FRECVENŢĂ REDUSĂ
ANUL I
C.F.C.I.D
Cluj-Napoca
2020
Universitatea „Babeș-Bolyai”
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Departamentul de Asistență Socială
Învățământ la distanță
ANUL I
- 2020 -
2
INFORMAȚII GENERALE
Descrierea cursului
Cursul își propune să faciliteze înţelegerea rolului asistentului social şi a posibilităţilor sale de
intervenţie în cadrul legislativ şi administrativ actual. Pe durata practicii, studentul urmează: să
se familiarizeze cu modul de funcţionare a reţelei de organizaţii şi instituţii care oferă asistenţă
socială; să utilizeze metoda observaţiei; să conștientizeze nevoile şi valorile diferitelor
categorii de beneficiari ai asistenţei sociale; să coreleze principiile codului deontologic al
profesiei de asistent social cu situaţiile de intervenţie practică; să interiorizeze valorile,
principiile şi normele specifice codului deontologic al profesiei de asistent social; să observe
realităţile socio-umane cu care vine în contact pe durata practicii de semestru și a practicii
comasate de vară (persoane, grupuri, comunităţi etc.); să conştientizeze caracterul umanist şi
responsabilitatea pe care le presupun profesia de asistent social; să înceapă procesul de
autocunoaştere şi autodezvoltare profesională; să coreleze cunoştinţele teoretice şi
metodologice cu situaţiile de învăţare practică; să întocmească raportul de practică conform
structurii prestabilite.
3
discutarea unor aspecte de natură etică, conform cu prevederile Codului deontologic al
profesiei de asistent social. Printre subiectele abordate în cursul practicii se mai numără
sursele de finanțare a serviciilor de asistenţă socială; parteneriatul public-privat; asistența
socială a unor categorii diverse de beneficiari (copilul și familia; persoanele vârstnice;
persoanele private de libertate; persoanele cu dizabilități etc.). Vor fi expuse și aspectele
generale privind metodele de intervenţie ale asistentului social cu diferite sisteme-client ale
asistenţei sociale: persoane, familii, grupuri, organizaţii, comunităţi. Aceste tematici vor fi
urmărite și discutate în cadrul practicii de teren, în contextul vizitării unor organizații sau
instituții care oferă servicii sociale sau, unde nu este posibil, a prezentării acestora de către
reprezentanți ai agenției, care să aibă formare și să desfășoare activități de asistență socială.
Bibliografie obligatorie:
MĂNOIU, Florica, EPUREANU, Viorica (1996). Asistenţa socială în România, Bucureşti:
Editura ALL, pp. 1-35.
MILEY, K.K., O’MELIA, M., DuBOIS, B. (2006). Practica asistenţei sociale. Iaşi: Editura
Polirom (Anexa conține Codul etic al profesiei de asistent social).
ROTH-SZAMOSKOZI, Maria, 2003. Perspective teoretice şi practice ale asistenţei sociale.
Cluj-Napoca: Presa Univesitară Clujeană,.
*** LEGEA nr. 292 din 20 decembrie 2011, A Asistenţei Sociale cu modificările și
completările ulterioare.
Bibliografie opțională:
ADAMS, R., DOMINELLI, L. (1998). Social Work.Themes, Issues and Critical Debates. Ed.
Aardvark, UK.
BUZDUCEA, D. (2009). Sisteme moderne de asistență socială. Tendințe globale și practice
locale. Iași: Editura Polirom.
COJOCARU, Ştefan (2006). Proiectul de intervenţie în asistenţa socială. Iaşi: Editura Polirom.
COUSHELD, Veronica (1993) Practica asistenţei sociale. Bucureşti: Editura Alternative.
DAVIES, M. (1985). The Essential Social Worker: A Guide to Positive Practice. Gower
Publishing Ltd.
EGAN, G. (1986). The Skilled Helper. California: Books Cole Publishing Company, Pacific
Grove.
LIEBERMAN, A. (1998). The Social Workout Book. Ed. Pine Forge Press.
PARKER, R. (1987), The Social Work Dictionary, Maryland: NASW.
SAVEDRA, Mike; Hawthorn (1996). Supervizarea (trad. Trif A., Trif. M., Anisescu C.).
Bucureşti: Societatea Ştiinţă şi Tehnică SA.
STROM-GOTTFRIED, K. (1999). Social Work Practice. London: Pine Forge Press.
TURNER, J.F. (coord.) (1986). Social Work Treatment. New York: Interlocking Theoretical
Approaches, The Free Press.
ZAMFIR, C.; STOICA, L.G.; STĂNCULESCU, M.S. (coord.) (2007). Proiectarea dezvoltării
sociale – Ghid metodologic. Bucureşti: Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii,
Universitatea din Bucureşti: Institutul social român.
4
ZAMFIR, C., STĂNESCU, S. (2007). Enciclopedia dezvoltării sociale. Iaşi: Editura Polirom.
ZASTROW, C. (1986). Social Welfare Institutions. Ed. The Dorsey Press.
*** Encyclopedia of Social Work (1995). NASW.
Notarea studenţilor
În vederea promovării la această disciplină, studentul va avea de realizat un portofoliu de
practică și va trebui să participe la examenul scris din sesiunea de examinare.
Raportul de practică este un instrument de lucru realizat de către student în urma finalizării
activității de practică semestrială.
Scopul întocmirii acestui raport este de a oferi studentului cadrul prin care acesta: i) să
valorifice informaţiile teoretice dobândite în cadrul activității didactice și a practicii de teren;
ii) să analizeze critic și argumentat realitățile întâlnite în contextul familiarizării cu instituțiile/
organizațiile de asistență socială și să propună direcții de optimizare a aspectelor
disfuncționale; iii) să organizeze informaţiile dobândite pe teren și să le prezinte într-o
manieră sintetică; iv) să conceapă conținuturile raportului în conformitate cu rigorile redactării
unui text academic, care să reflecte capacitatea de a îmbina cunoștințele teoretice şi
experiențele practice de pe durata practicii de specialitate, de a utiliza concepte şi teorii
ştiinţifice în interpretarea experienţelor. Studentul va evita însă aserţiunile generale şi
concluziile nefondate.
5
Raportul de practică va fi alcătuit după următoarea structură:
a) Introducere, în care studentul va preciza aspecte generale privind practica de semestru:
perioada de practică, modalitatea de desfășurare a practicii, o enumerare a instituțiilor/
organizațiilor vizitate, aşteptările studentului privind stagiul de practică și obiectivele practicii.
Studentul va preciza obiectivele practicii plecând de la cele menţionate în suportul de curs al
disciplinei, formulându-le într-un mod personalizat, în funcție de expectanţele lui iniţiale. De
asemenea, studentul va menționa și obiectivele personale pe care le-a urmărit în perioada
practicii efective.
b) Prezentarea a trei instituții vizitate, la alegere, între care să figureze atât instituții publice,
cât și organizații non-guvernamentale. Se vor putea prezenta doar instituțiile pe care studentul
le-a cunoscut în cadrul programului vizitelor de practică ale facultății sau pe care acesta le-a
vizitat pe cont propriu. Prezentarea instituțiilor/ organizațiilor se va realiza respectând punctele
din Grila pentru analiza instituției, în primul rând pe baza notițelor pe care studentul le-a
cules pe teren, completate, unde este cazul, cu informații de pe site-urile oficiale ale
instituțiilor și organizațiilor.
Astfel, prezentarea fiecărei instituții va include următoarele aspecte: a) scopul şi misiunea
agenției; b) personalul angajat, cu accent pe rolul asistentului social și locul său în
organigrama agenției; c) categoriile de beneficiari ai agenției; d) serviciile/ beneficiile/
facilitățile oferite de instituție/ organizație, enumerate și încadrate în tipul de serviciu/
beneficiu/ facilitate specific; pentru serviciile sociale va fi indicat codul serviciului social din
Nomenclatorul serviciilor sociale prevăzut în HG 867/2015, iar pentru beneficiile sociale și
facilități, va fi utilizată clasificarea oferită de Legea 292/2011; e) nevoile care sunt acoperite
prin serviciile prestate (eventual dacă rămân nevoi nesatisfăcute şi motivarea acestui aspect);
f) rolurile și atribuțiile asistentului social; g) valorile pe care le promovează și respectă
agenția; h) sursele de finanţare (este importantă precizarea lor pentru a putea aprecia dacă
resursele de care dispune instituţia/ organizația pot acoperi nevoile beneficiarilor); i) legislaţia
în baza căreia se desfăşoară activitatea fiecărei instituţii/ organizații (acest aspect este
important, deoarece unul dintre obiectivele asistenţei sociale este influenţarea politicilor
sociale, iar asistenţa socială se desfăşoară într-un cadru legislativ dat pentru un context
naţional; prin urmare, studentul va putea evidenţia eventualele limite legislative şi îşi poate
exersa pe parcursul anilor de studiu care vor urma abilitatea de a face propuneri de
îmbunătăţire şi o analiză pertinentă a unui anumit domeniu al asistenţei sociale). Ca
recomandare, studentul poate parcurge legislația utilizată de instituțiile/ organizațiile vizitate
pentru a se familiariza și mai mult cu tipurile de beneficiari, serviciile/ beneficiile oferite și
condițiile de acordare ale acestora. Cunoașterea temeinică a legislației va permite viitorului
practician să ofere beneficiarilor integral serviciile/ beneficiile la care acesta au dreptul, iar pe
de altă parte, aceasta reprezintă unul dintre criteriile definitorii ale competenței sale
profesionale.
Atenție: Pentru prezentarea fiecărei instituții/ organizații se va completa o pagină față-verso,
scrisă în stilul Times New Roman, font de 12, scriere ajustată și spațiere de un rând. La finalul
prezentării fiecărei instituții se va aloca un pasaj (din 3-4 fraze) cu impresiile personale cu care
studentul a rămas în urma vizitei. Pentru fiecare instituție se va începe o pagină nouă a
raportului!
c) Concluzii. Studentul îşi va formula propriile opinii asupra desfăşurării practicii. Astfel,
studentul va aprecia măsura în care au fost realizate obiectivele stabilite initial și va realiza o
analiză sintetică critică a instituțiilor vizitate, specificând: punctele forte, modelele de bune
6
practici întâlnite, eficiența acordării serviciilor/ beneficiilor/ facilităților de asistență socială și
impactul acestora asupra beneficiarilor, aspecte care necesită îmbunătățire, oportunități de
dezvoltare/ extindere a activității respectivei instituții (se poate utiliza modelul analizei
SWOT). Apoi, studentul va specifica modalităţile de colaborare cu îndrumătorul și cu tutorele
de practică, precum şi cu persoanele de contact din cadrul instuţiilor vizitate. De asemenea,
studentul va menționa orice alte aspecte pe care le consideră relevate pentru oferirea unui
feed-back constructiv asupra practicii.
În încheierea Raportului de practică, studentul va completa și adăuga la Raportul de practică
cele două documente cuprinse în finalul Suportului de curs al aceastei discipline și denumite
Pagină de jurnal și Evaluarea practicii de către student.
d) Bibliografie: Toate sursele de informare pe care studentul le-a utilizat pentru documentarea
Raportului de practică (de ex., site-uri oficiale ale unor instituții/ organizații; rapoarte de
activitate ale unor agenții; ghiduri metodologice; publicații științifice, documente legislative)
vor fi trecute la această secțiune, respectând rigorile stilului APA de citare
(https://owl.purdue.edu/owl/research_and_citation/apa6_style/apa_style_introduction.html).
Eseul va avea 3-4 pagini, scrise în stilul Times New Roman, font de 12, scriere ajustată,
spațiere de un rând și jumătate. Eseul va conține o analiză critică a oportunităților de
dezvoltare personală și profesională în cadrul asistenței sociale. Eseul are un format liber și se
va referi la următoarele aspecte (ele nefiind exhaustive, ci orientative):
1. Ce instituție de asistență socială din cele prezentate/vizitate v-a captat în cea mai mare
măsură atenția și de ce?
2. Ce probleme specifice/ beneficiari abordează instituția/ organizația respectivă? Ce programe
derulează și cum apreciați eficiența acestora?
3. Presupunând că veți lucra în acea instituție, propuneți un program/ serviciu nou sau sugerați
direcții de îmbunătățire/ eficientizare/ dezvoltare a programului derulat. Ce ar aduce acesta în
plus față de serviciile deja existente?
4. Cum vedeți viitorul vostru în domeniul asistenței sociale/ domeniul asistenței sociale ales?
5. Cum vă autoevaluați activitatea de învățare de pe parcursul semestrului la această
disciplină?
6. Ce impact credeți că a avut propria traiectorie profesională/ experiența de voluntariat
anterioară facultății asupra felului în care ați perceput experiențele din timpul practicii?
7. Ce legătură ați putut identifica între cunoștințele, conceptele, deprinderile și valorile însușite
în facultate la alte discipline (Introducere în asistența socială, Teorie și metodă în asistența
socială, Psihologie generală, Sociologie, Drept și legislație în asistența socială) și experiențele
de pe parcursul practicii? Dați câteva exemple concrete.
7
Notarea: Raportul de practică va fi notat cu maxim 3 puncte, eseul va fi notat cu maxim
2 puncte, examinul scris va fi notat cu maxim 4 puncte, la care se va adăuga 1 punct din
oficiu, toate acestea totalizând 10 puncte, reprezentând nota maximă. Examinarea scrisă
va evalua cunoștințele din raportul și eseul de practică și experiențele acumulate pe
durata practicii profesionale de pe parcursul semestrului. De asemenea, la examenul
scris vor fi evaluate cunoștințele privind sistemul de asistență socială din România și
temele cuprinse în prezentul suport de curs. Pentru aceasta este nevoie de consultarea,
parcurgerea și asimilarea cunoștințelor din suportul de curs.
Atenție! Participarea la minim trei vizite/ prezentări la/ ale unor instituții/ organizații de
asistență social, realizarea Portofoliului de practică cu cele două lucrări descrise anterior
și participarea la examenul scris din sesiunea de examinare sunt obligatorii pentru
promovarea la această disciplină!
8
Studenţi cu nevoi speciale
Titularul de curs și tutorele îşi exprimă disponibilitatea, în limita constrângerilor tehnice şi de
timp, de a adapta conţinutul şi metodele de transmitere a informaţiilor, precum şi a
modalităţilor de evaluare (de pildă, examen oral pentru studenţii cu probleme de vedere) în
funcţie de tipul dizabilităţii studentului. Pentru facilitarea unei evaluări adecvate, este de
preferat ca stabilirea acestor modalități specifice dizabilității studentului să fie discutate și
clarificate între titularul/ tutorele de curs și studenții în cauză încă de la începutul semestrului.
9
CUPRINS
10
I. CONŢINUTUL PRACTICII
1. Prezentare generală
Practica profesională aferentă anului I de studiu este concepută astfel încât să permită
cursanţilor familiarizarea cu domeniul asistenţei sociale şi cu ceea ce incumbă acest domeniu
sub aspectul formării profesionale. Prin urmare, studenţii vor vizita câteva dintre instituţiile
care alcătuiesc reţeaua de asistenţă socială de la nivel local.
În cadrul fiecăreia dintre instituţiile vizitate studenţii vor avea ocazia să discute cu
persoane angajate în domeniul asistenţei sociale (care pot sau nu să fie de profesie asistenţi
sociali şi formaţi sau nu pentru această profesie).
Corelând informaţiile obţinute la nivelul instituţiilor prin prezentarea directă de către
ceea ce numim „persoană de contact” (angajat al instituţiei respective) cu propriile observaţii
şi cu cunoştinţele teoretice dobândite la diferite discipline, studenţii vor fi capabili ca, la
sfârşitul practicii, să exemplifice:
domenii ale asistenţei sociale;
potenţiali beneficiari;
nevoi care reclamă intervenţia socială;
rolurile asistentului social;
poziția asistentului social în cadrul instituției/relațiile de colaborare cu alți
specialiști din cadrul instituției
tipuri de servicii prestate de către asistenţii sociali;
legislația specifică din domeniul asistenței sociale;
situaţia reţelei de asistenţă socială de la nivelul municipiului Cluj-Napoca sau, după
caz, a altor oraşe/ comune (în cazul în care studentul realizează practica în altă
localitate).
11
Observaţie:
Studenţii care provin din alte localităţi şi au ocazia să viziteze minimum 3 instituţii cu profil
de asistenţă socială îşi vor putea desfăşura practica în oraşul de rezidenţă, având însă obligaţia
de a se consulta cu supervizorul de practică din partea facultății şi de a respecta indicaţiile din
suportul de curs referitoare la această situație.
12
Familiarizarea cu legislația specifică în domeniul asistenței sociale.
13
4. Recomandări şi sarcini ale studentului
Când aveţi o întrebare pentru îndrumătorul/ tutorele de practică sau persoane de contact
din instituţia vizitată, adresați-o!
Cereţi un exemplu dacă nu vă este clar un anumit aspect prezentat!
Fiţi critici/ analitici! Nu acceptaţi neapărat toate lucrurile pe care le auziţi! Folosiţi-vă şi
capacitatea de observare!
Nu vă imaginaţi că toate informaţiile primite vor fi relevante în egală măsură pentru
formarea dvs. practică!
Nu vă mulţumiţi cu informaţiile primite la nivelul fiecărei instituţii vizitate! Citiţi
bibliografie suplimentară şi fiţi autodidacţi! Asistenţa socială este un domeniu care cere
creativitate şi perfecţionare continuă! Pot fi consultate și site-urile instituțiilor respective și
orice alte surse bibliografice care vă pot sprijini pentru înțelegerea informațiilor primite și
pentru întocmirea Raportului și eseului de practică.
Nu vă aşteptaţi să vă fie prezentate instuţiile la modul în care urmează să vă valorificaţi
dvs. informaţiile! Folosiţi-vă capacitatea de analiză şi sinteză pentru a îmbina cunoştinţele
teoretice cu cele practice!
Exemplu: Din prezentarea instituţiei puteţi deduce singuri care sunt valorile care
funcţionează în acea instituţie sau căror nevoi sociale răspunde o anumită agenţie prin
serviciile prestate etc.
14
Identificarea cadrului legislativ care circumscrie domeniul respectiv;
Identificarea tipurilor de beneficiari şi o scurtă descriere a lor;
Identificarea nevoilor beneficiarilor;
Tipuri de servicii/ beneficii/ facilități pentru acești beneficiari;
Rolurile şi atribuţiile asistentului social în acest domeniu al asistenței sociale, cu
scurte exemplificări.
15
II. REPERE TEORETICE ALE ACTIVITĂȚII PRACTICE
Statutul asistentului social în România este reglementat prin Legea nr. 466/2004, titlul de
asistent social putând fi deținut de către:
a) persoana care a obținut diploma de licență în cadrul unei instituții de învățământ superior cu
specializare în domeniu, forma de lungă durată, 4 ani, acreditată conform legii;
b) persoana care deține diploma de absolvire a unei instituții de învățământ superior cu
specializare în domeniu, forma de scurtă durată, 3 ani, acreditată conform legii;
c) persoana care deține diploma de asistent social echivalată conform legii;
d) persoana care deține diploma de asistent social eliberată sau recunoscută în unul dintre
statele membre ale Uniunii Europene, în unul dintre statele aparținând Spațiului Economic
European ori în Confederația Elvețiană.
Profesia de asistent social poate fi exercitată de persoana care îndeplinește cumulativ
următoarele condiții:
a) este cetățean român sau cetățean al altui stat UE, SSE, CE sau cu care România are
încheiate acorduri în acest sens;
b) are studii de specialitate în asistență socială;
c) este înregistrată în Registrul național al asistenților sociali din România (deține aviz de
exercitare a profesiei);
d) nu se găsește în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Legea nr.
466/2004.
De aici reiese că, pentru exercitarea profesiei, pe lângă diploma de asistent social, persoana
trebuie să fie înscrisă și în Colegiul Național al Asistenților Sociali din România (CNASR).
Profesia de asistent social poate fi exercitată și independent, în condiții de liberă practică sau
asistenții sociali pot opta să înființeze cabinete individuale, cabinete asociate sau societăți
civile profesionale. În acest caz, pe lângă avizul de exercitare a profesiei, este nevoie și de
avizul de liberă practică eliberat de CNASR.
16
2. Rolurile asistentului social
1
Pentru o descriere mai detaliată a fiecărui rol, studiați sursa: Miley, K.K., O’Melia, M., DuBOIS, B. (2006).
Practica asistenţei sociale. Iaşi: Ed. Polirom, pp. 36-44..
2
Pentru o scurtă prezentare a acestor roluri, studiați sursa: Buzducea, D. (2009). Sisteme modern de asistență
social. Tendințe globale și practice locale. Iași: Ed. Polirom, pp. 67-71.
17
3. Atribuțiile asistentului social
3
Este foarte important pentru student să înțeleagă că aceste atribuții ale asistentului social sunt reglementate
legal, el are competența legală de a le îndeplini, iar nu o altă categorie profesională.
4
Unele dintre acestea sunt aprobate la nivel național (ex: fișa de evaluare geriatrică socio medicală, aprobată prin
HG nr. 886/2000), iar în cazul altor instrumente de evaluare, se oferă libertate furnizorilor de a întocmi și aproba
propriul model al fișelor de evaluare.
18
oferite de Facultate viitorilor asistenți sociali, cât și de-a lungul formării practice prin
intereacțiunea cu beneficiarii. Altfel spus, viitorul asistent social este format pentru a fi un bun
evaluator. O bună evaluare a situației, identificând nevoile persoanei și serviciile/beneficiile
care pot veni în intâmpinarea acestora, crește substanțial reușita intervenției asupra acelui caz.
Exemplu: în cazul admiterii unui copil într-un centru de zi pentru copii aparținând unui
ONG, evaluarea se poate realiza prin întocmirea unei fișe de evaluare care să stabilească
situația familială, locativă, școlară, economică a minorului, să identifice nevoi/carențe
educaționale, medicale, de relaționare, de integrare în colectivul școlar, nevoi pentru care
ulterior să se intervină planificat în cadrul centrului de zi.
Exemplu: Atunci când o familie solicită la primăria de domiciliu ajutor social, asistentul
social din cadrul primăriei evaluează situația familiei prin completarea unei anchete
sociale. În cadrul acestei evaluări se stabilește dacă familia îndeplinește condițiile de
eligibilitate pentru prestația solicitată (dacă depășește sau nu plafonul economic stabilit de
lege, dacă are sau nu în proprietate bunuri care să ducă la excludere de la acordarea
prestației, daca există în familie persoane apte de muncă pentru a efectua ore de muncă în
folosul comunității pentru ajutorul social pe care îl va primi)
3.3. Implementarea planului de acțiune care a fost conceput pentru beneficiar. Sunt cazuri
în care planul implică preponderent sau aproape exclusiv acțiuni ale asistentului social și
există cazuri în care responsabilitățile asistentului social și ale celorlalți specialiști sunt
distribuite aproximativ egal în planul de intervenție.
Exemplu plan de intervenție unde rolul principal îi revine asistentului social: în cazul
deschiderii adopției pentru un copil aflat în sistemul de protecție a copilului, asistentul social
este profesionistul cu cele mai multe atribuții înscrise în plan: analiza situației familiei
biologice și evaluarea posibilității reintegrării minorului în familie, identificarea rudelor până
la gradul IV și analiza capacității acestora de a-și asuma responsabilitatea creșterii și
îngrijirii copilului, identificarea interesului superior al copilului pe termen lung ținând cont
de particularitățile specifice ale acestuia, programarea copilului pentru evaluări școlare,
psihologice, întocmirea dosarului de adopție
Exemplu plan de intervenție unde responsabilitățile asistentului social și ale celorlalți
specialiști sunt distribuite aproximativ egal: în cazul unui minor pentru care s-a luat
măsura de protecție a plasamnetului la un asistent maternal profesionist, planul de intervenție
va preverea activități care revin atât în sarcina asistentului social, cât și a psihologului, a
cadrelor didatice, a asistentului maternal profesionist, a medicului de familie etc.
Exemplu plan de intervenție unde responsabilitățile asistentului social pe partea de
intervenție sunt secundare: în cazul unei persoane internate într-un centru rezidențial
pentru vârstnici, activitățile din plan, cu frecvență zilnică, sunt îndeplinite preponderent de
infirmiere, asistente medicale, kinetoterapeut. La fel, în cazul îngrijirilor la domiciliu,
activitățile zilnice prevăzute în plan sunt îndeplinite de îngrijitorul la domiciliu și asistentul
medical.
20
3.4. Managementul de caz. Strâns legat de atribuția asistentului social mai sus expusă,
este cea de manager de caz. Managerul de caz este profesionistul, membru al echipei
pluridisciplinare, care asigură coordonarea activităților de asistență socială desfășurate în
interesul superior al beneficiarului, având ca scop principal elaborarea și implementarea
planului de acțiune5. De foarte multe ori, intervenția în asistența socială reclamă efortul comun
al mai multor specialiști datorită nevoilor complexe ale beneficiarilor. Din acest considerent, a
fost reglementată munca în echipă interdisciplinară, unde fiecare specialist evaluează
problema pe domeniul său de activitate și îndeplinește activitățile din planul de acțiune care îi
revin, conform competențelor sale.
În general din cadrul echipei de specialiști, manager de caz este asistentul social,
atribuțiile sale presupunând următoarele: convocarea și coordonarea ședințele echipei,
întocmirea evaluării complexe și a planului de intervenție pentru beneficiar, întocmirea
rapoartelor de monitorizare, reprezentarea beneficiarului în relație cu alte persoane fizice și
juridice. Altfel spus, managementul de caz reprezintă coordonarea muncii în echipă, realizată
pentru un beneficiar.
5
Conform Ordinului 288/2006 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind managementul de caz în
domeniul drepturilor copilului și a Ordinului nr. 1218/2019 pentru aprobarea standardelor specifice minime
obligatorii de calitate privind aplicarea metodei managementului de caz în protecție persoanelor adulte cu
dizabilități.
21
La momentul actual, există aprobate două acte normative privind managementul de
caz:
a) Ordinul nr. 288/2006 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind
managementul de caz în domeniul drepturilor copilului
b) Ordinul nr. 1218/2019 pentru aprobarea standardelor specifice minime obligatorii
de calitate privind aplicarea metodei managementului de caz în protecție
persoanelor adulte cu dizabilități
3.6. Evaluarea activității organizației. O altă sarcină importantă a asistentului social, atât
din mediul privat, cât și cel public, este reprezentată de evaluarea activității instituției în care
îșî desfășoară activitatea. Standardele minime de calitate aplicabile serviciilor sociale prevăd
faptul că anual trebuie întocmit un raport de activitate privind modul în care au fost acordate
serviciile sociale în acea instituție, rezultate obținute, resurse materiale și umane implicate,
beneficiari deserviți etc, raport care este public, necesitând a fi publicat pe site-ul instituției.
22
Un alt exemplu în care este implicată această atribuție se întâlnește atunci când acesta
întocmește Rapoarte lunare de activitate pentru a justifica subvenția primită de la bugetul
local/de stat în conformitate cu prevederile Legii nr. 34/1998 sau Rapoarte periodice pentru
decontarea fondurilor obținute în cadrul diferitelor proiecte guvernamentale sau europene. În
situațiile mai sus expuse, asistentul social este cel care prezintă activitatea socială desfășurată
într-un anumit interval de timp pentru justificarea fondurilor primite.
Intervenția în asistență socială poate avea loc pe mai multe nivele: individual, familial, de grup
și la nivel de comunitate.
4.1. Nivelul individual. Intervenţia la nivel individual vizează sprijinul dat persoanelor
în scopul depășirii situației de criză/vulnerabilitate în care se află persoana respectivă.
Asistenţa socială la nivel individual ajută clientul să îşi dezvolte competenţe şi capacităţi
necesare rezolvării problemelor personale sau sociale cu care acesta se confruntă. Beneficiarul
este ajutat să îşi vadă problema dintr-o altă perspectivă, să fie capabil să-şi mobilizeze resurse
proprii, și în același timp pune la dispoziția acestuia informații privind servicii, beneficii la
care are dreptul sau acordă propriu-zis servicii sociale beneficiarului.
4.2. Nivelul familial. Asistenţa socială la nivelul familiei se constituie într-un sprijin
acordat familiilor cu diferite probleme sau aflate într-o situaţie de criză, care sunt incapabile să
îşi rezolve singure problemele. Diferența între intervenția la nivel individual și cea de la nivel
familial e reprezentată de faptul că în cel de-al doilea caz, sistemul client este reprezentat de
familie (un grup de persoane), spre deosebire de primul caz unde sistemul client îl reprezintă o
singură persoană. In cazul familiei, aceasta trebuie privită ca un tot unitar, un sistem, atât când
se realizează evaluarea, cât și în cazul intervenției.
24
Exemplu: în cazul solicitării alocației pentru susținerea familiei (ASF), se
întocmește o anchetă socială care vizează situația familiei privită ca un întreg.
Veniturile totale se împart de asemenea pe membru de familie pentru a se verifica
eligibilitatea, cuantumul prestației este de asemenea stabilit în funcție de numărul
membrilor din familie, prezența școlară a copiilor determină acordarea/neacordarea
acestui drept, beneficiarul acestei prestații este familia, nu unul dintre membrii
acesteia.
Exemplu: Unul dintre scopurile centrelor de zi pentru copii îl reprezintă prevenirea
separării copilului de familie. Din acest motiv, evaluarea se realizează pentru familie,
nu pentru copil, iar serviciile oferite vizează nevoile întregii familii, nu doar cele ale
copilului.
4.3. Asistenţa socială de grup are drept scop sprijinirea indivizilor pentru
îmbunătăţirea funcţionării lor sociale, pentru ca ei să facă faţă mai bine problemelor personale,
familiale şi comunitare, prin intermediul experienţelor de grup. Ca mobilizator al grupului,
asistentul social încurajează acțiunea în grup sprijinind membrii acestuia să-și identifice
nevoile, să-și clarifice problemele și să-și dezvolte capacitatea de-a le soluționa eficient
(Brieland și colab., 1985, apud Miley și colab., 2006). Ca facilitator, asistentul social
încurajează funcționarea optimă a grupului, stimulează sprijinul în interiorul grupului,
supraveghează interacțiunile dintre membrii grupului, oferă feedback constructiv și comunică
informații despre dinamica grupului. Ca mediator, coordonează distribuirea și dezvoltarea
resurselor. În situația în care intervin controverse sau tensiuni, asistentul social își pune în
valoare deprinderile de negociere a diferendelor și de soluționare a conflictelor. În calitate de
instructor/ formator pentru grupuri formale, asistentul social face prezentări, mediază forumuri
publice și conduce sesiunile grupurilor de lucru. Asistentul social poate fi solicitat de diverse
instituții/ organizații să susțină cursuri specifice de instruire, ca urmare a nevoilor de
dezvoltare a personalului. Asistentul social poate fi solicitat pentru a pune bazele grupurilor de
sprijin reciproc (Miley și colab., 2006, pp. 36-43).
25
4.4. Asistenţa socială în comunitate are ca obiectiv rezolvarea nevoilor şi
îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale locuitorilor unei comunităţi. Procesul este asemănător
celui de grup, diferența constând în faptul că numărul beneficiarilor în cazul comunității este
mai mare decât în cazul grupului, iar pe de altă parte, comunitatea poate prezenta un grad
ridicat de eterogenitate, ea fiind reprezentată de totalitatea locuitorilor unui areal geografic
bine definit, care prezintă caracteristici asemănătoare și se confruntă cu aceleași nevoi.
Principiul urmărit este același ca și în cazul familiei și al grupului: comunitatea ste privită ca
un tot unitar, iar intervenția vizează nevoile comunității, nu pe cele individuale ale fiecărui
locuitor în parte.
26
5. Domenii ale asistenței sociale
Observație
Enumerarea nu este exhaustivă.
Practica poate să vă ajute să descoperiţi şi alte domenii nemenţionate.
Aplicaţie practică:
Pornind de la cunoștințele pe care le-ați acumulat la disciplina Introducere în Asistența
socială și cele cuprinse în acest suport de curs privind rolurile, atribuțiile și nivele de
intervenție în asistența socială, găsiți cel puțin 3 exemple concrete de situații/ cazuri în care
se aplică diverse roluri ale asistentului social.
În cadrul practicii semestriale de teren și al practicii de vară, observați rolurile
predominante pe care le îndeplinește asistenul social în raport cu beneficiarii, cu colegii și
cu instituția/ organizația în care își desfășoară activitatea.
27
6. Beneficii sociale, servicii de asistență socială și facilitați
Sistemul naţional de asistenţă socială este reglementat de Legea nr. 292 din
decembrie 2011. Sistemul naţional de asistenţă socială este definit de actul normativ invocat
ca fiind „ansamblul de instituţii şi măsuri prin care statul, prin autorităţile publice şi locale,
colectivitatea locală şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea
efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot genera marginalizarea sau
excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor” (Art.2, alin. 1).
Asistenţa socială cuprinde beneficii, servicii sociale și facilități acordate în scopul
satisfacerii nevoilor sociale ale persoanelor, grupurilor, comunităţilor aflate în imposibilitatea
de a-şi procura singure resursele necesare unui nivel de viaţă considerat decent într-un cadru
social dat.
Exemplu: alocație pentru susținerea familiei, ajutor social, stimulent educațional – așa
numitul ,,tichet de grădiniță” etc.
28
- beneficii de asistenţă socială universale, acordate fără testarea mijloacelor de trai ale
persoanei singure sau familiei;
29
- copilului şi/sau familiei
- persoanelor cu dizabilităţi
- persoanelor vârstnice
- victimelor violenţei în familie
- persoanelor fără adăpost
- persoanelor cu diferite adicţii (consum de alcool, droguri, alte substanţe toxice, internet,
jocuri de noroc etc)
- victimelor traficului de persoane
- persoanelor private de libertate
- persoanelor sancţionate cu măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate în
supravegherea serviciilor de probaţiune
- persoanelor cu afecţiuni psihice
- persoanelor din comunităţi izolate
- şomerilor de lungă durată
- aparţinătorilor beneficiarilor
b) după regimul de asistare, serviciile sociale se clasifică în:
- servicii cu cazare, pe perioadă determinată sau nedeterminată (centre rezidenţiale, locuinţe
protejate, adăposturi de noapte etc)
- servicii fără cazare (centre de zi, unităţi de îngrijire la domiciliu, cantine sociale, servicii
mobile de acordare a hranei, ambulanţa socială etc)
c) după locul de acordare, serviciile sociale se asigură:
- la domiciliul beneficiarului
- în centre de zi
- în centre rezidenţiale
- la domiciliul persoanei care acordă serviciul
- în comunitate
d) după regimul juridic al furnizorului, serviciile sociale pot fi:
- publice
- private
30
Nomenclatorul serviciilor sociale probat prin HG nr. 867/20156 propune următoarea
clasificare și denumire a serviciilor sociale:
A. Servicii sociale cu cazare
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență medico-socială pentru persoane vârstnice și
bolnavi cronici în fază terminală
- Centre rezidențiale de recuperare-reabilitare socială și dezintoxicare
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoane vârstnice
- Centre rezidențiale pentru persoane adulte cu dizabilități
- Centre rezidențiale pentru copii în sistemul de protecție specială
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru mamă și copil
- Centre rezidențiale pentru tineri în dificulatate
- Servicii sociale destinate cazării și îngrijirii unor elevi, studenți și tineri care provin din
familii aflate în situații de dificultate
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru victimele violenței în familie
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoanele fără adăpost
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru persoane victime ale traficului de
persoane
- Centre rezidențiale de îngrijire și asistență pentru alte categorii de persoane în situație de
dependență
B. Servicii sociale fără cazare
- Centre de zi pentru persoane vârstnice
- Servicii de îngrijire la domiciliu
- Servicii în comunitate pentru persoane adulte cu dizabilități
- Centre de zi pentru persoane adulte cu dizabilități
- Centre de zi pentru copii
- Centre de zi pentru familie cu copii
- Centre de zi pentru victimele violenței în familie și agresori
- Centre de informare și consiliere pentru victimele violenței domestice de tip linie
telefonică de urgență (help-line) cu program continuu
- Centre de zi pentru persoane toxico-dependente și persoane cu diferite adicții
6
Ultima actualizare a acesteia fiind din 3 iulie 2019.
31
- Centre de zi pentru victimele traficului de persaone
- Centre de zi pentru persoane fără adăpost
- Centre de primire și cazare pentru solicitanții de azil și persoane care au primit o formă de
protecție în România
- Centre de zi pentru asistență și suport pentru alte persoane aflate în situație de nevoie
- Servicii de intervenție în stradă
- Centre de preparare și distribuire a hranei pentru persoane în risc de sărăcie
32
Licențierea serviciilor sociale se realizează în baza standardelor minime de calitate, iar în
cazul în care acestea sunt îndeplinite, se primește licența de funcționare, cu valabilitate de 5
ani.
33
III. ORGANIZAREA SISTEMULUI NAȚIONAL DE ASISTENȚĂ
SOCIALĂ
1. La nivel central
Ministerul Muncii și Protecției Sociale (MMPS) este autoritatea publică centrală care
elaborează politica de asistență socială și promovează drepturile familiei, copilului,
persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități și ale oricăror altor persoane aflate în nevoie.
De asemenea, stabilește strategia națională și sectorială de dezvoltare în domeniul social,
coordonează și monitorizează implementarea acestora, susține financiar și tehnic programele
sociale și exercită controlul asupra acordării beneficiilor de asistență socială și serviciilor
sociale.
34
Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) - a fost înființată în scopul
realizării unei administrări unitare a beneficiilor de asistenţă socială şi al evaluării,
monitorizării şi controlului în domeniul asistenţei sociale. În domeniul serviciilor sociale,
are ca scop evaluarea, monitorizarea şi controlul respectării criteriilor, standardelor şi
indicatorilor în baza cărora se acreditează furnizorii şi serviciile sociale, constatarea
contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
2. La nivel local
La nivel local, își desfășoară activitatea furnizorii publici și privați de servicii sociale.
35
Este recomandabil parteneriatul între sectorul public şi guvernamental, atât din punct de
vedere al asigurării unei diversităţi de servicii, dar şi din punct de vedere al complementarităţii
serviciilor acordate pentru a răspunde cât mai adecvat nevoilor beneficiarilor.
Parteneriatele se pot constitui atât între sectorul public şi cel privat (Direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului şi un ONG) cât şi între instituţii aparţinând aceluiaşi
sector: public-public (de exemplu, Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului
şi o primărie).
Accesul la servicii sociale este garantat în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţii de
dificultate sau risc. Principiile care stau la baza acordării serviciilor sociale sunt: respectarea
demnităţii umane, universalitatea (fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială),
solidaritatea socială (comunitatea poate participa la sprijinirea persoanelor aflate în
dificultate), parteneriatul, subsidiaritatea (persoana sau familia în dificultate este sprijinită în
satisfacerea nevoilor de către colectivitatea locală sau de către stat, în mod complementar).
36
L. compartimentul evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap
Oferim spre exemplificare atribuții ale câtorva compartimente din cadrul DGASPC:
37
Propune reintegrarea copilului în familie/deschiderea procedurii de
adopție/dezinstituționalizarea copilului
Compartimentul adopții
Preia cererile persoanelor/familiilor care doresc să devină persoane/familii adoptive
Realizează evaluarea și formarea acestor persoane/familii
Eliberează atestatul de persoană/familie adoptivă
Realizează potrivirea/match-ingul intre familia adoptivă și copilul care are deschisă
procedura de adopție
Monitorizează acomodarea și evoluția copilului in familia adoptivă pentru o perioadă
de 2 ani
38
IV. FINANȚAREA SISTEMULUI DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ
Beneficiile de asistenţă socială se finanţează din fonduri alocate de la bugetul de stat sau/şi de
la bugetele locale.
Serviciile sociale se finanţează din următoarele surse:
a) bugetul de stat (ex: procentul de 2% sau 3,5% din impozitul pe salar virat ONG-urilor)
b) bugetul local al judeţului
c) bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor (ex: subvenție acordată ONG-urilor
în baza Legii nr. 34/1998)
d) donaţii, sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din ţară şi
din străinătate
e) fonduri externe rambursabile şi nerambursabile (ex: proiecte cu finanțare externă)
f) contribuţia persoanelor beneficiare (ex: taxa plătită de o persoană vârstnică pentru Centrul
rezidențial unde este îngrijită, taxa plătită de o persoană beneficiarade îngrijire la domiciliu)
g) alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare
Bibliografie
Legea nr. 292/2011, a asistenței sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Legea nr. 466/2004 privind statutul asistentului social.
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și
completările ulterioare.
Legea nr 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu
modificările și completările ulterioare.
39
ANEXE
41
persoana asistată.
I. Aspecte informale Pentru perioada practicii de
- relaţii informale dintre membrii vară:
personalului Înţelegerea rolului aspectelor
- relaţii informale personal- informale în stimularea sau
beneficiari îngreunarea activităţilor din
- aspecte motivaţionale ale instituţie
personalului din agenție Identificarea unor abateri de la
- atmosfera de lucru din agenție normele de funcționare a
- gradul de satisfacţie a agenției
personalului, a beneficiarilor
J. Relaţiile instituției cu Pentru perioada practicii de
comunitatea vară:
- comunitatea în care este plasată Identificarea unor surse de
instituţia (valori dominante, suport sau de conflict în
populaţia, caracteristici geografice, comunitatea în cadrul căreia
economice) funcționează agenția și a unor
- surse de conflicte, tensiuni în modalități prin care acestea pot
comunitate fi accesate/ mobilizate, respectiv
- resursele pe care le poate oferi contracarate
comunitatea
- instituţii/ organizații din
comunitate cu care colaborează
agenția
K. Dificultăţi, obstacole, K. Dificultăţi, obstacole, Dezvoltarea capacităţii de a
constrângeri constrângeri problematiza, de a identifica
- care sunt problemele majore din - care sunt problemele majore din relaţii cauzale, de a găsi soluţii
punctul de vedere al instituţiei punctul de vedere al instituţiei şi al la problemele identificate
- de ce credeţi că există aceste beneficiarilor
probleme (identificaţi şi alţi factori - de ce credeţi că există aceste
decât cei care ţin direct de instituţie) probleme (identificaţi şi alţi factori
- apreciaţi posibilităţile de decât cei care ţin direct de
schimbare instituţie)
- apreciaţi posibilităţile de
schimbare
L. Impresii, reflecţii, raportare L. Impresii, reflecţii, raportare Conştientizarea:
personală faţă de grupul ţintă, personală faţă de grupul ţintă, - gândurilor (idei, informaţii
nevoile lor, valorile organizaţiei, nevoile lor, valorile organizaţiei, evocate de experiențele de pe
problematica prezentată problematica prezentată teren sau din timpul prezentării
instituțiilor)
- stărilor afectiv-emoţionale (ex.,
ce m-a bucurat/ întristat/
deranjat/ supărat să aflu, mi-ar
plăcea ori nu mi-ar plăcea să
lucrez cu astfel de probleme
pentru că eu cred că ...) din
42
timpul prezentării,
- a ceea ce a fost mai important
pentru mine să aflu, a ceea ce mi
s-a părut lipsit de importanţă,
- a imaginilor/ viziunilor/
perspectivelor evocate de
problematica prezentată
(eventual povestiri, vorbe de
duh),
- a ceea ce mi se pare dilematic,
a felului în care văd eu această
problematică şi servicii
evoluând în viitor),
- a ceea ce am aflat/ citit/
vizionat despre situaţia acestor
persoane,
- a ceea ce ar mai fi important de
ştiut, a întrebărilor pe care le-aş
formula dacă s-ar repeta
prezentarea/ vizita respectivă.
Important:
Informațiile descrise pe prima, respectiv pe cea de-a doua coloană a Grilei de analiză a agenției
(pentru practica de vară) este obligatoriu a fi menționate pentru fiecare din cele 3 instituții
prezentate în Raportul de practică (respectiv pentru instituția în care studentul își desfășoară
practica de vară). Facultativ, deci dacă studentul dorește, poate adăuga și alt tip de informație pe
care o consideră relevantă.
Pentru obţinerea informaţiilor solicitate în Grila de analiză a agenției, studentul va folosi ca
metode/ tehnici: luarea notițelor pe teren sau la facultate (când agenția este prezentată la sediul
facultății), observația directă, studiul documentelor și al site-urilor oficiale ale agențiilor,
discuţiile cu personalul şi, în cazul practicii de vară, discuțiile directe cu persoanele asistate.
43
FIŞĂ DE LUCRU PENTRU UTILIZAREA OBSERVAŢIEI
44
FIŞĂ PENTRU LUCRUL CU VALORILE ŞI NEVOILE ÎN ASISTENŢA
SOCIALĂ
CONŢINUT
Se aşteaptă ca studentul:
VALORI NEVOI
Enumeraţi: Enumeraţi: Să dovedească:
- trei valori personale bine - trei trebuinţe personale actuale şi - o bună înţelegere a distincţiei
conturate şi trei valori în formare altele trei dintr-o altă perioadă a dintre nevoi şi valori
- valori afirmate de indivizi, vieţii - familiarizarea cu deosebirile şi
grupuri, comunităţi cu care veniţi în - câteva nevoi caracteristice in- specificul diferitelor categorii de
contact în perioada practicii divizilor, grupurilor şi valori şi nevoi (personale,
- valori care împiedică clientul să-şi comunităţilor cu care veniţi în individuale, grupale, societale)
valorifice propriile potenţialităţi contact - să înţeleagă rolul valorilor şi al
- valori proprii societăţii actuale - nevoile unei categorii de populaţie nevoilor în:
care afectează categoria de asistaţi (cu care veniţi în contact) în ٭dinamica dezvoltării personale şi
avută în vedere ordinea priorităţii satisfacerii lor profesionale
- valori afirmate şi/sau profesate de - nevoi proprii societăţii actuale ٭acordarea serviciilor
alţi profesionişti (medic, profesor, care afectează desfăşurarea muncii - să înţeleagă comportamente,
psiholog, etc.) de asistenţă socială atitudini, motivaţii prin prisma
Comparaţi valorile de mai sus şi valorilor şi a nevoilor
identificaţi:
- situaţii în care există o discrepanţă Comparaţi nevoile de mai sus şi
între valorile declarate şi practicile identificaţi:
curente observate la persoanele din - posibile surse de conflicte între
diferite servicii nevoile personale şi:
- situaţii de confuzie a valorilor ٭nevoile clienţilor
- surse de conflicte între valorile ٭nevoile specifice asistentului
personale şi: social ca profesionist
٭valorile asistenţei sociale ٭nevoile instituţiei
٭valorile altor profesiuni ٭nevoile altor profesionişti
٭valorile persoanelor asistate
٭valori ale societăţii
Descrieţi situaţii în care aţi putut constata corelaţii (pozitive sau negative)Să-şi dezvolte capacitatea de
între satisfacerea nevoilor şi valori analiză şi interpretare a
informaţiilor
Concluzii referitoare la importanţa experienţei personale în perioada de -să identifice trăirile avute în timpul
practică pentru: perioadei de practică şi să evalueze
- declanşarea procesului de autocunoaştere impactul lor asupra propriei
- clarificarea propriilor nevoi şi valori deveniri
- clarificarea identităţii profesionale - să analizeze şi evalueze experienţa
personală şi profesională
Formulaţi cel puţin 5 întrebări despre fiecare organizaţie, care să vizeze: valorile, nevoile, resursele organizaţiei,
respectiv problematica prezentată.
45
Data: ...................................
Instituția: ...............................................................................................................................................
PAGINĂ DE JURNAL
46
EVALUAREA PRACTICII DE CĂTRE STUDENT
Studentul ____________________________________________
Locul / locurile de practică _____________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
În ce măsură considerați că stagiul de practică v-a fost util?
1) în mare măsură
2) în mică măsură
3) prea puțin
Care au fost aspectele pozitive ale practicii?
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
Care au fost aspectele negative ale practicii?
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
Cum ați colaborat cu îndrumătorul/ îndrumătorii de practică?
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
Cum ați aprecia calitatea instruirii practice?
1) foarte bună
2) bună
3) satisfăcătoare
4) nesatisfăcătoare
Cum poate fi îmbunătățită activitatea de practică semestrială?
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
47