Caracterizarea Otiliei Marculescu

George Călinescu este o personalitate plurivalentă, de formaţie enciclopedică, tipulscriitorului

total: critic şi istoric literar, eseist şi estetician, prozator şi poet, dramaturg şi publicist. Opera sa
este extrem de variată, de la poezie, la cea mai completă şi maicomplexă istorie a literaturii
române. Prin romanele sale, George Călinescu se înscrie înliteratura realistă a secolului al XIX
lea,cu influenţe balzaciene.

,Enigma Otiliei” a apărut in martie 1938 si este un roman de factura balzaciana.Romanul prezintă
viata burgheziei bucureştene din prima jumătate a secolului nostru.Titlul original al romanului a
fost „Părinţii Otiliei” scriitorul având in vedere ideea

paternităţii. Romanul devine o satira vehementa la adresa burgheziei in care relaţiile

copii-părinţi s-au degradat datorita banului. În „Enigma Otiliei” se împletesc elemente

balzaciene, clasice, romantice şi realiste . Balzacianismul este prezentat prin temaromanului care
ilustrează viaţa burgheziei bucureştene,o lume degradată de puterea

banului .E un roman reprezentativ al literaturii române, o creaţie originală care răspunde

principiului format de prozator :,, ceea ce conferă originalitatea unui roman nu e metodaci
realismul fundamental ,literatura nu e în legătură cu psihologia, ci cu sufletul uman”.Perspectiva
narativaRomanul este o specie a genului epic în proză, cu acţiune complexă şi de mare întindere,

desfăşurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase şi intrigă complicată .Este roman
realist prin: temă, structura închisă, specificul secvenţelor descriptive,realizarea personajelor, dar
depăşeşte modelul realismului clasic, al balzacianismului, prin spiritul critic şi polemic, prin
elemente ale modernităţii.

Proza realist-obiectivă se realizează prin naraţiunea la persoana a –III-a. Viziunea„dindărăt”

presupune un narator obiectiv, detaşat, care nu se implică în faptele prezentate. Naratorul
omniscient ştie mai multe decât personajele sale şi, fiind omniprezent, elcontrolează evoluţia lor
ca un regizor universal. El plăsmuieşte traiectoriile existenţei personajelor, dar acestea
acţionează automat, ca nişte marionete.

Romanul urmează arta narativă balzaciană şi prin folosirea tehnicii detaliului care oferăo
protecţie realistă a scenelor de viaţă şi a personajelor principale la evenimentele
epice.Mobilele,obiectele şi veşmintele, atmosfera prefigurau caracterul şi exprimau modelul
deviaţă , educaţie şi temperamentul personajului. Tipologia personajelor este de esenţă
clasică. Acestea sunt conturate realist ,dominate de o singură trăsătură fundamentală:sunttipuri
general umane de circulaţie universală (avarul, arivistul, baba absolută) . Scriitorul

abordează modalităţile clasice de caracterizare a personajelor:descrierea mediului, portretul fizic,

fapte,acţiuni .Cunoaşte gândurile,frământările, face aprecieri asupra

comportamentului, îşi exprimă propriile opinii Otilia Marculescu este „eroina mea lirica” ,
proiectia autorului inafara, „tipizarea mea in ipostazafeminina” (george Calinescu).Otilia, o
tanara de 18 ani , este fiica celei de-a doua sotii a lui Costache Giurgiuveanu, Costache ocreste
ca pe fiica lui, dar avaritia il impiedica sa o infieze ofocial sau sa-i asigure,inmod concret,
unviitor.Fascinanta si imprevizibila, Otilia se diferentiaza de celalate personaje feminine din
literaturaromana prin aceea ca se afla permanent intr-un proces dinamic, in continua
devenire.Portretul fizic, relatat direct, prin ochii lui Felix, sugereaza indirect, trasaturile sale
morale dedelicatete, tinerete, farmec, cochetarie, distinctie, inocenta si maturitate : „un cap
prelung si tanar defata, incarcat de bucle, cazand pana la umeri. Fata, subtirica, imbracata intr-o
rochie foarte larga pe poale, dar stransa tare al mijloc si cu o mare colereta de dantela pe umeri, ii
intinse cu franchete un brat gol si delicat...”.Definita indirect, de fapte, actiuni, gesturi, vorbe si
ganduri, Otilia este un personaj complex, cu uncomportament derutant, fiind capabila de emotii
puternice, pentru a trece apoi cu o usurintadebordanta de al o stare la alta, imprastiata si visatoare
uneori, dovedind alteori, in modsurprinzator, luciditate si tact. Este un amestec ciudat de
atitudine copilaroasa si matura in acelasitimp; alearga desculta prin iarba din curte, se urca pe
stoguri, sta ca un copil pe genunchii luiPascalopol, dar este extrem de serioasa si lucida cand ii
explica lui Felix motivele pentru care ceidoi nu se pot casatori, dovedind o autocunoastere
desavartita a propriei firi: „Eu am un temperamentnefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt
contrariata.’’Descrierea detaliata a camerei sugereaza, indirect, firea enigmatica a Otiliei: „o
masa de toaleta cutrei oglinzi mobile si cu multe sertare, (..,) un scaun rotativ pt pian”., ar putea
simboliza firea eiimprevizibila(motivul oglinzilor). Dezordinea tinereasca a lucrurilor aruncate
peste tot (rochii, palarii, pantofi, jurnale de moda frantuzesti, carti, note muzicale, papusi) trimit
catre un universspiritual al „ascunzisului feminin”, cum spune naratorul.In conturarea
personajului Otilia, naratorul foloseste tehnica moderna a perspectivelor multiple, eaaparand in
opinia celorlalte personaje in mod diferit, chiar contradictoriu. Astfel, Mos Costache oiubeste pe
„fe-fetita mea”, care primeste de la ea un strop de voiciune, tinerete si lumina. La
simpla prezenta a fetei Costache „o sorbea din ochi si radea din toata fata lui spana”. Pentru
Felix, Otiliaeste o fata deosebita, „admirabila, superioara” celorlalte, pe care o iubeste si o
admira, dar al caruicomporatment merge dincolo de ratiunea sa, de puterea lui de intelegere.
Pascalopol vede inOtilia„un temperament de artista”, „o fiinta gingasa care merita ocrotirea
mea”, „o floarea rara”, „ofata mandra si independenta, o femeie. In ochii rai ai Aglaei, Otilia este
o amenintare la averea, pecare ea o considera, parinteasca , dar si o „dezmatata”, „usuratica”
„care suceste mintile baietilor defamilie. In ochii lui Stanica Ratiu, Otilia este o fata delicioasa,
cu un excelent simt practic, perfectconstienta de ceea ce vrea si modalitatea de a obtine acel
ceva. Georgeta o respecta fara a ocunoaste, pentru ca facea obiectul unei iubiri atat de patimase
din partea cerebralului Felix.In ceea ce o priveste, Otilia declara : „ce tanar de varsta mea iti
inchipui sa m-ar iubi pe mine asacum sunt? Sunt capricioasa, vreau sa fiu libera !... M plictisesc
repede, sufar cand sunt contrariata”.In relatiile cu celalalte personaje , eroina da dovada de multa
intelegere. Ea il iubeste peFelix,dezvaluindu-si sentimentele fata de el: „ eu te iubesc in atatea
feluri, incat nu pot sa analizezeacum cat te iubesc ca frate si cat ca iubita”. Din sentiment de
datorie si de dragoste (nedefinita),Otilia penduleaza intre Felix si Pascolopol, fiind pt o perioada
a amandurora. Pusa in situatia de aface o alegere, Otilia alege sa ramana cu mosierul bogat.
Motivatia alegerii poate fi pe atat decontroversata, ca insasi personajul Otiliei: pe de parte poate
fi considerat ca un act de sacrificiu pt persoana iubita, Felix, al carui viitor l-ar fi periclitat
ramanand, iar pe de alta parte se poateconsidera ca a facut alegerea pe criterii materiale, mosierul
fiind singurul in stare sa-i satisfacanevoile burgheze.Otilia traieste cu ingrijorare in fata unui
viitor nesigur, departe de visele copilaresti de fericireeterna, deoarece se destainuie lui Felix-:„
Cat crezi tu ca mai am de trait, in intelesul adevarat al cuvantului?Cinci, sase ani!”. Vorbele
aceste ultime prind contur atunci cand, intalnindu-se in tren cu Pascalopol, Felix vede o
fotografie cu o doamna frumoasa, cu linii fine, dar picanta si plata, pe care insa nu o
recunoaste...femeia era Otilia.
Otilia este asadar, eternul feminin plin de mister, tainic si cuceritor, care fascineaza prin
amestecul de sensibilitate candida si profunda maturitate.

In finalul acestei caracterizari putem spune ca Otilia- caracterizata direct , de catre autor , alte
personaje si prin autocaracterizare , cat si indirect , trasaturile sale morale desprinzandu-se din
vorbe, fapte , mediu de viata si relatiile cu alte personaje- este eternul feminin plin de mister
care fascineaza prin sensibilitate si profunda maturitate .