Sunteți pe pagina 1din 1

Temă

Jocul neașteptat

Cutia găsită în scorbura pinului din parc de Andrei ne-a dat un sentiment de neliniște. Era
dreptunghiulară, de culoarea mahonului. Nu am deschis-o până am ajuns acasă, ca să fie secretul nostru.

Când am deschis-o, înauntru erau niște zaruri și o hârtie cu instrucțiuni. Jocul se termină doar atunci
când unul dintre jucători ajunge în Orașul de Aur și strigă “JUMANJI”.

Primul care a aruncat zarurile am fost eu. Piesa a aterizat pe cel de-al cincilea pătrățel.

- “Ești atacat de un anaconda. Întoarce-te trei spații”, a citit Andrei de pe foaia cu instrucțiuni.

Când s-a întins să ia piesa, pe rafturile bibliotecii era încolăcit un imens șarpe anaconda, sâsâind
hulpav. M-a urmărit până în camera mea, unde l-am închis.

- Ce este jocul acesta? am întrebat eu cu teamă.

Deciși să continuăm jocul, aruncăm zarurile, pe rând. Sufrageria este invadată de vulturi, din șemineu
iese un taur, Andrei este mușcat de o furnică, are o reacție alergică și leșină. Ajung, într-un final, în
Orașul de Aur, astfel terminând jocul.

Andrei stă lângă mine ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Amândoi, nedumeriți , mergem până la ușa
camerei mele pentru a vedea dacă mai este șarpele acolo, dar a dispărut. Parcă se evaporase.

Am dus cutia în locul în care am găsit-o și am jurat că nu o să mai luăm astfel de cutii din locuri
misterioase.

Barbu Ștefan-Lucian, clasa a VII-a