Enigma Otiliei – caracterizare

de George Călinescu
Felix Sima reprezintă tipul adolescentului în formare, străinul, care intră
în contact cu un mediul viciat al goanei după moștenire. Felix nu se lasă
influențat de meschinăria clanului Tulcea. Dincolo de intrigile familiale,
personajul trăiește o frumoasă poveste de dragoste, Otilia reprezintă un ideal
de feminitate. Cu toate că cei doi trăiesc intens sentimentul, fata îl părăsește.
Eșecul iubirii rămâne de neînțeles pentru Felix : “Pentru orice tânăr de 20 de
ani, enigmatică va fi în veci fata care-l va respinge, dându-i totuși dovezi de
afecțiune“.
Punctul culminant al conflictului erotic este decizia Otiliei de a pleca cu
Pascalopol. Fata are, însă, o motivare profundă : nu dorește să se interpună
carierei strălucite, care îl așteaptă pe tânăr.
Felix rămâne cu imaginea fetei imprevizibile, se va gândi cu nostalgie la
ea, dar pe plan profesional se va împlini, ajunge prin muncă și perseverență să
devină un titlu de “profesor universitar, specialist cunoscut, autor de tratate
științifice “.
Amintirea Otiliei va fi total bulversată în urma întâlnirii cu Pascalopol,
care, bătrân, rămas singur în urma despărțiri de Otilia, îi arată lui Felix o
fotografie cu o femeie frumoasă, dar lipsită de acel farmec adolescentin,
irezistibil care-l fascinase pe Felix. Otilia rămâne întruchiparea feminității
absolute pentru ambii bărbați, în ciuda diferenței de vârstă dintre ei.
Personaj principal, alături de Otilia, Felix Sima are și rolul observatorului
mediului social viciat pe care-l întâlnește în casa lui Costache Giurgiuveanu.
Prin intermediul acestui intelectual în formare, cititorul se familiarizează cu
celelalte personaje. Moartea ambilor părinți îl aduce pe Felix în situația de a
suna la ușă lui Costache Giurgiuveanu, care este tutorele său. Intrarea în acest
univers îi produce uimire și-l timorează pe tânăr.
Caracterizarea directă se realizează chiar de la începutul romanului,
portretul fizic realizat de către narator este sugestiv și denotă perseverența
caracterului, delicatețea și superioritatea spirituală : are “aer bărbătesc și
elegant “,“fața îi era juvenilă și prelungă, aproape feminină din pricina
șuvițelor mari de păr ce-i cădeau de sub șapcă, dar colorarea măslinie a
obrazului și tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia
impresie“.
Cu toate că reacția lui Giurgiuveanu îl bulversează profund, în
momentul în care băiatul sună la ușă, ulterior îl va înțelege și-l va privi cu
simpatie pe bătrân. Nu la fel reacționează față de clanul Tulea care-l dezgustă
profund și față de a căror răutate încearcă să păstreze distanța. Caracterul

1
Enigma Otiliei - caracterizare
tânărului nu este influențat de meschinăria acestora iar obsesia pentru bani pe
care o au cei din clanul Tulea, reprezintă un prilej de analiză detașată pentru
Felix.
Otilia exercită o atracție irezistibilă încă de la prima întâlnire. În timp,
senzația, simpatia spontană, reciprocă, se va transforma într-un profund
sentiment de iubire. Cu toată luciditatea și profunzimea observației, băiatul nu
poate descifra taina personalității Otiliei, stările fetei fiind contradictorii, de la
afecțiune profundă la indiferență.
Relația cu Pascalopol, pe care-l vede mai întâi ca pe un rival, se va
transforma și ea, Felix îl va simpatiza pe bărbatul ajuns la o vârstă înaintată,
care are nevoia afecțiunii Otiliei. În raport cu Pacalopol, Felix își arată caracterul
nobil.
Perseverența îi va ghida drumul: tânărul ajunge să se împlinească
profesional, dar Otilia rămâne o enigmă, o fată pe care o idealizează. Felix
înțelege că, în mediul în care banul guvernează destine, căsătoria bazată pe
sentimente curate, nu este posibilă.
În raport cu celelalte personaje ale romanului, tânărul își dovedește
superioritatea, fiind considerat un inteligent și-un ambițios, chiar dacă membrii
clanului Tulea îl jignesc și-l detestă, văzând în el un potențial pretendent la
moștenirea lui Costache Giurgiuveanu.
Cuplul Otilia-Felix se întemeiază pe profunda asemănare a situațiilor
celor doi. Ambii sunt orfani și Felix găsește în Otilia “tot ce mi-a lipsit în
copilărie“, adică grija maternă.
Otilia este tipul idealului feminin. În construcția personajului, Călinescu
utilizează tehnica modernă a reflectării poliedrice, imaginea ei fiind compusă
din impresii diferite, uneori contradictorii. O mare parte din roman, fata este
prezentată din perspectivă exclusiv comportamentală, naratorul expune doar
faptele, vorbele și atitudinile, caracterizând-o astfel indirect și omițând
reliefarea gândurilor.
Personajul se reflectă în conștiința celorlalți : Giurgiuveanu o iubește
mult pe “fe-fetița“ lui, Pascalopol o alintă, o vede ca pe o “floare rară“, “o ființă
gingașă“ , “o ștrengăriță“ , “o artistă“. Însă pentru Aglae, fata este “o stricată“ ,
“o dezmațată“, “o fată fără căpătâi“. Stâncă Rațiu o admiră și o vede ca pe o
fată “șireată“ , “deșteaptă și nostimă“.
Fuga Otiliei cu Pascalopol nu înseamnă că fata este superficială, ba
dimpotrivă, Otilia gândește matur. Ea realizează că moartea lui Moș Costache a
pus-o într-o situație fără ieșire deoarece bătrânul, cu toată iubirea ce i-o purta,
nu s-a îndurat să-i treacă banii pe nume. Totodată, Otilia este suficient de
altruistă încât să înțeleagă că drumul lui Felix nu poate fi oprit, că băiatul
trebuie să-și vadă visul împlinit și sa ajungă un medic strălucit. Caracterul ei

2
Enigma Otiliei - caracterizare
enigmatic nu va fi niciodată înțeles pe deplin, nici de Felix, nici de Pacalopol,
atitudinea ei contradictorie uimindu-i pe amândoi, astfel încât Otilia rămâne
una din cele mai reprezentative personaje feminine ale literaturii interbelice, o
întruchipare a Eternului feminin.
În concluzie, personajul călinescian, construit ca un amestec de
ingenuitate și tărie de caracter, ambiție și puritate, poate fi un model si astăzi
pentru un tânăr aflat în formare.

3
Enigma Otiliei - caracterizare