Sunteți pe pagina 1din 2

Plantele lemnoase şi lemnul

Lemnul este produsul obţinut din plantele lemnoase, aflat sub coaja de
la exteriorul trunchiului copacilor şi a crengilor.

Clasificarea plantelor lemnoase după înălţimea şi forma lor


a. Arborii
b. Arbuştii
c. Subarbuştii
d. Lianele lemnoase.

Caracteristicile fizice ale plantelor lemnoase


Culoare: Culoarea lemnului variază de la o specie la alta, de la alb la negru,
fiind dată de culoarea substanţelor chimice de natură organică impregnate
în pereţii celulelor lemnoase. Speciile lemnoase se grupează în general
după următoarele culori de bază: albă (brad, molid, etc.), galbenă (tisă,
prun), roşie (santhal), cenuşie (amazac), verde, violetă (amarant) şi neagră
(abanos). În mod obişnuit, speciile din zona temperată au culori moderate,
pe când cele din regiunile tropicale au culori mai închise.

Luciu: Luciul  lemnului reprezintă proprietatea acestuia de a reflecta lumina,


fiind datorat unor elemente anatomice sau ţesuturi, în special razelor
medulare şi fibrelor lemnoase. În industria mobilei sunt apreciate în special
speciile lemnoase cu luciu natural, utilizate la fabricarea furnirelor estetice.
În practică luciul se exprimă prin termeni împrumutaţi din alte domenii
(luciu mătăsos - paltin, platan; luciu argintiu - mesteacăn; luciu auriu -
salcâm; luciu mat - plop, carpen, etc.)

Desenul lemnului: Desenul  lemnului reprezintă un criteriu important în


alegerea destinaţiei lemnului, respectiv pentru obţinerea semifabricatelor,
pieselor de mobilier mai puţin vizibile sau pentru furnire utilizate la
acoperirea suprafeţelor exterioare din structura mobilierului. În general,
desene foarte frumoase se obţin la speciile lemnoase cu anomalii de
structură (fibră creaţă, noduri foarte mici, noduri mai mari, etc.). Desenul
lemnului este denumit în general prin termeni ce sugerează formele
obţinute prin jocuri de linii şi suprafeţe (măzărat, ondulat, înflorat, dungat,
piele de şarpe, marmorat, etc.).

Densitatea lemnului: Densitatea lemnului diferă de la o specie la alta, de la


un anotimp la altul şi chiar la arborii din aceeaşi specie. Densitatea este
dependentă de umiditatea lemnului, motiv pentru care în practică se
determină mai ales densitatea aparentă, corespunzătoare unei umidităţi  a
lemnului de 15%.

Umiditate: Umiditatea lemnului reprezintă cantitatea totală de apă


conţinută, raportată la masa lemnului.Umiditatea variază în funcţie de
specie şi de momentul tăierii, putând ajunge până la 60-100 % (raportată la
masa lemnului uscat). Constituie un factor de instabilitate pentru lemn,
favorizând apariţia unor boli şi defecte, motiv pentru care se recomandă
uscarea lemnului până la o umiditate de echilibru impusă de condiţiile de
utilizare (10 ± 2 % pentru mobilă).

Umflare: Contragerea şi umflarea reprezintă variaţia de volum a lemnului


datorită modificării conţinutului de apă. Fenomenele sunt nedorite,
conducând la deformarea şi crăparea lemnului.