Rinichi

Rinichii (latină ren, adjectiv renal; greacă nephros) sunt o pereche de organe la

animalele vertebrate, fiind parte esențială a aparatului excretor. Rolul principal al
rinchilor este excreția, realizat prin filtrarea sângelui, eliminarea prin urină a
substanțelor inutile sau dăunătoare, produse de organismul propriu sau luate din
mediul exterior.
Rinichii regulează controlul compoziției urinei, prin producția hormonală,
concentrația în electroliți a spațiului intracelular, presiunii sanguine, raportul baze-
acizi (pH), mineralizarea oaselor, ca și a eritropoezei a tabloului sanguin.
În principiu funcția renală constă din două etape: 
1- o filtrare primară fără elemente de resturi celulare, cu o urină diluată. 
2 - o filtrare secundară când se va resorbi înapoi din urina primară o parte din
lichidul eliminat împreună cu glucide, aminoacizi și electroliți rezultând o urină mai
concentrată.
Numai această urină finală va fi eliminată prin uretere din organism.

Localizarea rinichilor

La om rinchiul este așezat retroperitoneal de o parte și alta a coloanei vertebrale,

sub diafragmă, apărat de un strat de grăsime (adipos).
Forma lor este asemănătoare bobului de fasole, având lungimea de 10 - 12 cm, o
lățime de 5 - 6 cm, grosimea de 3 - 5 cm și o greutate de 120 - 200 grame.
Ambii rinichi sunt înveliți într-o capsulă (Capsula fibrosa), și împreună cu glandele
suprarenale sunt învelite într-un țesut gras (Capsula adiposa).
Această capsulă adipoasă care căptușește rinichii, este mai groasă în regiunea
spatelui, rinichii fiind susținuți de o fascie în formă de sac deschis spre abdomen,
rinichii și suprarenalele fiind în contact cu organele din abdomen.
Astfel rinichiul stâng vine în contact cu stomacul, splina, pancreasul, și colonul
descendent, pe când rinichiul drept este în contact mai ales cu ficatul, colonul
ascendent și duodenul.
Din cauza spațiului redus pe partea dreaptă rinichiul drept este mai coborât decât cel
stâng.
Fiecare rinichi este irigat separat cu sânge de arterele renale ce provin din aorta
descendentă (abdominală), iar venele renale (Vena renalis) transportă sângele de la
rinichi la vena cavă inferioară.
Urina este eliminată prin două uretere în vezica urinară și apoi prin uretra în
exterior.

1
Structura microscopică a rinichiului

Parenchimul renal se subîmparte în: a) zona corticală :

 Corticala rinichiului (Cortex renalis), zona externă, zona marginală

 de culoare roșie brună
 conține glomerulii nefronilor
 reprezintă stratul de filtrare al rinichilor.
b) zona medulară:

 zona internă, de palida,

 formată din aproximativ 10 formațiuni piramidale Malpighi
 este stratul tubilor uriniferi și ai ansei Hanle
 prezintă un țesut în interior măduva rinichiului (Medulla renalis) prevăzut cu
hilul renal, locul unde pătrund în rinichi ureterele și vasele de sânge.
Măduva renală este structurată în 10 - 12 piramide cu baza spre cortex și vârful
spre hilul renal numite piramidele lui Malpighi.
Vârfurile acestor piramide se numesc papile care se deschid în calicele renale
care apoi unindu-se formează bazinetul care se continuă cu ureterul.

Structura fină renală constă dintr-un sistem tubular foarte bine diferențiat, și o
alimentare specifică cu sânge a organului.
Sistemul tubular ne arată că deja în stadiul embrionar, apare o diferențiere a două
elemente: Nefronul și așa numitul tubul colector principal, cele două elemente
alcătuiesc unitatea de bază funcțională a rinichiului, de aceea frecvent prin termenul
de nefron se subînțelege și sistemul tubular.
CORPUSCULUL MALPIGHI

 este alcătuit din glomerulul renal și capsula Bowmann

 are o dimensiune de aproximativ 200 μm
 este localizat în corticala
 glomerulul renal este alcătuit din 50 de anse capilare ce se înfășoară în jurul
unor tije intercapilare ce formează țesutul mesangial
 capilarele pătrund în o porțiune dilatată și înfundată a tubului urinar
numită capsula Bowmann
 sângele capilarelor glomerulare provine dintr-o arteriolă aferenta și părăsește
glomerulul prin arteriola eferenta având un diametru de 1/2 din arteriola
aferenta
 presiunea sângelui din glomerul produce filtrarea plasmei în capsula
Bowmann, și de aici ajunge în tubul proximal

2
 TUBUL URINIFER
Este alcătuit din 3 segmente:

 tubul proximal (T.P.)

 ansa Hanle (A.H.)
 tubul contort distal (T.C.P)
Conține capsula Bowmann Are o lungime de aproximativ 46-65 mm
a)TUBUL PROXIMAL:

 are o lungime de aproximativ 14 - 24 mm și un diametru de aproximativ

55μm
 este format din un singur strat de celule, așezate pe o membrana bazala
preluata din zona capsulei Bowmann (celule cilindrice),la polul apical
marginea în perie este data de numeroase microvilozit ăți cu numeroase
sisteme de contratransport. La polul bazal, membrana suferă numeroase
invaginari, ce delimiteaza in sectorul subnuclear compartimente ce contin
multe mitocondrii
 intervine in reabsorbtia activa a H2O,NaCl,glc aa,vitamine
b)ANSA HENLE -are forma de tub în U
Nefronii cu corpusculi renali situați în cele 2/3 extreme ale corticalei poseda
ansa Henle scurte (14 mm) iar cei care au corpusculi renali localizați
juxtamedular au ansa Henle lungi(~26mm ,15-20 %)
Prezintă: -ram descendent: este subțire, alcătuit din celule epiteliale turtite
foarte permeabile la H2O -ram ascendent: prezintă 2 porțiuni: -subțire
-groasă
Ramul ascendent subțire este alcătuit din celule turtite ce devin cilindrice la
limita de separare dintre medulara externă și cea internă. Această zonă este
impermeabilă pentru ioni
Ramul ascendent gros este situat în apropierea arteriolei aferente formând
zona denumita MACULA DENSA.Este alcătuit din celule dense înalte, prezintă
membrana bazală incompletă și mitocondrii rare. Zona este impermeabilă
pentru H2O și are rol osmo/chemoreceptor la fluctuațiile Na(+) ,Cl(+) în urina
c) TUBUL CONTORT DISTAL

Alimentarea cu sânge

Din schema structurală a rinichiului se poate observa Arteria interlobaris o ramură a

arterei renale care se subîmparte pentru alimentarea cu sânge a dou ă piramide
învecinate și a țesutului medular renal, ea se continuă în țesutul cortical, se ramifică
la baza piramidei în Arteriae arcuatae.
Aceasta la rândul ei într-o formă arcuită de boltă la granița dintre cortexul și măduva
renală unde se continuă cu Arteriae corticales radiatae și Arteriae
3
interlobulares acestea alcătuiesc o împletitură de capilare Glomerulus fiind două
forme de glomeruli peritubular și juxtamedular.

Nefronul

Fiecare om are circa 2 milioane de nefroni unde se formează urina. Nefronul este
alcătuit din capsula renala Corpusculum renis și un aparat tubular Tubuli. În
corpusculii renali se află Glomerulusul (împletitura de capilare) unde se produce
filtrarea urinei primare. Urina primară părăsește corpusculul renal, ajungând în
porțiunea tubului proximal, apoi ansa lui Henle și tubul contort distal, unde prin
principiul curentului contrar va fi concentrat, urmează tubulul colector (' 'Tubulus
renalis colligens). Pe lângă rolul de excreție, rinichiul are și un rol reglator al
presiunii sanguine prin renină (o enzimă) și producerea de elemente sanguine
(eritropoieză).

Clearance

Este mă surarea exactă a activită ții renale (cantitatea de urină , concentrația

în creatinină , uree, acid uric, potasiu), sunt metode diferite de mă surare prin care se
poate stabili insuficiența renală .

1. Piramidă renală Malpighi • 2. Arteră interlobulară  • 3. Arteră renală  •

4. Venă renală  5. Hil renal • 6. Pelvis renal (bazinet) • 7. Ureter • 8. Minor

4
calyx • 9. Capsulă renală  • 10. Capsulă renală inferioară  • 11. Capsulă
renală superioară  • 12. Vena interlobulară  • 13. Nefron • 14. Caliciu renal
mic • 15. Caliciu renal mare • 16. Papilă renală  17. Coloană renală Bertin