Începuturile vieții române la gurile Dunării

- fragment-
Vasile Pârvan

Erdelyi Ana, specializarea LLR, anul 1.

 „Învăţaţii care scriu istoria popoarelor sunt de două feluri: unii, care din
copilărie şi până la bătrâneţe au trăit tot între cărţi, iar alţii, care au trăit şi viaţa cea de
toate zilele, cu luptele, necazurile, urâţeniile şi frumuseţile ei, cunoscând în carne şi
oase oameni vii de toate felurile. Istoria scrisă de învăţaţii cărţilor e foarte bogată şi
meşteşugită în înşirarea faptelor omeneşti şi mai întotdeauna crede că poate da fără
frică şi fără îndoire de sine pricinile şi urmările acestor fapte, aşa că avem răspunsuri
limpezi la toate întrebările ce trebuie să le punem atunci când privim tainica întreţesere
a patimilor şi gândurilor omeneşti, singuratice ori de-ale mulţimilor, alcătuind
vălmăşugul istoriei popoarelor. Dimpotrivă, învăţaţii care, alăturea de cărţi, cunosc şi
viaţa cea de toate zilele, se tem să dea prea repede răspunsuri asupra legăturii şi
pricinilor faptelor omeneşti; de multe ori ei mărturisesc neputinţa lor de a lămuri de ce
s-a întâmplat cutare război ori s-a ivit cutare mare meşter de icoane frumoase şi de
case măreţe, ori de biserici cu totul noi faţă de cele de dinainte, şi se mulţumesc numai
să spună cum a fost, şi nu şi de ce a fost aşa şi nu altfel. Şi ei fac astfel, pentru că viaţa
nu e aşa de limpede cum se arată în cărţi de fiecare om, după mintea lui, ci e amar de
încurcată şi neaşteptată cum e şi ciocnirea dintre minţile nenumărate şi cu totul străine
una de alta, ale oamenilor care alcătuiesc împreună, cu sau fără voia lor, satele,
oraşele, ţările, împărăţiile, breslele lumii acesteia (Vasile Pârvan, Începuturile vieții
române la gurile Dunării).”
Acest fragment aparține unui text din domeniul științific al istoriei, deoarece
predomină cuvinte cu sens din domeniu.
Emițătorul este specializat, deoarece transmite informații științifice pe baza
unor exemple, iar receptorul specializat sau nespecializat. Informația este corect
științifică și corect argumentată. Mesajul este neutru prin datele furnizate și prin
tonalitate. Neutralitatea discursului este caracteristică textului științific „tonul neutru al
informației; personalitatea fiecăruia e hipertrofiata, vorbitorul e tentat sa dea verdicte,
lecții, sa creadă că opiniile sale sunt de cel mai mare interes”. (Rodica Zafiu,
Diversitate stilistică în româna actuală, București: Editura Universității din București,
2001)
Limbaj corect, deoarece textul respectă regulile gramaticale și semantice.
Textul are și o claritate, deoarece descrierea este clară și logică. Este o problemă reală,
demonstrată științific, formulează argumente referitoare la modul în care poate fi
interpretată istoria veche.
 Clasificarea tipurilor de scriere a istorie: „Învățații care scriu istoria popoarelor
sunt de două feluri: unii, care din copilărie și până la bătrânețe au trăit tot între cărți,
iar alții, care au trăit și viața cea de toate zilele, cu luptele, necazurile, urâțeniile și
frumusețile ei, cunoscând în carne și oase oameni vii de toate felurile”. Propozițiile
sunt explicative și enumeră însușirile fiecărui tip de cititor care interpretează istoria
numai prin intermediul altor lecturi și cel care leagă viața cu textele citate. Autorul
este un cititor care corelează viața cu textele citate.
Limbajul poate fi înțeles de specialiști, dar și de elevi, oameni de rând.
Cuvintele sunt cu sensul propriu denotativ: istorie, popor, cărți, viață. Avem sensul
unic, fiind operă închisă, înțelesul este unic, deoarece nu este ambiguu sau cu mai
multe înțelesuri.
Vasile Pârvan explică rolul „învățăturilor care scriu istoria”, pentru a-i
clasifica pe cei ce vor să înțeleagă faptele simple din istoria oamenilor, el le comunică
„Începuturile vieții române la gurile Dunării” sub forma de memorii ale istoriei,
deoarece dorește să demonstreze „legăturile și principiile faptelor omenești”, de a
identifica influențele din cultura și gândirea românească.
Verbele sunt la persoana a III-a, fiind folosit stilul științific, predominant fără
metafore, totuși se observă că nu este total obiectiv, deoarece implicarea emoțională
este tratată prin folosirea metaforelor și epitetelor, care este special caracteristică
stilului beletristic.
Structura fragmentului are o formă logică, deoarece frazele sunt foarte lungi și
folosește și metafore „ciocnirea dintre mințile nenumărate” și epitetul „cu totul
străine”, dar și enumerați „luptele, necazurile, urâţeniile”.
Este folosită investigația și documentarea amănunțită, care are finețea
demonstrației și masivitatea documentării, studii, rapoarte arheologice și monografii,
cuprinzând un material documentar vast, valoros și util. Respectă și legăturile de
cauzalitate. Se poate observa erudiția, dar și obsesia pentru detalii. Stilul autorului este
riguros științific fără metafore și un ton obiectiv, el nu transmite emoții inutile sau
înflăcărări dăunătoare discursului, deci argumentația este total științifică „ ideea
structură și obiectivitate a comunicări devine un determinativ pentru alți autori din
domenii umaniste”(Ion-Ovidiu, Pânișoară Comunicarea eficientă, Ed. a III-a, Editura
Polirom, 2006).