Maricica Tunsu-„Opinia publică” de Aurel Baranga

Aici e ziarul Făclia Vie? Înseamnă că nimerii bine. Eu sunt Maricica

Tunsu.Maricica Tunsu, n-auzi? Din cooperativa de producție UNU MAI,
Ghindici, regiunea Oltenia și venii la dumneata cu o plângere, s-o dai la ziar, cu
poză. Eu sunt Maricica Tunsu, scriseși? Și lucrai până la data de unu august,
șaizeci și patru la crescătoria de bibilici. Crescătoria asta de bibilici, de fapt eu
am înființat-o, că la început n-a fost nici o bibilică, că eu am adus ouăle, cloșca
eu am pus-o, și-au ieșit întâi opt, pe urmă din opt s-au făcut șaizeci, și din
șaizeci, patru sute, de-am ajuns la unu august, anul corent, crescute, hrănite,
îngrijite de mine, la două mii două sute șase bibilici...Așa...Și venii tovarășul
Vanghele Ion, nu i-ar mai muri mulți înainte, că-i văr cu nea Zaharia Lungu,
președintele, și zice că de ce să stea Maricica Tunsu la bibilici, și că să treacă
Ileana a lu’ nea Vlad brigardierul în locul ei și că eu să mă duc la varniță să sting
var. Zic : „Nu mă duc, tovarășe, că eu am pus bibilicile, că vouă nici nu vă dete
prin cap, și am martori toată gospodăria.” Zice: „Să treci, Maricico, c-altfel e de
rău.” Eu când vazui că mi se face o nedreptate, m-am dus la Raion, la Sfat, găsii
acolo un tovarăș bun, și-i zic: Eu sunt Maricica Tunsu, Maricica Tunsu, n-auzi,
ori ești surd?....Că lucrai la bibilici, și să dea ordin să mă ia de la varniță, că eu
le-am crescut, eu le-am hrănit, eu le-am îngrijit și că de când am plecat, a dat
boleșnița în păsări- holeră aftoasă- de, cum se scrie la cărți, de au ajuns din două
mii două sute șase, o mie. Ba nu, mint, opt sute, din care ouătoare nici cinci.
Zice: „Bine”. C-o să studieze cazul, și că...”Să te întorci la varniță” . Și stai să
vezi, mânca-ți-aș ochii c-aicea devine ca-n filme. Eu, când văzui cum merg
lucrurile, că eu vorbesc și bibilicile mele mor cu zile, m-am dus la Regiune, la
Sfat. Caut acolo un tovarăș bun, și-i zic:” Eu sunt Maricica Tunsu și venii să
protestez în problema bibilicilor, c-asta nu e grijă pentru avutul obștesc” , și dăi
și dăi... Tovarășul ascula din ce am spus, că din două mii două sute șase bibilici
n-au mai rămas decât trei sute, și c-o să vină la fața locului să facă o anchetă,
de... să vază ce și cum.Și trecu o lună, și trecu doua, și când venii tovarăsul, nea
Zaharia, președintele, și nea Vanghele, contabilul, nu i-ar mai muri mulți înainte,
a zis că la noi nici n-a fost urmă de bibilici, că n-au auzit de problema asta, că
poate să facă dovada cu planu, și că Maricica Tunsu vorbește cai verzi pe pereți.
Așa că, iote. Profitai că venii acu aici cu Ansamblul la „Festivalul Republican de
cântece și jocuri” , că eu am cântat și acum trei ani, și dacă nu era maestrul
Chirculeanu, să-i palcă de Tița Vasile, să-i dea ei premiul întâi, îl luam eu. Vreți
să vă cânt? (nu m-am gandit la cantec, dar ceva popular si ritmat) Și cu dans?
Știu și dans.

Așa... și venii încoace să dați la ziar, cu poză.