Arheologii britanici sunt convinşi că cele 97 de schelete de epocă romană descoperite recent  

în
Buckinghamshire aparţin copiilor provenind dintr-un bordel roman din apropiere, acum în satul
Hambleden.

Analizele au arătat ceva cu totul înfiorător:pruncii erau ucişi sistematic chiar după naştere. Scheletele
fuseseră de fapt descoperite inca de acum aproape 90 de ani, odată cu excavarea unei vile romane în
zonă, dar abia in 2014 cercetătorii şi-au aţintit privirile spre ele.

Arheologul Jill Eyers, ca şi colegii săi, susţin că singura explicaţie posibilă la care recurg permanent este
aceea că villa cel mai probabil reprezenta un bordel, iar copiii fuseseră născuţi de prostituatele care
lucrau acolo. Romanii nu ţineau la mijloacele de prevenţie şi nu era cu totul neobişnuit să se
descotorosească de copiii nedoriţi pur şi simplu prin uciderea lor după naştere.

Scheletele copiilor au trezit puţin interes în momentul descoperirii, în 1921. Abia când au ieşit la iveală
vreo 300 de cutii pline cu fotografii şi oase ţinute până atunci în depozitele muzeului, cercetătorii au
devenit foarte interesaţi. Judecând după forma şi lungimea oaselor, copiii ar fi fost omorâţi cam la 2
săptămâni după naştere şi îngropaţi în secolul I a.Hr. nu există vreun indiciu de vreo boală care să fi
afectat doar nou-născuţii.

Macabra descoperire aminteşte de ceva similar petrecut în Israel în 1988, când arheologii au scos la
lumină sute de schelete de copii, tot de epocă romană, în canalizarea de sub o baie comunală din
Ashkelon. În vreme ce pruncuciderea pare certă, mai puţin certă este identificare villei cu un bordel.
Sunt argumente pro, precum drumurile vechi care dovedesc că era o zonă tranzitată puternic sau un vas
ceramic cu iconografie erotică. Pe de altă parte, copiii puteau să fie chiar ai proprietarilor sau servitorilor
lor.

Înainte de dezvoltarea metodelor moderne de contracepţie, infanticidul era tolerat de diverse societăţi
de pe glob, fiind considerat una din puţinele metode eficiente şi sigure pentru limitarea numărului
membrilor familiei. Oricât ni s-ar părea de şocant astăzi, pe vremea romanilor nou-născuţii nu aveau
chiar statut de persoană;pentru a-l dobândi trebuiau să supravieţuiască câteva luni, ca un criteriu pentru
încadrarea în umanitat

Ada Kaleh, cunoscută uneori și ca Insula Carolina sau Insula

Orșova Nouă, a fost o insulă fortificată situată pe Dunăre, ajungând
în 1970 pe fundul lacului de acumulare de la hidrocentrala Porțile
de Fier I.
Insula Ada Kaleh era situată la aproximativ 3 kilometri în aval de Orșova,
având o dimensiune de 1,7 kilometri lungime și 500 metri înălțime. Insula
avea o populație de aproximativ 600 de turci.

 Descoperire impresionantă într-un lac finlandez

 Roverul Perseverance a ajuns într-un nou loc pe planeta Marte. Imaginile
dezvăluite de NASA

Insula Ada Kaleh era un centru turistic popular mulțumită prețurilor scăzute
ale delicateselor turcești, bijuteriilor și pentru tutun. Mai mult, insula Ada
Kaleh era renumită pentru trandafirii din care locuitorii produceau ulei și
parfum.

Ada Kaleh a fost locuită încă din antichitate. Prima atestare documentară

aparține Cavalerilor Teutoni din date de 22 februarie 1430, vorbindu-se atunci
despre fortificațiile bănățene și insula Saan cu 216 de locuitori. Începând cu
1430, insula devine cunoscută ca Ada Kaleh.

O poziție strategică și ocupații succesive

De asemenea, Ada Kaleh a fost foarte importantă în conflictele dintre Imperiul
Habsburgic și Imperiul Otoman datorită poziției sale strategice. În anul 1689,
armata austriacă a construit o fortăreață pe insulă. În următorii ani, insula
Ada Kaleh a fost ocupată succesiv de Austria și Imperiul Otoman. În urma
Tratatului de Pace de la Belgrad din 1739, insula Ada Kaleh a revenit
Imperiului Otoman, cu întreruperi temporare în favoarea austriecilor între
anii 1789 și 1791.
Bazarul de pe insula fortificată Ada-Kaleh. Sursa foto: Profimedia
00:44 / 01:05
Însă, fiind exclusă din Congresul de pace de la Berlin din 1878, insula Ada
Kaleh a rămas în posesia turcilor. Insula a rămas de facto în administrația
austro-ungară până în 1919, atunci când a devenit teritoriu românesc. Apoi,
majoritatea populației de pe insulă a rămas de origine turcă.

Ce s-a întâmplat cu locuitorii insulei Ada

Kaleh?
Turcia a recunoscut suveranitatea României asupra insulei Ada Kaleh la data
de 24 iulie 1923, atunci când a fost semnat Tratatul de la Lausanne.

Înainte ca lacul de acumulare de la Porțile de Fier să fie creat, obiectivele

istorice principale de pe insula Ada Kaleh au fost distruse. S-a încercat
reconstruirea acestora în aval pe insula Șimian, însă planurile nu s-au
finalizat, iar mare parte din locuitori au ales să se mute în alte zone ale
României, precum Dobrogea, sau să plece în Turcia.

Ştefan cel Mare, domnitorul care a

marcat istoria Moldovei. ”La
lucruri de războaie meşter, unde era
nevoie, însuşi se vârâia ca văzându-l
ai săi să nu indărăpteze şi pentru
aceia raru războiu de nu-l biruia”
Redactia Descopera.ro 07.02.2021
Astăzi se împlinesc 517 ani de la moartea marelui Ştefan cel Mare, a cărei
domnie în fruntea Moldovei s-a întins pe aproape o jumătate de veac, între
anii 1457 şi 1504.

Ştefan cel Mare a făcut parte din familia Muşatinilor şi, pe parcursul domniei,
a luptat de numeroase ori împotriva Imperiului Otoman, motiv pentru care a
primit titlul de Athleta Christi de la Papa Sixt al IV-lea.

În total, Ştefan cel Mare a purtat 36 de bătălii pe parcursul celor 47 de ani de

domnie. El a câştigat 34 dintre ele, chiar dacă de multe ori inamicii aveau o
superioritate numerică zdrobitoare.

 Descoperire impresionantă într-un lac finlandez

 Roverul Perseverance a ajuns într-un nou loc pe planeta Marte.
Imaginile dezvăluite de NASA

Una dintre marile bătălii la care a luat parte Ştefan cel Mare a fost cea de la
Podul Înalt, unde 120.000 de turci şi 17.000 de munteni au intrat în Moldova.
Domnitorul avea la dispoziţie doar 40.000 de ostaşi. Cu toate acestea, pe 10
ianuarie 1475 a reuşit să îşi înfrângă inamicii.

Citeşte AICI mai multe despre bătălia de la Podul Înalt şi victoria lui Ştefan cel
Mare

Ce spunea Grigore Ureche despre Ștefan cel

Mare
Iată cum îl descria Grigore Ureche pe Ştefan cel Mare în cronica sa: „Fost-au
acest Ştefan, om nu mare la statu, mânios, şi degrabă a vărsa sânge nevinovat:
de multe ori, la ospeţe omorâia fara giudeţ. Amintrelea era om întreg la fire,
neleneşu şi lucrul său ştia a-l acoperi şi unde nu găndeai, acolo îl aflai. La
lucruri de războaie meşter, unde era nevoie, însuşi se vârâia ca văzându-l ai săi
să nu indărăpteze şi pentru aceia raru războiu de nu-l biruia şi unde-l biruiau
alţii nu pierdea nădejdea că ştiindu-se căzut gios se ridica deasupra
biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui şi fiul său, Bogdan-vodă, urma lui
luase de lucruri vitejăşti cum se tâmplă: din pom bun roade bune or să iasă.”

În ziua sărbătoririi lui Ştefan cel Mare, Descoperă vă prezintă şi

alte semnificaţii istorice ale zilei de 2 iulie.

Will Smith Reveals Details of Upcoming Memoir, ‘Will’

566 – A încetat din viaţă astrologul francez Michel Nostradamus (n. 14 dec.
1503).

1714 – S-a născut compozitorul şi cântăreţul Christoph Willibald Gluck,

precursor al clasicismului vienez şi mare reformator al operetei. (m. 15
noiembrie 1787)

1724 – S-a născut, la Quedlinburg, poetul german Friedrich Gottlieb Klopstock

(m. 14 martie 1803)

1778 – A încetat din viaţă scriitorul francez Jean Jacques Rousseau (n. 28
iunie 1712).

1862 – S-a născut, la Westward, Cumbria, Sir William Bragg, fizician şi

matematician (m. 12 martie 1942). A fost laureat al Premiului Nobel pentru
Fizică în 1915.

1877 – S-a născut poetul şi romancierul Hermann Hesse, laureat al Premiului

Nobel pentru Literatură în anul 1946 (m. 9 aug 1962)

1891 – A încetat din viaţă Mihail Kogălniceanu, politician, gazetar şi scriitor

(n. 1817)

1961 – A încetat din viaţă Ernest Hemingway, scriitor englez, laureat al

Premiului Nobel pentru literatură (n. 21 iul 1899)

Sursă: Mediafax, Enciclopedia Română
Ştefan cel Mare a fost unul dintre marii domnitori ai Moldovei pe care a
condus-o timp de 47 de ani.

Un sarcofag roman din piatră în care se află rămășițele a două

persoane a fost dezgropat într-un parc din centrul orașului Bath,
din comitatul Somerset (Marea Britanie)

Sicriul a fost găsit în Sydney Gardens, unde au loc o serie de săpături ca parte
a lucrărilor de restaurare a parcului și a cimitirului roman Bathwick din
apropiere.

 Descoperire impresionantă într-un lac finlandez

 Roverul Perseverance a ajuns într-un nou loc pe planeta Marte. Imaginile
dezvăluite de NASA

Totodată, au mai fost descoperite mărgele mici, roșii și albastre, precum și o

oală care cel mai probabil a fost utilizată pentru a oferi mâncare, ca parte a
unui ritual păgân.
Arheologul Kelly Madigan a afirmat că descoperirea scheletelor în interiorul
unui sarcofag este „o raritate”, oferind o „privire rară” asupra practicilor
funerare din urmă cu 2.000 de ani, relatează BBC.

În prezent se efectuează teste de laborator, iar arheologii speră că vor conduce

la analize suplimentare care îi vor ajuta să afle cine erau oamenii din sarcofag,
de unde proveneau, precum și alte detalii despre sănătatea și starea lor
generală.

O raritate cu o mare valoare arheologică

„A avea un schelet uman direct într-un sicriu este o raritate, iar asocierea lui
cu o probabilă jertfă votivă și în apropiere de o incinerare umană oferă o
privire foarte rară asupra practicilor funerare din regiune de acum aproape
două milenii”, a afirmat Kelly Madigan
00:08 / 01:05

În interiorul sicriului se afla un schelet așezat în poziție înclinată și un al

doilea schelet așezat la picioarele acestuia.

Sicriul a fost găsit într-un mormânt de aproximativ doi metri lungime, 60 cm

lățime și 50 cm adâncime. Orientarea lui spre nord sugerează o înmormântare
păgână, afirmă experții.

Totodată, a mai fost găsit și un mormânt de incinerare, fiind singurul

înregistrat la Cimitirul Bathwick până în prezent.

„După finalizarea săpăturilor, un studiu științific al rămășițelor ne va spune

probabil mult mai multe despre viețile, morțile și practicile de înmormântare
ale locuitorilor din perioada romană din Bath”, a afirmat istoricul Sylvia
Warman.

După încheierea testelor, sarcofagul ar putea fi expus în Templul Minervei din

Grădinile Botanice din oraș.
În orașul Bath, aflat în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO încă din
1987, a mai fost descoperit și un zid roman.

Amplasat pe cursul râului Avon, la aproximativ 25 km sud-est de Bristol,

orașul este vestit pentru celebrele băi romane care datează din anii 43 î.Hr.
Băile au fost construite de către romani deoarece în zonă existau o serie de
izvoarele termale, fiind de altfel primele cunoscute din istoria Angliei.

Castelul Sturdza de la Miclăușeni, una

dintre cele mai frumoase clădiri din
Iași
Ioana Matei 07.04.2021

Credit foto: Shutterstock

 5 POZE
VEZI GALERIA FOTO »

Castelul Sturdza de la Miclăușeni, cunoscut și ca Palatul Sturdza,

este o structură în stil neogotic construită între anii 1880 și 1904 de
către Gheorghe Sturdza și soția sa Maria. Castelul a fost ridicat în
satul Miclăușeni, situat la o distanță de 65 kilometri de municipiul
Iași.

Astăzi, Castelul Sturdza este în proprietatea Mitropoliei Moldovei și

Bucovinei, fiind inclus și pe Lista monumentelor istorice din județul Iași
începând cu anul 2015, ca parte a ansamblului Mănăstirea Miclăușeni.

 Descoperire impresionantă într-un lac finlandez

 Roverul Perseverance a ajuns într-un nou loc pe planeta Marte. Imaginile
dezvăluite de NASA

Castelul Sturdza de la Miclăușeni, una dintre cele mai frumoase clădiri din
județul Iași, este compus din trei monument: Biserica „Sf. Voievozi” (care
datează din 1787), castelul (care datează din secolul XVII, fiind reclădit în 1752
și în secolul XIX), și parcul (care datează din secolul XIX).

Castelul în stil neogotic a fost finalizat în 1904

Denumirea de Miclăușeni provine de la numele unui boier, Miclăuș, care a
primit de la Alexandru cel Bun, domnul Moldovei între anii 1400 și 1432, o
moșie în acest loc. În 1591, urmașii boierului Miclăuș au vândut moșia către
vistiernicul Simion Stroici. La începutul secolului XVII, Stroici a ridicat aici un
conac ale cărei ruine încă se mai puteau vedea la începutul secolului al XX-lea.
Credit foto: Shutterstock

Conacul a rămas moștenire fraților Sturdza în secolul al XVII-lea. Mai apoi,

aceștia au împărțit averea, conacul ajungând în proprietatea lui Ioan Sturdza.
Acesta a decis reconstruirea lui, însă castelul propriu-zis a fost ridicat mai
târziu, între secolele XIX-XX, cu multe eforturi, atunci când Gheorghe Sturdza
i-l dedica soției sale, Maria Ghica. Cei doi au avut o fiică, Ecaterina, care mai
apoi s-a căsătorit cu Șerban Cantacuzino.
00:17 / 01:05

Lucrările la castelul în stil neogotic s-au finalizat în 1904.

Spital, popas pentru soldați și centru de

plasament
Ulterior, Castelul Sturdza a fost folosit ca spital pe timpul Primului Război
Mondial, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ajunge în posesia
Ecaterinei Cantacuzino. În acest timp, castelul funcționează ca popas pentru
soldați. Ecaterina Cantacuzino îl donează Episcopiei Romanului, iar pe timpul
regimului comunist este folosit ca centru de plasament pentru copiii cu
handicap.

În ziua de astăzi, Castelul Sturdza aparține Mitropoliei Moldovei, fiind

restaurat și funcționând ca muzeu.