Sunteți pe pagina 1din 87

CAP.

2 TRANSFERUL DE CǍLDURǍ
PRIN CONDUCŢIE

2.1. ECUAŢIILE DIFERENŢIALE


ALE CONDUCŢIEI TERMICE

2.1.1. Ecuaţia legii lui Fourier

Această ecuaţie care caracterizează conducţia termică


unidirecţională, în regim permanent prin corpuri omogene şi izotrope, fără
surse interioare de căldură, reprezintă ecuaţia fundamentală a conducţiei.
Ea a fost enunţată în capitolul anterior şi are forma:

dT
q S   [W/m2]. (2.1)
dx

2.1.2. Ecuaţia generală a conducţiei termice

Această ecuaţie caracterizează conducţia tridimensională, în regim


nestaţionar, prin corpuri cu surse interioare de căldură uniform distribuite.
Ipotezele care stau la baza determinării acestei ecuaţii sunt:
- corpul este omogen şi izotrop, astfel încât conductivitatea termică
este constantă şi are aceleaşi valori în toate direcţiile:
 x   y   z    const.;
- căldura specifică c p şi densitatea  sunt constante în intervalul
de temperatură considerat;
- în interiorul corpului există surse de căldură uniform distribuite cu
densitatea volumică (flux termic unitar volumic) qv [W/m3] = const.;
- deformarea corpului prin dilataţie datorită variaţiei temperaturii
este neglijabilă:
Pentru determinarea acestei legi se consideră un element cu volumul
dv dintr-un corp (figura 2.1), pentru care se va scrie bilanţul termic [20].
10 Bazele transferului de căldură şi masă

z
dQz2
B B' dQy1
A A'  T 
T T  dx 
 x 
dQx1 dQx2
C C'
dQy2
D D'
dQz1
x
O

y
Fig.2.1. Conducţia termică printr-un element de volum

Ecuaţia bilanţului termic pentru elementul dv are forma:

cǎldura intratǎ şi rǎmasǎ în corp cǎldura generatǎ de surse


prin suprafeţele lui exterioare (dQ1) + interioare de cǎldurǎ (dQ2) =

cǎldura acumulatǎ
= în corp (dQ )
3
Căldura intrată în elementul dv prin conducţie după direcţia Ox, se
poate scrie, utilizând ecuaţia legii lui Fourier:
T
dQ x1  q s dydzd   dydzd [J],
x
(2.3)
unde: dxdz este suprafaţa de schimb de căldură prin care intrǎ căldura după
direcţia Ox.
Căldura ieşită din elementul dv după aceeaşi direcţie, ţinând seama
T
că temperatura feţei A'B'C'D' a elementului dv este T  dx , va fi:
x
  T 
dQ x 2   T  dx dydzd [J]. (2.4)
x  x 
Căldura rămasă în elementul dv după direcţia Ox va fi atunci:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 11

T   T 
dQx  dQx1  dQx 2   dydzd    T  dx dydzd 
x x  x 
[J]. (2.5)
 2T  2T
  2 dxdydzd   2 dv  d
x x
În mod analog se poate scrie cantitatea de cǎldurǎ rǎmasǎ în
elementul dv după direcţiile Oy şi Oz:

 2T
dQ y   dv d , (2.6)
y 2
 2T
dQz   dv d. (2.7)
z 2
Cantitatea totală de căldură intrată prin suprafaţa laterală a
elementului dv şi rămasă în aceasta va fi:
  2T  2T  2T 
dQ1   2   2 dv d   2Tdv d, (2.8)
 x  y 2
z 
unde:  2T este laplacianul temperaturii.
Cantitatea de căldură generată de sursele interioare de căldură
uniform distribuite este:
dQ2  q v  dv  d [J] . (2.9)
Căldura acumulată în corp se poate determina utilizând relaţia:
T T
dQ3  m c p d   c p dv d  [J] . (2.10)
 
Înlocuind valorile lui dQ1 , dQ2 , dQ3 în ecuaţia bilanţului termic
(2.2), se obţine:
T
cp dv d   2Tdvd  qv dv d ,

(2.11)
sau:
T  q
  2T  v . (2.12)
  cp  cp

Definind difuzivitatea termică a ecuaţia generală a
c p
conducţiei are forma:
1 T q
  2T  v (2.13)
a  
12 Bazele transferului de căldură şi masă

Difuzivitatea termică a reprezintă o proprietate fizică a unui


material, ea caracterizând capacitatea acestuia de transport conductiv al
căldurii.
Ecuaţia generală a conducţiei termice are o serie de cazuri
particulare, prezentate în tabelul 2.1
Tabelul 2.1

Ecuaţiile diferenţiale ale conducţiei termice

Denumire Regimul Ecuaţia


Regim tranzitoriu cu 1 T q
Ecuaţia generală a
surse interioare de   2T  v
conducţiei a  
căldură
Regim constant cu surse qv
Ecuaţia lui Poisson  2T  0
interioare de căldură 
Regim tranzitoriu fără 1 T
Ecuaţia lui Fourier surse interioare de   2T
căldură a 
Regim constant fără
Ecuaţia lui Laplace surse interioare de  2T  0
căldură

În cazul corpurilor neomogene şi neizotrope :      x ,  y ,  z , la


care   (T ) şi c p  c p (T ) şi care au surse interne de căldură discrete în
punctele xi, yi, zi, cu densităţile qi  xi , y i , z i ,  , ecuaţia generală a
conducţiei se poate scrie [39] :

T  T    T 
c p T   T    x    y 
  x  y  y 
(2.14)
  T  n
  z    q i  x 0 , y i , z i , .
z  z  i i
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 13

2.1.3. Condiţii de determinare univocǎ


a proceselor de conducţie

Ecuaţiile diferenţiale prezentate descriu o scară largă de procese de


conducţie termică. Pentru descrierea unui proces concret de transfer
conductiv, ecuaţiilor diferenţiale trebuie să li se ataşeze condiţii de
determinare univocǎ a procesului.
Aceste condiţii sunt de următoarele tipuri:
Condiţii geometrice, care dau forma şi dimensiunile spaţiului în
care se desfăşoară procesul de conducţie.
Condiţii fizice, care dau proprietăţile fizice ale corpului: ,, c p şi
variaţia surselor interioare de căldură.
Condiţiile iniţiale, care apar în cazul proceselor nestaţionare şi dau
de obicei, valorile câmpului de temperatură, la momentul iniţial   0 .
Condiţiile limită sau de contur, care definesc legătura corpului cu
mediul ambiant şi care se pot defini în mai multe forme [36] :
a) Condiţiile la limită de ordinul I (condiţii Dirichlet) se referă la
cunoaşterea câmpului de temperatură pe suprafaţa corpului în orice moment
de timp: T p  x, y, z ,  .
Un caz particular al acestui tip de condiţii la limită este cel în care
suprafaţa corpului este izotermă în timp: T p  ct .
b) Condiţiile limită de ordinul II (condiţii Neumann), la care se
cunosc valorile fluxului termic unitar pe contur în orice moment de timp:
 T 
q sp     f  x, y , z ,   (2.15)
 n  p
În acest caz există două cazuri particulare:
- fluxul termic unitar pe suprafaţă este constant: q sp  const. ;
- fluxul termic unitar la suprafaţă este nul (corp izolat termic,
adiabat):
 T 
   0. (2.16)
 n  p
c) Condiţiile la limită de ordinul III, la care se dau temperatura
fluidului care înconjoară corpul T f şi legea de transfer de căldură între
corp şi fluid.
În cazul în care transferul de căldură între corp şi fluid se realizează
prin convecţie, condiţia la limită de ordinul III se scrie:
 T 
     (T p  T f ). (2.17)
 n  p
14 Bazele transferului de căldură şi masă

d) Condiţiile limită de ordinul IV, care caracterizează condiţiile de


transfer la interfaţa dintre două corpuri solide de naturi diferite (figura 2.2)
T

Solid 1 Solid 2
T1

1
Ts
2
T2

1 2

x
Fig.2.2 Condiţii la limită de ordinul IV

În cazul în care contactul între cele două corpuri este perfect (nu
există rezistenţe termice de contact), fluxul termic unitar de suprafaţă fiind
acelaşi în ambele corpuri, condiţiile la limită de ordinul IV se scriu:

 dT   dT 
1  1    2  2  . (2.18)
 dx  p  dx  p

La interfaţa de contact pantele celor două variaţii ale temperaturilor


îndeplinesc condiţia:
tg 1  2
  const. (2.19)
tg  2 1

2.1.4. Conductivitatea termică

Conductivitatea termică se defineşte din ecuaţia legii lui Fourier:


qs
 [W/(mK)] .
grand T
(2.20)
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 15

Ea reprezintă fluxul transmis prin conducţie prin unitatea de


suprafaţă izotermă la un gradient de temperatură de 1K/m.
Conductivitatea termică este o proprietate a corpurilor care depinde
de natura acesteia, temperatură şi presiune. Ordinul de mărime al
conductivităţii termice pentru diferite materiale este prezentat în figura 2.3
[39].

Fig. 2.3. Ordinul de mărime al conductivităţii termice


pentru diferite materiale [20]
Pentru corpurile solide influenţa presiunii asupra lui  este
neglijabilă, variaţia cu temperatura având forma:
   0 1   T  [W/(mK)] (2.21)
Variaţiile conductivităţii termice pentru câteva solide, lichide sau gaze sunt
prezentate în figurile (2.4), (2.5) şi (2.6) [20].
16 Bazele transferului de căldură şi masă

Fig.2.4. Variaţia cu temperatură a conductivităţii termice pentru solide

Fig. 2.5. Variaţia cu temperatură a conductivităţii termice pentru lichide


Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 17

Fig.2.6. Variaţia cu temperatură a conductivităţii termice pentru gaze

2.2. Conducţia termicǎ unidirecţionalǎ


în regim constant

2.2.1. Corpuri cu forme geometrice simple


fǎrǎ surse interioare de cǎldurǎ
2.2.1.1. Peretele plan
Se considerǎ un perete plan ci grosimea p, dintr-un material cu
conductivitatea termicǎ p, prin care se transmite căldura de la un fluid cald
cu temperatura Tf1, la un fluid rece cu temperatura Tf2 (figura 2.7)

a) Conducţia la limitǎ de ordinul I

În acest caz mărimile cunoscute sunt: grosimea peretelui , în m;


conductivitatea termicǎ p, în W/(mK); temperaturile celor doi pereţi Tp1 şi
Tp2, suprafaţa peretelui S, în m2.
18 Bazele transferului de căldură şi masă

Se ce mărimile: câmpul de temperaturǎ T(x), fluxul termic unitar qs


şi fluxul termic Q.
În acest caz conducţia fiind unidirecţionalǎ, în regim permanent, fǎrǎ
surse interioare de cǎldurǎ se poate pleca de la ecuaţia legii lui Fourier:

Tf1

Tp1

Tp2

Tf2

Fluid cald Fluid rece


1 p 2

x =p
x

Rs1 Rs2 Rs3 Tf2


Tf1 Tp1 Tp2

qs
Fig. 2.7 Conducţia termicǎ printr-un perete plan

dT
q s   (2.22)
dx
Prin separarea variabilelor şi integrare se obţine:
p Tp 2

 qs dx   p
0
 dT
T p1
, (2.23)

sau:
q s  p   p T p1  T p 2  .
(2.24)
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 19

Rezultǎ:
T p1  T p 2
qs 
p [W/m3] .
p
(2.25)
Comparând ecuaţia (2.25) cu ecuaţia analogiei electrice (1.8), rezultǎ
cǎ rezistenţa termicǎ conductivǎ pentru un perete plan este:
p
Rs  [(m2K)/W] (2.26)
p
Fluxul termic va fi:

Q = qs  S [W] (2.27]

Pentru determinarea câmpului de temperaturǎ ecuaţia (2.22) se va


integra de la 0 la x, respectiv de la Tp1 la T(x). Rezultǎ:

qsx =  [Tp1  T(x)] , (2.28)

de unde, înlocuind pe qs cu valoarea din (2.25), rezultǎ:

T p1  T p 2
Tx  T p1  x .
p
(2.29)
Rezultǎ cǎ variaţia temperaturii prin perete este linearǎ.
În cazul în care conductivitatea termicǎ nu este constantǎ, ci variază
liniar cu temperatura:

 = 0(1 + T) [W/(mK)] , (2.30)

ecuaţia legii lui Fouriei va fi:

dT
q s   0 (1   T ) [W/m2] . (2.31)
dx
Prin separarea variabilelor şi integrare se obţine:

 2
q s  p   0 T p1  T p 2  
2
 
T p1  T p22 ,

(2.32)
sau:
20 Bazele transferului de căldură şi masă

0  T  Tp2 
qs  1   p1  T p1  T p 2  [W/m2] , (2.33)
p  2 

m
qs  Tp1  Tp 2  [W/m2] . (2.34)

Rezultǎ cǎ în acest caz pentru determinarea fluxului termic unitar se
poate utiliza aceeaşi ecuaţia ca pentru cazul  = ct., conductivitatea termicǎ
calculându-se la temperatura medie a peretelui Tm = 0,5 (Tp1 + Tp2).
În cazul în care  = 0 (1 + T), câmpul de temperaturǎ, determinat
analog ca pentru  = ct., are forma:
2
1  2q s x 1
T ( x)    T p1    . (2.35)
   0 
Variaţia temperaturii prin perete în acest caz este prezentatǎ în figura
2.8.
T

T(x)
Tp1
 = const.(=0)

<0 >0

Tp2
=0(1+t)

O x x

Fig. 2.8 Distribuţia temperaturii la conducţia


termicǎ printr-un perete plan omogen

b) Condiţii la limitǎ de ordinul III

În acest caz mărimile cunoscute sunt temperaturile celor douǎ fluide


Tf1 şi Tf2, cei doi coeficienţi de convecţie 1 şi 2, grosimea şi
conductivitatea termicǎ a peretelui p şi p, suprafaţa de schimb de căldurǎ
S.
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 21

Se cere determinarea fluxului termic unitar qs, a fluxului termic şi a


temperaturilor peretelui Tp1 şi Tp2.
Fluxul termic unitar de suprafaţǎ se poate scrie în acest caz:

p
q s   1  T f 1  T p1   T p1  T p 2    2 T p 2  T f 2  [W/m2] (2.36)
p
Din aceste egalităţi vor rezulta:
 1
T f 1  T p1  qs
 1

  p
T p1  Tp 2  qs
  p
 1
T p 2  T  qs


f 2
 2

(2.37)
Prin însumare se obţine:
 1 p 1 
T f 1  T f 2  qs    . (2.38)
   2 
 1 p

Rezultǎ fluxul termic unitar de suprafaţǎ:


Tf 1  Tf 2
qs 
1 p 1 [W/m2] . (2.39)
 
1  p  2
La acelaşi rezultata se ajunge folosind analogia electricǎ a
transferului de căldurǎ. În acest caz apar trei rezistenţe termice înseriate:

Rst = Rs1 + Rs2 + Rs3 [(m2K)/W] , (2.40)

unde: Rs1 este rezistenţa termicǎ convectivǎ la transferul între fluidul cald
şi perete; Rs2  rezistenţa termicǎ conductivǎ prin perete; Rs3  rezistenţa
termicǎ convectivǎ de la perete la fluidul rece; Rst  rezistenţa termicǎ totalǎ.

Fluxul termic unitar la convecţie este dat de relaţia lui Newton:

T f  T p T
q s   T f  T p   
1 Rs . (2.41)

Rezultǎ cǎ rezistenţa termicǎ convectivǎ în cazul peretelui plan este:
1
Rscv  [(m2K)/W] . (2.42)

Atunci fluxul termic unitar de suprafaţǎ va fi:


22 Bazele transferului de căldură şi masă

T Tf 1  Tf 2
qs  
Rst 1 p 1 [W/m2] . (2.43]
 
1  p  2
Se defineşte coeficientul global de transfer de cǎldurǎ Ks:

1 1
Ks  
Rst 1  p 1 [W/(m2K)] . (2.44)
 
1  p  2

Fluxul termic transmis va fi:

Q = Ks S (Tf1  Tf2) [W] . (2.45)

Temperaturile suprafeţelor peretelui se stabilesc fie din ecuaţiile


(2.36 ), fie cu ajutorul rezistenţelor termice.
În general temperatura într-un punct oarecare din perete se determinǎ
cu relaţia:

Tx = T0  qs Rs, ox , (2.46)

unde:
T0 este temperatura cunoscutǎ într-un punct de referinţǎ;
Rs,ox  rezistenţa termicǎ între punctul de referinţǎ şi punctul cu Tx.
Aplicând relaţia (2.46) rezultǎ:

T p1  T f 1  q s Rs1  T f 2  q s  Rs 2  Rs 3  ,
sau:
1  p 1 
T p1  T f 1  q s  T f2  qs  
1   ; (2.47)
  p 2 
şi

T p 2  T f 1  q s  Rs1  Rs 2   T f 2  q s Rs 3 ,
sau:
 1 p 
Tp 2  T f 1  qs     T f 2  qs 1 . (2.48)
   2
 1 p 

c) Rezistenţe termice de contact


Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 23

Dacǎ douǎ suprafeţe plane vin în contact una cu cealaltă, contactul


fizic direct, datoritǎ rugozităţii suprafeţelor, se realizează pe o suprafaţǎ Sc,
care reprezintă o micǎ parte din suprafaţǎ totalǎ de contact S (figura 2.9)

Fig. 2.9 Rezistenţa termicǎ de contact

Suprafaţa efectivǎ de contact este funcţie de rugozitatea suprafeţelor


şi de forţa de strângere între acestea, ea reprezentând între 18% din
suprafaţa totalǎ.
Deoarece conductivitatea termicǎ a fluidului din interstiţiile între
cele douǎ suprafeţe este diferitǎ de conductivitatea termicǎ a celor douǎ
suprafeţe, la suprafaţa de contact apare o diferenţǎ de temperaturǎ Tc,
datoritǎ unei rezistenţe termice de contact Rsc definitǎ ca:

Tc
Rsc  [(m2K)/W] . (2.49)
qs
Mǎrimea inversǎ rezistenţei termice de contact este conductanţa
termicǎ de contact:

1
*  [W/(m2K)] . (2.50)
Rsc
Rezistenţa termicǎ de contact este compusǎ din douǎ rezistenţe
termice legate în paralel: rezistenţa termicǎ prin punctele solide de contact
Rss şi rezistenţa termicǎ prin fluidul din interstiţii Rsf:
24 Bazele transferului de căldură şi masă

1 1 1
*    [W/(m2K)] . (2.51)
Rsc Rss Rsf
Fluxul termic transmis în zona de contact va fi:

T1  T2 T  T2
Q Sc  1 S f   * S  T1  T2  [W] . (2.52)
Rss Rsf
Dar:
1  2
Rss   , (2.53)
1  2

Rsf  . (2.54)
f
Înlocuind valorile Rss şi Rsf în ecuaţia (2.52) şi făcând ipoteza: 1 =
2 = /2, rezultǎ:
1  S 2  Sf 
 *   c  1 2   f  , (2.55)
  S 1   2 S 
sau:
1 S Sf 
 *   c  med   f  [W/(m2K)] , (2.56)
 S S 
unde: med este media armonicǎ a conductivităţii celor douǎ corpuri în
contact (1 şi 2).
Din relaţia (2.56) rezultǎ cǎ rezistenţa termicǎ de contact, respectiv
conducţia termicǎ de contact sunt dependente de:
 presiunea de strângere a celor douǎ suprafeţe;
 rugozitatea suprafeţelor;
 rezistenţa la rupere r a materialului cu duritate mai micǎ;
 conductivitatea termicǎ a celor douǎ solide;
 conductivitatea termicǎ a fluidului din interstiţii.

În figura 2.10 sunt date curbele de variaţie a conductanţei termice de


contact în funcţie de presiunea de strângere pentru 10 perechi de materiale
prezentate în tabelul 2.2 [37].
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 25

Fig. 2.10 Variaţia conductanţei termice de contact

Tabelul 2.2

Caracteristicile suprafeţelor în contact corespunzătoare


curbelor de conductanţǎ termicǎ din figura 2.10

Curba Perechea de Rugozitatea Fluidul din Temperatura


nr. materiale suprafeţelor interstiţiu medie de
26 Bazele transferului de căldură şi masă

contact
m
C
1 Aluminiu 1,221,65 Vid (10-2 Pa) 43
2 Aluminiu 1,65 Aer 93
0,150,2 Foiţǎ de plumb
3 Aluminiu 43
(neplane) (0,2 mm)
4 Oţel inoxidabil 1,081,52 Vid (10-2 Pa) 30
5 Oţel inoxidabil 0,250,38 Vid (10-2 Pa) 30
6 Oţel inoxidabil 2,54 Aer 93
7 Cupru 0,180,22 Vid (10-2 Pa) 46
Oţel inoxidabil
8 0,761,65 Aer 93
aluminiu
0,20,41 30
9 Magneziu Vid (10-2 Pa)
(oxidat)
10 Fieraluminiu  Aer 27

d) Perete plan neomogen cu straturi perpendiculare


pe direcţia de propagare a căldurii

Vom considera un perete plan format din 2 straturi cu rezistenţǎ


termicǎ de contact între ele, cu condiţii la limitǎ de ordinul III (figura 2.11).
Mărimile cunoscute în acest caz vor fi: temperaturile celor douǎ
fluide Tf1 şi Tf2, coeficienţii de convecţie 1 şi 2, grosimile celor doi pereţi
1 şi 2, conductivitǎţile termice ale pereţilor 1 şi 2, conductanţa termicǎ de
contact * şi suprafaţa de schimb de căldurǎ S.
.

qs
Tf1 S
1
T1  q s Rsp1  q s
1
Tp1 
2 T p1  q s R sp1  q s 1
1
Tp2 1
T

Tc  q s R sc  q s
*
1 Tp3 
T p 2  q s R sp 2  q s 2
Tp4 2
1
1 2 T2  q s R s 2  q s
2
Tf2
1 2

a)
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 27

qs

Tf1 Tp1 Tp2 Tp3 Tp4 Tf2

1 1 1 2 1
Rs1  Rsp1  Rsc  Rsp 2  Rs 2 
1 1 * 2 2
b)

Fig. 2.11 Transferul căldurii între douǎ fluide printr-un perete omogen
cu straturi perpendiculare pe direcţia de propagare a căldurii:
a  distribuţia temperaturii; b  schema electricǎ echivalentǎ.

Se cer: fluxul termice unitar de suprafaţǎ qs, fluxul termic Q şi temperaturile


pereţilor Tp1, Tp2, Tp3, Tp4.
Vom porni de la schema electricǎ echivalentǎ care este formatǎ din 5
rezistenţe termice înseriate. Rezultǎ:

Tf 1  Tf 2
qs  5
[W/m2] ,
 Rsi
i 1
(2.57)

sau, înlocuind valorile celor 5 rezistenţe:

Tf 1  Tf 2
qs 
1 1 1  2 1 [W/m2] . (2.58)
   
1 1  *  2  2

Coeficientul global de transfer de căldurǎ va fi:


28 Bazele transferului de căldură şi masă

1 1
Ks  
Rst 1 1 1  2 1 [W/(m2K)] (2.59)
   
1  1  *  2  2

Fluxul termic transmis va fi:

Q = qs  S = Ks S (Tf1  Tf2) [W] . (2.60)

Aplicând regula datǎ de relaţia (2.46) rezultǎ:


1
T p1  T f 1  q s Rs1  T f 1  q s ; (2.61)
1

 1  
T p 2  T f 1  q s  Rs1  Rs 2   T f 1  q s   1  ; (2.62)
 1  1 

 1  1 
T p 3  T f 1  qs  Rs1  Rs 2  Rs 3   T f 1  qs   1  *  ; (2.63)
 1  1  

1
T p 4  T f 2  q s Rsp  T f 2  q s . (2.64)
2

e) Perete compozit

Pentru exemplificarea acestui caz vom considera faţada unei clǎdiri


(figura 2.12) constituitǎ din beton cu conductivitatea termicǎ 1 (haşurat) şi
un material izolant (aer sau polistiren) cu conductivitatea termicǎ 2 [1].
Ţinând seama de simetria sistemului, acesta se poate descompune, în
elemente de înǎlţime identicǎ b. Schema electricǎ echivalentǎ este compusǎ
din 7 rezistenţe termice legate în serie şi paralele.
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 29

1 2 1
b1

Tf1 Tf2 b2
1 2 b
b3
b

Rs3

Tf1 Rs1 Rs2 Rs4 Rs6 Rs7 Tf2

Rs5
T1 T2 T3 T4 T5

Fig. 2.12 Perete compozit [1]

Rezistenţa termicǎ totalǎ echivalentǎ va fi:

1
Rst  Rs1  Rs 2   Rs 6  Rs 7
1 1 1 . (2.65)
 
R s 3 Rs 4 Rs 5
Pentru determinarea rezistenţelor termice vom scrie fluxul termic
unitar pe fiecare zonǎ, considerând o lăţime a peretelui z, astfel ca zb=1m2.
Vom obţine pentru zonele omogene 1, 2, 4 şi 5:

1 
q s  1T1  T2  1 T4   2 T5 . (2.66)
1 1
Rezultǎ:

1   1
Rs1  ; Rs 2  1 ; Rs 6  1 ; R s 7  [(m2K)/W] (2.67)
1 1 1 2
Pentru zona 3 care este neomogenǎ fluxul termic unitar va fi:
30 Bazele transferului de căldură şi masă

   
qs  qs1  qs 2  qs 3   2 b1 z  1 b2 z  2 b3 z T3 . (2.68)
 2 2 2 
Rezultǎ:

1  b
Rs 3   2  2
 2 b1 z  2 b1 z  2 b1 ;
2
(2.69)

1  b
Rs 4   2  2
1b21 z 1b2 z 1b2 ;
2
(2.70)

1  b
Rs 5   2  2
 2b3 z  2 b3 z  2b3 .
2
(2.71)

2.2.1.2. Peretele cilindric


Se considerǎ un perete cilindric tubular cu raza interioarǎ ri
(diametrul di) şi raza exterioarǎ re (diametrul exterior de), alcătuit dintr-un
material omogen cu conductivitatea termicǎ  = const.

a) Condiţii la limitǎ de ordinul I

Se dau: diametrele di şi de, conductivitatea termicǎ , lungimea l a


cilindrului şi temperaturile pe cele douǎ feţe Tp1 şi Tp2.
Se cer: determinarea câmpului de temperaturǎ, fluxului termic unitar
linear şi fluxului termic.
În cazul peretelui cilindric suprafaţa sa variază în lungul razei şi în
consecinţǎ şi fluxul termic unitar de suprafaţǎ va fi variabil în funcţie de
razǎ. Din aceste motive în acest caz se utilizeazǎ fluxul termic unitar linear
ql. Legătura între cele douǎ fluxuri unitare este:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 31

ql  q s d [W/m] . (2.72)

T ql

Tf1

Tp1 r dr
dT

l=1m
a)
Tp2 d

Tf2
ri
=const. re

di

de

Rl3 Rl2 Rl1


b)
Tf2 Tp2 Tp1 Tf1
Fig. 1.13 Transferul de căldurǎ conductiv printr-un perete cilindric:
a) variaţia temperaturii; b) schema electricǎ echivalentǎ

Pentru determinarea fluxului termic unitar linear se porneşte de la


ecuaţia legii lui Fourier:

dT
Q  q l  l   S . (2.73)
dr

Suprafaţa de schimb de căldurǎ este: S = 2rl. Rezultǎ:

dT
ql  2r . (2.74)
dr
Separând variabilele şi integrând se obţine:
32 Bazele transferului de căldură şi masă

Tp 2 re
qe dr
  dT   2 
Tp1 ri
r
,

(2.75)

de unde:

T p1  T p 2
ql 
1 r [W/m] . (2.76)
ln e
2 ri

Din analogia electricǎ va rezulta valoarea rezistenţei termice lineare pentru


peretele cilindric:
1 r 1 d
Rl  ln e  ln e [(mK)/W] . (2.77)
2 ri 2 d i

Pentru determinarea ecuaţiei câmpului de temperaturǎ ecuaţia (2.75)


se va integra de la Tp1 la T(r), respectiv de la ri la r. Se obţine:

ql r
T p1  T (r )  ln . (2.78)
2 ri
Înlocuind valoarea lui ql din (2.77), se obţine:

T ( r )  T p1  T p1  T p 2 
ln ( r / ri )
, (2.79)
ln ( re / ri )

relaţie care aratǎ cǎ distribuţia temperaturii în peretele cilindric este de tip


logaritmic.
În cazul în care conductivitatea termicǎ este variabilǎ linear cu
temperatura:  = 0 (1+T) ecuaţia (2.74) devine:

dT
ql   0 1   T  2r . (2.80)
dr

Prin integrare între limitele r1 şi r, respectiv Tp1 şi T(r), rezultǎ:


Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 33

q ln  r / r1  1
2
1 
T ( r )    T p1   l  . (2.81)
   0 

Distribuţia temperaturii prin perete în funcţie de semnul lui  este


prezentatǎ în figura 2.14

b) Conducţii la limitǎ de ordinul III

În acest caz mărimile cunoscute vor fi: temperaturile celor douǎ


fluide Tf1 şi Tf2, coeficienţii de convecţie i, e, diametrele şi lungimea
peretelui: di, de, l şi conductivitatea termicǎ .
Pentru determinarea fluxului termic unitar linear se va utiliza
analogia electricǎ a transferului termic pentru schema echivalentǎ din figura
2.13.

ql T

Tp1
>0
const.(=0)
T(r)

Tp2 r

<0

=0(1+T)
d1
d2

Fig. 2.14 Distribuţia temperaturii la conducţia


termicǎ printr-un perete cilindric omogen

Fluxul termic unitar linear va fi:

Tf 1  Tf 2
ql  [W/m] , (2.82)
Rl1  Rl 2  Rl 3
34 Bazele transferului de căldură şi masă

unde: Rl1 şi Rl3 sunt rezistenţe termice convective, în mK/W; Rl2  rezistenţa
termicǎ conductivǎ, în mK/W.
Pentru determinarea valorii rezistenţei termice convective se pleacă
de la relaţia legii lui Newton:

Q  ST    2rlT [W] . (2.83)


Rezultǎ:
Q T
ql  
l 1 [W/m] . (2.84)
d
Rezistenţa termicǎ linearǎ convectivǎ va fi:
1
Rl ,cv  [(mK)/W] . (2.85)
d
Înlocuind în (2.82) valorile rezistenţelor termice calculate cu (2.85)
şi (2.77), rezultǎ:

Tf 1  Tf 2
ql 
1 1 d 1 [W/m] . 2.86)
 ln e 
d i  i 2 d i d e  e
Definind coeficientul global linear de transfer de căldurǎ:

1
Kl 
1 1 d 1 [W/(mK)] , (2.87)
 ln e 
d i  i 2 d i d e  e
fluxul termic va fi:
Q  K l  l  T f 1  T f 2  [W] . (2.88)
Pentru determinarea temperaturilor pereţilor se va aplica relaţia
(2.46):
1
T p1  T f 1  ql Rl1  T f 1  ql ; (2.89)
d i  e
 1 1 d 
T p 2 T f 1  ql  Rl1  Rl 2   T f 1  ql   ln e  
 d i i 2 d i 
. (2.90)
1
 T f 2  q l Rl 3  T f 2  q l
d e e
c) Perete cilindric neomogen cu straturi perpendiculare
pe direcţia de propagare a căldurii
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 35

Se considerǎ un perete cilindric format din douǎ straturi cu rezistenţǎ


termicǎ de contact între ele (figura 2.15).
Rezistenţa termicǎ totalǎ este:
Rlt  Rl1  Rlp1  Rlc  Rlp 2  Rl 2 
1 1 d 1 1 d 1 . (2.91)
  ln 2   ln 3 
d11 21 d1 d 2  *
2 2 d 2 d 3  2
Coeficientul global de schimb de căldurǎ, fluxul termic unitar linear
şi fluxul termic se determinǎ cu relaţiile:
qi
Tf1 l
1
T1  q l Rl1  q l
d 1 1
Tp1 T p1  q l Rlp1  q l
1 d
ln 2
2 21 d1
Tp2
T

1
* Tc  q l Rlc  q l
d 2  *
1 Tp3 1 d
T p 2  q l Rlp 2  q l ln 3
Tp4 2 2 d2
1
T2  q l Rl 2  q l
1 2 d 3  2
Tf2
d1
d2
d3

Fig. 2.15 Transferul căldurii printr-un perete cilindric neomogen


cu straturi perpendiculare pe direcţia de propagare a căldurii

1
Kl 
1 1 d 1 1 d 1 [W/(mK)];(2.92)
 ln 2   ln 3 
d11 21 d1 d 2  2 2 d 2 d 3 2
*

ql  K l T f 1  T p1  [W/m] . (2.93)

Temperaturile peretelui se determinǎ analog ca în cazul anterior


(relaţia 2.46). Pentru exemplificare:

T p 3  T f 1  ql  Rl1  Rlp1  Rlc  


 T f 2  ql  Rl 2  Rlp 2 
[C] . (2.94)

2.2.1.3. Peretele sferic


36 Bazele transferului de căldură şi masă

a) Condiţii la limitǎ de ordinul I

Se considerǎ un perete sferic (sferǎ goalǎ la interior, (figura 2.16) cu


raza interioarǎ r1 şi cea exterioarǎ r2, dintr-un material cu conductivitatea
termicǎ . Se cunosc cele douǎ temperaturi pe suprafaţǎ Tp1 şi Tp2.
T Tp1
dT T(r)

r1 Tp2

r dr
r2

d2
d1
0

=const.

Fig. 2.16 Transferul căldurii prin conducţie


printr-un perete sferic omogen

Fluxul termic, conform ecuaţiei legii lui Fourier va fi:

Q   S
dT
dr

  4r 2
dT
dr
 [W] . (2.95)

Prin separarea variabilelor şi integrare se obţine:


Tp 2 r
Q 2 dr
  dT  4 r r 2 ,
Tp1 1

(2.96)
Rezultǎ:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 37

Q 1 1
T p1  T p 2     .
4  r1 r2 
(2.97)
Fluxul termic va fi:

4T p1  T p 2  T p1  T p 2
Q 
1 1 1 1 1  [W] . (2.98)
   
r1 r2 2  d1 d 2 

Rezultǎ cǎ rezistenţa termicǎ conductivǎ în cazul sferic va fi:

1  1 1 
Rtcd     [K/W] (2.99)
2  d1 d 2 

Prin integrarea relaţiei (2.96) de la Tp1 la T(r), respectiv de la r1 la r,


rezultǎ ecuaţia câmpului de temperaturǎ:

1 1

Q  1 1
    T p1  T p1  T p 2 
r1 r
T (r )  T p1 
4  r1 r  1 1

r1 r2
(2.100)
Relaţia (2.100) aratǎ cǎ variaţia temperaturii prin perete este în acest
caz de tip hiperbolic.

b) Condiţii la limitǎ de ordinul III

Ecuaţia fluxului termic convectiv în cazul sferei este:

T
Q  ST  d 2 T 
1 [W] (2.101)
d 2 

Rezultǎ cǎ rezistenţa termicǎ convectivǎ în cazul peretelui sferic


este:
1
Rtcv  [K/W] . (2.202)
d 2 
38 Bazele transferului de căldură şi masă

Aplicând analogia electricǎ, în cazul condiţiilor la limitǎ de ordinul


III fluxul termic va fi:
Tf 1  Tf 2
Q 
Rtcv1  Rtcd  Rtcv2
Tf 1  Tf 2 [W] , (2.103)

1 1 1 1  1
    
d1 1 2  d1 d 2  d 22  2
2

sau:
Q  K sf T f 1  T f 2  [W] . (2.104)

Rezultǎ coeficientul global de schimb de căldurǎ pentru peretele


sferic:
1
K sf 
1 1 1 1  1 [W/K] . (2.105)
    
d1 1 2  d1 d 2  d 22  2
2

2.2.2. Corpuri cu forme geometrice simple


cu surse interioare de cǎldurǎ uniform
distribuite
2.2.2.1. Peretele plan
a) Perete răcit uniform pe ambele feţe (fig.2.17a)
Ecuaţia diferenţialǎ care caracterizează conducţia termicǎ prin
corpuri cu surse interioare de cǎldurǎ uniform distribuite în regim
permanent este ecuaţia lui Poisson, care scrisǎ pentru câmpul de temperaturǎ
unidirecţional este:

d 2T qv
 0 . (2.106)
dx 2 
Integrând de douǎ ori se obţine:
dT q
  v x  C1 , (2.107)
dx 
q
T   v x 2  C1 x  C 2 (2.108)
2
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 39

Pentru determinarea constantelor de integrare C1 şi C2 se pot pune


condiţii la limitǎ de ordinul I sau ordinul III. Peretele fiind răcit uniform pe
ambele feţe, în centrul plăcii temperatura va fi maximǎ, deci:
dT
 la x = 0 , 0 . (2.109)
dx

Q1 Tm Q2
1 2
Q1/2 Tm Q1/2 Tp1
xm
Tf1
  Tp2
Qx Qx+dx
Tf2
Tp qv=const. Tp qv=const.
S
Tf Tf x dx =const.
=const.
S
  2

0 x 0 x
b)
a)

Fig. 2.17. Distribuţia temperaturii printr-un perete plan


cu sursa interioarǎ de cǎldurǎ uniform distribuitǎ:
a) răcit uniform pe ambele feţe; b) răcit neuniform

În cazul condiţiile la limitǎ de ordinul I:


 la x =  , T =Tp . (2.110)
Cu aceste condiţii la limitǎ cele 2 constante rezultǎ:
q
C1  0 şi C 2  T p  v  2 .
2
(2.111)
Rezultǎ:

qv 2   x  
2

T  Tp   1     . (2.112)
2     

Temperatura maximǎ a peretelui va fi:


40 Bazele transferului de căldură şi masă

qv 2
Tm  T p   . (2.113)
2
Ecuaţia câmpului de temperaturǎ se poate scrie şi pornind de la
temperatura maximǎ, punând condiţia la limitǎ:
 la x = 0 , T = Tm . (2.114)
Rezultǎ: C1 = 0; C2 = Tm şi:

qv x 2
T  Tm  .
2
(2.115)

În cazul condiţiilor la limitǎ de ordinul III, vom avea:


dT
 la x = 0, 0;
dx
  T p  T f 
dT
 la x =  ,   . (2.116)
dx
Se obţine: C1 = 0 şi:
q
Tp  T f  v . (2.117)

Înlocuind valoarea lui Tp în relaţia (2.112), rezultǎ:
qv  qv 2   x  
2

T  Tf    1     . (2.118)
 2     
Fluxul termic transmis prin fiecare faţǎ a peretelui cu suprafaţa S va
fi:
dT
Q1 / 2  S   qv S [W] .
dx x  

(2.119)

b) Perete rǎcit neuniform pe cele douǎ feţe (fig. 2.17.b)

În acest caz punând condiţiile la limitǎ de ordinul I:


 la x = 0 , T = Tp1 ;
 la x = 2 , T = Tp2 ,
rezultǎ:
C2 = Tp1 şi
T p 2  T p1 qv 
C1   . (2.120)
2 
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 41

Ecuaţia câmpului de temperaturǎ va fi:

qv x 2  T p 2  T p1 qv  
T      x  T p1 . (2.121)
2  2  

Temperatura maximǎ se realizează la distanţa x = xm, care rezultǎ din ecuaţia


dT/dx = 0 :
 T p 2  T p1
xm     .
qv 2
(2.122)
Înlocuind valoarea lui xm în ecuaţia (2.121), rezultǎ temperatura
maximǎ:
q 2 
Tm  v   2 1
 
T p 2  T p1  T p1  T p 2 . 
(2.123)
2 8q v  2
2
Fluxurile termice transmise prin cele douǎ feţe, având suprafaţa S
este:
 T p 2  T p1 qv  
Q1   qv Sxm  S    [W] , (2.124)
 2  

 q  T p 2  T p1 
Q2  q v S  2  x m   S  v   [W] . (2.125)
  2 
Condiţiile la limitǎ de ordinul III vor fi:
 1 T p1  T f 1  ;
dT
 la x = 0 ,  
dx
  T p 2  T f 2  .
dT
 la x = 2 ,  
dx

Rezultǎ temperaturile suprafeţelor peretelui:

 1 
T f 2  T f 1  2qv   
  2  
T p1  T f 1  ; (2.126)
 
1 1  2 1 
2 
42 Bazele transferului de căldură şi masă

 1 
T f 1  T f 2  2qv   
Tp 2  T f 2   1   . (2.127)
2 2
1 2 
1 
Înlocuind aceste valori în ecuaţia (2.121) se stabileşte ecuaţia câmpului de
temperaturǎ.

2.2.2.2. Peretele cilindric (fig. 2.18)


Ecuaţia lui Poisson pentru conducţia unidirecţionalǎ în coordonate
cilindrice are forma:
d 2T 1 dT qv
  0 , (2.128)
dr 2 r dr 
cu soluţia generalǎ:
q r2
T   v  C1 ln r  C 2 . (2.129)
4
Punând condiţiile la limitǎ:
dT
 la r = 0 , 0;
dr
 la r = 0 , T = Tm ,
rezultǎ: C1 = 0 şi C2 = Tm. Ecuaţia câmpului de temperaturǎ va fi:
q r2
T  Tm  v .
4
(2.130)
Temperatura peretelui se obţine pentru r = R:
q R2
T p  Tm  v . (1.131)
4
Fluxul termic generat în perete şi transmis prin suprafaţa acestuia
este:
 R 2 lqv  4Tm  T p  l
dT
Q   S [W] . (1.132)
dr r 0
Tm

Tp qv = const. Tp
Tf  = const. Tf

Qr Qr+dr

l
r dr

0 r
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 43

Fig. 2.18 Perete cilindric cu surse interioare


de cǎldurǎ uniform distribuite

2.2.2.3. Perete cilindric tubular


În cazul transferului de cǎldurǎ printr-un perete tubular, dacǎ tubul
cilindric are pereţi subţiri (de/di  1,1) el poate fi tratat cu bunǎ aproximaţie
Suprafaţǎ izolatǎ
ca un perete plan. În cazul Qe tuburilor cu pereţi groşi Q(d e/di > 1,1) se pot
Suprafaţǎ izolatǎ

i
întâlni trei cazuri: termic
 tubulT are suprafaţa interioarǎ izolatǎ termic, fiind rǎcit numai la
termic

Te
exterior
i
(fig. 2.19.a);
 tubul are suprafaţa exterioarǎ izolatǎ termic, fiind rǎcit numai la
interior (fig. 2.19.b);
Te
 tubul termic este rǎcit pe ambele feţe (fig.T1.19.c).
i
Ecuaţiile câmpului de qv=const.
temperaturǎ, razei la care apare temperatura
qv=const. maximǎ
şi fluxurile transmise=const. Fluid de Fluid de
prin cele douǎ feţe sunt prezentate în tabelul 2.3
rǎcire rǎcire =const.

Ri Ri
Re Re

a) b)
Qi Qe

Tm

Ti
Rm
Te
q =const.
Fluid de v Fluid de
rǎcire =const. rǎcire

Ri
Re

c)
44 Bazele transferului de căldură şi masă

Fig. 2.19. Perete tubular cu surse interioare de cǎldurǎ


uniform distribuite:
a) rǎcit la exterior; b) rǎcit la interior; c) rǎcit pe ambele feţe
Tabelul2.3
Perete tubular cu surse interioare de cǎldurǎ

Rǎcit la exterior Rǎcit la interior Rǎcit pe ambele feţe


Mǎrimea
(fig.2.19.a) (fig.2.19.b) (fig.2.19.c)
q r  2
Ri2  ln  r / Ri 
qv Ri2  r   q v Re2  r  
2 2 T  T  v
 
Câmpul de r r i
4 ln  Ri / Re 
T  Ti     2 ln  1 T  Te     2 ln  1 R 
temperaturǎ 4  Ri  4  Re    Ri2
2
Ri  Re    Ti  Te  
qv e
   4

Raza la care  Te  Ti   qv  Re2  Ri2 


temperatura
Rm = Ri
Rm = Ri Rm  4
este maximǎ qv Re
ln
2 Ri
Fluxul
transmis
prin peretele
 
Qi   Re2  Ri2 lqv 0 
Qi   Rm2  Ri2 lq v
interior
Fluxul
transmis
prin peretele
0  
Qe   Re2  Ri2 lqv 
Qe   Re2  Rm2 lqv 
exterior
10 Bazele transferului de căldură şi masă
46 Bazele transferului de căldură şi masă

2.2.3. Conducţia termicǎ prin


suprafeţe extinse
În cazul transferului de cǎldurǎ între un fluid cald şi unul rece, printr-
o suprafaţǎ de schimb de cǎldurǎ, coeficientul global de schimb de
cǎldurǎ este mai mic decât cel mai mic coeficient de convecţie (Ks <
min). Dacǎ cei doi coeficienţi de convecţie au valori care diferă mult (douǎ
ordine de mǎrime), coeficientul global de schimb de cǎldurǎ este practic
egal cu min. De exemplu, dacǎ 1 = 5000 W/(m2K) (convecţia monofazicǎ
în fazǎ lichidǎ); 2 = 50 W(m2K) (convecţia monofazicǎ în fazǎ gazoasǎ); p
= 45 W(mK) (perete de oţel); p = 0,002 m, coeficientul global de schimb de
cǎldurǎ va fi Ks = 49,39 W/(m2K).
Rezultǎ cǎ pentru a mǎri coeficientul global de schimb de cǎldurǎ, în
aceste cazuri, trebuie intensificat transferul de cǎldurǎ convectiv pe partea
fluidului cu min (de obicei un gaz). O altǎ metodǎ de a mǎri coeficientul
global de schimb de cǎldurǎ o constituie extinderea suprafeţei de schimb de
cǎldurǎ pe partea fluidului cu min. Aceasta se realizează prin prevederea
unor nervuri longitudinale, radiale sau aciculare (fig.2.20), executate din
acelaşi material sau din materiale diferite cu peretele suport.

Fig.2.20. Exemple de nervuri: a) cu secţiune constantǎ;


b) cu secţiune variabilǎ; c) circularǎ; d) acicularǎ.

2.2.3.1. Ecuaţia generalǎ a nervurilor


Pentru determinarea acestei ecuaţii se considerǎ o nervurǎ cu
secţiunea transversalǎ variabilǎ S = S(x) şi perimetrul variabil P = P(x),
realizatǎ dintr-un material cu  = const. Nervura vine în contact cu un fluid
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 47

cu temperaturǎ constantǎ Tf = const., coeficientul de convecţie între nervurǎ


şi fluid fiind de asemenea constant:  = const. (fig. 2.21).

Fig. 2.21 Bilanţul energetic al unei nervuri

Pentru un element de volum cu grosimea dx din aceastǎ nervurǎ, în


ipoteza transferului de cǎldurǎ conductiv numai în lungul nervurii (ipotezǎ
valabilǎ pentru nervurile subţiri şi lungi), bilanţul termic va avea forma:
Q x  Q x  dx  Qconv [W] , (2.133)
unde: Qx este fluxul termic care intrǎ prin conducţie în elementul
considerat, în W; Qx+dx  fluxul termic care iese prin conducţie din elementul
considerat, în W; Qconv  fluxul termic schimbat prin convecţie între
suprafaţa lateralǎ a elementului considerat şi fluidul înconjurător, în W.
Fluxul termic Qx poate fi calculat cu ecuaţia legii lui Fourier,
transferul de cǎldurǎ conductiv fiind unidirecţional în regim staţionar, fǎrǎ
surse interioare de cǎldurǎ:

dT
Q x  S [W] . (2.134)
dx
Fluxul termic Qx+dx va fi:
dQx
Qx dx  Qx  dx [W] , (2.135)
dx
sau:
48 Bazele transferului de căldură şi masă

dT d  dT 
Qx  dx  S  S  dx .
dx dx  dx 
(2.136)
Deoarece şi S şi T sunt funcţii de x se obţine:
dT dS dT d 2T
Qx  dx  S  dx  S 2 dx .
dx dx dx dx
(2.137)
Fluxul termic transmis prin convecţie este:
Qconv  As T  T f   PdxT  T f  , (2.138)
unde: As este suprafaţa lateralǎ a elementului considerat: As = Pdx.
Înlocuind valorile lui Qx, Qx+dx, Qconv, în relaţia (2.133) rezultǎ:
dT dT dS dT
 S  S  dx 
dx dx dx dx
,
d 2T
 S dx  Pdx T  T f 
dx 2
(2.139)
sau:
d 2T
dx  PdxT  T f   0 ,
dS dT
S 2 dx   (2.140)
dx dx dx
sau:
d 2T 1 dS dT P
  T  T f   0 . (2.141)
dx 2 S dx dx S
Notând:
  T  T f - excesul de temperaturǎ între perete şi fluid şi:
P
m2  [m-2] , (2.142)
S
Ecuaţia generalǎ a nervurii capǎtǎ forma:

d 2  1 dS d
  m 2  0 . (2.143)
dx 2 S dx dx

2.2.3.2. Nervura cu secţiune constantǎ


Din aceastǎ categorie fac parte nervurile longitudinale cu profil
rectangular (figura2.22a) şi nervurile aciculare cu profil cilindric (figura
2.22b).
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 49

În aceste cazuri secţiunea transversalǎ a nervurii este constantǎ


(S=ct.), ecuaţia generalǎ a nervurii fiind:

d 2
2
 m2  0 . (2.144)
dx

Soluţia generalǎ a ecuaţiei este:

  C1e mx  C 2 e  mx .

Fig. 2.22 Nervuri cu secţiune constantǎ


a) nervura rectangularǎ; b)nervura cilindricǎ

Pentru determinarea constantelor C1 şi C2 se pot pune diferite tipuri


de condiţii la limitǎ.

a) Cǎldura transmisǎ prin vârful nervurii este neglijabilǎ


În acest caz condiţiile la limitǎ vor fi:
 la x = 0, T = T0, respectiv    0 ;
dT d
 la x = L ,  0 , respectiv 0
dx dx
50 Bazele transferului de căldură şi masă

Rezultǎ:
C1  C 2   0

C1 me
mL
 C 2 me  mL (2.145)
De unde:
e  mL
C1   0 ; (2.146)
e mL  e mL
e mL
C 2   0 mL . (2.147)
e  e mL
Distribuţia temperaturii în lungul nervurii va fi:
 e  mL e mx  e mL e  mx
 , (2.148)
0 e mL  e mL
sau:
 e mx e  mx
  . (2.149)
 0 1  e 2 mL 1  e 2 mL

Utilizând funcţiile hiperbolice: shx = (ex - e-x)/2; chx = (ex +e-x)/2,


ecuaţia (2.149) se poate scrie:

 ch  m L  x  
 (2.150)
0 ch  mL 

Din analiza relaţiei (2.150) rezultǎ cǎ temperatura nervurii scade în


lungul sǎu, scăderea fiind cu atât mai mare cu cât parametrul m este mai
mare.
Fluxul termic transmis prin nervurǎ este egal cu fluxul termic
care intrǎ prin baza nervurii:
d sh  mL 
Qn  S  Sm
dx x 0 ch  mL 

Dar m P / S , atunci:

Qn  PS 0 th  mL  (2.151)

Înlocuind pe S = b0 rezultǎ:

 0 b 0 msh  mL 
Qn  , (2.152)
ch  mL 
sau:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 51

Qn   0 bm 0 th  mL  [W] .
(2.153)

Randamentul nervurii se defineşte ca raportul între fluxul termic


transmis prin nervurǎ şi fluxul maxim care s-ar transmite dacǎ nervura ar
avea pe toatǎ lungimea temperatura de la baza ei T0.
Rezultǎ:
Q  bm 0 th  mL 
n  n  0 . (2.154)
Qmax 2 Lb 0
sau:
mth  mL 
n 
2 . (2.155)
L
 0
2
Dar: m   , deci:
2

th  mL 
n  (2.156)
mL

Pentru a se lua în consideraţie cǎldura cedatǎ prin vârful nervurii


Harper-Brown, propune ca sǎ se mǎreascǎ fictiv lungimea nervurii L cu o
lungime L, astfel încât, fluxul de cǎldurǎ transmis prin vârful nervurii sǎ
fie egal cu cel transmis prin suprafaţa lateralǎ a prelungirii fictive cu L a
nervurii (figura 2.23).

L =0
Izolaţie
0
termicǎ
L
L

Fig.2.23 Nervura echivalentǎ cu capǎtul izolat termic (aproximaţia Harper-Brown )

 0 b L  2bL ; (2.157)
rezultǎ:

L   0 / 2 (2.158)
52 Bazele transferului de căldură şi masă

Noua lungime de calcul a nervurii va fi:

Lc  L   0 / 2 (2.159)

b) Nervura infinitǎ
În acest caz condiţiile la limitǎ vor fi:
 la x = 0 ,    0
 la x =  ,   0
Rezultǎ: C1 = 0 şi C2 =  0
Atunci variaţia temperaturii în lungul nervurii va fi:


 e mx (2.160)
0

Fluxul termic transmis prin nervurǎ şi randamentul nervurii vor fi:

Qn   0 bm 0 [W] ; (2.161)

1
n  (2.162)
mL

c) Nervura cu lungime finitǎ


În acest caz condiţiile la limitǎ vor fi:
 la x=0 , T = T0, respectiv    0 ;
d
  L TL  T f  , respectiv  
dT
 la x = L ,     LL
dx dx
Rezultǎ:
C1  C 2  0 ;

 d
 dx
 xL
(2.163)
 C1me mL  C2 me  mL  



C1e mL  C 2 e  mL 

Rezolvând sistemul (2.163) se obţine:


 
0  m  
 
C1  ; (2.164)
2 mL    
e m    m  
   
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 53

 
 0 e 2 mL  m  
 
C2  (2.165)
   
e 2 mL  m     m  
   
Variaţia temperaturii în lungul nervurii va fi:
   
e mx  m    e mx e 2 mL  m  
    
 , (2.166)
0 2 mL    
e m   m  
   

Sau utilizând funcţii hiperbolice:


ch  m L  x    sh  m L  x  
 m
 . (2.167)
0 
ch  mL   sh  mL 
m

Fluxul termic transmis prin nervurǎ va fi:


d
Qn  S ; (2.168)
dx x 0

sh  mL     / m  ch  mL 
Qn   0 PS . (2.169)
ch  mL     / m  sh  mL 

2.2.3.3. Nervura circularǎ


Pentru extinderea suprafeţei ţevilor de cele mai multe ori se
utilizează nervuri circulare (figura 2.20.c) Elementele geometrice ale acestei
nervuri (figura 2.24) sunt:
S = 2r0;
P = 4r + 20 , sau deoarece 0 << r:
P  4r.
Cu aceste valori ecuaţia generalǎ a nervurii (2.142 devine:
d 2 1 d
 20  m2  0 ; (2.170)
dr 2
2r dr
54 Bazele transferului de căldură şi masă

Tf = const.

r1 

T=T(r)
T0
0
r
r2

0 r

Fig. 2.24 Nervura circularǎ

d 2  1 d
  m2  0
dr 2 r dr
(2.171)
sau
d 2 d
r2 2
r  m2 r 2  0 (2.172)
dr dr

Ecuaţia (1/172) este o ecuaţie Bessel, care are soluţia:

  C1 I 0  mr   C 2 K 0  mr  , (2.173)
unde: I0 şi K0 sunt funcţiile Bessel modificate de speţa I şi ordinul 0,
respectiv speţa II şi ordinul 0.
Considerând cǎldura degajatǎ prin vârful nervurii neglijabilǎ, vom
avea condiţiile la limitǎ:
 la r = r1 ,    0 ;
d
 la r = r2 , 0
dr
Rezultǎ:
 K  mr  I  mr   I1  mr2  K 0  mr 
 1 2 0 , (2.174)
 0 I 0  mr1  K1  mr2   K 0  mr1  I1  mr2 
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 55

unde: I1 şi K1 sunt funcţiile Bessel modificate de speţa I şi ordinul I,


respectiv de speţa II şi ordinul I. Fluxul termic transmis prin nervurǎ va fi:
dT d
Qn  S 0   2r 1  0 .
dr r  r1 dr r  r1

(2.175)
Rezultǎ

Qn  2r1 0 m 0 , (2.176)

unde:
I1  mr2  K1  mr1   K1  mr2  I1  mr1 
 (2.177)
K 0  mr1  I1  mr2   I 0  mr1  K1  mr2 
Randamentul nervurii va fi:

2r1
n  
 r22  r12 
. (2.178)

În tabelul (2.4) şi în figurile (2.25) şi (2.26) sunt prezentate valorile


randamentului nervurii şi variaţia acestuia în funcţie de (mL) pentru
principalele tipuri de nervuri.
56 Bazele transferului de căldură şi masă

Tabelul 2.4
Valorile randamentului nervurii
Tipul nervurii Randamentul nervurii
1 2
Nervuri
longitudinale tanh mLc
Rectangulara n 
mLc
S = 2bLc
Lc = L+(/2)
Triunghiulara 1 I1 (2mL)
n 
S=2b[L2+(/2)2]1/2 mL I 0 (2mL)
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 57

Parabolica
S=b[C1L+ 2
n 
+(L2/)ln(/L+C1)] 4 mL 2
1 1/ 2
1
C1=[1+(/L)2]1/2
Nervuri circulare K1  mr1  I1  mr2 c   I1  mr1  K1  mr2 c 
n  C2
Rectangulara I 0  mr1  K1  mr2 c   K 0  mr1  I1  mr2 c 

S  2 r22c  r12   2r1 / m
C2 
r2c = r2 + (/2)
r2
2c  r12 
Nervuri aciculare
Rectangularăb tanh mLc
Af=DLc n 
mLc
Lc=L+(D/4)

Triunghiularăb
2 I 2  2mL 
S
D 2
2

L   D / 2
2

1/ 2
n 
mL I1  2mL 

Parabolicăb
L3
S  C3 C 4 
8D 2
n 

L
2D
ln ( 2 DC 4 / L)  C3   4 / 9(mL) 2
1 1/ 2
1
C3 = 1+2(D/L)2
C4 = [1+(D/L)2]1/2
a
m = (2/)1/2
b
m = (4/D)1/2
58 Bazele transferului de căldură şi masă

Fig. 2.25 Variaţia randamentului


nervurilor longitudinale

Fig. 2.26 Variaţia randamentului nervurilor circulare

O altǎ mărime care caracterizează performanţele nervurǎrii este


eficienţa nervurǎrii, definitǎ ca raportul între fluxul termic transmis prin
nervurǎ şi fluxul termic transmis dacǎ nu ar exista nervurarea:
Qn
n  , (2.179)
S 0  0
unde S0 este secţiunea la baza nervurii.
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 59

Dacǎ, exprimǎm valoarea lui n pentru nervura infinitǎ cu secţiunea


constantǎ, va rezulta:
 bm 0 
n  0  m, (2.180)
 0 b 0 
1/ 2
 P 
sau înlocuind valoarea m    , rezultǎ:
 S 
P
n  (2.181)
S

Din analiza relaţiilor de calcul ale randamentului nervurilor a


figurilor (2.25) şi (2.26) şi a valorii eficienţei nervurii rezultǎ urmǎtoarele
observaţii:
 randamentul şi eficienţa nervurii creşte odată cu conductivitatea
termicǎ a materialului , din acest motiv se recomandǎ ca
nervurile sǎ se realizeze din cupru sau aluminiu;
 în cazul nervurilor longitudinale profilul recomandat este
parabolic sau triunghiular;
 pentru o eficienţǎ ridicatǎ nervurile trebuie sǎ aibǎ raportul P/S
ridicat, pentru aceasta nervura trebuie sǎ fie „zveltǎ”, cu
grosimea micǎ şi înălţimea ridicatǎ;
 nervurarea este eficientǎ numai în cazul în care coeficientul de
convecţie este coborât, din aceste motive de obicei nervurarea se
face pe partea gazelor la care valorile lui  sunt de ordinul
zecilor de W/(m2K);
 nervurarea se justificǎ de obicei numai la valori (P/S)1/2 > 4.

2.2.3.4. Transferul de cǎldurǎ printr-un


perete nervurat
Dacǎ se considerǎ un perete plan nervurat pe una din pǎrţi cu
suprafaţa pe partea ne nervuratǎ S1 şi suprafaţa pe partea nervuratǎ St:
St = Sn + Snn [m2] (2.182)
unde: Sn, Snn sunt suprafaţǎ nervurilor, respectiv suprafaţa din perete ne
nervuratǎ (dintre nervuri).
60 Bazele transferului de căldură şi masă

Fig.2.27 Transferul de cǎldurǎ printr-un


perete plan nervurat.

Fluxul termic transmis pe partea nervuratǎ va fi:

Q  Qn  Qnn   2 S n  n   2 S nn  0   red S t  0 [W] (2.183)


Dar:
 n  n  0 , deci:
Q   2 S n  n  0   2 S nn  0   red S t  0 [W] , (2.184)
de unde:
S n n  S nn
 red   2 [W/(m2K)] . (2.185)
St
Fluxul termic transmis de la fluidul cald cu Tf1, cǎtre cel rece cu
temperatura Tf2 va fi:

Q  1 S1 T f 1  T p1   S1 T p1  T p 2    red S t T p 2  T f 2  [W]

(2.186)
Din acest şir de egalităţi rezultǎ:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 61

Q
Tf 1 Tf 2

T f 1  T f 2  S t
1  1 1 1 St  St 1 [W] (2.187)
   
1 S1  S1  red S t 1 S1  S1  red
În cazul peretelui nervurat se pot defini doi coeficienţi globali de
schimb de cǎldurǎ, dupǎ cum aceştia se referǎ la suprafaţa nervuratǎ sau ne
nervuratǎ:

Q  K S 1 S1  T f 1  T f 2   K S 2 S t  T f 1  T f 2  [W] . (2.188)
Rezultǎ:

1
K S1 
1  1 S1 [W/(m2K)] , (2.189)
 
 1   red S t

1
KS2 
1 St  St 1 [W/(m2K)] . (2.190)
 
1 S1  S1  red

Raportul St/S1, poartǎ denumirea de coeficient de nervurare:

St
n . (2.191)
S1
Din analiza relaţiei (2.189), rezultǎ ca prin nervurare (în ipoteza
n=1), coeficientul de convecţie pe partea nervuratǎ se măreşte de n ori. Din
acest motiv în multe lucrări nervurarea este menţionatǎ ca o metodǎ de
intensificare a transferului de cǎldurǎ convectiv.
62 Bazele transferului de căldură şi masă

2.3. Conducţia termicǎ bidirecţionalǎ


în regim constant

Tratarea unidirecţionalǎ a problemelor de conducţie dǎ rezultate


acceptabile în cazul corpurilor cu grosimea mult mai micǎ faţǎ de lungimea
lor, cum sunt ţevile, plăcile subţiri, cilindri cu diametru mic, la care
transferul de căldurǎ are loc predominant transversal. Existǎ însă cazuri în
care corpurile au contururi neregulate sau la care temperaturile pe contur nu
sunt uniforme. În aceste situaţii tratarea problemelor trebuie făcutǎ
bidirecţional sau chiar tridimensional.
Rezolovarea problemelor de conducţie bi sau tridimensionalǎ se
poate realiza prin metode analitice, grafice sau numerice.

2.3.1. Metoda separării variabilelor

Pentru exemplificarea acestei metode vom considera o placǎ


rectangularǎ la care trei laturi sunt menţinute la o temperaturǎ constantǎ T1,
iar cea dea patra faţǎ este menţinutǎ la temperatura T2  T1 (figura 2.28).
Scopul studiului va fi determinarea câmpului de temperaturǎ T(x,y) în placǎ
Transferul de căldurǎ conductiv va fi bidirecţional, în regim staţionar
printr-un corp omogen şi izotrop, fǎrǎ surse interioare de cǎldurǎ. Ecuaţia
diferenţialǎ care caracterizează procesul va fi:
 2T  2T
 0 . (2.192)
x 2 y 2
Pentru simplificarea soluţiei vom face schimbarea de variabilǎ:
T  T1
 , (2.193)
T2  T1
în acest caz ecuaţia diferenţialǎ fiind:
 2  2
 0 , (2.194)
x 2 y 2
condiţiile la limitǎ fiind:

 0, y   0 şi  x,0   0 ; (2.195)
 L, y   0 şi  x,W   1 . (2.196)
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 63

y
T2, = 1

T1, = 0 T (x,y) T1, = 0

0 x
T1, = 0 L

Fig. 2.28 Conducţia termicǎ bidirecţionalǎ


printr-o placǎ

Pentru rezolvarea ecuaţiei se utilizează metoda separării variabilelor,


considerând funcţia  ca un produs a douǎ funcţii, una numai funcţie de x,
cealaltă numai funcţie de y:
 x, y   X  x   Y  y  . (2.197)
Ecuaţia (2.194) devine:
1 d2X 1 d 2Y
  (2.198)
X dx 2 Y dy 2
Pentru a avea aceastǎ egalitate, fiecare membru al ei trebuie sǎ fie
egal cu aceeaşi constantǎ. Pentru ca sǎ se obţină o soluţie care sǎ respecte
condiţiile la limitǎ impuse, constanta trebuie sǎ fie pozitivǎ  2  . Vom scrie
atunci:
d2X
 2 X  0 (2.199)
dx 2
d 2Y
2
 2Y  0 (2.200)
dy
64 Bazele transferului de căldură şi masă

Soluţiile generale ale ecuaţiilor (2.199) şi (2.200) sunt:


X  C1 cos x  C 2 sin x ; (2.201)
 y y
Y  C3 e  C4e . (2.202)
Soluţia generalǎ a funcţiei  va fi:
   C1 cos x  C 2 sin x   C3e  y  C4 e y  . (2.203)

Din condiţia  (0, y) = 0 , rezultǎ cǎ C1 = 0


Din condiţia  (x, 0) = 0 , rezultǎ:
C 2 sin x C3  C 4   0 (2.204)
Deoarece C2 nu poate fi zero, pentru cǎ în acest caz funcţia  nu ar mai fi
variabilǎ cu x, rezultǎ: C3 + C4 = 0, deci C3 = C4.
Soluţia generalǎ devine:
  C 2C 4 sin x e y  e  y  (2.205)
Din condiţia  L, y   0 , se obţine:

C 2 C 4 sin L e y  e  y  0 
Aceastǎ condiţie se poate realiza numai dacǎ constanta  va lua
valori pentru care sin L  0 . Aceste valori sunt:
n
 cu n = 1, 2, 3.... (2.206)
L
Atunci:
nx ny / L
  C 2 C 4 sin
L
e   e  ny / L  . (2.207)
Combinând cele 2 constante C2 şi C4 şi trecând la funcţii hiperbolice
se obţine:

nx ny
   C n sin sinh . (2.208)
n 1 L L
Pentru determinarea lui Cn se pune ultima condiţie la limitǎ
 x,W   1 :

nx nW
C
n 1
n sin
L
sinh
L
1 .
(2.209)
Pentru determinarea lui Cn din ecuaţia (2.209) vom folosi analogia cu
dezvoltarea în serii a funcţiilor ortogonale [20]. Astfel un şir infinit de
funcţii g1(x), g2(x), ....., gn(x), .... va fi ortogonal în domeniul a  x  b, dacǎ:
b

 g  x  g  x  dx  0
a
m n , mn . (2.210)
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 65

Orice funcţie f(x) poate fi exprimatǎ ca o sumǎ infinitǎ de funcţii


ortogonale:

f  x    An g n  x  (2.211)
n 1

Forma coeficientului An din aceastǎ serie se poate determina prin


multiplicarea fiecărui membru al ecuaţiei cu gn(x) şi integrarea între limitele
a şi b:
b b 

 f  x  g n  x  dx   g n  x   An g n  x  dx . (2.212)
a a n 1

Ţinând seama de condiţia (2.210) rezultǎ ca în membrul drept al


ecuaţiei (2.212) va rămâne din sumǎ numai un singur termen pentru care
integrala nu este egalǎ cu zero, deci:
b b

 f  x  g n  x  dx  An  g n2  x  dx
a a

(2.213)
Rezultǎ:
b

 f  x  g  x  dx n

An  a
b . (2.214)
 g  x  dx
2
n
a
Pentru determinarea lui Cn din ecuaţia (2.209) vom alege f(x) = 1 şi
g n  x   sin  nx / L  . Se va obţine:
L
nx
 sin L
dx
2   1  1
n 1
An  0
 . (2.215)
L
nx  n
0 sin L dx
2

Înlocuind An în ecuaţia (2.211) avem:


2   1  1
n 1

nx

n 1  n
sin
L
1 (2.216)
Comparând ecuaţia (2.216) cu (2.209), rezultǎ:
Cn 

2   1  1
n 1
 , n = 1, 2, 3 ... (2.217)
n sin h nW / L 
Atunci ecuaţia (2.208) devine:
66 Bazele transferului de căldură şi masă

2    1  1 nx sinh  ny / L 


n 1
  x, y    sin (2.218)
 n1 n L sinh  nW / L 

Ecuaţia (2.218) este o serie convergentǎ, care permite calculul lui 


pentru orice valoare x şi y. În figura 2.29 sunt prezentate izotermele obţinute
pentru placa consideratǎ [20].

=1
W
0.75
0.50

0.25

=0 0.1 =0

=0
0 x
L

Fig. 2.29 Izotermele pentru o placǎ


cu conducţie bidirecţionalǎ

2.3.2. Metoda graficǎ

Metoda graficǎ poate fi utilizatǎ pentru problemele la care conturul


corpului studiat este izoterm şi adiabat.
Metoda se bazează pe faptul cǎ izotermele şi liniile care indicǎ
direcţia fluxului termic sunt perpendiculare.
Obiectivul metodei este sǎ construiască o reţea de izoterme şi linii
ale fluxului termic.
Procedura de construcţie a reţelei exemplificatǎ pentru un canal
pătrat cu lungimea l (figura 2.30), are următoarele etape [1]:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 67

1. Prima etapǎ o constituie identificarea liniilor de simetrie şi


descompunerea corpului în elemente identice care vor fi
analizate (figura 2.30b).
2. Liniile de simetrie sunt adiabate, izotermele fiind perpendiculare
pe ele.
3. Se trasează toate izotermele cunoscute pe contur şi se face o
încercare de construire a celorlalte izoterme, care va trebui sǎ fie
perpendiculare pe adiabate.
4. Se trasează întreaga reţea de izoterme şi liniile de flux constant,
obţinându-se o reţea de pătrate curbilinii care trebuie sǎ
îndeplinească condiţia ca liniile de temperaturǎ şi flux constant
sǎ formeze unghiuri drepte şi fiecare laturǎ a unui pătrat sǎ aibă
aproximativ aceeaşi lungime. Deoarece ultima condiţie este
dificil de respectat strict, se acceptǎ ca sǎ fie egale sumele feţelor
opuse ale fiecărui pătrat. Pentru unul din pătrate (figura 2.30c)
condiţia se scrie:

ab  cd ac  bd
x   y  . (2.219)
2 2

b y
T1 a
Adiabate
T2
x
T2 x
qi
d
Linii de c y
simetrie
Tj
(a) T1

(c)
qi qi
Tj
Izoterme

(b)
Fig. 2.30 Conducţia bidirecţionalǎ într-un canal
cu secţiune pătratǎ şi lungime l: a) liniile de simetrie;
b) reţeaua de izoterme şi linii de flux; c) element
curbiliniu al reţelei
68 Bazele transferului de căldură şi masă

Realizarea unei reţele corecte se poate realiza numai prin iteraţii


succesive cu răbdare şi simţ artistic.
După obţinerea reţelei finale se dispune de o distribuţie a
temperaturii în corp şi se poate calcula fluxul termic unitar.
Astfel pentru celula din figura 2.30c avem:

T j T j
Qi  Ai    y  l  , (2.220)
x x

Deoarece creşterea de temperaturǎ este aceeaşi pentru fiecare celulǎ:

T12
T j  , (2.221)
N

unde: N este numărul de intervale (paşi) de temperaturǎ între feţele cu


temperaturile T1 şi T2.
Ţinând seama cǎ avem M culoare paralele de flux termic şi cǎ
x  y , fluxul termic total va fi:

Ml
Q  MQi  T1 2
N
(2.222)

Raportul Ml/N=B depinde de forma geometricǎ a corpului şi poartǎ


numele de factor de formǎ. Atunci:

Q  ST1 2 [W] . (2.223)


Tabelul 2.5
Factorul de formǎ pentru câteva sisteme bidirecţionale
Nr. Sistemul Schema Restricţii Factorul de formǎ
1 2 3 4 5
T2

Sferǎ izotermǎ într-un mediu z 2D


1 z > D/2
semi-infinit T1 1  D / 4z
D

T2
2L
Cilindru orizontal izoterm cu z L >> D cos h 1  2 z / D 
2 lungimea L într-un mediu L >> D
2L
semi-infinit L z > 3D/2
T1 D ln  4 z / D 
T2

Cilindru vertical într-un L 2L


3 L >> D
mediu semi-infinit T1 ln  4 L / D 
D
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 47

D
2L
T D
Doi cilindri cu lungimea L în L >> D1, D2
1  4 w  D1  D2 
2 2 2
4
cos h  
1 2
mediu infinit 1
T L >> w
w 2  2 D1 D2 
Tabelul 2.5
(continuare)
1 2 3 4 5
 T2

Cilindru orizontal cu z
lungimea L între douǎ plane z >> D/2 2L
5
paralele cu aceeaşi lungime şi z T1
D L >> z ln  8 z / D 
lăţime infinitǎ 
T2 

T2
D 2L
Cilindru cu lungimea L într- w>D
6
un cub cu aceeaşi lungime
T1
w
L >> w ln 1.08w / D 

d T1
Cilindru excentric cu T2
2L
D
D>s  D 2  d 2  4z 2 
7 lungimea L, într-un cilindru
L >>D cos h 1  
cu aceeaşi lungime z  2 Dd 
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 47
Tabelul 2.5
(continuare)

1 2 3 4 5
T2
L
D

8 Conducţia în muchea a doi pereţi D > L/5 0.54 D


T1
L

L L

Conducţia prin colţul de intersecţie L << lungimea şi


9 0.15 L
a trei pereţi L lăţimea peretelui

D
T1

10 Disc pe un mediu semi-infinit  2D


k
T2
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 47
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 71

2.3.3. Metode numerice

Pentru geometri complexe şi condiţii pe frontierǎ de ordinul II,


metoda analiticǎ şi graficǎ nu pot oferi soluţii fiabile. În aceste cazuri cea
mai bunǎ alternativǎ o constituie utilizarea metodelor numerice, care sunt:
metoda diferenţelor finite, metoda elementelor finite şi metoda
elementelor de frontierǎ [6,10,43] conductivitatea termicǎ a celor douǎ
solide;
Deoarece analiza acestor metode face obiectul altor discipline, în
prezentul paragraf se va prezenta numai modul în care ecuaţia lui Laplace
pentru conducţia bidirecţionalǎ în regim permanent poate fi transformatǎ
într-o ecuaţie algebricǎ.
Spre deosebire de soluţiile analitice, la care ecuaţiile descriu câmpul
de temperaturǎ în orice punct, soluţiile numerice permit determinarea
temperaturii în puncte discrete. Prima etapǎ a oricărei analize numerice
presupune alegerea acestor puncte. Pentru aceasta corpul studiat se împarte
în mici regiuni, în centrul căreia se ia un punct de referinţǎ (figura 2.31) care
poartǎ numele de nod. Suma acestor noduri formează reţeaua de noduri sau
grilǎ. Fiecare nod reprezintă o regiune şi temperatura lui este temperatura
medie a regiunii. El este caracterizat de o schemǎ numericǎ (figura 2.31a),
coordonatele x şi y fiind desenate de indicii m şi n. Alegerea grilei de
discretizare se face ţinând seama de geometria corpului şi de precizia pe
care o dorim. Cu cât grila este mai finǎ, cu atât precizia este mai mare, dar
numărul de ecuaţii creşte, crescând timpul de calcul.
x

m,n+1
y,n y m,n
m+1,n
(a)
x,m m1,n

m,n1
T(x) m 1
m
T Tm ,n  Tm 1, n

x m 1 / 2 , n x (b)
T Tm 1,n  Tm , n m
1
m
1
m+1
 2 2
x m 1 / 2 , n x
x x
x
Fig. 2.31 Conducţia bidirecţionalǎ: a) Reţeaua de noduri
b) Aproximarea cu diferenţe finite
72 Bazele transferului de căldură şi masă

Pentru aproximarea ecuaţiei (2.192) cu diferenţe finite se vor


exprima derivatele de ordinul unu şi doi ale temperaturii:

T Tm ,n  Tm 1,n
 ; (2.224)
x m 1 / 2 , n x

T Tm 1,n  Tm ,n
 ; (2.225)
x m 1 / 2 , n x
şi
T T

 T
2
x m 1 / 2 , n x m 1 / 2 , n . (2.226)

x 2 m ,n
x
Atunci:
 2T Tm 1,n  Tm 1,n  2Tm ,n
 . (2.227)
x 2 m ,n
 x  2
Similar:
 2T Tm ,n 1  Tm ,n1  2Tm ,n
 . (2.228)
y 2 m ,n
 y  2

Înlocuind în (2.192) şi utilizând o reţea la care x  y , ecuaţia lui


Laplace scrisǎ cu elemente finite, caracterizând conducţia bidirecţionalǎ prin
corpuri omogene, fǎrǎ surse interioare de cǎldurǎ, în regim staţionar va fi:

Tm ,n 1  Tm ,n 1  Tm 1,n  Tm 1,n  4Tm ,n  0


(2.229)

Aceastǎ ecuaţie trebuie scrisǎ pentru fiecare nod al reţelei, prin


rezolvarea sistemului de ecuaţii obţinut se determinǎ temperaturile din
diferite noduri.
Rezolvarea sistemelor de ecuaţii se pot realiza prin diferite metode
[6,43]: metoda relaxării, inversiunea matricelor, metoda Gauss-Seidel etc.

2.4. Conducţia termicǎ


în regim tranzitoriu
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 73

În tehnicǎ procesele termice tranzitorii pot apare în trei categorii de


procese:
 procese tranzitorii care în final ating regimul constant;
 procese tranzitorii de scurtǎ duratǎ la care nu se atinge regimul
constant;
 procese tranzitorii periodice, în care temperatura şi fluxul termic
au variaţii ciclice.
În prezentul capitol ne vom ocupa numai de prima categorie de
procese tranzitorii, care au o largǎ răspândire.
Cel mai simplu proces de conducţie tranzitorie este cele de încălzire
a unei piese într-un cuptor (figura 2.32a) în care temperatura este Tf [33].
Corpul începe sǎ se încălzească în timp de la suprafaţa acestuia (Tp),
temperatura în centrul corpului (T0) începând sǎ crească după o perioadǎ de
timp. Dupǎ un interval de timp (teoretic infinit) corpul ajunge la echilibru cu
mediul din cuptor. Fluxul primit de corp (Q) descreşte în timp ajungând 0 la
echilibru.
În cazul conducţiei printr-un perete între un fluid cald cu Tf1 şi unul
rece cu Tf2 (figura 2.32b), dacǎ printr-un salt de temperaturǎ, temperatura
' "
fluidului cald creşte de la T f 1 la T f 1 , temperatura fluidului rece
'
rămânând constantǎ T f 2 , temperaturile peretelui cresc în timp (figura
2.32b) creşterea fiind simţitǎ întâi pe partea fluidului cald, Tp1, apoi pe
partea fluidului rece, Tp2 (figura 2.32c). Variaţia fluxurilor termice cedate de
fluidul cald Q1 şi primite de fluidul rece Q2 (figura 2.32d), evidenţiază
căldura acumulatǎ în perete (suprafaţa haşuratǎ) pentru a modifica entalpia
acestuia.

La încălzirea sau răcirea în regim tranzitoriu a corpurilor se


evidenţiază douǎ tipuri de rezistenţe termice: rezistenţele termice
interioare, date de procesul de conducţie şi rezistenţele termice de
suprafaţǎ, datorate convecţiei între corp şi fluidul cu care vine în contact.
74 Bazele transferului de căldură şi masă

T T
Tf
T f''1

Tp
T0 T p''1
T=f ()

 T f' 1
0 T p''2
Q

T p' 1
1 
2 
3
T p' 2
Q=f ()
T f' 2

x

0
0
T a) Q b)
T p''1 Q1

Tp1 T p''
'
T p1 Q’’
T p''2 Q2
T '
p

Tp2
T p' 2 
Q’ 
0 0
c) d)

Fig. 2.32 Conducţia termicǎ în regim tranzitoriu

Tratarea analiticǎ a proceselor de conducţie tranzitorie se poate face


în trei ipoteze:
 corpuri cu rezistenţe interne neglijabile;
 corpuri cu rezistenţe de suprafaţǎ neglijabile;
 corpuri cu rezistenţe interne şi de suprafaţǎ finite.

2.4.1. Conducţia tranzitorie prin corpuri


Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 75

cu rezistenţe interne neglijabile

În acest caz temperatura în interiorul corpului va fi constantǎ, ea


variind numai în timp.
Fluxul de cǎldurǎ schimbat de corp cu mediul ambiant prin convecţie
va fi egal cu fluxul acumulat în corp:

Q  S T f  T   Vc p
dT
[W] , (2.230)
d
unde: S,V sunt suprafaţa de schimb de cǎldurǎ, respectiv volumul corpului,
Tf, T  temperatura fluidului, respectiv a corpului;   coeficientul de
convecţie între corp şi fluid; , cp  densitatea, respectiv căldura specificǎ a
corpului.
Separând variabilele şi integrând ecuaţia (2.230) devine:
T T f 
dT S

T0 T f

T f  T  c pV  d
0
, (2.231)

unde T0 este temperatura corpului la momentul iniţial.


Rezultǎ:

 S
T Tf 
 c pV
e . (2.232)
T0  T f

Relaţia 2.232 este analogǎ cu cea care caracterizează descărcarea


unui condensator electric pe o rezistenţǎ electricǎ:
1
 
E
 e ReCe , (2.233)
E0
unde Re, Ce sunt rezistenţa, respectiv capacitatea electricǎ. Din aceastǎ
analogie se poate defini o rezistenţǎ şi o capacitate termicǎ:

1
Rt  ; Ct  Vc p . (2.234)
S

Raportul Vc p / S poate fi interpretat ca o constantǎ de timp a


sistemului, ea fiind:
76 Bazele transferului de căldură şi masă

 Vc p   Rt Ct
 1 
t   [s] , (2.235)
 S 
unde: Rt este rezistenţa termicǎ convectivǎ, în K/W; Ct  capacitatea
termicǎ, în J/K.
Creşterea rezistenţei şi capacităţii termice vor face ca răspunsul
corpului la modificarea temperaturii mediului înconjurător sǎ fie mai lent şi
echilibrul termic sǎ se realizeze dupǎ un timp mai mare (figura 2.33).

1
Vc p
t   Rt Ct
S

 T  Tf

 0 T0  T f

0
1 2 3 4
Fig. 2.33 Rǎspunsul termic tranzitoriu pentru corpuri
cu rezistenţe interne neglijabile

Ecuaţia (2.232) poate fi generalizatǎ pentru câteva forme geometrice


simple prin utilizarea criteriilor adimensionale Biot şi Fourier.
Criteriul lui Biot reprezintǎ raportul dintre rezistenţa termicǎ de
conducţie şi rezistenţǎ termicǎ convectivǎ:

L
Rcond L
Bi     (2.236)
Rcv 1 

Criteriul lui Fourier, care are semnificaţia de timp relativ este
definit de relaţia:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 77

a
Fo  (2.237)
L2
Lungimea caracteristicǎ L pentru plǎci este egalǎ cu jumătate din
grosime, iar pentru cilindri sau sfere cu raza.
În funcţie de Bi şi Fo, ecuaţia (2.232) devine:

L a SL
T Tf   
e  L2 V
; (2.238)
T0  T f
sau:
T  Tf
 e  BiFoG , (2.239)
T0  T f
SL
unde: G  este factorul geometric al corpului care are valorile: G =1
V
pentru plǎci infinite; G = 2 pentru cilindri infiniţi; G = 3 pentru sfere.
Fluxul termic transferat la un timp oarecare  se determinǎ cu relaţia:

Q  S T f  T   S T f  T0  e
S / c pV
[W] (2.240)
Cantitatea de cǎldurǎ transferatǎ în intervalul de timp de la  = 0 la
timpul  este:
 
Q   Qd  S T f  T0   e
 S / c pV
;
0 0

(2.241)

Q  c pV T f  T0  1  e   ( S / c pV ) 
 [J].
(2.242)

Ipoteza rezistenţei interne neglijabile este valabilǎ analitic numai


dacǎ , ceea ce în practicǎ nu se poate realiza. Dacǎ însă rezistenţele
interne sunt mult mai mici decât cele de suprafaţǎ ipoteza se poate utiliza cu
bunǎ aproximaţie. Aceasta se poate realiza pentru corpurile cu  mare şi
grosimea sau diametru mici, care primesc sau cedează cǎldurǎ cu coeficienţi
de convecţie reduşi (convecţie naturalǎ la gaze). Verificarea se face prin
calcularea criteriului Biot. Dacǎ Bi < 0,1 ipoteza rezistenţelor interne
neglijabile se poate utiliza cu bune rezultate.
Influenţa lui Biot asupra distribuţiei tranzitorii a temperaturii printr-o
placǎ este prezentatǎ în figura 2.34. Se observǎ cǎ pentru Bi << 1 variaţia
temperaturii în placǎ este neglijabilǎ, iar pentru Bi >> 1, diferenţa între
78 Bazele transferului de căldură şi masă

temperatura peretelui şi a fluidului este neglijabilǎ (rezistenţele de suprafaţǎ


sunt neglijabile).

Tf, T (x,0)=T0 T (x,0)=T0


t

Tf,

Tf Tf Tf Tf
-L L -L L -L L -L L
Bi<<1 Bi=1 Bi>>1
TT(t) T=T(x,t) T=T(x,t)

Fig. 2.34 Distribuţia tranzitorie a temperaturii pentru


valori diferite ale criteriului Biot [20]
a) Bi <<1; b) Bi  1; c) Bi >> 1

2.4.2. Conducţia tranzitorie prin corpuri cu rezistenţe de suprafaţǎ


neglijabile
În acest caz temperatura peretelui corpului este egalǎ cu temperatura
fluidului înconjurător şi este constantǎ în timp. Ipoteza este valabilǎ pentru
valori mari ale criteriului Biot (figura 2.34c).
Pentru o placǎ planǎ infinitǎ (figura 2.35) ecuaţia care caracterizează
procesul este:

T  2T
a 2 , (2.243)
 x

cu următoarele condiţii iniţiale şi la limitǎ:


 la  = 0, T = T0(x);
 la x = 0, T = Tf;
 la x = L, T = Tf
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 79

=0
T=T0(x)
1
2
Tf=Tp Tf=Tp

x
0 L

Fig. 2.35 Placǎ infinitǎ cu rezistenţe


de suprafaţǎ neglijabile

Soluţia ecuaţiei, determinatǎ prin metoda separării variabilelor (vezi


paragraful următor), în cazul în care la  = 0, T = T0 = ct. este:

T  Tp 4  1  n   n / 2  Fo
T0  T p
 
 n1 n
sin  x e
 L 
, (2.244)
unde n = 1, 3, 5, 7 ....
Variaţia temperaturii centrale la diferite corpuri cu forme geometrice
simple, în ipoteza rezistenţei interne neglijabile este prezentatǎ în figura
2.36.[39]
80 Bazele transferului de căldură şi masă

T  Tp
c 
T0  T p

Fig. 2.36 Variaţia temperaturii centrale


pentru corpuri cu geometrii simple

2.4.3. Conducţia tranzitorie prin corpuri cu


rezistenţe interne şi de suprafaţǎ finite

În acest caz, în special pentru forme geometrice şi condiţii iniţiale şi


la limitǎ complexe, tratarea analiticǎ a problemei este practic imposibil de
abordat, singura modalitate utilǎ de rezolvare a problemei fiind utilizarea
metodelor numerice.
Rezolvarea analiticǎ a ecuaţiei conducţiei în acest caz se poate totuşi
realiza pentru forme geometrice simple.

2.4.3.1. Perete plan infinit


Se considerǎ un perete plan infinit cu grosimea 2L, mult mai micǎ
decât lăţimea şi înălţimea sa (figura 2.37), astfel încât ipoteza transferului
conductiv unidirecţional este apropiatǎ de realitate.
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 81

 T0

Tf

0
x

2L

Fig. 2.37 Perete plan infinit

Ecuaţia care caracterizează conducţia unidirecţionalǎ tranzitorie va fi


datǎ de relaţia (2.243), care cu schimbarea de variabilǎ   T  T f , devine:

  2
a 2 , (2.245)
 x
cu condiţiile iniţiale şi la limitǎ:
 la  = 0   T0  T f  f  x   T f  F  x  ;

 la x = 0 0 ;
x
 
 la x = L   .
x 
Pentru rezolvarea ecuaţiei se va utiliza ca şi în paragraful 2.3.1
metoda separării variabilelor, scriind [21]:

   x,         x 
(2.246)

Atunci ecuaţia (2.245) devine:

   2  x 
 x   a    , (2.247)
 x 2
sau:
82 Bazele transferului de căldură şi masă

'      x   a"  x     .
(2.248)

Separând variabilele se obţine:

'    "  x 
 a  const  
    x 
(2.249)

Deoarece o soluţie ne banalǎ pentru   x  se obţine numai pentru  < 0,


vom alege:    k 2 , obţinându-se sistemul de ecuaţii:
'     ak 2     0 ; (2.250)
" x  k    2
 x   0 .
(2.251)
Soluţiile celor douǎ ecuaţii diferenţiale sunt:
    C1e  ak 
2
;
(2.252)
  x   C 2 sin  kx   C3 cos kx  .
(2.253)
Atunci:
  C1e  ak   C 2 sin  kx   C3 cos kx  
2
(2.254)
Determinarea constantelor C1, C2, C3 şi k se face utilizând condiţiile
iniţiale şi la limitǎ.
  
Din condiţia    0 , rezultǎ:
 x  x 0
C1e  ak  k  C 2 cos kx   C3 sin  kx  
2

x 0 0 (2.255)
Pentru a avea aceastǎ egalitate rezultǎ: C2 = 0. Soluţia generalǎ devine:
  C1C3 e  ak  cos kx   Ae  ak  cos kx 
2 2
. (2.256)
Punând cea de a doua condiţie la limitǎ rezultǎ:
   
     xL , (2.257)
 x  x  L 
sau:


 kAe ak  sin  kL    Ae  ak  cos kL 
2 2


De unde:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 83

kL
ctg  kL  
L (2.258)

L
Dar: Bi  şi notǎm kL = . Rezultǎ:


ctg  (2.259)
Bi

y
y1=ctg y1 y1 y1 
y2 
Bi '

0 
1  2 3
2 3 4

Fig. 2.38 Reprezentarea graficǎ a ecuaţiei (2.259)

Reprezentarea graficǎ a ecuaţiei (2.259) evidenţiază faptul cǎ vom


avea pentru constanta  un şir infinit de soluţii. Primele patru soluţii în
funcţie de valoarea criteriului Biot sunt prezentate în tabelul 2.6.

Tabelul 2.6
84 Bazele transferului de căldură şi masă

Valorile constantelor  în funcţie de Bi

Bi 1 2 3 4 Bi 1 2 3 4
0 0,0000 3,1416 6,2832 9,4248 1,0 0,8603 3,4256 6,4373 9,5293
0,001 0,0316 3,1419 6,2833 9,4249 1,5 0,9882 3,5422 6,5097 9,5801
0,002 0,0447 3,1422 6,2835 9,4250 2,0 1,0769 3,6436 6,5783 9,6296
0,004 0,0632 3,1429 6,2838 9,4252 3,0 1,1925 3,8088 6,7040 9,7240
0,006 0,0774 3,1435 6,2841 9,4254 4,0 1,2646 3,9352 6,8140 9,8119
0,008 0,0893 3,1441 6,2845 9,4256 5,0 1,3138 4,0336 6,9096 9,8928
0,01 0,0998 3,1448 6,2848 9,4258 6,0 1,3496 4,1116 6,9924 9,9667
0,02 0,1410 3,1479 6,2864 9,4269 7,0 1,3766 4,1746 7,0640 10,0339
0,04 0,1987 3,1543 6,2895 9,4290 8,0 1,3978 4,2264 7,1263 10,0949
0,06 0,2425 3,1606 6,2927 9,4311 9,0 1,4149 4,2694 7,1806 10,1502
0,08 0,2791 3,1668 6,2959 9,4333 10,0 1,4289 4,3058 7,2281 10,2003
0,1 0,3111 3,1731 6,2991 9,4354 15,0 1,4729 4,4255 7,3959 10,3898
0,2 0,4328 3,2039 6,3148 9,4459 20,0 1,4961 4,4915 7,4954 10,5117
0,3 0,5218 3,2341 6,3305 9,4565 30,0 1,5202 4,5615 7,6057 10,6543
0,4 0,5932 3,2636 6,3461 9,4670 40,0 1,5325 4,5979 7,6647 10,7334
0,5 0,6533 3,2923 6,3616 9,4775 50,0 1,5400 4,6202 7,7012 10,7832
0,6 0,7051 3,3204 6,3770 9,4879 60,0 1,5451 4,6353 7,7259 10,8172
0,7 0,7506 3,3477 6,3923 9,4983 80,0 1,5514 4,6543 7,7573 10,8606
0,8 0,7910 3,3744 6,4074 9,5087 100,0 1,5552 4,6658 7,7764 10,8871
0,9 0,8274 3,4003 6,4224 9,5190  1,5708 4,7124 7,8540 10,9956

Rezultǎ ca vom avea pentru fiecare valoare i o distribuţie a temperaturii, de


tipul:
  x 
2
 1
a

1  c os  1
2
A 1  e L

  L 
 a
 x 
2
 2
 2  A 2 c os   2  e L 2

  L 
. .... .... .... .... ... .... ...

  x 
2
 n
a 

 n  co s  n
2
A n  e L

  L 

(2.260)

Soluţia generalǎ va fi atunci suma şirului de soluţii:

 a
 x   n 2
2

   An cos  n  e L (2.261)
n 1  L

Constanta An se va determina din conducţia iniţialǎ ( = 0):



 x
 0  F  x    An cos  n  . (2.262)
n 1  L
Pentru determinarea lui An vom folosi proprietăţile funcţiilor ortogonale, în
mod similar cu cele prezentate la studiul analitic al conducţiei bidirecţionale
(vezi paragraful 2.3). În relaţia (2.214) vom alege:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 85

 x
g n  x   cos  n  , şi
 L
f  x  F  x .
Se va obţine:
L
 x
 F  x  cos  n  dx
L
An  L
L . (2.263)
 x
 Lcos   n L  dx
2

Ţinând seama cǎ:


sin 2mx x
 cos mxdx  
2
, (2.264)
4m 2
 x
L sin 2  n  L
2 x  L  x L 
  n L
cos    
 L 2 L
L 4 n (2.265)
L
L sin 2 n L sin  n cos  n   n 
 L
2 n n
Atunci:
L
n  x
An   F  x  cos  n  dx (2.266)
L sin  n cos  n   n   L  L
Soluţia generalǎ a ecuaţiei conducţiei va fi:

2 a

n L  x    x  n L2
  F  x  cos  dx cos 
 n    n  e .
n 1 L sin  n cos  n   n    L  L   L
(2.267)

Dacǎ vom considera cǎ la momentul iniţial corpul are aceeaşi


temperaturǎ în toatǎ masa sa: F(x) = 0 = ct.,
L
L
 x L  x 2 L sin  n
 L 0 cos  n L dx   0  n sin  n L    0  n (2.268)
L

Atunci soluţia generalǎ devine:

a
 
2 sin  n  x   n 2
 cos  n  e L (2.269)
 0 n1  n  sin  n cos  n  L
86 Bazele transferului de căldură şi masă

 a x
Mărimile  ,  n , L2 , L sunt adimensionale.
0

Dacǎ vom nota:


 x
  temperatura adimensionalǎ, X   coordonata adimensionalǎ,
0 L
a
Fo   criteriul lui Fourier, soluţia generalǎ devine:
L2

2 sin  n
cos  n X  exp   2n Fo 

 (2.270)
n 1  n  sin  n cos  n

Analiza soluţiei. Şirul 1, 2, 3, n este rapid crescător şi cu cǎt este
mai mare i cu atât rolul elementului următor din şir este mai mic asupra lui
.
Studiile au arătat cǎ pentru procese tranzitorii care nu sunt foarte
rapide, Fo  0,3 în ecuaţia (2.270) este suficient sǎ considerǎm numai
primul termen al şirului:

2 sin 1
 cos 1 X  exp  12 Fo 
1  sin 1 cos 1
(2.271)

Dar 1 este numai funcţie de criteriul Biot. De obicei intersectează


temperatura în centrul plăcii X=0 sau pe suprafaţa sa X=1.
Atunci:


0

 N ( Bi ) exp  12 Fo  ;
X 0

(2.272)


 P ( Bi ) exp  12 Fo  .
0 X 1

(2.273)

În figurile (2.39) şi (2.40) sunt prezentate variaţiile calculate cu


relaţiile (2.272) şi (2.273) pentru plǎci.
Soluţiile obţinute în paragrafele anterioare pentru câmpul de
temperaturǎ în cazul rezistenţelor interne neglijabilǎ (Bi < 0,1, 1 0) sau
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 87

rezistenţelor de suprafaţǎ neglijabilǎ (Bi ), pot rezulta şi ca nişte cazuri


particulare ale relaţiei 2.270.

2.4.3.2. Discretizarea ecuaţiei diferenţiale


a conductei tranzitorii
Se va considera sistemul bidirecţional din figura 2.31. În cazul
conducţiei tranzitorii bidirecţionale fǎrǎ sursa interioarǎ de căldurǎ ecuaţia
este:
1 T  2T  2T
  . (2.274)
a  x 2 y 2

Fig.2.39 Variaţia  =f (Fo,Bi) pentru centul plǎcii


88 Bazele transferului de căldură şi masă

Fig. 2.40 Variaţia  =f (Fo,Bi) pentru suprafaţa plăcii

Pentru a se obţine o ecuaţie cu diferenţe finite se vor utiliza pentru


 2T  2T
şi , relaţiile (2.227) şi (2.228), unde m şi n fiind coordonatele x
x 2 y 2
şi y pentru un nod discret.[14]
Pentru discretizarea timpului se va introduce numărul întreg p,
definit de relaţia:

  p (2.275)
Derivata temperaturii în funcţie de timp în nodul m, n, va fi:

T Tmp,n1  Tmp,n

 m.n 
(2.276)
Tmp,n1 , Tmp,n  sunt valorile temperaturii în nodul de coordonate m şi
n la momentele p+1, respectiv p, separate între ele de intervalul de timp 
.
Înlocuind (2.227), (2.228) şi (2.276) în ecuaţia (2.274) se obţine:
Transferul de cǎldurǎ prin conducţie 89

p 1
1 T m ,nTm ,n T p  Tmp1,n  2Tmp,n
p
 m 1,n 
a   x  2
Tmp,n 1  Tmp,n 1  2Tmp,n

 y  2
(2.277)

Considerând x  y , temperatura în nodul m, n la momentul p+1


va fi:

 
Tmp,n1  Fo Tmp1,n  Tmp1,n  Tmp,n1  Tmp,n 1  1 4 FoTmp,n ,
(2.278)

unde: Fo este criteriul lui Fourier scris cu diferenţe finite:


a
Fo  (2.279)
 x  2
Dacǎ sistemul este unidirecţional, ecuaţia (2.278) devine:

 
Tmp 1  Fo Tmp1  Tmp1  1  2 FoTmp .
(2.280)

Calculele sunt cu atât mai precise cu cât x şi  sunt mai mici,


bineînţeles însă timpul de calcul creşte corespunzător.
Din păcate ecuaţiile (2.278) şi (2.280) pot deveni instabile, soluţiile
devenind divergente şi ne convergând cǎtre o nouǎ stare staţionarǎ. Pentru a
se obţine o stare stabilǎ a sistemului, condiţia de stabilitate este ca,
coeficientul temperaturii Tm ,n sǎ fie  0:
p

 pentru conducţia bidirecţionalǎ:


1  4Fo  0 ; Fo  1 4 ; (2.281)
 pentru condiţia unidirecţionalǎ:
1  2Fo  0 ; Fo  1 2 . (2.282)
Din aceste condiţii se determinǎ care trebuie sǎ fie intervalul  , în
funcţie de x , pentru a se obţine o soluţie stabilǎ.
În cazul nodurilor situate pe suprafaţa corpurilor (figura 2.41), relaţia
care dǎ variaţia în timp a temperaturii pe suprafaţǎ se determinǎ din bilanţul
termic al elementului cu grosimea x / 2 şi suprafaţa A:

Qconv  Qcond  Qacum , [W] (2.283)


90 Bazele transferului de căldură şi masă

unde Qconv este fluxul termic transmis de element prin convecţie; Qcond 
fluxul termic transmis prin conducţie; Qacum  căldura acumulatǎ în timp în
element.
Explicitând valorile fluxurilor:
 x T0p 1  T0p
AT f  T0p    T1 p  T0p   c p A (2.284)
x 2 
x

A
Tf, 
T0 T1 T2 T3

Qac x
Qconv Qcond x
2
Fig. 2.41 Transferul de cǎldurǎ pentru un nod
de suprafaţǎ (conducţie unidirecţionalǎ)

De unde:
2   2
T0p 1 
c p x
T f  T0p c p x 2
 
T1 p  T0p  T0 . (2.285)

Ţinând seama cǎ: a = /cp şi :

2 x a


2   2 BiFo ,
c p x  x 2

T0p 1  2 FoT1 p  BiT f   1  2 Fo  2 BiFo T0p (2.286)

Condiţia de stabilitate a ecuaţiei 2.286 este:


1  2 Fo  2 BiFo  0 , (2.287)
sau:
Fo1  Bi   1 2 . (2.288)

S-ar putea să vă placă și