Lumina lunii albe vărui

Pereţii casei cu plăpândă nea,

Ca-n capătul aleelor pustii
Şi-n mine aşa albă să mai stea.

Şi-odată nucii îi umbriră mult

Pridvorul nalt străjuitor de lunci,
Ca rezemat de stâlpi să mai ascult
Prin frunza de-azi şoptirile de-atunci.

Şi-n vremuri florile de liliac

Nespus o îndrăgiră, ca şi-acum
Să mă oprească tainic în iatac
Trecutul ei închis într-un parfum.

Şi stele altădată nopţi în şir

Brumând lumini în casă au intrat,
Ca-n geamul clar ca-n piatră de zamfir,
Să mă-nfior de raze săgetat