Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONVERSIE PIPP- AN I
PORTOFOLIU-PRACTICĂ REFLEXIVĂ
” Punguța cu doi bani” de Ion Creangă
Coordonator:
Membrii echipei:
Bubă Mihai
Presură Alexandra
Ungureanu Mădălina
Zabulic Lăcrămioara
Elemente de literatură și cultură populară valorificate în „Punguța cu doi bani”,
de Ion Creangă
A. DOCUMENTARE FILOLOGICĂ ȘI CULTURALĂ
1
Bolos, Natalia Manuela (2010). Tradiția. Accepții ale conceptului de tradiție în opera lui Ion Creangă. Facultatea de
Litere, Universitatea Oradea. p. 75.
2
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Polirom 2016, trad. Micaela Slăvescu, Laurențiu Zoicaș
veghea sufletului doritor să perceapă în tenebrele nopții pe sfârșite primele licăriri ale spiritului care
se trezește. În egală măsură, el este și un simbol al vigilenței și al reînvierii și deci al nemuririi.” 3
Pentru învățământul preșcolar există un repertoriu de cântece care au în centru figura cocoșului pe
post de ceas deșteptător, copii învățând de mici că această pasăre este un ceasornic al comunității și
că ea este cea mai matinală dintre toate.
Povestea lui Ion Creangă, Punguța cu doi bani (titlu ce atrage atenția asupra nucleului în jurul
căruia se conturează semnificațiile narațiunii, banii pe care-i conține, contând nu atât prin
inconsistența bogăției materiale pe care o deține punguța, ci ca sugestie expresivă a materialității
lumii înseși) impune cocoșul în primul rând prin lipsa lui de utilitate și importanță. Fiind scos din
mediul lui, prin faptul că moșneagul a vrut să-și „facă pofta” de a mânca un ou, cocoșul întră astfel
în „lume” unde se simte copleșit, însă este ajutat în mod semnificativ de hazard, de întâmplare.
Astfel, el găsește punguța cu doi bani pe care intenționează să i-o ducă moșneagului.
Diminutivul punguță nu este folosit întâmplător ci se referă la faptul că ea conține atâția bani cât să
conteze ca simbol, nu ca valoare în sine, ci ca un semn al valorii, așa cum este acceptată aceasta
într-o lume a utilului.
Punguța cu doi bani este o poveste prin intermediul căreia copiii descoperă binecunoscutul
proverb „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face'”.
Astfel, baba, care era foarte zgârcită și lipsită de inimă, la început, ajunge să vadă ce înseamnă
sărăcia. În plus, o altă învățătură care reiese din poveste este că lăcomia nu este niciodată bună. Pe
de altă parte, cu iscusință și inteligență poți să ieși chiar și din cele dificile situații și să găsești
soluții la probleme dificile, așa cum face poznașul cocoș al moșneagului.
Într-adevăr opera crengiană este deschisă multiplelor interpretări, fiind mereu interesantă atât
pentru cei mici, cei care „se salută” cu sfătosul din Humulești încă de la grădiniță, apoi îl cunosc
mai bine din manualele școlare. În aceeași ordine de idei, Iulian Costache menționează „ceea ce îl
singularizează este stilul individual și o viziune specifică, ce nu este străină de o vocație satirică.
Oralitatea stilului și umorul hâtru dau culoarea specifică a unui stil în care ambianța însăși își asumă
un rol consistent în contextualizare.(…) Creangă exprimă. așadar, miracolul geniului popular,
izvorât din vechile mituri și simboluri, ce irigă un patrimoniu ereditar românesc”.4
În interviul realizat pentru județul Neamț, colegele mele au cules informații despre simbolul
păsării ce era ţesut în covoare, costume populare şi chiar pictat pe vase de lut! Apare în unele locuri
creasta de cocoş, pana de găină...mai ştim că atunci când bătrânii te chemau în casă te rugau să stai
jos pe scaun ,,ca să stea cloşca pe ouă” sau mai spuneau că,,toamna se numără bobocii" şi ,,găina
bătrână face zeama bună"...şi mai era o vorbă despre cântatul cucului în pădure și atunci trebuia să
ai la tine bani.
Semnificația oului în poveste:„Dacă ai poftă de ouă, bate și tu cucoșul tău, să facă ouă, și-i
mânca; că eu așa am bătut găina, și iacătă-o cum se ouă” relevă latura zgârcită a babei care îl
determină pe moșneag (hapsân și lipsit de personalitate) să îi ceară cocoșului nu doar să își schimbe
condiția, ci să-i asigure în universul domestic, oul, care pentru el, nu reprezintă simbolul în toată
măreția lui, ci modesta hrană înainte de toate.
3
Paul Clebert, Dicționar de simboluri animaliere, București, Editura Artemis
4
Costache, I. Introducere. În: Dumitrescu-Bușulenga, Zoe. Ion Creangă. Putna, Editura Nicodim Caligraful, 2017,
p.15
Oul în universul copiilor este văzut în multiple ipostaze printre care enumerăm oul-aliment, oul
de ciocolată, oul- de la găină, oul-de vopsit pentru Paște, oul-de desenat etc., iar ideea din poveste,
cum că cocoșul ar trebui să facă un ou, stârnește în lumea celor mici curiozitate și zâmbete.
Lumea satului moldovenesc evocată în poveste prezintă obiecte necesare traiului cum ar fi:
fântâna, cuptiorul cu lespeze, cireada cu vite, haznaua cu bani de la curtea boierului, cuibariu,
trăsura, obiecte asupra cărora se oprește scriitorul și le conferă altă semnificație, spre exemplu:
fântâna și cuptiorul unde este aruncat cocoșul și de unde iese triumfător, sunt văzute ca niște
imagini particulare ale mormântului, ieșirea din acest cuptior-mormânt are accente ce amintesc de
un profund scenariu mitic: „Apoi dă o bleandă lespezei de la gura cuptiorului, iesă teafăr și de-
acolo”. În interviul realizat de colegele mele pentru județul Bacău ni se prezintă un întreg ritual de
sfințire/curățare a fântânii după ce un lucru, animal, pasăre a căzut în ea, ca mai apoi apa să poată fi
din nou băută. Acest element, cuptorul, este prezent în toate gospodăriile țărănești și am extras
câteva ziceri populare, pe care le-am preluat din interviul din județul Neamț, ceea ce demonstrează
că scriitorul a valorificat fiecare obiect: ,,Uiuiu pară de fum/ C-am făcut cuptioru-n drum /Că mă
râd muierile /Că se văd nuielili!”
Imaginea zborului (păsările zboară) este interpretată și ea în altă cheie printr-un zbor cu valoare
simbolică: „Apoi zboară de-acolo afară și iarăși se ia în urma trăsurii”. Apoi este aruncat în cireada
cu vite, însă cocoșul supraviețuiește și este absorbit cu totul de lumea materială, iar în ultimul rând
este aruncat direct în haznaua cu bani (HAZNÁ, haznale, s. f. 1. Bazin subteran de dimensiuni
relativ mici, folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic
de gospodării; p. ext. latrină. 2. (Înv.) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o
sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. – Din tc. hazine, hazne.) ca o
confruntare directă cu semnul convențional al bogăției.
Imaginea idilică în care fântâna potolește setea drumeților, cuptorul care face plăcinte rumene și
calde numai bune de degustat, bucuria culesului de ouă din cuibar, plimbarea cu trăsura în aer liber,
cirezile de animale ce se remarcă prin varietate și bogăție, toate acestea s-au transformat în
probe/obstacole, pe care cocoșul a trebuit să le depășească. În poveștile scriitorului moldovean se
remarcă predilecția pentru bogăție a gospodăriilor și curților boierești și împărătești, acestea fiind
alcătuite după tradiționala locuință moldovenească plină de acareturi, animale, păsări și obiecte
trebuincioase.
Câmpul lexical al păsărilor domestice din poveste cuprinde substantive și adjective din sfera
populară precum: paseri, clonț, plisc, crestatule, pintenatule, cucuiete, boghete, țanțoș, galițe,
interesantă este și „meseria” pe care i-a dat-o moșneagul babei și anume aceea de găinăriță.
Punguța cu doi bani este o poveste despre curaj și perseverență scrisă cu mult umor, ea poate fi
o amintire de neuitat pentru copiii care o descoperă singuri, în timp ce învață să citească.
4. Adaptare didactică a fragmentului
Era odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină şi moşneagul un cocoş. Găina babei se
oua de câte două ori în fiecare zi şi baba mânca o mulţime de ouă, iar moşneagului nu-i da nici unul.
Moşneagul într-o zi pierdu răbdarea şi zise: - Măi babă,... ia dă-mi şi mie nişte ouă ca să-mi prind
pofta măcar. - Da' cum nu! zise baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate şi tu
cocoşul tău, să facă ouă, şi-i mânca; că eu aşa am bătut găina şi iacată-o cum se ouă. Moşneagul,
pofticios şi hapsân, se ia după gura babei şi prinde iute cocoşul şi-i dă o bătaie bună, zicând: - Na!
Ori te ouă, ori du-te de la casa mea; ca să nu mai strici mâncarea degeaba. Cocoşul, cum scăpă din
mâinile moşneagului, fugi de-acasă şi umbla pe drumuri, bezmetic. Şi cum mergea el pe un drum,
numai iată găseşte o punguţă cu doi bani. Şi cum o găseşte, o şi ia în clonţ şi se întoarnă cu dânsa
înapoi spre casa moşneagului. Pe drum se întâlneşte c-o trăsură c-un boier şi cu nişte cucoane.
Boierul îi zise vizitiului: - Măi, ia dă-te jos şi vezi ce are cocoşul cela în plisc. Vizitiul se dă iute jos
din capra trăsurii, prinde cocoşul şi luându-i punguţa din clonţ o dă boierului. Boierul o ia, o pune în
buzunar şi porneşte înainte. Cocoşul, supărat, se ia după trăsură, spunând neîncetat: Cucurigu!
boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani! Când trăsura ajunse în dreptul unei fântâni boierul îi zise
vizitiului să dea cocoşul în fântână. Vizitiul se dă jos, prinde cocoşul şi-l azvârli în fântână. Cocoşul
începu a-nghite la apă; şi-nghite, şi-nghite, până ce-nghite toată apa din fântână. Apoi zboară afară
din fântână şi iar porneşte după trăsură, zicând: Cucurigu! boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani!
Boierul, mirându-se cumplit, când a ajuns acasă, a zis unei babe de la bucătărie să ia cocoşul şi să-l
azvârle într-un cuptor plin cu jeratic, şi să pună o lespede la gura cuptorului. Cocoşul, văzând
această mare nedreptate, începu a vărsa la apă; şi toarnă el toată apa cea din fântână, până ce stinge
focul de tot şi se răcoreşte cuptorul. Apoi, după ce face şi prin casă o apăraie de se-nciudă hârca de
la bucătărie, dădu o bleandă lespedei de la gura cuptorului, ieşi teafăr şi de-acolo, fuga la fereastra
boierului şi începu a trânti cu ciocul în geamuri şi a zice: Cucurigu! boieri mari, Daţi punguţa cu doi
bani! Boierul îl chemă pe vizitiu şi îi porunci să-l azvârlă în cireada boilor şi-a vacilor, poate vreun
buhai înfuriat i-a veni de hac şi vor scăpa de supărare. Atunci cocoşul, văzându-se în cireadă, înghiţi
la buhai, la boi, la vaci, de şi-a făcut un pântece mare, mare, cât un munte. Venind la fereastra
boierului, iar zise: Cucurigu! boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani! Boierul, căutând cum să scape
de cocoş, îi veni ideea să-l dea în haznaua cu bani; se gândea că poate va înghiţi galbeni, i-a sta
vreunul în gât, s-a îneca şi va scăpa de necaz. Atunci, umflă cocoşul de-o aripă, şi-l azvârle în
haznaua cu bani. Cocoşul înghite cu lăcomie toţi banii şi lasă toate lăzile pustii. Apoi iese de-acolo
şi se duce la fereastra boierului şi iar începe: Cucurigu! boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani!
Boierul, văzând că n-are ce-i mai face, i-azvârle punguţa. Cocoşul o ia de jos cu bucurie, se duce în
treaba lui şi lasă pe boier în pace. Atunci toate păsările din ograda boierească, văzând voinicia
cocoşului, s-au luat după dânsul, de ţi se părea că-i o nuntă şi nu altceva. Boierul se uita galeş cum
se duceau păsările şi ofta, zicând: - Ducă-se şi cobe şi tot, numai bine că am scăpat de belea.
Cocoşul însă mergea ţanţoş iar păsările după dânsul,... până ce ajunge acasă la moşneag şi de pe
poartă începe a cânta: „Cucurigu!!! cucurigu!!!". Moşneagul iese afară cu bucurie şi ce să vadă?
Cocoşul său era ceva de speriet: elefantul ţi se părea purice pe lângă acest cocoş; iar în urma lui
veneau cârduri de păsări, care de care mai frumoase, mai cucuiete şi mai boghete. Cocoşul a zis: -
Stăpâne, aşterne un ţol aici în mijlocul ogrăzii. Moşneagul, iute ca un prâsnel, aşternu ţolul. Cocoşul
se aşează pe ţol, scutură puternic din aripi şi îndată se umple ograda şi livada moşneagului, pe lângă
păsări şi de cirezi de vite; iar pe ţol toarnă o movilă de galbeni care strălucea la soare de-ţi lua ochii.
Moşneagul, văzând aceste mari bogăţii, nu ştia ce să facă de bucurie, sărutând mereu cocoşul şi
dezmierdându-l. Baba, când a văzut unele ca acestea, numa-i sclipeau răutăcioasei ochii în cap şi
plesnea de ciudă. - Moşnege, zise ea ruşinată, dă-mi şi mie nişte galbeni! - Ba pune-ţi pofta-n cui,
măi babă! Când ţi-am cerut ouă, ştii ce mi-ai răspuns? Bate acum şi tu găina să-ţi aducă galbeni.
Atunci baba se duce în poiată, apucă găina de coadă şi o ia la bătaie, de-ţi venea să-i plângi de milă!
Cum scapă din mâinile babei, fuge pe drumuri. Şi cum mergea pe drum, găseşte şi ea o mărgică şi o
înghite. Apoi repede se întoarce acasă la babă şi începe de pe la poartă: „Cot, cot, cotcodac!" Baba
iese cu bucurie înaintea găinii. Găina sare peste poartă, trece pe lângă babă şi se pune pe cuibar;
după vreun ceas de şedere, sare de pe cuibar, cotcodăcind. Baba atunci se duce cu fuga, să vadă ce
i-a făcut găina. Şi... ce să vadă? Găina se ouase o mărgică. Baba când vede că şi-a bătut găina joc de
ea, o prinde ş-o bate, ş-o bate, pân-o omoară în bătaie. Şi-aşa baba cea zgârcită a rămas săracă, lipită
pământului. Moşneagul însă era foarte bogat. Pe babă, de milă, a pus-o găinăriţă. Iar pe cocoş îl
purta în toate părţile după dânsul cu salbă de aur la gât şi cu ciuboţele galbene cu pinteni la călcâie.5
Plopana este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Fundu Tutovei,
Plopana (reședința), Budești, Dorneni, Ițcani, Rusenii de Sus, Rusenii Răzeși și Străminoasa.
Situată în partea de nord-est a judeţului Bacău, comuna Plopana, împreună cu satele pe care le
administrează este amplasată în bazinul superior al pârâului Tutova şi pe colinele ce îl străjuiesc.
Componența etnică a comunei Plopana este alcătuită în general din români de religie ortodoxă.
Pentru prima dată comuna a apărut în documentele oficiale în Revista de cercetări şi mărturii
istorice care apărea la Bârlad sub numele de Miron Costin, unde a fost consemnată din anii 1818,
1825 şi 1827 moşia Plopana de la ţinutul Tutovei.
Singura descoperire importantă datează din 1976 în satul Budești, o comoară monetară, descoperită
de muzeografii Muzeului de istorie și artă din Bacău. Cele 1125 de monezi au fost găsite într-o oală
de argilă, aceasta aparținând din secolul al XVI-lea.
Toponimicul Plopana face parte din categoria de oiconim simplu, de natură dendrologică, denumind
un arbore des întâlnit ca frecvenţă în zonă. O falnică pădure de plopi se înterpunea odinioară între
satele Plopana şi Fundul Tutovei.
Întrucât comuna Plopana este multietnică, la fel ca şi fostul Târg Plopana Despre lipovenii ruşi de la
Plopana se spune că s-ar fi stabilit mai întâi în comuna Roşiori, unde au avut şi o biserică. De acolo,
ei au venit la Plopana, s-au aşezat alături de comunitatea românească, pe Valea Tutovei, loc tocmai
nimerit pentru practicarea grădinăritului, pentru care aceştia erau renumiţi.
Prezenţa târgului aici, încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, a făcut posibilă desfacerea
legumelor şi zarzavaturilor local, ceea ce le-a adus prosperitate economică.
La începutul secolului al XIX-lea exista în zonă omănăstire lipovenească de rit vechi ortodox la
Tisa, încomuna Lipova. În condiţiile în care comunitatea lipovenilorde la Plopana se întărea şi
prospera economic, au hotărâtsă-şi facă o biserică proprie de rit vechi ortodox. Concentraţi pe Uliţa
Lipovenească, aceştia au durat din bârne rotunde de lemn o biserică pe care au numit-o în limba
rusă dereveaniaia ţârcovi, adică biserică de ţară. Biserica lipovenească de la Plopana se încadrează
în unul dintre cele mai simple planuri moldoveneşti, în formă de navă, cu pridvor, turn clopotniţă şi
altar.
Din punct de vedere etnografic, satele din comuna Plopana fac parte din aceeași zonă etnografică.
Aspectul cultural și material este unitar fiind același în ceea ce privește tradițiile, obiceiurile sau
ocupațiile sătenilor.
O particularitate semnificativă a comunei Plopana este faptul că aici au trăit într-o bună comuniune
cu românii, evreii, țiganii și lipovenii( rușii din Dobrogea), reușind să-și păstreze fiecare
specificitatea.
5
https://ro.pinterest.com/pin/554153929147549926/: data ultimei accesări: 10.05.2021
Târgul Plopana funcţiona deja în anul 1838. Oficial însă, acesta a luat fiinţă în anul 1845, prin
aşezarea de locuitori meseriaşi şi evrei negustori pe proprietatea moşiei Plopana a maiorului
Iordachi Voinescu. Şi în cazul târgului Plopana negustorii evrei dominau comerţul cu băuturi, cu
produse aduse de la negustorii polonezi din Lipsca, numite şi lipscării şi de la Braşov şi alte
localităţi din Transilvania.
Coborâte parcă dintr-o lume ancestrală şi având o vechime tot atât de mare ca a locuitorilor din
bazinul
superior al Tutovei, obiceiurile de iarnă din satele comunei Plopana au un profund specific
moldovenesc. Schimbarea anilor însemna şi un nou an agrar, aşa că trebuiau simulate lucrările care
se făceau primăvara, aratul şi semănatul.
În consecință, comuna Plopana s-a remarcat de-a lungul timpului printr-o serie de ample
evenimente, fapt ce a contribuit la recunoașterea acesteia ca un fond de o mare importanță culturală.
(Prof. dr. Dorinel Ichim, Prof. Florica Ichim, COMUNA PLOPANA, JUDEŢUL BACĂU
MONOGRAFIE ETNO-ISTORICĂ)
FIŞĂ DE INFORMATOR
VALORIFICAREA INTERVIULUI
1. Transcrierea înregistrării
Fişier: Plopana 11.04.2021 Folder poze și înregistrare
Informator [V. I.]: Vicol Profira (n.1944)
Cercetător [C]: Presură Alexandra
Redactor: Ungureanu Mădălina-Petronela
MIN: 5.57
C Unde ne aflăm?
V.I. Satul Plopana, Comu județul Bacău.
C Cum vă numiți și în ce an v-ați născut?
V.I. Vicol Profira, și m-am născut în Plopana.
C Ce studii aveți?
V.I. Șapte clase.
C Ce religie aveți?
V.I. Ortodoxă.
C Ați lucrat undeva sau ați avut grijă de casă?
V.I. Casnică, la CAP, am lucrat și în comerț, iar în prezent sunt pensionară.
C Noi vrem să vorbim despre păsări și despre mâncărurile dealtădată sau cum se făceau în trecut, cum se fac
acum. Sunteți de acord să vă înregistrăm ca să folosim ce ne spuneți la școală sau într-o carte?
V.I. Bineînțeles.
C Creșteți păsări?
V.I. Da
C. Ce fel de păsări?
V.I. Păsări de carni de pui, de carne. La ora asta creștem pui de carne șî mixt, de ouă și carne.
C. Și câte păsări aveți?
V.I. 120
C Ce se întâmpla dacă un animal cădea într-o fântână? Se mai bea apă de acolo?
V.I. Nu! Nu, sî scote toatî apa din fântânî, pân nu mai rămâne nimic, dupa aceea, sî pune var nistins, praf, sî
lăsa acolo o săptămânî, dupa aceea sî scote din nou toatî apa, sî curăța șî sî pute consuma dupa aceea.
C1 În trecut cum valorifcați ouăle dacă aveați prea multe? Puteați obține și alimente în schimbul lor?
Sau le păstrați doar pentru dumneavoastră?
V.I. Nu, nu. Li folosăm doar în gospodărie.
C1 Existau perioade în care păsările nu se puteau tăia?
V.I. Da, exista perioade când nu se pute tăie. Nu tăiem prin posturi de exemplu,
C1 Și cine tăia o pasăre în gospodărie? Cine se ocupa cu acest lucur?
V.I. Bărbații, da.
C1 Câte feluri de mâncare se puteau face dintr-o găină și cum se preparau?
V.I. Păi pi timpu nostru, făcem și trei feluri di mâncari. O ciorbî, o tocănițâ, șî fripturî, făcem di toati.
C1 Spuneați că făceați ciorbe. Cum se umple borșul?
V.I. Borșu, îți trebuie hușe, așa se numește. O tărâțî di grâu acritî șî pui hușea asta, dupa aceea pui
tărâța di grâu șî puțân mălai amestecat cu apă reci șî dupa aceea apî clocotitî, turnat șî umplut
bidonul în cari este pânî sus, mestecat bini, învârtit bini șî lăsat pânî a doua zî.
C1 Îl dregeți? Dregeți borșul?
V.I.
C1 Cu ce?
V.I. C-un ou, cu smântânî.
C1 Friptură la grătar faceți? La tigaie sau la cuptor?
V.I. Șî la cuptior, șî la grătar, la tigaie nu pre.
C1 Cum faceți tocănița cu carne?
V.I. Cu legume, cu ceapă mai multă că are dulceața de la ceapă, cu suc de roșii, în mai multe feluri o facem.
Putem s-o face și cu orez, putem s-o facem și cu cartof.
C1 Deci mai multe variante?
V.I. Da, sunt mai multe.
C1 Răcituri de pasăre faceți?
V.I. Da!
C1 Cum se fac?
V.I. Sî fierbi carnea bini, sî spalî bini, sî puni cu apî, dupa accea se strecoară zama, se mai pune și puțânî
gelatină, carnea de pasare nu are chiar așa multă gelatină ca porcul și încerci, iei două, trei linguri di zeamî, o
pui într-o farfurioară, dai la reci, ai văzut cî s-o prins, însamnă că este bună. Pui usturoi, o condimentezi,
așăzi carnea. Dacă vrei s-o faci ca ruladă așa, toci carnea, o dai la mașina de tocat, o tai feliuțe și-o pui așa.
Sau dacă nu o tai bucăți mici iar.
C1 Cum gătiț ouăle? Cum se fac ouăle?
V.I. Și omletă, și fiert și poșat.
C1 Adică în apă?
V.I. Și cum se face ou poșat?
V.I. Ou poșat se face în apî cu oțet. Se fierbe apa cu puțin oțet șî când clocotești apa sînvârti cu lingura, șî sî
formezi un vârtej. Și după aceea spargi ou șî-i dai drumu acolo, șî învârtind-ul în vârtjejul șela, l-adunî.
C1 Cum vopsiți ouăle de Paști?
V.I. Înainti le vopsăm natural, în corjî di șeapî, dar acum decând cu vopselurile astea că sînt frumos
atrăgătoari, mai vopsâm ș-așa.
C1 Cum se pun ouăle la cloșcă?
V.I. Sî cautî ouăli proaspeti, di doua zâle, sî cautî la lumină, înainte era la lampî, acum la bec, sî catî sî
vadî dacă-i banu perfect, dacă nu este ciuruit. Și dupa aceea li punem în ciur, li punem la cloșcâ.
C1 Câte se pun la o cloșcă?
V.I. Depinde, depinde de cloșcă. Dacă-i mai mică, îi punem 17, dacă 19, 21 și până la 23, dacă-i mari găina.
C1 Există o superstiție să fie în număr impar, fără soț?
V.I. Așa știm din bătrâni, așa obicei.
C Am înțeles! Mulțumesc frumos!
V.I. Cu plăcere!
Observaţii:
1. Se respectă, în general, pronunţia dialectală folosindu-se literele limbii române.
1. Î se scrie la începutul şi finalul cuvintelor, â în interiorul cuvintelor (după regula generală).
2. Pentru formele fricatizate se păstrează ce/ci (sau se folosește ș) şi ge/gi.
3. Pentru formele palatalizate se folosesc grupurile che/chi, ghe/ghi: ex. chicior, ghiţăl.
&
FIȘĂ DE INFORMATOR
Numele şi prenumele informatorului:Sbera Elena
Porecla (şi numele de dinaintea căsătoriei):Pălănceanu
Adresa:Sat Luţca,Com. Sagna
Data naşterii :5 martie 1940.
Educaţie : şapte clase
Apartenenţa etnică:Română
Apartenenţa religioasă:Creştin ortodox
Călătorii şi alte deplasări
Alte localităţi în care a locuit,lucrat-nu este cazul
Profesia şi ocupaţia trecută-lucrător C.A.P.
Informaţii despre familie:2 copii,2 nepoţi.
Numele cercetătorului :Cercel(căsătorită Popa)Elena-Cristina
Data completării:11 mai 2021
c)Realizarea înregistrării pe baza ghidului
d)Realizarea unui folder cu înregistrarea interviului.
VALORIFICAREA INTERVIULUI
1.Transcrierea înregistrării
Informator :Sbera Elena(născută în 1940)
Cercetător:Cercel (căsătorită Popa)Elena-Cristina
Min: 21
-Bună seara! Ne aflăm în casă la tanti Ileana şi dorim să avem o discuţie frumoasă despre
obiceiurile de demult, gazda noastră va răspunde la câteva întrebări cum ar fi:unde ne aflăm noi
acum?
-În casă la Sberea Elena în satul Luţca din comuna Sagna,judeţul Neamţ.
-Cum vă numiţi şi ce vârstă aveţi ?
-Sberea Elena, 81 de ani.
-Ce studii aveţi?
-Şapte clase!
-Ce religie sunteţi?
-Ortodoxă!
-Aţi lucrat undeva sau aţi avut grijă de casă?
-La C.A.P. am lucrat 28 de ani!
-Aveţi copii sau nepoţi?
-Doi copii şi doi nepoţi!
-Noi dorim să discutăm despre păsări şi despre mâncărurile de altădată. Cum se făceau atunci şi
dacă se mai păstrează reţetele vechi din timpurile de demult.Sunteţi de acord ca să folosim ce ne
spuneţi la şcoală sau într-o carte?
-Da!
-Dumneavoastră creşteţi păsări de curte ?
-Da!
-Ce fel de păsări?
-Găini!
-Aţi crescut şi alte păsări?
-Am crescut în tinereţe da acu nu!
-Ce anume?Ce aţi crescut în tinereţe?
-Răţă, de aeste gâşte.
-Câte păsări aveţi acuma?
-20!În afară că am puişori mai mici ,puişori mici ,o serie, acuma mici!
-Dacă aveaţi mai multe ouă decât vă era necesar într-o gospodărie ,ce făceaţi cu ele?
-Nu le vindeam,le mâncam cu copiii.
-Erau perioade în care nu se tăiau păsări?
-În post!
-Cine tăia păsări ?
-Bărbatul!
-Dacă se îmbolnăveau păsările cum puteaţi să le trataţi?
-Le dădeam ceaiuri,luam pastile....
-Când se pregăteau mâncărurile cu carne?
-De sărbători,de onomastici!
-Ce feluri de mâncare faceţi dintr-o pasăre?
-Borş,friptură,pilav;din cucoş făceam răcituri!
-E o diferenţă dintre ciorbă şi borş?
-Nu!
-Cum umpleţi borşul?
-Cu tărâţă ,de făină de porumb şi cu huşte!
-Dar borşul cu carne sau zeama cum se face ?
-Tot cu zeamă de aceea de la borş!Se fierbe prima dată pasărea...Dai un clocot ,eu aşa
obişnuiesc,dau un clocot,arunc apa,Vasile m-o învăţat(Vasile era soţul ei,bucătar de profesie),aşa, şi
pe urmă pun şi fac mâncare!
-Îl dregeţi borşul ?
-Nu!
-Fac tăiţeii de casă!
-Adăugaţi prăjeală sau fără?
-La borşul cu carne nu,dacă fac cu cartofe ,da,pun o leacă de prăjeală,bulion.
-Cu ce mai acriţi borşul?
-Eu doar atâta cu borş,în rest nu mai acresc cu nimic.
-Dar mama dumneavoastră?
-Înainte se acrea cu poamă crudă,cu perje crude,le zdroghea şi făcea acru,da,strica poama din
grădină şi făcea cu borş!
-Faceţi friptură la tigaie ,la cuptor?
-La tigaie !De sărbători faci la cuptor,dar acu,na....
-Puiul cu smântână...Ştiţi o reţetă de pui cu smântână?
-Dai un clocot la carne,pe urmă o frigi,eu călesc oleacă de ceapă,aşa,şi bat oleacă de făină cu oleacă
de lapte sau smântână şi pun acolo şi dau un clocot şi pun carnea ,cu piper,cu de astea,da!
-Dar la tocăniţa de carne mai aveţi o reţetă sau o faceţi în mod obişnuit?
-Nu!Tot aşa!
-Răcituri mai faceţi câteodată ,de cucoş aţi spus că faceţi ...
-De cucoş ,de porc nu fac!Acum nu mai cresc porci!
-Câteodată daţi carne de pasăre de pomană?
-Mai dau!
-Ce fel de ouă folosiţi în gospodărie? Cum le preparaţi?
-Ochiuri,scrob,ferte!
-Spuneaţi că înmulţiţi scrobul cu făină ,cu lapte...
-Da apoi când suntem mai mulţi băteam oleacă de făină de grâu cu lapte,stricam ouăle şi acolo le
băteam (cu făina),şi făceam scrob mai mare aşa,când era gloata mai mare,făceam o tigae de scrob.
Eram acolo zece...
-Tanti Ileana vine dintr-o familie numeroasă cu zece fraţi şi surori,opt sunt în viaţă!
-Şi cu doi părinţi şi cu bunicul eram 11 !
-Şi trebuia mâncare...
-Aveam un ceaun mare,mulgea vaca şi pe timpul foametei îngroşam laptele cu făină de grâu şi
mâncam! Fiecare era în strachina lui?Dintr-o strachină mâncam mai mulţi , fiecare cu lingura lui...
-Acum referitor la ouăle de Paşti,că suntem în perioada Pascală,cum împodobiţi ouăle de Paşti?Cum
e obiceiul ?
-Cu vopsea ori de lână ,ori galus,ori cu coarjă de ceapă,le legam cu frunză şi le făceam cu flori ,dacă
aveam timp...
-Câteodată puneţi ouăle la cloşcă! Cum verificaţi dacă oul e bun?
-Ne uităm la bec să vedem dacă are bănuţ!
-Oul este inclus în compoziţia de Pască ,cozonac,drob...
-În zona noastră este un obicei practicat în zilele Paştelui....După ce vii de la Biserică ,te speli pe
faţă în care a fost pus un ou roşu...
-Şi un ban!
-Ce semnifică oul roşu?
-Să fii roş toată vara ca oul şi să fii întrebată ca banul!
-Penele de la păsări în gospodărie ce folosire mai aveau?
-Le scărmănam şi făceam perne. Cu cele mai mari ungeam tăvile cu pana , ungeam cozonacul,
numai pâinea nu o ungeam ,că la aceea numa tava o ungi!
-Câteodată pana de gâscă avea o folosire mai bună?
-Era mai mare aceea,măturam vatra cu ea ,vatra de la cuptor...
-La Biserică alături de pască şi cozonac era adus şi un ou roşu?
-Da!
-După ce era adus acasă oul roşu ce se făcea cu el?Se consuma în familie...iar coarja?
-O dădeai la păsări ca să fie sănătoase ,sau se dădea în grădină ca să se sfinţească grădina,nu?
-Da!
-Tot în zona noastră mai există un obicei la Botez,în apa bebeluşului...
-Se pune zahăr,se pune pană de găină...
-Dar ce semnifică?
-Să fie dulce ca zahărul,se pune pană de găină să fie uşor la dans,se pune busuioc şi flori ,să miroase
ca busuiocul şi să fie frumos ca florile...
-Tot aici în zona noastră mai avem porecle...de exemplu:puica,găina,puiu. Cine este poreclit,,
puica"?Trăieşte şi astăzi?
-Da! Costică de peste baltă!
-Şi Puiu?
-Puiu al Săfticăi,băiatul lui Licuţa!
-Dar,,găina"?
-Ştefan(Găina), care a murit!
-Mai demult banii vechi se numeau,,cocoşei"şi erau ascunşi de oameni în diferite locuri...
-Cine avea cocoşei! Dacă nu , aveau numa găinuşi!
-Adică?Erau mai săraci asta vreţi să spuneţi acum?
-Da!
-Simbolul păsării era ţesut în covoare,costume populare şi chiar pictat pe vase de lut!Apare în unele
locuri creasta de cocoş ,pana de găină...mai ştim că atunci când bătrânii te chemau în casă te rugau
să stai jos pe scaun ,,ca să stea cloşca pe ouă"sau mai spuneau,,toamna se numără bobocii" şi,,găina
bătrână face zeama bună"...şi mai era o vorbă despre cântatul cucului în pădure ,atunci trebuia să ai
la tine....
-Bani în buzunar,ca să ai toată vara bani!
-Noi suntem aproape de un sat unde avem un conac boieresc frumos...
-La Gâdinţi!
-Conacul boieresc a fost construit de vornicul Bogdan Dimitrie , despre el ştim că a ridicat în 1812
o Biserică,,Sf.Dumitru", din satul Gâdinţi.Satul Gâdinţi are prima atestare documentară la 1375.
Acest sat Gâdinţi se află la 4 km.de satul Luţca.(Conacul a fost transformat în dispensar apoi în
spital de boli psihice, astăzi este revendicat de urmaşii boierului).
-La ce anume utilizaţi penele sau puful de la păsări?
-Înainte le foloseam de făcut perni,dar acu nu se mai fac perni,acu se cumpără perni făcute din
,,bucăţele"(se referă la umplutura pernelor).
-Din discuţiile avute cu dumneavoastră eu am înţeles că doar anumite perne de la raţă erau
folosite...
-Cele care erau pe pieptul raţei ,cele care erau mai mici! Penele care erau pe aripi aveau alte
întrebuinţări...la uns tăvile!
-Obişnuiaţi să faceţi din aluat de pâine , pupeze sau cocoşei?
-Mai făceam,ne mai jucam cu pâinea la Anul Nou mi mult,că atunci făceam colaci!
-Sau pupezele erau date de pomană la înmormântare?
-Pupeze puneam la pomene!
-Exista obiceiul să dai de pomană cocoşi sau păsări?
-Ca să trăiască celelalte păsări care-ţi rămân!
-Se mai dădeau de pomană găini sau cocoşi la groapă...câte una la fiecare gropaş, dar acum nu se
mai dă...acum se dau bani, găleată şi puntea!
-Cunoaşteţi plante sau flori care au legătură cu păsările domestice? De exemplu păpădia...
-Se mai spunea curu găinii.
-Cunoaşteţi creasta cucoşului,ciuboţica cucului,aţi auzit de ea?
-Da!
-Era o zicală veche,,Nu am înnebunit,nu am mâncat ceapa ciorii"...
-Era o strigătură cu ,,ceapa ciorii"!
Nu poate fi redată strigătura cu ,,ceapa ciorii"...
-Cu ce hrăniţi păsările din ogradă?
-Cu crupe,cu grăunţe!
-Dar la nunţi ştiu că jucaţi ,,cloşca"... am văzut şi o poză în care jucai cloşca la o nuntă din satul
Gâdinţi .Ce reprezenta ,,cloşca" la nuntă?
-O găină era fiartă,friptă,împodobită cu flori,cu pene...
-Şi puneai o ţigară în gura găinii,în plisc...
-Aşa se făcea ca să fie veselie la nuntă,şi apoi duceai găina la naş şi jucai găina la naşi până când
primeai bani...
-Tot îl zădărai până îţi dădea bani altfel nu avea cum ,trebuia să iasă gologanul...şi apoi se
împărţeau banii cu bucătăresele care erau acolo!Dacă nu dădea mai mult nunul cel mare îţi dădea
altul de alăturea,că cela dă un ban mai mare ,ăsta un ban mai mititel...
-Obiceiuri ca să facă distracţie ,haz la o nuntă!
-Haz de necaz!
-Mi-aţi povestit că atunci când aţi fost mireasă se juca zestrea! Ştiţi cumva strigături despre zestre?
-Chiuiau băieţii, jucau pernele, scoteau ţoalele, le scuturau şi le puneau în căruţă. Stătea Cojociţa
în căruţă şi le punea şi ea chiuia şi bătea din palme!
-Şi ce strigături spunea Cojociţa?
-,,Ferice de acei părinţi
Că au crescut băieţi cuminţi
Dar şi eu aş legăna
Să mai cresc aşa ceva!"
-Apoi mai erau strigături despre cuptior!După ce se cocea cozonacul şi pasca era obiceiul de a se
striga:,,Uiuiu pară de fum/ C-am făcut cuptioru-n drum /Că mă râd muierile /Că se văd nuielili!"
Cuptiorul nu era lichit ghini de se vedea nuielele ,aşa pintri ele...Era semn de lene ,delăsare...Erau
care făceau cuptiorul chiar în drum (ca să poată coace la el şi cei care nu au),dar al meu e în
ogradă,nu e în drum!
-Eu vă mulţumesc frumos pentru amabilitate şi pentru ajutorul oferit!
-Cu plăcere!
Prima activitate
Denumirea activității : "Puișori veniți la mama"
Vârsta: 3- 5 ani
Obiectiv : dezvoltarea atenției si capacitații de concentrare si respectarea regulilor date;
Resurse :
Materiale:ecusoanecug ă ∈ă , ecusoanecupui, pernu ţ e , sc ă unele
Spațiale: sala de grupa
Temporale: 15 minute
Regulile jocului: Copiii desemnați prin procedeul de joc stabilit rezolvă sarcina de învățare, fiind
recompensați cu aplauze. La finalul jocului didactic, fiecare va primi un stimulent și va fi aplaudat.
Elemente de joc: mișcarea, întrecerea
Desfășurarea jocului: Copiii primesc ecusoane cu pui şi un copil primeşte ecuson cu găină. Ei sunt
aşezaţi în picioare pe scăunele. În faţa lor la o distanţă corespunzătoare stă mama cloşcă, care
păzeşte puii (pernuţele). La comanda ,,Puişori,veniţi“, puii sar de pe scăunele corect şi apoi aleargă
imitând zborul şi glasul puilor-piu,piu şi se aşează fiecare într-un cuib. Se pune un cuib mai puţin
pentru a rămâne un pui fără. Atenţie: cel care rămâne fără cuib trece în faţă şi execută o pedeapsă
hazlie.
În încheiere se vor face aprecieri generale asupra modului în care s-au comportat copiii pe parcursul
activității.
A doua activitate
Denumirea activității : "Cloșca geloasă"
Vârsta: 3- 5 ani
Obiectiv : sa răspundă motric la o comanda, sa respecte regulile stabilite de comun acord in cadrul
grupului;
Resurse :
Materiale: ecusoane găină, ecusoane puișori
Spațiale: sala de grupa
Temporale: 10 minute
Regulile jocului: Copiii așezați in doua rânduri rezolvă sarcina de învățare, fiind recompensați cu
aplauze. La finalul jocului didactic, fiecare va primi un stimulent și va fi aplaudat.
Elemente de joc: mișcarea, întrecerea
Desfășurarea jocului: Se organizează două grupe egale. Fiecare grupă are în față o cloșcă,
ceilalți se țin prinși unul după celălalt de ea. Fiecare cloșcă încearcă să fure de la cealaltă pui, dar
numai pe ultimul îl poate lua. Dacă rândul ei nu se rupe, atunci puiul prins vine în rândul ei imediat
după cloșcă. Câștigă cloșca care după un anumit timp are cei mai mulți pui.
A treia activitate
Denumirea activității : "Cloșca cu pui"
Vârsta: 3- 5 ani
Obiectiv : sa răspundă motric la o comanda, sa respecte regulile stabilite de comun acord in cadrul
grupului;
Resurse :
Materiale: ecusoane puișori, ecusoane găină, bețe
Spațiale: sala de grupa
Temporale: 20 minute
Regulile jocului: Copiii așezați in sir rezolvă sarcina de învățare, fiind recompensați cu aplauze. La
finalul jocului didactic, fiecare va primi un stimulent și va fi aplaudat.
Elemente de joc: mișcarea, întrecerea, însușirea de informații din natura
Desfășurarea jocului: Copiii sunt asezati in formatie pe un sir, tinandu-se fiecare de mijlocul
celui din fata. Primul reprezinta „closca", ceilalti „puii". In fata lor, la o distanta de 2 m, sta un copil
ghemuit, cu un betisor in mina, acesta este „uliul". El imita cu betisorul miscairea de amestecare
intr-un ceaun.
,,Closca" il intreaba :
- Ce faci acolo „uliule?"
- Fac o mamaliguta.
- Pentru cine? — intreaba „closca".
- Pentru mine.
- Cu ce o mananci ?
- Cu un pui de-al tau, fiindca acum am sa-ti fur un puisor.
- Am sa-ti scot un ochisor ! incearca numai sa-l prinzi! Apoi „uliul" alearga incercind
sa prinda ultimul „pui".
Din rand „Closca" cu aripile desfacute se deplaseaza in toate directiile, pentru a-si apara
„puii", iar acestia se tin unul de altul si toti de closca, alergind dupa cum ii conduce ea, ca sa nu-i
poata prinde „uliul".
„Puii" care sunt prinsi trec in cercul „uliului" si jocul continua.
A patra activitate
Denumirea activității : "Cântecul cocoșului "
Vârsta: 3- 5 ani
Obiectiv : sa răspundă motric la o comanda, sa respecte regulile stabilite de comun acord in cadrul
grupului;
Resurse :
Materiale:ecusoanecucocos , pui , mos ,lup , vulpe , cainesiurs
Spațiale: sala de grupa
Temporale: 20 minute
Regulile jocului: Copiii așezați in cerc rezolvă sarcina de învățare, fiind recompensați cu aplauze.
La finalul jocului didactic, fiecare va primi un stimulent și va fi aplaudat.
Elemente de joc: mișcarea, întrecerea, însușirea de informații din lumea animala, cântecul
Desfășurarea jocului: Copiii sunt aşezaţi în cerc, cu faţa spre interior, ţinându-se de mâini.
Fiecare are trasat în jurul lui un cerculeţ. Educatoarea împarte rolurile copiilor. Unul este “moşul” şi
stã în mijlocul cercului, iar restul copiilor poartã nume de animale, ca: cocoş, vulpe, câine, lup, urs
etc. Copiii se învârt şi cântã:
“Şi era un moş
Şi avea un cocoş
Ah, ce mai cocoş.
Cum cântã la moş.
Cântã cocoşule bis
Scoalã joacã moşule.
Şi-a venit o vulpe
Sã-nhaţe cocoşul.
Ah! Ce mai cocoş,
Cum cântã la moşi!
Cântã, cocoşule! bis
Sãri şi joacã moşule!
De câte ori unul dintre copii îşi aude numele strigat, vine şi se prinde de mijlocul moşului.
Astfel, acesta este primul, apoi urmeazã cocoşul, vulpea, câinele, lupul, ursul. La versul “Cântã
cocoşule” din ultima strofã, toţi spun: “Alungã-i pe toţi moşule!”. Dupã aceste cuvinte, toţi aleargã
sã ocupe un loc în “cerculeţ”. Cel care rãmâne fãrã cerculeţ îndeplineşte rolul de “moş” şi jocul se
reia.
A cincea activitate
Denumirea activității : "Căutătorii de comori "
Vârsta: 3- 5 ani
Obiectiv : sa respecte regulile stabilite de comun acord in cadrul grupului;
Resurse :
Materiale: fise cu comori, creioane, sacose
Spațiale: in curtea grădiniței sau in natura
Temporale: la dispoziția organizatorului
Regulile jocului: Copiii rezolvă sarcina si sunt recompensați cu aplauze.
Elemente de joc: mișcarea, curiozitatea
Desfășurarea jocului: Jocul se poate desfășura în curtea grădiniței sau cu ocazia unei
plimbări. O vânătoare de comori poate oferi o întreagă după-amiază petrecută în mod activ în
natură. Tipăriți câte o fișă pentru fiecare copil sau desenați propria voastră fișă cu comori pe care să
le descoperiți în natură.
A sasea activitate
Denumirea activității : "La piață "
Vârsta: 3- 5 ani
Obiectiv : Copilul este încurajat să imite activități din viața cotidiană, să-și dezvolte simțul estetic,
să-și îmbogățească vocabularul prin descrierea obiectelor și întreținerea dialogului;
Resurse :
Materiale: măsuță, casă de marcat de jucărie, diverse obiecte/ jucării care pot fi cumpărate
de la magazin
Spațiale: sala de clasa
Temporale: 10 minute
Regulile jocului: Copiii rezolvă sarcina si sunt recompensați cu aplauze.
Elemente de joc : imitarea gesturilor persoanelor adulte, dezvoltarea abilității de a manevra lucruri
Desfășurarea jocului: Se stabilește un loc din clasă unde să fie magazinul, iar copiii sunt
ajutați să aranjeze obiectele și să susțină dialogul vânzător-cumpărător. Copilul cumpărător poate
păstra o distanță între el și vânzător prin intermediul unui marcaj; clientul se dezinfectează la
intrarea în magazin, vânzătorul poartă mască, poate folosi chiar și mănuși. Produsele cumpărate
sunt ambalate în pungi de către vânzător, acesta fiind singurul care le atinge. Cumpărătorul ia punga
și o duce la coșul cu produse, fără a o desface.
A șaptea activitate
Denumirea activității : " De- a gospodinele la ferma "
Vârsta: 3- 5 ani
Obiectiv: consolidarea deprinderii de a interpreta roluri, de a sustine conversatii legate de tema
propusa; mentinerea unor relatii de respect reciproc; stabilirea unor dialoguri (intrebari si
raspunsuri) si responsabilitati specifice ale membrilor grupului;
Resurse :
Materiale: sortulete, palarii, vase, unelte, cereale, cosuri,
gardulet, siluete de pasari de curte;
Spațiale: sala de clasa
Temporale: 15 minute
Regulile jocului: Copiii interpretează diferite roluri si sunt recompensați cu aplauze din partea
colegilor si a doamnei educatoare.
Elemente de joc : imitarea gesturilor persoanelor adulte, dezvoltarea abilității de a manevra lucruri,
interpreta diverse roluri
A opta activitate
Denumirea activității : " Ia- te după mine "
Vârsta: 3- 5 ani
Obiectiv: consolidarea deprinderii de a interpreta roluri, de a sustine conversatii legate de tema
propusa; mentinerea unor relatii de respect reciproc; stabilirea unor dialoguri (intrebari si
raspunsuri) si responsabilitati specifice ale membrilor grupului;
Resurse :
Materiale
Spațiale: sala de clasa
Temporale: 15 minute
Regulile jocului: Copiii respecta indicațiile primite si sunt recompensați cu aplauze .
Elemente de joc : competitivitate, mișcare.
Desfășurarea jocului : Copiii sunt așezați în formație de cerc, umăr la umăr cu mâinile la spate. Un
copil rămâne în afara cercului.
La semnalul educatoarei pentru începerea jocului, acesta aleargă în jurul cercului și atinge cu
o lovitură ușoară palma unuia din cerc, strigând în același timp: „Ia-te după mine.”, apoi continuă
alergarea pentru a ajunge cât mai repede în locul copilului pe care l-a atins. Cel atins aleargă după
el, căutând să-l prindă. Jucătorul care ocupă primul locul rămas liber este câștigător și jocul
continuă prin provocarea altui copil de către cel rămas fără loc.
A noua activitate
Denumirea activității : " Cursa pasărilor "
Vârsta: 3- 5 ani
Obiectiv: consolidarea deprinderii de a interpreta roluri, de a sustine conversatii legate de tema
propusa; mentinerea unor relatii de respect reciproc; stabilirea unor dialoguri (intrebari si
raspunsuri) si responsabilitati specifice ale membrilor grupului;
Resurse :
Materiale: ecusoane cu nume de păsări- găini, curci, cocos, gașca, rata
Spațiale: sala de clasa
Temporale: 25 minute
Regulile jocului: Copiii respecta indicațiile primite si sunt recompensați cu aplauze .
Elemente de joc : competitivitate, mișcare, rapiditate in execuție
Desfășurarea jocului : Copiii sunt împărţiţi în două echipe, egale ca număr, aşezate pe şiruri, pe
perechi şi stau aşezat încrucişat. Copiii dintr-o pereche primesc nume de pasăre : gaini, cocosi, rate,
curci, gaste. Acestia trebuie sa retina numele pasarii primite.
La comanda educatoarei , de exemplu, ”GĂINA”, perechea care poartă acest nume aleargă
prin afara şirului , ocolesc o dată echipa şi se întorc la locurile lor, în poziţia iniţială. Acela care a
luat primul poziţia iniţială câştigă 1 punct pentru echipa sa. Jocul continuă, educatoarea strigând pe
rând (sau repetând) nume de păsări. Echipa care a realizat cele mai multe puncte este declarată
câştigătoare.
A zecea activitate
Grupa este împărțită în două echipe, egale ca număr, așezate față în față, la o distanță de cel
puțin 10 m. Înaintea fiecărei echipe se trasează câte o linie de plecare. Toți componenții unei echipe
primesc nume de păsări sau animale, în funcție de jucăriile de care dispune grupa. Aceleași nume le
poartă și copiii din echipa a doua. La mijlocul distanței dintre cele două echipe se plasează două
scăunele. Pe unul educatoarea va pune mai multe jucării ca : un cocos, o rata, o gâsca, o găina, iar
pe celălalt va așeza jucăria al cărei nume urmează să-l strige.
La comanda de începere a jocului, educatoarea ia una dintre jucări, de exemplu , cocosul, îi
strigă numele și îl așază pe al doilea scăunel. Copiii din ambele echipe, care au primit numele de
cocos, aleargă să ia jucăria. Cel care ajunge primul o ia și încercă să o dea la echipa sa și să o așeze
pe linia de plecare, iar componenții celeilalte echipe încercă să-l prindă. În cazul în care cocosul a
fost așezat pe linia de plecare, educatoarea va pune pe scăunel altă jucărie și jocul continuă până ce
se strigă numele tuturor jucăriilor care se află pe scăunel. Atunci când jucăria nu a putut fi așezată
pe linia de plecare, jucăria și copiii care îi poartă numele sunt scoși din joc.
Câștigă echipa care la sfârșit are cel mai mare număr de copii rămași în joc.
PROIECTAREA ACTIVITĂȚII INTEGRATE
PROGRAMUL ZILEI
ARTĂ
Dimensiuni ale dezvoltării: Activare și manifestare a potențialului creativ.
Comportamente vizate: Demonstrează creativitate prin activități artistico-plastice,
muzicale și practice, în conversații și povestiri creative;
Tema: Coronița cucoșului
Forma de realizare: Lipire
JOC DE MASĂ
Dimensiuni ale dezvoltării: Cunoștințe și deprinderi elementare matematice pentru
rezolvarea de probleme și cunoașterea mediului apropiat;
Comportamente vizate: Rezolvă situații-problemă, pornind de la sortarea şi
reprezentarea unor date.
Tema: Drumul cucoșului
Forma de realizare:- Marcare traseu
Domeniul om și societate
Dimensiuni ale dezvoltării: Activare și manifestare a potențialului creativ.
Comportamente vizate: Demonstrează creativitate prin activități artistico-plastice,
muzicale și practice, în conversații și povestiri creative
Tema: Cucoșelul împănat
Forma de realizare: Activitate practică -confecționare
SCENARIUL ZILEI
Activitatea debutează cu întâlnirea de grup între copii și educatoare. Copiii sunt așezați pe
scăunele în semicerc, iar educatoarea îi salută prin recitarea poeziei:
„Dimineața a sosit.
Toți copiii au venit,
A-nceput o nouă zi,
Bună dimineața copii!...”
Se desfășoară elementele de salut, noutatea zilei, educatoarea va adresa diferite întrebări
despre păsările de curte, copiii sunt rugați să le identifice.
Copiii sunt invitați să descopere la centrul tematic o punguță care a fost găsită de educatoare
în timp ce venea spre grădiniță, și pe care o va deschide împreună cu ei. În interiorul ei vor
descoperi doi bănuți și un bilețel, prin care un cucoș năzdrăvan le cere ajutorul.
Copiii vor fi anunțați în legătură cu surprizele pregătite de cucoşul năzdrăvan care a auzit
numai lucruri frumoase despre ei și care le-a trimis „mici surprize”, ce li se vor dezvălui pe tot
parcursul zilei. Se prezintă copiilor imagini reprezentative cu păsări, elemente ce au legătură cu
păsările domestice și momentele principale din povestea „Punguța cu doi bani”, pornind de la
această prezentare se va desfășura activitatea pe tot parcursul zilei.
Fiecare copil îşi alege centrul la care o să lucreze în funcție de culoarea medalionului ales
prin metoda Mâna oarbă. Copiii vor fi îndrumați spre centrele la care urmează să-și desfășoare
activitatea. Se vor intui materialele de lucru, se va demonstra modul de realizare a sarcinilor şi se
vor face toate precizările necesare finalizării lucrărilor.
Evaluare
Conținut și sarcini de învățare Strategia didactică
Nr.
Evenimentele Ob.
crt Forma de
lecţiei Op. Activitatea Metode şi Mijloace
. Activitatea educatorului organizar
copiilor procedee didactice
e
0 1 2 3 4 5 6 7 9
- Aerisirea sălii
- Amenajarea clasei în stil
tradițional, cu obiecte cusute,
Moment din lemn, lut, paie.
0.
organizatoric - Aranjarea meselor de lucru
pe ateliere.
-Distribuirea materialului
didactic.
Preşcolarii vor adresa Imaginile
Se va realiza prin prezentarea
întrebări privind sugestive
Captarea imaginilor reprezentative
1. OPM1 nelămuririle privind poveștii,
atenţiei poveștii dar și siluetele
activitatea ce va urma să Conversaţia siluetele Frontal
personajelor.
se desfășoare. personajelor
2. Enunţarea Răspunzând întrebărilor
obiectivelor copiilor voi anunța tema Copiii vor fi atenți la
şi a temei ativități: astăzi o să ascultați o doamna educatoare. Frontal
poveste nouă Punguța cu doi Explicaţia
bani de Ion Creangă și dacă
veți fi foarte atenți, veți reține
conținutul poveștii pentru a
răspunde întrebărilor de la
final.
Voi adresa copiilor câteva
Actualizarea
3. întrebări referitoare la Preşcolarii răspund la Frontal
cunoştinţelor Conversația
poveștile studiate până acum. întrebări
Voi enunța titlul poveștii și
Conversația
Prezentarea autorul. În același timp voi Preşcolarii urmăresc cu Frontal
4. Explicaţia
conţinutului explica ce înseamna (cine este) atenţie
autorul unei povești.
OC1 În cadrul acestei activităţi Preşcolarii vor asculta Lucrările
OPM 1 copiii vor afla povestea unui povestea cu atenție. copiilor
5. Dirijarea OPA1 cucoș năzdrăvan.
învăţării În expunerea poveştii voi
ţine cont de următoarele:
adaptarea vocii şi a tonului, în Individual
concordanţă cu importanţa
faptelor povestite, schimbarea
ritmului vorbirii pe parcursul
expunerii, respectarea pauzelor
logice şi gramaticale,
accentuarea unor cuvinte sau
propoziţii în funcţie de sensul
lor logic, mimică şi gesticulaţie
adecvată.
Explic cuvintele Conversaţia Imaginile
necunoscute copiilor sugestive
înlocuindu-le cu cele poveștii,
cunoscute de ei: Exercițiul siluetele
- moş = om bătrân personajelor
- babă = femeie bătrână Exercițiul
- boier = om bogat
- caleașcă = trăsură
- cireadă = turmă
- visterie = cameră plină
de bani
Expunerea poveștii de către
educatoare cu suport intuitiv,
respectându-se următorul plan
de idei:
1.A fost odată un moș bun la
suflet și o babă zgârcită și rea.
Baba avea o găină iar moșul un
cucoș.
2. Într-o zi, făcându-i-se poftă
moșului să mănânce și el un
ou, i-a cerut babei să-i dea și
lui măcar unul.
3. Baba nu s-a înduplecat, Povestire
spunându-i să-și bată și el
cucoșul să îi facă ouă.
4. Supărat, moșul se chiti cu
bătaia pe cucoș,
cerându-i ori să-i facă un ou Imaginile
ori să plece. sugestive
5. Cucoșul fugii de acasă, și poveștii,
cum mergea el așa abătut, văzu siluetele
o punguță cu doi bani în ea. personajelor
6. Pe drum, întorcându-se
fericit la moș, cucoșul se
întâlnește cu o caleașcă în care
se afla un boier și un vizitiu.
7. Acesta îi cere vizitiului să
prindă cucoșul și să-i
ia punguța.
8. Rămas fără punguță, cucoșul
nu se dă bătut, ținându-se după
boier pentru a primi înapoi
bunul său.
9. Deși este aruncat în fântână,
cuptor, cireada cu vite și
visteria cu bani, cucoșul
năzdrăvan reușește să scape cu
bine.
10. În cele din urmă, văzând că
nu poate scăpa cu nici un chip
de acest cucoș, boierul îi dă
punguța înapoi.
11. Ajuns acasă, cucoșul îl
făcu bogat pe moș, spre
invidia babei care privea uimită
cum i se umple curtea moșului
cu tot felul de bogății
6. Obţinerea OC 2 Copiii vor avea de identificat Copii vor identifica Conversația Siluetele Frontal Reținerea
performanţei OC 3 personajele pozitive și personajele pozitive și Explicația personajelor numelor
personajele negative din personajele negative, își Exercițiul personajelor
poveste prin împărțirea vor agrumenta alegerea și împărțirea
siluetelor în gouă grupe și (ex: boierul este personaj siliuetelor.
argumentând poziționarea negativ pentru că a vrut să
fiecărei siluete. fure pungușa cucoșului) și
vor așeza siluetele la
grupa personajelor
pozitive sau negative.
Voi insista pe mesajul
educativ al poveștii: moșul, Reținerea
deoarece era bun, a fost mesajului
Copiii împreumă cu
răsplătit cu multe bogății, iar exprimat de
7. Feedback OPA1 doamna educatoare vor Conversația Frontal
boierul și baba, datorită către poetul
extrage morala poveștii
răutății, lăcomiei și zgârceniei, poveștii de
au rămas fără nici o avere. către copiii.