Jocuri Didactice Prescolari

JOCURI DIDACTICE PENTRU ÎMBOGĂŢIREA VOCABULARULUI
COPIILOR PREŞCOLARI
Dezvoltarea vorbirii copiilor constituie una dintre problemele de bază ale activităţii din grădiniţă,
învătământul preşcolar având ca obiective principale îmbogăţirea vocabularului acestora, precum şi
însuşirea corectă a structurii fonetice şi gramaticale a limbii române.
Experienţa acumulată în munca cu copiii, mi-a dat posibilitatea să văd în jocul didactic unul dintre
cele mai eficiente mijloace de dezvoltare a vocabularului copiilor, deoarece el asigură o participare
activă, atractivă şi deconectantă din partea lor .
Munca cu vocabularul are o importanţă covârşitoare, cuvintele alcătuind materialul de construcţie
al limbii. Înflorirea vorbirii, cultivarea şi îmbogăţirea ei, constituie o preocupare majoră a fiecarei
educatoare.
Pornind de la faptul că Programa activităţilor instructiv– educative din grădiniţă prevede pentru
fiecare grupă o multitudine de jocuri didactice atât de cunoaşterea mediului cât şi de limbaj, care
faciliteaza îmbogăţirea şi activizarea vocabularului copiilor, mi-am propus să realizez următoarele
obiective cu copiii grupei mari:
1 - dezvoltarea posibilităţilor copiilor de a percepe cuvintele ca unităţi lexicale şi de a-şi
însuşi corect semnificaţia lor;
2 - folosirea de către copii a cuvintelor cu semnificaţia corespunzăoare în situaţii
adecvate;
3 - clarificarea şi precizarea unor noţiuni prin exersarea în forme noi a jocurilor
didactice cunoscute.
Toate aceste obiective mi-am propus să le realizez printr-o desfăşurare în variante noi, cu
elemente ludice cât mai pronunţate şi prin suplimentarea zestrei jocurilor didactice cunoscute cu
altele concepute de mine. Mi-am propus, de asemenea, să folosesc procedee didactice care să vizeze
cu precădere influenţarea înţelegerii sensului cuvintelor nou însuşite şi activizarea vorbirii copiilor, prin
exersarea şi folosirea acestora în situaţii de joc anume create de mine, în diferite momente ale zilei.
Pe baza analizei rezultatelor obţinute în urma evaluărilor iniţiale, am reuşit să desprind unele
concluzii şi anume că, în aceasta fază, sfârşitul grupei mijlocii şi începutul grupei mari, noţiunile
copiilor sunt încă neclare, reduse, reprezentările lor sunt încă slabe, superficiale, iar uşurinţa în
exprimare lasă de dorit.
Alegerea celor mai bune metode şi procedee pentru explicarea cuvintelor noi, repetarea lor
planificată în contexte diferite şi folosirea lor în practică printr-un sistem de exerciţii bine
organizat, poate duce la însuşirea temeinică şi folosirea lor în vorbirea curentă.
După ce am desfăşurat cu copiii activităţile din programă care se referă la meserii - observări,
lecturi după imagini, jocuri didactice - am conceput o variantă nouă de joc didactic, Ca să vezi şi să
nu crezi, prin care am urmărit clarificarea noţiunilor copiilor referitoare la meserii şi rezultatele
muncii meseriaşilor. Această variantă am exersat-o în cadrul etapelor trei şi patru ale zilei. Jocul a
constat în prezentarea unor texte greşite, cu conţinut hazliu, copiii având sarcina de a preciza unde
este greşeala.
- 1-
Exemple de texte : Blocul meu e construit de brutarul cel vestit.

Mare pâine face un croitor cu patru ace .
Tractoristul, îl vezi bine, face pâine pentru tine .
Bucătarul cel vestit un cui mare a prăjit .
Avionul de conduci , un bun doctor o să ajungi .
1
Un pescar cu plasa deasă înalţă şi el o casă .
Desfăşurarea jocului sub această formă hazlie a contribuit din plin la crearea unei atmosfere
plăcute, relaxate, în care copiii erau dornici să descopere greşelile şi să dea răspunsurile corecte,
iar eu am putut urmări în ce măsură
şi-au însuşit noţiunile despre meserii şi meseriaşi .
Pe tot parcursul activităţii cu copiii, am urmărit să denumesc clar şi corect cuvintele implicate,
să dau explicaţii acolo unde simţeam că este nevoie, deoarece este necesar să nu lăsăm copilul singur
în faţa observaţiei fără a interveni, spre a introduce în memoria lui noţiunile exacte, ce se vor fixa
şi păstra în acest fel, contribuind astfel la formarea şi dezvoltarea vocabularului.
În rândul jocurilor prin care am urmărit îmbogăţirea vocabularului copiilor cu unele noţiuni
referitoare la aspecte caracteristice anotimpurilor, am folosit cu mare succes jocul Case minunate.
La acest joc, copiii aveau în faţa lor câteva case din carton cu ferestre mobile. În spatele
ferestrelor erau fixate imagini reprezentând diferite aspecte din anotimpuri. Pe măsură ce copiii
deschideau ferestrele, ei spuneau ce văd de la fereastra casei lor. Elementul de joc folosit,
deschiderea ferestrelor, a constituit un procedeu deosebit de atractiv, copiii participând cu mare
interes la joc, iar imaginile privite de la geam le-au rămas întipărite în memorie mult timp.
Tot pentru activizarea vocabularului copiilor cu noţiuni specifice anotimpurilor, am organizat jocul
didactic La piaţă, în cadrul tematicii Toamna, prin care am urmărit fixarea denumirii părţilor
componente ale legumelor. Copilul care interpreta rolul vânzătorului trebuia să precizeze care este
partea necomestibilă a fiecărei legume vândute.
Exemple : Roşia se consumă fără codiţă .
Ardeiul se consumă fără seminţe şi cotor .
Vinetele se consumă fără coajă .
Morcovul se mănâncă fără frunze .
Un alt joc pe care îl organizez adeseori cu copiii este jocul Şi jucăriilor le place să fie alintate,
tot pentru diversificarea modului de exprimare al copiilor. Fiecare copil primeşte câte o jucărie pe
care o denumeşte şi apoi o alintă (urs – ursuleţ, păpuşă – păpuşică etc). În continuare, copiii pot fi
încurajaţi să alcătuiască propoziţii scurte, corecte din punct de vedere grammatical, cu sens şi
originale, folosind diminutivele formate de ei .
Jocul Eu sunt… este un joc care dezvoltă autocunoaşterea şi intercunoaşterea copiilor într-un
cadru de joc bazat pe încredere şi colaborare, fixând, în acelaşi timp, noţiunile care se referă la
trăsături de caracter. Pe masă sunt aşezate jetoane cu imagini ce reflectă în acţiuni astfel de
trăsături, de exemplu : un copil care udă florile cu stropitoarea (hărnicie), doi copii care dau mâna
(prietenie), un copil care ajută o batrânică să treacă strada (politeţe) etc. După ce copiii s-au
familiarizat cu imaginile şi cu sensul lor, se alege din grup nu copil care va fi caracterizat în acel joc,
iar restul se aşază în cerc, în jurul celui ales şi iau, pe rând, câte un jeton care consideră că
reprezintă o calitate a acestuia, rostind cu voce tare : Andrei este harnic .
- 2 -
Dacă el consideră că acea trăsătură i se potriveste, va spune : Eu, Andrei, sunt harnic, iar
dacă nu crede că îl caracterizează, va pune jetonul deoparte. La sfârşit el va spune toate trăsăturile
pozitive de caracter care i-au fost atribuite şi cu care a fost de acord: Eu sunt harnic , vesel,
politicos , atent etc.
Un alt joc folosit pentru dezvoltarea vocabularului copiilor şi fixarea unor noţiuni despre cele
învăţate, precum şi pentru formarea imaginii de sine prin exprimarea alegorica a acesteia, a fost jocul
Ce aş fi , dacă aş fi …? Astfel, fiecare copil a trebuit să spună şi să motiveze de ce i-ar place să fie
un anumit animal, pasăre, legumă, fruct, pom etc. în funcţie de tema la care eram în acea săptămână.
Exemple :
Dacă ai fi un animal, ce animal crezi că ai fi ?
Aş fi un leu pentru că este puternic .
2
Dacă ai fi culoare, ce culoare crezi că ai fi ?
Aş fi culoarea portocaliu pentru că este veselă .
În cadrul aceleaşi tematici Omul, am folosit jocul didactic Ascultaţi ce se spune la radio, cu
scopul de a recunoaşte numele şi prenumele colegilor de grupă, unele însuşiri fizice şi calităţi
sufleteşti ale acestora, de a-şi identifica adresa şi, nu în ultimul rând, de a se exprima corect în
propoziţii, făcând dovada că stăpânesc toate informaţiile pe care le folosesc.
Sarcina didactică a jocului a fost aceea de a-şi recunoaşte şi denumi corect colegii după
descrierea fizionomiei şi a unor calităţi individuale ale acestora. Regulile jocului cereau copiilor să
asculte ce spune crainicul la radio şi apoi să ghicească despre ce coleg este vorba. La început, rolul
crainicului este interpretat de către educatoare, mai apoi acesta putând fi preluat şi de către copii.
Motivaţia jocului era rătăcirea unui copil de părinţi şi prezentarea anunţului la radio.
Am acordat atenţie selecţionarii caracteristicilor care să fie reprezentative pentru fiecare copil,
cu accent pe manifestări pozitive sau fapte deosebite din viaţa lor, chiar amănunte cu privire la
îmbrăcăminte, mai ales când copiii nu reuşeau să-l recunoască pe cel descris.
Problema eficientizării procesului instructiv-educativ presupune, pe de o parte, perfecţionarea
metodelor tradiţionale şi, pe de altă parte, introducerea unor metode, procedee şi tehnici
educative noi care să răspundă mai bine nevoilor actuale de formare a indivizilor. Toate aceste
mutaţii apărute în metodologia acţiunii instructiv-educative determină schimbări de prim ordin în ceea
ce priveşte rolul şi funcţiile educatorului.
În principal, are loc o modificare a poziţiei educatorului în raport cu obiectul şi subiectul
educaţiei, în sensul structurării unei noi funcţii, aceea de îndrumător, de animator, de descoperitor şi
de stimulator al efortului propriu al copiilor.
Învăţarea activă dezvoltă gândirea critică, creativă şi responsabilitatea. Cadrul necesar învăţării
active trebuie să fie stimulativ, bazat pe încredere şi respect între educator şi educat. Trebuie
acceptată diversitatea de idei, promovată gândirea şi stimulată implicarea activă a tuturor copiilor.
În procesul predării interactive, rolul educatorului se schimbă. Acesta formulează probleme,
ascultă părerile copiilor, sugerează rezolvări, lucrează împreună cu copiii, corectează greşelile
acestora, dar niciodată nu impune un punct de vedere. Cu alte cuvinte, este organizatorul şi
conducătorul acţiunii, devine consilier, dar şi coechipier.
- 3 -
Tinând seama de aceste considerente, am încercat să folosesc pe tot parcursul anului astfel de
metode în jocurile didactice pe care le-am organizat cu copiii şi am observat imediat rezultatele.
Astfel, o metodă intens şi cu succes utilizată a fost aceea a ping-pongului verbal care s-a
dovedit a fi foarte îndrăgită de către copii. Această metodă se aplica astfel: copiii sunt aşezaţi în
semicerc, în faţa lor aflându-se o măsuţă cu două scăunele; se aleg doi jucători, restul grupului
formând mulţimea arbitrilor; din coşuleţul cu bileţele de pe masă, se alege unul care va arăta tema
meciului. Temele pot varia în funcţie de tema săptămânii: animale, păsări, fructe, legume, flori etc.
Cei doi copii, aşezaţi faţă în faţă la măsuţă, numesc, pe rând, obiecte care fac parte din clasa
enunţată prin temă. Copiii - arbitri sunt atenţi dacă afirmaţiile jucătorilor sunt corecte. Meciul este
câştigat de copilul care a formulat mai multe răspunsuri, în funcţie de tema dată.
O altă metodă activă folosită de mine în cadrul jocurilor didactice desfăşurate cu copiii, a fost
metoda Răspunde -Aruncă - Interoghează. Aceasta este o metoda de fixare şi sistematizare a
cunoştinţelor copiilor, dar şi de verificare a acestora, având la bază stimularea şi dezvoltarea
capacităţii acestora de a comunica prin întrebări şi răspunsuri ceea ce au învăţat.
Participanţii activi se selectează ad-hoc, printr-un joc de aruncare- prindere a unei mingi
uşoare. Copilul care aruncă mingea trebuie să adreseze o întrebare legată de tema propusă celui
căruia i-o aruncă. Acesta răspunde la întrebare după ce prinde mingea, apoi o aruncă altui coleg,
3
adresându-i acestuia o noua întrebare. Copilul care prinde mingea, dar nu ştie răspunsul, iese din
joc.
Argumentul supraâncărcării copiilor prin folosirea în mod sistematic a unor astfel de jocuri,
este discutabil pentru că cei mai mulţi dintre ei depăşesc pe cont propriu această limită, o influenţă
mare având emisiunile transmise prin mass-media. De asemenea, sunt mulţi copii care vin din familie
cu un bagaj mare de cunoştinţe, care pot fi foarte bine sistematizate şi consolidate în grădiniţă prin
astfel de procedee.
Am considerat, aşadar, că este mai benefic să îmi propun obiective specifice subsumate celor
generale, axându-mă pe concretizarea comportamentelor pe care doream să le dezvolt în fiecare
activitate. În acest sens, ariile de stimulare mi-au oferit un prilej foarte bun pentru a-mi realiza
scopul propus, prin organizarea unor jocuri - exerciţiu deosebit de agreate de către copii.
Exemple la sectorul Biblioteca :
a ) - pentru cultivarea fluenţei ideaţionale - să observe nedirijat elemente componente
ale unei imagini precizând acţiunile ilustrate - joc Spune ce vezi !
Exemplu : Eu văd copaci , frunze ingălbenite , păsări călăoare, copii care culeg mere
etc.
b ) - pentru cultivarea fluidităţii expresionale - să completeze sau să lungească
propoziţia prin adăugarea unor cuvinte - joc Găseşe cuvintele potrivite ! sau Din scurt , să facem
lung !
Exemplu : Baiatul construieşe …
Baiatul construieşte castele ….
Baiatul construieşte castele din nisip.
- 4 -
c ) - pentru cultivarea fluiditaţii, flexibilităţii şi a capacităţii de generalizare - să

enumere cât mai multe cuvinte din noţiunea gen de care aparţine exemplul - joc Găseşte-i pe fraţii
mei!
Exemple : Câine - pisică , cal , oaie , porc etc.
Papuşă - minge , ursuleţ, camion etc.
d ) - pentru cultivarea gândirii analogice – să atribuie cât mai multe însuşiri unor obiecte
sau fiinţe – joc Să înconjurăm …
Exemple : Iepuraşul - iute , fricos , alb , pufos etc .
Mărul – rotund , roşu , dulce , zemos etc .
e ) - pentru dezvoltarea imaginaţiei, a originalităţii - să găsească soluţii pentru o
situaţie problemă - joc De ce am nevoie ca să…(aduc de la piaţă trei pepeni) ?
Exemplu : Un cărucior,o maşină, mai multe sacoşe etc.
f ) - pentru cultivarea capacităţii de asociere –să enumere acţiuni - joc Ce poţi face cu
mâinile ? (Ce fac păsările ? ) etc.
Exemple : Culeg flori ,sterg praful ,scriu ,mă spăl etc.
Păsările zboară , cântă , mănâncă etc.
Cea mai mare bucurie a părinţilor este aceea de a-şi vedea copiii sănătoşi, bine dezvoltaţi, cu
vorbirea “ frumos curgătoare şi limpede ca cristalul “, cum ar fi zis marele nostru povestitor Ion
Creangă. Bucuria firească a părinţilor este împărtăşită şi de părinţii spirituali - educatorii. Toţi,
părinţi şi educatori, îşi fac un ţel nobil din a dezvolta o personalitate armonioasă copiilor pe care îi
au în grijă.
Cum vorbesc copiii noştri ? -este o problemă permanentă pentru cei mari. Unii vorbesc fără
dificultăţi, cursiv, expresiv şi frumos, dar alţii se poticnesc, vorbirea lor este neclară, nesigură şi
uneori peltică. Cu timpul, ca urmare a reacţiei celorlalţi, la aceşti copii se dezvoltă un penibil
sentiment de jenă, un apăsător complex de inferioritate.
4
Făcând din învăţarea prin jocurile didactice un stil obişnuit de lucru cu copiii, am putut constata
nu numai progrese din partea celor mai puţin vorbăreţi şi cu un ritm mai lent de lucru, ci şi o
participare voluntară tot mai deschisă a tuturor copiilor din grupă, un interes sporit pentru activităţi.
Imperativ al învătământului modern tratarea diferenţiată reprezintă o necesitate a
învaţământului preşcolar, un principiu de organizare, constând în egalizarea şanselor de instruire a
preşcolarilor în vederea integrării în clasa I.
Educatoarea are datoria de a fructifica în permanenţă noile modalităţi de realizare a
activităţilor cu copiii, găsind forme şi mijloace cât mai originale pe care să le adapteze nevoilor
acestora, sporindu-le în acest fel capacitatea de a aplica cele învăţate în situaţii noi .
Consider că rezultatele obţinute la sfârşitul grupei mari, mă îndreptăţesc să cred că
desfăşurarea acestor jocuri le-a creat copiilor o experienţă colectivă plăcută, nu i-a obosit, ci le-a
oferit oportunitatea de a folosi cele învăţate în situaţii de viaţă variate, optimizându-le, în acelaşi
timp, capacitatea de relaţionare atât cu adulţii cât şi cu alţi copii, de integrare eficientă în mediul
natural, social şi cultural.
Concluzia generală desprinsă după o perioada de un an de muncă după modelul prezentat,
este aceea că jocurile didactice îşi îndeplinesc cu succes sarcina de a îmbogăţi, clarifica şi preciza
noţiunile nou introduse în vocabularul copiilor, contribuind în acelaşi timp din plin, la activizarea lui.
- 5 -
JOCUL UMBRELOR
Întregul efectiv se împarte în două echipe. Jucătorii se dispun în perechi, alcatuite din câte un copil din
echipele A şi B. La semnal, copiii din prima pereche încep săsară într-un picior.
Cel care reuşeşte să calce umbra adversarului său câştigă un punct pentru propria echipă. Pierde
jucătorul care coboară pe sol celălalt picior. În timpul jocului este interzisă schim-barea piciorului. Urmează
a doua pereche, a treia pereche ş.a.m.d.
Câştigă echipa care obţine un număr mai mare de puncte.
MINGEA ÎN CERC
Temă: Aruncarea cu schimbare de direcţie la comanda dată.

Copiii formează un cerc, cu un interval între ei cât întinderea laterală a mâinii drepte. În centrul cercului
stă conducătorul jocului. Acesta aruncă unui copil mingea, însoţind-o de indicaţia: „Mingea la dreapta !”. Co-
pilul care a primit mingea o trimite la dreapta. Mingea trece mai departe, până când conducătorul de joc dă
semnalul de schimbare a direcţiei. Co-pilul care greşeşte este scos din joc până ce alt jucător greşeşte.
5
Jocuri de exterior pentru
şcolari şi preşcolari
Ascunde-te repede!
Loc în aer liber.

Participanţi 20—30 de copii.
Materiale Scop
Dezvoltarea agilităţii
6
Două sau mai multe echipe se află în apropierea conducă torului jocului, undeva în mijlocul naturii. La un
semnal al conducătorului, toţi participanţii la joc fug în toate direcţiile, pentru a se ascunde, avînd la
dispoziţie 30 de secunde.
După trecerea celor 30 de secunde, orice copil văzut de conducător primeşte 1 punct penalizare.
Jocul se reia, acordându-se de fiecare dată mai puţin timp pentru ca jucătorii să se ascundă (25,
20, 15 secunde).
Echipa care la sfîrşit are cele mai puţine puncte penalizare este declarată câştigătoare.
Atenţie la fluier
Loc — în aer liber.

Participanţi — Două sau mai multe echipe. Materiale — Fluier.
Scop — Dezvoltarea atenţiei, vitezei şi promptitudinii.
Componenţii echipelor stau în coloană cîte unul. Conducă torul jocului stabileşte că, la un semnal
cu fluierul, copiii
să execute două genoflexiuni, la două semnale, toţi trebuie să menţină poziţia de drepţi, iar la
trei semnale, să execute 4 sărituri pe loc.
Cei care greşesc sînt eliminaţi din joc, joc care trebuie să se desfăşoare rapid, iar
ordinea semnalelor să surprindă pe copil
Bate din palme

Participanţi — 20 —30 de copii.
Materiale — O minge uşoară.
Scop — învăţarea prinderii şi pasării mingii.
Participanţii formează un cerc, în centrul căruia se află conducătorul jocului. Acesta pasează
mingea la întâmplare, iar cel care o primeşte este obligat să bată din palme, înainte de a prinde
mingea. Dacă nu bate din palme sau scapă mingea este eliminat. Câştigă cel care rămîne ...ultimul în
joc.
Culesul mingilor

Participanţi — Două, trei echipe a cîte 8—20 copii.
Materiale — 3— 4 mingi de oină sau tenis şi un coşuleţ pentru fiecare echipă.
Scop — Dezvoltarea vitezei de execuţie şi a
îndemînării.
7
Copiii stau în coloană cîte unul, în spatele unei linii, primii din fiecare echipă avînd un coşuleţ
cu 3—4 mingii. In faţa fiecărei echipe, pe o distanţă de 5—8 m, se găsesc nişte spaţii dinainte
marcate cu cretă, cu hârtie sau cu sfoară. La semnalul conducătorului de joc, primii din fiecare
echipă aleargă pînă la primul spaţiu unde lasă o minge, apoi aleargă la al doilea spaţiu unde lasă o
minge, ajunge la al treilea ş.a,m.d., apoi mai străbate încă 2—3 m pînă la un reper, se întorc şi
strâng pe rând fiecare
minge, predînd ştafeta următorului, Cîştigă jocul echipa care termină prima de parcurs traseul. Distanţa
dintre spaţiile de plantare a mingilor este de circa 2 m. Jocul poate fi repetat de două, trei ori.
Cursa cu cercul

Participanţi — 10 —30 de copii.
Materiale — 2-4 cercuri
Scop — Dezvoltarea îndemînării şi vitezei .
Organizaţi în două sau mai multe echipe, la semnal, primii din fiecare echipă vor porni să parcurgă
traseul stabilit, condu-cînd câte un cerc.
Cercul este lovit succesiv cu palma sau cu un beţişor pe o distanţă de 10—15 metri. Predarea
cercului şi a beţişorului următorului din echipă se face pe linia de plecare. Va câştiga echipa care
termină prima.
Pe traseul de deplasare a copiilor, la repetarea jocului se pot amplasa eventual un număr de
obstacole care vor trebui ocolite fără a fi atinse sau doborâte.
Jocuri de interior pentru
şcolari şi preşcolari
Căpitan de navă
Loc - în sală.
Participanţi - 6 — 15 copii.
e - Sfoară, scaune şi vaporaşe confecţionate de copii.
Scop - Dezvoltă îndemînarea.
Participanţii la acest joc stau fiecare pe câte un scaun, scaune care sânt aşezate unul lîngă altul
; ei primesc cîte o panglică (sforicică) lungă de 4—6 m.
La un capăt al panglicii fiecare leagă cîte un vaporaş con fecţionat în prealabil, fie din lemn, fie din
hârtie. Celălalt capăt va fi ţinut în mină.
La un semn al conducătorului jocului, toţi copiii încep să înfăşoare panglica în jurul degetului arătător
de la mâna stângă, trăgând în felul acesta vaporaşele spre ei, fără ca ele să se răs toarne. Dacă unul
8
dintre vaporaşe se răstoarnă, cel căruia îi aparţine, trebuie să-1 repună în poziţia iniţială şi apoi
va relua jocul.
Cine reuşeşte să treacă primul vaporaşul său peste linia de sosire, trasată înaintea scaunelor,
este desigur cel mai bun... „ căpitan de navă” !
Cărăuşii de porumb
Loc - în sală.
Participanţi -Individual sau pe echipe de cîte 4 — 6 copii.
Materiale - Boabe de porumb sau ghindă şi cîte două
beţişoare pentru fiecare echipa sau participant.
Scop - Dezvoltarea îndemînării.
Pe o masă se găseşte o grămadă de boabe de porumb. Echipele sau jucătorii se află în faţa
unei linii, la o distanţă de 4— 6 m, iar în dreptul echipei este câte o cutiuţă. La semnalul con-
ducătorului de joc, primii din fiecare echipă, avînd câte două beţişoare în mină, aleargă spre
masă, apucă cu beţişoarele un singur bob de porumb şi revin la echipa lor unde intro duc
bobul în cut iuţă, dând beţiş oarele urm ător ului din echipă, el trecând la coada şirului ş.a.m.d.
Câştigă echipa care a terminat prima transportul boabelor. Dacă se pierde bobul pe traseu, cel
care 1-a pierdut, trebuie să se ducă să ia altul şi numai după ce a pus bobul în cutie, poate preda
beţişoarele, următorului
Ce s-a schimbat?
Loc - în sală.
Participanţi -10-30 copii
Materiale -
Scop - Dezvoltarea spiritului de observaţie.
9
Trei, patru copii se aşează unul lingă altul. Conducătorul jocului invită alţi doi participanţi să se uite la
cei 3—4 copii, să observe şi să memoreze poziţia şi ţinuta lor vestimentară. După 60 secunde de
,,examinare" vizuală, cei doi părăsesc camera, iar cei 3—4 copii, stabiliţi iniţial, fac un număr de
schimbări în ceea ce priveşte poziţia, locul şi îmbrăcămintea lor. (De exemplu : unul dintre ei îşi poate
pune sau scoate o insignă ; altul îşi poate sufleca mânecile sau descheia haina ; alţii îşi pot schimba hainele
sau locurile între ei ş.a.m.d.).
Apoi cei doi copii, care au ieşit din încăpere, sunt chemaţi în cameră şi trebuie să remarce şi să
numească schimbările survenite în legătură cu copiii observaţi.
Va fi câştigător cine are spirit de observaţie mai dezvoltat şi va remarca mai repede şi mai
multe schimbări.
Figuri geometrice
Loc — In sală.
Participanţi — 20— 30 copii.
Materiale — O tablă, cretă, creion şi hîrtie pentru fiecare copil.
Scop — Dezvoltarea memoriei.
Conducătorul de joc desenează pe tablă 5 figuri geometrice, una lângă alta. Copiii trebuie să fie
atenţi, pentru că după 30— 60 secunde educatoarea va şterge tabla şi va indica copiilor să deseneze şi
ei pe hârtie cele 5 figuri care au fost pe tablă.
Câştigă cei care au efectuat desenul corect în timpul cel mai scurt.
Căţelul şi pisica
Loc — In sală.
Participanţi — 10— 20 copii
Materiale — Două mingi mari şi două mingi
mici
Scop — Dezvoltarea vitezei de execuţie .
Copiii stau în poziţia şezând cu picioarele sub ei (turceşte), pe circumferinţa unui cerc. Doi
copii care stau pe linia cercului faţă în faţă, au unul o minge mare — „căţelul” şi celălalt o
minge mică — „pisica”.
La semnalul conducătorului de joc, mingiile încep să fie deplasate în cerc prin faţa copiilor,
în acelaşi sens şi cât mai repede. Scopul jocului este ca mingea mare (căţelul) să ajungă mingea
mică (pisica). Jucătorul în dreptul căruia cele două mingi se întîlnesc este eliminat, din joc. Jocul
poate fi îngreunat, în sensul că se mai pot introduce încă o „pisică” şi un „căţel”.
Aer , apă, sol
Loc — în aer liber sau în sală.

Participanţi — 20— 20 copii.
Materiale — O minge de cauciuc sau de handbal.
Scop — Dezvoltă promptitudinea, gîndirea rapidă.
Participanţii la joc sunt aşezaţi în cerc. Conducătorul jocu lui se află în centrul cercului avînd în
mâini o minge. El începe jocul arunând mingea unuia dintre copiii aflaţi în cerc, spunând, în acelaşi timp,
cu voce tare : „aer”, sau „apă”, sau „sol”. Cel care primeşte mingea trebuie — dând mingea din nou
conducătorului — să numească o fiinţă care trăieşte în mediul numit de conducător. Dacă el nu
răspunde repede, răspunde greşit sau repetă o denumire dată anterior de un alt copil, este eliminat
din joc.
Jocul continuă pînă când în cerc mai rămîn 1—2 jucători, care vor fi consideraţi câştigători.
— în aer liber sau în sală.

— 8—40 copii.
— 2—4 ace şi aţă de cusut.
Aţa-n ac — Dezvoltarea îndemînării.
Din copiii care iau parte la joc, se formează două sau mai multe echipe. Primul jucător, din fiecare
echipă, primeşte cîte un ac de cusut şi o aţă. La un semnal, ei introduc aţa în ac, predînd apoi acul cu
aţă următorului copil din echipă. Acesta va scoate aţa din ac şi o introduce din nou ş.a.m.d.
Invingătoare este echipa care a terminat prima de trecut aţa prin ac.
JOCURI DIDACTICE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂŢILOR DE
EDUCAŢIE ECOLOGICĂ
JOC DIDACTIC:
SĂCULEŢUL CU SURPIZE!
SCOP:
• Recunoaşterea şi denumirea unor obiecte de uz personal;
• Demonstrarea şi denumirea acţiunii pe care o întreprindem cu ajutorul
acestora;
• Consolidarea unor deprinderi de igienă personală.
SARCINA DIDACTICĂ:
REGULI DE JOC:
Elevul chemat alege un obiect din săculeţ, îl pipăie şi fără să se uite îl numeşte, apoi îl arată
copiilor şi spune după ce l-a recunoscut de ce trebuie folosit. Ceilalţi vor executa acţiunea care poate fi
îndeplinită cu obiectul respectiv( acolo unde este cazul).
ELEMENTEDE JOC: deschiderea şi închiderea sacului, ghicirea, imitarea acţiunilor, aplauze.
MATERIAL DIDACTIC: un săculeţ în care se găsesc diferite obiecte de uz personal: pahar,
periuţă de dinţi, pieptene, oglindă, prosop, săpun, savonieră, batistă, şerveţel, perie de haine, perie de
ghete.
DESFĂŞURAREA JOCULUI:
Învăţătoarea va aduce în clasă un săculeţ cu surprize. Elevii chemaţi vor veni în faţa clasei, şi fără
să se uite introduc mâna în săculeţ şi spun: ,,Eu am găsit o periuţă de dinţi’’. O va scoate din săculeţ, o va
arăta şi va explica necesitatea şi importanţa folosirii acesteia (cum trebuie utilizat, când şi de ce este
bine să-l folosim într-un anumit fel) după care va trebui să imite folosirea ei. Dacă răspunsul este bun va
fi aplaudat, iar dacă nu este corect, va fi chemat alt elev pentru a da răspunsul bun.
JOC DIDACTIC:
SĂ PROTEJĂM NATURA (Micii ecologişti)
SCOP:
• Verificarea cunoştinţelor elevilor în legătură cu normele de comportare
specifice asigurării şi protejării naturii.
• Formarea deprinderii de a culege date necesare în scopul informării pe o
temă dată.
• Activizarea vocabularului elevilor cu cuvinte care denumesc antonime.
• Consolidarea deprinderii de a interpreta cât mai expresiv un cântec
cunoscut.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
1. să identifice imaginile în care omul acţionează în favoarea mediului;
2. să identifice acţiunile omului prin care se deteriorează natura (care produc distrugeri);
3. să aşeze în albumul potrivit imaginea decupată anterior, motivând alegerea;
4. să găsească antonimele unor cuvinte date;
5. să interpreteze corect melodia şi textul unui cântec.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Identificarea şi gruparea imaginilor în funcţie de urmările acestora asupra
mediului (protejarea sau distrugerea lui).
• Alegerea unor cuvinte cu sens opus şi utilizarea lor corectă în propoziţii.
• Interpretarea adecvată a unui cântec cunoscut.
REGULI DE JOC:
Răspunsurile bune sunt aplaudate, cele greşite sunt corectate de colegi.
Câştigă echipa care aşează prima jetoanele corect.
ELEMENTE DE JOC:
Mişcarea, mânuirea materialelor, aplauzelor, surpriza.
Grupa va fi împărţită în două subgrupe, fiecare să le aşeze pe care trebuie
să le aşeze pe panou după următoarele criterii:
- pe panoul alb se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de îngrijire a
mediului(sădirea pomilor, adunarea şi aruncarea gunoaielor în locuri special amenajate, etc.)
- pe panoul gri se aşează imaginile care reprezintă acţiuni de deteriorare a
mediului:(tăiere pomilor, foc în pădure, aruncarea gunoaielor pe jos).
După ce fiecare echipă aşează imaginile se verifică cu întreaga grupă
dacă au fost corect aşezate. Câştigă echipa care nu a făcut nici o greşeală .
VARIANTĂ:
Elevii au două albume:
1. Să ocrotim natura.
2. Nu distrugeţi natura.
Anterior planificării şi desfăşurării jocului, elevii au drept sarcină de a decupa acasă din reviste
sau din cărţi imagini cu acţiuni ale omului asupra mediului. Fiecare copil va lipi imaginea sa în albumul la
care crede că se potriveşte, motivând alegerea.
În partea a doua a jocului se va desfăşura un exerciţiu de limbaj: li se vor
spune elevilor cuvinte, iar ei vor găsi opusul lui (antonimul) şi va formula propoziţii cu cele două antonime.
Cuvintele alese trebuie să corespundă temei jocului şi să pună elevii în
situaţia de a conştientiza cele două modalităţi de acţiune asupra mediului: una
benefică şi alta dăunătoare.
Exemplu: curat – murdar, poluat – nepoluat, bun – rău etc.
În ultima parte a jocului vor interpreta un cântec cunoscut în care este
evidenţiată dragostea şi grija faţă de natură: ,,Frumoasă-i strada noastră ’’.
JOC DIDACTIC
UNDE TRĂIEŞTE FIECARE VIEŢUITOARE
SCOPUL:
• Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor despre natură;
• Consolidarea deprinderilor de orientare.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Recunoaşterea locului sau mediului în care trăiesc diferite vieţuitoare şi
formularea acestor relaţii în propoziţii dezvoltate.
MATERIAL DIDACTIC:
• coală mare de desen la care se vor face 4-5 pliuri prin îndoirea în sus a
hârtiei
• cartonaşe cu imagini reprezentând diferite vieţuitoare(animale, păsări etc.)
Jocul se desfăşoară individual. Se amestecă imaginile şi se aşează pe catedră. Un elev vine la
catedră, ia un cartonaş, îl priveşte şi denumeşte vieţuitoarea reprezentată de imagine, apoi se aşează în
dreptul imaginii de pe planşă care arată mediul de viaţă al animalului respectiv. Se întoarce către clasă şi
formulează propoziţia. Se face aprecierea şi se acordă câte două puncte(câte unul din cele două) pentru
ambele răspunsuri corecte(unul pentru asociere şi unul pentru formularea propoziţiilor).
Elevii care nu reuşesc să facă o asociere între vieţuitoare şi locul ei de trai au dreptul să mai
tragă un cartonaş şi dacă răspund bine, li se mai acordă doar un punct.
După rezolvarea sarcinii de către elev se comunică aprecierea de către învăţător.
JOC DIDACTIC:
POŢI SĂ RASPUNZI CORECT?

SCOP:
• Consolidarea cunoştinţelor legate de cele trei medii de viaţă( apă, aer,
pământ).
• Educarea unor deprinderi elementare de protejare a mediului înconjurător.
• Verificarea capacităţii elevilor de a formula propoziţii.
• Verificarea unor deprinderi de muncă şi practic – gospodăreşti.
1. să grupeze animalele în funcţie de mediul lor de viaţă (apă, aer, pământ);
2. să înlăture din tablouri acele elemente care pot polua aceste medii (natura);
3. să formuleze propoziţii pe baza imaginilor prezentate;
4. să aplice la colţul naturii deprinderile practic –gospodăreşti formate.
5.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Gruparea animalelor pe cele trei medii de viaţă:apă, aer, pământ.
• Înlăturarea din tablou a elementelor poluante pentru mediul de viaţă
respectiv.
• Îngrijirea plantelor şi peştişorilor de la colţul naturii.
•
MATERIAL DIDACTIC:
Trei tablouri reprezentând cele 3 medii de viaţă: apă, aer, pământ;siluete de animale, imagini
reprezentând acţiuni realizate de elevi, câte o bilă albă şi una neagră pentru fiecare copil.
În prima parte elevii intuiesc cele trei tablouri afişate. Vin apoi pe un rând şi aleg de pe masă câte
un jeton cu un animal, îl denumesc şi îl aşează pe panoul ce reprezintă mediul său de viaţă. Învăţătoarea
alege şi ea un jeton pe care îl aşează greşit iar elevii trebuie s-o corecteze.
După gruparea animalelor, elevii privesc tablourile încercând să găsească acele elemente care pot
dăuna naturii (poluează mediul). Ex: În apă sunt aruncate sticle, cutii. În aer este mult fum.
În partea a doua învăţătoarea arată pe rând câte o imagine ce reprezintă o acţiune întreprinsă de
către om. Elevii precizează dacă imaginea dăunează sau nu naturii. Dacă acţiunea este în favoarea naturii
ridică bila albă, dacă acţiunea dăunează naturii ridică bila neagră. În locul imaginilor folosite ca suport se
pot mima diferite acţiuni, fie de către învăţătoare, fie de către elevi. În final se desfăşoară activităţi
gospodăreşti la colţul naturii, iar apoi elevii vor sădi în curtea şcolii flori, adună hârtii.
CERCUL NATURII
SCOPUL: Înţelegerea conexiunilor, a legăturilor care se fac între plante şi animale.

SARCINA DIDACTICĂ: denumirea elementelor din mediul înconjurător, a locului pe care îl ocupă;
ELEMENTE DE JOC: surpriza, aranjarea copiilor care au jetoane corespunzătoare, întrecere,
aplauze, reguli.
REGULI: elevii se vor uni în perechi în funcţie de legăturile dintre plante şi animale pe care le
reprezintă.
MATERIAL DIDACTIC: ecusoane reprezentând plante, animale.
Se împart elevilor etichete cu numele unor plante şi animale cum ar
fi: lup, grâu,vierme, pasăre, şoarece, iepure, iarbă, arbore, cerb, bufniţă, insectă, oameni. Aceste
etichete se prind de piept. Elevii se vor uni în perechi în funcţie de legăturile dintre plante şi animale pe
care le reprezintă. Elevul care are ecusonul ,,iarba’’ se va uni cu elevul care are ecusonul ,,cerb’’, care se
va prinde apoi de mână cu elevul care are ecusonul ,,oameni’’, etc. În final toţi elevii se vor prinde de mâini
formând cercul naturii.
USCAT, AER, APĂ

SCOP:
• Consolidarea şi verificarea cunoştinţelor despre animale şi mediul lor de
viaţă.
ELEMENTE DE JOC: ghicirea animalului, întrecere, aplauze.
MATERIAL DIDACTIC:o minge mică
PARTICIPANŢI: poate fi jucat de orice număr de jucători într-o încăpere.
Jucătorii se aşează în cerc, în poziţia şezând, iar conducătorul jocului în mijlocul cercului; de unde
aruncă mingea unui jucător rostind totodată şi unul din cuvintele: uscat, aer, apă.
Jucătorul care a primit mingea este obligat să denumească o fiinţă care trăieşte în mediul
respectiv. De exemplu: dacă se strigă apă se va răspunde delfinul.
Jucătorii care nu răspund repede sau numesc fiinţe care nu trăiesc în mediul respectiv primesc
câte un punct penalizare.
CINE ŞTIE CÂŞTIGĂ

SCOPUL: Sistematizarea cunoştinţelor despre:
• Elementele necesare vieţii plantelor, animalelor şi omului (apă, aer, soare);
• Importanţa plantelor (mai ales a pădurilor) pentru viaţa animalelor şi a omului;
• Cauzele producerii dezechilibrelor în natură (încălzirea planetei, secetă,
furtuni, dispariţia unor animale etc.).
• Să enumere elementele necesare vieţii pe Pământ;
• Să înţeleagă ce se întâmplă când lipseşte unul dintre elemente;
• Să explice de ce pădurea este ,,plămânul verde’’ al planetei;
• Să enumere cauzele care determină dezechilibrele în natură;
• Să găsească soluţii pentru salvarea planetei şi implicit a animalelor şi
plantelor;
• Să enumere câteva reguli de comportare în excursie;
•
ELEMENTE DE JOC: întrecerea şi mânuirea materialelor.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Sortarea imaginilor corespunzătoare cerinţelor conducătorului de joc;
• Copiii lucrează pe două echipe.
REGULI DE JOC:
• Elevii se consultă (pe grupe) îşi aleg un reprezentant care formulează răspunsul.
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, problematizarea.
MATERIAL DIDACTIC: imagini (desene, CD, casete video, diapozitive) cu:
• Plante(animale)cărora le lipsesc unul două elemente necesare vieţii (câte unul
pentru fiecare echipă);
• Păduri incendiate, defrişări;
• Ape poluate şi peşti morţi sau alte animale(păsări, mamnifere etc.);
• Aspecte din oraşe cu fabrici care poluează aerul, maşini care elimină gaze de
eşapament;
• Aspecte din natură în timpul secetei;
• Poluarea naturii cu gunoaie (gunoaie în poieniţă şi în pădure după plecarea
excursioniştilor);
• Strângerea materialelor refolosibile (hârtie, plastic).
În funcţie de imaginaţia fiecărui învăţător se pot folosi diferite materiale care să contribuie la
realizarea scopului propus. Jocul se desfăşoară pe două echipe, sub forma de întrecere. Învăţătorul îşi
fixează întrebările corespunzător obiectivelor operaţionale urmărite şi materialul folosit, aceleaşi pentru
ambele echipe. După rezolvarea fiecărei sarcini, echipa primeşte (pe un panou) stimulente diverse,
imaginate de învăţătoare. La sfârşit este câştigătoare echipa care a însumat mai multe stimulente.
Echipele vor avea nume (din domeniul ecologiei:,,Delfinii’’ şi ,,Balenele’’ etc.)şi vor premii care constă în
cărţi cu conţinut ecologic(,,Doxi’’, ,,Planeta Albastră’’, insigne etc.
AŞA DA! AŞA NU!
SARCINA DIDACTICĂ: gruparea propoziţiilor după criteriul AŞA DA! AŞA NU! Prin ridicarea
mâinii pentru AŞA DA! Şi verbalizarea pentru AŞA NU!
DESFĂŞURAREA JOCULUI
Pe jetoane vor fi scrise propoziţiile:
Îngrijesc animalele şi plantele.
Chinuiesc animalele.
Mă joc frumos cu animalele.
Respect animalele şi plantele.
Distrug plantele.
Ocrotesc plantele şi animalele.
Rup florile îndrăgite din parc.
Hrănesc păsările şi le fac adăposturi.
POLUAREA RÂULUI
DESFASURAREA JOCULUI:
5- 6 elevi prinşi de mâini vor executa mişcările apei unui râu. Apoi, 5 sau 6 elevi vor reprezenta
peştii, imitând mişcările peştilor prin apă. În apă vor apărea 5 – 6 elevi care au în piept etichete pe care
sunt scrise numele unor deşeuri sau poluanţi:,,gunoaie’’, ,,chimicale’’, ,,detergenţi’’, ,,sticle’’, ,,ambalaje’’,
etc. ÎN momentul când poluanţii intră în apă, peştii se îmbolnăvesc şi copiii încep să tuşească, ghemuindu-
se la pământ. Apar 3 copii care curăţă apele de gunoaie, iar ,,peştii’’ îşi revin şi încep să înoate iar prin apă.
CAMPANIE ECOLOGICĂ
Echipelor li se acordă un anumit timp(15 minute) pentru a stabili de comun acord care este
campania ecologică pe care o consideră prioritară (reciclarea deşeurilor, curăţenia unei zone, protecţia
animalelor, protecţia unui copac etc.) şi modul în care tinerii se pot implica (participare directă în
campanie, colectare de fonduri, realizarea unor afişe sau a unui reportaj la radio/tv. , etc.)
Toate echipele urmează să mimeze acţiunea respectivă. Echipa care ghiceşte subiectul mimat
capătă un punct.
COLECŢIONARII NATURALIŞTI
PARTICIPANŢI:se joacă în jurul mesei, pe grupe formate din 5-7 jucători.
MATERIALE FOLOSITE: se confecţionează 32 de cartonaşe de 7/10 cm.
Pe una din feţele acestor cartonaşe se lipesc poze reprezentând plante şi animale din diferite
specii. O specie aleasă va figura pe câte 4 cartoane, pe fiecare carton fiind însă o altă plantă sau animal
din specia respectivă.
Jucătorii se numerotează, şi apoi cartoanele se amestecă şi se împart câte 4 la fiecare, cele care
rămân se pun la pachet la mijlocul mesei.
Ţinând cartoanele în mână, în formă de evantai, jucătorii vor observa subiectele de pe cartoane,
hotărând să colecţioneze o specie sau alta şi păstrând acest lucru secret. Cartoanele care fac obiectul
colecţiei vor fi puse jos, pe masă în faţa jucătorului, acesta rămânând în mână cu subiectele care nu-l
interesează.
Jocul începe cu jucătorul numărul 1 care ridică un carton din pachet (cartonul de deasupra), dacă
acesta completează colecţia sa îl va opri depunând un alt carton în dreapta sa.
Dacă dimpotrivă acest carton nu îl interesează, îl poate pune pe el în dreapta jos.
Jocul continuă cu jucătorul numărul 2, adică cel din dreapta numărului 1, care trebuie să ridice o
carte. De data aceasta el poate ridica fie o carte din pachet, fie cartea dată jos de jucătorul numărul 1.
ŞTAFETA GUNOIULUI
Elevii sunt împărţiţi în două şiruri. În faţa fiecărui şir la o distanţă de 5 m se aşează câte un coş
de gunoi. Fiecare elev va aduna din curtea şcolii câte un ambalaj aruncat sau o cutie goală de lapte, pe
care să o arunce în coşul de gunoi. La comanda start, elevii aleargă spre coşurile de gunoi, aruncă
deşeurile în coş, apoi se întorc în fugă, dând ştafeta următorului elev. Câştigă echipa care termină mai
repede, aruncând toate gunoaiele în coş.
DE-A DIVERSITATEA
Se poate face un exerciţiu de imaginaţie: fiecare elev să încerce să compună propoziţii despre
diversitate care să înceapă cu o literă din acest cuvânt. De exemplu:
DIVERSITATE
Dansul florilor, Inocenţa ciocârliei,
În lumina amiezii, Tunetul ploii,
Vâltoarea apelor, Aceasta este lumea noastră,
Energia vântului, Tot ce ne înconjoară,
Răsăritul soarelui, Este Terra, casa noastră!
Susurul pâraielor,
,,ÎNFIAZĂ’’ UN COPAC
SCOPUL:
• Educarea atitudinii ecologice faţă de mediul înconjurător;
• Întărirea comportamentelor pozitive de îngrijire a copacilor;
SARCINA DIDACTICĂ: participarea la acţiuni de îngrijire şi protejare a
mediului;
REGULI DE JOC: elevii vor ,,înfia’’ un copac şi vor trebui să îl îngrijească;
ELEMENTE DE JOC: mânuirea materialelor, mişcarea.
MATERIALE NECESARE: un copac, creion de desen, hârtie, carneţel, aparat foto.
Când ieşiţi la plimbare, invitaţi copiii să ,,înfieze’’ un copac (din parc sau de pe stradă). Prin acest
gest se dezvoltă legătura dintre copii şi mediul înconjurător. Explicaţi-i că de fapt nimeni nu poate avea
un copac al lui într-un domeniu public, dar că omul se poate ,,împrieteni’’ cu un copac şi poate să-l
îngrijească.
Ce răspunderi ar putea avea cineva care ,,deţine’’ un pom? În primul rând trebuie să cunoască
foarte bine copacul. De aceea cu ajutorul creionului şi al hârtiei desenaţi copacul iarna; sau toamna,
adunaţi frunzele căzute pe jos şi presaţi-le, studiaţi florile şi fructele, primăvara şi vara.
Când ieşiţi la plimbare, fiecare copil trebuie să aducă apă într-o sticlă, cu care va uda copacul.
Copiii mai mari pot să facă un calendar al copacului, în care pot nota înălţimea, perioada când înfloreşte,
mirosul pe care îl răspândesc florile, forma fructelor etc.
În final, o dată sau de două ori pe an faceţi fotografii copilului împreună cu copacul ,,înfiat’’.
Cu timpul, copacul va deveni un reper important pentru cunoştinţele de botanică ale copilului.
JOC DE ROL
,,ÎN EXCURSIE LA PADURE’’
SCOP:
• Evaluarea cunoştinţelor despre ocrotirea mediului înconjurător;
• Evaluarea unor deprinderi practic-gospodăreşti;
• Activarea interesului şi a plăcerii pentru învăţarea prin joc, dezvoltarea
spiritului de echipă şi de competiţie;
• Formarea şi dezvoltarea unor comportamente civilizate;
SARCINA DIDACTICĂ:
REGULI DE JOC: În drumul prin pădure elevii vor descoperii ,,capcane - surprize’’ şi vor trebui
să facă ce li se cere. –Dacă sarcinile au fost îndeplinite, se vor deplasa mai departe în adâncul pădurii,
până la un alt indiciu. –Echipa ai căror membri greşesc răspunsurile, este penalizată sau va primi un
supliment de ,,muncă’’,iar cea ai căror membri greşesc ştiu să răspundă corect va înainta mai repede pe
traseu, ajungând prima la ,,Cabana Pădurarului’’.
ELEMENTE DE JOC: competiţia, situaţiile surpriză, ghicirea, mişcarea, aplauze, stimulente.
MATERIAL DIDACTIC: cărţi, buline, o trăistuţă, hârtie, ambalaje ouă Kinder, cuib de păsări
natural, coş de nuiele în care se află alimentele, o carte de imagini despre ocrotirea naturii, pături,
casetofon, pubelă pentru resturi alimentare, tacâmuri şi veselă unică folosinţă, recompense.
Prima echipă va purta în piept buline de culoare roşie, iar a doua echipă buline de culoare verde. Se
dă startul şi, căutând, copiii pornesc spre pădure, pe cărarea şerpuită dintre copaci. Ei sunt invitaţi să
observe vegetaţia unor copaci, adăposturile unor animale, un muşuroi de furnici, să culeagă floricele, să
asculte susurul unui pârâiaş ce străbate pădurea, să salveze de la înec o gâză mică ce a căzut în apă, s-o
aşeze uşor pe iarba verde şi moale. Copiii sar apoi peste un pârâiaş, observă cum ,,doctorul pădurii’’ îşi
face datoria şi, deodată, observă cum pe crenguţa unui stejar stă atârnată o trăistuţă. În ea se
descoperă nişte plicuri în care se găsesc bileţele cu anumite sarcini (întrebări la care trebuie să răspundă
):
Echipa 1 : - Cum este solul?
- Cum este iarba?
- Cum este aerul?
Echipa 2 : - Cum sunt copacii?
- Cum sunt păsările?
- Cum este apa din pârâu?
După ce echipele răspund la întrebări (vom lua trăistuţa cu noi ), se consemnează răspunsurile,
vom vorbi de animale şi păsările din pădure, cu ce se hrănesc, ce foloase aduc, câteva curiozităţi, apoi vom
continua traseul până la marginea pădurii pe malul Dunării. Aici într-un cuib de păsărele care a căzut,
probabil dintr-un copac înalt descoperim printr-o mulţime de păsări o mulţime de ouă Kinder (ambalaje).
Deschizând fiecare ou, pe rând, aflăm întrebările:
Echipa 1 : - De ce mor plantele?
- Ce s-ar întâmpla dacă n-ar fi pădurea?
- De ce nu este voie să se defrişeze pădurea?
- De ce trebuie să păstrăm acest loc curat?
Echipa 2 : - Cum este apa Dunării faţă de a pârâului?
- Care sunt cauzele? Ce credeţi că se întâmplă cu peştii?
- Cum este malul Dunării?
- Care sunt cauzele? Ce se întâmplă cu plantele şi vieţuitoarele?
Înaintează echipa care ,,s-a descurcat’’ cel mai bine. Pentru că timpul trece, se propune alerge
uşor unii după alţii pentru a ajunge în poieniţa unde îi aşteaptă nişte surprize plăcute. Nu departe se
vede ,,casa pădurarului’’, o căsuţă din lemn cu flori la ferestre. Odată ajunşi la acest popas, copiii
descoperă în mijlocul poieniţei însorite un coş mare de nuiele. Folosindu-se metoda descoperirii prin
surpriză, din coş se vor scoate bunătăţi cu care copiii se vor ospăta. În continuare au loc discuţii pe
marginea temei ,,Să ocrotim natura!’’. În acest sens, ei îşi vor aduna masa de la picnic şi îşi vor depune
resturile alimentare (pungi, flacoane de plastic, şerveţele şi vesela de unică folosinţă ) într-o pubelă
aflată în apropiere, pe care scrie ,,Păstraţi curăţenia!’’.
Li se prezintă aici o carte cu imagini pregătită anterior, care reprezintă diferite modele de
comportamente. Răsfoind filă cu filă, vor răspunde prin ,,aşa da’’ şi prin ,,aşa nu’’ la întrebarea: ,, - Cum
credeţi că este corect? Şi cum nu ?’’
Echipa 1 : - imaginea reprezintă o fetiţă care udă florile cu stropitoarea;
- oameni care taie şi defrişează copacii;
- un grup de oameni care montează o cantină pentru păsărele într-un copac;
- un grup de copii care aruncă pe apă flacoane de plastic.
Echipa 2 : - un medic veterinar care pansează lăbuţa unui căţel;
- un grup de oameni care plantează pomi şi răsădesc flori;
- un cetăţean care aruncă hârtia jos;
- o fetiţă care omoară gâzele şi calcă în picioare florile.
Se vor consemna răspunsurile după care se totalizează punctele. Echipa câştigătoare va primii
cărţi drept premiu.
CEVA………….
În timpul unei plimbări, conducătorul jocului distribuie fiecărei echipe o foaie de hârtie pe care
sunt notate următoarele întrebări:
Poţi să-mi arăţi:
- Ceva înalt şi drept? - Ceva verde cu galben?
- Ceva încovoiat? - Ceva făcut de mâna omului?
- Ceva strălucitor? - Ceva ce nu-şi găseşte locul în natură?
- Ceva rotund? - Ceva important pentru echilibrul naturii?
- Ceva ascuţit?
Grupul se opreşte pentru 5 minute într-o anumită zonă şi notează răspunsurile, care se citesc apoi cu
voce tare.
JOCURI DIDACTICE PENTRU DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI COMUNICĂRII
1. COCOŞUL ŞI GÂSCA
Sarcina didactică: recunoaşterea păsării, denumirea acesteia, imitarea sunetelor emise,

construirea unei propoziţii simple care să se refere la acţiunea percepută.
Regulile jocului: copiii imită sunetele emise de păsările care apar pe rând la teatrul de păpuşi.
Copilul numit enunţă acţiunea şi o execută împreună cu întreaga grupă.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

Aşezarea copiilor se poate face în semicerc sau ca la vizionările de spectacole pe 4-5 rânduri a
câte 4-5 scaune, astfel încât toţi să aibă scena în faţa ochilor.
Jocul se desfăşoară prin prezentarea pe rând a celor două păsări în cadrul teatrului de păpuşi.
Educatoarea poate motiva sosirea lor. Cu această ocazie se precizează şi denumirea lor, mai ales pentru
gâscă, pasăre mai puţin cunoscută de către copiii de 3-4 ani. După denumirea celor două păsări se pot
face câteva exerciţii de pronunţare corectă a sunetelor prevăzute c şi g. Educatoarea prezintă modul de
articulare: se va urmări ca limba să fie retrasă spre fundul cavităţii bucale.
În cursul jocului vor fi executate cu cele două păsări diferite acţiuni menţionate mai sus. Copilul
solicitat va răspunde indicând ce face pasărea, după care grupa va imita mişcarea şi va pronunţa
onomatopeea corespunzătoare.
OTĂ Copiii care au dificultăţi în pronunţarea consoanelor c-g, vor fi solicitaţi să încerce
articularea, prin poziţia gurii larg deschise, limba ghemuită în fundul cavităţii bucale, în timp ce, cu
degetul mare şi cel arătător îşi palpează, apăsând uşor regiunea superioară a gâtului.
2. FOCUL ŞI VÂNTUL
Sarcina didactică: redarea corectă a unor sunete izolate şi a sunetelor din componenţa unor
cuvinte.
Regulile jocului: copiii reproduc prin mişcări şi onomatopee fenomenele despre care se relatează
în povestirea educatoarei, respectând sensul acesteia.

Copiii vor sta fie pe scăunele, fie pe covor în semicerc.
În introducerea activităţii se vor reactualiza reprezentările despre foc şi vânt, cerându-se
copiilor să reproducă onomatopeele fâşş-fâşş, vâjj-vâjj. În acest scop se vor prezenta pe rând cele două
ilustraţii şi se vor denumi fenomenele : foc şi vânt.
În continuare, educatoarea introduce exerciţiile de pronunţare în contextul unei poveşti simple.
Regula jocului cere copiilor ca atunci când povestea se întrerupe, ei să reproducă sunetele
corespunzătoare fenomenului enunţat în contextul poveştii. De exemplu: „În casă s-a făcut frig. Mama a
pus lemne în sobă şi a aprins focul. Focul făcea...”. Copiii vor imita zgomotul focului. „S-au ars lemnele şi
focul s-a stins, apoi tata a ieşit în curte să aducă altele. Afară era frig şi bătea vântul...”. Copiii vor
reproduce mişcarea vântului, zgomotul produs de acesta (vâj-vâj).
Povestea poate continua sau poate fi reluată într-o altă formă asigurându-se repetarea
pronunţării de către copii a sunetelor corespunzătoare.
În partea a doua a jocului educatoarea imită unul din fenomenele discutate mai sus, iar copiii
formulează propoziţii simple în legătură cu acţiunea percepută: „focul arde” sau „focul face fâşş-fâşş”
(educatoarea şi copiii mimează acţiunea de aprindere a focului) sau „vântul bate” (educatoarea şi copiii
leagănă puternic braţele deasupra capului).
În pronunţarea onomatopeelor care încep cu consoanele f-v, se recomandă articularea exgerat
conturată prin aducerea buzei inferioare sub incisivii superiori.
3. ŞARPELE ŞI ALBINUŢA
Sarcina didactică: pronunţarea corectă a consoanelor s şi z.

Regulile jocului: la semnalul educatoarei, grupul de copii care alcătuieşte şarpele, execută
deplasarea pe un traseu dat imitănd sunetele emise de şarpe. La alt semnal albinele pornesc spre şarpe ca
să-l alunge reproducând zumzăitul acestora.

Educatoarea va amenaja înainte de începerea jocului un cadru care să sugereze o poiană cu flori.
Grupa de copii va fi împărţită în două, o parte dintre ei vor fi albine, iar restul vor alcătui şarpele.
Fiecare din subgrupe va avea un rol prestabilit, eventual marcat. Educatoarea conduce jocul indicând
deplasarea şarpelui, apoi cea a albinelor. Grupul de copii reprezentând şarpele se va deplasa pe traseul
desenat dinainte in linie şerpuită reproducând şuieratul şarpelui: sss.., în timp ce albinele stau într-o
parte a sălii de grupă. La un semnal al educatoareo copiii-albine vor imita zborul şi zumzetul acestora
înaintând spre şarpe. Şarpele se retrage la locul său ferindu-se să nu fie înţepat. Jocul se continuă
schimbându-se rolurile.
În cursul jocului se vor asigura momente de odihnă, având în vedere că alergarea poate să
influenţeze corectitudinea emiterii sunetelor prin modificările în respiraţie. În acelaşi scop se va doza
atent timpul afectat alergării, evitându-se prelungirea acestuia.
În pronunţarea unor onomatopee care încep cu consoanele s-z, se recomandă atragerea atenţiei
asupra locului de articulare, în cazul în care copiii articulează incorect, cu limba ieşită printre dinţi
consoanele s-z. Se recomandă articularea exagerat conturată prin strângerea dinţilor, ca spaţiul deschis
să nu fie mai mare de 1-2 mm, limba va fi plasată jos, în spatele incisivilor inferiori, iar colţurile gurii
puternic trase în părţi.
4.TRENUL ŞI VÂNTUL
Sarina didactică: pronunţarea corectă a consoanelor ş şi j.

Regulile jocului: la semnalul dat de educatoare, un grup de copii execută deplasarea pe un traseu,
imitând trenul. La alt semnal, un alt grup ajunge trenul, reproducând vântul.
Educatoarea va avea înainte de începerea jocului un cadru care să sugereze linia ferată. Grupa de
copii va fi împărţiă în două. Educatoarea conduce jocul indicănd deplasarea trenului ş, ş, ş, (acţiune
însoţită de mişcarea braţelor). A doua grupă de copii aşteaptă semnalul pentru a depăşi trenul, alergând
cu o viteză mai mare, în timp ce pronunţă j, j, j (braţele lateral). Jocul continuă schimbând-se rolurile.
În partea a doua a jocului, acţiunea se amplifică prin prezenţa a patru grupe: albinuţele (z, z, z),
şarpele (s,s), trenul (ş, ş, ş), vântul (j, j, j).
Nu se va scăpa din vedere faptul că, dacă consoanele s-z necesită articularea prin plasarea limbii
în spatele incisivilor inferiori şi colţurile gurii bine trase în părţi; în articularea consoanelor ş-j
dimpotrivă, vârful limbii este inspre palat şi gura rotunjită.
5. SPUNE CUM SE FACE
Sarcina didactică: recunoaşterea animalelor şi reproducerea onomatopeelor corespunzătoare

glasului acestora.
Regulile jocului: la privirea jucăriei sau a imaginii, copilul trebuie să imite glasul animalului
respectiv, iar ceilalţi copii trebuie să-l recunoască şi să-l denumească. La semnalul dat, toţi copiii imită
glasul animalului şi execută mişcări corespunzătoare acestuia.
Material didactic: animale-jucării sau imagini reprezentând câinele, pisica, oaia, calul, găina,
cocoşul, raţa, gâsca, vrabia, albina etc.
Materialul necesar jocului va fi acoperit sau introdus într-un săculeţ (coşuleţ) pentru a crea
surpriza la prezentare şi a da posibilitatea să se perceapă pe rând fiecare animal al cărui glas va trebui
imitat. Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele în jurul mesei cu materialul de joc.
În desfăşurarea jocului, se va asigura o anumită succesiune în prezentarea imaginilor sau a
jucăriilor, începând cu cele al căror glas este mai uşor de pronunţat (pisica) şi terminând cu cele al căror
glas (onomatopee) prezintă oarecare dificultate în reproducere. Se va urmări sistematic ca reproducerea
să se facă la început individual, apoi se va trece la pronunţarea în mod individual cu copiii care întâmpină
dificultăţi în pronunţarea unor sunete.
În complicarea jocului se modifică ordinea acţiunilor. Copiii ascultă onomatopeea (reprodusă de
educatoare, înregistrată pe bandă de magnetofon) apoi aleg animalul al cărui glas l-au auzit şi-l reproduc
individual sau în colectiv, după cum li se cere.
6. SPUNE CE FACE
Sarcina didactică: indicarea acţiunii executate.

Regulile jocului: copilul chemat de educatoare execută mişcarea indicată. La întrebarea „Spune
ce face?” copilul atins pe umăr exprimă verbal acţiunea.
Material didactic: creion, pensulă, măturică, prosop, pieptăne, perie, pahar, lingură, cuburi,
păpuşă, minge etc.

Organizarea grupei de copii se realizează în semicerc pe scăunele. Ţinând seama de cunoştinţele
copiilor intuirea se face integral, selectiv sau nu se face deloc. Pentru executarea acţiunilor necesare
desfăşurării poate să fie invitat un copil mai mare (la început) sau se face apel la toţi copiii din grupă.
Acţiunea jocului cuprinde câteva momente pe care copiii la vor desprinde din desfăşurare:
chemarea unui copil lângă educatoare;
- indicarea unei acţiuni astfel încât să nu fie auzită de ceilalţi copii;
- alegerea de către copil a obiectului necesar acţiunii;
- executarea acţiunii de către copil;
- exprimarea în propoziţii scurte a acţiunii percepute de către copilul atins pe umăr sau numit
de educatoare.
7. AL CUI GLAS ESTE ?
Sarcina didactică: recunoaşterea copiilor din grupă după glas. Formularea corectă a genitivului.
Regulile jocului: copilul indicat de către educatoare printr-un gest, va da semnalul de sculare al
copilului care simulează că doarme. Cel strigat va trebui să numească copilul care l-a trezit.

Copii stau pe scăunele în semicerc. În faţa semicercului se va aşeza la o mică distanţă o masă cu
un scaun la care va sta copilul numit de educatoare (trimis la culcare). El se va aşeza cu spatele la grupă,
cu braţele pe masă, cu capul pe braţe şi va simula că doarme. În acest timp se va face linişte desăvârşită
pentru a se crea condiţii de somn. Educatoarea va trece apoi prin dreptul copiilor (pe la spatele lor) şi va
atinge pe unul din ei. Acesta va spune: „Trezeşte-te..., Mihai...”. Copilul în cauză se va întoarce cu faţa
spre grupă şi va răspunde la întrebarea adresată în cor: „Al cui glas este?”. În răspunsul său copilul va
formula o propoziţie ca: „Este glasul lui Vasilică Popescu”, „Este glasul Ioanei Manolescu” etc.
Se va acorda atenţie în mod special folosirii corecte a genitivului substantivelor proprii feminine,
ţinând seama de tendinţele preşcolarilor de a extinde forma masculină.
8. NE JUCĂM CU BALOANE
Sarcina didactică: recunoaşterea şi denumirea culorilor, formularea corectă a propoziţiei

respectând acordul dintre substantiv şi adjectiv.
Regulile jocului: copiii care au jetoanele de coloarea corespunzătoare balonului prezentat de
educatoare, le vor ridica şi vor preciza culoarea baloanelor cu care se joacă.
Copiii vor căuta alte obiecte de aceeaşi culoare cu a balonului educatoarei şi vor denumi culoarea
acestora.

Copiii vor fi aşezaţi la măsuţele dispuse în careu deschis.
În prima parte a jocului se va urmări ridicarea corectă de către copii a jetonului cu imaginea
balonului de aceeaşi culoare cu culoarea aceluia ridicat de educatoare. Copiii vor denumi culoarea
baloanelor respective. În acest sens educatoarea pune întrebarea „Cu ce baloane ne jucăm?”, iar copiii
răspund: „Ne jucăm cu baloanele roşii” etc. Se vor utiliza şi întrebări adresate în mod individual: „Cu ce
balon te joci?” pentru a determina şi folosirea singularului.
În partea a doua a jocului, educatoarea ridică un anumit balon, iat copiii indicaţi caută pe o masă
special pregătită obiectele sau imaginile acestora de aceeaşi culoare, formulând corect o propoziţie care
să cuprindă atât substantivul cât şi adjectivul corespunzător. Se va insista asupra acordului corect între
substantiv li adjectivul care îl însoţeşte: balon roşu – minge roşie; balon albastru – rochiţă albastră etc.
9. CINE ESTE ŞI CE FACE ?
Sarcina didactică: denumirea corectă a fiinţelor şi a acţiunilor specifice acestora.

Regulile jocului: copiii deschid şi închid ochii la semnalul educatoarei. La întrebarea „Cine este şi
ce face?” copiii răspund pe rând denumind animalul şi precizând de fiecare dată altă acţiune posibilă.
Mobilierul va fi aşezat în formă de careu deschis.
În timp ce copiii stau cu capul aplecat pe masă, educatoarea afişează silueta unui animal. La
semnal copiii privesc ce s-a aflat la flanelograf sau la tablă. Răspunsul copilului întrebat va cuprinde atât
denumirea animalului cât şi a unei acţiuni pe care acesta o poate efectua, de exemplu:
Câinele: 1. latră pisica: 1. mianună
2. muşcă 2. prinde şoareci
3. roade oase 3. zgârie
4. fuge vrăbiuţa: 1. ciripeşte
5. păzeşte casa 2. zboară
Pentru stimularea copiilor să găsească un număr cât mai variat de acţiuni (să utilizeze cât mai
multe verbe), educatoarea le poate sugera acţiunea prin mişcări imitative sau crearea de situaţii-
problemă.
10. CÂND FACEM AŞA ?
Sarcina didactică: determinarea momentului din zi în care se efectuează o anumită acţiune.

Regulile jocului: copiii trebuie să recunoască acţiunea din imaginea la care s-a oprit acul
cadranului şi momentul în care se petrece ea. La întrebarea educatoarei, copilul indicat relatează cele
observate iar ceilalţi copii imită acţiunile caracteristice în succesiunea lor.
Material didactic: un cadran din carton sau placaj (material plastic) – împărţit în două – una din
părţi fiind colorată deschis (eventual un soare deasupra acesteia), iar cealaltă parte fiind de culoare
inchisă. Pe fiecare parte se vor fixa câte trei-patru imagini reprezentând acţiuni efectuate de copii:
pentru dimineaţă: un copil se dă jos din pat; se spală la chiuvetă; serveşte micul dejun, pleacă spre
grădiniţă, se joacă etc.; pentru seară: copilul se dezbracă, copilul face duş, se urcă în pat, doarme. La
mijlocul cadranului este un ac indicator ce poate fi îndreptat spre oricare din imagini.

Pentru a asigura reuşita jocului, se va preciza în introducere semnificaţia cuvintelor utilizate mai
frecvent – respectiv: dimineaţa şi seara. La grupe avansate se pot folosi şi alte adverbe de timp, de
exemplu: la prânz. În desfăşurarea jocului, prin mişcarea acului se vor alterna acţiunile de dimineaţă cu
cele de seară.
11. UNDE S-A OPRIT ROATA ?
Sarcina didactică: diferenţierea şi enunţarea corectă a substantivelor la singular şi la plural

constituind corect propoziţia.
Regulile jocului: copiii trebuie să recunoască imaginea la care s-a oprit roata şi să indice corect
dacă este a unui obiect sau a mai multor obiecte.
Materialul didactic: un disc cu segmente pe care sunt desenate obiecte într-un grup sau într-un
singur exemplar. Pe acest disc este fixat de un ax, un alt disc cu un segment lipsă. Prin învârtirea
acestuia, se descoperă pe rând o singură imagine.

Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele dispuse în semicerc.
În timpul jocului se va acorda atenţia formulării corecte de către copii a propoziţiilor: „Roata s.a
oprit la măr”. În funcţie de nivelul de dezvoltare a grupei se poate cere copiilor să însoţească
substantivele de adjectivul care arată culoarea obiectului din imagine, de exemplu „Roata s-a oprit la
creionul albastru”.
Copiii numiţi vor alege de pe masă un jeton reprezentând un obiect sau mai multe obiecte după
cum indică imaginea de pe disc.
GRUPA MIJLOCIE
12. SĂCULEŢUL FERMECAT
Sarcina didactică: denumirea corectă a obiectului scos din săculeţ, raportarea lui la alte obiecte,
de aceeaşi categorie.
Regulile jocului: copiii la care se opreşte săculeţul la semnalul educatoarei, scot obiectul
(imaginea lui), îl denumesc şi îl aşează la locul potrivit pa masă sau panou.
Materialul didactic: un săculeţ de pânză de dimensiune mică în care se introduc jucării sau alte
obiecte de uz personal ca de exemplu: creion, cretă, cratiţă, batistă, chibrit, şerveţel, prosop, solniţă
etc.

Înainte de începerea jocului educatoarea aşează pe panou sau pe mai multe mese câte un obiect
care să indice criteriul de clasificare a obiectelor găsite de copii în săculeţ. De exemplu: masă pentru
mobilier, o pisică pentru animale, pieptăne pentru obiecte de uz personal. Rochiţă pentru obiecte de
îmbrăcăminte. Se discută cu copiii ce alte obiecte pot fi aşezate alături de cele aflate pe mese în funcţie
de criteriul utilităţii.
În săculeţ vor fi introduse obiecte din categorii diferite. Ele vor fi date copiilor aşezaţi în
semicerc pentru a le trece din mână în mână. La semnalul educatoarei săculeţul se opreşte. Copilul la care
s-a oprit săculeţul trebuie să scoată un singur obiect; îl denumeşte şi-l oferă vecinului cu rugămintea de
a-l aşeza la locul potrivit. Acesta va căuta grupul de obiecte corespunzător şi va motiva aşezarea
efectuată.
13. A SPUS BINE SAU N-A SPUS BINE ?

Sarcina didactică: compararea pronunţării corecte cu cea incorectă, găsirea formei corecte de
pronunţare a cuvintelor auzite.
Regulile jocului: păpuşa (Ţăndărică, Aşchiuţă) va prezenta pe rând câte un obiect şi-l va denumi
pronunţând unele cuvinte corect, iar altele eronat.
Grupa repetă cuvântul în cor atunci când este corect spus, iar atunci când este greşit întrerupe
păpuşa printr-un semnal convenit. Unul din copii va pronunţa forma corectă iar un altul va construi o
propoziţie cu acel cuvânt.
Material didactic: obiecte cunoscute de copii sau imagini ale acestora.

Introducerea în joc se poate realiza prin prezentarea personajului de la teatru de păpuşi in jurul
căruia se poate purta o scurtă discuţie. Educatoarea va supune pe Aşchiuţă unui examen de vorbire
corectă pentru a stabili dacă mai trebuie să înveţe în grădiniţă sau nu. Va descoperi obiectele de pe masă
şi va cere păpuşii să aleagă una dintre ele să spună copiilor cum se numeşte. Apoi educatoarea va interveni
cu întrebarea leit-motiv a jocului – „A spus bine sau n-a spus bine?”. Pe baza comparaţiei cu forma
corectă copiii vor reacţiona repetând forma corectă sau corectând păpuşa, după caz.
14. CINE (CE) FACE AŞA ?
Sarcina didactică: reprezentarea corectă a onomatopeii la acţiunea ilustrată, pronunţarea

onomatopeii în contextul unei propoziţii.
Regulile jocului: copii trebuie să aleagă imaginea corespunzătoare onomatopeii pronunţată de
educatoareşi să răspundă complet. Grupa repetă onomatopeea şi redă prin mişcare acţiunea.
Material didactic: ilustraţii reprezentând: un copil rupe o creangă uscată (prrr), un ceas
deşteptător (sună ţrrr), bunica toarce (fusul sfârâie sfârr) etc.

Educatoarea pronunţă sunetele emise de unul din obiectele sau personajele ilustrate şi pune
întrebarea: „Ce (cine) face aşa?”. Unul din copii se deplasează şi arată imaginea corespunzătoare
onomatopeii, după care răspunde la întrebarea pusă. La semnalul educatoarei toţi copiii imită
onomatopeea. Deoarece consoana r este extrem de dificilă de pronunţat, se va avea în vedere ca sunetul
respectiv să fie articulat prin vibraţii ale vârfului limbii, ridicat în spatele incisivilor superiori, cu
musculatura facială încordată.
15. REPETĂ CE SPUN EU
Sarcina didactică: găsirea unor silabe paronimice.

Regulile jocului: educatoarea va pronunţa o anumită silabă (sau un cuvânt), iar copilul cu care
aceasta dă mâna, trebuie să repete şi să găsească o altă silabă asemnănătoare (sau un alt cuvânt),
diferind doar printr-un singur sunet. Dacă cel solicitat nu răspunde promt, educatoarea trece la un alt
copil.

Se vor pronunţa silabe perechi după cum urmează:
pa-ta ca-ga la-ra

fa-va sa-ca
ma-la şa-ga etc.
Apoi se vor căuta combinaţii de silabe care să aibe un sens:

casa-masa cal-car corn-horn
mere-pere ceaţă-gheaţă varză-barză
aşă-raţă cine-ţine muscă-muşcă
lac-rac vine-şine patru-patu etc.
Atmosfera de joc va fi imprimată prin rapiditatea cu care educatoarea va solicita copiilor
răspunsurile provocând o întrecere pentru găsirea silabei sau cuvântului corespunzător.
16. EU SPUN UNA, TU SPUI MULTE
Sarcina didactică: alegerea corectă a jetonului cu una sau mai multe imagini şi exprimarea
corectă a singularului şi pluralului.
Regulile jocului: copilul chemat de educatoare vine la masa ei, alege un cartonaş şi spune dacă pe
el este reprezentat un element sau mai multe elemente. Copilul care are jetonul cu imaginea mai multor
elemente de acelaşi fel (sau o imagine a obiectului), ridică acel cartonaş sus, repede şi formulează
propoziţia.

Pentru fiecare substantiv propus în joc vor exista două cartonaşe, unul cu un singur element, iar
altul cu două sau mai multe elemente.
Pe rând câte un copil vine la masa educatoarei şi alege un cartonaş. De exemplu, ridicând un
cartonaş cu mai multe elemente copilul spune: „Eu am pe cartonaş multe flori”. Copilul la care se află
cartonaşul cu o singură floare se ridică şi spune: „Eu am cartonaşul cu o singură floare”. Apoi copilul
formulează propoziţia despre floare. Copilul care se află la masa educatoarei trece la plural propoziţia
respectivă.
În partea a doua a jocului educatoarea (sau copiii) spune un cuvânt la singular (sau plural), iar
copiii trebuie să spună acelaşi cuvânt la plural – respectiv la singular.
17. POŞTAŞUL
Sarcina didactică: recunaşterea şi denumirea lucrătorului care foloseşte anumite unelte sau
face anumite produse.
Regulile jocului: copilul care a primit scrisoarea de la poştaş, trebuie să spună de cine a fost
trimisă, orientându-se după imaginile uneltelor sau a produsului din ilustrată. Grupa de copii mimează a
acţiune specifică lucrătorului de la care a primit scrisoarea.

În organizarea jocului se va urmăricrearea atmosferei prin anunţarea şi sosirea poştaşului.
La început educatoarea va utiliza un exemplu cu ajutorul căruia va explica şi demonstra. Astfel, la
întrebarea: „De la cine ai primit scrisoarea?”, copilul poate răspunde: „Eu am primit scrisoarea de la
croitor, deoarece pe ea este desenat acul cu care el coase”, sau: „Eu am primit scrisoarea de la bucătar,
deoarece pe ea este desenat un cozonac pe care-l pregăteşte bucătarul”.
Până când copiii pot formula fraze atât de lungi se pot folosi două sau chiar trei întrebări
consecutive. De exemplu: „De la cine ai primit scrisoarea?” copilul răspunde: „De la croitor”. Urmează cea
de-a doua întrebare: „De unde şti?”. Copilul răspunde: „Fiindcă pe ea este desenat un mosor cu aţă”. A
treia întrebare va fi: „Ce face croitorul cu aţa?”. Copilul precizează: „Croitorul coase cu aţa”.
La grupele cu nivel mai dezvoltat se va putea solicita denumirea uneltei sau a pronumelui de către
un alt copil. După „lectura” scrisorii, grupa va mima dacă se poate, o acţiune specifică profesiunii
respective. Propunerea acţiunii o face la începutul jocului educatoarea, apoi o pot sugera copiii. În cursul
jocului, se va avea grijă ca rolul poştaşului să fie interpretat, pe rând de mai mulţi copii.
18. CARE ESTE CULOAREA TA ?
Sarcina didactică: recunoaşterea şi denumirea culorilor, formularea corectă a propoziţiilor.

Regulile jocului: copilul întrebat de educatoare va trebui să răspundă repede şi corectcare este
culoarea obiectului primit. La semnalul educatoarei: „Care este culoarea ta?” copiii care au obiecte de
aceeaşi culoare trebuie să le aducă la masa educatoarei şi să le grupeze în funcţie de culoare.

Copiii vor fi aşezaţi la măsuţe dispuse în careu deschis.
În prima parte a jocului, copiii denumesc obiectele primite şi precizează culoarea acestora
(„Coşuleţul meu este roşu”, „Panglica mea are culoarea albastră”). Educatoarea va avea grijă să ofere
alternativ un obiect, două şi chiar mai multe obiecte pentru a utiliza adjectivele nu numai la genul
masculin şi feminin ci şi la singular şi plural. Pentru stimularea vorbirii se va putea cere copiilor să
construiască propoziţii despre acelaşi material cum ar fi: „Steguleţele roşii împodobesc casele noastre”.
În partea a doua a jocului, accentul va cădea pe gruparea obiectelor în funcţie de culoare.
19. UNDE AM AŞEZAT JUCĂRIA ?
Sarcina didactică: folosirea corectă a cuvintelor care indică poziţia în spaţiu, compararea
poziţiei obiectelor unele faţă de altele.
Regulile jocului: copiii închid şi deschid ochii la semnal. Ei trebuie să observe ce schimbări de
poziţie a jucăriilor a efectuat conducătorul jocului (educatoarea), iar unul dintre ei să răspundă la
întrebarea acestuia. Un alt copil va modifica poziţia unei jucării din sala de grupă, reproducând aceeaşi
relaţie spaţială.

Copiii sunt aşezaţi la măsuţe aranjate ăn careu deschis.
În desfăşurarea jocului, educatoarea va respecta o anumită gradare în succesiunea modificărilor.
La început va acţiona cu un singur obiect – realizând aşezarea unei jucării sau a alteia pe ceva sau sub
ceva. Ulterior vor putea fi utilizate două jucării deodată.
În complicarea jocului educatoarea poate folosi flanelograful sau o machetă cu personaje din
poveşti cunoscute şi va efectua unele schimbări, solicitând copiilor să le transpună în acţiunea cu
obiectele. De exemplu: să aşeze păpuşa în aceeaşi poziţie cu piticul de pe machetă. Astfel, dacă piticul
stă pe scaun, copilul va aşeza păpuşa tot pe scaun sau dacă piticul se află în spatele scaunului, păpuşa va fi
aşezată în aceeaşi poziţie.
20.DE-A MAGAZINUL CU JUCĂRII
Sarcina didactică: folosirea corectă a formulelor de adesare; descrierea jucăriei preferate

subliniind unele caracteristici ale acesteia.
Regulile jocului: solicitarea jucăriei se face nu prin denumirea ei ci prin descriere şi menţionarea
jocului în care va fi folosită.
Vânzătorul eliberează jucăria numai dacă a fost bine descrisă. El are voie să pună întrebări
referitoare la structura şi caracteristicile jucăriei.
Materialul didactic: rafturi sau mese pentru amenajarea cadrului asemănător unui magazin de
jucării; diverse jucării cunoscute de copii.

Scăunelele pe care se vor aşeza copiii sunt grupate în funcţie de numărul de echipe ce se vor
forma. Fiecare echipă ocupă un grup de scăunele. Scăunelele din fiecare grup vor fi aşezate în semicerc.
În introducere copiii vor vizita „magazinul de jucării” pentru a vedea ce se află în el de vânzare,
pentru a-şi alege jucărille pe care doresc să le cumpere. În funcţie de numărul copiilor educatoarea îi
împarte apoi îm 3-4 echipe şi oragnizează trimiterea pe rând a reprezentanţilor la magazin. Îninţial
educatoarea va interpreta rolul de vânzător pentru a putea orienta mai bine modul în care copiii descriu
jucăria. În acest scop va putea pune întrebări de genul: „Ce părţi are jucăria?”, „Din ce material este
făcută?”, „În ce jocuri vrei s-o foloseşti?”.
În a doua parte a jocului se va renunţa la întrebări pentru a obţine o descriere independentă a
jucăriei.
Înainte de solicitarea jucăriei copiii din fiecare echipă se vor sfătui asupra jucăriei ce urmează a
fi cumpărată şi eventual asupra modului de descriere. Acolo unde nivelul grupei permite, se poate
recomanda ca să se fixeze tema unui joc şi în funcţie de aceasta să se cumpere jucăriile corespunzătoare
din magazin. În acest caz, jocul începe după ce echipele şi-au stabilit fiecare tema.
În cazul în care descrierea jucăriei este necorespunzătoare, cumpărătorul n-o va primi, echipa
respectivă fiind în situaţia de a avea mai puţine jucării la sfârşitul jocului.
În încheiere, fiecare echipă îşi va desfăşura jocurile preferate.
GRUPA MARE
21.CE E BINE, CE E RĂU ?
Sarcina didactică: găsirea greşelilor în pronunţarea unor cuvinte şi enenţarea lor în forma corectă.
Regulile jocului: copiii aplaudă atunci când Aşchiuţă (sau alt personaj) pronunţă corect cuvintele şi îl
corectează atunci când acesta greşeşte.
Se pronunţă un cuvânt greşit, iar cel care a primit mingea, răspunde pronunţând cuvântul corect.
Copiii stau pe scăunele în semicerc. Jocul poate începe cu prezentarea lui Aşchiuţă sau a unui alt personaj
de la teatrul de păpuşi. Acţiunea de corectare a greşelilor va fi motivată prin necesitatea de a-l învăţa pe
Aşchiuţă să pronunţe cuvintele corect.
În desfăşurarea jocului educatoarea va acorda atenţie la început alegerii unor cuvinte mai
cunoscute de copii, apoi altele cu un grad de dificultate mai mare în pronunţare. Se vor face greşeli
– de omisiune a unor sunete:
pâne-pâine cheion-creion
ahăr-zahăr gaben-galben
macaoane-macaroane abastru-albastru
– de înlocuiri de sunete:
mală-mamă
pală-pară
cată-casă
coln-corn
cascaval-caşcaval
laţă-raţă
În cursul jocului se poate complica pe trei căi:

1) prin găsirea unor cuvinte cu un grad de dificultate mai mare în pronunţare: portocală,
portocaliu, zarzavat, pătrunjel, castravete etc.
2) prin prezentarea unor propoziţii cu dezacorduri sau cu alte greşeli de ordin gramatical.
3) prin prezentarea unor propoziţii simple formate din mai multe cuvinte pronunţate greşit.
Se va exersa distingerea după auz a articulaţiilor greşite şi corecte şi cu alte ocazii. Având în
vedere că stigmatismul interdentar reprezintă cea mai frecventă articulare uncorectă a consoanelor (s-z,
ş-j, ce, ci, je, ji, ţ) educatoarea va pronunţa cuvinte care încep cu unul din sunetele amintite în mod
corect sau incorect.
22.CINE SPUNE MAI MULTE CUVINTE ?
Sarcina didactică: alegerea imaginilor corespunzătoare unor cuvinte care încep cu sunetul dat şi
pronunţarea corectă a cuvintelor.
Regulile jocului: la semnalul dat, echipele selectează din imaginile obiectelor primite pe acelea a căror
denumire începe cu sunetul dat. Câştigă echipa care în timupl acordat selectează corect cele mai multe
imagini.
Fiecare echipă formată din 5-6 copii primeşte un coşuleţ cu 20-25 jetoane reprezentând diferite
obiecte cunoscute. Educatoarea va pronunţa un sunet de preferinţă din sunetele mai dificil de pronunţat:
c, g, r, s, ş, ţ, j, v, şi va cere copiilor să aleagă acele imagini care corespund cuvintelor ce încep cu sunetul
respectiv, de pildă s: sanie, sac, sapă, sacoşă, solniţă, scafandru, scaun, scară etc. sau pentr g: gâscă,
guler, gutuie, greblă, grădină, grâu; pentru ş: şarpe, şoşoni, şosete, şorţ, şapcă, şoarece, şopârlă etc.
Copiii au un timp limitat pentru alegerea imaginilor. Pe rând fiecare copil din echipă va fi solicitat
să denumească o imagine din cele alese de echipa din care face parte. Se notează pe echipe numărul
răspunsurilor corecte sau al jetoanelor corect alese. În încheierea jocului se stabileşte echipa
câştigătoare totalizând punctele obţinute de fiecare echipă.
23 .JOCUL SILABELOR
Sarcina didactică: să completeze silaba dată cu alte silabe pentru a obţine un cuvânt. Să alcătuiască
propoziţii cu cuvântul dat şi să despartă apoi toate cuvintele în silabe, menţionând numărul silabelor din
fiecare cuvânt spus.
Regulile jocului: copilul indicat prin intermediul unei baghete va pronunţa silaba enunţată de educatoare
şi o va completa construind un cuvânt. Copiii vor căuta alte cuvinte care să aibă în cuprinsul lor aceeaşi
silabă şi se vor anunţa să le spună.
Material didactic: ilustraţii care să sugereze copiilor diferite cuvinte cu silabele mai frecvent întâlnite
în vorbire, de exemplu:
a) casă, cadă, cană
masă, mazăre, macara
tavă, taburet, taxi
măgar, mălai, mănuşă, mătură
ladă, lamă, lacăt
b) cuvinte care conţin două-trei consoane consecutive:
capră, castană, castel, carte, castravete
creion, cretă, crap, parc, porc, patru , scrisoare, stropitoare.
Copiii vor sta pe scăunele în cerc, lăsând doar un loc pentru educatoare. Educatoarea
organizeazăîn introducere cîteva exerciţii de analiză a structurii unor cuvinte cunoscute, pentru a
familiariza copii cu noţiunea de silabă. După ce educatoarea va da exemple, copiii pot asocia pronunţarea
silabelor cu bătăi ritmice din palme, cu palmele bine întinse oblic, în faţă, pentru ca pauzele necesare să
fie cât mai bine maracte, va începe jocul. Ea pronunţă o silabă din cele mai frecvent întâlnite în structura
cuvintelor: ma, na, la, pa, da, ca etc. şi lasă timp copiilor. Ea se deplasează prin spatele copiilor şi atinge
pe rând copiii cu bagheta punându-i în situaţia de a completa silaba spusă pentru a forma un cuvânt. Nu va
limita copiii în ceea ce priveşte numărul sau structura silabelor. Va putea accepta şi cuvinta care au silaba
în interiorul cuvântului.
În amplificarea jocului, se poate introduce cerinţa de a se formula propoziţii cu cuvinte găsite.
Pentru înviorarea jocului se poate utiliza întrecerea între copii.
24.RĂSPUNDE REPEDE ŞI BINE
Sarcina didactică: găsirea antonimelor unor cuvinte, formularea unor propoziţii cu acestea.
Regulile jocului: fiecare echipă are dreptul să spună, pe rând, 2-3 cuvinte la care cealaltă echipă trebuie
să-i găsească antonimul. Echipele n-au voie să repete un cuvânt care s-a mai spus. Fiecare echipă trebuie
să respecte timpul dat pentru consultare: la sunetul clopoţelului să pună întrebarea sau să dea răspunsul.
Echipa care nu se încadrează în timp sau nu răspunde corect pierde un punct sau un steguleţ din cele ce i-
au fost repartizate la început.
Câştigă echipa care cele mai multe din steguleţele primite.
Material didactic: un clopoţel sau un alt instrument cu care se poate da un semnal auditiv,
steguleţe (câte 20 de fiecare echipă) aşezate într-un vas sau pe un suport.

La începutul jocului copiii vor fi împărţiţi în două echipe, cu un număr egal de membri. Alegerea
unui conducător nu este o cerinţă obligatorie ci rămâne la latitudinea educatoarei, în funcţie de nivelul
dezvoltării copiilor.
Se va insista pe baza unui exemplu sau două asupra însuşirii tehnicii de a adresa o întrebare de
către un grup prin reprezentantul său şi a tehnicii de a se consulta în formularea întrebării şi în alegerea
reprezentantului. Se va urmări respectarea regulii de a nu enunţa de mai multe ori acelaşi cuvânt şi nici
ca aceeaşi copii să fie mereu reprezentanţii echipei (la întrebări şi răspunsuri). Se va stimula spiritul de
creativitate a copiilor în găsirea unor antonime cât mai variate pornind de la aspecte concrete:
dimensiuni, asperitate, intensitate, rapiditate, duritate, temperatură, grutate, culori, ajungând până la
însuşiri morale: harnic-leneş, bun-rău, corect-incorect, ascultător-neascultător, vesel-trist, curajos-
fricos.
Unul din copii sau educatoarea va avea grijă ca la fiecare greşeală să îndepărteze un steguleţ din
colecţia echipei respective. Educatoarea va participa alternativ la o echipă sau la alta în prima parte a
jocului pentru a-i organiza în consultarea reciprocă şi la alegerea reprezentantului. În partea a doua a
jocului va acorda independenţă cât mai mare copiilor în rezolvarea sarcinilor jocului.
În încheiere, se va stabili echipa câştigătoare, care va avea latitudinea să ofere echipei
necâştigătoare un dar de consolare.
25..GĂSEŞTE CUVINTELE POTRIVITE
Sarcina didactică: completarea propoziţiei enunţate de conducătorul jocului cu cuvântul

corespunzător, formularea unor propoziţii în care să se includă în mod logic un cuvânt dat.
Regulile jocului: copilul atins pe umăr cu bagheta, completează cuvântul care lipseşte din
propoziţie, reluând apoi întreaga propoziţie cu un cuvânt dat. Grupa de copii aprobă prin aplauze
răspunsurile corecte.

Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele dispuse în semicerc.
În funcţie de nivelul grupei, educatoarea va formula propoziţii eliptice începând cu cele cărora
copilul trebuie să le adauge fie complementul, fie predicatul, fie atributul, fie subiectul.
Astfel se pot utiliza propoziţii de tipul:
- Merele se culeg din....
- Toamna, copiii merg la ....
- Cireşele....
- Primăvara, pomii....
În genere, copiii pot fi solicitaţi să găsească mai multe cuvinte potrivite pentru aceeaşi
propoziţie.
În partea a doua a jocului pot să fie antrenaţi copiii în calitatea de conducători ai jocului. De
asemenea, se modifică sarcina didactică. Conducătorul jocului spune un cuvânt, iar copiii trebuie să
construiască o propoziţie cu sens în care să fie inclus cuvântul respectiv.
26.CUM ESTE ?
Sarcina didactică: găsirea răspunsului corect.

Regulile jocului: alegerea şi descrierea imaginii de pe cartonaş de către copil se va face la indicaţia
conducătorului jocului. Cel care are cartonaşul ce exprimă inversul se va anunţa foarte repede şi va
răspunde.

Copiii vor primi atâtea cartonaşe câte răspunsuri li se vor cere.
În cursul jocului de conducător va fi interpretat la început de educatoare , iar după însuşirea lor
de către copii. Conducătorul face un semn ca la „jocul tăcerii” prin mişcarea degetului arătător. Copilul
indicat vine la masa educatoarei şi alege un cartonaş, denumeşte succint elementul cu caracteristica lui –
„un coş gol”. Copilul care are imaginea coşului plin o aduce la masă şi spune o propoziţie în care cuprinde
elementul redat cu caracteristica lui: „Coşul plin este greu” sau „Mama aduce acasă un coş plin cu fructe”.
În partea a doua a jocului, educatoarea împarte copiilor jucării având caracteristici diferite: o
păpuşă mare, o păpuşă mică, un tren lung, un tren scurt, o masă rotundă, o masă pătra
27.CUM CIRCULĂM?
Sarcina didactică: traversarea numai prin locurile marcate sau cu circulaţie dirijată; exprimarea corectă
a motivului: găsirea indicatoarelor cerute şi aşezarea lor acolo unde se potrivesc.
Regulile jocului: traversarea străzilor numai la semnalul dat de educatoare şi numai acolo unde
întâlnesc indicatoarele: trecere pietoni (zebre şi semafor). Pe străzile fără indicatoare, copiii trebuie să
treverseze asigurându-se întâi din stânga până la jumătatea şoselei dacă nu vin maşini, apoi din dreapta.

Jocul se va desfăşura în curtea grădiniţei sub formă de întrecere între două echipe. Un copil din
fiecare echipă va fi însoţitorul grupului. Educatoarea va avea rolul poliţistului care va schimba mereu
culorile semaforului pentru a-i face atenţi pe copii la trecere. În partea a doua a activităţii copiii vor veni
şi vor alege indicatoarele după cum le spune educatoarea, le aşează pe şosele - să circule numai la
culoarea verde a semaforului.
În mediul rural, copiii vor fi deprinşi să circule numai pe partea „stângă” pentru observarea
vehiculelor care vin din faţă.
28.GHICEŞTE LA CE M-AM GÂNDIT ?
Sarcina didactică: alcătuirea unei ghicitori prin unificarea tuturor sugestiilor date de un grup de
copii.
Regulile jocului: copiii vor face ghicitori numai despre obiecte sau unelte.
Ghicitoarea trebuie să se refere la părţile componente, forma şi materialul din care sunt făcute
obiectele sau uneltele.
Copilul sau copiii care trebuie să ghicească vor sta în afara clasei în timpul cât se alcătuieşte
ghicitoarea şi vor reveni numai la chemarea educatoarei. Ghicirea se va face numai pe baza descrierii.
Dacă cei întrebaţi nu reuşesc să ghicească au voie să pună grupei întrebarea: „La ce foloseşte”.
Material didactic: imagini reprezentând obiectele despre care ar urma să se alcătuiască
ghicitoarea ca: greblă, cazma, stropitoare, centimetru, foarfece, maşină de cusut, degetar, ac cu aţă,
calapod, ciocan, ferăstrău, rindea etc. Ele se vor folosi numai în cazul unei grupe de copii cu greutăţi în
elaborarea ghicitorul fără ajutorul unui suport intuitiv.
Copiii vor fi aşezaţi pe scăunele în semicerc.
În prima parte a jocului educatoarea va participa împreună cu copiii la compunerea ghicitorilor. Îi
va stimula să-şi spună fiecare părerile cu privire la unealta pusă în discuţie. Apoi va sugera copiilor să
valorifice cele discutate elaborând ghicitoarea. Totodată, se va stabili în comun care din copii va expune
ghicitoarea pentru cel care a fost izolat temporar. După ce se însuşeşte tehnica alcăuirii în comun a
ghicitoarei, copiii sunt împărţiţi în 2-3 echipe şi alcătuiesc în mod independent ghicitori despre obiecte şi
unelte care n-au mai fost discutate în cursul jocului. În această situaţie vor fi trimişi în afara clasei tot
atâţia copii câte echipe au fost stabilite (dacă sunt trei echipe – câte un copil din fiecare echipă).
Educatoarea va urmări toate echipele, va acorda însă ajutor numai atunci când copiii nu reuşesc să se
descurce în grup. Va aprecia în final echipa care a creat cele mai frumoase ghicitori şi care a colaborat în
cele mai bune condiţii. Pentru o mai bună coordonare, fiecare echipă poate să-şi aleagă un conducător.
Jocuri didactice pentru invatamantul prescolar
1.Eu spun una, tu spui multe !

Scopul didactic :insusirea corecta a singularului si pluralului, alcatuirea de propozitii corecte din punct de
vedere gramatical, respectand acordul dintre subiect si predicat.
Obiective operationale : sa gaseasca forma opusa a cuvantului ( a substantivelor enuntate)
- sa separe jetoanele cu un obiect de jetoanele cu mai multe obiecte ;
- sa respecte regulile jocului ;
Sarcina didactica :denumirea corecta a singularului si pluralului unui substantiv si alcatuirea de propozitii cu
acestea
Continutul jocului : Se va imparti grupa in doua echipe dispuse pe scaunele fata in fata. La semnal un copil va
ridica un jeton cu un obiect, cel din fata lui va ridica jetonul opus cu mai multe obiecte. Raspunsul corect va fi
apreciat cu acordarea unei buline.In partea a 2 a a jocului, copiii se vor desprinde de material fiecare spunand un
cuvant ce indica un obiect sau mai multe obiecte ; echipa adversa enunta cuvantul la numarul opus.dupa ce copiii se
obisnuiesc vor insoti substantivele si de un adjectiv : creion albastru-creioane albastre, floare rosie- flori rosii.
Regului institutite :In timp ce un copil ridica un jeton cu un singur obiect, un copil din grupa adversa va ridica
un jeton opus( cu mai multe obiecte).Un alt copil va formula o propozitie cu acel cuvant la singular si la
plural.Raspunsul bun va fi motivat si apreciat cu acordarea unei buline.
Material didactic :jetoane teprezentand substantive la singular si la plural, buline, flanelograf,fise de
evaluare ;
Variante ale jocului :Pentru complicarea jocului substantivele vor fi incluse in propozitie avand grija ca sa se
faca direct acordul intre subiect si predicat.Fiecare propozitie este trecuta la plural.Intrecerea intre echipe va
continua primind cate o bulina pentru fiecare raspuns bun.
2.Unde s-a ascuns furnicuta?

Scopul didactic:
Verificarea cunostinţelor copiilor despre atributele pieselor geometrice;
Dezvoltarea operatiilor gandirii
Obiective operationale:
- să denumească figurile geometrice,
- să identifice poziţii spaţiale;
- să rezolve corect itemii fişei;
- să participe cu plăcere şi interes la activitate;
Sarcina didactica:
-Recunoasterea formelor geometrice şi precizarea aributelor acestora;
-Recunoaşterea şi denumirea poziţiilor spaţiale;
Continutul jocului: Se prezintă invitatul zilei – Furnicutal – care le cere ajutorul copiilor pentru a-o învăţa
formele geometrice.Pe un panou sunt aşezate toate piesele geometrice învăţate. Copii închid ochii, iar educatoarea
aşează furnicuta lângă o piesă geometrică. Apoi deschid ochii iar educatoarea întreabă: Unde s-a ascuns furnicuta?.
Copiii răspund precizând piesa geometrică şi atributele ei.
Reguli institutite: La solicitarea educatoarei copiii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună unde s-a
ascuns furnicuta, ce figură geometrică se află în acel loc şi care sunt atributele acesteia. Dacă raspunsul este
corect, copilul va primi drept recompensă un stimulent în formă de furnicuta;
Material didactic:furnicuta.piese geometrice, stimulente
Variante ale jocului: Educatoarea aşează piese geometrice în diferite locuri din grupă. La întrebarea
educatoarei : Unde sunt aşezate cercurile?, copiii enumeră locurile unde sunt aşezate acele piese: Cercurile sunt pe
masă / sub scaun / lângă furnicuta.
3. A cata albinuta a zburat?

Scopul didactic:
-folosirea corectă a numeralelor cardinale şi ordinale;
-cunoaşterea locului fiecărui număr în şirul numeric;
-verificarea cunoştinţelor despre zilele săptămânii.
Obiective operationale:
- să identifice lipsa unui obiect (imagine) dintr-un şir format, să-l denumească utilizând numeralul ordinal
corespunzător respectând acordul verbal între numeral şi substantivul care-l însoţeşte;
- să stabilească vecinii numerelor naturale în şirul numeric 1-10.
Sarcina didactica:
-identificarea locului rămas liber şi denumirea lui prin intermediul numeralului ordinal.
Continutul jocului:
Copii sunt aşezaţi la măsuţele aranjate în formă de careu, iar în faţa lor este aşezat suportul cu 10 albine.
Educatoarea le cere copiilor să închidă ochii atunci când aud bâzâitul albinei. La semnal, deschid ochii şi spun a câta
albină a zburat şi ce albină urmează după ea. Apoi este ridicat jetonul cu cifra corespunzătoare locului elementului
luat. Dacă răspunsul copilului este corect, toţi copiii iau albinuţa respectivă de pe suport pentru a imita zborul ei.Ex.A
cata albinuta a zburat?/ A zburat a saptea albinuta, iar dupa ea urmeaza a opta albinuta.
Reguli instituite:
Copii închid şi deschid ochii când aud bâzâitul unei albinuţe. Toţi copii trebuie să ia aceiaşi albinuţă din şirul lor ca
cea luată de educatoare şi să spună a câta albinuţă a zburat. Dacă răspunsul este corect toţi copii se joacă cu
albinuţele imitând zborul lor.
Elemente de joc: închiderea şi deschiderea ochilor, imitarea zborului albinuţelor.
Material didactic: o imagine pe care sunt poziţionate cele 10 albine pentru fiecare copil şi pentru educatoare,
stimulente albinuţe.
Variante ale jocului:
Educatoarea enumeră zilele săptămânii şi de fiecare dată lipseşte din enumerare o zi. Copii descoperă ziua care
lipseşte şi precizează locul ei în cadrul zilelor săptămânii. În ultima parte a jocului, vor fi aduşi cinci copii în faţa
grupei care se vor prezenta, apoi unul se va ascunde. Copiii trebuie să ghicească cine lipseşte, al câtelea era în şir şi
între care copii era aşezat.
JOCURI DIDACTICE PENTRU SCOLARII MICI (CLS I ) SI PRESCOLARI
Jocul “ Sa face cunostinta,,

Scopul:
• Facilitarea cunoasterii intre membrii grupei si ,, destinderea’’ atmosferei in perioada de
adaptare a copiilor cu noul mediu, cel al gradinitei sau al scolii.
• Incurajarea copiilor sa participe activ la joc, sa-si depasasca dificultatile si sa fie deschisi la
schimbari.
Sarcina jocului:
Autoprezentarea si respectarea sunetului initial in alegerea cuvantului care denumeste obiectul
cumparat.
Regulile jocului:
Copilul care raspunde trebuie sa spuna numele tuturor colegilor care au raspuns inaintea lui..
Elemente de joc
Fiecare raspuns corect va fi rasplatit cu aplauze
Cei care gresesc sunt ajutati de educatoare.
Desfasurarea jocului
Participantii sunt asezati in cerc. Educatoarea isi spune numele si adauga ca vrea sa cumpere un obiect al
carui nume incepe cu primul sunet al numelui sau: ,,Eu sunt Tincuta si vreu sa cumpar un trandafir ‘’. Jocul
se desfasoara in sensul acelor de ceasornic. Fiecare copil se prezinta , anunta ce doreste sa cumpere
pentru el si va fi atat de amabil incat sa cumpere si obiectul pentru cei dinaintea sa , mentionandu-le
numele si ce doresc sa cumpere.
Ex ,, Eu sunt Tincuta si vreu sa cumpar un trandafir si un ananas pentru Alexandru’’
Varianta
Copiii stau in cerc . Un copil spune ,,Am plecat la gradinita si mi-am pus in saculet o papusica.....’’,
urmatorul spune: ,, o papusica si un prosopel...’’,urmatorul trebuie sa puna in saculet un obiect nou, dar sa
nu uite sa mentioneze obiectele puse in saculet de cei dinaintea lui.
In momentul cand un copil uita sa mentioneze un obiect , iese din cerc si jocul continua fara el.
Joc didactic ,,Agentul de circulatie’’
Scopul:
Cunoasterea semnelor de circulatie si a semnificatiilor acestora
Sarcina :
Sa recunoasca semnele agentului de circulatie si sa actioneze conform acestora.
Desfasurarea jocului: (jocul se va desfasura pe terenul de joc )
Pe terenul de joc sunt marcate 2 linii paralele la distanta de 3-4 metrii intre ele, reprezentand ,,strada ‘’.
De o parte si de alta a strazii sunt
,, trotuarele’’.Copiii sunt ,, pietonii’’.
In mijlocul strazii, in picioare ,pe un scaunel, sta un copil ,, agentul de circulatie’’ care are in mana 2
stegulete: unul rosu si unul verde. Cand ,,agentul de circulatie’’ ridica steguletul verde copiii pot circula
liber de pe un trotuar pe celalalt, taversand strada, de indata ce ,,agentul de circulatie’’ lasa steguletul
verde, copiii se vor grabi sa se refugieze pe trotuare.
Dupa ce ,,agentul de circulatie’’a lasat , incet, steguletul verde , el ridica repede pe cel rosu.
Din momentul care steguletul rosu este ridicat nici un copil nu mai are voie sa traverseze.Copiii care
traverseaza cand steguletul rosu e ridicat vor primi amenda.
Jocul continua apoi cu un alt,, agent de circulatie’’.
Varianta:
De aceasta data, copiiii sunt impartiti in 2 grupe: unii,, pietoni’’ iar ceilalti,, vehicule’’ . ,,Vehiculele’’ se
deosebesc de ,,pietoni ‘’ printr-un semn distinctiv, de exemplu, un disc de carton pe care e desenat un
automobil, o bicicleta.
In mijlocul strazii , de la un trotuar la altul , este marcat , prin 2 linii paralele , locul unde,, pietonii’’ pot
traversa.
In centrul acestor portiuni, in picioare, pe scaunel , sta ,,agentul de circulatie’’ . El conduce circulatia prin
ridicarea laterala a bratelor.
Jocul didactic”Ce face mama?”are ca sarcină didactică recunoaşterea, denumirea şi descoperirea

acţiunilor prezentate în ilustraţii,care înfăţişează diferite ocupaţii ale mamei.Regulile jocului precizează
că plicul în care este câte o ilustraţie,este dat din mână în mână de la un copil la altul până ce se aude
semnalul:Stop”.Copilul la care s-a oprit plicul,în momentul semnalului,îl deschide,arată celorlalţi ilustraţia
găsită în plic,apoi o descrie.
Jocul, ca atare, nu reclamă o participare suficient de activă din partea copiilor; elementul de joc,trecerea
plicului din mână în mână nu are darul
să-i mobilizeze în vederea realizării sarcinii didactice.
Pentru a fi mai atractiv , atat pentru scolari si prescolari, pentru a le capta mai mult atentia , in
locul plicului cu imagini eu am folosit imagini pe calculator, astfel introducand ca , mijloace si materiale
moderne in procesul instructiv-educativ, calculatorul.
Acest joc l-am folosit in cadrul lectiei de comunicare cu tema Meseria-bratara de aur, pe care am
desfasurat-o cu elevii clasei I.
Lucrand si cu prescolarii (1990-2000), am desfasurat acest joc in cadrul activitatii de dezvoltare
a limbajului cu tema Despre meserii.
Jocul poate fi folosit atat la scolari cat si la prescolari si chiar la o activitate desfasurata
impreuna.
Un alt joc care poate fi folosit atat in cadrul activitatilor cu prescolarii cat si cu scolarii mici (cls
I ) este jocul didactic matematic “Asaza obiectul la locul indicat’’.
Sarcina didactica este de a observa pozitia obiectelor unul fata de altul si de a folosi termenii
corespunzatori pentru a aprecia distantele intre ele: aproape, mai aproape, departe, cel mai indepartatat
si a pozitiei unui obiect fata de altul: in fata, in spate, la dreapta, la stanga, sus, jos, inainte, inapoi.
Scopul jocului : formarea deprinderii de a stabili pozitia unui obiect in raport cu un altul;
dezvoltarea capacitatii copiilor de a aprecia distantele intre obiecte.
Descrierea succinta a jocului -conducatorul jocului, in speta cadrul didactic, cere copiilor sa
execute comenzi date si pentru fiecare comanda executata corect i se ofera copilului cate o bila rosie.
- Ex: Papusa jos, iar catelul sus!
Jocuri
1. “Cine ia mai repede mingea?”

Jocul se desfăşoară între 2 echipe egale numeric. În centrul lui se trasează prin 2 linii paralele o fâşie de 2
m lăţime. Pe fiecare latruă a fâşiei centrale se aşează spate în spate câte o echipă A şi B. La mijlocul laturii
mici a terenului se află câte o minge. La semnalul educatoarei, copiii fiecărei echipe aleargă spre marginea
proprie. Cel care reuşeşte să intre în posesia mingii câştigă un punct. Educatoarea notează punctele, copiii se
întorc la start şi se aşteaptă din nou semnalul de plecare. Se repetă de mai mult ori. Câştigă echipa care
obţine punctajul maxim.
2. « Vrăbiuţele »
Vrăbiuţele stau adunate într-un cerc desenat de educatoare pe sol. O fetiţă stă într-un colţ şi se face că
doarme. La semnalul eudcatoarei, « v răbiuţele » sar uşor pe vârfuri ca ea, ciripind. Fetiţa se trezeşte, se
ridică în picioare, sde uită cu mâinile la ochi. Vrăbiuţele se sperie şi aleargă la un punct fix. Jocul se repetă
de mai multe ori.
3. « Puişori, veniţi la mine ! »

Copiii se aşează pe scăunelele care se află pe lângă un perete. Educatoarea spune : « Puişori, veniţi la mine !
Copiii aleargă, iar educatoarea îi prinde cu mâinile întinse şi spune : « aţi sosit, acum alergaţi înapoi. » Copiii
aleargă spre scaunele lor şi se aşează. După ce toţi se liniştesc şi se odihnesc puţin, educatoarea îi cheamă
din nou.
4. « Găseşte-ţi perechea ! »
Copiii se aşează pe perechi, faţă în faţă, pe circumferinţa unui cerc desenat pe sol. La primul semnal de
începere al educatoarei, jucătorii din afară aleargă în jurul cercului, la al doile semnal vor trebui să revină la
locul de plecare. După fiecare alergare se schimbă rolurile. Se penalizează jucătorul care greşeşte locul.
Câştigă echipa care are mai puţine penalizări.
5. « Paznicul orb »
Copiii formează un cerc mare iar educatoarea alege un copil, care este «paznic », îl leagă la ochi cu o basma.
El stă în mijlocul cercului unde are voie să se mişte liber. Copiii care formează cercul capătă câte un număr,
de la 1 la 10, după câţi copii sunt. « Paznicul » strigă două numere deodată, de exemplu 1 si 4. Purtătorii
acestor numere trebuie să schimbe locurile între ei prin mijlocul cercului, în timp ce paznicul încearcă să-l
atingă sau să-l prindă pe unul dintre ei. Dacă reuşeşte, schimbă locul cu copilul atins, dacă nu, jocul continuă în
aceeaşi formaţie. După trei încercări nereuşite, trece alt copil în cerc, iar paznicul neîndemânatic primeşte o
pedeapsă hazlie.
6. « Mingea deasupra »
Copiii sunt împărţiţi în două echipe şi stau în coloană câte unul. Primul jucător din fiecare echipă are o
minge. La semnalul dat de educatoare, copilul din faţă ridică mingea deasupra capului şi cu braţele întinse în
sus, trece mingea copilului din spate, care, la rândul său o transmite mai departe, pâna ce mingea ajunge la
ultimul copil. Când mingea a ajuns la acesta, el aleargă cu ea în faţa şirului, procedând la fel. Echipa al cărei
prim jucător revine cel dintâi la locul său este câştigătoare. Dacă un jucător scapă mingea, el trebuie să o
ridice, să revină la locul său şi să continue jocul.
7 . « Rândunica fără cuib »

Educatoarea deseneaza pe sol un cerc mare pe marginea căruia stau copiii la egală distanţă unul de altul.
Fiecare copil îşi desenează în jurul său un cerc mic(cuibul).
Unul dintre copii stă în mijlocul cercului mare (rândunica). Toţi ceilalţi copii stau în cuibul lor. La semnalul
educatoarei ,,zburaţi”, rîndunelele îşi schimbă cuiburile între ele. Rândunica din mijloc care nu are cuib,
urmăreşte şi ea să ocupe un cuib. Cel ce rămâne fără cuib trece în mijlocul cercului mare. Jocul se repetă.
8.« Copiii harnici »
Se organizează cu toată grupa, care este aşezată în jurul unui cerc mare.Cercul se trasează cu creta
pe sol, iar pe linia lui se vor aşeza cuburile. Mijlocul cercului va reprezenta nisipul.La comanda
educatoarei,,strângem jucăriile” toţi copiii sar deodata în cercul
mare, fiecare lângă un cub, cu faţa spre el, se ghemuiesc, ridică cubul şi-l transportă spre un colţ al clasei,
dinainte fixat.La comanda educatoarei,,construim cercul” copiii iau fiecare un cub şi-l transportă pe linia
cercului. Jocul se repetă. Se insistă pe săritura corecta pe ambele picioare, executată la comandă.
9. « Vulpe, dormi ? »
Într-o parte a clasei se stabileŞte căsuţa iepuraşilor iar în cealaltă casa vulpii.Un copil va fi vulpea, care
stă în culcuşul ei, restul vor fi iepurasii. Se delimitează căsuţele prin două linii.La semnalul de
începere,,,iepuraşii” ies din căsută imitând săritura iepuraşilor şi se duc la linia ce marchează culcuşul
vulpii,unde se opresc şi strigă:
,,Vulpea somnoroasă
S-a închis în casă.”
Vulpea se trezeşte,aleargă dupa iepuraşii care se întorc cât de repede pot la casuţele lor. Iepuraşul prins
este dus în casuţa vulpii şi va fi eliberat când va prinde alt copil. În timpul jocului mai multi copii vor fi în rolul
de vulpe.
10. « Pisica şi pisoii »

La început, educatoarea deţine rolul pisicii şi stă pe un scaun în mijlocul grupei.Copiii, adică ,,pisoii” stau
ghemuiţi în jurul ei. ,,Pisica” închide ochii, timp în care ,,pisoii” aleargă liber împrejur. Când se trezeşte,
,,pisica” strigă: ,,miau,miau”. La acest semnal, toţi ,,pisoii” se
adună împrejurul ei.,,Pisoii” au voie să alerge prin sala de grupă doar atât cât doarme pisica. După învaţarea
jocului, rolul pisicii poate fi deţinut de unul dintre copii.
11. « Pisica la pândă »

Copiii sunt împărţiţi în 2 grupe, una reprezentând „pisicile”, cealaltă „şoriceii”. Pisicile sunt aşezate pe
genunchi şi palme, în spatele liniei de plecare. La 5-6 m, „şoriceii” merg ţinându-se de mână pe un cerc
cântând:
„Cand pisica nu-i acasă
Şoarecii joacă pe masă
De ea poţi să te fereşti
Dacă ştii s-o păcăleşti.”
În timp ce „pisicile” se îndreaptă spre ei în patru labe sau pe genunchi şi palme, „şoriceii” rostesc ultimul
vers, iar „pisicile” se ridică în picioare şi caută să prindă un şoricel care să le ia locul. Jocul continuă.
12. « Tunelul acrobaţilor »

Copiii se împart în 3-4 grupe, aşezaţi în şir, unul câte unul, formând un tunel prin depărtarea picioarelor.
La semnal ultimul din şir se culcă facial şi încearcă să strabată tunelul prin târâre pe antebraţe şi genunchi.
Primul care a ajuns în faţa tunelului este evidenţiat şi echipa primeşte un punct, el rămânând în faţa şirului.
La semnal, următorul din coada şirului pleacă în tunel.
13. « Vrăbiuţele la mâncare »

Copiii se împart în 3-4 grupe, aşezaţi în şir, unul câte unul, formând un tunel prin depărtarea picioarelor.
La semnal ultimul din şir se culcă facial şi încearca să strabată tunelul prin târâre pe antebraţe şi genunchi.
Primul care a ajuns în faţa tunelului este evidenţiat şi echipa primeşte un punct, el rămânând în faţa şirului.
La semnal, următorul din coada şirului pleacă în tunel.
14. « Pe furiş printre tufe »

Se împarte grupa în două echipe, egale ca număr aşezate pe două coloane, înapoia liniei de plecare. În faţa
fiecărei echipe se află câte două tufe (imaginar din hârtie creponată aplicată pe sârmă, sau măsuţe).
La semnalul educatoarei , primii din fiecare echipă, din culcat înainte , execută târârea pe sub tufe. Când
ajung la capătul tufelor, se întorc prin alergare la echipe, îi ating pe următorii, apoi se aşează la coada şirului
propriu şi jocul continuă până ce execută toţi copiii.
15. « Mingea peste râu »

Grupa de copiii se împarte în două şi se aliniază pe două rânduri. Vor forma echipa mingilor galbene şi
echipa mingilor roz. Printr-o fâşie de hârtie creponată aşezată pe teren, se marchează râul. Coloanele se
aşează în spatele râului.
Primul copil din fiecare coloană are o minge în mână. La semnalul educatoarei primii copiii trebuie să sară
peste apă (cu mingea în mână) şi de pe malul celălalt se întorc şi aruncă mingea următorilor doi din rândurile
respective. Aceştia prind mingea, sar peste râu şi arunca mingea următorilor.
După ce jocul a fost explicat şi demonstrat se dă semnalul de începere a competiţiei.
Câştigă echipa care termină prima şi a scăpat de cele mai puţine ori mingea.
16. « Mingea peste sfoară »

Copii aşezaţi pe două rânduri faţă-n faţă având între ei o sfoară aruncă mingea în zig-zag de la unul la
altul încercând să nu atingă sfoara cu mingea.
17. « Curajoşii »
Elevii sunt împărţiţi în 2-3 echipe aşezate pe şiruri în dreptul scării fixe.În faţa fiecărui şir se aşează
câte o bancă de gimnastică.La semnal, primii din fiecare şir escaladează banca, aleargă şi se caţără pe scară
până la un punct fix, coboară, predând ştafeta următorului prin atingere, trecând apoi la coada şirului.
Câştigă echipa care a executat corect căţărarea şi escaladarea, a terminat prima, jucătorii fiind aliniaţi şi
disciplinaţi.
18. “ Coşuleţul”
Jucătorii se organizează pe două echipe egale ca număr.Fiecare echipă se aşează pe trei şiruri.Jucătorii din
mijloc se ghemuiesc şi îşi apucă cu mâinile genunchii.Cei doi copii din margine ridică cu ambele mâini (sau cu o
mână) unul de braţul stâng, celălalt de braţul drept jucătorul care s-a ghemuit.Jucătorii aşteaptă pregătiţi
pentru comandă.La semnal, pornesc transportându-l pe cel din mijloc, ocolesc punctual de întoarcere (care a
fost fixat de la început cu creta sau o minge medicinală) şi se întorc la coada şirului lor,pornind altă grupă de
elevi. Câştigă echipa care termină prima traseul.
19. “Ştafetă cu transport de persoane”

Se împarte efectivul clasei în 2-3 echipe egale ca număr.Patru copii
din fiecare echipă vor fi transportatorii iar ceilalţi călătorii.
Un copil va fi transportat pe o distanţă de 8-10 metri după următorul procedeu:doi apucă cu ambele mâini
câte un picior, ceilalţi doi apucă cu ambele mâini pe sub axilă.
La semnal, se deplasează pe distanţa stabilită, la întoarcere copilul transportat rămânând în poziţia iniţială,
doar transportatorii schimbând directia
Câştigă echipa care termină prima traseul
20. “Ştafetă cu transport de mingi”

Jucătorii sunt împărţiţi în 2-3 echipe aşezate pe şiruri.În faţa fiecărui şir se aşează câte o minge
medicinală.La semnal,primii copii din şir apucă mingea cu două mâini,o aşează pe cap ţinând-o cu ambele mâini,
merg până la un punct fix,apoi, la întoarcere, vin în alergare cu mingea ţinută sub braţul drept, predau mingea
şi trec la coada şirului. Câştigă echipa care termină prima traseul.
JOCURI DIDACTICE
GRUPA MICĂ
1.) CU CE NE JUCĂM?
SCOP:
• Exersarea pronunţării corecte a unor consoane (r, ş, ţ, v, j) integrate în cuvinte;
• Formarea deprinderii de a se exprima corect în propoziţii simple şi dezvoltate;
1. să pronunţe corect denumirile unor jucării din sala de grupă;
2. să se exprime în propoziţii formulate corect gramatical;
3. să efectueze diferite acţiuni specifice jocului cu o anumită jucărie.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Pronunţarea corectă a denumirii unor jucării din grupă.
REGULI DE JOC:
• La solicitarea educatoarei „Cu ce ne jucăm?”, un copil va alege o jucărie şi o va denumi.
• Toţi copiii vor repeta denumirea jucăriei, apoi vor mima acţiunea de a se juca.
ELEMENTE DE JOC:mişcarea, imitarea unor acţiuni.
MATERIAL DIDACTIC: jucării din sala de grupă.
Copiii sunt aşezaţi în semicerc, având în faţa lor jucăriile. La întrebarea educatoarei „Cu ce ne jucăm?”
un copil numit de ea va veni, va alege o jucărie şi o va denumi. Se solicită formularea răspunsurilor printr-
o propoziţie completă.
Exemplu: „Noi ne jucăm cu maşinuţa”. Toţi copiii vor repeta denumirea jucăriei şi vor imita mersul cu
maşina, reproducând sunetul claxonului” ti, ti, tiii...”
VARIANTĂ:
Educatoarea va imita mersul unui tren şi va întreba copiii: „Cu ce credeţi că mă joc?” După ce copiii vor
recunoaşte şi vor denumi jucăria, se vor aşeza în rând ţinându-se unul de altul pentru a forma un tren.Se
vor deplasa apoi prin clasă imitând mersul trenului şi sunetul specific: „u, u, u....”
2.) CE ESTE ŞI LA CE FOLOSEŞTE?
SCOP:
Consolidarea deprinderii de a se exprima corect în propoziţii simple sau dezvoltate;
• Formarea capacităţii de a recunoaşte şi denumi obiecte şi fiinţe ( substantive comune simple);

• Valorificarea cunoştinţelor acumulate în situaţii noi
1. să denumească obiecte sau imaginile unor obiecte;
2. să alcătuiască propoziţii simple cu cuvântul denumit;
3. să precizeze utilitatea obiectului ales.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Recunoaşterea şi denumirea unor obiecte şi precizarea utilităţii acestora.
REGULI DE JOC:
• La întrebarea educatoarei „Ce este?”, copilul va numi obiectul;
• La întrebarea „La ce foloseşte?”, copilul va preciza utilitatea acestuia;
• Răspunsurile trebuie formulate în propoziţii.
ELEMENTE DE JOC: mânuirea obiectelor, mimarea unor acţiuni, aplauze.
MATERIAL DIDACTIC: Jucării sau imagini cu obiecte din mediul înconjurător în funcţie de tema dorită
( obiecte de uz personal, veselă, îmbrăcăminte etc.).
Jocul se poate desfăşura la diferite colţuri, amenajate în funcţie de tema şi conţinutul ales.
Exemplu: Pentru obiecte de uz personal jucăriile pot fi amplasate la colţul „gospodinei”, pentru obiecte de
veselă se va amenaja o masă festivă etc.
Un copil alege o jucărie, iar la întrebarea educatoarei: „Ce este?”, o va denumi. Educatoarea întreabă: „La
ce foloseşte?”, iar copilul trebuie să spună care este utilitatea ei. Răspunsurile trebuie formulate în
propoziţii simple sau dezvoltate. Răspunsurile corecte sunt aplaudate şi recompensate.
VARIANTĂ:
Educatoarea va mima o acţiune specifică, iar copiii vor fi stimulaţi să indice obiectul folosit şi să
denumească acţiunea într-o singură propoziţie.
Exemplu: Când educatoarea mimează spălatul pe dinţi, copiii spun: „Ne spălăm pe dinţi cu periuţa”.
3.) NE JUCĂM CU STEGULEŢE
SCOP:
• Formarea capacităţii de a recunoaşte şi denumi culorile: roşu, galben, albastru, verde;
• Formarea deprinderii de a se exprima corect în propoziţii, respectând acordul între
substantiv şi adjectiv;
• Formarea deprinderii de a pronunţa corect sunetele limbii române.
1. să recunoască şi să pronunţe corect numele celor patru culori;
2. să formuleze propoziţii în care se respectă acordul substantiv-adjectiv.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Recunoaşterea culorii şi realizarea acordului între substantiv şi adjectiv.
REGULI DE JOC:
• La semnalul educatoarei copiii ridică steguleţul de aceeaşi culoare cu cel arătat de ea.
• Răspunde numai copilul solicitat.
• Copiii potrivesc căsuţei lor steguleţul de aceeaşi culoare.
• Răspunsurile corecte sunt aplaudate.
ELEMENTE DE JOC: acţiunea cu obiectele, aplauze.
MATERIAL DIDACTIC: steguleţe de patru culori, jucării care au aceleaşi culori, căsuţe sau imagini cu
căsuţe din cele patru culori.
Educatoarea şi copiii au pe masă câte 4 steguleţe de 4 culori.
Educatoarea ridică un steguleţ şi spune copiilor: „Ridicaţi şi voi un steguleţ de aceeaşi culoare cu al meu”,
„Ce steguleţ aţi ridicat?”
Copiii răspund: „Eu am ridicat steguleţul roşu pentru că şi steguleţul dvs. Este roşu.”
VARIANTA 1.
Educatoarea arată o jucărie, iar copiii ridică steguleţul care are aceeaşi culoare cu jucăria, motivând
„Mingea este roşie şi eu am ridicat steguleţul roşu”.
VARIANTA 2.
Educatoarea denumeşte o culoare, iar copiii ridică steguleţul cu culoarea precizată.
VARIANTA 3.
Copiii primesc o căsuţă de jucărie sau o imagine cu o căsuţă de o anumită culoare. Ei au sarcina de a alege
steguleţul potrivit culorii căsuţei, motivând alegerea: „La căsuţa albastră am pus steguleţul albastru”,
„Toate căsuţele galbene au steguleţe galbene.” „Am luat steguleţul albastru pentru că am o căsuţă
albastră.”
4.) SĂ AŞEZĂM JUCĂRIILE
SCOP:
• Formarea capacităţii de a distinge sunetele ce compun cuvinte simple şi de a le pronunţa corect;
• Formarea capacităţii de a utiliza corect prepoziţiile „în” şi „pe” corespunzătoare unor poziţii
spaţiale.
1. Să denumească jucăria aleasă;
Să denumească locul ei în sala de grupă, folosind corect prepoziţiile: în şi pe;
2. Să formuleze propoziţii simple sau dezvoltate corecte din punct de vedere gramatical.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Recunoaşterea şi denumirea corectă a jucăriilor, precum şi a locului unde vor fi
aşezate în grupă.
REGULI DE JOC:
• După ce denumesc jucăria, copiii stabilesc locul ei în sala de grupă;
ELEMENTE DE JOC: mişcarea, ghicirea, aplauze.
MATERIAL: jucării, o cutie mare.
Copiii vor fi lăsaţi să aleagă din cutie o jucărie pe care o vor denumi şi o vor aşeza în locul ei,
verbalizând acţiunea.
Exemplu: „Eu am luat o cutie şi o aşez în coş.”
„Eu am luat un iepuraş şi îl aşez pe raft.”
Jocul se va desfăşura până ce toate jucăriile vor fi aşezate la locul lor.
VARIANTĂ:
Copiii merg împreună cu educatoarea la locurile unde au aşezat jucăriile. Educatoarea va întreba „Ce
jucării am aşezat în ordine pe raft ?” sau „Ce jucării am aşezat frumos pe masă?” Copiii vor enumera
jucăriile pe care le-au aşezat în locurile alese. Se va urmări pronunţarea corectă a cuvintelor. La sfârşit
vor fi lăsaţi să se joace la sectorul dorit cu jucăriile preferate.
5.) RECUNOAŞTE PERSONAJUL
SCOP:
• Verificarea cunoştinţelor copiilor despre personajele din poveştile cunoscute;
• Formarea deprinderii de a se exprima corect şi coerent.
1. să identifice personajele găsite în cutia cu poveşti;
2. să asocieze personajele cu cadrul de poveste adecvat;
3. să recunoască personajele după replica audiată la casetofon;
4. să redea replici scurte ale personajelor din poveştile cunoscute;
5. să recunoască titlul unei poveşti după un fragment audiat.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Recunoaşterea personajelor din poveştile cunoscute şi plasarea lor la cadrul de
poveste corespunzător.
REGULILE JOCULUI:
• La cererea unei păpuşi- marionetă copiii vor alege un personaj din poveste, îi vor
spune numele şi îi vor asocia cadrul potrivit;
• Copiii ascultă la casetofon replica unui personaj, îl recunosc şi îl denumesc.
ELEMENTE DE JOC: mişcarea personajelor, păpuşa marionetă, ghicirea.
MATERIAL DIDACTIC: siluete, cadru de poveste, păpuşa- marionetă, casetofon.
Păpuşa-marionetă aduce copiii în lumea poveştilor. Prin versurile:Hai, te rog pofteşte
Personajul îl alege
În poveste-l potriveşte,
Păpuşa îi îndeamnă să aleagă o siluetă a unui personaj. După ce spun despre ce personaj este vorba îl vor
aşeza pe panou, la cadrul de poveste adecvat. Copiii trebuie să dea replici scurte din poveştile din care
fac parte personajele.
Exemplu: „Eu am ales ursul din povestea Ursul păcălit de vulpe şi îl aşez la imaginea din această poveste.”
VARIANTA 1.
Păpuşa va prezenta copiilor un fragment din povestea „Punguţa cu doi bani”, cerând acestora să spună
titlul poveştii audiate.
VARIANTA 2.
Copiii vor asculta la casetofon replica unui personaj din povestea „Capra cu trei iezi”. Ei trebuie să
recunoască personajul din replica audiată.
6.) AL CUI GLAS ESTE? ( A CUI VOCE ESTE?)
SCOP:
• Verificarea cunoştinţelor legate de folosirea corectă a substantivelor în cazul genitiv şi dativ;
• Dezvoltarea acuităţii auditive;
• Verificarea cunoştinţelor legate de personajele din poveştile sau basmele audiate anterior.
1. să recunoască personajul dintr-o poveste după replica audiată;
2. să utilizeze corect în răspunsurile formulate substantivele în cazul genitiv şi dativ.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Recunoaşterea personajului şi folosirea corectă a substantivelor în cazul genitiv şi dativ.
REGULILE JOCULUI:
• Copilul care recunoaşte primul personajul şi răspunde folosind corect substantivul în cazul
genitiv este recompensat cu un ecuson.
MATERIAL DIDACTIC: casetofon, siluete de personaje, ecusoane.
Educatoarea cere copiilor să asculte vocea înregistrată a unui personaj dintr-o poveste cunoscută, după
care va întreba: „Al cui glas este?” (A cui voce este?)
În funcţie de complexitatea acţiunii, mai poate întreba cui i se adresează (îi vorbeşte) personajul pe care
l-au recunoscut. Opţional, copiii pot fi solicitaţi să aleagă şi să afişeze silueta personajului recunoscut.
VARIANTĂ:
Copiii recunosc personajul înregistrat pe casetofon şi apoi educatoarea le cere să răspundă la întrebarea:
„Cui i se aresează? (Cui îi vorbeşte.)
Exemplu: „Cui îi cere cocoşul punguţa?”
„Cui îi spune vulpea de unde să ia peşte?”
7.) CINE ESTE ŞI DE UNDE VINE
SCOP:
• Fixarea conţinutului unor poveşti cunoscute;
• Consolidarea deprinderii de a folosi corect dialogul.
SARCINA DIDACTICĂ
• Identificarea personajului, asocierea lui cu povestea şi redarea cât mai exactă a unui dialog
scurt dintre două personaje.
1. să recunoască obiectele prezentate şi poveştile în care apar;
2. să precizeze personajul căruia aparţine obiectul descoperit;
3. să redea dialogul între două personaje ale poveştii.
REGULILE JOCULUI:
• Cartea trece de la copil la copil;
• Copilul care are în acel moment cartea o deschide şi denumeşte, pe baza elementului dat,
personajul şi povestea căreia îi aparţine;
• Răspunsurile corecte sunt aplaudate şi recompensate cu ecusoane pe care sunt desenate
personajele identificate de ei.
MATERIAL DIDACTIC: o carte confecţionată de educatoare, pe filele căreia sunt lipite elemente din
poveştile cunoscute ( o salbă, o punguţă, o scufiţă roşie, o pălărie de vânător, etc.); ecusoane cu personaje
din poveste.
ELEMENTE DE JOC: mânuirea cărţii, aplauze.
DESFĂŢURAREA JOCULUI:
Copiii sunt aşezaţi în semicerc. Educatoarea explică şi demonstrează modul de folosire a cărţii; ea este
dată de la un copil la altul, timp în care are loc numărătoarea sub forma unor versuri: „A fost odată ca-n
poveşti /A fost ca niciodată”. Copilul la care se termină numărătoarea deschide cartea la întâmplare,
denumeşte imaginea ( pe baza dialogului educatoare-copil), identifică personajul şi povestea din care face
el parte. Educatoarea va cere apoi altor copii să redea un scurt dialog dintre personajul ales şi un altul
din aceeaşi poveste.
VARIANTĂ:
Copiii ascultă începutul unui dialog dintre două personaje ( redat de educatoare sau înregistrat),
identifică personajele şi povestea din care fac parte. În funcţie de nivelul grupei se va reda parţial sau
integral dialogul dintre aceste personaje.
8.) DE-A MAGAZINUL
SCOP:
• Exersarea deprinderii de a folosi adecvat formulele de politeţe în diverse cazuri;
• Activizarea vocabularului.
1. să folosească în timpul jocului, în situaţiile create, formulele de politeţe potrivite;
2. să imite acţiunile desfăşurate într-un magazin;
3. să se adreseze „vânzătorului” în propoziţii complete şi corecte gramatical;
4. să precizeze corect produsul pe care doreşte să-l cumpere.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Folosirea adecvată a formulelor de politeţe.
REGULI DE JOC:
• La intrarea în „ magazin” copiii trebuie să salute şi să ceară politicos un obiect: „Vă rog să-mi
daţi..................”.
• Dacă nu se folosesc formulele de politeţe, vânzătorul poate refuza să-i dea obiectul.
ELEMENTE DE JOC: imitarea, folosirea banilor de jucărie.
MATERIAL DIDACTIC: obiecte specifice magazinului, sacoşe, coşuri de jucărie, bani de jucărie.
Educatoarea are rolul de vânzător iar copiii au rolul de cumpărător. Magazinul poate fi: alimentar, de
jucării sau de îmbrăcăminte, în funcţie de cunoştinţele copiilor la momentul respectiv. Copilul care
doreşte să cumpere un obiect intră în magazin, salută apoi cere politicos obiectul dorit. Vânzătorul poate
cere unele amănunte despre obiectul solicitat, iar răspunsurile trebuie date în propoziţii complete şi
corecte din punct de vedere gramatical.
Exemplu: „Ce culoare are tricoul pe care-l doreşti?” sau „Ce vei face cu mingea pe care o cumperi?” După
ce primeşte obiectul, cumpărătorul plăteşte cu bani de jucărie, mulţumeşte vânzătorului, apoi salută şi
pleacă.
VARIANTĂ:
Copiii au coşuri pentru cumpărături. Ei îşi iau singuri un obiect şi merg cu el la casă pentru a-l plăti. Acolo
trebuie să spună ceva despre obiectul cumpărat, prezentându-l vânzătorului.
Exemplu:
„Eu am cumpărat un măr”. „Mărul are culoarea roşie”. Sau „Mărul este un fruct”.
După această scurtă conversaţie, obiectul este plătit, cumpărătorul mulţumeşte, salută şi pleacă.
JOCURI INTERDISCIPLINARE
GRUPA MICĂ
1.) PĂPUŞA SE SPALĂ
SCOP:
• Exersarea deprinderii de a se exprima în propoziţii complete şi corecte gramatical;
• Formarea deprinderii de a utiliza corect verbele în propoziţii;
• Verificarea cunoştinţelor copiilor despre părţile componente ale corpului omenesc.
1. să precizeze denumirea unor părţi componente ale corpului omenesc;
2. să utilizeze corect verbele în cadrul unor propoziţii simple;
3. să denumească acţiunea pe care o sugerează educatoarea;
4. să imite şi ei aceeaşi acţiune.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Denumirea corectă a părţilor corpului omenesc;
• Folosirea corectă a verbelor în propoziţiile formulate;
• Imitarea unor acţiuni făcute de om.
REGULI DE JOC:
• Educatoarea arată imagini în care se efectuează anumite acţiuni, copiii precizează acţiunile
utilizând verbe potrivite;
• După ce recunosc acţiunea imitată de educatoare o efectuează şi ei.
ELEMENTE DE JOC: mimarea unor acţiuni, aplauze, ghicirea.
În prima parte a jocului educatoarea se foloseşte de o păpuşă pentru a verifica cunoştinţele copiilor. Ea
va imita spălatul păpuşii, întrebând: „Ce face păpuşa?”, iar copiii trebuie să răspundă în propoziţii,
precizând ce parte a corpului spală păpuşa.
Exemplu: „Păpuşa se spală pe faţă” sau „Păpuşa se spală pe mâini”.
În a doua parte a jocului educatoarea va arăta copiilor imagini în care se efectuează acţiuni. Copiii
precizează acţiunile având grijă să folosească verbele potrivite.
Exemplu: „Copilul desenează”, „Câinele latră”, „Iepurele fuge”, „Mama citeşte”.
În ultima parte a jocului educatoarea va imita unele acţiuni şi va întreba copiii: „Ghici ce fac eu?” Copiii
vor recunoaşte acţiunile, apoi le vor mima şi ei.
Exemplu: „Ghici ce fac eu?”
„Dumneavoastră vă pieptănaţi”.
Toţi copiii imtă acţiunea.
2.) CE AI SCOS DIN SĂCULEŢ?
SCOP:
• Fixarea cunoştinţelor copiilor despre jucăriile din sala de grupă;
• Formarea deprinderii de a acţiona numai atunci când sunt solicitaţi;
• Formarea deprinderii de a cânta în colectiv.
1. să recunoască şi să denumească jucăria pe care a găsit-o în săculeţ;
2. să grupeze jucăriile în funcţie de cerinţa formulată;
3. să interpreteze un cântec învăţat anterior.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Recunoaşterea şi denumirea corectă a unor jucării din sala de grupă;
• Gruparea jucăriilor în funcţie de criteriul dat: formă sau mărime.
REGULI DE JOC:
• Copilul numit de educatoare scoate din săculeţ o singură jucărie;
• Copiii grupează jucăriile în funcţie de criteriul precizat de educatoare şi în locul stabilit;
• Pentru fiecare răspuns corect copiii sunt aplaudaţi.
MATERIAL DIDACTIC: jucării, un săculeţ, cercuri mari de diferite culori.
În prima parte, copilul ales de educatoare răstoarnă un sac cu jucării şi cere colegilor să-şi aleagă o
jucărie.
Apoi educatoarea le cere ca jucăriile de acelaşi fel să fie grupate în spaţii bine delimitate (în cerculeţe);
grupa copiilor cu ursuleţi, grupa copiilor cu maşinuţe, grupa copiilor cu păpuşi.
Educatoarea aşează pe covor două cercuri de culori diferite: roşu şi albastru şi le cere copiilor să aşeze
jucăriile pe care le au în cele două cercuri în funcţie de mărime: în cercul albastru jucăriile mari, iar în
cercul roşu jucăriile mici.
În final copiii vor interpreta în colectiv un cântecel al cărui conţinut se referă la un animal: „Cocoşelul
meu isteţ”, „Ursuleţul”.
3.) ARATĂ LOCUL POTRIVIT
SCOP:
• Verificarea cunoaşterii denumirii obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte;
• Consolidarea deprinderii de a folosi corect numeralul ordinal;
• Formarea deprinderii de a decora obiecte folosind tehnica lipirii.
1. să aleagă obiecte de îmbrăcăminte sau încălţăminte în funcţie de anotimpul în care este
folosit;
2. să folosească corect numeralul ordinal;
3. să decoreze obiecte de îmbrăcăminte prin lipirea unor elemente de mărimi, forme şi
culori variate.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Recunoaşterea şi denumirea corectă a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte şi aşezarea
lor la anotimpul în care se pot purta;
• Indicarea corectă a locului unui obiect într-un şir, utilizând numeralul ordinal;
• Decorarea siluetelor folosind elemente de forme, mărimi şi culori diferite variate.
REGULILE JOCULUI:
• Obiectul de îmbrăcăminte sau încălţăminte va fi aşezat pe siluetă în funcţie de sarcina dorită;
• Copiii răspund doar la solicitarea educatoarei;
MATERIAL DIDACTIC: două tablouri reprezentând iarna şi vara; două siluete de fetiţe şi două de băieţi;
obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte detaşabile; cifre.
În prima parte a jocului, educatoarea afişează pe un panou cele două tablouri reprezentând anotimpurile
iarna şi vara. Lângă fiecare se află câte o siluetă de băiat şi una de fetiţă. Pe rând, câte un copil chemat
de educatoare alege de pe masa acesteia un obiect de îmbrăcăminte sau de încălţăminte, îl denumeşte şi
apoi îmbracă / încalţă copilul care se află lângă tabloul anotimpului corespunzător ( prin suprapunere).
VARIANTĂ:
Educatoarea cere copiilor să închidă ochii şi schimbă obiectele de îmbrăcăminte între anotimpuri.
Exemplu: Pune păpuşii dela anotimpul vara o căciulă. La semnalul educatoarei copiii deschid ochii, privesc
panoul şi corectează greşeala motivându-şi acţiunea.
În a doua parte a jocului se vor verifica cunoştinţele legate de numeralul ordinal. Se porneşte de la cele
patru siluete pe care s-a lucrat în prima parte. Copiii răspund unor întrebări cum ar fi: „Al câtelea copil
are rochie ( pantaloni scurţi? etc.) „ Ridicaţi cifra care ne arată al câtelea copil are cizme”.
În ultima parte a jocului copiii vor primi siluetele unor obiecte de îmbrăcăminte pe care trebuie să le
decoreze, lipind ornamente din hârtie glasată, în mod creativ.
4.) POŢI SĂ RĂSPUNZI CORECT?
SCOP:
• Consolidarea cunoştinţelor legate de cele trei medii de viaţă ( apă, aer, pământ);
• Educarea unor deprinderi elementare de protejare a mediului înconjurător;
• Verificarea capacităţii copiilor de a formula propoziţii;
• Verificarea unor deprinderi de muncă şi practic-gospodăreşti.
1. să grupeze animalele în funcţie de mediul de viaţă ( apă, aer, pământ);
2. să înlăture din tablouri acele elemente care pot polua natura;
3. să formuleze propoziţii simple pe baza imaginilor prezentate;
4. să aplice la colţul naturii deprinderile practic-gospodăreşti formate.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Gruparea animalelor pe cele trei medii de viaţă: apă, aer, pământ.
• Înlăturarea din tablou a elementelor poluante pentru mediul de viaţă respectiv;
• Îngrijirea plantelor şi peştişorilor de la colţul naturii.
MATERIAL DIDACTIC: Trei tablouri reprezentând cele trei medii de viaţă: apă, aer, pământ; siluete de
animale, imagini reprezentând acţiuni realizate de copii, câte o bilă albă şi una neagră pentru fiecare
copil.
În prima parte copiii intuiesc cele trei tablouri afişate. Vin apoi pe rând şi aleg de pe masa educatoarei
câte un jeton cu un animal, îl denumesc şi-l aşează pe panoul ce reprezintă mediul său de viaţă.
Educatoarea alege şi ea un jeton pe care îl aşează greşit iar copiii trebuie să o corecteze. După gruparea
animalelor, copiii privesc tablourile încercând să găsească acele elemente care pot dăuna naturii
( poluează mediul).
Exemplu: În apă sunt aruncate sticle, cutii. În aer este mult fum.
În a doua parte a jocului, educatoarea arată pe rând câte o imagine ce reprezintă o acţiune întreprinsă de
om. Copiii precizează într-o propoziţie acţiunea apoi stabilesc dacă ceea ce face copilul din imagine
dăunează sau nu naturii. Dacă acţiunea este în favoarea naturii copiii ridică bila albă, dacă acţiunea
dăunează naturii ridică bila neagră. În funcţie de nivelul grupei se poate cere copiilor să mai adauge la
fiecare propoziţie formulată câte un cuvânt.
Exemplu: „Copilul plantează un pom.”,”Copilul sapă o groapă.”
În locul imaginilor folosite ca suport pentru formularea de propoziţii se pot mima diferite acţiuni, fie de
deucatoare, fie de către un copil.
În final se pot desfăşura activităţi gospodăreşti la colţul naturii. Dacă timpul este frumos se poate ieşi în
curte unde copiii pot sădi flori, pot aduna hârtii.
5.) ROATA TOAMNEI
SCOP:
• Verificarea cunoştinţelor copiilor despre legumele şi fructele de toamnă;
• Consolidarea deprinderii de a formula propoziţii corecte gramatical;
• Exersarea deprinderii de a lipi elemente într-un ansamblu.
1. să recunoască şi să denumească fructe şi legume prezentate de educatoare în imagini;
2. să sorteze imaginile în funcţie de categoria din care fac parte;
3. să identifice fructele şi legumele după descrierea însuşirilor lor caracteristice;
4. să descrie fructe şi legume în propoziţii dezvoltate;
5. să lipească elemente într-un ansamblu ales de ei.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Recunoaşterea unor fructe şi legume precum şi principalele lor însuşiri;
• Formularea unor propoziţii corecte din punct de vedere gramatical;
• Lipirea unor elemente într-un ansamblu.
REGULI DE JOC:
• Copiii învârtesc roata, şi alcătuiesc propoziţii dezvoltate răspunzând la întrebarea: „Ce ne-a
adus toamna?”...
• Este recompensat copilul care dă cel mai complet răspuns;
• Copiii care nu reuşesc să găsească imaginea corectă sunt ajutaţi de colegi.
ELEMENTE DE JOC: surpriza, aplauze, mânuirea materialului, mişcarea.
Educatoarea prezintă copiilor o roată pe care sunt imagini cu fructe şi legume. Roata este învârtită şi
când se opreşte la o imagine educatoarea întreabă: „Ce ne-a adus toamna?” iar copilul solicitat denumeşte
imaginea (fructul sau leguma) şi stabileşte categoria din care face parte.
Exemplu: „ Acesta este un morcov. Morcovul este o legumă.” La cerinţa educatoarei, „Căutaţi şi voi
aceeaşi imagine”, copiii aleg jetonul ce reprezintă morcovul. Un alt copil va descrie corect şi coerent
fructul sau leguma respectivă.
VARIANTĂ:
Educatoarea spune ghicitori despre fructe şi legume. Copiii care ghicesc despre ce este vorba aleg
imaginea corespunzătoare şi o duc pe un panou. Copilul care aşează primul imaginea este recompensat. În
ultima parte a jocului copiii îşi aleg de pe masa educatoarei trei imagini cu fructe sau legume pe care
trebuie să le lipească pe o foaie de hârtie, respectând tehnica de lipire învăţată.
6.) DE-A GRĂDINIŢA
SCOP:
• Verificarea cunoştinţelor copiilor despre obiectele din sala de grupă;
• Formarea capacităţii de a plasa obiecte sau pe ei înşişi într-un spaţiu, în raport cu un reper dat;
• Formarea deprinderii de a completa o propoziţie cu cuvintele care denumesc locuri în care se
află situate obiectele;
• Consolidarea deprinderii de a interpreta un cântec în colectiv.
1. să denumească corect obiectele întîlnite în sala de gupă;
2. să plaseze conştient în spaţiul clasei, diferite obiecte precizănd locul în raport cu un
reper dat;
3. să interpreteze un cântec respectând linia melodică şi textul acestuia.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Aşezarea obiectelor din clasă la locul solicitat utilizând termeni adecvaţi;
• Completarea unei propoziţii cu cuvinte potrivite;
• Interpretarea corectă a unui cântec.
REGULI DE JOC:
• Obiectele vor fi scoase pe rând de copii, apoi vor fi aşezate la locul lor, precizându-se poziţia
pe care o ocupă;
• Dacă răspunsul nu este corect sau complet copilul este ajutat de alt coleg.
ELEMENTE DE JOC: mişcarea, surpriza, mânuirea obiectelor.
Educatoarea va aduce în grupă, sub formă de surpriză, o cutie cu jucării. Pe rând, câte un copil chemat de
educatoare scoate din cutie un obiect pe care îl denumeşte apoi îl aşează în clasă la locul său, precizând
poziţia pe care o ocupă.
Exemplu: „Am luat o carte. Este o carte cu poveşti şi o aşez în bibliotecă, pe raft.” Educatoarea poate
interveni cu întrebări ajutătoare: Lângă cine (ce) ai aşezat obiectul? Ce este aşezat în faţa jucăriei?
În partea a doua a jocului se va desfăşura un exerciţiu de limbaj. Copiii vor completa cu cuvinte potrivite
propoziţiile eliptice formulate de educatoare.
Păpuşa este pe........
Ursuleţul este lângă........
Maşinuţa este în.........
Fiecare răspuns corect este aplaudat.
În ultima parte a activităţii copiii vor interpreta un cântec despre grădiniţă, aşezaţi în diferite poziţii: pe
scăunele, în picioare, în spatele scăunelelor, pe covor, etc.
7.) SĂCULEŢUL FERMECAT
SCOP:
• Verificarea şi consolidarea cunoştinţelor legate de obiectele de uz personal;
• Dezvoltarea promptitudinii şi a rapidităţii în gândire;
• Dezvoltarea sensibilităţii tactile;
• Dezvoltarea capacităţii de a reda prin desen obiecte de uz personal.
1. să recunoască obiectele de uz personal cu ajutorul simţului tactil;
2. să completeze prin desen o planşă reprezentând obiecte de uz personal;
3. să interpreteze un rol dintr-o poveste dată respectând textul şi momentele principale
ale acesteia.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Recunoaşterea prin pipăire a obiectelor de uz personal;
• Completarea planşei cu obiecte de uz personal folosite într-un anumit moment al zilei;
• Dramatizarea unei poveşti cunoscute.
REGULILE JOCULUI:
• Copilul care alege din săculeţ obiectul mimează şi modul de folosire;
• Copiii care au roluri în povestea „Maricica” urcă pe scenă, ceilalţi cumpără bilete pentru
spectacol.
MATERIAL DIDACTIC: Săculeţ de pânză, perie de păr, de haine, pieptene, periuţe de dinţi, pastă de
dinţi, batistă, prosop. Plicuri cu jetoane pe care sunt desenate obiecte de uz personal pentru fiecare
copil.
În prima parte a activităţii, pe masă se află un săculeţ cu diferite obiecte de uz personal. Pe rând, câte
un copil vine şi îşi alege din săculeţ un obiect şi, fără să-l scoată, doar prin pipăit, îl denumeşte. În
continuare, ceilalţi copii caută în plicul pe care fiecare îl are pe masă jetonul care reprezintă obiectul
respectiv. După ce au găsit jetonul căutat copiii mimează şi modul de folosire.
VARIANTĂ:
Educatoarea sau un copil mimează o acţiune legată de folosirea unui obiect de uz personal, iar un copil
vine şi caută în săculeţ, prin pipăit, obiectul respectiv. Ceilalţi copii caută în plicul primit jetonul cu acelaşi
obiect, apoi verbalizează acţiunea.
Exemplu: „Eu am un pieptene şi cu el îmi pieptăn părul.” sau „Eu am un prosop şi cu el mă şterg pe faţă.”
Acolo unde există mai multe obiecte care pot avea aceeaşi utilizare li se cere copiilor să le caute. (ex.
Pieptene- perie de păr)
În finalul activităţii copiii vor dramatiza povestea „Maricica”.
GUSTĂ ŞI GHICEŞTE!
SCOP: verificarea cunoştinţelor despre fructele şi legumele de toamnă; dezvoltarea sensibilităţii
gustative.
CONŢINUTUL JOCULUI: cunoştinţe despre fructe şi legume de toamnă: formă, mărime,

culoare,gust,miros şi importanţa pentru sănătatea omului.
SARCINA DIDACTICĂ: copiii trebuie să identifice fructele şi legumele de toamnă,tăiate,să le descrie şi

să ghicească denumirea acestora.
REGULILE JOCULUI:
• Coşuleţul cu fructe şi legume, tăiate şi amestecate, trece de la un copil la altul pe versurile:

„Iată ţi-am adus mâncare/Spune-mi cum se chemă oare?”. Copilul în dreptul căruia s-a oprit coşuleţul la
recitarea versurilor , va gusta şi descrie fructul sau leguma aleasă şi întreabă „Foaie verde lemn uscat
/Spune-mi te rog ce-am gustat?”.
• Copiii formulează ghicitori despre legume şi fructe folosind jetoanele primite.
• Răspunsurile corecte vor fi formulate în propoziţii fiind apreciate prin stimulente – imagine
simbol.
• Răspunsurile greşite vor fi sancţionate cu o pedeapsă hazlie.
ELEMENTE DE JOC: folosirea versurilor, moment de aşteptare, ghicitori, confirmarea răspunsurilor

corecte şi incorecte prin stimulente.
VARIANTE:
 Copilul gustă, descrie şi solicită recunoaşterea fructului sau a legumei alese.
 Copiii aleg un jeton pe baza căruia formulează o ghicitoare, aşezând imaginile la grupa din care
face parte(grupa fructelor , legumelor).
ÎN CE ANOTIMP?
SCOPUL JOCULUI: consolidarea cunoştinţelor despre caracteristicile celor 4 anotimpuri,dezvoltarea

capacităţii de a sesiza legăturile dintre fenomene ale naturii şi viaţa plantelor, animalelor, activitatea
omului.
CONŢINUTUL JOCULUI: cunoştinţe despre cele 4 anotimpuri, relaţiile dintre fenomenele ce au loc în
natură, viaţa animalelor, plantelor şi munca oamenilor.
SARCINA DIDACTICĂ:
• Completarea celor 4 tablouri, reprezentând anotimpurile cu elemente specifice naturii şi muncii
omului;
• Descoperirea elementelor ce nu corespund anotimpului respectiv.
REGULILE JOCULUI:
• Jocul se desfăşoară pe 4 echipe, fiecare reprezentând un anotimp printr-o culoare simbol.

• Fiecare echipă primeşte un număr de 10 jetoane ce conţin imagini cu aspecte, fenomene
specifice anotimpului reprezentat dar şi 2-3 imagini despre alte anotimpuri;
• Fiecare echipă completează tabloul anotimpului reprezentat într-un timp limitat, motivând
aşezarea imaginilor corecte;
• Imaginile necorespunzătoare tabloului sunt descrise şi cerute de echipa la care se potrivesc;
• Nu se admit răspunsurile în cor, fiecare echipă îşi desemnează un reprezentant;
• Membrii unei echipe au voie să se consulte;
• Câştigă echipa care completează cel mai repede tabloul.
ELEMENTE DE JOC:
• Limitarea timpului pentru completarea tabloului prin clinchetul unui clopoţel;

• Folosirea culorii simbol pentru anotimpul reprezentat: alb – iarna, verde – primăvara, galben –
vara, ruginiu – toamna;
• Mişcare pentru preluarea jetonului;
VARIANTE:
 Copiii completează tabloul cu imaginile corespunzătoare anotimpului pe care îl reprezintă,

motivând alegerea făcută. Se descriu jetoanele necorespunzătoare argumentând nepotrivirea acestora în
tablou şi prin întrebarea „În ce anotimp?” cere echipelor recunoaşterea şi solicitarea jetonului potrivit.
 Se prezintă mai multe imagini cu aspecte specifice celor 4 anotimpuri. Educatoarea descrie un
anotimp folosindu-se de o ghicitoare, un cântec, o poezie iar copiii trebuie să recunoască, să aleagă, să
descrie imginile potrivite, grupându-le pe anotimpuri la panou.
PRIN CE SE ASEAMĂNĂ?
SCOPUL: consolidarea cunoştinţelor referitoare la caracteristicile înfăţişării, a hranei animalelor şi a
foloaselor aduse de ele; dezvoltarea capacităţii de a efectua clasificări pe baza unui criteriu dat.
CONŢINUTUL JOCULUI: cunoştinţe referitoare la animalele domestice şi sălbatice: mediul de viaţă,

înfăţişare, hrană, foloase.
SARCINA DIDACTICĂ: copiii trebuie să identifice cu ajutorul unor imagini animale domestice şi
sălbatice, să găsească elemente caracteristice acestora, clasificându-le după un criteriu dat.
REGULILE JOCULUI:
• Copilul desemnat alege imaginea animalului preferat, identifică, descrie şi stabileşte o

caracteristică specifică(gheare, copite, blană, coadă, coarne etc.);
• Răspunsurile trebuie să fie formulate în propoziţii;
• Educatoarea enunţă un criteriu de asemănare pentru un grup de animale iar copiii trebuie le
denumească alegând imaginea corespunzătoare pentru a fi afişată la panou;
• Răspunsurile corecte sunt recompesate printr-un medalion cu animalul preferat;
• Răspunsurile greşite vor fi sancţionate cu o pedeapsă hazlie adecvată temei(onomatopee,
diferite mişcări specifice animalelor).
ELEMENTE DE JOC:
• Folosirea unei baghete magice pentru nominalizarea copilului;

• Folosirea unor semne distinctive(medalioane)
• Interpretarea de roluri;
VARIANTE:
 Copilul desemnat cu bagheta magică alege un jeton, identifică animalul, descrie sumar şi
stabileşte o caracteristică, aşezând imaginea pe panou;
 Educatoarea propune să clasifice animalele după un element comun: înfăţişare, mediu de viaţă,
hrana, foloase.
CE ÎMI TREBUIE?
SCOPUL JOCULUI: sistematizarea cunoştinţelor despre meserii şi uneltele necesare practicării lor;
educarea capacităţii de a efectua asocieri.
CONŢINUTUL JOCULUI: cunoştinţe cu privire la anumite meserii/ profesii, uneltele necesare

practicării lor, utilitatea acestora.
SARCINA DIDACTICĂ: să selecteze jetoane cu unelte, ustensile specifice unei meserii; stabilirea
legăturii între unelte, materiale, produse, acţiuni şi denumirea profesionistului care le foloseşte sau le
produce.
REGULILE JOCULUI:
• Copiii sunt împărţiţi în 4 echipe, reprezentate printr-o costumaţie adecvată: bucătar – bonetă,
medic – stetoscop, croitor – centimetru, constructor – cască;
• Se distribuie fiecărei echipe un număr de 7-8 jetoane ce conţin imagini cu diferite unelte;
• Fiecare echipă trebuie să obţină uneltele necesare meseriei pe care o reprezintă prin
întrebarea: „Ce îmi trebuie?”;
• După răspunsul la întrebare se descrie imaginea, motivând răspunsul;
• Membrii unei echipe au voie să se consulte;
• Câştigă echipa care obţine cel mai repede jetoanele cu unelte specifice meseriei;
• Răspunsurile trebuie să fie formulate în propoziţii corecte;
ELEMENTE DE JOC:
• Costumaţie adecvată;
• Interpretare de roluri;
• Manipularea materialului didactic: jetoane;
• Mimarea unei acţiuni specifice;
• Mişcarea.
VARIANTE:
 Echipa desemnează un reprezentant care se deplasează la celelalte echipe pentru a-şi găsi
uneltele necesare şi să motiveze alegerea făcută;
 Se stabileşte o acţiune caracteristică unei profesii şi copiii identifică meseria şi uneltele

necesare, mimând acţiunea respectivă.
GHICEŞTE DIN CE ESTE FĂCUT?
SCOPUL JOCULUI: precizarea şi sistematizarea cunoştinţelor copiilor cu privire la unele materiale

utilizate în confecţionarea obiectelor; educarea grijii copiilor în mânuirea obiectelor fragile şi a spiritului
de ordine.
CONŢINUTUL JOCULUI: cunoştinţe despre materiale utilizate în confecţionarea obiectelor: lemn,

sticlă, material plastic, metal, hârtie, pânză, lână, mătase etc.
SARCINA DIDACTICĂ: recunoaşterea după pipăit a obiectelor, denumirea acestora şi precizarea

materialului din care sunt făcute; clasificarea obiectelor după materialul din care sunt confecţionate.
REGULILE JOCULUI:
• Recunoaşterea obiectelor se va face numai după pipăit şi sunetul ce-l produce prin lovire;
• Răspunsurile să fie formulate în propoziţii;
• Se recompensează răspunsurile corecte prin stimulente confecţionate din materialele folosite
în activitate: fluturaşi din mătase, steguleţe din hârtie, medalioane colorate din plastic;
• Manipularea obiectelor fragile să se facă numai la semnalul educatoarei.
ELEMENTE DE JOC:
• Elemente de mişcare;
• Moment de aşteptare;
• Valorificarea de semne distinctive;
• Prezenţa semnalelor sonore;
• Limitarea timpului de răspuns.
VARIANTE:
 Copii inched ochii, un copil scoate un obiect din sac, produce un zgomot prin lovirea lui cu un
beţişor, îl introduce în sac şi pune întrebarea :” Ghiceşte ce am lovit şi din ce este făcut?”
 Copiii stau cu mâinile la spate şi conducătorul jocului le pune în mâinile lor câte un obiect
solicitând să-l recunoască după pipăit.
ŞTIŢI CÂND?
SCOPUL JOCULUI: consolidarea cunoştinţelor referitoare la reprezentările de timp şi acţiunile

efectuate în cursul unei zile.
CONŢINUTUL JOCULUI: cunoştinţe cu privire la reprezentările de timp: ziua, noaptea, dimineaţa,

amiaza, seara şi acţiuni specifice acestor momente ale zilei;
SARCINA DIDACTICĂ: copiii trebuie să descrie acţiunea care se desfăşoară pe o imagine, să precizeze
momentul din zi în care se efectuează acţiunea.
REGULILE JOCULUI:
• Copilul care primeşte ilustraţia o arată tuturor copiilor din grupă;

• Membrii grupului pun în cor întrebarea: “Ştii când se întâmplă?”
• Răspunde numai copilul solicitat;
ELEMENTE DE JOC:
• Mânuirea obiectelor;
• Imitarea acţiunilor;
• Aplauza;
• Recompense;
• Pedepse hazlii pentru greşeli.
VARIANTE:
 Se execută acţiunea specifică unui moment al zilei având la dispoziţie şi obiectul adecvat:
pieptene, periuţa de dinţi, prosop, lingură,furculiţă etc. Copiii sunt solicitaţi să identifice obiectul
corespunzător acţiunii şi să precizeze în ce moment al zilei se petrece acţiunea.
 Educatoarea adresează întrebări cu privire la acţiunile discutate:

– Când se duc copiii la grădiniţă?
– Ştiţi când se spală pe dinţi copiii?
– Când iau copiii micul dejun, prânz, cina?
RECUNOAŞTE POVESTEA!
SCOPUL JOCULUI: fixarea şi consolidarea unor poveşti învăţate anterior.
CONŢINUTUL JOCULUI: poveştile învăţate de copii: „Ursul păcălit de vulpe”, „Ciuboţelele ogarului”,
„Capra cu trei iezi”, „Scufiţa roşie”.
SARCINA DIDACTICĂ: să identifice povestea după imaginile prezentate, să povestească fragmentul

ilustrat, să recunoască şi să caracterizeze sumar personajele din poveşti.
REGULILE JOCULUI:
• „Trăistuţa cu poveşti” se plimbă de la un copil la altul şi la semnalul luminos al baghetei

fermecate dat de conducătorul jocului, se opreşte la un copil care alege o imagine, recunoaşte povestea
din care face parte povestind fragmentul respectiv;
• Un alt copil stabileşte care sunt personajele din poveste;
• Răspunsurile corecte se aplaudă şi sunt răsplătite cu stimulente reprezentând personajul
recunoscut;
• Răspunsurile incomplete sau greşite sunt corectate de un copil numit de conducătorul jocului.
ELEMENTE DE JOC:
• Aplauze, stimulente, semnale luminoase, personaj surpriză care face introducerea în joc.
VARIANTE:
 Într-o „cutie fermecată” sunt siluete ale unor personaje din poveşti; copii extrag o siluetă,
recunosc personajul şi povestea, reproduc câteva din replicile acestuia şi îl caracterizează;
 Se audiază un fragment din poveste, se identifică povestea şi copiii dramatizează o scenă

reprezentativă.
JOCUL SILABELOR
SCOPUL: formarea deprinderii de a formula propoziţii cu un cuvânt dat, despărţirea cuvintelor în silabe,
formarea deprinderii de a găsi cuvinte care să înceapă cu o silabă dată.
SARCINA DIDACTICĂ: să alcătuiască propoziţii cu cuvântul sugerat prin imagine sau verbal, să
despartă cuvintele în silabe menţionînd numărul silabelor, să găsească cuvinte care să înceapă cu o silabă
dată.
CONŢINUTUL JOCULUI: formulare de propoziţii cu sau fără suport material, despărţirea cuvintelor în
silabe şi precizarea numărului acestora, exprimarea a cât mai multor cuvinte care încep cu o anumită
silabă.
REGULILE JOCULUI:
• Copilul numit de educatoare alege un jeton, denumeşte obiectul şi formulează o propoziţie ;

• Jetonul este transmis altui copil care desparte cuvântul în silabe precizând numărul acestora;
• Se stabileşte prima silabă a cuvântului şi se cere găsirea altor cuvinte care să conţină aceeaşi
silabă;
• Este interzis ca un cuvânt nou format să fie pronunţat de mai multe ori;
• Răspunsurile trebuie să se încadreze într-o limită de timp marcată de bătăi din palme;
• Răspunsurile corecte sunt apreciate prin aplauze;
• Răspunsurile incomplete sau greşite sunt corectate de un copil numit de conducătorul jocului.
ELEMENTE DE JOC:
• Limitarea timpului prin bătăi din palme;

• Aplauze;
• Elemente de mişcare.
VARIANTE:
 Educatoarea pronunţă o silabă. Copilul cu care a dat mâna adaugă imediat o altă silabă pentru a
construi un cuvânt cu sens, apoi îl repetă în întregime.
 Educatoarea spune un cuvânt iar copilul cu care a dat mâna îl desparte în silabe. Grupa de copii
scoate din coşuleţ atâtea beţişoare câte silabe are cuvântul. Se începe cu cuvinte cu 2 silabe şi se
continuă cu cuvinte care conţin mai multe silabe.
LA CINE S-A OPRIT MINGEA?
Grupa mică
SCOPUL JOCULUI: cunoaşterea numelor şi prenumelor, educarea sentimentelor de ataşament faţă de

copiii din grupă.
CONŢINUTUL JOCULUI: cunoaşterea colegilor din grupă după nume şi prenume, precizarea unor reguli
de comportare în grup.
SARCINA DIDACTICĂ: să recunoască şi să denumească membrii grupului din care fac parte.
REGULILE JOCULUI:
• Jucăria trebuie să meargă din mână în mână fără să fie reţinută de copil;
• La semnalul educatoarei “Stop” sau alt semnal auditiv jucăria se opreşte la copilul la care se află
în acel moment;
• Vecinii copilului la care se află jucăria sau alt copil numit de educatoare trebuie să spună grupei
numele şi prenumele copilului la care se află aceasta.
ELEMENTE DE JOC:
• Manipularea jucăriei;
• Aplauze ;
• Semnale sonore;
VARIANTE:
 Educatoarea aruncă de la distanţă mică o minge, o biluţă unui copil, apoi întreabă grupa: Cine a
primit mingea (biluţa)? Răspunde copilul vecin cu acesta sau altul indicat de copilul care a primit mingea.
Răspunsul copilului va fidat într-o propoziţie care să cuprindă numele şi prenumele colegului la care se
află mingea.
JOC DIDACTIC: SĂCULEŢUL CU SURPRIZE
SCOPUL: RECUNOAŞTEREA NUMĂRULUI DE OBIECTE PRIN ANALIZATORUL TACTIL; CONSOLIDAREA

NUMĂRATULUI ÎNTRE 1 ŞI 2; DEZVOLTAREA ATENŢIEI, GÂNDIRII LOGICE ŞI A ANALIZA-
TORULUI TACTIL.
SARCINA DIDACTICĂ: SEPARAREA OBIECTELOR DE ACELAŞI FEL ŞI DENUMIREA LOR PRIN
ANALIZATORUL TACTIL; FOLOSIREA CORECTĂ A NUMERALULUI CARDINAL.
ELEMANTE DE JOC: CĂUTAREA, MIŞCAREA, GHICIREA ŞI APLAUZE, LEGAREA OCHILOR ŞI
SURPRIZA.
REGULI DE JOC: COPILUL NUMIT INTRODUCE MÂNA ÎN SAC FĂRĂ SĂ PRIVEASCĂ, PIPĂIE
OBIECTUL, ÎL DENUMEŞTE, ÎL SCOATE ŞI ÎL AŞAZĂ PE MASĂ. ALT COPIL VA CĂUTA
OBIECTE DE ACELAŞI FEL, PROCEDÂND CA MAI SUS. ACŢIUNEA VA FI VERBALIZATĂ.
MATERIAL: UN SĂCULEŢ CU JUCĂRII (DOUĂ MINGI, O PĂPUŞĂ,DOUĂ CUBURI,O MAŞINĂ ETC.)
DESFĂŞURAREA JOCULUI: COPILUL NUMIT DE EDUCATOARE INTRODUCE MÂNA ÎN SAC, PIPĂIE JUCĂRIA
ŞI, FĂRĂ S-O PRIVEASCĂ, O DENUMEŞTE, O SCOATE DIN SAC, O ARATĂ COPIILOR ŞI O AŞAZĂ PE MASĂ, SPUNÂND
CE JUCĂRIE A SCOS. ALT COPIL VA CĂUTA ÎN SAC ŞI TOT PRIN PIPĂIRE VA TREBUI SĂ SCOATĂ O JUCĂRIE LA FEL
CU PRECEDENTA. DACĂ ÎN SAC NU VOR MAI FI JUCĂRII DE ACELEŞI FEL, COPILUL VA TREBUI SĂ PRECIZEZE
ACEASTA. JOCUL VA CONTINUA ÎN ACEST FEL PÂNĂ SE VOR TERMINA JUCĂRIILE DIN SAC.
COMPLICAREA JOCULUI: COPILUL CHEMAT LA MASA EDUCATOAREI VA FI LEGAT LA OCHI. PE MASĂ SE VA

LĂSA O SINGURĂ GRUPĂ DE OBIECTE FORMATĂ DIN UNA SAU DOUĂ JUCĂRII DE ACELAŞI FEL, PE CARE LE VA PIPĂI
CU AMÂNDOUĂ MÂINILE ŞI VA SPUNE CÂTE SUNT ŞI CE SUNT. DUPĂ ACEASTĂ ACŢIUNE, COPILUL VA FI DEZLEGAT
LA OCHI PENTRU A VEDEA DACĂ RĂSPUNSUL ESTE CORECT. ATÂT ÎN PRIMA PARTE CÂT ŞI ÎN CEA DE-A DOUA,
RĂSPUNSURILE CORECTE VOR FI APLAUDATE.
GRUPA MIJLOCIE
JOC DIDACTIC: CINE AŞAZĂ MAI BINE?
SCOPUL: ALCĂTUIREA DE GRUPE DE OBIECTE DE ACELAŞI FEL; STIMULAREA OPERAŢIILOR GÂNDIRII ŞI
DEZVOLTAREA CALITĂŢILOR EI; CORECTITUDINEA, PROMPTITUDINEA, INDEPENDENŢA ŞI RAPIDITATEA.
SARCINA DIDACTICĂ: SEPARAREA, GRUPAREA ŞI DENUMIREA CORECTĂ A GRUPELOR DE OBIECTE

DE ACELAŞI FEL.
ELEMENTE DE JOC: MÂNUIRE, MIŞCARE, SURPRIZĂ, ÎNTRECERE, ÎNCHIDEREA ŞI DESCHIDEREA
OCHILOR, APLAUZE.
REGULI DE JOC: COPIII SEPARĂ ŞI GRUPEAZĂ OBIECTELE DE ACELAŞI FEL CONFORM EXEMPLA-
RULUI PRIMIT. EI ACŢIONEAZĂ INDEPENDENT PRIN ÎNTRECERE ŞI DENUMESC PE RÂND GRUPELE DE OBIECTE
FORMATE.
MATERIAL: CINCI – ŞASE FELURI DE OBIECTE (MINGI, CASTANE, PĂPUŞI, MAŞINI, BEŢIŞOARE ,
ETC.), UN COŞ ŞI UN ŞERVEŢEL PENTRU ACOPERIT COŞUL.
DESFĂŞURAREA JOCULUI: COPIII NUMIŢI DE EDUCATOARE (CINCI-ŞASE, DUPĂ CÂTE FELURI DE OBIECTE
SUNT FOLOSITE ÎN JOC) VOR PRIMI PRIMI CÂTE UNUL DIN OBIECTELE EXISTENTE , SE VOR AŞEZA CU FAŢA SPRE
CEILALŢI COPII ŞI SPRE OBIECTELE DE PE COVOR, IAR LA CUVINTELE: ,, CINE AŞAZĂ MAI BINE?”, EI VOR GRUPA
OBIECTELE DE ACELAŞI FEL ŞI PE RÂND LE VOR DENUMI. DE EXEMPLU: ,, EU AM FORMAT GRUPA MINGILOR”, ,, EU
AM FORMAT GRUPA MAŞINILOR” ETC. GRUPAREA SE FACE PRIN ÎNTRECERE ŞI CEI CARE AŞAZĂ REPEDE ŞI BINE
SUNT APLAUDAŢI.
REPETAREA GRUPĂRII OBIECTELOR RĂMÂNE LA LATITUDINEA EDUCATOAREI.
COMPLICAREA JOCULUI: COPIII NUMIŢI SĂ GRUPEZE OBIECTELE NU VOR MAI PRIMI CÂTE UN EXEMPLAR, CI,
LA CERINŢA VERBALĂ A EDUCATOAREI, VOR EFECTUA ACŢIUNEA TOT PRIN ÎNTRECERE. ÎN CONTINUAREA JOCULUI,
LA PRIMUL SEMNAL, COPIII VOR ÎNCHIDA OCHII, ÎN TIMP CE EDUCATOAREA MAI ADAUGĂ ŞI ALTE OBIECTE PRIN
GRUPELE DE OBIECTE DEJA FORMATE, DE EXEMPLU: ÎN GRUPAMAŞINILOR MAI APARE ŞI O PĂPUŞĂ SAU ÎN GRUPA
MINGILOR APARE O CASTANĂ ET. LA AL DOILEA SEMNAL, COPIII DESCHID OCHII ŞI TREBUIE SĂ SESIZEZE
GREŞEALA ŞI SĂ O CORECTEZE.
GRUPA MARE
JOC DIDACTIC: CINE ARE ACELAŞI NUMĂR?
SCOPUL: COMPARAREA NUMERELOR ALĂTURATE PE BAZĂ DE MATERIAL CONCRET; RECUNOAŞTEREA

CIFRELOR ŞI RAPORTAREA LOR LA CANTITATEA; ÎNŢELEGEREA ŞI FOLOSIREA TERMENILOR MATEMATICI NECESARI
VERBALIZĂRII OPERAŢIILOR EFECTUATE.
SARCINA DIDACTICĂ: EFECTUAREA UNOR OPERAŢII DE ADUNARE ŞI SCĂDERE; RAPORTAREA NU-
MĂRULUI LA CANTITATE.
ELEMENTE DE JOC: MÂNUIREA MATERIALULUI, SURPRIZA, APLAUZE.
REGULI DE JOC: LA DESCHIDEREA CORTINEI APARE UN NUMĂR DE RĂŢUŞTE. COPIII LE NUMĂRĂ
ÎN GÎND ŞI LE RAPORTEAZĂ LA CANTITATEA DE RĂŢUŞTE DE PE JETONUL PRIMIT, APOI VOR
RAPORTA NUMĂRUL LA CIFRA CORESPUNZĂTOARE.
MATERIAL: PENTRU FIECARE COPIL, CÂTE UN JETON CU 1-10 RĂŢUŞTE, TEATRU DE PĂPUŞI, UN
PANOU, O VULPE, ZECE BOBOCI DE RAŢĂ ŞI CIFRELE 1-10.
DESFĂŞURAREA JOCULUI: EDUCATOAREA ATRAGE ATENŢIA COPIILOR CĂ PE LAC VOR VENI PE RÂND RĂŢUŞTE.
EI TREBUIE SĂ PRIVEASCĂ RĂŢUŞTELE, SĂ LE NUMERE ŞI CEL CARE ARE PE JETON UN NUMĂR DE RĂŢUŞTE EGAL CU
NUMĂRUL CELOR AFLATE PE LAC, ÎN ACEL MOMENT, RIDICĂ JETONUL, MOTIVÂND ACŢIUNEA. UN ALT COPIL VA
ALEGE CIFRA CORESPUNZĂTOARE NUMĂRULUI DE RĂŢUŞTE DE PE LAC. AŞA SE VA PROCEDA PÂNĂ VOR FI AŞEZATE
TOATE CELE ZECE RĂŢUŞTE. SE VA ÎNCHIDE CORTINA. LA REDESCHIDEREA CORTINEI, PE LAC APARE UN NUMĂR DE
RĂŢUŞTE ( EX. PATRU). SE SIMULEAZĂ APARIŢIA VULPII CARE MĂNÂNCĂ O RĂŢUŞCĂ. ÎN CONTINUARE SE
PROCEDEAZĂ CA MAI SUS (SE NUMĂRĂ, SE RIDICĂ JETONUL CU ACELAŞI NUMĂR DE RĂŢUŞTE, APOI JETONUL CU
CIFRA CORESPUNZĂTOARE NUMĂRULUI, SE MOTIVEZA ).
COMPLICAREA JOCULUI: EDUCATOAREA DESCHIDE CORTINA. PE LAC VA FI UN NUMĂR DE RĂŢUŞTE.

EDUCATOAREA VA CERE COPIILOR SĂ RIDICE JETONUL CU O RĂŢUŞCĂ MAI PUŢIN (MAI MULT), DECÂT CELE DE PE
LAC. COPILUL VA MOTIVA ACŢIUNEA. ASTFEL JOCUL VA CONTINUA ÎN LIMITA TIMPULUI AFECTAT.
POEZII DISTRACTIVE SI LINISTITOARE
1.GIMNASTICA DE INVIORARE
2.POEZIE DE DIMINEATA(la inceputul
Daca vreau sa cresc voinic, activitatilor pe sectoare)
Fac gimnastica de mic.
Merg in pas alergator, Dimineta ne-am trezit
Sar apoi intr-un picior, La gradinita ne-am intalnit
Ma opresc,respir usor, Cu totii sa salutam :
Intind bratele sa zbor. -Buna dimineata ,dragi pitici!
Toata lumea e a mea Ma bucur ca sunteti aici!
Cand m-asez jos la podea. A-nceput o noua zi
Asta-i doar un inceput -Buna dimineata copii!
Ia priviti cat am crescut !
MANA-joc linistitor
Mana mea-i ca un cuvant( miscam degetele rasfirate de la o mana)

Care-ti ravaseste-un gand (miscam mana pe langa cap)
Mana bate,mana tace,(bat in masa cu pumnisorii,ascult pumnul)
Mana floare se desface (ambele maini cu degetele desfacute)
Daca vrei in sus sa zbori
Fa-ti degetele pocnitori
Si pocneste de trei ori !(pocnim de trei ori,sarim in sus)
3.JOCURI DE DEGETE-linistitor
Eu am un gardulet ( mana stanga cu degetele desfacute)

Si vine pisica miaunica: ( de la mana dreapta aratatorul si mijlociul merg pe gard)
Miau ,miau,miau.miau,miau,(mieunat languros,merge pe gard)
Dar iata vine-un soricel :
chit,chit,chit,chit,chit,(trece repede ,pe gard)
Dar iata vine-un urias :
Bum,bum,bum,bum,bum(fiecare deget se inchide cand trece uriasul)
Si darama garduletul!
Dar iata vine-un piticut,(aratatorul de la mana dreapta,desenat chipul)
C-un ciocanel atata de micut(indoi aratatorul de la mana dreapta)
Cioc,cioc,cioc,cioc,cioc(ciocanesc fiecare deget,care se ridica)
Si repara garduletul!
4.ZICERE DE DIMINEATA
In fiecare dimineata
S-avem gandul bun pe fata ,(trecem palmele peste fata)
Catre soare sa privim (desfacem bratele in forma de cerc,privim in sus)
Iubire sa daruim (strangem bratele spre piept si apoi le desfacem)
De gand rau, sa ne ferim (mana alunga gandul rau )
S-adunam doar bucurie! (strangem bratele spre piept si apoi le desfacem) Si-n lume s-o raspandim!
(sarim in sus cu bratele desfacute)
Si-atunci orisice copil,
In fiecare dimineata
Are gandul bun pe fata!(trecem palmele peste fata).
BUNA DIMINEATA!
5.Buna dimineata cer frumos!(ridic mana spre cer)

Buna dimineata soare luminos! (mainile sub forma de cerc deasupra capului)
Buna dimineata, micule vant
Care-alergi pe pamant ! (imitam miscarea vantului,cu bratele)
Buna dimineata ,copaci infloriti (mainile arata forma copacului-coroana rotunda,tulpina drept in jos)
Buna dimineata pasarele mari si mici!
(desfacem bratele lateral pt.zbor-pasari mari ,palmele in fata pt.pasari mici)
Buna dimineata pietre tari!(palmele bat podeaua)
Buna dimineata animale mici si mari! (animale mici stam ghemuit,la animale mari sarim in sus)
JOCURI DE MIŞCARE PENTRU PREŞCOLARI
Cântecul cocoşului
Formaţie de lucru: cerc
Desfãşurarea jocului:
Copiii sunt aşezaţi în cerc, cu faţa spre interior, ţinându-se de mâini. Fiecare are trasat în jurul
lui un cerculeţ. Educatoarea împarte rolurile copiilor. Unul este “moşul” şi stã în mijlocul cercului, iar
restul copiilor poartã nume de animale, ca: cocoş, vulpe, câine, lup, urs etc. Copiii se învârt şi cântã
“Şi era un moş Ah, ce mai cocoş.

Şi avea un cocoş Cum cântã la moş.
Cântã cocoşule bis Şi-a venit un lup
Scoalã joacã moşule. Sã-nhaţe pe câine,
Câinele pe vulpe,
Şi-a venit o vulpe Vulpea pe cocoş,
Sã-nhaţe cocoşul. Ah! Ce mai cocoş,
Ah! Ce mai cocoş, Cum cântã la moşi!
Cum cântã la moşi! Cântã, cocoşule! bis
Cântã, cocoşule! bis Sãri şi joacã moşule!
Sãri şi joacã moşule! Şi-a venit un urs
Sã-nhaţe pe lup,
Şi-a venit un câine Lupul pe câine,
Sã-nhaţe pe vulpe. Câinele pe vulpe,
Ah! Ce mai cocoş, Vulpea pe cocoş,
Cum cântã la moşi! Ah! Ce mai cocoş,
Cântã, cocoşule! bis Cum cântã la moşi!
Sãri şi joacã moşule! Cântã, cocoşule! bis
Sãri şi joacã moşule!
De câte ori unul dintre copii îşi aude numele strigat, vine şi se prinde de mijlocul moşului. Astfel, acesta
este primul, apoi urmeazã cocoşul, vulpea, câinele, lupul, ursul. La versul “Cântã cocoşule” din ultima
strofã, toţi spun: “Alungã-i pe toţi moşule!”. Dupã aceste cuvinte, toţi aleargã sã ocupe un loc în
“cerculeţ”. Cel care rãmâne fãrã cerculeţ îndeplineşte rolul de “moş” şi jocul se reia.
Caii şi cãlãreţii
Formaţie de lucru: douã cercuri concentrice

Grupa este împãrţitã în douã echipe, egale ca numãr, una reprezintã “caii”, iar cealaltã “cãlãreţii”.
Ambele echipe formeazã douã cercuri concentrice. Un copil, “cãlãreţul”, nu are cal.
La comanda de începere a jocului, “cãlãreţii” ţin mâinile pe umerii “cailor”, şi se învârt în cerc,
cântând una sau mai multe strofe din cântecul “Copilul cãlãreţ” (melodie prelucratã de T. Popovici):
“Cãlare pe bãţ, Şi îi tot zicea:

Copilul sãrea Hi, cãluţ, hi, hi!
Şi calul de hãţ Hi, cãluţ, hi, hi!
Mândru şi-l purta
Hop în galop, hop, hop! Dar calul ca zmeu
Hop în galop, hop, hop, hop! Sãrind sus voios
Se-mpiedicã rãu
Aşa el fugea Şi-ndatã-l dã jos:
Mereu se-ntrecea Zdup, de pãmânt, zdup, zdup!
Cãluţu-şi bãtea Zdup, de pãmânt, zdup, zdup!”
La terminarea cântecului, ei trebuie sã-şi schimbe “caii”, iar “cãlãreţul” fãrã cal trece sã conducã în
continuare jocul.
La ursul din pãdure
Elementul exersat: mers şi alergare

Copiii stau grupaţi într-un spaţiu limitat printr-un cerc denumit “casa copiilor”. În direcţia opusã
acestui spaţiu se delimiteazã un loc, “bârlogul”, în care se plaseazã un copil care va fi “ursul”.
Împreunã cu educatoarea, copiii se duc spre “bârlogul” ursului, imitând culesul florilor şi recitând:
“Culegem ciuperci şi mure,
De la ursul din pãdure.
Ursul doarme nemişcat.
Ne-a vãzut, s-a-nfuriat!
Mârâie, spre noi se-ndreaptã
Fugim toţi… Nimeni n-aşteaptã!”
Dupã ultimul vers, “ursul” aleargã sã-i prindã pe copii. Aceştia scapã numai dacã ajung la “casa copiilor”,
înainte de a fi atinşi de “urs”.
Dupã ce au fost prinşi mai mulţi copii, în locul “ursului” trece un alt copil şi jocul se reia.
Câinele ciufulit
Elementul exersat: mers şi alergare

Educatoarea delimiteazã un spaţiu care reprezintã “cuşca câinelui”. Unul dintre copii este “câinele
ciufulit” şi stã în aceastã cuşcã. Ceilalţi copii se plaseazã în alt loc, marcat la o distanţã mai mare de
“cuşcã”, denumit “casa copiilor”.
Copiii, ţinându-se de mâini, se apropie tiptil de câine, recitând urmãtoarele versuri:
“Câinele cel ciufulit

S-a culcat în cuşcã.
Stã cuminte, liniştit,
Nu latrã, nu muşcã.
Doarme?
Haide sã-l trezim,
Sã vedem ce face
Ş-apoi sã fugim!”
La atingerea “câinelui” de cãtre copii, acesta începe sã latre şi sã alerge dupã ei. Copilul prins îi ia
locul, iar ceilalţi se întorc la “casa copiilor” şi jocul se reia.
Sã scape cine poate
Elementul exersat: alergare la semnal

Formaţie de lucru: şir
Copiii sunt dispuşi pe o linie în mijlocul sãlii, în spatele liniei de plecare, ţinându-se de mâini şi
având în spatele lor rezervat un spaţiu mai mare pentru alergare. În faţa lor, la câţiva paşi, stã un copil,
“povestitorul”, care le spune o istorioarã, folosind propoziţii scurte, care trebuie sã se termine cu
cuvintele: “Sã scape cine poate!”, iar copiii repetã întocmai ce spune acesta, de exemplu:
Povestitorul: “Câţiva copii se plimbau într-o pãdure”. Copiii repetã cele spuse de povestitor.
Povestitorul: “Deodatã au zãrit un urs”. Copiii repetã.
Povestitorul: “S-au speriat grozav”. Copiii repetã.
Povestitorul: “Sã scape cine poate!”
La auzul acestor cuvinte, copiii se întorc cu spatele la “povestitor” şi aleargã în partea opusã a
sãlii, unde trebuie sã atingã peretele. Cel care este prins înainte de a atinge peretele îl înlocuieşte pe
povestitor şi jocul continuã.
1. LA APROZAR
Scopuri:
• consolidarea deprinderii de a construi grupe de obiecte după formă;
• consolidarea deprinderii de a compara grupe de obiecte şi de a sesiza unele relaţii
cantitative;
• dezvoltatarea rapidităţii şi a promtitudinii în gândire.
Obiective operaţionale:
- să constituie mulţimi după unul sau mai multe criterii date;
- să compare mulţimile din punct de vedere cantitativ, utilizând limbajul matematic
corespunzător („mai multe”, „mai puţine”, „tot atâtea”) şi sesizând constanţa cantităţii indiferent de locul
mulţimii;
- să rezolve itemii propuşi în fişa de lucru individuală.
Sarcina didactică:
 Gruparea obiectelor după formă, realizarea corespondenţei între elementele a duoă mulţimi
şi sesizarea diferentei dintre acestea.
Regulile jocului:
Prin vocea educatoarei, Zâna Toamnei va indica sarcinile jocului ce vor fi scpecificate pe jetoane
în formă de frunze ruginii.Cele două grupe de copii răspund pe rând, fiecare răspuns corect fiind
recompensat cu o crizantemă. Colegii dintr-o echipă se vor sprijini între ei pentru a rezolva sarcinile.
Elemente de joc: prezenţa Zânei Toamnei, închiderea şi deschiderea ochilor, coroniţe surpriză
de la Zâna Toamnă.
Material didactic: prezenţa Zânei Toamnei, frunze pe care sunt scrise sarcinile, jetoane cu
fructe şi legume de toamnă, coşul Toamnei plin cu fructe şi legume, fişe individuale de lucru.
Desfăşurarea jocului:
Copiii vor fi împărţiţi în două echipe. Ei vor lua pe rând o frunză din copacul toamnei şi vor rezolva
sarcina cerută:
1. Copiii vor grupa fructele şi legumele din aprozar după formă.
2. Echipele vor primi câte două grupe de obiecte. Aşează în perechi obiectele celor două grupe
pentru a aprecia raportul cantitativ dintre acestea.
3. Pe panou se aşează o grupă de obiecte. Fiecare copil din cele două echipe aşează pe masă o
grupă care să aibă cu un obiect mai mult sau mai puţin decât în grupa dată. Coechipierii au voie să se ajute
între ei. Pentru fiecare sarcină rezolvată corect, echipa va primi din parte Zânei Toamnei o crizantemă.
Cine va avea cele mai multe va câştiga jocul.
Variantă:
Educatoarea are cartonaşe pe care sunt desenate legume sau fructe de toamnă în număr variabil.
Va cere copiilor să aşeze în coşul toamnei „mai multe” , „mai puţine”, sau „tot atâtea” legume sau fructe
din aprozar.
2.UNDE S-A ASCUNS GREIERAŞUL?
Scop:
• Verificarea cunostinţelor copiilor despre atributele pieselor geometrice;
• Dezvoltarea operaţiilor gândirii.
- să recunoască şi să denumească figurile geometrice, efectuând operaţii logice în ceea ce
priveşte sortarea pieselor în funcţie de cerinţele exprimate de către educatoare;
- să identifice poziţii spaţiale, şi să plaseze piesele în poziţia spaţială indicată;
- să participe cu plăcere şi interes la activitate;
Sarcina didactică:
 Recunoasterea formelor geometrice şi precizarea aributelor acestora;
 Recunoaşterea şi denumirea poziţiilor spaţiale;
Reguli de joc:
La solicitarea educatoarei copiii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună unde s-a ascuns
greieraşul, ce figură geometrică se află în acel loc şi care sunt atributele acesteia. Dacă raspunsul este
corect, copilul va primi drept recompensă un stimulent în formă de chitară.
Elemente de joc: închisul şi deschisul ochilor, mişcarea.
Material didactic: greieraş, chitare stimulente, piese geometrice.
Se prezintă invitatul zilei – Greieraşul – care le cere ajutorul copiilor pentru a-l învăţa formele
geometrice.Pe un panou sunt aşezate toate piesele geometrice învăţate. Copii închid ochii, iar
educatoarea aşează greieraşul lângă o piesă geometrică. Apoi deschid ochii iar educatoarea întreabă:
Unde s-a ascuns greieraşul?. Copiii răspund precizând piesa geometrică şi atributele ei.
Variantă:
Educatoarea aşează piese geometrice în diferite locuri din grupă. La întrebarea educatoarei :
Unde sunt aşezate cercurile?, copiii enumeră locurile unde sunt aşezate acele piese: Cercurile sunt pe
masă / sub scaun / lângă greieraş.
3. FURNICUŢA HARNICĂ!
Scop:
• consolidarea deprinderii de a raporta numărul ca cantitate şi cantitatea la număr;
• verificarea număratului în limitele 1-5;
• educarea independenţei în acţiune;
- să formeze mulţimi cu 1-5 elemente după criteriul formei;
- să numere în limitele 1-5 prin încercuire;
- să asocieze cifra numărului corespunzător de obiecte şi invers.
- să participe cu plăcere şi interes la activitate.
Sarcina didactică:
 Raportarea cantităţii la număr folosind analizatorii: vizual, auditiv, tactil;
Regulile jocului: Educatoarea va alege un cartonaş care se va opri la semnalul Stop. Copilul la care
s-a oprit cartonaşul îl arată tuturor pantru că va aşeza la muşuroi atâtea furnicuţe câte arată cifra de pe
cartonaş sau câte bătăi din palme a auzit.
Elemente de joc: mişcarea, surpriza.
Materialul didactic:cartonaşe cu cifrele de la 1 la 5, siluete furnicuţe, imagine cu un muşuroi,
saculeţul furnicuţei.
Educatoarea va da drumul unui cartonaş pe care este scrisă o cifră să circule de la un copil la
altul. La semnalul educatoarei, copilul la care s-a oprit cartonaşul îl va arăta tuturor şi va avea sarcina de
a aşeza la muşuroi tot atâtea furnicuţe câte arată cifra. Se motivează acţiunea: Eu am aşezat la muşuroi
5 furnicuţe pentru că pe jeton este cifra 5.
În continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copii vor grupa furnicuţele
după numărul bătăilor educatoarei.
Varianta:
Copiii primesc săculeţul furnicuţei pe care îl plimbă din mână în mâmă. La semnalul educatoarei:
Stop, copilul la care se află săculeţul îl pipăie şi spune câte „boabe” (obiecte) sunt în el.
4. DETECTIVII
Scopuri:
• consolidarea deprinderii de a raporta cantitate la număr şi a numărului la cantitate;
• sesizarea locului unui număr în şirul numeric (limitele 1-5);
• verificarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu una şi două unităţi în
limitele 1-5;
- să numere în limitele 1-5;
- să determine locul fiecărui număr în şirul numeric 1-5 stabilind vecinii,
- să rezolve operaţii simple de calcul oral folosind simboluri matematice.
Sarcina didactică:
 stabilirea locului unui număr în şirul numeric;
 raportarea corectă a numărului la unitate şi a unuităţii la număr; efectuarea operaţiilor
de adunare şi scădere cu una sau două unităţi.
Regulile jocului:
Copilul numit de educatoare va corecta greşeala şi va primi insigna de detectiv. Dacă răspunde
corect este aplaudat , dacă greşeste alt copil va corecta greşeala. În a doua parte a jocului, copilul
indicat a fi detectiv va număra elementele unei mulţimi şi va spune dacă doreşte să adauge sau să ia un
element.
Elemente de joc: ghicirea, aplauzele, întrecerea.
Materialul didactic: cifre, siluete cu oameni de zăpadă, mături, fulgişori, insigna de detectiv.
Educatoarea le propune copiilor să fie detectivi. Ei trebuie să descopere mai multe mistere.
1) Pe un panou sunt aşezate cifrele în dezordine. Copii trebuie să aşeze cifrele în ordine crescătoare şi apoi
descrescătoare.
2) Educatoarea aşează o cifră pe panou, iar copii afişează vecinii numărului dat;
3) Educatoarea aşează două cifre diferite pe panou, iar copii trebuie să aşeze cifrele intermediare.
Exemplu: 2 şi 5. Copiii aşează 3 şi 4.
4) Educatoarea prezintă imagini cu un anumit număr de elemente, iar copii vor vor forma grupe cu tot
atâtea, cu un element mai mult sau cu un element mai puţin .
Veriantă:
Copilul ales detectiv va trebui să caute vecinul unui număr şi să formeze o grupă cu tot atâtea
elemente câte arată cifra. Apoi va spune dacă doreşte să mai adauge sau să ia un element.
Exemplu: Caută vecinul mai mare al lui 4 şi formează o grupă cu tot atâtea elemente. Adaugă sau
ia un element! Un alt copil va rezolva şi afişa exerciţiul: 4+1=5.
6. TRĂISTUŢA LUI MOŞ CRĂCIUN
Scopuri:
• consolidarea cunoştinţelor copiilor despre atributele pieselor geomentrice (formă, culoare,
mărime, grosime);
• dezvoltarea gândirii logice şi a spiritului de echipă;
- să recunoască şi să denumească figurile geometrice, efectuând operaţii logice în ceea ce priveşte
sortarea pieselor în funcţie de cerinţele exprimate de către educatoare;
- să identifice deosebiri între elementele unei mulţimi şi să le caracterizeze prin negaţie logică;
-să fomeze mulţimi după două, trei însuşiri considerate simultan şi să le caracterizeze folosind conjuncţia
logică;
Sarcina didactică:
 recunoaşterea pieselor geometrice prin acţiunea analizatorilor;
 sortarea figurile geometrice după criteriul stabilit de educatoare: mărime, culoare, grosime,
utilizând negaţia logică sau conjuncţia logică.
Regulile jocului:
Un copil legat va alege o piesă din sacul lui Moş Crăciun, o pipăie şi precizează forma,mărimea şi
grosimea acesteia. În partea a doua a jocului copiii vor preciza atributele pieselor alese prin folosirea
negaţiei logice şi a conjuncţiei logice.Pentru fiecare răspuns corect echipa va primi un globuleţ. Echipa
care va avea cele mai multe globuri în braduţ va câştiga.
Elemente de joc: aplauzele, închiderea şi deschiderea ochilor, stimulente în formă de brăduţ,
trăistuţa lui Moş Crăciun.
Material didactic: trusa Dienes, creioane, fişe, stimulente, brăduţi şi globuleţe pentru a ţine
scorul, trăstuţa lui Moş Crăciun.
Educatoarea va prezenta săculeţul lui Moş Crăciun care, înainte de a veni să le aducă daruri
copiilor, va testa cunoştinţele acestora despre piesele geometrice. Copiii vor fi solicitaţi de educatoare
să participe la joc prin versurile:
Să vină acum la mine,
Un copil ce ştie bine,
Atingând o piesă doar,
Forma să o spună clar.
Copilul chemat este legat la ochi. El introduce mâna în săculeţ, alege o piesă, o pipăie şi precizează forma.
După precizarea formei, acelaşi copil va preciza şi celelalte atribute (mărime, culoare, grosime) prin
folosirea cojuncţiei logice.
Exemplu: Această piesă este şi mare, şi subţire, şi albastră.
Pe masa educatoarei sunt aşezate şi alte piese geometrice. Un copil de la cealaltă echipa va alege alte
piese care au aceiaşi formă cu piesa din săculeţ şi formează o grupă.
Variantă: Educatoarea le va cere copiilor o piesa folosind negaţia logică: Alegeţi piesa care nu
este nici pătrat, nici triunghi, nici dreptunghi. În final li se va cere copiilor să dea exemple de obiecte
sala de grupă care au aceiaşi formă cu piesa aleasă.
7. ÎN CURTEA BUNICILOR
Scopuri:
• consolidarea număratului în limitele 1-7;
• verificarea capacităţii de a compune şi descompune un număr dat;
- să constituie mulţimi cu 1-7 elemente;
- să raporteze numărul la cantitate şi cantitatea la număr;
- să compună şi să descompună numere în limitele 1-7, utilizând o gamă largă de variante;
- să perceapă numărul în întregul său;
- să rezolve sarcinile fişei;
Sarcina didactică:
 compunerea şi descompunerea unui număr;
Regulile jocului:
Copilul numit va aşeza fiecare animal la căsuţa lui. Se vor denumi grupele formate. Se va asocia cifra
corespunzătoare numărului de elemente ale fiecărei mulţimi. Copiii vor enumera grupele cu cele mai multe,
respectiv cele mai puţine animale. Copiii vor compune şi descompune numerele aşezând animalele unei
grupe în 2 adoposturi (descompunere), ori copletând elementele unei mulţimi (compunere). Se motivează
de fiecare dată aşezarea.
Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialului.
Material didactic: siluete cu animale domestice (găini, oi, căţeluşi, pisici,cai,etc.), imagini cu
căsuţele animalelor.
Animalele au ieşit la păscut şi trebuie să se întoarcă la casele lor. Copii le vor ajuta să intre în
căsuţa lor. Vor număra fiecare grupă si vor asocia cu cifra care corespunde numărului de animale din casă.
Un copil va primi rolul de fermier . În fiecare căsuţă vor fi 2, 3, 4 animale. Copilul a primit rolul de
fermier va trebui să copleteze numărul animalelor astfel încât în fiecare adăpost să fie câte 7 ( 6, 5 4
sau 3) animale.
Exemplu: În coteţ erau 5 găini. Eu am aşezat încă 2 şi acum sunt 7 găini.
Copiii numără animalele din căsuţe. Fiecare fermier va verbaliza acţiunea efectuată.
La fel se va proceda şi cu celelalte căsuţe.
Rolul de fermier îl va primi acel copil care ştie să raspundă la o ghicitoare despre animale domestice.
Exemple de întrebări:
Face ouă zeci şi sute Clăi de lână-n patru beţe
Dacă-i dai grăunţe multe. Pasc răzleţe prin fâneţe
(Găina) (Oile)
Are coarne şi bărbiţă, Laptele ce-l bei
Părul aspru şi-o codiţă. Este tot al ei.
Ea pe pomi se caţără, “Muuuu” e vorba ei,
Iedul drag îşi apără. Ghiceşte dacă vrei!
(Capra) (Vaca)
Variantă:
Copilul ales va primi 7 (5,4, 6) animale. Ei au sarcina de a aşeza animale în duoă casuţe şi apoi vor
spune cum le-au aşezat.
Exemplu:Eu am aşezat cele sapte oiţe astfel: cinci în primul grajd si două în al doilea grajd.
Împreună sunt şapte oiţe. Se verifică prin numărare şi se alege cifra corespunzătoare.
Vor fi solicitaţi mai mulţi copii să spună cum au aşezat animalele de la fermă.
8. AJUTĂ-O PE RIŢA-VEVERIŢA!
Scopuri:
• consolidarea număratului în limitele 1-9;
• cunoaşterea locului fiecărui număr în şirul numerelor naturale;
• consolidarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu una-două unităţi;
• verificarea capacităţii de a compune şi descompune un număr dat;
- să raporteze cantitatea la număr, respective la cifra corespunzătoare, recunoscând şi stabilind
vecinii numerelor;
- să efectueze operaţii simple de calcul oral, recunoscând semnificaţia simbolurilor aritmetice (+; –;
=);
- să compună şi să descompună un număr dat în variante posibile;
- să resolve corect sarcinile fişei.
Sarcina didactică:
 numără crescător şi descrescător în limitele 1-9;
 fixarea locului fiecărui număr în şirul numerelor naturale;
 efectuarea de operaţii de calcul matematic în limitele 1-9;
Regulile jocului.
Pe rand, căte un copil de la fiecare echipă va alege câte un plic şi va rezolva sarcina dată pentru a o ajuta
pe Riţa- Veveriţa. Dacă rezolvă correct primeşte o alună drept recompensă.
Câştigă echipa care a adunat cele mai multe alune.
Elemente de joc: Riţa- Veveriţa, întrecerea.
Materialul didactic: veveriţa, alune, traseul veveriţei, plicuri, jetoane cu cifre.
Educatoarea o prezintă pe Riţa-veveriţa care sete foarte supărată pentru că s-a rătăcit. Pentru a
ajunge la scorbura sa trebuie să rezolve mai multe sarcini.
Este amenajat un traseu pe care exictă din loc în loc sarcini.
Copiii sunt împărţiţi în două echipe. Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va alege un plic şi
va încerca să rezolve sarcina pentru a ajuta veveriţa.
Dacă rezolvă corect primeşte drept recompensă o alună. În final, va câştiga echipa care a adunat
cele mai multe alune.
Exemple:
1. Aşează cifrele de la 1 la 9 în ordine crescătoare.
2. Aşează cifrele de la 1 la 9 în ordine descrescătoare.
3. Numără crescător de la 6.
4. Numără descrescător de la 8.
5. Găseşte vecinul mai mic al lui 9.
6. Găseşte vecinul mai mare al lui 5.
7. Descoperă cifra care lipseşte.
8. Formează o grupă cu tot atâtea elemenete câte fete sunt prezente azi în grupă.
9. Formeată o grupă cu un element mai mult decât numărul picioarelor unei veveriţe.
10. Adună alunele în coş. Scrie operaţia corespunzătoare: 6+2=8.
11. Ia din coş 2 alune. Câte au rămas?. Scrie operaţia corespuntătoare: 8–2=6 .
12. Aşeză cele 9 nuci în două coşuleţe. Găseşte mai multe variante de descompunere.
13. Compeletează florile din vază astfel încât să fie 9 (compunere)!
Căştigă echipa care a adunat cele mai multe alune în coşuleţ. Copii vor primi drept recompense alune şi
nuci din proviziile veveriţei.
9. A CÂTA ALBINUŢĂ A ZBURAT?
Scopuri:
• folosirea corectă a numeralelor cardinale şi ordinale;
• cunoaşterea locului fiecărui număr în şirul numeric;
• verificarea cunoştinţelor despre zilele săptămânii.
- să identifice lipsa unui obiect (imagine) dintr-un şir format, să-l denumească utilizând
numeralul ordinal corespunzător respectând acordul verbal între numeral şi substantivul care-l însoţeşte;
- să stabilească vecinii numerelor naturale în şirul numeric 1-10.
Sarcina didactică:
 identificarea locului rămas liber şi denumirea lui prin intermediul numeralului ordinal.
Regulile jocului:
Copii închid şi deschid ochii când aud bâzâitul unei albinuţe. Toţi copii trebuie să ia aceiaşi
albinuţă din şirul lor ca cea luată de educatoare şi să spună a câta albinuţă a zburat. Dacă răspunsul este
corect toţi copii se joacă cu albinuţele imitând zborul lor.
Elemente de joc: închiderea şi deschiderea ochilor, imitarea zborului albinuţelor.
Material didactic: o imagine pe care sunt poziţionate cele 10 albine pentru fiecare copil şi pentru
educatoare, stimulente albinuţe.
Copii sunt aşezaţi la măsuţele aranjate în formă de careu, iar în faţa lor este aşezat suportul cu 10
albine. Educatoarea le cere copiilor să închidă ochii atunci când aud bâzâitul albinei. La semnal, deschid
ochii şi spun a câta albină a zburat şi ce albină urmează după ea. Apoi este ridicat jetonul cu cifra
corespunzătoare locului elementului luat. Dacă răspunsul copilului este corect, toţi copiii iau albinuţa
respectivă de pe suport pentru a imita zborul ei.
Exemplu: A câta albinuţă a zburat? / A zburat a şaptea albinuţă, iar după ea urmează a opta albinuţă.
Variantă: Educatoarea enumeră zilele săptămânii şi de fiecare dată lipseşte din enumerare o zi.
Copii descoperă ziua care lipseşte şi precizează locul ei în cadrul zilelor săptămânii. În ultima parte a
jocului, vor fi aduşi cinci copii în faţa grupei care se vor prezenta, apoi unul se va ascunde. Copiii trebuie
să ghicească cine lipseşte, al câtelea era în şir şi între care copii era aşezat.
În final, tiţi copii vor cânta cântecelul „Zum, zum, zum albiniţa mea!
10. MAGICIANUL
Scopuri:
• consolidarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu una şi două unităţi
în limitele 1-10.
• dezvoltarea spiritului de echipă.
- să identifice semnul operaţiei şi să-l localizeze în funcţie de situaţia ilustrată;
- să efectueze calcul oral cu 1-2 unităţi;
- să rezolve oral probleme prin raţionamentul de tip ipotetico-deductiv având ca material
intuitiv o situaţie ilustrată;
- să rezolve independent itemii propuşi pe fişă.
Sarcina didactică:
 compunerea şi rezolvarea de probleme matematice.
Regulile jocului:
Copilul chemat prin atingerea de către magician cu bagheta magică va rezolva sarcinile date de
acesta. Dacă copilul greşeşte este ajutat de coechipieri. Răspunsurile corecte sunt recompensate cu
aplauze şi baghete magice. La final echipa care va avea cele mai multe baghete va câştiga.
Elemente de joc: prezenţa Magicianului, aplauze, mânuirea materialului.
Material didactic: planşe cu probleme ilustrate, jetoane cu cifre, jetoane cu imagini, un panou
pentru afişarea punctelor (baghetelor magice) fiecărei echipe.
Educatoare îl va prezenta copiilor pe magician, care a venit se va juca împreună cu copiii dându-le
diferite sarcini. Grupa este împărţită în două echipe. La început, Magicianul formulează pe baza
materialului ilustrativ probleme pentru fiecare echipă, apoi problemele vor fi formulate de către copii.
Rezolvarea problemelor se realizează de către un reprezentant al fiecărei echipe care este ales prin
rostirea de către Magician a formulei magice: Ini mini hop şi-aşa / Ieşi la tablă dumneata. Copilul ales să
rezolve problema este ajutat de colegii din echipa lui. Cu ajutorul jetoanelor cu cifre conducătorul
echipei scrie exerciţiul problemei.
Exemple: Cinci fetiţe se joacă cu mingea. O fetiţă pleacă acasă. Căte fetiţe se vor juca în
continuare cu mingea?
5 – 1= 4.
Variantă: Magicianul citeşte pentru fiecare grupă probleme-ghicitori.
Exemplu:
Într-o curte-s cinci căţei Gâsca mea cea gălbioară
Pe portiţă pleacă unul Şi-a scos puii-n ulicioară
Câţi au mai rămas din ei? Cinci sunt mici şi unul mare
(3 – 1= 2) Socotiţi câţi pui ea are?
(5+ 1=6)
Şase rate sunt pe lac Sunt opt porumbei pe casă
Încă una-i sub copac Şi stau bucuroşi la masă
Dacă le numeri pe toate Doi zboară jos îin drum
Câte fac, ghiceşti nepoate? Căţi au mai rămas acum?
(6+1=7) (8-2=6)
Cinci căţei cu botul mic Am pus pentru Nicuşor

Jucau fotbal între ei Şapte mere la cuptor
Doi se iau după pisic Şi mai pun unul la copt
Şi-au rămas acuma…… Sunt acum de toate...
(5- 2=3) (7+ 1=8)
11. CU MATEMATICA ÎN LUMEA POVEŞTILOR
Scopuri:
• verificarea număratului în limitele 1-10 prin raportarea numărului la cantitate.
• consolidarea deprinderii de a forma grupe echipotente prin punerea în corespondenţă;
• efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere folosind corect simbolurile matematice: „+”, „-”,
„=”.
- să efectueze operaţii simple de calcul oral de adunare şi scădere cu una şi două unităţi în limitele 1-10 ;
- să reprezinte grafic rezolvarea exerciţiilor efectuate ;
- să utilizeze corect simbolurile « +, - şi = » ;
- să rezolve corect fişa de lucru individuală ;
Sarcina didactică :
 raportarea corectă a cantităţii la număr şi a numărului la cantitate ; efectuarea
operaţiilor de adunare şi scădere cu un element.
Regulile jocului :
Copilul numit de educatoare va număra elementele grupei indicate şi va aşeza cifra
corespunzătoare. La cererea educatoarei, va mai forma o grupă cu tot atâtea elemente câte elementeare
cea indicată. Dacă nu rezolvă corect sarcina, alt copil va veni să corecteze greşeala.
Elemente de joc : surpriza, mânuirea personajelor, aplauze.
Material didactic : tablouri cu imagini din poveşti, siluetele personajelor, cifre, grupe diverse
legate de personajele din poveştile cunoscute.
Desfăşurarea jocului :
Educatoarea afişează un tablou dintr-o poveste, îl intuieşte cu ajutorul copiilor, apoi ei vor
rezolva sarcinile cu conţinut matematic. Se pot afişa patru-cinci tablouri din poveştile cunoscute.
Exemplu : Tabloul afişat prezintă o secvenţă din basmul Albă-ca-Zăpada.
1. Câţi pitici sunt în imagine ?
2. Aşezaţi cifra corespunzătoare numărului de pitici.
3. Formaţi o grupă de pătuţuri în care să fie tot atâtea câţi pitici sunt.
4. Formaţi o grupă de scăunele în care să fie cu unul mai multe decât pătuţurile.
5. Un pitic pleacă la plimbare. Câţi au rămas ?
Această sarcină implică rezolvarea şi afişarea exerciţiului matematic : 7 – 1 = 6.
6. Câte personaje sunt ? (piticii şi Albă-ca-Zăpada) : 7 + 1= 8.
Variantă :
Se vor afişa imagini cu scene din poveştile sau basmele cunoscute. Spre deosebire de prima parte a
jocului, grupele, cifrele şi exerciţiile matematice vor fi intenţionat aşezate greşit. Copiii vor trebui să
sesizeze greşelile şi să le corecteze.
12. BIBLIOTECA
Scopuri :
• consolidarea capacităţii de a compune şi descompune un număr dat.
• exerasarea număratului în limitele 1-10.
Sarcina didactică :
 compunerea şi descompunerea unui număr natural.
Regulile jocului :
Copiii-bibliotecari aşează cărţi pe raft în aşa fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau 10). Dacă
aşează corect, ei primesc o recompensă. În partea a doua a jocului, ei trebuie să aşeze un număr de 7 (8,
9 sau 10) cărţi pe două rafturi găsind mai multe variante. Se motivează aşezarea.
Elemente de joc : surpriza, mişcarea.
Material didactic : cărţi şi jetoane reprezentând cărţi, imagini pe care sunt desenate două
rafturi de bibliotecă.
Desfăşurarea jocului :
Educatoarea anunţă copiii că au primit un pachet de la poştă. Ei deschid pachetul şi descoperă cărţile
primite. Acestea trebuie aşezate în bibliotecă alături de celelalte cărţi. Pe fiecare raft din bibliotecă
sunt aşezate câte 3, 4, 5 sau 6 cărţi. Copilul care va primi rolul de bibliotecar va completa rafturile în aşa
fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau 10) cărţi.
Fiecare bibliotecar va verbaliza acţiunea efectuată.
Exemplu : Pe raft erau cinci cărţi, eu am aşezat încă două şi acum sunt şapte. Copiii numără cărţile de
pe raft.
La fel se va proceda şi cu celelalte rafturi.
Rolul de bibliotecar va fi primit pe rând de acei copii care pot răspunde educatoarei la o întrebare sau
ghicitoare.
Exemple de întrebări :
Cum se numeşte povestea în care ursul îşi pierde coada ?
Care sunt lunile anopimpului primăvara ?
Câte silabe are cuvântul « matematică » ?
Cu ce sunet începe cuvântul « şase » ? etc.
Variantă :
Fiecare copil primeşte câte 10 jetoane reprezentând cărţi şi o foaie pe care este desenată o bibliotecă
cu rafturi. Ei au sarcina de a aşeza cărţile pe cele două rafturi, apoi să spună cum le-a aşezat.
Exemplu :
Eu am aşezat cele zece cărţi astfel : şase cărţi pe primul raft şi patru cărţi pe al doilea raft. Împreună
sunt şapte cărţi. Se verifică prin numărare.
Vor fi solicitaţi mai mulţi copii să spună cum au aşezat cărţile, până vor fi exemplificate toate
variantele.
13.DE-A ŞCOALA
Scopuri :
• consolidarea capacităţii copiilor de a înţelege şi utiliza numerele (1-10);
• verificarea capacităţii copiilor de a efectua operaţii simple de calcul oral, de adunare şi scădere
cu o unitate şi/sau două unităţi, în limitele 1-10;
• recunoaşterea şi folosirea simbolurilor « + », « - » si « = » ;
• sistematizarea cunoştinţelor privind rezolvarea unor pobleme simple în
concentrul 1-10;
• dezvoltarea operatiilor gândirii (comparaţia, analiza, sinteza, generalizarea) :
Obiective operaţionale :
- să numere crescător şi descrescător în concentrul 1-10;
- să raporteze corect numărul la cantitate şi cantitatea la număr;
- să determine locul fiecărui număr în şirul natural recunoscând vecinii numerelor;
- să efectueze operaţii simple de calcul oral de adunare şi scădere cu una şi două unităţi în limitele 1-
10;
- să rezolve probleme simple având ca suport ilustraţii;
- să reprezinte grafic rezolvarea exerciţiilor efectuate;
- să utilizeze corect simbolurile « +, - si = »;
- să rezolve corect fişa de lucru individuală;
Sarcina didactică:
 Raportarea directă a cantităţii la număr şi a numărului la cantitate, identificarea
numărului vecin mai mare sau mai mic cu o unitate;
 Compunerea şi rezolvarea unor probleme care propun operaţii de adunare şi scădere cu
una sau două unităţi;
Regulile jocului:
 jocul se desfăşoară pe două echipe;
 fiecare copil trebuie să rezolve sarcinile;
 fiecare răspuns este recompensat cu o faţă zâmbitoare;
 castigă echipa care are cele mai multe feţe zâmbitoare.
Elemente de joc: surpriza, aplauzele, întrecerea, recompensele, închiderea şi deschiderea ochilor,
deplasarea, mânuirea materialului, sunetul clopoţelului.
Material didactic: ghiozdan, jetoane cu cifre, cifre de pus în piept, siluete reprezentând
rechizite, probleme ilustrate, scrisoare, clopoţel, diplome.
Desfăşurarea jocului: La sunetul clopoţelului, câte un copil de la fiecare echipă va veni în faţă şi va
alege din ghiozdan o siluetă pe care va fi scrisă sarcina. Dacă aceasta este rezolvată corect, echipa sa va
primi o faţă zâmbitoare. Clopoţelul va suna de fiecare dată de un anumit număr de ori şi va veni în faţă
acel copil care are în piept cifra corespunzătoare.
Exemple de sarcini:
1) Încercuieşte cifra care ne arată câte silabe are obiectul din imagine. (se vor folosi două
imagini: o carte, un stilou.)
2) Alege cifra care corespunde numărului de feţite prezente în sala de grupă . Copilul din cealaltă
echipă va denumi vecinii acestei cifre.
3) Aşează cifrele în ordine crescătoare (descrescătoare).(Pe un panou sunt aşezate mai multe
cifre în dezordine. Ex: 3, 7, 8, 5, 6. Copiii aşează 3, 5, 6, 7, 8.)
5) Aşează tot atâtea cercuri câte anotimpuri are anul;
- pune deoparte atâtea cercuri câte anopimpuri sunt cu zăpadă;
Ce semn folosim? Câte anopimpuri au rămas?
4 – 1= 3.
6) Aşează atâtea pătrate galbene câte degete ai la ambele mâini;
- pune deoparte atâtea pătrate câte degete arătătoare ai la ambele mâini.
Ce semn folosim?
10 – 2= 8.
8) ” Găseşte greşeala!” – se vor propune spre corectare, următoarele exerciţii:
- pentru echipa nr. 1: „7 – 1=8
4+ 2=2”
- pentru echipa nr. 2: „8 – 2=10
5+2=3”
În final se vor rezolva probleme pe baza unor versuri.
La sfârşitul activităţii toţi copii vor primi diplome.
CÂTEVA JOCURI DIDACTICE PE CARE LE-AM DESFĂŞURAT LA GRUPA MICĂ – MIJLOCIE , UŞOR DE
REALIZAT ŞI CARE SPER SĂ VĂ FIE UTILE ÎN ACTIVITATEA DUMNEAVOASTRĂ
„CE AI GĂSIT”
SCOP : recunoaşterea şi denumirea unor grupuri de obiecte din sala de grupă ; diferenţierea grupurilor de
obiecte după însuşirile lor (formă , mărime); deprinderea de a acţiona cu grupuri de obiecte ; dezvoltarea
atenţiei , a spiritului de observaţie .
SARCINA DIDACTICĂ : denumirea corectă a grupurilor de obiecte .
ELEMENTE DE JOC : prinderea mingii , descoperirea grupurilor de obiecte , închiderea şi deschiderea ochilor ,
aplauze .
REGULI DE JOC : copilul care primeşte mingea o va da din nou educatoarei . El va fi cel care va descoperi
grupul de obiecte şi îl va denumi .
MATERIAL :şapte – opt grupuri de obiecte ( jucării din sala de grupă : maşinuţe , păpuşi , ursuleţi , iepuraşi ,
cuburi , avioane ,peştişori ) .
VARIANTE DE JOC
I . Grupurile de obiecte sunt acoperite cu câte un şerveţel . Educatoarea aruncă mingea unui copil , acesta o
prinde , o aruncă din nou educatoarei , apoi merge la masa cu material , ridică un şerveţel şi descoperă o grupă
de obiecte , o priveşte cu atenţie şi la întrebarea educatoarei : „Ce ai găsit?” , răspunde : „ Eu am găsit un grup
de maşinuţe „ Educatoarea întreabă : „Cum sunt maşinuţele pe care le-ai găsit :mari sau mici?”
La fel se procedează şi cu celelalte grupuri de obiecte .
II . Grupurile de obiecte sunt aşezate în ordine şi rămân descoperite . Se cere copiilor să închidă ochii , la
bătaia din palme a educatoarei . Educatoarea ascunde una din grupele de obiecte . La alt semnal , copiii deschid
ochii şi li se atrage atenţia asupra grupurilor de obiecte : „Ce grupă lipseşte ?” . Copiii sesizează lipsa şi
răspund : „Lipseşte grupa de avioane mici „ . Răspunsurile corecte se aplaudă .
„SĂ CULEGEM FRUCTE”
SCOP : alcătuirea de mulţimi de obiecte după criteriul formei şi al culorii .

SARCINA DIDACTICĂ : recunoaşterea şi denumirea corectă a grupurilor de obiecte după criteriul formei şi
al culorii .
ELEMENTE DE JOC : surpriza , mânuirea materialului ,închiderea şi deschiderea ochilor , întrecerea .
REGULI DE JOC : vor fi numiţi doi copii care vor culege fructele indicate prin imaginea de pe coşuleţul
înmânat de educatoare .
Fructele culese sunt aşezate în coş , copilul verbalizează acţiunea îndeplinită .
MATERIAL : doi pomi reprezentând un măr şi un păr (din crengi) : mărul are mere roşii şi verzi , părul are pere
verzi şi galbene ;două coşuleţe (unul cu imaginea unei pere , celălalt cu imaginea unui mere) ;patru lădiţe .
VARIANTE DE JOC
I. Doi copii solicitaţi de educatoare vor primi câte un coşuleţ .Ei vor culege din pomi fructele de acelaşi fel cu
cele din imaginea de pe coş (mere sau pere) .După ce au cules vor veni în faţa copiilor şi vor spune : „Eu am cules
o mulţime de mere „ ; „Eu am cules o mulţime de pere”.
II. Se atrage copiilor atenţia asupra culorii merelor din coş . Li se spune că trebuie să le sorteze după culoare
pentru a fi depozitate în cămară. Pentru aceasta au nevoie de două lădiţe .Sunt numiţi doi copii care să sorteze,
unul merele roşii , unul merele verzi , fiecare în câte o lădiţă. Sortarea se face prin întrecere , apoi fiecare
verbalizează acţiunea :”Eu am format mulţimea de mere verzi „ ; „Eu am format mulţimea de mere roşii „.
La fel se procedează şi cu perele .
III. Lăzile cu fructele culese şi sortate sunt aşezate în faţa copiilor. La semnalul educatoarei copiii închid
ochii . În acest timp se ascunde una din lădiţe . La alt semnal , copiii deschid ochii , sesizând lipsa unei lădiţe.
Un copil numit de educatoare denumeşte lădiţa lipsă : „Lipseşte mulţimea merelor roşii „
IV.
„SĂ ADUNĂM LEGUME”
SCOP : alcătuire de mulţimi de obiecte după criteriul formei şi al mărimii .

SARCINA DIDACTICĂ : separarea şi gruparea după formă şi mărime , denumirea corectă a grupurilor de
obiecte .
ELEMENTE DE JOC : mişcarea , mânuirea materialului , închiderea şi deschiderea ochilor , surpriza ,
întrecerea .
REGULI DE JOC :copiii acţionează la comanda şi indicaţiile educatoarei ; legumele adunate sunt aşezate în
coşuri , copiii verbalizează acţiunea .
MATERIAL : macheta unei grădini de legume , legume decupate( morcovi, ardei, vinete , pătlăgele , cartofi ) ,
toate , mari şi mici plantate în grădină; cinci coşuleţe , zece lădiţe .
VARIANTE DE JOC
I. Se numesc cinci copii care vor trebui să adune legumele din grădină . Fiecare copil primeşte un coşuleţ pe
care are imaginea unei legume . Trebuie să adune din grădină legumele corespunzătoare imaginii de pe coşuleţ
.Copiii adună legumele şi apoi verbalizează acţiunea :”Eu am adunat mulţimea de ardei .
II. Se va atrage copiilor atenţia asupra mărimii legumelor . Li se spune că trebuie să sorteze legumele după
mărime . La fiecare coşuleţ vor veni câte doi copii cu câte o lădiţă. Unul va sorta legumele mici , unul pe cele
mari , după care vor verbaliza acţiunea : „ Eu am sortat mulţimea de ardei mari „ , „Eu am sortat mulţimea de
ardei mici „. Sortarea se realizează prin întrecere .
III. Lădiţele cu legume vor fi aşezate în ordine în faţa copiilor . La semnalul educatoarei copiii vor închide
ochii . În acest timp se va ascunde o lădiţă . La deschiderea ochilor copiii sesizează lădiţa lipsă : „Lipseşte
lădiţa cu vinete mari „.
„AL CÂTELEA URSULEŢ S-A ASCUNS”
SCOP : folosirea corectă a numeralelor ordinale până la 3 ; fixarea locului numerelor în şirul numeric ;
exersarea atenţiei , a spiritului de observaţie , a memoriei ; familiarizarea cu poziţiile spaţiale : în faţă , în
spate , în , lângă .
SARCINA DIDACTICĂ : recunoaşterea locului ocupat de ursuleţ şi a numărului în şirul numeric .
ELEMENTE DE JOC : mişcarea , aplauze , închiderea şi deschiderea ochilor .
REGULI DE JOC : copilul numit de educatoare va preciza al câtelea ursuleţ s-a ascuns şi ce loc ocupă el în
şirul numeric . Vor inchide şi vor deschide ochii la fluierul educatoarei .
MATERIAL : un copac din crengi fixat într-un suport de brad (acoperit) , trei ursuleţi (jucărie) aşezaţi în
ordine pe o măsuţă în faţa copiilor .
VARIANTE DE JOC
I. Ursuleţii sunt aşezaţi în sistem liniar orizontal cu distanţă potrivită între ei . La fluierul educatoarei , copiii
închid ochii , timp în care educatoarea ascunde un ursuleţ . La următorul fluier copiii deschid ochii .
Educatoarea întreabă :”Al câtelea ursuleţ s-a ascuns ?” . Copilul numit trebuie să răspundă :”Al doilea ursuleţ s-
a ascuns”. Răspunsurile corecte vor fi răsplătite cu aplauze .
II. Se descoperă copacul . Se vor intui poziţiile spaţiale : în , în faţa , în spatele , lângă copac . Se atrage
copiilor atenţia că unul din ursuleţii din şirul nostru vor ocupa una din aceste poziţii . Ei trebuie să răspundă al
câtelea ursuleţ se află în acea poziţie .La fluierul educatoarei copiii închid ochii , timp în care educatoarea
aşează un ursuleţ în faţa copacului . La următorul fluier copiii deschid ochii . Educatoarea întreabă:”Al câtelea
ursuleţ s-a aşezat în faţa copacului ?” .Copilul numit răspunde :”Al treilea ursuleţ s-a aşezat în faţa copacului
„ .Răspunsul corect este răsplătit cu aplauze .
III. Copiii vor fi solicitaţi să aşeze ei un ursuleţ în poziţia indicată de educatoare : „ Aşează primul ursuleţ lângă
copac „ ; „Aşează al doilea ursuleţ în copac „ ; „Aşează al treilea ursuleţ în spatele copacului „ ,etc.

Jocuri Didactice Prescolari

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jocuri Didactice Prescolari

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

JOCURI DIDACTICE PENTRU ÎMBOGĂŢIREA VOCABULARULUI

Exemple de texte : Blocul meu e construit de brutarul cel vestit.

c ) - pentru cultivarea fluiditaţii, flexibilităţii şi a capacităţii de generalizare - să

Temă: Aruncarea cu schimbare de direcţie la comanda dată.

Loc în aer liber.

Loc — în aer liber.

Bate din palme

Loc — în aer liber.

Loc — în aer liber.

Loc — în aer liber.

Jocuri de interior pentru

Aer , apă, sol

Loc — în aer liber sau în sală.

— în aer liber sau în sală.

POŢI SĂ RASPUNZI CORECT?

SCOPUL: Înţelegerea conexiunilor, a legăturilor care se fac între plante şi animale.

USCAT, AER, APĂ

CINE ŞTIE CÂŞTIGĂ

AŞA DA! AŞA NU!

Sarcina didactică: recunoaşterea păsării, denumirea acesteia, imitarea sunetelor emise,

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

Sarcina didactică: pronunţarea corectă a consoanelor s şi z.

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

Sarina didactică: pronunţarea corectă a consoanelor ş şi j.

5. SPUNE CUM SE FACE

Sarcina didactică: recunoaşterea animalelor şi reproducerea onomatopeelor corespunzătoare

Sarcina didactică: indicarea acţiunii executate.

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

7. AL CUI GLAS ESTE ?

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

Sarcina didactică: recunoaşterea şi denumirea culorilor, formularea corectă a propoziţiei

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

9. CINE ESTE ŞI CE FACE ?

Sarcina didactică: denumirea corectă a fiinţelor şi a acţiunilor specifice acestora.

10. CÂND FACEM AŞA ?

Sarcina didactică: determinarea momentului din zi în care se efectuează o anumită acţiune.

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

11. UNDE S-A OPRIT ROATA ?

Sarcina didactică: diferenţierea şi enunţarea corectă a substantivelor la singular şi la plural

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

12. SĂCULEŢUL FERMECAT

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

13. A SPUS BINE SAU N-A SPUS BINE ?

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

14. CINE (CE) FACE AŞA ?

Sarcina didactică: reprezentarea corectă a onomatopeii la acţiunea ilustrată, pronunţarea

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

15. REPETĂ CE SPUN EU

Sarcina didactică: găsirea unor silabe paronimice.

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

pa-ta ca-ga la-ra

Apoi se vor căuta combinaţii de silabe care să aibe un sens:

16. EU SPUN UNA, TU SPUI MULTE

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

18. CARE ESTE CULOAREA TA ?

Sarcina didactică: recunoaşterea şi denumirea culorilor, formularea corectă a propoziţiilor.

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

19. UNDE AM AŞEZAT JUCĂRIA ?

Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului

20.DE-A MAGAZINUL CU JUCĂRII

Sarcina didactică: folosirea corectă a formulelor de adesare; descrierea jucăriei preferate