebrale sunt predispuse multor afectări algice. Punctele reflexe ale
scheletului sunt identice pe ambele picioare.
^ Activarea pe coccis
Se sprijină piciorul drept cu mâna dreaptă a maseurului şi se aplică presiune,
folosind cele 4 degete de la mâna stângă a maseurului. Se repetă de 2-3 ori. Se
schimbă mâna de sprijin pentru piciorul stâng.
241
> Activarea şoldului / pelvisului
Se sprijină piciorul drept cu mâna stângă a mascurului şi se aplică presiunea,
folosind cele 4 degete de la mâna dreaptă. Se repetă de 2-3 ori. Se schimbă mâna de
sprijin pentru piciorul stâng şi se repetă procedura.
> Activarea coloanei vertebrale
5*^ sprijină piciorul drept cu mâna stânga şi se foloseşte policele drept, pentru a
activa punctele reflexe pentru coloana vertebrală. Se repetă de 2-3 ori. Se repetă la
piciorul stâng, schimbând mâna de sprijin.
> Activarea umărului
Se sprijină piciorul drept cu mâna stângă a mascurului şi se lucrează aria umărului
cu policele drept. Se schimbă mâna de sprijin şi se foloseşte policele stâng, pentru a
activa in sens invers aria incă o dată. Se sprijină piciorul stâng cu mâna dreaptă a
maseurului şi se foloseşte policele stâng, pentru a lucra aria umărului. Se schimbă
mâna de sprijin şi se foloseşte policele drept, pentru a lucra in sens invers aria. ^
Activarea genunchiului Se sprijină piciorul drept cu mâna dreaptă şi se foloseşte
hidex-ul stâng, pentru a activa nweaga zonă de formă n-iunghiulară. Se sprijină
piciorul stâng cu mâna stângă şi se foloseşte index-ul drept, pentru a lucra întreaga
arie.
> Activarea zonei sciatice
Se sprijină piciorul drept cu mâna dreaptă şi se folosesc index-ul şi medius-ul stâng,
pentru a acţiona asupra zonei, chiar in spatele gleznei pe cea 7.5 cm. Se repetă de 2-3
ori. Se schimbă mâna de sprijin pentru piciorul stâng şi se repetă procedura cu index-
ul şi medius-ul mâinii drepte a maseurului.
V 4.8. CREIERII Şl ARIA FACIALĂ
Creierul împreună cu măduxa spinării cuprind sistemul nervos al organismului.
Miliardele de celule nervoase, denumite cum bine ştim neuroni, realizează
controlul cerebral, tăcând posibile conştiinţa, emoţiile, gândirea, mişcarea,
precum şi o întreagă categorie de funcţiuni inconştiente ale organismului.
Condiţiile care pot afecta organizarea sistemului nervos central sunt de
se\eritate \ariabilă- de la tulburări inflamatorii, mai mult sau mai puţin banale,
până la suferinţe cu risc \ital. Reflexologia poate aduce grade diferite de
ameliorare pentru aceste suferinţe, ca şi pentru scleroza
multiplă, boala Parkinson. afectările urechilor, afectările cronice ale urechii,
nasului şi gâtului la copii, suprasolicitări ale ochilor şi conjunctivite. Atâta
timp cât o scleroză multiplă nu se poate vindeca, contează foarte mult ca un
subiect dependent de scaunul cu rotile să ajungă să fie din nou independent,
din punct de vedere motor, reflexologia axând rezultate bune în îmbunătăţirea
spasmelor dureroase ale membrelor inferioare asociate altor condiţii
patologice. După tratarea infecţiilor tractului respirator superior, este un
fenomen comun ca. pentru încă câteva zile. subiecţii să prezinte o rinită. care
poate aduce chiar un beneficiu suplimentai* pentru starea sinusurilor nazale.
O Structura creierului
După îndepărtarea scutului osos protector, creierul se prezintă ca o alună mare
şi cutată. Pentru a preveni materia cerebrală moale. împotriva eventualelor
leziuni prin lovituri, care să afecteze structurile profunde aflate sub scutul
osos. creierul este învelit de două membrane, care fomiează meningele, plin cu
lichid cefalo-rahidian. Cele mai importante părţi ale creierului sunt cerebrum.
trunchiul cerebral şi cerebelul.
Cerebrum cuprinde cea 70% din sistemul nervos. Are o emisferă cerebrală
dreaptă şi una stângă, legate între ele printr-o masă de fibre. Suprafaţa cudată a
emisferelor cerebrale, sau cortex-ul. conţine celule nervoase denumite generic
„materie cenuşie", reprezentând elementele superi oare de legătură ale celulelor
care fonnează trunchiurile nervoase. Diferite zone ale emisferelor cerebrale
răspund de funcţii foarte specifice: cortex-ul motor se ocupă de mişcările
voluntare: cortex-ul senzitiv se ocupă de sensibilităţile organismului; l obul
frontal răspunde de personalitate; lobul occipital de văz; iar zona centrală a
creierului răspunde de auz şi vorbire.
Trunchiul cerebral este o structură complexă, fonnată din fibre nervoase, care
leagă măduva spinării de cerebrum şi cerebel. Funcţiile trunchiului cerebral
includ controlul automat şi inconştient asupra unor activităţi, cum ar fi
respiraţia şi contracţiile cardiace - ritmul bătăilor cardiace. Cele mai
importante funcţii ale cerebelului privesc coordonarea musculaturii şi
menţinerea echilibrului organismului.
O Urechile
Structurile inteme ale urechii creează posibilitatea de a auzi şi de a menţine
echilibrul. Urechea umană este capabilă să distingă sunete
cuprinse ca intensitate. între 10-140 decibeli. Distanţa dintre urechi ajută
creierul să localizeze direcţia şi sursa sunetelor.
Urechea are trei părţi distincte; urechea extemă, urechea medie şi urechea
intemă. Urechea extemă constă dintr-un pavilion cartilaginos, astfel configurat
pentru captarea eficientă a undelor sonore şi dirij area lor spre canalul
auricular. Urechea medie conţine membrana timpanică şi trei oase mici -
ciocănelul, nicovala şi scăriţa. Urechea intemă conţine sistem tubular plin cu
tluid, denumit cohlee. Aceasta conţine celulele nervoase legate de nei -vul
auditiv, care se proiectează în creier. Organul echilibrului constă în trei tuburi
în formă de „U", pline cu tluid, care fonnează între ele unghiuri drepte, două
câte două. Tuburile conţin cili sensibili la mişcare şi celule speciale, capabile
să sesizeze poziţiile tuturor părţilor corpului.
O Ochii
Fiecare glob ocular arată ca o bilă de gelatină cu diametrul de cea 2,5 cm.
Sclera (sclerotica) este o membrană albă. care fonnează învelişul exterior al
globului ocular, cu excepţia zonei frontale acoperită de comee. în spatele
corneei se atlă camera anterioară, care conţine un tluid numit umoarea apoasă.
Acest spaţiu este separat de camera posterioară a globului ocular printr -o
lentilă. în faţa lentilei se află un muşchi, irisul. Lumina intră prin ochi la
nivelul unei găuri negre centrale, numită pupilă, şi trece prin lentilă, care o
focalizează ca o imagine răsturnată pe suprafaţa celulelor specializate pentru
alb-negru şi color, aceste celule fonnând retina. Aceste celule reprezintă
originea nervului optic, care iese prin partea posterioară a fiecărui glob ocular,
iar informaţiile sunt transmise la cortex-ul vizual al creierului. La acest nivel,
se afiă zonele de proiecţie ale ambilor nervi, de la cei doi globi oculari, iar
infonnaţiile se combină pentru a crea percepţia tridimensională a lumii.
O Sinusurile
Sinusurile sunt cavităţi aerice dezvoltate în grosimea oaselor feţei. Pe lângă
faptul că dau rezonanţă vocii, sinusurile acţionează ca tlltre pentru aerul
respirat pe cale nazală, şi structura lor ajută la scăderea greutăţii capului,
reducând sarcina pe care trebuie să o suporte coloana cervicală. Când apare o
infecţie a sinusurilor, subiectul acuză o durere la nivelul feţei şi respiraţia pe
nas poate fi e.xtrem de dificilă, sau uneori imposibilă. Sinusuril e inflamate pot
detennină şi o senzaţie dureroasă în urechi.
> Activarea ochiului şi a urechii
Se sprijină piciorul drept cu mâna stângă a mascurului şi se foloseşte cu blândeţe
mişcarea de rotaţie a policelui drept, pe degetele al doilea şi al treilea ale piciorului.
Se sprijină piciorul stâng cu mâna dreaptă a maseurului, se foloseşte aceeaşi mişcare
de rotaţie uşoară a policelui stâng pe degetele al doilea şi al ti'eilea de la picior.
Activarea sinusurilor
Se sprijină piciorul drept cu mâna stângă şi se foloseşte policele drept pentru a
acţiona asupra inti'egii suprafeţe a zonei degetelor de la picior. Se lucrează de la
medial căti'e lateral şi, când se a/unge la degetul mic, se schimbă mâna de suport şi
se foloseşte policele stâng, pentru a lucra din lateral cătiv medial Se sprijină piciorul
stâng in mâna dreaptă a maseurului şi se foloseşte policele stâng pentru a lucra zona
degetelor piciorului. Când se ajunge la degetul mic, se schimbă mâna de suport şi se
foloseşte policele drept penti'u a se activa in sens invers aria de lucru.
> Activarea cerebrală
Se găsesc puncte reflexe cerebrale la vârfurile primelor ti'ei degete de la picioare.
Este aceeaşi zonă la nivelul ambelor tălpi. Penti'u a lucra această zonă, se aplică o
mică presiune cu policele maseurului pe vârful prunelor ti-ei degete la fiecare picior.
Se foloseşte policele drept pe piciorul drept şi policele stâng pe piciorul stâng.
V.4.9. SISTEMUL MUSCULAR
Organismul uman are trei tipuri fundamentale de muşchi. Primul tip îl
constituie muşchiul striat, scheletic, cu comandă voluntară. Muşchii striaţi.
împreună cu oasele şi tendoanele, răspund de producerea tuturor tipurilor de
mişcări conştiente, dar sunt implicaţi şi în reacţii automate, cunoscute sub
numele de reflexe. Muşchii cu comandă voluntară îşi produc acţiunea prin
scurtare în lungime, fenomen cunoscut sub numele de contracţie. Adesea, sunt
necesare contracţii explozive, de exemplu, pentru realizarea unei sărituri.
Aceşti muşchi realizează cea 25% din greutatea organismului uman.
Cel de-al doilea tip cunoscut de muşchi sunt muşchii netezi, care se ocupă de
mişcările involuntare ale organelor inteme. cum ar fi peristaltismul intestinal
sau al vezicii urinare. La muşchiul neted, sau
ohinor. fiecare fibra esle o . Muşdihil nu se 2
cootrohil vohnor al crekndiH. âm t bîl de tiparile je
contracţii musculare necesare in ţoale prvx^esete de digesde. precum şi mtşcâffile
ritmice peristaltice de-4 hmgul întregului sistem.
Al treilea de muşchi esre muşchiul cardiac care formează cea mai mare pane a
peretuhri inimii. Muşchiul cardiac are o striicturâ similară cu cea a muşchiuhii
striat dar fibrele sale sunt scurte şî groase, formând o reţea ca o plasă deasă.
Daicriiă iaptukii că muşchii surt distribuiţi în îiaregul organism, nu există
pnoceduh de reflexoterapie specifice, peraru a controla suferinţele şi dwerile
musculare. Maseurul hicrează. de fapL asufva stsfiemuhii muscular al
organtsnmluL pe parorsul oricărei şedîrtte de Irabm^
V.4_I0 PLEXTL SOLAR *SOLE\R$
Chiar in spatele perecehii stomacului se ană reieaua nervoasă, cunoscioă sub
numele de plex solar (solearV Traomentul reflexoterapie al regiunii plexului solar
se realizează auKmat ori de c^te ori este traot sistemul digesti\ de pe partea stângă
a organismuhiL aşadar, maseurul îa contact cu această zonă destul de frecxenL
Acesta este un fapt poziti\. atâia timp cat trebuie să creem o stare generală de bine
şi rela.\area ->ersoarţei pe care o tratăm.
Este 6ec\ent intăbiită o sensibiliiaie e^tu^erată in punctul reflex corespunzăror
ple>ailui solar, atunci când tiaâm pe crne\a aflai sub infhienţa unui stress
emoţional sau incorxlare. Senzaţiile de nervozitaie şi anxietate sunt întotdeauna
prezerve, pomind din această zonă sub forma iflior semnale de tip Jatfaire în
stomac".
Penau a uşwa si^e de iemhme generală, se
^ Acthveapicxnhi solar

ptme policele skmg pe pw9ctMd reflex al plexului sol^ al

tălpii şi se aplică o presime prc^imJă aliernarivă câie m
wurnă, pe rdnd Se cere suHecnJui iraiai să respire adânc,
onmci ctmd masewul iŞfUcă presimţea, şi apoi ffimi-
nueccă presimea anmci amd subiectul expiră Se poate
repeta această prvcedwă pentru câte 3 sau 4 minute, de
fieceme dată ^ctul poate f imeori apnwpe miraculos şi
imei£at ihpă ce trokMmemul s-a incheia subiectul trebuie
să se simtă complet relaxat, şi poate uşor soimwros
V.4. 1 1 . APARATUL URINAR
Tipurile de probleme legate de aparatul urinar care se pretează a fi tratate prin
reflexoterapie includ incontinenţa de stress. cistitele. care afectează mai ales
femeile, durerea din colicile renale. Creşterea tensiuni i arteriale este strâns
legată de funcţia renală, şi scăderea tensiunii sanguine poate fl determinată şi
prin retlexoterapie.
O Rinichii
Rinichii sunt organe importante, implicate în filtrarea şi eliminarea
reziduurilor din fluxul sanguin, şi astfel implicate în prevenirea ,.intoxicării"
organismului, la nivele periculoase. Aceste organe în fomiă de boabe de fasole
sunt localizate posterior, în spatele stomacului, câte unul de fiecare parte a
coloanei vertebrale. Fiecare rinichi conţine peste un milion de nefroni. care
reprezintă unitatea funcţională de bază a organului.
Urina, produsul rezidual al filtrării, este colectată în bazinetul renal. Sângele
pentru prelucrare intră în rinichi prin medulara acestuia - zona cea mai internă
a organului - venind pe calea arterei renale. Odată filtrat, lichidul îşi continuă
drumul, printr-un tub mic. sau ansă. înconjurat de capilare. Aceste capilare
foarte fine reabsorb cea mai mare parte din apă şi din substanţele minerale
utile, iar sângele .^preliicraf' părăseşte rinichiul pe calea venei renale. Pe
această cale. prin urină, produsele reziduale părăsesc rinichii, străbat tubul
ureteral şi urina este colectată în vezica urinară. Cei doi rinichi pot prelucra
cea 190 litri sânge într-o singură zi. Eliminarea picăturilor de urină în vezică
poate scădea în timpul somnului sau când perspiraţia insensibilă este mai
importantă, şi creşte când subiectul bea mai mult lichid decât de obicei.
împreună cei doi rinichi au aproape aceeaşi dimensiune cu cea a inimii.
O Vezica u r i n a r ă
Vezica urinară este un organ cavitar. muscular care se află în spatele osului
pubis. Un tub larg. numit uretră. porneşte de la vârful vezicii urinare şi se
deschide la exterior. Un inel muscular, numit sfmcter ureteral, menţine în mod
nomial ferm închisă comunicarea spre uretră. deci calea de evacuaie.
O vezică urinară goală pluteşte în interiorul organismului. în timp ce o vezică
plină poate reţine cea 0.5 litri de urină. Deoarece urina vine pe calea celor doi
tubi ureterali, pereţii vezicii urinare se relaxează pe rând.
pentru a se adapta la cantitatea de lichid. Atunci când a fost colectată cantitatea
corespunzătoare de urină, se declanşează reflexul micţional. care face conştientă
ne\oia de a urina. Dacă se relaxează sfincterul uretral şi se contractă pereţii
\ezicii urinare, urina este e\ acuată prin uretrâ. ^ Tratamentul aparatului
urinar Punctele reflexe pentru aparatul urinar sunt identice pe ambele tâlpL
jimkjtate din punctele reflexe ale vezicii urinare fiind găsite /\ nhirginea ntedială a
tălpii piciondui drept şi cealaltă junultate p^ marginea medială a tălpii piciondui
stâng.
V.5. TR.\TAMENTl L TĂLPII FICIORI LIT
înainte de a începe şedinţa de reflexoterapie asupni tălpii piciomlui. este foarte
important să tl sigur că receptoml este relaxat. Exerciţiile de relaxare ale
piciorului pregătesc receptoml să aibă un beneficiu maxim, în urma
reflexoterapiei. Pnnval pas, oricum, este de a instala subiecml cât mai
confortabil. într-un scaun rabatabil sau în semidecubit, pe un şeslong de plajă.
Dacă receptoml se simte, într-un mod sau altul, incomod, tensiunea interioara \ a
începe toane repede să crească. Acest lucm se transmite tălpii piciomlui, tăcând
dificil lucml la acest ni\el şi tratamentul, în general, este mai puţin eficient.
O şedinţă de reflexoterapie ar trebui să dureze cea 50 de minute prima dală, dar
pe măsură ce maseuml capătă experienţă, acesta \ a fl capabil să modifice diu^ta
totală cu 5-10 minute. Dacă \reunul din punctele reflexe sunt sensibile, se
lucrează din nou asupra lor.
Tehnici de reia^xare pentru talpa piciorului
Următoarele exerciţii de relaxare sunt introduse, pentm a face talpa mai suplă şi
mai flexibilă. Aceste exerciţii îşi do\edesc importanţa, şi dacă. afectarea unui
anumit sistem detemiină o sensibilitate particulară la ni\elul tălpii, ceea ce ar face
dificil tratamentul. Cei noi veniţi în reflexoterapie pot descoperi virtuţile acestor
exerciţii şi ca tratament de mtină, ele acomodând rapid talpa cu tehnicile
specifice reflexoterapiei. făcând picioml receptiv la manevre şi menţinând
constant contactul degetelor maseumlui cu talpa subiectului, pe tot parcursul
şedinţei.
Pentru fiecare exerciţiu, se începe cu talpa piciorului drept şi apoi se repetă
acelaşi exerciţiu la talpa piciorului stâng. Trebuie să se acorde numai cea 10 -
15 secunde fiecărui exerciţiu, pentru fiecare picior.
V.5.1. EXERCIŢIILE DE RELAXARE A TĂLPII FICIORI LI I
> Relaxarea diafragmei
începe cu talpa dreapta, se pasează policele drept al maseurului la începutul liniei de
mijloc a tălpii („linia diafixigmei'^). Se mişcă policele în afară, înăuntru fată de
marginea laterală a tălpii. In acelaşi timp, mascurul împinge degetele de la picior în
jos cu policele mâinii stângi. Se repetă exerciţiul la talpa piciorului stâng.
Relaxarea de o parte şi de alta
Din poziţia de sprijin suhmaleolară a piciorului, se foloseşte o mişcare de legănare de
o parte şi de alta cu amândouă mâinile, pentru a relaxa piciorul începe cu piciorul
drept şi exerciţiul se repetă penti'U piciorul stâng.
> Eliberarea gleznei
Acest exerciţiu este exti'em de eficace penti'u subiecţii cu glezne rigide. începe cu
piciorul drept şi, folosind ambele mâini, se balansează uşor piciorul de o parte şi de
alta. Se repetă exerciţiul penti'u piciorul stâng,
> Frământarea metatarsului
începe cu piciorul drept şi se plasează pumnul drept pe talpa piciorului drept. Se
aşează mâna stângă deasupra dosului piciorului Apoi, se foloseşte o mişcare de
împingere dinspre partea plantară, combinată cu o mişcare de strângere (stoarcere) a
dorsuhu piciorului Ambele mişcări ti'ebuie armonizate între ele. Se repetă acest
exerciţiu la piciorul stâng.
> Strângerea (apucarea) de deasupra
Se plasează mâna stângă a maseurului deasupra gleznei drepte, fiind sigur că policele
mâinii stângi se afiă pe marginea laterală (exterioară) a piciorului. Se roteşte piciorul
în interior, folosind o mişcare de rotaţie uşoară. Se repetă exerciţiul penti'u piciorul
stâng. Acest exerciţiu este foarte eficient pentru unele tumefacţii ale gleznei.
^ Strângerea (apucarea) de dedesubt
începe cu piciorul drept şi maseurul plasează mâna stânga sub glezna, ca suport.
Policele trebuie sâ fie pe partea laterala a piciorului. Se roteşte piciorul in direcţie
interioară (mediul), folosind o mişcare circulară uşoară. Se repetă acest exerciţiu
pentru piciond stâng.
Modelarea piciorului
apucă piciorul drept intre cele două mâini ale mascurului '..sandwich"), sprijinindu-
^t'

lpe marginea laterală. Se rotesc uşor ambele mâini, făcând o mişcare similară
mişcării roţilor de tren. Se repetă exerciţiul pentru piciorul stâng.
^ Relaxarea cutiei toracice
începe cu piciorul drept: se apasă cu ambele police (pe marginile plantare) şi se
folosesc toate celelalte degete ale ambelor mâini, pentru a agăţa faţa dorsală a
piciorului. Se repetă acest exerciţiu pentru piciorul stâng.
\ 5 2.ŞEDl\ŢA PE BAZ4 PE\TRL TALPA PICIORILII
^ Activarea pulmonului / sânului
Vedere plantară: mascurul sprijină piciorul drept al subiectului cu mâna sa stângă,
lucrând in sus zona de la baza liniei mediane a tălpii i,.linia diafi'agmei tălpii"), până
la articulaţiile metatarsofalangiene. Vedere dorsală: mâna stângă a maseurului se
face pumn şi apasă faţa plantară a piciorului drept, şi foloseşte indexul drept pentru a
lucra in jos spaţiile interdigitale pe dosul picioarelor. Se repetă aceiaşi paşi la
piciorul stăng.
^ Activarea inimii
Punctele reflexe penti'u inimă se află numai pe talpa piciorului stâng. Se sprijină
vârful piciorului stâng cu mâna dreaptă şi se foloseşte policele stăng pentru a lucra
asupra zonei de la marginea medială a piciorului. După ce se lucrează această zonă,
se folosesc exerciţiile de relaxare a diafragmei tălpii.
^ Activarea sinusurilor
Se sprijină piciorul drept cu mâna stângă, sc foloseşte policele drept pentru a ridica
cele 5 degete. începe de la baza fiecărui deget şi se foloseşte o mişcare scurtă, de
agăţare pentru un contact amiplet pe intreaga suprafaţă a fiecărui deget. 250
^ Activarea ochiului şi urechii
Pentru a ti^ata ochiul se sprijină piciorul drept cu nuina stângă .si se plasează
policele drept direct sub prima articulaţie a degetului al II-lea de la picior. Se
foloseşte o mică mişcare de rotaţie in direcţia acelor de ceasornic. Se foloseşte
acelaşi sprijin şi tehnica mişcării de rotaţie asupra celui de-al IlI-lea deget de la
picior, pentru a trata urechea. Se schimbă mâna de sprijin şi policele care lucrează,
penrru a trata piciorul stâng.
> Activarea gâtului (cefei) şi tiroidei
Vedere plantară: se sprijină piciorul drept cu mâna stângă şi se foloseşte policele
drept, pentru a lucra transversal bazele primelor ti'ei degete de la picior. Vedere
dorsală: se foloseşte indexul drept, pentru a lucra transversal bazele primelor trei
degete. Pentru piciorul stâng, se foloseşte mâna dreaptă ca suport, policele stâng
pentru lucrul pe faţa plantară, iar indexul stâng pentru faţa dorsală.
^ Activarea coccisului
Se ridică piciorul drept in direcţie în afară (în afara corpului, se depărtează de restul
corpului) cu mâna dreaptă, se folosesc cele 4 degete de la mâna stângă pentru a
agăţa in junii marginii mediale a piciorului. Pentru a trata piciorul stâng, se foloseşte
mâna dreaptă ca suport şi degetele mâinii stângi, penti'u a agăţa în jurul marginii
mediale a piciorului.
> Activarea şoldului şi pelvisului
Se ridică piciorul drept în direcţia în afară (se depcwtează de corp) cu mâna stângă,
se folosesc toate 4 degete ale mâinii drepte, pentru a agăţa în jur marginea laterală a
piciorului. Pentru a ţinta piciorul stâng, se foloseşte mâna dreaptă ca suport şi
degetele mâinii stângi, penti'U a agăţa în jurul marginii laterale a piciorului.
> Activarea coloanei vertebrale
Se ridică piciorul drept in direcţia in afară (indepărtându-1 de corp) cu mâna stângă,
se foloseşte policele drept, penti'u a lucra în sus marginea medială a piciorului.
Pentru a lucra piciorul stâng, se foloseşte mâna dreaptă ca suport şi policele stâng
penti'U a lucra în sus marginea medială a piciorului. După activarea coloanei
vertebrale, se foloseşte exerciţiul de eliberare a gleznei.
> Activarea creierului
Se sprijină piciorul drept cu mâna stângă, se lucrează asupra vârfului halucelui cu
policele drept. Se lucrează piciorul stâng, folosind mâna dreaptă ca suport pentru
picior şi lucrând cu policele stâng asupra halucelui,
> Activarea feţei
Se face pumn mâna stângă şi se împinge pe faţa plantară a tălpii piciorului drept.
Apoi se foloseşte indexul drept, pentru a lucra zona de pe faţa dorsală a halucelui.
Penti'u a tixita piciorul stâng, se face pumn mâna dreaptă şi se foloseşte indexul
stâng, pentini a lucra zona de pe fata dorsală a halucelui.
> Activarea umărului
Se sprijină piciond drept cu mâna stângă şi maseurul lucrează zona de sub al V-lea
deget de la picior cu policele mâinii drepte. Pentru piciorul stâng, se foloseşte mâna
dreaptă penti^u sprijin şi policele mâinii stângi pentru activarea punctului reflex,
> Activarea genunchiului şi cotului
Maseurul sprijină piciorul drept cu mâna dreaptă şi foloseşte indexul mâinii stângi,
pentn/ a activa zona triunghiulară de pe marginea laterală a piciorului. Pentru a
ti'ota piciorul stâng, se foloseşte mâna stângă ca suport şi indexul mâinii drepte
lucrează zona similară pe marginea laterală a acestui picior.
> Activarea nervului sciatic
Se sprijină piciorul drept cu mâna dreaptă, se foloseşte indexul mâinii stângi, pentru
a lucra zona aflată imediat înapoia maleolei peroniere. Se acţionează în sus pe o
7
distanţă de cea ,5 cm. Pentru a trata piciond stâng, se foloseşte ca suport mâna
stângă şi indexul drept lucrează zona posterioară maleolei peroniere.
> Activarea ficatului
Punctele reflexe pentru ficat se află numai la nivelul tălpii piciorului drept. Se sprijină
piciorul drept cu mâna stângă şi se foloseşte policele mâinii drepte penwu a activa
zona indicată.
> Activarea stomacului şi pancreasului
Punctele reflexe pentru aceste organe se afla numai pe talpa piciorului stâng.
Mascurul sprijină piciorul stâng cu mâna dreaptă şi foloseşte policele mâinii stângi,
pentru a activa zonele indicate.
> Activarea valvei ileocecale
Punctul reflex pentru valva ileocecală se află nimiai la nivelul tălpii piciorului drept.
Se sprijină călcâiul piciorului drept in mâna dreaptă şi se foloseşte tehnica „agăţat-
tras / / / afară cu policele mâinii stângi.
' > Activarea intestinelor (colonul ascendent şi transvers şi
intestinul subţire)
Pimctele reflexe pentru aceste organe se află numai la nivelul tălpii piciorului drept
Mascurul sprijină piciorul drept cu mâna stângă şi foloseşte policele drept pentru a
activa zona, pornind de la baza călcâiului.
> Activarea intestinelor (colonul transvers şi descendent)
Punctele reflexe penti'u aceste zone se află pe talpa piciorului stâng. Mascurul
sprijină piciorul stâng cu mâna dreaptă şi lucrează transversal piciorul de la baza
călcâiului, folosind policele stâng.
> Activarea vezicii urinare
Se sprijină piciorul drept cu mâna stângă, se foloseşte policele drept, penti'U a lucra
zona moale, mai precis zona proeminentă de pe marginea medială a tălpii piciorului.
Pentru a lucra piciorul stâng, se schimbă mâna de sprijin şi se foloseşte policele
mâinii stângi, pentru a lucra zona similară.
> Activarea ureterului
Se sprijină piciorul drept cu mâna stângă, se foloseşte policele drept, penti'U a activa
această zonă. Când se lucrează piciorul stâng, se utilizează aceeaşi tehnică, dar se
schimbă mâna de sprijin şi se foloseşte policele mâinii stângi, pentru a activa zona.
Obsenxiîie: Trebuie atenţie, nu se lucrează direct pe linia ligamentară. întotdeauna se
aplică presiuni pe partea medială a acestei linii, altfel se poate cauza muh disconfort
receptorului.
> Activarea rinichilor
Se susţim piciond drept cu niâua stânga, se roteşte piciorul in jurid policelui mâinii
drepte. Pentru piciond stâng, se schimba mâna de sprijin şi se roteşte piciorul in jurul
policelui mâinii stângi. La majoritatea subiecţilor, punctid reflex renal are tendinţa de
o fi mult mai sensibil decât altele, şi de aceea aceasta tehnica determina mai puţin
disconfort.
> Activarea ovarelor / testicolelor
Maseund sprijină piciorul drept cu mâna dreaptă, înclină piciond intr-o direcţie în
afară şi foloseşte indexul mâinii stângi, pentru a activa aria indicată. Pentru piciorul
stâng, se schimbă mâna de sprijin şi se foloseşte indexul mâinii drepte, pentru a activa
zona similară.
> Activarea uterului / prostatei
Se sprijină piciorul drept cu mâna stângă şi se foloseşte indexul mâinii drepte, pentru
a activa de la vârful calcaneului până la maleolă. Pentru piciorul stâng, se schimbă
mâna de sprijin şi se foloseşte indexul mâinii stângi, pentni a activa zona similară.
> Activarea trompelor uterine / canalelor deferente
Se folosesc ambele police, se apasă în talpa piciorului, in timp ce se hicrează faţa
dorscdă a gleznei cu indexul ambelor mâini. Se repetă aceeaşi tehnică pentni piciorul
stâng.
V 6 TRATAMENTUL MÂINILOR
Cele mai directe şi importante beneficii ale reflexologiei sunt datorate aplicării
presiunii pe punctele reflexe aflate la nivelul şi în jurul picioarelor. Totuşi,
fiind nevoie de două persoane - cel care face manevra şi receptorul -
reflexologia piciorului nu poate fi practicată ca auto-terapie. Analizând
„hărţile" mâinilor, se poate constata că toate punctele reflexe corespunzătoare
sistemelor organismului sunt prezente şi la nivelul mâinilor şi pumnilor.
AstfeK reflexologia mâinii poate fi folosită oricând - la locul de muncă sau
acasă - pentru a ajuta relaxarea tensiunilor sau stress-ului sau pentru a trata
suferinţe specifice, faţă de şedinţele de reflexologie ale piciorului.
Exerciţiile de relaxare şi şedinţa de reflexoterapie a mâinii
Reflexologia mâinii este recomandată. în primul rând. ca tehnică de auto -
tratament. putând fl folosită, de exemplu. în locul şedinţelor pentru talpa
piciorului. Pentru subiecţii care au amputaţii de membru inferior sau tulburări
grave, reflexoterapia mâinii poate fl executată de altă persoană, în aceste
condiţii, exerciţiile de relaxare a mâinii prezentate anterior pot aduce avantaje.
înaintea desfăşurării unei şedinţe complete de reflexoterapie a mâinii. Pentru
flecare exerciţiu, se începe cu mâna dreaptă şi apoi se repetă pentru mâna
stângă. Este sufleientă o durată de 10 sau 15 secunde pentru fiecare exerciţiu,
pentru fiecare mână.
V.6.1. EXERCIŢIILE DE RELAXARE ALE MÂINII
Aceste exerciţii de relaxare sunt posibile numai dacă există un ajutor, pentru
că este nevoie de două mâini libere. Aceste exerciţii sunt, fară îndoială,
esenţiale pentru succesul şedinţei de reflexoterapie a mâinii, deci, nu trebuie să
fle uitate. Dacă există un ajutor, exerciţiile pot fl executate în orice ordine.
> Relaxarea de o parte şi de alta (dintr-o parte în cealaltă)
Se sprijină mâna dreaptă cu ambele mâini ale maseurului, se mişcă încet mâna dintr-
o parte în cealaltă. Se repetă acest exerciţiu penti'U mâna stângă.
^ Frământarea metacarpiană
Se sprijină mâna dreaptă a pacientului cu mâna stângă a maseurului. mascurul
făcând pumn mâna sa dreaptă şi folosind-o pentru a frământa palma pacientului. Se
repetă exerciţiul pentru mâna stângă, mascurul folosind mâna dreaptă ca sprijin şi
mâna stângă pe care o face pumn penti'U frământare.
> Relaxarea „diafragmei'' palmei
Acest exerciţiu este foarte bun pentru relaxarea aparatului respirator. Se lucrează pe
palma mâinii drepte: se plasează policele stâng al maseurului pe linia diafi'agmatică
a palmei şi se înconvoaie blând degetele peste policele maseurului. Se mişcă policele
stâng de-a lungul acestei linii de la marginea medială la cea laterală. Se repetă acest
exerciţiu pentru mâna stângă.
> Relaxarea pumnului
Se sprijiml wcma dreapta chiar înaintea punundni. cu podul palmei ambelor mâini ale
maseurului şi se balansează mâna dintr-o \ parte in cealaltă. Se repeta acest
exerciţiu pentru mâna stângă.
> Strângerea (apucarea) de deasupra
Maseurul sprijină mâna dreaptă a pacientului, punând mâna sa stângă sub articulaţia
pumnului de tratat şi folosind mâna dreaptă penti'u a roti mâna subiectului in afară.
Se repetă acest exerciţiu pentru mâna stângă.
> Strângerea (apucarea) de dedesubt
Maseurul sprijină mâna dreaptă a pacientului, punând mâna sa stângă deasupra
articulaţiei pumnului de tratat, şi folosind mâna dreaptă pentru a roti mâna
subiectului in afară. Se repetă acest exerciţiu ; pentru mâna stângă.
> Modelarea mâinii
Se cuprinde mâna de tratat ca într-un leagăn între ambele mâini I ale maseurului, şi
apoi maseurul işi roteşte cu blândeţe mâinile, făcând o \ mişcare similară mişcării
roţilor de tren. Se repetă acest exerciţiu pentru | mâna stângă.
> Relaxarea cutiei toracice .
Pentru a lucra mâna dreaptă a subiectului, maseurul apasă cele două police pe faţa
palmară a marginilor mâinii pacientului şi agaţă de pe faţa dorsală marginile mâinii
de tratat a subiectului, cu celelalte 4 degete ale fiecărei mâini.
V .6 .2 ŞEDINŢA DE BAZĂ PE\TRL PALMA
> Activarea pulmonului
Maseurul aşează policele stâng pe linia diafixigmei palmei drepte a subiectului. Se
lucrează în sus, pe linii drepte, spre articulaţiile metacarpofalangiene. Pe faţa
dorsală, maseurul aşează indexul stâng pe articulaţia metacarpofalangiană a
degetelor şi se lucrează în jos, pe o distanţă de cea 2,5 cm. Se repetă procedura
pentru mâna stângă.
> Activarea sinusurilor
Se începe cu mâna dreapta, folosind policele mâinii stângi, pentru a activa punctele
reflexe ale palmei drepte a subiectului, succesiv, acţionând spre capetele degetelor. Se
repeta procedura pentru mâna stăfigâ.
> Activarea ochiului şi urechii
Folosind policele stâng, se aplica presiunea asupra articulaţiei interfalangianâ
distalâ a indexului mâinii drepte, folosind o mişcare de rotaţie. Se foloseşte aceeaşi
tehnică penti'u punctul reflex al ochiului aflat pe articulaţia interfalangiană distală a
mediusului. Se repetă procedura pentru mâna stângă.
> Activarea gâtului şi a glandei tiroide
Folosind policele mâinii stângi, se activează pimctele reflexe aflate la baza policelid
şi primelor două degete ale mâinii drepte. Punctul reflex al glandei tiroide se află la
baza policelui, dar acţionând şi la baza următoarelor două degete, se poate obţine
ameliorarea tensiunii la mvelul cefei. Se repetă procedura penti'u mâna stângă.
> Activarea coccisului
Penti'U a acti\'a punctul reflex, se aplică presiunea celor 4 degete ale mâinii stângi,
asupra zonei aflată exact înaintea policelui drept, pe marginea medială a mâinii
drepte. Se repetă procedura pentru mâna stângă.
^ Activarea şoldului şi a pelvisului
Se aplică presiunea celor 4 degete ale mâinii stângi în juiid mai'ginii laterale a mâinii
drepte. Se repetă procedura penti'u mâna stângă,
> Activarea coloanei vertebrale
Penti'U a atinge punctele reflexe pentiii coloana vertebrală la imelul mâinii drepte, se
lucrează de-a lungul liniei cunoscute - descendent pe marginea laterală a policelui şi
pe mai'ginea inferioară a palmei, spre antebraţ - cu ajutorul policelui stâng. Penti'u
mâna stângă, se foloseşte policele drept, pentru a lucra asupra zonei similare a
acestei mâini,
> Activarea creierului
Penti'U a activa partea dreaptă a creierului, se aplică presiunea cu policele stâng
direct pe pidpa vârfului policelui drept. Se repetă această procedură pentru mâna
stângă.
> Activarea umărului
Penti'u a activa umărul drept, se aplică presiunea pe zona indicată a mâinii drepte,
folosind policele stâng. Se repetă această procedură la nivelul nuiinii stângi, penti'U a
activa punctele reflexe, pentru umărul stâng.
> Activarea genunchiului şi a cotului
La nivelul mâinii drepte, se activează spre exterior, mica zonă^ n-iunghiulară
corespimzătoare, folosind degetele mâinii stângi. Se repetă^ această procedură
penti'U mâna stângă.
> Activarea stomacului, pancreasului şi splinei
Punctele reflexe pentru aceste organe se află numai la nivelul mâinii stângi. Se
foloseşte policele drept, pentru a acţiona asupra zonelor indicate, pe palma stângă. în
aceeaşi zonă, la nivelul mâinii^ drepte se va activa punctul reflex pentru ficat.
> Activarea colonului ascendent, transvers şi descendent
Folosind policele drept, se acţionează transversal asupra palme drepte în zonele
indicate. Se repetă procedura pentim mâna stângă.
> Activarea vezicii urinare
Folosind policele stâng, se aplică presiunea asupra bazei eminenţei tenare drepte -
partea cărnoasă aflată chiar sub policele mâinii drepte. Se repetă această procedură
pentru mâna stângă.
> Activarea ureterului
Se acţionează asupra mâinii drepte cu policele stâng, în continuare de la zona de
proiecţie a vezicii urinare, înaintea bazei indexului. Se repetă procedura pentru mâna
stâfjgă.
Activarea rinichitilui
Continuând în sus faţă de linia activată în cazul ureterului, se va găsi punctul reflex
pentru rinichi, acolo unde policele se articulează cu mâna. Se activează acest punct
cu policele stâng, şi se repetă această procedură pentru mâna stângă.
> Activarea uterului / prostatei
Se foloseşte mediusul mâinii stângi, pentru a găsi şi activa punctele reflexe aflate în
zona punmului drept, sub police. Se repetă procedura pentru mâna stângă. 258
> Activarea ovarelor / testicolelor
Se foloseşte mediusul mâinii stângi, pentru a contacta şi activa punctul reflex aflat
chiar in fata epifizei distale cubitale a pumnului drept. Se repeta această procedură
pentru mâna stângă.
> Activarea trompelor uterine / canalelor deferente
Se foloseşte presiunea tuturor celor 4 degete ale mâinii stângi, activând zona de pe
marginea laterală a mâinii drepte. Se repetă această procedură penti'u mâna stângă.
V.7 TRATAMENTUL REFLEXOTERAPIC SPECIFIC A L
DIVERSELOR SUFERINŢE
V .7. 1 APARĂ TUL DIGESTIV
Deoarece aparatul digestiv trebuie să învingă marea varietate de alimente şi
băuturi pe care le ingerăm. este frecvent posibilă suprasolicitarea sa care
conduce la dezechilibre funcţionale. Stress-ul. de asemenea, joacă un rol
semnificativ în unele suferinţe asociate aparatului digestiv.
• Indigestia
Indigestia este cauzată de un spasm muscular la nivelul stomacului, care. la
rândul său. detemiina o secreţie dezechilibrată de enzime digestive. Acest fapt
poate determina flatulenţă şi disconfort general, adesea asociat cu un exces de
aciditate.
^ Activarea piciorului
Punctele reflexe de activat in ordine pentru o indigestie uşoai'ă sunt stomacul şi
pancreasul. Acestea se află numai la nivelul tălpii piciorului stâng. Se sprijină
piciorul stâng cu mâna dreaptă şi se foloseşte policele stâng pentru a activa zona
indicată.
> Activarea mâinii
Stomacul, pancreasul şi splina au punctele reflexe numai la nivelul palmei stângi. Se
acţionează asupra palmei mâinii stângi cu policele drept in zona indicată, folosind, de
obicei, mişcările de agăţare, spre înainte.
• Litiaza biliarii Calculii biliari sunt mici. granulari. fiind constituiţi din
materialul stagnant în vezica biliară: netrataţi, aceşti calculi pot bloca calea
biliară. Bila este secretată în aparatul digestiv pentru a ajuta digestia
grăsimilor, şi acţionează şi ca lubrifiant, ajutând la evacuarea reziduurilor prin
fecale. Multe persoane care au o evacuare insuficientă a vezicii biliare, suferă
în consecinţă de constipaţie. care în trecut nu reprezenta o problemă.
Reflexoterapia poate ajuta la eliminaiea calculilor biliaii Multe persoane
suferind de aceste tulburări au beneficiat de reflexoterapie. inclusiv unii
subiecţi cu indicaţie chirurgicală.
> Activarea piciorului
Penti'U a uşura durerea datorata calculilor biliari, şi posibil pentru a ajuta la
eliminarea acestora, este nevoie să se activeze punctele reflexe penti'U ficat şi vezica
biliară, care se găsesc numai la nivelul tălpii piciorului drept. Maseund sprijină
vârful piciorului drept cu mâna sa stângă, şi foloseşte policele drept, pentru a tixita
zona indicata.
> Activarea mâinii
Punctele reflexe pentru ficat şi vezica biliară se află numai la nivelul palmei mâinii
drepte. Se aşează mâna dreaptă pe im suport moale, de exemplu o pernă confortabilă,
şi se foloseşte policele stâng pentru tratamentul zonei indicate. Se lucrează de la
marginea laterală spre cea medială.
• Sindromul colonului iritabil Tulburările datorate sindromului colonului iritabil
sunt însoţite adesea de durere care poate fi intensă, cu predilecţie în zona
inferioară a abdomenului. Această tulburare determină la unii subiecţi
constipaţie, la alţii diaree. Tensiunea dureroasă apare adesea la poziţia aşezat,
şi mulţi subiecţi acuză accentuarea simptomatologiei, mai a les înaintea unui
examen important sau la prezentarea într-un loc nou de muncă.
Dezechilibrarea programului cotidian poate declanşa un episod al sindromului
colonului iritabil, de exemplu, rotirea schimbului de zi cu cel \ de noapte la
locul de muncă, sau invers. ^
> Activarea mâinilor
In prima etapă se foloseşte tehnica de agăţare-cârlig în afară pentru a activa în afară
zona valvei ileocecale. Apoi, începând cu palma
dreapta Ia marginea laterala a liniei de mijloc a palmei, se foloseşte tehnica obişnuită
a policelui, pentru a activa transversal palma pe direcţia unor Unii drepte paralele,
orientate spre baza pumnului. Exerciţiile de relaxare a mâinii îmbunătăţesc evident
rezultatele tratamentului reflexogen,
> Activarea picioarelor
întâi se foloseşte tehnica agăţării-cărlig în ctfară, executată asupra zonei de proiecţie
a valvei ileocecale. Apoi, pornind cu talpa piciorului drept, de Ia marginea medială a
liniei mijlocii a tălpii, se foloseşte policele stâng, pentru a activa zona indicată, in
linii drepte, direct spre baza pumnului. La acest nivel vor fi contactate punctele
refiexe pentru colonul ascendent şi tixmsvers şi pentru intestinul subţire. Trecând la
talpa piciorului stâng, se lucrează în linii drepte transversale, cu policele stâng, de la
marginea medială a liniei mijlocii a tălpii spre baza călcâiului. In acest timp vor fi
contactate punctele rejiexe penti'u colonul tixmsvers, descendent, sigmoid, intestinul
subţire şi rect.
V.7.2. APARATUL RESPIRATOR
Organele centrale ale aparatului respirator sunt cei doi plămâni şi căile aeriene
de legătură cu nasul şi gura.
• Emfizemul pulmonar
Această suferinţă care antrenează dezechilibre importante poate apare la
persoane care suferă de mulţi ani de bronşită cronică, astm. sau infecţii
pulmonare cronicizate. Emfizemul pulmonar poate apare şi în condiţiile
muncii cu azbest, sau cu unele tipuri de insecticide folosite în agricultură, dacă
nu se utilizează măşti speciale pentru protecţia căilor respiratorii şi a
pulmonilor.
Emfizemul determină colabarea acinilor alveolari la nivelul pulmonilor-
rezultând o retenţie aerică la bazele acestora. în consecinţă, este limitat
schimbul de gaze şi nivelul oxigenului în sângele arterial. Ca rezultat,
pacientul poate tl afectat sever, apărând dispneea. chiar şi în c ursul
desfăşurării activităţilor cele mai simple ale vieţii cotidiene. Acest aspect
antrenează un efort important pentru inimă şi impune folosirea antibioticelor
pentru combaterea infecţiilor respiratorii repetate şi a
steroizilor pentru întreruperea inflamaţiei - de fapt însă, nu prea avem multe de
făcut, limitându-ne la tratamente simptomatice.
Beneficiul principal pe care îl poate aduce reflexoterapia pentru pacienţii cu
emfizem pulmonar este acela de a uşura stress-ul legat de această suferinţă, de
a îmbunătăţi funcţia respiratorie a plămânului, cât se poate de mult, şi de a
ajuta la scăderea suprasolicitării cordului.
> Activarea picioarelor
Pentru a ajuta la diminuarea simptomelor specifice emfizemului, în primul rând, se
începe cu exerciţiul de bază pentru relaxarea diafragmei. Se începe cu talpa
piciorului drept, se plasează policele drept la începutul liniei diafragmei. Se mişcă
policele in afară, înaintea marginii laterale a^ tălpii piciorului. în acelaşi timp, se
îndoaie degetele de la picior în jos,' peste policele stăng al maseurului. Se repetă
acest exerciţiu pentru talpa piciorului stăng. Acest exerciţiu relaxează diafragma,
muşchi lat aflat Ia baza pul manilor, şi poate fi ameliorată respiraţia de efort.
Apoi, se activează punctele reflexe ale pulmonului / sânului. La nivel plantar,
maseurul sprijină piciorul drept cu mâna sa stângă şi acţionează în sus asupra zonei,
de la baza liniei plantare a diafragmei spre linia articulaţiilor metatarsofalangiene.
Pe faţa dorsală a piciorului, maseurul face mâna stângă pumn şi apasă pe faţa
plantară a piciorului drept, folosind indexul drept penti'u a acţiona in jos, in spaţiile
interdigitale. Se repetă aceleaşi etape pentru piciorul stâng.
> Activarea mâinilor
Pentru exerciţiul de relaxare a diafragmei, maseurul trebuie să folosească im asistent,
dar exerciţiul este foarte util penti'u relaxarea aparatului respirator. Maseurul
lucrează punctele reflexe ale plămânului, plasând policele stâng pe linia diafragmei
palmei drepte. Se lucrează in sus, în linii drepte, orientate spre articulaţiile
metacarpofalangiene. Se repetă pentru mâna stângă. _
V.7.3. INIMA
Organul central al aparatului circulator este inima. Acest organ face ca fiecare
celulă a organismului să primească cantitatea corespunzătoare de sân ge
îmbunătăţit în oxigen, necesară desfăşurării întregii sale activităţi.
262 steroizilor pentru întreruperea intlamaţiei - de fapt însă. nu prea avem
multe de tăcut, limitându-ne la tratamente simptomatice.
Beneficiul principal pe care îl poate aduce reflexoterapia pentru pacienţii cu
emtlzem pulmonar este acela de a uşura stress-ul legat de această suferinţă, de
a îmbunătăţi funcţia respiratorie a plămânului, cât se poate de mult, şi de a
ajuta la scăderea suprasolicitării cordului.
Activarea picioarelor
Pentru a ajuta la diminuarea simptomelor specifice emfizemului, în primul rând, se
începe cu exerciţiul de baza pentru relaxarea diafragmei. Se începe cu talpa piciomlui
drept, se plasează policele drept la începutul liniei diafragmei. Se mişca policele in
afara, inaintea marginii laterale a tâlpii piciorului. în acelaşi timp, se îndoaie
degetele de la picior in jos, | peste policele stâng al maseurului. Se repeta acest
exerciţiu pentru talpa ' piciorului stâng. Acest exerciţiu relaxează dicifragma, muşchi
lat aflat la baza pulmonilor, şi poate fi ameliorata respiraţia de efort
Apoi, se activează punctele reflexe ale pulmonului sânului. La nivel plantar, mascurul
sprijină piciorul drept cu mâna sa stângă şi acţionează în sus asupra zonei, de la baza
liniei plantare a diafragmei spre linia articulaţiilor metatarsofalangiene. Pe faţa
dorsală a piciorului, mascurul face mâna stângă pumn şi apasă pe faţa plantară a
piciorului drept, folosind indexul drept pentru a acţiona in jos, în spaţiile
interdigitale. Se repetă aceleaşi etape pentru picioml stâng.
0- Activarea mâinilor 1^
Pentru exerciţiul de relaxare a diafragmei, mascurul trebuie să folosească un asistent,
dar exerciţiul este foarte util pentru relaxarea i aparatului respirator. Mascurul
lucrează punctele reflexe ale \ plămânului, plasând policele stâng pe linia
diafragmei palmei drepte. Se lucrează in sus, în linii drepte, orientate spre
articulaţiile metacarpofalangiene. Se repetă pentru mâna stângă.
V 7.3 INIMA
Organul central al apaiatului circulator este inima. Acest organ face ca fiecare
celulă a organismului să primească cantitatea corespunzătoare de sânge
îmbunătăţit în oxigen, necesară desfăşurării întregii sale activităţi.
• Angina
Criza anginoasă poate t1 rezultatul lipsei antrenamentului prin exerciţiu fizic,
unei diete bogată în grăsimi şi/sau stress. Oricum, sunt implicaţi şi factori
ereditari. Boala antrenează, la rândul ei. complicaţii, dintre care foarte
importantă este creşterea tensiunii arteriale şi, în timp . afectarea comple.xă a
funcţionalităţii cardio-vasculare.
Activarea picioarelor şi a mâinii
Punctul reflex cardiac se află doar la nixelul tălpii piciorului stăng. Masein'ul
sprijină piciorul stâng cu mâna sa dreaptă, şi foloseşte policele stâng pentru a activa
zona corespunzătoare, in linii orizontale. Exerciţiul de relaxare a cutiei toracice este
şi acesta foarte benefic. PenWu a tixita angina printr-o tehnică de auto-tratament, se
aşează mâna stângă pe o pernă şi se activează zona punctelor reflexe ale inimii cu
policele drept.
• Palpitaţiile
Palpitaţiile sau tahicardia, exprimată clinic, nu este un simptom neobişnuit.
Uneori poate fi un simptom al unei boli cardiace, deci este ne \oie de un consuh
medical. Alte cauze ale palpitaţiilor includ
alimentele alergice sau excesul de cofeină sau alcool, dar foarte adesea
•—

apar în urma stărilor de anxietate sau stress.

> Activarea picioarelor
în primul rând. se trece prin toate exerciţiile de relaxare, penti'u a ajuta eliberarea de
stress a subiectului. Apoi, este folositoare activarea coloanei vertebrale, care
reprezintă legătura cu sistemul nei-vos centi'al. Masew'ul sprijină piciorul drept cu
mâna sa stângă, şi activează în sus punctele rejlexe spinale şi ale creierului, folosind
policele drept. Se repetă manevrele penti'U piciorul stăng. Pentru a ti'ota punctul
reflex al inimii, vezi zona conti'olaterală.
> Activarea mâinilor
Pentru punctele reflexe spinale, aflate la nivelul mâinii drepte, maseurul activează de-
a hmgul liniei indicate, cu policele stâng. Se repetă pentru mâna stângă. Penti'u a
lucra partea dreaptă a creierului, se aplică presiunea cu policele stâng de la vârful
policelui drept. Se repetă manevra penU'u mâna stângă.
V 7 4 SISTEMUL LIMFATIC
Una dintre funcţiile principale ale sistemului limfatic al organismului este
aceea de a tlltra şi elimina microbii şi alte substanţe dăunătoa re. Acest proces
poate determina inflamarea ganglionilor limfatici.
• Retenţia de fluide
Multe femei suferă de un sindrom de retenţie a lichidelor în anumite stadii ale
ciclului menstrual, rezultând aspectul împăstat pufos al degetelor şi gleznelor,
de exemplu, şi starea generală de disconfort, senzaţia de a fi ..umflată".
^ Activarea mâinilor
Maseurul iiicepe cu exerciţiile de eliberare a pumnului şi de fi-âmc'mtare a mâinii.
Pentru acestea, maseurul are nevoie de un asistent. Un exerciţiu de cmto-tratament
este acela de a activa pimctul reflex pentru zona limfatica, acţionând încrucişat,
îmbinând unele manevre reflexe cu cele pentru trompa uterinâ. Folosind toate cele 4
degete, se activează zona pe marginea laterală a tnâinii drepte aproape de pumn. Se
repetă tnanevro pentru mâna stângă,
> Activarea picioarelor
Pentru ameliorarea picioarelor umflate sau dureroase, poate fi utilă folosirea
exerciţiului de eliberare a glezfiei şi exerciţiul de frământare a piciondui, exerciţiile
de încălzire.
Apoi, se lucrează zona limfatică, care îşi împarte punctele reflexe cu ti'ompa uterină.
Aceasta este zona beneficiară, pentru tratamentul de ameliorare a disconfortului la
nivelul picioarelor. Maseurul începe cu piciorul drept, el apasă pe faţa plantară a
piciorului cu ambele police şi acţionează pe faţa dorsală a piciorului cu indexul
ambelor mâini. Se repetă această tehnică la piciorul stâng.
V 7 5 SISTEMUL ENDOCRIN
Multe glande care fac parte din sistemul endtxnn sunt extrem de suscep tibile la
peilurbai"e prin stress-uri funcţionale sau emoţionale ale organismului.
• Durerile menstruale şi tulburările tiroidiene
Dismenoreea - durerile menstruale - pot marca viaţa oricărei femei în
premenopauză, dar tinerele adolescente sunt predispuse îndeosebi.
Activitatea glandei tiroide - mai ales acea funcţie de secreţie a honnonului
tiroxină - se află sub conti'olul special al honnonului specific produs de
hipofiză (tireotrop-honnon). Orice dezechilibru în concentraţia tiroxinei poate
genera schimbări dramatice în metabolism şi comportament,
> Activarea picioarelor - durerile menstruale
Penti'U a ameliora durerile menswuale, se activează întâi punctul reflex pentru glanda
hipofiză / creier. Se sprijină piciorul drept ol pacientului cu mâna stângă a maseunduî
şi maseurul lucrează cu policele său drept asupra vârfului halucelui pacientului. Se
repetă aceeaşi manevră penti'u piciorul stâng. Penti'u a activa punctul reflex al cefei /
al tiroidei, maseurul activează la baza primelor trei degete ale piciorului drept, pe
ambele margini ale tălpii, plantară şi dorsală, şi apoi se repetă manevra pe piciorul
stâng.
Apoi, maseurul activează punctul reflex pentru ovar. Maseurul lucrează de la vârful
maleolei tibiale, folosind indexid stâng penti'u piciorul drept al pacientului şi indexul
drept pentru piciorul stâng al pacientului. Activarea insistentă a zonelor penti^u
coccis şi coloana vertebrală lombară, ca şi penti'u şold/zona pelvină va fi binevenită.
> Activarea mâinilor - durerile menstruale
Ca auto-terapie pentru durerile menstruale sau de ciclu, în primul rând, trebuie
activat punctul reflex al creierului / glandei hipofize. Pentru partea dreaptă a
creierului, se aplică presiunea direct asupra vârfului policelui drept al pacientului, cu
ajutond policelui stâng. Se repetă pe mâna stângă, penti'u a activa partea stângă a
creiendui.
Următorul exerciţiu ajutător este activarea pimctelor reflexe în zona ovarelor.
Maseurul acţionează asupra zonei de pe marginea laterală o mâinii drepte (chiar
înaintea pumnului), cu ajutorul indexului mâinii stângi. Se repetă manevra pentru
mâna stângă, folosind indexul mâinii drepte, pentru a activa punctele reflexe.
Penti'U a contacta punctele reflexe pentru ti'ompa uterină, maseurul foloseşte
presiunea tuturor celor 4 degete ale mâinii stângi asupra zonei de pe marginea
laterală a mâinii drepte. Se repetă aceeaşi procedură penti'U mâna stângă.
> Activarea picioarelor - tulburări tiroidiene
Penti'U a ajuta normalizarea funcţionării glandei tiroide, maseurul activează bazele
primelor trei degete ale fiecărui picior. întâi, maseurul ______ ......__.....
______________.........__2£>^ lucrează pe faţa plautarâ a piciorului drept, folosind
policele drept. Apoi, maseurul lucrează piciorul stâfig, folosind policele stâng. Pe
faţa dorsala a fiecărui picior, se foloseşte indexul pentru a actriţa joncţiunea
articulaţiilor metatarsofalangiene.
^ Activarea mâinilor - tulburări tiroidiene
Pentru a trata punctul rcfiex al cefei tiroidei de pe faţa palmară a mâinii, maseurul
foloseşte policele stâng, chiar la baza primelor trei degete ale mâinii drepte. Pe faţa
dorsală, se foloseşte policele, pentru a activa zona articulaţiilor
metacarpofalangiene.
V 7 6 SISTEMUL NERVOS CENTRAL
Acest sistem se aseamănă unei reţele telefonice, în care creierul joacă rolul
dispecerului care prelucrează informaţia venită din toate zone le organismului,
de-a lungul reţelelor nervoase, trecând prin măduva spinării.
• Scleroza multiplă
Până astăzi această suferinţă este cunoscută ca o afectare degenerativă a
sistemului nervos central, nevindecabilă: anumite aspecte ale disfuncţiilor
asociate bolii pot tl uşurate prin retlexoterapie. De exemplu, spasmele
musculare pot fi uneori ameliorate, ca frecvenţă şi gravitate, şi tulburările
însoţite de slăbiciune în tot corpul pot tl adesea ameliorate.
r- Activarea mâinilor
Pentru activarea punctelor reflexe ale regiunii spinale, se începe pe tnarginea
laterală a mâinii drepte a subiectului, tnaseurul folosind policele stâng pentru a
lucra de-a lungul întregii linii indicate, chiar spre vârful policelui drept. Pentru
punctele reflexe ale ochiului şi urechii, începe la nivelul mâinii drepte, folosind
tehnica rotaţiei asupra degetelor al Il-lea şi al IlI-lea. Pentru a trata zonele faciale,
se foloseşte indexul stân^ care lucrează in jos, de la unghia policelui drept către
prima articulaţie m acestuia. Se repetă toate aceste tnanevre pentru mâna stângă, m
> Activarea picioarelor '
Pentru a trata regiunile spinale la nivelul picioarelor, maseurul sprijină vâr fiii
piciorului drept cu tnâna sa stângă, şi foloseşte policele stâng pentru a acţiona în
sus asupra pimctelor reflexe care corespund
vertebrelor spinale, pe marginea mediala. Se repetă aceeaşi manevră pentru piciorul
stâng,
Penti'U aria cerebrală, maseurul sprijină piciorul drept cu mâna stângă şi lucrează
asupra vârfului halucelui cu policele drept. Se repetă manevra la piciorul stâng,
maseurul folosind policele stâng pentru a activa punctele reflexe.
Penti'U a activa punctele reflexe ale ochiului şi urechii, maseurul foloseşte acţiunea de
rotaţie a policelui asupra punctelor reflexe de la nivelul celui de-al Il-lea şi al IlI-lea
deget de la picior. Se repetă procedura pentru piciorul stăng.
V J .7. SISTEMUL LOCOMOTOR - SCHELETUL
Reflexologia şi-a dovedit eficienţa în relaxarea muşchilor şi în suferinţele
inflamatorii ale nenilor periferici, datorate dezechilibrelor sistemului
locomotor - în principal scheletului şi în normalizarea funcţionalităţii coloanei
vertebrale.
• Durerea de spate - durerile lombare
Durerea la nivel lombar detennină suferinţe multor pacienţi, care apelează la
reflexoterapie. Dacă durerea se e.xprimă la nivelul părţii drepte a coloanei
vertebrale, ne aşteptăm să reacţioneze punctele reflexe de la nivelul tălpii
piciorului drept sau palma dreaptă să fie sensibilă; dacă durerea apare pe
partea stângă a coloanei vertebrale, atunci tulburările de sensibilitate se vor
exprima la nivelul punctelor reflexe ale tălpii piciorului stâng sau palma
stângă.
^ Activarea picioarelor
Penti'U coccis, se folosesc toate cele 4 degete, pe partea medială a piciorului drept Se
repetă manevra la nivelid piciorului stâng. Pentru a ti'ata şoldul şi zona pelvină, se
lucrează pe marginea laterală a fiecărui picior cu toate cele 4 degete, începând cu
piciorul drept. Pentru zona spinală, maseurul sprijină vârful picioridui drept al
pacientului cu mâna sa stângă, şi foloseşte policele drept penti'u a activa punctele
reflexe corespunzătoare vertebrelor, pe marginea medială a piciorului.
> Activarea mâinilor
Maseurul începe pe marginea medială a feţei palmare a mâinii, lucrând punctul
corespunzător coccisului, şi apoi, se deplasează la punctele reflexe ale şoldului şi
zonei pelvine. Pentru punctele reflexe
spinale, maseurul activează zona indicată (marginea internă sub-policeală a palmei)
cu policele său. Se folosesc exact aceleaşi tehnici şi pentru a lucra asupra mâinii
stângi.
• Articulaţiile
Organismul are o varietate de articulaţii, cu unuf, două sau trei grade de
libertate, care permit mişcări de tlexie-extensie. în două direcţii, sau mişcări
libere în toate direcţiile - în toate cele trei planuri ale spaţiului. Din cauza
uzurii constante exercitată asupra articulaţiilor, datorită mişcării şi, în une le
cazuri, datorită suprasarcinii pe care o suportă, articulaţiile sunt susceptibile
multor condiţii patologice dureroase. Două zone articulare, adesea confruntate
cu astfel de probleme, sunt articulaţiile şoldului şi umărului.
^ Articulaţia şoldului
Punctele reflexe pentru şold şi regiunea pelvină se află pe faţa dorsală a mâinii, pe
tnarginea laterală. Maseurul foloseşte toate cele 4 degete penti'u a activa această
parte a mâinii pacientului şi apoi se repetă petîtru mâna stângă. Pentru a lucra talpa
piciorului, se începe cu piciorul drept şi maseurul foloseşte toate 4 degete, pentru a
lucra zona indicată. Se repetă aceeaşi tehnică penti'U piciorul stâng.
Umărul îngheţat
Pimctele reflexe pentru umăr se află pe marginea laterală a tălpii piciorului, chiar
sub zona celui de-al V-lea deget de la picior, şi în aceeaşi poziţie la nivelul palmei
mâinii. Maseurul lucrează această zonă la nivelul fiecărui picior sau mână.
Relaxarea cutiei toracice poate fi utilă ca exerciţiu auxiliar. Maseurul începe pe talpa
piciorului drept sau pe palma mâinii drepte, asupra căreia apasă cu ambele police şi
foloseşte toate celelalte degete ale ambelor mâini, pentru a agăţa marginile feţei
dorsale ale tălpii / palmei Maseurul începe cu mâna dreaptă sau piciorul drept, şi
repetă aceleaşi manevre pe partea stângă.
V.7.8. APARATUL URINAR
Funcţia aparatului urinar este, în primul rând, aceea de filtrare a deşeurilor şi a
impurităţilor din sânge, înainte ca acestea să atingă nivele toxice pentm
organism. Din stmctura aparatului urinar fac paite rinichii, alături de celelalte
organe principale, ureterele şi vezica urinară.
• Cistita
De obicei, afectând mai ales sexul feminin, cistita este o afecţiune intlamatorie
a vezicii urinare. Această afecţiune determină durere pel \ ină joasă şi
disconfort, disurie şi polakiurie. şi o stare generală alterată,
^ Activarea picioarelor
Primul pas îl constituie activarea punctului reflex al vezicii urinare, folosind policele
drept pe care maseurul il aplica asupra zonei moi de pe marginea medială a tălpii
piciorului pacientului. Se repetă manevra pentru talpa piciorului stâng. Pentru a trata
ureterul, maseurul localizează punctul reflex al acestuia pe partea medială a liniei
ligamentare. Maseurul trebuie să aibă grijă să evite aplicarea presiunii, chiar pe linia
ligamentară. Se repetă manevra pentru talpa piciorului stâng. La sfârşit, maseurul
aplică presiunea policelui direct asupra pimctului reflex al rinichiului, şi apoi, se
roteşte piciorul in jurul acestuia. Se repetă manevra pentru talpa piciorului stâng.
> Activarea mâinilor
Se contactează punctul reflex al vezicii urinare: maseurul aplică presiunea policelui
asupra părţii nwi a eminentei tenare, sub policele pacientului. Se repetă aceeaşi
manevră pentru palma mâinii stângi. Pentru ureter, maseurul continuă să folosească
policele, pornind de la punctul reflex al vezicii urinare, înaintea bazei indexului, şi se
repetă aceeaşi manevră pentru numa stângă. La sfârşit, maseurul va găsi punctul
reflex al rinichiului, la nivelul de articulare a policelui cu mâna (baza coloanei
policelui). Se repetă manevra pentru mâna stângă.
• Colica renală
Colica renală este datorată fragmentelor mici de material solid acwnulat în rinichi
(„nisip^^J. Această condiţie patologică se corelează cu litiaza urinară. Durerea
asociată cu colica renală este adesea extrem de severă şi poate necesita tratament
injectabil antialgic, inclusiv cu morfină. O ameliorare temporară poate apare prin
spălarea inti'egului aparat cu mari cantităţi de lichide ingerate, dar din nefericire,
colica renală are tendinţa de a reapare. Reflexoterapia se poate dovedi foarte eficace
în a aduce ameliorări de lungă durată durerilor asociate acestei patologii şi punctele
reflexe care ar trebui activate sunt aceleaşi, ca în cazul cistitei. Aceste puncte reflexe
stimulează întregul aparat urinar al pacientului, crescându-i randamentul funcţional.
V.7.9. SUFERINŢELE PSIHOSOMA TICE
în această categorie sunt descrise tulburările induse, sau agravate de stress. Nu
trebuie să se gândească despre termenul de „psihosomatic" că ar desemna
suferinţe imaginare, şi, oarecum, „ireale"; ele există şi trebuie căutate în
relaţie cu stress-ul.
• Tensiunea premenstrualâ
Simptomele derivate din sentimentul de a fi „prost dispus'', oscilând de la
depresie până la manifestări violente, pot însoţi adesea sindromul
premenstrual, în cadrul căruia tulburările fizice includ durerea şi întărirea
dureroasă a sânilor, retenţie de lichide şi senzaţia de oboseală. Beneficiile
tratamentului reflexoterapie se corelează cu posibilităţile acestuia de a corecta
dezechilibrele hormonale, de a relaxa trupul şi psihicul şi de a ajuta eliminarea
excesului de lichide din organism.
> Activarea picioarelor
Tensiunea premensti'uală poate fi ameliorata prin ţintirea sistemelor endocrin şi
reproducător şi, mai ales, lucrând asupra punctelor rejiexe pentini ceafa-gât / tiroidă,
pentru creier şi pentini ovare (vezi capitolele respective),
> Activarea mâinilor
A uto-tratamentul reflexologie al mâinii poate aduce şi el ameliorarea tensiunii
premenstruale. întâi, se activează punctele reflexe penti'U ceafa / tiroidă, apoi punctul
reflex al creierului şi in final, punctul refiex pentru ovare.
• Depresia
Şedinţe săptămânale de reflexoterapie pentru o perioadă de cea trei luni pot
acţiona spectaculos pentru persoanele suferind de depresie. Această boală se
centrează adesea în jurul unei supărări reprimate, şi dacă subiecţii nu
împărtăşesc cu cineva suferinţa lor, pot ajunge să se retragă într -o carapace de
protecţie, pentru a evita sentimentele care i-ar putea tulbura şi emoţiile pe care
le-ar putea stârni. Activarea aparatelor respirator şi circulator are un important
efect de calmare, şi folosirea tuturor tehnicilor de relaxare vor putea fi
benefice în crearea unui stări generale de bine.
> Activarea picioarelor
Calea cea wai directă de a trata apai'atul respirator este aceea de a activa punctele
reflexe pentru plămâni zona sânului. Pe faţa phvitară, se activează in sus de la haza
liniei diafi-agmei spre articulaţiile degetelor cu piciorul (metatarsofalangiene).
Penti'u faţa dorsală a piciondui, mascurul face mâna pumn şi il presează in plantă,
in vreme ce indexul lucrează in jos şanţurile interdigitale pe faţa dorsală.
Pentru aparatid circulator, maseurul va găsi punctul reflex al inimii in zona
figurată, dar numai la nivelid tălpii piciorului stâfi<^ Maseurul sprijină vârful
piciorului cu mâna sa dreaptă şi foloseşte policele stâng, pentru a activa zona de pe
marginea medială a planta Urmează după această manevră exerciţii de relaxare a
diafirigmei.
^ Activarea mâinilor
Ca auto-tratament pentru depresie, prima manevră priveşte punctele reflexe ale
plămânilor. Pe faţa palmară, se incepe cu mâna dreaptă, folosind policele stâng,
pentni a acţiona pe linii drepte de la linia diafragmei spre articulaţiile
metacarpofalangiene. Se repetă manevra asupra palmei mâinii stângi.
Pe faţa dorsală, se aplică indexul stâng la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene
ale degetelor mâinii drepte, şi se acţionează in jos asupra mâinii cea 4 cm. Se repetă
manevra pentru mâna stângă
Pentru punctul reflex al inimii, care se află numai la nivelul fxdmci stângi, se
activează zona indicată cu policele drept. Dacă există un a/utor se continuă această
manevră cu câteva exerciţii de relaxare a diafragmei.
• Alergiile
Condiţiile alergice reactive se leagă adesea de stress. Mai multă tensiune şi
anxietate, mai puţină eficienţă în apărare conduc la creşterea potenţialului
iritant al alimentaţiei, al apei şi chiar a aerului respirat. Dacă totuşi se
descoperă că reacţia alergică este foarte specifică - de exemplu, la un anumit
tip de aliment - cea mai bună modalitate de acţiune este de a evita factorul
alergic, atât cât este |x>sibil.
Beneficiile tratamentului reflexologie al stărilor alergice este corelat cu
capacitatea acestei metode de a accentua capacitatea de apărare a aparatului
digestiv faţă de factorii iritanţi şi. în acelaşi timp, de a relaxa sistemul ner \os.
tăcând acest tratament extrem de eficient.
> Activarea picioarelor
Punctele refle.xe penti'U ficat se afla numai la nivelul tâlpii piciorului drept. In timp ce
sprijină piciorul drept cu mâna stânga, maseurul foloseşte policele drept pentini a
activa zona indicata. Punctul reflex penti'U valva ileocecală este şi acesta, reprezentat
numai la nivelul tălpii drepte. Maseurul sprijină piciorul drept al subiectului, la
nivelul călcâiului, cu mâna sa dreaptă, folosind tehnica agăţării-cârlig in afară cu
policele stâng.
Pentru a activa colonul transvers şi ascendent şi intestinul subţire, maseurul sprijină
piciorul drept al subiectului cu mâna sa stângă şi foloseşte policele drept pentru a
acţiona ti'ansversal asupra plantei piciorului, in linii drepte, chiar spre haza
călcâiului.
Penti'U punctele reflexe ale stomacului şi pancreasului, maseurul lucrează numai
asupra tălpii piciorului stâng. In timp ce sprijină piciorul stâng al subiectului cu
mâna sa dreaptă, maseurul foloseşte policele stâng pentru a activa zona indicată.
La sfârşit, penti'u colonul transvers şi descendent, maseurul acţionează asupra tălpii
piciorului stâng, sprijinindu-l cu mâna sa dreaptă, şi folosind policele stâng pentru a
activa ti'ansversal talpa piciorului, spre baza călcâiului.
> Activarea mâinilor
Procedurile de tip auto-tratament sunt indicate pentru combaterea reacţiilor alergice,
principial „in oglindă'\ faţă de manevrele de la nivelul tălpii. Pentru a activa punctele
reflexe ale ficatului, se aşează relaxat mâna dreaptă pe o suprafaţă de sprijin, cum ar
fi o pernă, şi se foloseşte policele stâng pentru a lucra asupra zonei indicate. Această
manevră ajută, în general, penti'u detoxifierea organismului şi susţine cu succes
evoluţia fa\^orabilă a reacţiilor alergice, cimi ar fi febra fânului şi reacţiile cutanate.
In ordine, se stimulează ambele intestine, subţire şi gi'os, folosind tehnica agăţării-
cârlig în afară asupra punctului reflex al valvei ileocecale. Acest punct se află la
nivelul palmei drepte şi se activează folosind policele stâng. Ca şi în cazul exerciţiului
pentru ficat, această manevră ajută eliminarea deşeurilor din organism. |
Pentru a activa colonul transvers şi ascendent, se lucrează trans- I versal palma
mâinii drepte în zona indicată, urmând direcţia săgeţilor.
Penti'U punctele reflexe care controlează stomacul, pancreasul şi splina, se lucrează
numai palma mâinii stângi. Se foloseşte policele drept, şi se lucrează in afară zona
indicată la nivelul palmei stângi.
La sfârşit, pentru colonul ti'ansvers şi cel descendent, se lucrează asupra palmei
mâinii stângi, folosind policele drept, aşa cum este indicat.
• Artritele-artrozele
Artritele reprezintă un grup de afecţiuni inflamatorii. încadrate fie în suferinţe
din grupul artritei reumatoide. fie de alte etiologii. care interesează diverse
zone ale aparatului musculo-scheletaL fie artrozele -afecţiuni cronic
degenerative ale articulaţiilor. Afectarea articulară, sub o formă sau alta. şi
într-o anumită formă de gravitate sau în alta. interesează peste 75% din
populaţia de peste 50 de ani.
Folosirea reflexoterapiei pentru a trata aceste zone afectate ale siste mului
scheletic aduce beneficii la nivelul genunchilor, cefei, mâinilor, şoldurilor şi
coloanei vertebrale, activând în plus şi aparatul digestiv.
> Activarea picioarelor
Maseurul lucrează punctele reflexe penti'u ficat, sprijină piciorul drept al subiectului
cu mâna sa stângă şi lucrează zona indicată in direcţia săgeţilor.
Punctul reflex penti'U valva ileocecală se află numai la nivelul tălpii piciorului drept.
Maseurul sprijină piciorul drept al subiectului de călcâi cu mâna sa dreaptă, şi
foloseşte tehnica agâţării-cârlig in afară cu policele său stâng.
Pentru a activa colonul ti'ansvers şi pe cel ascendent, precum şi intestinul subţire,
mascurul susţine piciorul drept al pacientului cu mâna stângă şi foloseşte policele
drept, pentru a acţiona transversal asupra tălpii in linii drepte, chiar spre baza
călcâiului.
Penti'U punctele reflexe ale stomacului şi pancreasului, maseurul lucrează numai
asupra tălpii piciorului stâng. în timp ce susţine piciorul stâng al subiectului cu mâna
sa dreaptă, maseund foloseşte policele stâng, pentru a activa zona indicată.
La sfârşit, pentru colonul transvers şi cel descendent, se lucrează asupra tălpii
piciorului stâng, pe care mascurul il sprijină cu mâna sa dreaptă, folosind policele
stâng, care activează transversal talpa piciorului spre baza călcâiului.
> Activarea mâinilor
Tipurile de proceduri de autoîraîamenî reflexogen indicate pentru combaterea
suferinţelor articulare se concentrează asupra stimulării capacităţii organismului
de eliminare a deşeurilor. Metodologia de lucru este similara celei folosite in cazul
alergiilor (vezi pag.241 - „Alergiile ' j
Astfel, se activează la început punctele reflexe ale ficatului: se aşează mana dreapta
confortabil pe un suport cum ar fl o pernă, şi se foloseşte policele stâng care
acţionează asupra zonei indicate. Această manevră ajută, in general, pentru
detoxifierea organismului. ^
în ordine, se stimulează ambele intestine, subţire şi gros, folosina tehnica agăţării-
cârlig in afară asupra punctului reflex al valvei ileaocecale. Acest punct se găseşte
la nivelul palmei drepte şi se activează folosind policele stâng. Ca şi exerciţiul
pentru ficat, această manevră ajută şi ea la eliminarea deşeurilor din organism.
Pentru a activa colonul transvers şi pe cel ascendent, se lucrează transversal palma
mâinii drepte in zona indicată, urmărind direcţia săgeţilor.
Pentru punctele reflexe care controlează stomacul, pancreasul şi splina, trebuie să
se lucreze nimiai asupra palmei mâinii stângi. Se foloseşte policele drept, şi se
lucrează in afară zona indicată la nivelul palmei mâinii stângi.
La sfârşit pentru colonul transvers şi cel descendent se lucrează asupra palmei
mâinii stângi, folosind policele drept, aşa cum este indicat.

BIBLIOGRAFIE
Adams A, Spondyloîherapy. Philopolis Press, ed. San Francisco, 1918.
Archange G, Precis de inassage chinois. Doin, Paris, 1979.
Astier M, Maurei JC, Le massage en medecine chinoise. Cah. Kinesither.,
1980. 82, n^I.pp 65-75. Atchison JW. Stoll ST, Gilliar WG. Manipulaîion,
Tracîion and
Massage. In Braddom RL (ed). Physical Medicine and
Rehabilitation. Philadelphia. WB Saunders, 1996, pp 421-448. Bale P. James
H. Massage, wann-down and rest as recuperaîive
measurea afîer slwrt îenn intense esurea after sliort tenn intense
exercise. Physiother Sport 1991; 13,4-7. Basmajian JV (ed). Manipulation,
Traction and Massage. Baltimore,
Wilhams & Wilkins. 1985. Blomberg S. Hallin G, Grann K et all. Manual
tlwrapy with steroid
injection / a fiew approach ta treaunent of low back pain.
Spinel994: 19,569-577. Blomberg S. Svardsudd K. Mildenberger F, A
controUed multicentre trial
of manual therapy in low/back pain. Scan J Prim Health Caie
1992; 10, 170-178. Borgey MAJ, Manuel de massage. Paris, Masson, 1950.
Borsarello J, Le massage dans la medecine cliinoise. Maisormeuve,
MouIin-les-Metz, 1971. Bossy J. Boses neurobiologiques des reflexotherapies.
Masson, Paiis,
2emeed. 1978.
Bourdillon JF, Day EA. Bookout MR. Spinal Manipulation. Oxford,
England, Butterworth-Heinemann, 1992. Bowles CH, Funcţional tecimique. A
modem perspective. J Am
Osteopath Assoc 1981; 80, 326-331.
275
Brand! B Jr, Jones LH, Some methods of cq^phing couracrsrrcân. J Am
Osteopath Assoc 1976: 75,786-789. Brodin H. Ccnical pcân andmobiiizmion.
Med Phys, 1983; 6,67-71 Canm RL. Grodin AJ. M^^ofascial MampukaiofL
Theory and ClJmcaJ
Applicanon. Gaithershurg. Md. A>ţien. 1992. Chamberlain GJ, Cxriaxs friaim
maxsage. a m T o t . J Orthop Sporis
PhysTher. 1982:4. 16-22. Gslo S. Ramirez MA. Schuartz HR, Lom back
pom, Treaimem of
formwd and backw^ard sacral îorsions using coumersTrain, J Am
Osteopath Assoc 1991:9 L 255-259. Comelius A, NenrnmaKsage. Thieme
Vcrlag, ed. Leipzig, 1908. Cox HT, 77»^ cJea\^age Uncs ofthe skm. Bnt J
Surg. 1941: 29,234-240. Cxriax J , ManueJ de medecine orthopedupie,
Mampidanons. massage el
njecrions. Masson, Paris, 1976. Cxriax J. Russell G, Texrhook of Orthopaedic
Medicme, Voi 2, Treatment
b\ Manipulation, Massage and Injecnon, Londoa. Bailliere
TmdalL 1980.
Cxriax JH, Omicei applicanons of massa^. In Basnu^an JV ( e d L Manipulation,
rraction and massage. 3""^ ed., BaltinKve, Wilhains &WiIkin<;, 1985.
Diale A, The rmcro-acupuncrure sysrems - part.I. Aroer J Aaţt 1976, Al\ 7-24-
part.n. Amea-J Acup, 1976,4/3,196-224.
Dalicho AW, Glaesex O, Segmem massage, ThiCTie X'erlas. Lcipzi^, 1962.
Dejerine J, Semiologie des ^eeîions du sysreme nen^ux. 3eme ed.
Masscm, Pans, 1977, Dicke E, Meine Bindegen^^^smassage. Stm^art
îfewknttesA eriag,
1956.
Dicke E. Schiiack H, Wolff A, Thercqiie fmmmelle des zones rrfiexes dm
lissu conjonerif. BtndegeM^ehsmassage^ Maloine. Paris, 1972. Dicke E,
Schiiack H, Wolff A, BindegeH^dfsmassage. Ihieme, Snmgan
1975.
Dvorak J . Dvorak V, SduKâder W, UanmeiMeâicme,Springer-\ crla£ Berlin.
1984.
Dvorak J . Dvorak W Manual Meâkme. LHagnostics. Thierae, Snjttgart,
1990.
Ebncr M. Omnective tissue manipulaîum. thc()r\ and therapeuiii appiicanon. 3"'
ed. Malabar. FL. RE Kneger, 1975.

Encyclopedie internaţionale des Sciences et des Techniques. Gri)Upe de^ Pressesde

laCite, Paris. 1969. 9.413.
Fitzgerald NH. Bowers EF, Zâne therapx. Long, ed. Columbus. USA 1917.
Foerster O, The dennatonws in man. Brain. 1933. 56. 1-39.
Frazer F, Persistent postsympatlietic pain treated hy connective tissiu
massage. Physiotherapy 1978; 64. 211-212. Geringer SR, Kincaid CB. Rechtien
JR. Tractiim, manipulation. and
massage. In DeLisa JA (ed). Rehabilitation Medicine. pnnciplcs
and practice, 2"'' ed. JB Lippincott. Philadelphia. 1993. Gilbeit MA, Adam M,
Methode de reeducation musculaire â hase di
reflexes postureux. Enc\cl Med Chir Paris. Kinesitherapic
26061-A 10,4-5-09. Goals GC, Massage - the scientific ba.sis o f an ancient art.
p;ul 1. Th^
techniques. Br J Sp Med 1994; 28, 149-152. Goats GC. Massage - the scientific
basis of an ancient ari. pail 2
Phxsiological and tlierapeutic effects. Br J Sp Med 1994; 2^
153-156.
Graham D, Practicai Treatise on Massage. W m. W'ckkJ , Nev\ York. 1884.
Greenman PE, Models and mechanisms of osteopathic numipulatiVi medicine.
Osteopathic Med News 1987; 4. 1-20.
Greenman PE. Principles of Manual Medicine. Williams &i Wilkin^ Baltimore,
1989.
Haldcman S, Manipulation and massage for the relief of pain. In Wall PD, Melzack
R (eds). Textlxx)k of pain. Churchill-Livingstonc Edinburgh. 1989; pp 267-
272.
Hunscn K. Schliack H. Segmentate umerwition. ihre Bedeutung fui Klinik und
Praxis. Thieme Verlag, Stuttgart, 1962.
Hansen Tl. Rnstensen JH, Ejfect of massage, shomvave diathenny and ultrasound
upon 133 Xe disappearance rate from muscle and subcutaneous tissue in the human
calf. Scand J Rehabil Med 1973; 5. 179-182.
KoiT IM, Somatic dysfunction, osteopatliic manipulative treatmenî, and tlie nervous
system, Afewfacts, some theories, many questions, J Am Osteopath Assoc 1986; 86,
109-114.
Kuitz W, Litmanovitch YI, Romanoff H, et all, Ejfect of manual lymph drainage
massage on blood components and urinary neurolionnones in chronic lympliedema.
Angiology 1981; 32, 119-127.
Kusunose RS, Străin and counterstrain. In Basmajian JV, Nyberg R
(eds), Raţional manual therapies. Wilhams & Wilkins,
Baltimore, 1993, pp 323-333. Laget P, Structures et fonctions du systeme nerveux.
2 - Relation
synaptiques et non synaptiques entre Ies elements nerveux.
Masson, Paris, 1970. Lee HM, Whincup G, Chinese tnassage therapy. Boulder,
CO,
Shambhala, 1983. Leprince A, Trăite de reflexotherapie. Maloine, ed. Paris,
1924. Lemer R, Tlie ideal treatment for lymphedema. Massage Ther J 1992;
winter, 37-39.
Lhermitte F, Les douleurs viscerales. In ,X-a douleur et Ies douleurs".
Ed. Par Alajouanine, Masson, Paris, 1957. Mackenzie J, Contribution to the
study of sensory symptoms associated
with visceral diseases. Med Chron London, 1892, 16, 293-322. Mackenzie J,
Symptoms and their interpretation. Shaw and Sons,
London, 1918.
Maigne R, Manipulations du rachis et des membres. Encycl Med Chir,
Paris, Kinesitherapie, 26080-A 10, 3-18-05. Maigne R, Manipulations du rachis
et des membres (fin) Manipulations
des membres. Encycl Med Chir, Kinesitherapie, Paris, 26084-A
10, 3-18-05.
Maigne R, Orthopedic Medicine, A New Approach to Vertebral
Manipulation. Springfield, III, Thomas, 1972. Maigne R, Manipulation of the
Spine. In Basmajian JV (ed),
Manipulation, Traction and Massage. Williams & Wilkins,
Baltimore, 1985, pp 71-134. Maigne R, Diagnosis and treatment of pain of
vertebral origin. Williams
& Wilkins, Baltimore, 1996.
279
Manuila A et coli, Dictionaire franqais de medecine et de biologii
Masson, Paris, 1970. Marquart H. Reflezonearbeit am Fuss. Haug Verlag, 1976,
Heidclberg,
4eme ed.
Mason M. The treatment of lymphoedema by complex physical therapy,
Aust Physiother 1993; 39,41-45. McKechnie AA. Wilson F, Watson N, Scott
D, Anxiety states, a
preliminary report on the value of connective tissue massage.
J PsychosomRes 1983; 27, 125-129. McMillan M, Massage and Therapeutic
Exercise. WB Saunders,
Philadelphia, 1925.
Meziere F, La rude chemin de la verite. Bull Ass Mezienste Internationale de
Kinesitherapie 4/9, 7-14, 1979.
Moody J, Noel F, Viei E, Methodes de reeducation neuromusculaire. Encycl Med
Chir Paris, 26060- A 10, B 10, C 10, 3-23-01.
Neumann H, Introduction to Manual Medicine. Springer-Verlag, Heidclberg,
1989.
Niboyet JEH, Le traitement des algies par Vacupuncture et certains
massage chinois. Paris, 1959. Nordschow M, Influence of manual massage on
muscle relaxation. Effect
on tnmkflexion. J Am Phys Ther Assoc 1962; 42, 653. Nyberg R, Role of
therapists in spinal manipulations. In Basmajian JV
(ed), Manipulation, Traction and Massage. Williams & Wilkins,
Baltimore, 1985, pp 22-46. Pemberton R, The physiologic influence of massage
and the clinicul
application of heat and massage in intenuil medicine. In
Principles and Practices of Physical Medicine, voi 1. Md, WF
Prior, Hagerstown, 1932. Rechtien JJ, Andary M, Holmes TG, Wieting JM,
Manipulation,
Massage and Traction, In DeLisa JA, (ed), Rehabilitation
Medicine - principles and practice. 3"^'' ed. Lippincott Williams
& Wilkins, Philadelphia, 1998, pp 521-552. Reed B, Held J, Effects of sequential
connective tissue massage on
autonomie nervous system of middle-aged and healthy adults.
Phys Ther 1988; 68, 1231-1234. Regimbeau Ch, Techniques et indications du
massage ponctuel et des
plexus. Cah Kinesither, 1980, 82, n^l, 41-51.
Rista M, Techniques et indications de la methode de Mme Dr Teirich-Leube. Cah
Kinesither, 1980, 82, n°l, 33-39.
Robertson A, Gilmore K, Friîh PA, Antic R, Effects of connective tissue massage
in subacute asthma. Med J Aust 1984; 140, 52-53.
Rubik B, et al, Manual healing methods in alternative medicine, expanding medical
horizons. A report to the National Institutes of Health on Alternative Medical Systems
and Practices in the United States. US Government Printing Office, Washington
DC, 1994.
Schulz-Kohlrausch L, Techniques et indications du massage des zones reflexes
(MZR) selon Kohirausch. Cah Kinesither, 1980, 82, n^l, 23-31.
Serizawa K, Massage, the oriental method, Japan Publications trading
Co. Ltd. Ed. Tokyo, San Francisco, 1972. Serizawa K, Tsubo, Vital points for
oriental therapy. Japan Publications
trading Co. Ltd. Ed. Tokyo, San Francisco, 1976. Severini V, Venerando A,
The physiologicol effects of massage on the
cardiovascular sy stern.EuxMcăico^hys 1967; 3, 165-183. Suskind MI, Hajek
NM, Hines HM, Effects of massage on denervated
skeletal muscle. Arch Phys Med 1946; 27, 133-135. Swedborg I, Effectiveness of
combined methods of physiotherapy for
post-mastectomy lymphoedema. Scand J Rehabil Med 1980; 12,
77-85.
Tappan F, Healing Massage Techniques, HoUstic, Classic and Emerging
Methods. Norwalk, Ct. Appleton & Lange, 1988.
Travell J, Myofascial Pain aitd Dysfunction. Williams & Wilkins, Baltimore,
1983.
Valentine KE, Massage in psychological medicine - modem use of an
ancient art. N Z J Physiother 1984; 12, 15-16. Wakim KG, Martin GM, Terrier
JC, Elkins EC, Krusen FH, The effects
of massage on the circulation on nonnal and paralyzed
extremities. Arch Phys Med Rehabil 1949; 30, 134-144. Wakim KG, Physiologic
effects of massage. In Basmajian JV (ed),
Manipulation, traction and massage, 3^^ ed, Williams & Wilkins, . Baltimore,
1985. _
Ward RC, Myofascial release concepts. In Basmajian JV, Nyberg R
(eds). Raţional Manual Therapies. Williams & Wilkins,
Baltimore, 1993, pp 223-241. Wood EC, Kosman AJ, Osbome SL, Effects of
massage in delaying
atrophv in denen'ated skeletal muscle ofthe dog. Pbys Ther Rev
1948; 28, 284-285. Wood EC, Becker PD, Beard's Massage. WB Saunders,
Philadelphia,
1981.
Zanolla R, Monzeglio C, Balzarini A, et al, Evaluation of the resutts of three
different methods of postnuistectomy lymphedema treatfnent. J Surg Oncol 1984;
26, 210-213.
Frământarea (Petrisajul)'
F-râmăntarea (propriu-zisâ)i
286
Fricţiunea
Manevra cu ambele police
Manevra cu podul palmei
287
Baterea ( P e r c u ţ i a )
Baterea cu marginea cubitală a mâinii
Baterea cu palmele
Baterea cu pumnii
288
T E H NI CI DE MASAJ C L AS I C PE R E G I I NI
Masajul spaieiui - manevra amplă
Masajul zonei lombosacraîe şi a feselor
Masajul coloanei vertebrale (I)
Masajul coloanei vertebrale (II
Masajul membrului supenor
Masajul membrului superior (i) Braţu
T E H NI C A D RE N AJ L L CI L I MFA T I C P E R E G I L M
Ganglionii membrului superior şi ganglionii axilan
Ganglionii inghinali
Cercurile cu degetele după tehnica de resorbţie

iji^Jfci ^^^^^
Cercurile cu degetele după tehnica de apel
Cercurile cu policele după tehnica de resorbţie
Drenajul limfatic al tegumentelor sferei bucale
Drenajul frunţii, bureletului sprâncenos şi al pleoapei superioare
Drenajul limfatic al obrajilor pleoapei inferioare şi al nasului
Drenajul limfatic al feţei ______299
Drenajul limfatic al ganglionilor piramidei axilare
Drenajul limfatic al braţului
Drenajul limfatic al feţei anterioare a antebraţului
Drenajul limfatic al feţei antero-externe a antebraţului
i*>^ Jp y Drenajul limfatic al mâinii
Drenajul limfatic al membrului inferior
301
Drenajul limfatic
al gambei (faţa posterioară)
Drenajul feţei posterioare a coapsei şi a genunchiulu i
Drenajul limfatic al gambei
302
Drenajul limfatic al feţei interne a gleznei şi piciorului
Drenajul limfatic al feţei exteme a gleznei şi a piciorului
Drenajul limfatic al feţei externe a gleznei şi piciorului
Drenajul limfatic al peretelui anterior al toracelui
n a j L i i limîatic al sa

Drenajul limfatic al feţei anterioare a trunchiului

304
I K H N K I l)K RFH.KXOTKK MMI PK K K . I l M
MpocalMiuN
Nuxul Gâtul
' Tin>idn crtcbr
TinuiMi' Inim.
Diafragnui Ficalul Plexul Nt>lar Glandele suprarenale
Rinich Pancreasul l'reterele C oloana vertebrală
^ lVilj urinara -.tul

PeKis / Fevi ^ l T\uI svialie

Pchis
Creierul Ni\elul gâluUn
(Xhiul llrcvhea
Sinusurile

I \w^x\\\
Axila iphul axilar
Stonuicul Splina
Colonul transvers
Intcstniiil subţire
Colonul descendent
colonul
signioul j
Piciorul - vedere planlară
APARATUL DIGESTIV Şl ANEXE - METODE DE
REFLEXOTERAPIE
Stomac
Vezica biliară
Pancreas
Colonul transvers
Colonul ascendent
Colonul descendet
Colonul sigmoid Intestinul subţire
Stomac
Pancrciis
icat
V o Ionul transvers

Coloflul sigmoid
fntotinul Colonul subţire descendent
30S
Stomac
Pancreas
Ficaî
Colonul transvers
Colonul si^moid Intestmul Colonul
descendent
subţire
309
A P A R AT UL RE S PI R AT O R - ME T O DE DE
R E FL E X O T E RA PI E
Nasul
Fraheea
Piăniânti! drept
Plămânul stâna
310
Nasul
'-^ Plămânul
fnmia
Vedere plantară
Vedere dorsală
311
SISTEMUL L I M F A T I C - METODE DL REFLEXOTERAPIE
G ANGLIONII AXILARI
G ANGLIONII AXILAN
L IMFATICELE SÂNULUI
ÎS PLINA
G ANGLIONU INGHMALI
PIE
Timusul
Limfaticele sânului
Ganglionii axiiari
Aria cervicală
Splina
Ganglionii inehinali
Nervul trigemen (cranian)
Dinţi
Traheea / Bronhiile
Piciorul - vedere dorsală
-"Faţa Gât / Tiroida
^ Plămân / Piept
\ Coaste
----Canal deferent/
^ Trompa uterină
SÎSTT:MII. FNÎKK RIN - MFTODK DE REFLEXOTF:R\PIE
Hipotalamusul
Hipofi/a
C7
Epitl/a
(glanda pineală)
Tiroida
Timusul
Glandele suprarenale
Pancreasul
-0\ arul
Testicolul
Hipotalamusul
Hipofiză / Epiflza
Tiroida Timusul
Suprarenala -.Pancreasul
Ovaml / Testicolul
Vedere dorsală
Vedere plantară
Genunchiul Umărul
Ner\ul sciatic
Şold Pelvis
E XT RE MI T AT E A C E F AL I CĂ Ş I O RG A NE L E DE S I M Ţ -
M E T O D E DE RE FL E XO T E R A PI E
Nasul
Gâtul Untcnoi)
Coloana venehralâ
—j—pCreieru'
Pata
Ochiul Urechea
Urechea
318
A L T E A P L I C A Ţ I I A L E R E F L E X O T E R ^ A P I E I _ iVlANE\m
SPECIALE___
Rinichi
Tubul uret
Plexul soKeiar
Rinichi
Tubul ureter Vezica urinar:
I Canal deferent
ubul ureter Trompa uterină Zona inghinală
Nervul sciatic
GenunchiAJter
Vezica urinară
Teslicol/Ovar
L I C R Â R I A P Ă R U T E EV E D I T l R.\ F U N D A Ţ I E I ROMÂMA
DE MÂI\E
Septimiu Florian Todea JOCURI DE MIŞCARE
Septimiu Florian Todea
METODICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTTVT Septimiu Florian Todea
EXERCFTILT- FIZIC ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ. SPORT ŞI KINETOTER.\PIE
Graziela Elena \'âjială BIOCHBILA. EFORTLTLUI
Elena Mureşan. Ion Cătălin Paraschiv
ÎNOTUL UTILrr\R -APLICATW ŞI TEHNICI DE \ ÂSLIT
Elena Mureşan CURS DE ÎNOT
Elena-Luminita Sidenco
EVALUAREA .\RTICLT..\R.\ ŞI MUSCULAR.\ AMEXffiRULLT SLTERIOR. ApUcaţii în
kinetoterapie şi în medicina sportivă
Elena-Luminita Sidenco
COLOANA VERTEBR.\LA ŞI MEMBRUL INFERIOR Evaluare mioarticulară in
kinetoterapie şi în medicina sportivă
Georeeta Nenciu
FLZI 6 LOGL\ SISTEMULUI NEUROMUSCUL.\R CUAPLICATn ÎN SPORT
Georgeta Nenciu
FIZIOLOGLA GENER\LĂ A EFORTLT.LTI FIZIC I Cristina-.\na Fozza
ÎNDRUMAR PENTRU CORECTAREA DEFICIENTELOR FIZICE ISBN 973-582-673-9

CDITURn FUNDnrici